Secția Cultură și Turism Soroca

Biblioteca Publică „Mihail Sadoveanu”

Unde era dus tatăl iezilor din povestea

„Capra cu trei iezi” de Ion Creanga

Soroca 2012
 Dragă cititorule

Deschizând această carte vei păși într-o lume misterioasă de basm, într-o lume de
povești fermecate. Povești făcute de semenii tăi, elevi ai liceelor și gimnaziilor sorocene. Te
asigur, că nu o să regretați de timpul aflării tale în împărăția creată de poveștile și desenele:
Adelinei Snegur, Mădălinei Melnic, Mirelei Ganea, Cătălinei Volnițchi, Daniel Verstiuc,
Valentinei Rotari, Cătălinei Raicu, Doinei Graur, Mihaelei Bulgac, Elenei Cazac, Ion Nicic,
Ștefan Lozan, Roxalinei Coțaga, Gabrieleia Spinei, Vladei Ursachi, Mariei Romanova, Andrei
Salcoci, Mariei Gogu, Elenei Lozan

vnșldknfpwajfjțăbkăskzdăzhjkb.

Vă doresc lecturi plăcute.

Eugenia Railean,

director Biblioteca Publică „Mihail Sadoveanu”

Colegiul de redacție: Procesare computerizată:

Bucataru Grigore, Gaja Viorica
Țîrdea Elena,
Railean Evghenia.
 Secția Cultură și Turism Soroca
Biblioteca Publică „Mihail Sadoveanu”

Unde era dus tatăl iezilor din povestea

„Capra cu trei iezi” de Ion Creanga

Povești

Soroca 2012
 Anul 2012 – 175 ani de la nașterea scriitorului Ion Creangă
Regulamentul Concursului „La sfat cu Ion Creangă”
Povești pentru colegii noștri mai mici

Scopul:
- Promovarea poveștilor populare/cu autor românești
- Readucerea în actualitate a poveștilor lui Ion Creangă
- Dezvoltarea creativității și fanteziei copiilor
- Cultivarea aptitudinilor artistice la copii
Organizatori:
Secția Cultură și Turism Soroca
Biblioteca Publică „Mihail Sadoveanu”
Participanți: copii 12 – 15 ani
Perioada desfășurării: 15 ianuarie – 15 februarie 2012
Condiții de concurs:
- Copiii claselor 6 – 9 vor scrie și vor prezenta pentru lecturare, colegilor mai mici
din clasele 2 – 4, povestea „Unde era dus tata iezilor din povestea „Capra cu trei
iezi”;
- Povestea se va încadra în 1 pagină tipărită, caractere Times New Roman, mărimea
14, interval între rânduri 1;
- Lucrările vor fi prezentate personal sau prin poștă la adresa: Biblioteca pentru copii
„S. Grama”, str. Malamud 10, or. Soroca – 3006 (pentru concursul „La sfat cu Ion
Creangă”), poșta electronică: m.sadoveanu@mail.ru
- Menționarea participanților - 1 martie – ziua nașterii scriitorului.
Evaluare:
- Pentru evaluarea lucrărilor prezentate, se desemnează următoarea componență a
juriului:
Bucataru Grigore, șef Secția Cultură și Turism Soroca;
Railean Evghenia, director BP „M. Sadoveanu”;
Coșeru Eugenia – șef oficiu consultativ;
Purice Maria, șef filiala „S. Grama”
Klipko Marcela, bibliotecar, filiala „S. Grama”
- Juriul va acorda următoarele premii:
Premiul I – set de cărți în valoare de 300 lei
Premiul II – set de cărți în valoare de 200 lei
Premiul III - set de cărți în valoare de 100 lei
Mențiuni pentru participare: cărți în valoare de 200 lei
Suma totală: 800 lei

Secția Cultură și Turism Soroca

Biblioteca Publică „M. Sadoveanu”
2 ianuarie 2012
 Proces verbal
al ședinței de evaluare a lucrărilor și desemnarea câștigătorilor Concursului
„La sfat cu Ion Creangă”, lansat de Secția Cultură și Turism Soroca și
Biblioteca Publică „Mihail Sadoveanu” la 15 ianuarie 2012.

27 martie 2012.
Prezenți: Bucataru Grigore, șef Secția Cultură și Turism Soroca;
Railean Evghenia, director BP „M. Sadoveanu”;
Coșeru Eugenia – șef oficiu consultativ;
Purice Maria, șef filiala „S. Grama”
Klipko Marcela, bibliotecar, filiala „S. Grama”

Ordinea de zi:

1. Evaluarea lucrărilor/povestea „Unde era dus tatăl iezilor din povestea „Capra cu
trei iezi” a lui Ion Creangă”.

2. Desemnarea câștigătorilor. Menționarea participanților.

1. La prima întrebare din ordinea de zi s-a expus președintele juriului d-l G.

Bucataru: pe adresa indicată în regulament au parvenit 25 de povești la temă și
10 desene toate făcute de copii, elevi ai liceelor din oraș și satele raionului. Nu
toate corespund criteriilor enumerate în regulament.

