INTRODUCERE

Polineuropatia periferica este termenul care descrie o afectiune a sistemului

nervos periferic (cel care conecteaza creierul si maduva spinala cu alte structuri
ale organismului) ce poate fi determinata de o boala nervoasa locala, dar poate sa
apara si ca o manifestare secundara a unei patologii sistemice.
Polineuropatia periferica se caracterizeaza prin aparitia paresteziilor si
dureilor cronice la nivelul mainilor si picioarelor. Ea poate fi declansata de
traumatisme, accidente, infectii sau tulburari metabolice, dar poate sa apara si in
cadrul diabetului, de exemplu.
Sistemul nervos periferic reprezinta partea sistemului nervos care are rolul
de a interconecta membrele si viscerele cu creierul si maduva spinala. Spre
deosebire de aceste parti ale sistemului nervos central, sistemul nervos periferic
nu este protejat de oase, sau de alte bariere, ca urmare el este complet descoperit
la agresiunea factorilor toxici.
Nervii periferici emerg din maduva si au o distributie particulara- se
aranjeaza de-a lungul unor linii ce constituie dermatoame. Astfel, in mod tipic,
lezarea unui anume nerv periferic va determina simptome pe linia respectiva,
careia ii corespunde un anumit teritoriu cutanat. Lezarea nervilor periferici,
indiferent de natura, duce la intreruperea legaturii functionale (sau chiar
anatomice) dintre regiunea deservita de nerv si structurile nervoase superioare,
instalandu-se astfel durere, senzatii anormale precum si modificarea tonusului
muscular.
Specialistii recunosc mai multe tipuri de polineuropatie periferica:
generalizata, simetrica, focala sau multifocala. Tipul particular al polineuropatiei
influenteaza mult si prognosticul pacientului. Neuropatiile periferice generalizate
sunt afectiuni simetrice si apar ca urmare a unor boli sistemice, care afecteaza
sistemul nervos periferic in intregime.
 Polineuropatiile periferice sunt relativ frecvente, in special la pacientii cu
patologii sistemice ce au trecut de varsta de 55 de ani. Aproximativ 4% din
pacientii din acest grup au semne si simptome de polineuropatie periferica.
Nervii periferici au rolul de a transmite informatiile din periferie la creier.
Un set de nervi transmite in mod special informatiile culese din muschi si viscere
(organe interne), iar al doilea set transmite informatii din piele, articulatii si alte
organe. Polineuropatiile periferice apar in momentul in care, din diferite cauze,
aceasta trasmitere este afectata. In unele cazuri sunt afectati nervii care
controleaza tensiunea arteriala, sau procesele digestive si apar astfel tensiuni
arteriale anormale si numeroase tulburari digestive. Neuropatiile periferice sunt
clasificate in functie de cauza de aparitie si in functie de gradul extinderii
leziunilor in mononeuropatii si polineuropatii.
Mononeuropatiile afecteaza un singur nerv periferic. Acestea sunt cauzate
de traumatisme fizice, cel mai adesea accidente, aplicarea unei presiuni constant
ridicate asupra nervului, care duce in final la alterarea stratului protector al
nervului. Polineuropatiile sunt mai frecvente decat mononeuropatiile si implica
afectarea unui numar crescut de nervi. Ele apar ca umare a expunerii la toxine,
dezechilibre metabolice si vitaminice sau in cadrul comlicatiilor unor boli
sistemice: cancer, insuficienta renala.
Desi in multe cazuri agentul etiopatogenic nu poate fi identificat,
specialistii au realizat o lista cu cele mai frecvente cauze de aparitie a
polineuropatiilor periferice.
Acestea includ:
1. Boli genetice - boala Charcot-Marie, ataxia Friedreich;
2. Boli sistemice - diabet zaharat (determina aparitia neuropatiei
diabetice), alcoolism cronic(polineuropatia alcoolica), uremie (din
cadrul insuficentei renale cronice), cancer, avitaminoze (in special
avitaminoza B 12, avitaminoza A, E si B1);
 3. Infectii sau procese inflamatorii - HIV/ SIDA, hepatita, difteria,
febra de Colorado, lepra, boala Lyme, sindromul Guillain- Barre,
poliarterita nodoasa, sarcoidoza, sindromul Sjogren, sifilis, lupus
eritematos sistemic, amiloidoza;
4. Expunerea prelungita sau intoxicatia cu - oxid nitric, metale grele
(plumb, arsenic, mercur) substante chimice industrial, in special
solvent, compusi toxici;
5. Reactii adverse medicamentoase - in special cele ale
chemostaticelor;
6. Alte cauze - compresii nervoase exercitate de aparate ghipsate,
proteje, carje, ischemie, traumatisme, expunere prelungita la
temperaturi scazute, hipotiroidism, afectiuni cronice hepatice.

