Lucrare de seminar la cursul opțional

Gramatică Școlară

Paloșanu Ana-Patricia
An III
Seria a II-a
Grupa 7
 Adjectivul

I. Definiție
Adjectivul este partea de vorbire care însoțește un substantiv, arătând însușirea acestuia și
acordându-se cu el în gen, număr (și caz). Când se află în fața substantivului, adjectivul preia
articolul hotărât de la acesta. Dacă nu însoțește un substantiv, prin articulare își schimbă
valoarea gramaticală, devenind un substantiv (ex: Sătulul nu crede celui flămând)

II. Clasficare
 După structură, adjectivele pot fi:
a) simple: mare, frumos, curat;
b) compuse: brun-roșiatic, galben-auriu, alb-gălbui, social-politic.
 După flexiune, adjectivele pot fi:
a) Invariabile - nu își schimbă forma indiferent de gen, număr (și caz):
ex: eficace, propice, perspicace, atroce, motrice, cumsecade, cogeamite. Sunt
invariabile și unele adjective care definesc culori: bleu, maro, crem, gri, oranj
b) variabile: - Cu
o terminație și două forme flexionare: mare-mari, dulce-dulci, verde, limpede, iute
- Cu două terminații și două forme flexionare: vioi, amărui, greoi, dibaci, bălai
- Cu două terminații și trei forme flexionare: mic, viu, lung, derizoriu, molâu, lumesc
- Cu două terminații și patru forme flexionare: bun, frumos, alb, celebru
III. Flexiune
Ca și substantivul, adjectivul se declină, schimbându-și forma după gen, număr (și caz)
Când este antepus, adjectivul este cel care se articulează și care se declină
N-Ac: frumosul copil, G-D: frumosului copil
Când este precedat de un adjectiv demonstrativ, nu se mai articulează:
Acest frumos copil / acestui frumos copil
IV. Grade de comparație
Aceeași însușire poate fi exprimată în grade diferite
a) Pozitiv: însușirea obișnuită a obiectelor: bun, frumos, interesant
b) Comparativ: grade diferite ale însușirii a două obiecte
- de superioritate: mai bun, mai frumos, mai interesant
- de egalitate: la fel de bun, la fel de frumos, la fel de interesant/ tot așa de..., tot atât de...,
deopotrivă de...)
- de inferioritate: mai puțin bun, mai puțin frumos, mai puțin interesant
 c) superlativ: gradul cel mai înalt sau mai scăzut al însușirii
- relativ de superioritate: cel mai bun
- relativ de inferioritate: cel mai puțin bun
- absolut de superioritate: foarte bun
- absolut de inferioritate: foarte puțin bun
Pentru construirea superlativului absolut se cunosc și alte mijloace mai expresive
- adjectivul este precedat de adverbele (locuțiuni adverbiale): tare, prea, mult, colosal,
grozav, nespus, extrem, extraordinar, uluitor, din cale-afară, cu totul și cu totul, nevoie-
mare
- folosirea unor substantive cu valoare adverbială: foc, criță, boemă, cobză, tun, gheață,
tufă
- prelungirea unor sunete: maaare, frumoaaasă; Vremea s-a făcut rrrece.
- Repetarea adjectivului prin forma de genitiv plural: frumoasa frumoaselor, viteazul
vitejilor
- Repetarea adjectivului o sumă mare, mare. O fată frumoasă, frumoasă
- Prefixe cu valoare superlativă: extra-, arhi-, supra-, stră-, ultra-, super-, hiper-
- Reluarea adjectivului printr-un derivat diminutival: Casă nou-nouță, casă gol-goluță
Adjective fără grade de comparație: mort, viu, gol, rotund, dreptunghiular, întreg, unic
(însușiri ce nu pot fi comparate); extraordinar, extrem, superior, maxim, optim, proxim,
minor
V. Locuțiuni adjectivale
Grup cu unitate de sens cu valoare de adjectiv. Sunt formate din substantiv precedat de
prepoziție: de frunte, de seamă, în doi peri, la locul lui, ca lumea, fel de fel, de geniu, de
treabă, nu știu cum, (tot) unul și unul, de excepție, de milioane, cu sânge rece, (om) în
toată firea. Sensul lor global este de adjectiv
Unele locuțiuni pot avea grade de comparație: cel mai de seamă, foarte nu știu cum
Unele locuțiuni au sens de superlativ: de excepție, de milioane
Ele nu se acordă cu substantivul determinat. Există cel mult niște potriviri parțiale (acord
parțial), (om) la locul lui (ei, lor), unul și unul (una și una), ca acela (aceea, acelea)
 Aplicații