2. Evaluând lucrările juriul hotărăște:

 A recunoaște ca cea mai bună poveste și a acorda Premiul I – set de cărți în

valoare de 300 lei și Diploma de mențiune – elevei Liceului Teoretic „C. Stere”
Melnic Mădălina.
 A acorda Premiul II – set de cărți în valoare de 200 lei și Diploma de mențiune
– elevei Liceului Teoretic „Petru Rareș” Ganea Mirela.
 A acorda Premiul III – set de cărți în valoare de 100 lei – elevului Liceului
Teoretic „C. Stere” Verstiuc Daniel.
Desen: Snegur Adelina
Liceul Teoretic „C. Stere”, or. Soroca
 „Unde era dus tatăl iezilor din povestea
„Capra cu trei iezi” de Ion Creanga"

Copilaşi micuţi,
Voi sunteţi drăguţi,
Dar vă amintiţi
De iezii iubiţi
Şi de a lor mamă
Capra ce o cheamă?
Tatăl lor plecat a fost
Să-şi caute-n lume rost.
Căutându-și rostul el
Iezii-au mai crescut niţel

A fost odată... că de nu ar fi nu s-ar povesti.

O capra şi un ţap erau vecini. Ei au format o familie şi au devenit părinţi.
Aveau 3 iezi frumoşi şi drăgălaşi. Cei mai mari erau neascultători. Iar cel mai
mic era cuminte şi liniştit.
Tatăl lucra, de dimineaţă până seara, pe ogoarele gospodăriei agricole, dar
banii pe care îi câștiga nu-i ajungeau pentru întreţinerea familiei. Într-o bună
zi, tatăl s-a sfătuit cu mama iezilor şi a luat decizia să plece pe meleaguri
îndepărtate, să câștige bani mai mulţi, pentru a putea creşte iezişorii în pace şi
sănătate.
Odată ce decizia a fost luată, Tatăl –Țap şi-a luat ziua bună de la Mama -
Capră, și-a strâns iezișorii la piept şi dus a fost. Treceau zile şi nopţi fără tata
şi iezii îi duceau dorul, dar copilăria îşi spunea cuvântul....
Joaca, zbenguiala de dimineaţă până seară era pe primul plan. Mama –
Capră, fără cuvântul sever şi autoritar al tatălui, nu putea ţine în frâu iezii.
Ea alerga, cât e ziua de mare, şi aducea de ale gurii iezilor. Dar, într-o
bună zi, s-a întâmplat ce trebuia să se întâmple în poveste. Lupul, ştiind că
Ţapul nu este acasă, a îndrăznit şi a atacat casa caprei.
Toţi cunoaştem ce s-a întâmplat cu iezii şi prin ce durere a trecut capra.
Tatăl, plecat pe tărâmuri îndepărtate, a fost înştiinţat despre decesul celor doi
ieduţi mai mari, şi imediat a hotărât să se întoarcă la familie... Ajuns acasă, a
strâns Capra în braţe şi pe iedul cel mic şi a spus:
- Voi mânca posmagi uscaţi, dar niciodată nu-mi voi abandona familia,
căci banii nu înlocuiesc mângâierea, dragostea şi povaţa unui părinte în familie.