Polineuropatia periferica este foarte frecventa in populatia generala, insa

incidenta exacta in functie de grupe de varsta nu poate fi stabilita datorita faptului
ca definitia bolii este destul de laxa, iar cauzele ei sunt foarte numeroase.
Specialistii considera ca exista si o predispozitie genetica la a dezvolta
polineuropatii. Factorii de risc pentru aparitia acestei afectiuni sunt reprezentati
de:
 Diabet zaharat, in special daca nu este controlat in mod corespunzator
nivelul glicemiei;
 Abuz de alcool;
 Stare de imunosupresie;
 Boli autoimune si insuficiente cronice de organ.

Simptomatologie
Sus
In general, simptomele depind in functie de tipul de nerv afectat. Cele trei
tipuri importante de nervi ce sunt implicate in proces sunt: nervi motori
(controleaza activitatea motorie), nervi senzitivi (poarta informatia senzitiva-
durere, senzatii tactile, nocicieptie) si nervi autonomi (care duc informatiile de la
si catre organe si glande si sunt responsbili de functionarea corecta a sistemului
digestiv, cardiac, renal).
Astfel, si simptomele sunt clasificate in simptome motorii, senzoriale si
vegetative, insa adesea sunt mixte. De asemenea, simptomele depind si de natura
agentului cauzator si pot fi sistemice sau locale. Nervii cu traiecte lungi sunt mai
frecvent afectati comparativ cu cei cu traiecte scurte, deci simptomele pot fi mai
importante si mai zgomotoase la nivelul extremitatilor distale (talpi, palme) decat
in coapse sau brate.
Simptomele de natura senzitiva se caracterizeaza prin modificarea
perceptiilor dureroase, tactile, termice, cu apartia:
- Paresteziilor, anesteziilor;
- Incapacitatii de a discrimina intre stimulii tactili;
- Incapacitatea de a determina pozitia articulatiilor in spatiu (simptom care
implica si pierderea simtului de coordoanre a miscarilor);
- Hiperestezii, mai ales la nivelul picioarelor, iar pacientii nu pot atinge nici cele
mai delicate materiale.
Aceste simptome debuteaza la nivelul talpilor si progreseaza spre centru,
afectand din ce in ce mai multe zone. Neuropatiile periferice senzitive apar in mod
specific in cazul pacientilor cu diabet.
Simptomele motorii sunt reprezentate de slabiciune musculara, hipotrofie
musculara si pierderea dexteritatii. Ele apar ca urmare a lezarii functiei si chiar
structurii fibrelor nervoase motorii. Intensitatea acestor simptome variaza foarte
mult, uneori putand fi vorba doar de crampe musculare.
Alte simptome de natura motorie include:
- Disfagie, tulburari de deglutitie;
- Paralizii;
- Caderi repetate (datorita hipotrofiei musculaturii membrelor inferioare);
- Incapacitatea de a realiza miscari fine (chiar si inchiderea nasturilor);
- Pierderea controlului muscular;
- Crampe musuclare, fasciculatii;
- Astenie musculara;
- Mers ebrios;
- Mialgii;
- Tremor.

Simptomele vegetative afecteaza in principal controlul voluntar si

semivoluntar, cum ar fi tensiunea arteriala.
Simptomele de natura vegetativa includ:
- Balonare abdominala;
- Constipatie;
- Diareea;
- Satietate precoce;
- Greata si/sau varsaturi imediat dupa masa;
- Scadere in greutate (peste 5%);
- Tulburari de vedere, diminuarea acuitatii vizuale;
- Ameteli, lipotimii;
- Transpiratii scazute cantitativ;
- Tulburari de mictiune;
- Golire vezicala incompleta;
- Intoleranta la caldura;
- Impotenta;
- Incontinenta urinara.

