În continuare aveţi detalii pe fiecare etapă, pentru o uşoară înţelegere:

Alegerea materiilor prime şi auxiliare pentru compost

Toate materiile prime ce depaşesc 3-4 cm. trebuie tocate sau marunţite, Materiile prime
sau auxiliare se umectează pentru realizarea unei umiditaţi mari (100%) care să asigure
necesarul de apă în dezvoltarea ciupercilor. Paiele sau ciocălăii de porumb se marunţesc la
dimensiuni între 1- 3 cm şi formează un substrat foarte bun în exemplu de reţete finale:

- paie de grâu 95%

- amendamente( ipsos, cretă furajera sau var) 5%

- paie de grâu(orz) 90%

- tărâţe de grâu sau făină de porumb 5%
- amendament (ipsos - sulfat de calciu) - 5%
- rumeguş şi talaj de fag (stejar, plop, carpen, nuc etc.) 90%

- ciocălăi de porumb 5%
- amendament 5%

- ciocălăi 50 %,
- rumeguş 45 % ,
- amendamente 5 %

- vrejuri de soia 65%

- ciocălăi de porumb 30%
- amendament 5%

- ciocălăi 12%
- coceni porumb 40%
- vreji de soia 35%
- orz 8%
- amendament 5%

- ciocălăi 75%
- paie 12%
- germeni de malt (colţi de orz) 8%
- amendament 5%

După umectare urmează pasteurizarea (termică sau chimică) , amestecarea şi

omogenizarea substratului nutritiv, inclusiv amendamentul - calciu ( ipsos / var / cretă
furajeră).
Această operaţie are rolul de a dezinfecta substratul pentru ciuperci, astfel încât acesta să
fie liber de dăunători, însă nu sterilizat pentru a nu distruge substanţele carbonice uşor
asimilabile şi flora microbiană existentă în substrat, care ajută la creşterea miceliului şi
dezvoltarea ciupercilor.
 După cum se cunoaşte există reţete de compost care nu necesită pasteurizare, deoarece
în cursul prelucrării iniţiale au fost supuse la diferite tratamente specifice care au avut un
prim efect de pasteurizare.
De aici rezulta că operaţia de pasteurizare se referă numai la reţetele care necesită în
mod obligatoriu acest tratament.
În cultura ciupercilor în sistem clasic (gospodaresc - consum propriu), pasteurizarea se
execută în diferite feluri, în funcţie de cantitatea de compost necesară şi posibilităţile
tehnice existente.
Tehnici de pasteurizare în sistem clasic, cu sublinierea că putem stabili o metodă de
dezinfectare corespunzătoare condiţiilor dvs.:

- butoaie de tablă cu capacitatea de 200 kg în care se fixează o tablă perforată cu găurile

în diametru de până la 10 mm, la distanţa de 25 –30 cm de fundul butoiului, formând un
spaţiu ce se va umple cu apa care va fi încălzită cu lemne sau un arzător pe gaz
- bazine cu capacitatea de 2 mc, în care se introduce compostul direct în apa care se
fierbe. Acesta se înalţă pe un suport şi se închide lateral cu tablă, lasând pe fiecare parte
câte doua "fuste" care se ridică pentru a introduce lemne sau arzătoare pe gaz.

În ambele cazuri sunt necesare termometre pentru măsurarea temperaturii, care nu

trebuie să depaşeasca 90°C.
Anual producţia de Pleurotus este diminuată din cauza atacului unor agenţi patogeni cu
până la 40%, dintre care 30% se datoreaza Trichoderma viride. Contaminarea se produce
de regulă în timpul însămânţării cu miceliu infectat, din pricina contaminării anterioare a
substratului, sau condiţii improprii de microclimat.
Trichoderma viride poate fi controlată cu următoarele fungicide:

-Benlate 0,1%
-Bavistin 0,1%
-Topsin M70 0,1%
-Dithane 0,2%
-Morestan 0,05%

Aceste fungicide, administrate o dată cu umectarea substratului asigură protecţia culturii

de Pleurotus pe toată perioada de incubare şi producţie, eliminându-se astfel atât
sterilizarea termică a substratului, cât şi necesitatea unor tratamente în perioada de
vegetaţie. (F. Trandaf)
Dacă nu se administrează totuşi fungicide substratului, acesta trebuie obligatoriu
pasteurizat. N. Mateescu propune mai multe metode de tratament termic:
- încălzirea substratului nutritiv umectat în prealabil şi dispus într-un recipient la o sursa
calorică, până la atingerea valorii de 80 °C/4-5 ore, de 70 °C/36 ore sau 60 °C/48 ore.
- turnarea de apă fiartă peste amestecul de substrat şi acoperirea lui cu folie.
- utilizarea unui generator de abur de joasă presiune

Se va evita supraîncălzirea în oricare din cazurile prezentate, depaşirea temperaturii de 90

°C conduce la sterilizarea substratului, ceea ce va favoriza apariţia mucegaiurilor. De
asemenea, supraîncălzirea declanseaza procese de fermentaţie în masa substratului.
 Foarte important: înainte de tratarea termică, amestecul omogenizat în prealabil este
lăsat la înmuiere în bazine sau pe platforme, nu mai mult de 1-2 zile.

În apa de imbibare se pune preventiv o cantitate de 25 - 40 gr. Bavistin la 500 kg

material. După această operaţie materialul se lasă la răcit şi scurs până ajunge la
temperatura de 21°-24°C şi umiditatea de 75-80%, când se poate începe însămânţarea.
În sistem intensiv pasteurizarea se execută în tuneluri speciale cu ajutorul aburului sub
presiune.

..:: Însămânţarea cu Miceliu ::..

Aşezarea substratului în vederea inoculării (însămânţării) cu miceliu.
Materialul celulozic(paie - rumeguş - talas) se cântăreste şi se analizează calitatea
acestuia, verificându-se următoarele valori:

-temperatura 21°-24°C
-umiditatea 75 – 80%
-PH–ul 5 – 7

Un substrat de calitate va trebui să aibă pe lângă parametrii obligatorii de mai sus, şi o

culoare cât mai aproape de cea iniţială, să nu prezinte un miros greu, înţepător, şi să aibă o
textură robusta.
Odată stabilite aceste valori se amestecă după caz, materii auxiliare utilizate in cultura
ciupercilor (sroturi, tăraţe, colti de malt, etc.) care la rândul lor au fost dezinfectate, şi se
adaugă calciul sub forma de cretă furajera 4%, sau ipsos 3%, sau apă de var 1-2%.
Însămânţarea se poate face pe o platformă, dezinfectată în prealabil cu formalină 2% sau
piatră vânătă (sulfat de cupru) 4 %, unde se aşeaza o cantitate de 100–150 kg de material
(pt. o buna omogenizare), se împraştie o cantitate de miceliu 2 –3 % (din care se opreşte
5-10% de control), şi se amestecă cu lopeţi din fibră de sticlă pentru a nu-l distruge.
În sistem intensiv, însămânţarea se realizează automat cu utilaje speciale având
capacităţi medii de 5 tone/compost/h.
Materialul însămânţat se pune în saci cu dimensiunile de: h-70/100 cm, diametrul 25 – 30
cm şi grosimea 0.1mm (dimensiuni utilizate preponderent) sau saci tip coloană cu înălţimi
variabile.