Melnic Mădălina
Liceul Teoretic „C. Stere”, or. Soroca
Desen: Ganea Mirela
Liceul Teoretic „Petru Rareș”, or. Soroca
 „Unde era dus tatăl iezilor din povestea
„Capra cu trei iezi” de Ion Creanga"
Era odată o capră, un țap și trei iezi boiangii, care trăiau prin regiunea
Orheiului. Ţapul era dus în Italia la muncă. Într-o dimineaţa se şcoală capra și le
spune iezilor:
- Măi fraierilor, eu merg la Chişinău, ca să primesc banii de la bancă, pe care
mi i-a trimis taica vostru și pe urmă trec pe la „Mall” să i-au ceva ţoale, că sa lansat
colecţia de toamnă - iarnă. Încuiaţi ușa și activaţi sistemul de alarmă, să nu vină
lupul la voi. Când mă întorc, vă cânt la ușă:
- „Trei iezi boiangii, fug acum la D&G (dolce gabana), și v-ă aduce mama vouă
ochelari cu ramă nouă, cataramă de metal, cât zăbala de la cal, și trei bluze cu
sclipici, adidași cu arici, un mobil de la Vertu, ca să-ți moară dușmanul."
- Ați băgat la mansardă, fraierilor?
- Da, mamok. Tu du-te la mall, avem noi grijă! Hai, paaaaaaa, te puuuuuup,
kisses. Și capra pleacă. De după zid iese şmecherul de lup și începe a cânta:
- Trei iezi boiangii, mă îmbrac la D&G...
Iedul mare a sărit sa deschidă, că lui îi ajungea să zică cineva D&G, restul nu
conta. Ceilalţi doi i-au zis însă:
- Frate, nu auzi ce voce groasa are? Mama are voce dulcie. Nervos, lupul a mers
la tuning, să-și dea mai încet bașii la voce. S-a întors și a început iară-și a cânta.
Fraierul mare, iar a sărit să deschidă ușa. Cel mijlociu sare și se ascunde în dulap,
iar cel mic sub patul caprei, care era dichisit cu swarovski. Lupul furios, intră și-1
mănâncă pe cel mare, se așează pe pat pentru a-și face digestia uitându-se
primprejur, de unde să ia o scobitoare pentru ași scotoci dinţii, dar, de la un floc de
blana ce i-a intrat în nas a început a strănută. Iedul mijlociu, ascuns sub pat, i-a zis:
- Să-ți fie de bine, nănașule!
Lupul l-a tras de sub pat și l-a mâncat. Apoi, a tras jaluzelele de la geam și a
pus capetele iezilor în ferestre. Vine capra de la „Mall” și începe a cânta, însă iedul
mic iese înainte și-i prinde a povesti ce s-a întâmplat. Capra se enervă la maxim, luă
mobilul și-1 sună pe lup:
- Cumătre, organizez o cină cu salam de la „Pegas”, cașcaval „de Olanda”, suc
de la „Alfa Nistru” și vin „Chardonnay”! dorești să participi?
Lupul nu a stat mult pe gânduri și fuga la vila caprei. Capra i-a deschis ușa și
l-a poftit în casă. Apoi la invitat să se aşeze, i-a pus un CD cu versiunea originală a
poveștii lui I. Creangă „Capra cu trei iezi” și s-a dus la bucătărie. Când Capra s-a
întors cu platoul plin de bucate, Lupul zăcea nemișcat. I s-a ridicat brusc tensiunea
și a făcut pe loc un infarct cu urmări fatale. Iar vinovat în moartea lupului a fost CD-
ul „Capra cu trei iezi”.
Capra i-a trimis un SMS ţapului, unde i-a povestit întâmplarea.

Ganea Mirela
Liceul Teoretic „Petru Rareș”, or. Soroca
Desen: Volnițchi Cătălina
Gimnaziul Nr. 1, or. Soroca
 „Unde era dus tatăl iezilor din povestea
„Capra cu trei iezi” de Ion Creanga"
Povestea asta s-a întâmplat, nu chiar pe vremea când se potcoveau puricii, ci
mult mai aproape, când puricii au devenit nesuferiţi - iar eu vă doresc, copii, sa
n-aveţi de-a face cu ei.
Tatăl iezilor era un bun povestitor și orice animal din pădure dorea să-1 aibă
invitat la vre-o sărbătoare, pentru a face chef și veselie.
Iată că, în ziua când capra era plecată să aducă de ale gurii iezilor, ţapul a
fost invitat la cârciuma din pădure, la ziua de naştere a lui Iepurilă Urechilă. Dar,
din păcate, el nu ştia că anume în acea zi, copilaşii săi, iezii, vor rămâne acasă
singuri. Invitaţi erau mai mulți: Aricică Ghemuleț, Ursulică Mișulică, Căprioara
Mărioara, Veveriţa Rița, Nenea Bursuc etc., numai Lupul Flămânzilă și
Roșcovana Năzdrăvana nu se vedeau printre invitaţi. Cum se obişnuieşte la o zi
de naştere, oaspeţii au fost serviţi cu sucuri, prăjituri, bomboane. Țapului i se
dăduse pe gust „sucul de poamă” și nici n-a dovedit să observe când acesta i-
a făcut festa și s-a cam cherchelit.
A început a povesti istorioare hazlii şi bancuri făcând mare chef la ziua
iepuraşului şi nici habar nu avea ce primejdie îi paşte pe copilaşii săi, care erau
singuri acasă.
Mai târziu, 1a petrecerea iepuraşului a apărut și cucoana vulpe, care a insistat
să-1 felicite pe iepuraş. Dar, intenţia vulpii era de a strica cheful animalelor și a
început să-1 fugărească pe iepure prin cârciumă. Mare tămbălău s-a început!!!!!!
Toţi invitaţii au început a striga la vulpe să plece, aparîndu-1 pe iepuraş.
Ţapul, fiind cam cherchelit, a apucat un scaun din cârciumă şi a aruncat după
vulpe, cu gândul că o va nimeri şi ea va fugi, dar nu a fost să fie... De la scaunul
aruncat s-au stricat o masă cu toate tacâmurile pe ea şi administraţia cârcimei a
chemat câinele-polițist din pădure, pentru a calma spiritele. Câinele-polițist, la
rândul său, şi-a făcut datoria şi 1-a arestat pe ţap, pentru că a făcut dezordine într-
un local public. După 10 zile, când s-a întors ţapul acasă, a aflat de cele întâmplate
în absența sa cu iezişorii. Şi din acea zi a promis că se lasă de chefuri şi va sta
numai cu copii săi, le va spune lor bancuri și povestioare hazlii... Chiar și o poezie
a compus:

Iezii tatii cucuieţi, Este o lume minunată

Veniţi fuga să vedeţi Între pagini desenată
C-am adus din librărie Unde nu poţi „naviga”,
A poveştilor solie Însă, sigur, poţi visa.
Da eu m-am suit pe o şa şi v-am spus povestea aşa.