Investigatii paraclinice
Sus
 Pacientul cu acuze sugestive pentru o afectiune neurologica trebuie
investigat complet, incepand cu anamneza. Aceasta trebuie facuta in mod riguros
si trebuie sa fie completa, pentru a se putea aprecia intensitatea simptomelor si
natura lor. Anamneza orienteaza medicul spre cauza de apartie a polineuropatiei
periferice
Pacientul este rugat sa descrie simptomele, debutul si intensitatea lor,
precum si evolutia lor in timp. Trebuie precizat locul initial de aparitie si apoi
extinderea (daca este cazul). Datorita faptului ca polineuropatia poate sa apara pe
fondul unei boli cronice sistemice sau poate avea componenta ereditara,
antecedentele medicale ale pacientului si ale rudelor acestora trebuie de asemenea,
lamurit.
Anamneza este urmata de examenul fizic, in care domina componenta
neurologica.
Medicul poate aprecia gradul afectarii neurologice efectuand cateva teste:
- Verificarea reflexelor;
- Verificarea fortei si tonusului muscular;
- Verficarea coordonarii motorii, a posturii;
- Capacitatea de a discrimina senzatiile tactile.
Investigatiile de specialitate pot sa determine care este starea generala de
sanate a pacientului, pot releva cauza de aparitie a bolii si pot ajuta medicul in
realizarea schemelor de tratament si in aprecierea prognosticului pacientului.
Acestea includ:
1. Analize complete de sange
Pentru detectarea unui eventual diabet (sau monitorizarea glicemiei, in cazul in
care diabetul este dj diagnosticat), sau a unor dificite vitaminice (in special
de vitamina B 12).
2. Teste de conducere a impulsului nervos
Ele inregistreaza viteza de propagare a stimulului nervos de-a lungul unui
nerv. Medicul va monta electrozi (asemanator celor utilizati la realizarea EKG)
pe suprafata pielii. Acestia sunt capabili sa induca un impuls electric ce stimulaza
nervul. Un alt electrod, plasat la o anumita distanta, va inregistra activitatea
electrica. Astfel, viteza de transmitere este interpretata prin analizarea distantei si
timpului necesar ca stimulul sa ajunga de la un electrod la altul.
3. Electromiografia
Este investigarea activitatii electrice a muschiului. Ea se realizeaza prin plasare
unui electrod foarte fin in muschi. El inregistreaza activitatea motorie si transmite
informatia catre un oscilometru care va cuantifica stimulii. Dupa plasarea
electrodului pacientul este rugat sa contracte muschiul. In urma contractiei se
determina raspunsul muscular si se apreciaza functia nervului. Electromiografia
si testele de velocitate se realizeaza, de cele mai multe ori, concomitent.
4. Biopsia nervoasa
Consta in recoltarea unui fragment foarte mic de tesut nervos pentru a fi
analizat la microscop. Cel mai frecvent sunt biopsiati nervii sural si nervul radial,
deoarece sunt si cei mai accesibili. Pacientii sunt anesteziati local anterior
realizarii procedurii, iar apoi se realizeaza o incizie de mici dimensiuni si se scoate
un fragment de nerv. Acesta este apoi examinat la microscopul optic si la
microscopul electronic.
Alte teste si investigatii sunt realizate in functie de cauza presupusa de
aparitie a afectiunii, in special daca pacientul are un teren patologic (acesta poate
sa fie evidentiat in cursul anamnezei sau in cursul investigatiilor paraclinice).
Tratament
Sus
Tratametul polineuropatiei periferice isi propune:
- Identificarea si tratarea cauzei de baza a aparitiei acestei afectiuni si indepartarea
factorilor de risc;
- Controlul simptomelor;
- Vindecarea cauzei, in masura in care acest lucru este posibil;
- Oferirea unui grad ridicat de independenta pacientului;
- Ameliorarea calitatii vietii pacientului.
Tratamentul de specialitate
Tratamentul de specialitate include administrarea diverselor medicamente
si recuperarea functiilor motorii ale pacientului.