1) Subliniați locuțiunile adjectivale. Substituiți-le cu adjective echivalente:

„De treci codrii de aramă, de departe vezi albind/Și-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint”
„Revarsă liniște de veci/ pe noaptea mea de patimi”
„Căci ești iubirea mea dintâi/ și visul meu din urmă”.
2) Acordați adjectivele din paranteze cu substantivele determinate:
Copaci (înalt); bărbați (viteaz), arbori (uriaș), găleți (gol), mișcări (greoaie), reflexe (auriu),
ocazii (rar), poveste (străvechi), dâră (negru), idee (fix).
3) Alegeți una dintre cele două forme din paranteze și subliniați forma corectă a adjectivului:
întrebare (echivocă/echivoacă), probleme (analoge/analoage), laturi (omologe/omoloage),
pronume (aton/atoane), lume (interlopă/interloapă), chestiunea (anterioară/anterioră), femeie
(poliglotă/poligloată), piesă (anostă/anoastă), purtare (snoabă/snobă).
4) Găsiți câte două exemple de superlativ absolut al adjectivului format:
a) Cu unul din adverbele „mult”, „prea”, „tare”;
b) Cu unul din adjectivele „grozav”, „strașnic”, „teribil”, „extraordinar”;
c) Cu una din locuțiunile adverbiale „din cale-afară”, „cu totul și cu totu”, „nevoie-mare”;
d) Cu unul din pseudoprefixele „arhi-”, „extra-”, „supra-”, „super-”, „ultra-”;
e) Prin repetiție a cuvântului sau a unui sunet.
5) Subliniați adjectivele din textul următor. Precizați prin ce mijloace sunt marcate genul,
numărul, cazul și gradul de comparație ale acestora:
Era un vis misterios și blând din cale-afară.
Luna lumina părul ei blond, foarte blond.
Ce frumoasă, ce nebună/ E albastra-mi, dulce floare!
Găsi pe fată iar singură, însă mai palidă și mai plânsă.
O manta neagră îl acoperea.
Buruienile crescuseră în tufe negre-verzi.
O luntre aurită veghea pe undele limpezi ale lacului.
(Exemplu: misterios – neutru, singular, N., pozitiv, prin desinența „zero” și prin acord cu
substantivul „vis”)
6) Arătați care dintre adjectivele următoare pot avea grade de comparație și care nu pot avea:
Acru, bun, curat, complet, deplin, egal, fierbinte, galben, ieftin, întreg, limpede, mort,
melancolic, neclar, optim, oral, prematur, principal, propice, ponderat, pătimaș, ridicol,
rotund, scund, sensibil, superior, trist, voinic, viu, vioi.
7) Construiți câte două propoziții în care adjectivele „harnic”, „voinic”, „leneș” să aibă valoare
de adjectiv, apoi de substantiv.
8) Puneți adjectivele din paranteze la gradele de comparație corespunzătoare:
(bună) băutură este apa de izvor.
(frumoși) ghiocei prin mărăcini se culeg.
Foamea e (bun) bucătar.
(mare) daraua decât ocaua.
A! Bine că mi-ai venit, Făt-Frumos, ia acum hai la luptă, acu om vede cine-i (tare).
Împărate prea luminate, din câte noroace-ai avut, unul a fost (mare) decât toate.
Ba mie nu mi-i foame, a hotărât cu îndărjire Leona, ca și cum foamea ar fi fost una dintre
(rușinos) însușiri ale pământului.
Sora tatei avea față de uncheșul meu o purtare dintre (ciudate).
Tu ești (sărac) decât dânsul, căci el are mamă.
Pește (frumos) decât acela pe care i-l adusesem, rareori a văzut la viața ei.
Capturile importante care ne scapă nouă pescarilor iau proporții tot (mari) cu anii și regretul
amintirii.
9 ) Construiți câte o propoziție cu adjectivele la feminin: sobru, ambiguu, fumuriu, străveziu,
secat, grotesc, pitoresc, muntenesc, limpede.
10) Formați câte o propoziție în care adjectivele următoare să apară la plural: grea, biată,
brusc, livresc, prompt, rotund, cărunt, frățesc.