Verstiuc Daniel
Liceul Teoretic „C. Stere”, or. Soroca
 Desen: Rotari Valentina
„Unde era dus tatăl iezilor
Gimnaziul Nr. 1, or. Soroca
din povestea
„Capra cu trei iezi” de Ion Creanga"

Era odată, ca niciodată, trei iezi şi doi părinţi, care le ofereau tot ce doreau. Cel
mic, împlinind trei ani cu o săptămâna în urma, părinţii i-au dăruit un telefon mobil
„Nokia Lumia 800”.
Iedul cel mijlociu, fiind invidios pe cel mai mic, scâncea, sărea şi zbiera de nu
mai puteai sta în casa ceea. Părinţii nu avuseră încotro şi i-au luat o maşină „Tayota
Land Cruiser” 2012. Cel mare, s-a închis în camera lui şi sta supărat că a rămas fără
cadou. Părinţii de nevoie i-au cumpărat apartament în centrul Chișinăului vis-a-vis
de clădirea Parlamentului. La câteva zile, de la atâta stres, nervi și cheltuială, tatăl
iezilor a făcut infarct şi a intrat în comă. Toţi erau trişti, fără dispoziţie şi nu le mai
trebuia nimic nici maşină, nici telefon mobil şi nici acel apartament.
Două săptămâni de jale şi nevoie până când tatăl iezilor şi-a revenit. Primul
lucru care 1-a făcut, ridicându-se din pat, a fost activitatea lui frecventă, de a se privi-
n oglinda sa mâncată de ani... și leşină pe loc.
Și membrii familiei şi doctorul s-au speriat nu glumă. Însa totul a fost altfel.
Ceea ce s-a întâmplat acum a fost un leșin din sperietură. Când și-a revenit, le-a spus
la ai săi, că merge să se înscrie la o operaţie plastică, cu ajutorul căreia își va ascunde
toate ridurile oribile. Medicii l-au internat în spital pentru o săptămâna, ca să fie
încrezuţi că tratamentul a fost adecvat.
A trecut ca vântul săptămâna respectivă. Tatăl iezilor, s-a înscris la operaţie
plastică la emisiunea din România „Pe muchie de cuţit". De acolo a ieşit fără riduri,
dar puţin palid şi fără puteri. Mai pe scurt, acesta a avut grijă de sine: a mers la un
stilist profesionist, şi-a cumpărat haine de la Chişinău dintr-un magazin de firmă
„Megapolis". Frumos îmbrăcat, superb, a plecat acasă, unde îl aşteptau cu drag copiii
şi soţia. Aceştia, când l-au văzut, săreau în sus de bucurie și nu mai ştiau ce să facă,
ca tatăl lor să se simtă bine. Însă, peste o vreme, aceştia aveau nevoie iarăşi de bani.
Pentru ce? Pentru ca să cumpere cadouri, căci se apropia sărbătoarea dragă, adică
Mărţişorul.
Tatăl lor de astă dată şi-a luat inima în dinţi şi a plecat la lucru peste hotare,
adică în China. Acolo şi-a deschis o agenţie de turism şi de atunci viaţa lui era plină
de călătorii, de fiecare dată, când avea timp liber, cânta cântecul lui preferat ,,MaMa
Liu6a". Însă, era prea plictisitor pentru el, doar această activitate, aşa că şi-a mai
deschis o firmă - ,,Şkn^?i£-rMn", unde se produceau haine şi încălţăminte. Acum,
în toată Moldova, sunt răspândite aceste lucruri. Calitatea nu o pot descrie, însă este
de ajuns să ştim cine o produce şi ce onoare avem când cumpărăm aceste lucruri.
M-am suit pe-o căpșunică şi v-am spus o minciunică.

Raicu Cătălina
Liceul Teoretic „Ion Creangă”, or. Soroca
Desen: Graur Doina
Liceul Teoretic „Petru Rareș”, or. Soroca
 „Unde era dus tatăl iezilor din povestea
„Capra cu trei iezi” de Ion Creanga"

