Punctuația.

Semne de ortografie
1) Cratima:

o -marchează elidarea unei vocale

o -ajută la evitarea hiatului (alăturare a două vocale aflate în silabe sau cuvinte diferite)
o -dispariția unei silabe
o -rostirea legată a două cuvinte
o -păstrarea ritmului și a măsurii versurilor
o -pronunțarea "în tempo rapid" (într-un ritm alert )

2) Apostroful : -marchează căderea accidentală a unui sunet

3) Punctul:

o -marchează sfârșitul unei propoziții enunțative

o -marchează abrevierea unor sunete

4) Virgula:-separă un substantiv în cazul vocativ de restul enunțului

Ex: Fato,vino încoace!

Ce s-a întâmplat,copile,cu ține?

o -izolează o opoziție

Ex: Ana,nepoată mea,este...

o -substituie verbul copulativ (a fi )

Ex: Omul,fericit de venirea sa,a întins masa.

o -substituie termenii unei enumerații,repetiții,etc.

Ex: Sora ei este deșteaptă ,puternică,frumoasă.

o -separă o propoziție incidență de restul enunțului

Ex: Eu,spuse bunicul,sunt veteran.

o -după construcțiile gerunziale și participiale

Ex:Mergând,s-a împiedicat.

o -după adverbele de afirmație și de negație

Ex: Da,răspunse copilul.

o -separă cuvintele incidente sau cu topică schimbată:

 Ex:Voi veni,desigur,la timp.

o -raportul de coordonare între propoziții de același fel

5)Punctul și virgula

o -marchează o pauză în vorbire mai mare decât cea indicată de virgulă și mai mică decât cea
indicată de punct
o -de asemenea,indică o legătură de sens cu enunțurile anterioare

6)Punctele de suspensie

o -reprezintă mărci ale subiectivității lirice,dramatice și naratoriale

o -marchează o pauză meditativa cu scopul de a accentuă sentimentul transmis de text sau
gândurile,emoțiile unui personaj

7) Semnul exclamării: -marcheza sfârșitul unei propoziții exclamative

o -se folosește în cazul exclamațiilor retorice

8) Semnul întrebării:

o -marchează sfârșitul unei propoziții interogative

o -se folosește în cazul interogațiilor retorice

9)Liniile de pauză:

o -marchează subiectivitatea punând în evidența o opoziție,o propoziție incidență sau separă

planul comunicării de planul comentariilor

10)Ghilimelele :

o marchează replică unui personaj

 Trăsăturile genurilor literare
Textul dramatic/ genul dramatic/ piesă de teatru,comedie sau dramă

 organizarea pe acte/tablouri/scene
 prezența indicațiilor scenice (didascaliilor)
 prezența replicilor,a personajelor
 prezența conflictului dramatic
 prezența dialogului,monologului
 prezența narațiunii sau descrierii
 teme și motive

Textul epic( genul epic) -în proză sau în versuri

 prezența acțiunii,personajelor
 prespectiva narativă
 relațiile spațiale și temporale
 mijloacele de caracterizare
 modurile de expunere (narațiunea,descrierea,dialogul,monologul,evocarea)
 momentele subiectului (expozițiunea/incipitul, intringa,desfășurarea acțiunii,punctul
culminant,deznodământul)
 teme și motive

Textul liric (genul liric)

 prezența lirismului de tip subiectiv și obiectiv

 prezența figurilor de stil
 relațiile de simetrie și opoziție
 prezența laitmotivului /elementelor de recurență/simbolurile
 teme și motive specifice
 descrierea că principal mod de expunere
 expresivitatea punctuației și a ortografiei
 imagini artistice (auditive,vizuale,olfactive,de mișcare/motorii)
 prozodia textului
 Modurile personale
1) Modul indicativ: timpurile verbale ale indicativului:prezentul,imperfectul,perfectul compus,perfectul
simplu, mai mult ca perfectul și viitorul

Semnificații ale modurilor și timpurilor verbale

Există mai multe tipuri de prezent:

a)Prezentul

 -exprimă acțiuni simultane cu momentul vorbirii

 -arată continuitatea,persistența ideilor și exteriorizarea acestora într-un prezent continuu

b)Prezentul istoric sau narativ

 -are sensul de perfect compus: "Mihai Viteazul intră în catedrală!"

c)Prezentul iterativ:

 -indică acțiuni care au loc periodic: Merg zilnic la școală.

d)prezentul gomic sau etern (în poezia filozofică)

 -arată adevăruri permanente sau fenomene veșnice:

 Buturuga mică răstoarnă carul mare.
 Vreme trece,vreme vine...

e) Prezentul cu valoare de viitor: Mâine merg la munte

de imperativ: Spui ce vrei și pleci!