Terapia medicamentoasa include adminsitrarea unor substante cu actiune
pe sistemul nervos central, cum ar fi antidepresive sau antiepilpetice (sunt indicate
in tratamentul durerii neuropatice cronice). Cel mai frecvent sunt
utilizate antidepresivele triciclice (in special amitriptilina) sau antiepilepticele de
tipul gabapentinei. Pacientii primesc de obicei doze scazute pentru a se evita
instalarea dependentei de medicament.
In cazul in care durerea este moderata se pot indica preparate antialgice
obisnuite, de tipul ibuprofenul sau acetamiofenului. Ele au avantajul de a fi
disponibile tuturor pacientilor deoarece nu au nevoie de o reteta medicala pentru
a fi eliberate de catre farmacist. Medicamente antialgice continand opioide sunt
eliberate doar pe baza de prescriptie medicala, ele avand capacitate analgezica
mult mai intensa si putand determina aparitia dependentei.
Tratamentul medicamentos se adreseaza si complicatiilor induse de
afectarile nervoase: cardiace, digestive, renale, metabolice. Se recomanda
adminstrarea de stimulante ale motilitatii gastrice (cum ar fi metoclopramidul),
medicamente antihipertensive, tratarea diareei sau a constipatiei.
Fiziokinetoterapia, terapia ocupationala si interventiile ortopedice sunt si ele
indicate in cazul pacientilor cu simptome importante de polineuropatie
periferica. Sunt foarte utile, de exemplu, exercitiile care stimuleaza functia si
amelioreaza tonusul muscular. In cazul in care afectarea membrului inferior este
importanta, pacientii pot apela la carje, carucioare pentru a se deplasa mai bine.
Terapii asociate
Sus
Specialistii recomanda pacientilor cu polineuropatie periferica:
 1. Sa fie atenti la eventualele leziunile ale membrelor si sa le trateze
corespunzator, sau sa se prezinte la medic pentru a fi tratati. Deoarece
polineuropatia afecteaza si perceptia dureroasa, acesti pacienti sunt predispusi la
aparitia ranilor ce se pot suprainfecta (nu din neglijenta, ci din cauza faptului ca
nu sunt simtite).
2. Sa nu poarte pantofi neadecvati masurii lor.
3. Sa nu faca dusuri fierbinti deoarece exista pericolul de arsuri termice.
Pacientii cu tulburari senzoriale trebuie sa apeleze la ajutorul unei alte persoane
pentru a determina temperatura apei.
4. Indepartarea covoarelor din casa in cazul in care pacientii au tulburari de
motilitate. Covoarele pot fi agatate cu piciorul afectat si pacientul se poate
impiedica si cadea, ducand la aparitia unor complicatii de natura ortopedica.
5. Sa incerce sa isi maseze cat mai des picioarele deoarece astfel se
imbunatateste circulatia, sunt stimulate terminatiile nervoase si se amelioreaza
temporar durerea.
6. Sa evite fumatul deoarece afecteaza circulatia sangvina, ducand la
cresterea risucului de ischemie periferica si in final amputatie de segmente.
Pacientii cu polineuropatie sunt sfatuiti sa evite mentinerea coatelor sau
genuchilor in aceeasi pozitie pentru timp indelungat. Nu trebuie sa se sprijine in
coate sau in genunchi prea mult deoarece pot sa apara dureri intense si chiar
leziuni.Simptomele vegetative sunt uneori foarte greu de controlat, insa pacientul
trebuie sa fie rabdator si compliant la tratament.
Prognostic
Prognosticul pacientilor diagnosticati cu polineuropatie periferica depinde
foarte mult de cauza de fond a bolii. Daca aceasta cauza poate fi identificata si
tratata corespunzator, prognosticul pacientilor este foarte bun.
Totusi, daca polineuropatia este foarte avansata, daca pacientul s-a
prezentat tarziu la medic sau daca tratamentul a intarziat, consecintele pot fi
importante, indiferent de evolutia bolii de baza.
 Neuropatiile ereditare nu sunt vindecabile, iar prognosticul pacientilor
ramane rezervat. O parte dintre acestea sunt usoare iar interesarea neurologica nu
este foarte grava, insa unele pot duce la dizabilitati serioase.