A fost odată ca niciodată o capră, care avea trei iezi, toţi ascultători şi
muncitori din fire. Trăiau sărăcăcios, dar se țineau uniţi. Fiecare ied avea
capacităţile sale şi se simțea o personalitate. Biata Capră își bătea capul de
toate. Despre locul aflării Țapului, vreme îndelungată nu se știa nimic.
Această familie avea şi nişte nănaşi de „aur"... Intr-o zi pe la amiază, când
soarele bătea cu razele ameţind pe oricine, iezii se odihneau la umbra unui
copac. Naşul lup, cu naşa lupoaică veniră la capră să sărbătorească ziua de
naștere a iedului cel mic. Cu acest prilej, capra se bucură dar şi se întrista,
căci soţul ei nu era acasă. Au sărbătorit modest, dar totuşi, lupul a dovedit să
se laude cu câte ceva. Am uitat sa vă spun, că ea mai avea şi datorii, pe care le
făcuseră la construirea casei. Sosiră vremuri grele, când nici bucată de pâine
nu aveau pe masă. A început vecinii a cere datoriile de la biata capră. Auzind
văicăreala mamei, iedul cel mai mare a propus:
- Haideţi să cerem ajutor de la naşul. - şi plecară cu toţii la casa lupului.
Capra îi zise:
- Bună ziua, năşele, am venit să te rugăm să ne ajuţi, căci am intrat în
datorii şi nu avem cu ce le întoarce. Ajută-ne, te rog! - Lupul se uită chiorâș şi
spuse:
- Dar unde ţi-a fost capul, când ai luat împrumut? Cum aveai de gând să-
i întorci, dacă nu ai bărbat la casă!? - Capra cu iezii plecară dezamăgiţi...
Ajungând la poartă, văzură o maşină de lux. Și din maşină, cum credeţi,
cine a coborât? Sigur că tatăl iezilor. Era îmbrăcat frumos: în costum la cravată,
cu brățări scumpe la copite. Iezii şi capra l-au îmbrăţişat călduros şi cu multă
dragoste. În câteva cuvinte Țapul le istorisi povestea: tot acest timp a fost la
muncă în Italia, unde și-a făcut un bussines propriu. Capra se bucură:
- Acum o să e putem întoarce toate datoriile! - Ţapul dădu din cap. Iar
lupul şi lupoaica îşi ghiarele de invidie...
Şi-au construit o casă mare şi frumoasă în Italia, iar pe acea din sat au
renovat-o, pentru a-și petrece toate vacanțele. Chiar şi acum sunt la odihnă,
unde se distrează de minune.
Am fost şi eu pe-acolo şi pot să vă spun că este foarte bine, iar ei sunt
fericiţi. Această poveste a luat o altă întorsătură, căci orice poveste trebuie să
aibă un final fericit, chiar şi aceasta...

Bulgac Mihaela
Liceul Teoretic Rublenița
Desen: Cazac Elena
Gimnaziul Nr. 1, or. Soroca
„Unde era dus tatăl iezilor din povestea
 „Capra cu trei iezi” de Ion Creanga"
Cândva demult, pe-un picior de plai, pe-o gură de rai, prin codrii seculari unde trăiau
fel de fel de jivine, îşi ducea traiul îşi mânca mălaiul familia unei capre şi a unui ţap cu trei
copilaşi - odoraşi, năstruşnici şi poznaşi.
Capra, ca o capră gospodină, se trezea la răsăritul zorilor, odată cu cocoșii și cât e
ziua de mare trebăluia prin gospodărie până nu-şi simţea copitele de oboseală. Toată
gospodăria o ţinea ea. În întreaga pădure nu găseai o capră mai delicată şi mai gospodină
decât capra noastră.
Ţapul dacă-i ţap, era o fire foarte încăpățânată şi superstiţioasă. Era receptiv la toate
bârfele pe care le auzea şi la toate semnele pe care le întâlnea în cale. Odată i-a trecut o
mâță neagră calea şi el la fuga s-a dus şi s-a culcat ca nu cumva să se întâmple ceva neplăcut
cu MĂRIA SA. Aşa a şi dormit toată ziua, nemaifăcând nimic. Asemeni lucruri se
întâmplau cu el mai în toată ziua. Astfel îşi ducea ţapul traiul.
Toate ar fi mers cum au mers, dacă ţapul nu ar fi găsit un bănuţ. Noaptea a visat cum
că acest bănuţ nu este obişnuit, ci este unul fermecat. Vrăjitoarea care i-a venit în vis i-a
spus să facă o gaură în acest bănuţ, să-l pună la gât şi să plece cu el în lumea mare. Acolo
va găsi fericire și bogăţie.
A doua zi dimineaţa se trezi cu noaptea în cap, îşi puse în trăistuţă un călcâi de pâine
şi nespunând nimănui nici un cuvânt a plecat încotro îl duceau ochii. A făcut cale lungă să
ajungă, drum întortocheat foarte deocheat, l-a plouat şi cu piatră şi cu grindină, l-a luat
vântul de vre-o trei ori pe sus, dar nu s-a abătut din drum, că tare vroia să fie fericit şi bogat.
În cale s-a întâlnit cu cocoşul, care tocmai găsise punguţa cu doi bani. I-a povestit
visul pe care l-a avut. Poate de aceea cocoşul a fost atît de insistent şi a luptat pentru
punguţa găsită chiar şi cu riscul de a fi înecat, ars şi mâncat. Cocoşul a fost un luptător, iar
ţapul aştepta totul să-i pice din cer: şi fericirea şi bogăţia. Dar Vulpea, care tocmai îl trimise
pe urs să-şi moaie coada în iaz şi se desfăta cu peştele cu care se pricopsise de la moşneag,
a văzut ţapul de departe. Din vizorul ei nu scăpase nici bănuţul, care strălucea la gâtul
ţapului. L-a lăsat să se apropie mai aproape şi cu o voce linguşitoare l-a întrebat, ce vânturi
îl aduc pe meleaguri străine. Ţapul nu se aşteptă mult rugat şi îi povesti vulpei visul pe care
l-a avut. Vulpea atâta şi aştepta. Se apropie de ţap şi îi spuse:
- Eu, ţapule, te pot ajuta, dar trebuie să-mi dai ceva în schimb, altfel visul nu se va
îndeplini.
- Sunt lefter, nu am nimic.
Vulpea, văzând zgârcenia ţapului, a hotărât să plece. Ţapul speriat că va rămâne sărac
şi nefericit imediat a scos bănuţul de la gât şi i l-a dat vulpii. Vulpea cum s-a văzut cu
bănuţul în mână i-a spus ţapului să se bage în scorbură, că acolo va găsi bogăţie şi fericire,
şi a şters putina. Tocmai când ţapul se afla în scorbură, către el se îndrepta cu o falcă în cer
şi cu una în pământ ursul, care rămăsese fără coadă şi avea o durere cumplită. Crezând că
în scorbură stă ascunsă vulpea îi trase o mamă de uciganie ţapului că ăla nu mai ştia dacă
mai este viu ori şi-a dat duhul.
Aşa a rămas ţapul bătut şi fără bogăţie. S-a întors acasă la capră şi la iezi. Fiecare a
povestit păţania prin care a trecut şi au hotărât că trebuie să preţuieşti ceea ce ai, altfel
nemulțumitului i se i-a darul.
MORALA:Ţapul tot ţap rămâne şi nu-l poate schimba nimeni şi nimic.
Nicic Ion
Gimnaziul Nr. 1, or. Soroca
Desen: Lozan Ștefan
Liceul Teoretic Cosăuți
 „Unde era dus tatăl iezilor din povestea
„Capra cu trei iezi” de Ion Creanga"

