Reuşită majoră a oamenilor de ştiinţă:

semnalele creierului, transformate în

vorbire
Oamenii a căror capacitate de a vorbi s-a pierdut ca urmare a unui accident vascular cerebral
sau a altei condiţii medicale au acum o speranţă datorită unei inovaţii tehnologice care recurge
la activitatea cerebrală pentru a produce vorbirea sintetizată.

Oameni de ştiinţă de la Universitatea California, San Francisco (UCSF), au implantat

electrozi în creierele voluntarilor şi au decodificat semnalele din centrii cerebrali ai vorbirii
pentru a ghida o versiune simulată pe calculator a tractului lor vocal - buze, maxilar, limbă şi
laringe - pentru a genera vorbirea prin intermediul unui sintetizator.

Acest discurs a fost în mare măsură inteligibil, cu unele neclarităţi pe alocuri, dând speranţe
cercetătorilor că, în urma unor îmbunătăţiri, un dispozitiv clinic viabil ar putea fi dezvoltat în
următorii ani pentru pacienţii care şi-au pierdut capacitatea de a vorbi.

„Am fost şocaţi când am auzit pentru prima dată rezultatele, nu ne venea să credem. A fost incredibil
de incitant că o mulţime de aspecte ale vorbirii reale erau prezente în ceea ce a ieşit din sintetizator”,
a afirmat doctorandul Josh Chartier, co-autor din cadrul UCSF. „În mod clar, mai este mult de muncă
pentru ca acest lucru să fie mai natural şi inteligibil, dar am fost foarte impresionaţi de cât de mult
poate fi decodificat din activitatea creierului”, a adăugat el, potrivit Reuters.

Bolile care te lasă în incapacitate de a vorbi

Accidentul vascular cerebral, paralizia cerebrală, scleroza laterală amiotrofică (ALS), boala Parkinson
şi scleroza multiplă, leziunile cerebrale şi cancerul, în special cel din zona gâtului, sunt printre
afecţiunile în urma cărora pacienţii pierd capacitatea de a vorbi.

Unele dintre aceste persoane folosesc dispozitive care urmăresc mişcările ochilor sau ale muşchilor
faciali pentru a compune cuvintele literă cu literă, însă producerea unui text sau a unui discurs cu
ajutorul sintetizatorului durează mult. Cu ajutorul sintetizatoarelor de vorbire, precum cel folosit de
astrofizicianul Stephen Hawking, oamenii pot transmite maximum 10 cuvinte pe minut, iar în
vorbirea naturală se folosesc circa 100 - 150 de cuvinte pe minut.

La cercetare au participat cinci voluntari, capabili să vorbească, bolnavi de epilepsie cărora urma să li
se implanteze temporar electrozi în creier pentru a li se cartografia sursa crizelor înainte de o
intervenţie neurochirurgicală.
Voluntarii au citit cu voce tare, în timp ce activitatea regiunilor din creier implicate în vorbire a fost
monitorizată. Cercetătorii au desluşit mişcările tractului vocal necesare pentru a produce vorbirea şi
au creat, pentru fiecare participant, un „tract vocal virtual” care ar putea fi controlat de activitatea
creierului lor, producând discursul sintetizat.

„Foarte puţini dintre noi au habar, în realitate, ce se întâmplă în gura noastră atunci când vorbim”, a
afirmat neurochirurgul Edward Chang, autor principal al studiului publicat recent în revista Nature.
„Creierul traduce acele gânduri a ceea ce vrei să spui în mişcări ale sistemului vocal şi asta încercăm
să decodăm”, a adăugat el.

Cercetătorii au reuşit cu succes să sintetizeze sunetele lente, precum „sh”, şi au înregistrat

dificultăţi legate de sunetele puternice, precum „b” sau „p”. Tehnologia nu a funcţionat la fel
de bine atunci când au încercat să decodeze activitatea creierului direct în vorbire, fără a
folosi un tract vocal virtual.

De aceea, oamenii de ştiinţă continuă să îmbunătăţească interfaţa creier-computer necesară

redării vorbirii sintetizate, dând speranţe celor care în prezent nu mai pot comunica verbal.

În plus, viitorarele studii vor testa tehnologia pe oameni care nu mai pot vorbi.