Cursul nr 3

Bazele Stiintei nursingului

Etape şi personalităţi în dezvoltarea nursingului

După milenii de existenţă umană medicina modernă îşi consideră punctul de

cotitură în cunoaşterea asepsiei şi antisepsiei a lui Joseph Lister(1827-
1912).
 Asepsia – a sepsis – fără microbi
 Antisepsia – împotriva microbilor
Descoperirea microbilor de către Louise Pasteur(1822-1912), a fost
momentul ce a determinat noi orientări şi concepţii în formarea cadrelor
sanitare, în organizarea asistenţei medicale şi implicit, în actul de îngrijire
a omului suferind. Este perioada în care se plaseaza naşterea nursingului
modern legat de numele lui Florence Nightingale(1820-1910), cea care a
fundamentat convingerea că, fără armata personalului sanitar de îngrijire a bolnavului,
fiind formată şi organizată lupta pentru sănătate pe timp de pace sau război, poate fi
câştigată. De la Florence Nightingale asistăm la tendinţe şi eforturi de profesionalizare,
de găsire a unui loc stabil în iererhia slujitorilor sănătăţii, de definire a rolului care să fie
acordat cu titluri şi cadru juridic respectiv.
Statutul socio-profesional al asistentei medicale se bazează tot mai mult pe
existenţa unei structuri bine definite, cu un loc bine stabilit în statutele de funcţiuni care
emană dintr-o pregătire bazată pe programe corespunzătoare orientate de principii
deontologice clar definite. Există o fundaţie care îi poartă numele, o insignă şi o statue în
centrul Londrei.
S-a născul la Florenţa, numele fiindui dat după numele acestei localităţi, la data de
18 Mai 1820. Era frumoasă, cultivată, deşteaptă, construită şi bogată şi nu a cedat
tentaţiilor şi succeselor vieţii moderne.
La 30 de ani îşi afirmă convingerea că sensul vieţii ei era să facă ceva folositor
pentru oamenii care au nevoie de ajutor. Acest altruism neînţeles şi neacceptat de
societatea şi familia din care făcea parte şi care socotea o aberaţie sau dramă faptul că o
fată ca ea să muncească a trebuit apărat.
În călătoriile sale, Florence Nightingale va culege informaţii despre problemele
sănătăţii publice şi a celor din spitale. În 1851 ea va studia, timp de 3 luni, la şcoala de la
Kaiserwerth a păstorului Cliedern. Anul 1853 o găseşte pe tânara Florence lucrând într-
un comitet ce conducea instituţia pentru îngrijirea femeilor nobile în perioada
îmbolnăvirii. În cele din urmă, ea va fi numită şefa acestei organizaţii. Pe măsură ce
cunoştinţele sale despre reforma nursingului şi a spitalelor sporeau, Florence a fost
cunoscută ca o autoritate în materie.

1
 Când a izbucnit Războiul Crimeei, în 1854,
corespondenţii de pe front descriau maniera în care erau
îngrijiţi soldaţii răniţi şi bolnavi de către armata
britanică. Florence Nightingale venind în întâmpinarea
guvernului britanic va propune prietenului ei, Sir Sidney
Harbert, care îndeplinea funcţia de secretar de război, să
fie trimis în Crimeea cu un grup de nurseri. Dând
dovadă de reale calităţi organizatorice şi profesionale,
ea se va distinge prin organizarea în prima linie a frontului, a unui spital de campanie
modern.
În 1856 se reîntoarce în Anglia cu sănătatea serios afectată. În următorii 40 de ani
îşi va conduce afacerile din apartamentul său izolat. Îşi va petrece restul vieţii scriind
despre spitale, salubritate, statistici de sănătate şi în special despre nursing şi educaţie în
nursing.
În 1860 ea reuşeşte să inaugureze prima şcoală laică de nursing în cadrul
spitalului Sfântul Tomas din Londra. În acelaşi an, la Boston, Maria Zakrzewski şi
Elisabeth Blackwell vor înfiinţa prima şcoală de asistente medicale.
Principiile de bază pe care Florence Nightingale şi-a creat şcoala au fost
următoarele:
1. Nursele trebuie să fie educate în spitale clinice, organizate în acest scop şi
o asociate cu şcoli medicale.
2. Nursele vor fi selecţionate cu atenţie şi vor locui în cămine special
amenajate pentru a le forma caracterul şi a le impune o disciplină.
3. Intendenta şefă a şcolii va avea cuvânt hotărâtor asupra programei, asupra
modului de administrare şi asupra celorlalte probleme ale şcolii.
4. Programa şcolară va cuprinde atât material teoretic cât şi practic.
5. Frecvenţa studenţilor la cursuri va fi obligatorie existând o epidenţă în
acest sens.
6. Cunoştinţele dobândite de studenţi vor fi apreciate prin teste scrise şi
examene orale.
Respectând trediţiile şcolii engleze tinerii absolvenţi erau trimişi în toate colţurile
Imperiului Britanic pentru a implementa îngrijirile de sănătate aşa cum au fost învâţaţi.
Modelul şcolii Saint Thomas va constitui un nivel de învâţământ şi funcţii pentru multe
şcoli din Anglia.
Florence Nightingale este incontestabil fondatoarea nursingului modern. Ea
reuşeşte să convingă opinia publică că îngrijirile de sănătate reprezintă o artă ce trebuie
ridicată la rangul de profesie disciplinară. Ea apreciază că e mai util ca nursele să-şi
petreacă timpul îngrijind pacienţii fără să facă curăţenie îndeletnicire rezervată
personalului îndemnat pe această activitate.