Intr-o primăvară devreme ca şi acum, trăia într-o împărăţie o capră

care avea trei iezişori.
Erau frumoşi și scumpi pentru mama lor. Capra avea grijă ca iezişorii
să nu fie flămânzi. Îi povățuia şi le vorbea cu glas gingaş, netezindu-le cu
botul blăniţa moale. Toate lucrurile mergeau bine. Iezişorii creşteau,
zburdau fericiţi, fără să le fie frică de ceva. Seara, înainte de culcare,
mama îi mângâia cu bărbia pe creştet. Apoi îi alăpta şi ei adormeau lângă
ea. Visau, tresăreau, deschideau ochii şi o vedeau pe mama. Biata
făptură, ţinea pe spatele ei tot greul familiei. Dar, fiindcă era mamă,
trebuia să le înfrunte pe toate. Când pleca după hrană îi privea cu milă pe
toţi. Se gândea în gândul ei, că ar fi bine să fie şi tata lângă ei. Ea ar
rămânea cu iezişorii. Tata le-ar aduce de mâncare. În timpul liber s-ar juca
cu ei.
Dar tata, cine ştie unde e? Poate că stă şi roade fân la ieslea unui
stăpân.
Da poate că paşte iarbă, ori zburdă pe toloacă. Deoarece el are mulţi
iezişori, de nu le ştie numărul. Şi ei la fel nu ştiu că au tată. Tata nu vine
să-i mângâie niciodată. El nu le aduce jucării, hăinuţe, ciocolată. Seara,
înainte de culcare, nu le spune poveşti cu Feţi - Frumoşi şi Ilene
Cosânzene. El nu este plecat nicăieri peste hotare. E aici lângă ei.
Numai că Dumnezeu nu 1-a înzestrat cu dragoste şi milă părintească.
- Tată, tată, unde eşti?
- Stau la umbră, sub cireş.
- Da de noi nu-ți este dor,
- Ne laşi pradă lupilor?

Ștefan Lozan
Liceul Teoretic Cosăuți
Desen: Coțaga Roxalina
Liceul Teoretic „Petru Rareș”, or. Soroca
 „Unde era dus tatăl iezilor din povestea
„Capra cu trei iezi” de Ion Creanga"

Ghem, ghem, ghemuleț. Ascultaţi povestea, măi băieți.