2)Imperfectul

 -arată o acțiune desfășurată înainte de momentul vorbirii și neterminată în momentul vorbirii:

Ex: Eu eram îngrijorat.

 -arată continuitatea,durabilitatea unei acțiuni

 -este timpul narațiunii
 -poate avea valoare de imperfect narativ sau descriptiv
 -are valoare iterativă: Se întâlneau zilnic.
 -are valoare de condițional perfect: Dacă tăceai, filozof rămâneai.
 -are valoare de condițional optativ: Voiam să știu ce faci.
 -ca timp al povestirii,imperfectul este timpul trecerii de la realitate la imaginar: "Amu cică era
odată..."
3) Perfectul simplu

 -exprimă rapiditatea unei acțiuni care s-a încheiat imediat înaintea prezentului
 -exprimă mișcările,gesturile,acțiunile personajelor care se produc rapid sau când este introdusă
o replică a unui personaj
 exprimă: ironia. Ex:Că bine mai ziseși.
 -se utilizează în vorbirea regională

4)Perfectul compus

 -indică o acțiune petrecută în trecut și încheiată înainte de momentul vorbirii

Ex: am fost,am văzut,etc.

5) Mai mult ca perfectul

 -indică o acțiune terminată înaintea altei acțiuni: trecuseră,fuseră,se făcuse.

6) Viitorul

 -indică o acțiune care se petrece după momentul vorbirii

 -formele populare de viitor sunt mărci ale oralității stilului

Modul conjunctiv:

Conjunctivul prezent:

 -exprimă dorință, nesiguranța ( "Să sărim în luntrea mică") ; o acțiune viitoare (Să fac,să nu fac)
și imprecisă /un plan ipotetic, al posibilității
 -are valoare de imperativ: Să asculți sfatul meu.

Conjunctivul perfect:

 -exprimă concesia, îndoială : N-ar fi scos o vorba să-l fi picat cu ceară.

Modul condițional optativ:

 -o acțiune realizabilă, o dorință:

Ex: Aș merge în pădure.
Ex2: De-ar ști omul ce-ar păți,dinainte s-ar păzi.

Modul imperativ

 -exprimă o poruncă,o dorință,o rugăminte: "Vino-n codru la izvor."

Modurile nepersonale

Infinitivul

 forma din dicționar a verbului

 denumește o acțiune sau un proces: A mânca este bine.

Gerunziul

 -exprimă o acțiune în desfășurare simultan cu o altă acțiune

 -în enunțuri indică însușiri ale verbelor: “De-atâtea nopți aud plouând/ Aud materia
plângând .”

Participiul

 -denumește o acțiune suportată sau săvârșită de un obiect

 -prin conversiune devin substantive sau adjective: omul fericit -> fericitul

Supinul

 -denumește acțiunea,fiind uneori echivalent cu prezentul:

Ex: Ușor de spus,greu de făcut.
 -poate exprima scopul: ce mai este de făcut
 -poate exprima cauza: de fericit ce eram,m-am plimbat.

Perspectiva narativă

Obiectivă

Are narațiunea la persoană a III-a ,viziunea este"din spate" sau"dindărăt" ,cu focalizare 0.
Naratorul este heterodiegetic, omniescent, omniprezent,neimplicat,cunoaște dinainte destinul
personajelor.

Subiectivă

Are narațiunea la persoană I, viziunea este"împreună cu".

Naratorul este autodiegetic, implicat, cunoaște întotdeauna personajul principal,știe la fel de

multe ca și personajul.

Naratorul homodiegetic este narator martor al evenimentelor narate, știe exact cât a văzut.

Marci lexico-gramaticale ale eului liric

 Verbele la persoană I și a II-a,singular și plural

 Pronumele personale și posesive ( al meu, al tău, mă ,îmi,te )
 Adjectivele pronominale posesive ,pentru persoană I și a ÎI-a
 Dativul etic apare (-mi ești)
 Dativul posesiv
 Interjecțiile
 Punctele de suspensie
 Imaginile artistice
 Figurile de stil