2
 Profesia de nurser va fi aleasă de persoane inteligente, ce vor căuta să-şi
îmbogăţească cunoştinţele, pe care le vor folosi pentru ameliorarea condiţiilor pacienţilor
pe care îi au în îngrijire.
Pentru ca această profesie să fie respectată ea consideră că liderii de nursing
trebuie să aibă un statut social.
Contrar la ceea ce se observă astăzi, Florence gândea că această profesie e
rezervată exclusiv femeilor dar pe de altă parte remarcă faptul că nursingul, pentru a
putea fi practicat cu ştiinţă şi conştiinţă, nu e obligatoriu să fie legat de domeniul religios.
Pentru a reuşi în apărarea profesiei a intuit munca în echipă şi combaterea
individualismului.
Spre sfârşitul vieţii sale, susţinând atât eforturile înaintaşilor cât şi pe cele a
succesorilor ei, ea va contribui la infiinţarea Consiliului Naţional al Nurselor(ICN) în
1890.
Florence Nightingale moare în somn la vârsta de 90 de ani, ziua de 12 Mai, data
naştrii sale, a fost consacrată drept Ziua Internaţională a Nursingului, fiind sărbătorită de
către nurse în toată lumea.
Dezvoltând principiile unui învâţământ corespunzător în acordarea îngrijirilor
medicale adaptate, Florence e fondatoarea unei reforme a căror beneficiari suntem noi.
Esenţialul mesajului său e următorul: prioritatea îngrijirilor acordate de nursă e
ajutorul pe care aceasta îl garantează unei persoane vazută în toată complexitatea sa
pentru ai menţine şi recupera sănătatea atunci când aceasta nu poate să o facă singură.
Inspirându-se din jurământul lui Hipocrate, Florence Nightingale îşi
caracterizează concepţia profesională prin textul propriului jurământ pe care îl propune
tuturor asistentelor medicale ca să îl cunoască şi să îl rostească la începutul carierei lor:

Mă angajez, solemn, în faţa lui Dumnezeu şi în prezenţa acestei adunări să

duc o viaţa integră şi să-mi îndeplinesc cu credinţă îndatoririle profesiei mele. Nu
voi lua şi nu voi administra nici un remediu periculos. Voi face totul pentru
creşterea nivelului profesiunii mele şi voi păstra cu o totală discreţie lucrurile
private care îmi vor fi încredinţate. Voi ajuta din toate puterile mele şi în mod
cinstit medicul în munca sa şi mă voi dedica bunăstării celor ce sunt lăsaţi în grija
mea.

Virginia Henderson

S-a născut la 30 Noiembrie 1897 la Kansass City, în Virginia,

USA. A stusiat nursingul fiind eleva unei asistente medicale care se
pregătise la rândul ei cu Goodrich, o renumită profesionistă americană. S-
a impus printr-o activitate de înaltă competenţă dar mai ales prin scriierile
sale care stabilesc cu claritate concepţiile privind activitatea asistentei

3
medicale în îngrijirile specifice acordate bolnavului şi familiei sale. În 1948 a început să
scrie principiile fundamentale ale îngrijirii bolnavului