Cică, demult tare, pe meleagurile noastre, într-o pădure mare trăia Ţapul, Capra
cu trei iezi ai lor. Se spune că trăiau în linişte și buna înțelegere. Ţapul şi Capra se
bucurau de copiii lor, care creşteau foarte repede. Cei doi iezi mai mari mergeau la
şcoală, iar cel mic la grădiniţă, în grupa pregătitoare. Tatăl - Țapul și mama - Capră le
făcea pe placul lor, tot ce doreau. Cercetau pădurea în lung si în lat, după poame dulci
și alese, iarbă mustoasă, pentru a face multe conserve și fân pentru iarnă. Totul pentru
ieduții lor iubiţi. Creşteau dolofanei, rotunjei și frumuşei de-ți lăsau gura apă. Ei, dar
nu prea se uita cu ochi buni la ei vecinul lor, cumătrul Lup, care era foarte invidios pe
ei, ba chiar și mai mult avea pică pe iezi, care, neastâmpărații de ei, îi jucau pe nervi
nanului, ba-i furau varza din gradină, ba i-au spart geamurile cu mingea, dar într-o zi,
i-a scos motorola din garaj și până la urmă i-au trântit-o de un copac, de i-a rămas numai
rama. Copiii sunt copii, dar lucru costă bani. Lupul înfuriat venise la Țap:
- Știi, cumătre, ce au făcut neastâmpărații ăștia ai tăi?
- Da, ce puteau să facă, că, ei sunt băieți cuminţi la mine!
- Mai multe bazaconii au făcut, dar asta de la urmă a-i s-o plăteşti! Motorola să fie
la loc.
- Și cât costă, cumătre?
- Două mii de euro. Eu am adus-o tocmai din Italia!
S-a pus Ţapul pe gânduri, dar nu-i venea nici un gând năstruşnic. Se sfătui el cu
Capra, ce-i de făcut? I-au probozit pe iezi, i-au pus prin unghere, dar asta nu rezolva
problema principală. Și iată că Ţapul îi zice Caprei:
- Știi, fa, nevastă, trebuie să mă duc în lume, să fac bani să ne putem răsplăti cu
cumătrul Lup.
- Unde te duci și mă lași cu trei copii, o să mă mănânce de pe picioare!
- Mă duc la Moscova, am acolo un verişor și mi-a găsit ceva de lucru la construcţie.
Zis si făcut. I-a gătit Capra torba și bun plecat a fost Ţapul. Numai sărmana Capra ştie
câte a avut de tras, prin câte greutăţi a avut de trecut. Până când într-o zi, iezii cei mai
mari îi spun Mamei - Capre, că pleacă ei în lume cu Nanul-Lup, ca să facă bani de
automobile "Jeep", tocmai în Turcia. Nu v-am spus, că Lupul era brigadierul principal
și organizase un grup de iezi, miei și viței la o construcție. Rămăsese Capra cu iedul
cel mic, care era ascultător, deştept și mamei de ajutor. Capra se alina cu el, dar în
fiecare zi plângea, că a avut trei iezi cucuieţi și iubitul ei soț - Ţapul, dar a rămas numai
cu unul. Iedul mic crescuse și plecă și el în căutarea Tatălui - Țap spre Moscova. Mama
- Capră primise o scrisoare pe Odnoklassniki de la o colegă de iesle, care o chemă în
Italia, spunându-i că acolo iarba-i mai mustoasă, apa mai limpede, aerul e mai curat.
Capra nu stă mult pe gânduri și plecă.
De atunci nu se mai întâlnește prin pădurile noastre vreo Capra cu trei iezi și chiar
nici cumătrul Lup, dar Ţapi nici vorbă.
Coțaga Roxalina
Liceul Teoretic „Petru Rareș”, or. Soroca
Desen: Spinei Gabriela
Gimnaziul Nr. 1, or. Soroca
 „Unde era dus tatăl iezilor din povestea
„Capra cu trei iezi” de Ion Creanga"
Această poveste s-a întâmplat cu multă vreme în urmă. Pe când pe aceste meleaguri
trăiau împăraţi cu palaturi atât de mari, încât nici nu ştiai unde se începe şi unde se sfârșeşte.
Totul s-a început când într-o bună zi, în căsuţa din inima pădurii, capra-mamă a adus pe
lume trei iezişori cu pielea albă, ca spuma laptelui. Nu trecu multă vreme, de la venirea lor
pe lume, şi în casa lor apăru neliniştea în casa caprei - mamă şi a tatălui. Într-o zi la uşa
casei se pomenea un vânător cu inima haină şi umplută de furie. Iezii, însă se jucau în voia
lor pe colina din vale. Vânătorul îi văzu, îi înșfăcă şi dispăru fără urmă. Despicând lemnele
aduse din pădure, tatăl Enache, la strigătul caprei alerga din colţul casei. Auzind cele spuse
de capră, Enache îşi luă de-ale gurii, își luă rămas bun de la capră şi plecă la Vrăjitorul-
Alb să-i ceară ajutor. Aşa şi se porni cu raniţa în spinare. Merse trei zile şi trei nopţi, prin
ploaie şi prin vânt, ocoli mlaştina ascunsă în iarba deasă. Într-un sfârşit, ajunse la casa
Vrăjitorului-Alb, din pădurea rece şi înfricoşătoare, locuită de diverse lighioaie. Vrăjitorul
văzîndu-1 pe Enache, își dădu seama de ce venise la casa lui. El îi povesti că aşa numit
vânătorul, nu era altcineva decât fratele său mai mare Vrăjitorul-Negru. Cândva el avuseră
doi copii care au dispărut fără urmă şi că el îl crede vinovat în dispariţia lor pe fratele mai
mic. În fiecare an, el răpeşte noi născuţi de pe pământurile fratelui mai mic, unde domneşte
lumina și liniştea și-i duce în împărăția sa, unde domneşte întunericul și vrajba. El i-a
promis lui Enache că-l va ajuta să-şi găsească copiii - îi va trimite în cale o stea care-i va
lumina drumul. Cum ieși din casa Vrăjitorului, casa dispăru, cum dispar stelele în timpul
zilei. Enache aşa şi făcu, urmă steaua ce strălucea orbitor. Merse o zi și-o noapte, pe potecă,
și văzu în calea sa un sătuc neştiut de nimeni. Intră în prima casă din sat. Aici locuia un
bătrân, cu pletele albe ca ninsoarea în mijlocul iernii și fiul său, pe nume Buzdugan. Aici
şi înnoptă Enache în acea seară. A doua zi, își luă rămas bun, când deodată bătrânul îl rugă
să-1 ia şi pe fiul său la drum ca să-şi găsească şi el un rost. Porniseră la drum Enache şi
Buzdugan, dar ajunşi la răscrucea drumului, Buzdugan se furişă şi fugi pe altă cărare,
lăsându-l pe Enache singur. Își urmă drumul singur. Se simţea din ce în ce mai aproape
împărăția vrăjitorului negru. Se făcea mai frig. Se făcea mai întuneric. La o aruncătură de
băț, Enache zări şi palatul. Intră în palat. Înțelese că era aşteptat... într-un fotoliu ședea o
namilă înfiorătoare, care-l privea cu ochi reci. Enache înțelese că nu-și va putea
întoarce copiii printr-o luptă dreaptă și fiind isteţ de fire, căută o altă cale: începu să se
laude vrăjitorului că el se pricepe a face multe și mărunte. De exemplu poate lua orice
chip de animal. La rândul său, Vrăjitorul Negru, porni să se laude că el poate face și mai
multe și mai mărunte. Atunci Enache nu rată ocazia şi-i propuse să se înfăţişeze într-o
vietate mai mică... de exemplu în șoarece. Cât ai clipi din ochi, Vrăjitorul Negru, se
prefăcu într-un șorican ghiftuit, care-l privea cu dispreț. Enache puse mâna repede pe el
și-1 aruncă motanului care se plimba prin palat... pentru cină. Mare a fost bucuria întâlnirii
cu copiii săi. Îl găsise pe Buzdugan și-și trimise cu el iezișorii acasă la Mama Capră. Iar
el a rămas să-i elibereze din temnițe și pe ceilalți copii.
Avea să revină acasă peste mult, mult timp...