Crucea Roşie – organism internaţional de solidaritate umană

De-alungul secolelor, în timpul războaielor au existat permanent unele principii

umanitare care au inspirat comportamentul faţă de răniţi.
Adeseori îngrijirea răniţilor era asigurată în măsura posibilităţilor
de populaţia din teritoriul unde avuseră loc luptele. În 1743, în
timpul războilului de succesiune la tronul Austriei, au format un
serviciu medical de campanie şi în care s-a stabilit ca răniţii să
fie consideraţi neutri iar spitalele militare să fie protejate.
O altă iniţiativă remarcabilă este cunoscută în timpul Războiului din
Crimeea(1853-1856) prin 2 unităţi de surori: una în Rusia, 300 de femei conduse de
ducesa rusă, Charlote, iar celălalt format din 37 de femei, având în frunte pe Florence
Nightingale.
Conceperea şi organizarea unui organism internaţionalcare să reglementeze
protecţia răniţilor şi bolnavilor a aparţinut unui filantrop elveţian, Hanrz Dunant, care a
elaborat prima carte umanitară numită Convenţia de la Genova, din 22 August 1864.
În 1863, la 28 Octombrie, are loc Congresul Internaţional de la Geneva când se
pun bazele Comitetului Internaţional, iar în 1864 convenţia şi statutul sunt aprobate de 12
guverne. Se adoptă simbolul “Crucea Roşie”, identic cu drapelul Elveţiei, dar cu culorile
inversate.
Prima ţară ce a adoptat denumirea de Crucea Roşie a fost Olanda, urmată apoi de
celelalte. Ca urmare, în 1880, centrul din Geneva capătă denumirea de Comitetul
Internaţional al Crucii Roşii.

Crucea Roşie în România

Aron Florian, participant al revoluţiei de la 1848, a întocmit un proiect de statut

pentru înfiinţarea unei asociaţii a femeilor al cărei scop era ajutorarea tinerelor fete
românce rămase orfane după moartea părinţilor în revoluţia din 1848. În 1850 proiectul
este aprobat şi apare Asociaţia Femeilor Românce din Braşov.
În 1876, Comitetul Provizoriu format din Dimitrie Ghica, Dimitrie Sturza,
Grigore Cantacuzino şi medicii Carol Davila şi Ponoit Iacropol, i-au în discuţie statutul şi
stabilesc denumirea de Societatea Crucii Roşii a României.
În 1887 Societatea de Cruce Roşie îşi propune să se preocupe de formarea
surorilor de caritate pentru care alocă o aprte din fonduri.
În 1906 ia fiinţă Socetatea de Cruce Roşie a Doamnelor din România în spiritul
Conferinţei de la Geneva, cu 54 de filiale şi 1200 de membri.

4
 În 1913 cele 2 organizaţii se unifică sub denumirea de Comitetul Unirii Crucii
Roşii.
În perioada următoare Societatea de Cruce Roşie organizează trenuri-spitale şi caravane
medicale dotate cu laborator de analize, medicamente, cu echipe medicale formate din
medici şi surori, care participă la combaterea unor epidemii de holeră şi tifos.

Organizarea internaţională şi influenţa lor asupra evoluţiei nursingului

Organizarea Naţiunilor Unite(ONU)

În 1945 în San Francisco-USA, Anglia, China şi URSS hotărăsc înfiinţarea ONU.

Doi ani mai târziu ONU crează Fondul Internaţional de Ajutoare a copiilor victime de
război.

Declaraţia Universală a Drepturilor Omului

Art.25 di acest document prevede că oricare persoană are dreptul la un nivel de

viaţă corespunzător asigurării sănătăţii sale, bunăstării proprii sau a familiei, cuprinzând
hrana, locuinţa, îngrijirea medicală şi serviciile sociale necesare; mama şi copilui au
dreptul la ajutor şi ocrotire socială.

Consiliul Naţional al Asistenţilor Medicali(ICN)

A luat fiinţă în 1899 şi are sediul la Londra. Obiectivul său de bază este să ajute la
menţinerea îngrijirilor de sănătate la cel mai înalt nivel, în toate ţările lumii membre ale
consiliului.
Asistenţa medicală ca activitate profesională

Asistenţa medicală mizează:

 Menţinerea sau refacerea sănătăţii
 Educaţia schematică pentru sănătate
 Menţinerea independenţei persoanei îngrijite cât mai mult timp în ideea
respectării valorilor individului, familiei, societăţii
 Întărirea capacităţii de muncă
 Creşterea duratei de viaţă activă
 Prevenireo îmbolnăvirilor
 Alinarea suferinţelor
 Vindecarea omului bolnav
 Reintegrarea rapidă, socio-profesională a celor suferinzi.

5
 Rolul asistentei medicale, conform Conferinţei de la Viena de la 1899:
 Nevioa de a dezvolta servicii inovatoare pentru asistenţe medicale care să
pună accent pe sănătate şi nu pe boală, ceea ce impune o revizuire a normelor
profesionale
 Restructurarea, reorganizarea şi revizuirea programelor de formare a
asistentelor medicale pentru a prodice la bază un cadri capabil să lucreze în spital sau
comunitate
 Nevoia de a fundamenta activitatea medicală pe nevoi de sănătate, pe
participarea populaţie în functie de caracterul epidemiologic, de valorile culturale, de
consideraţiile etnice ale populaţiei respective