Spinei Gabriela
Gimnaziul Nr. 1, or. Soroca
Desen: Lozan Elena
Liceul Teoretic Cosăuți
Desen: Romanova Maria
Liceul Teoretic „Petru Rareș”
 „Unde era dus tatăl iezilor din povestea
„Capra cu trei iezi” de Ion Creanga"

Cică, era odată o capră cu trei iezi, şi un tată – ţap lenos,

nevoie mare, cărui îi era lene “chiar şi să se spele”, de “parfuma”
toată poiana, nu mai zic de faptul ca să mai aducă ceva de pus în
gură iezilor: nici tu bomboane “Bucuria”, nici tu îngheţată
“Eschimo”, nici măcar o jucărie cât de cât. Odată numai a adus o
bucăţică de brânză de la vaca Joiana: l-a servit pentru că o
descâlcise din pripon, se împotmolise în nişte tufe de catină pe
malul gârlei. Mama capra unde-i zice :
- Da scoală, ţapule, şi du-te de adă vre-o doi bănuţi, că iată
vine şcoala şi acest mai mititel n-are o pereche de pantaloni ca
lumea să se îmbrace la școală. I se vede blana şi copituţa goală de
parcă n-ar avea tată! Şi fără parale să nu-mi vii!
Ce să facă ţapul? Văzuse el într-o reclamă, că sunt locuri
de muncă la Odesa. Îşi făcu a doua zi valiza, urcă pe o plută, și
dus a fost pe apa Nistrului la vale. Plutind mai multe zile,
hrănindu-se ici-colo cu câte o creangă de salcie, zări niște case cu
multe etaje. Era orașul Tiraspol. Da țapul, de unde să ştie ce
localitate e aceasta, dacă a avut doi la geografie!? A vâslit la mal,
a coborât ţanţoş, ca un ţap adevărat... Dar l-au prins soldaţii lui
Smirnov şi l-au făcut frigărui.
Aşa a rămas capra văduvă şi a păţit tot ce i s-a întâmplat pe
urmă.

Gogu Maria
Gimnaziul Slobozia Vărăncău