Sunteți pe pagina 1din 36

Black PANTONE portocaliu

TRIBUNA
234

Judeþul Cluj

Revistã de culturã • serie nouã • anul XI • 1-15 iunie 2012 3 lei


www.revistatribuna.ro

Poeme de
Gherasim Luca
în traducerea lui ªerban Foarþã
Grigori Bosenko: Ex libris 2009

Horia Lazãr Gheorghe Perian Claudiu Groza

Opinia ºi Ideea de generaþie Un Shakespeare


conºtiinþa la Mircea Vulcãnescu pentru România
politicã a istoriei
Ilustraþia numãrului: Bienala de Gravurã Chiºinãu 2011

1 Black PANTONE violet


Black Pantone 253 U

bloc-notes
TRIBUNA
Director fondator:
Ioan Slavici (1884)
Blaga în actualitate
Mircea Popa
PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB

T
EGIDA
radiþionalul festival „Lucian Blaga” din acest
CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ an de la Cluj a fost comprimat atât de
mult, încât aproape cã n-a existat. Se pare
cã Primãria nici
Consiliul consultativ al revistei de culturã n-a alocat fondurile necesare pãstrãrii lui în topul
Tribuna:
înalt la clasamentelor acþiunilor culturale ale
oraºului, sau poate cã Asociaþia Scriitorilor din
Diana Adamek
Mihai Bãrbulescu Cluj ºi Asociaþia „Lucian Blaga” au considerat cã
Aurel Codoban e cazul sã facã o pauzã de relaxare, ceea ce ni s-a
Ion Cristofor pãrut absolut nepotrivit. A înlocui chiar o zi de
Marius Jucan interesante exegeze blagiene cu o simplã confe-
Virgil Mihaiu rinþã venitã dintr-un domeniu fãrã finalitate ºi a
Ion Mureºan lãsa la o parte cunoscutele Caiete blagiene numite
Mircea Muthu Meridian pentru simple gesturi lirice de
Ovidiu Pecican circumstanþã, mi s-a pãrut a fi o formulã
Petru Poantã nefericitã, pe care Clujul n-a mai trãit-o de foarte
Ioan-Aurel Pop mulþi ani.
Ion Pop In acest context nu ne-a rãmas decât sã ne
Ioan Sbârciu întoarcem la cãutarea cãrþilor recent închinate
Radu Þuculescu poetului, filosofului ºi marelui patron cultural al
Alexandru Vlad
oraºului nostru, L. Blaga, unde numeroase insti-
Redacþia: tuþii îi poartã numele. Am descoperit astfel în
I. Maxim Danciu librãrii cartea lui Z. Cârlugea, redactorul revistei
(redactor-ºef) Portal mãiastra de la Tg. Jiu, intitulatã Lucian rare, la unele traduceri ºi legãturi epistolare, între
Blaga - sfârºit de secol, început de mileniu care de o importanþã aparte sunt cele privind
Ovidiu Petca (Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2012) prin care capitolul “Lucian Blaga ºi Academia Românã”. În
(secretar tehnic de redacþie) autorul îºi propune sã realizeze „o recapitulare imediata sa vecinãtate sunt plasate cele douã
exegeticã a perioadei din urmã, când, lãsând în membre ale familiei Blaga, fiica sa Dorli ºi soþia
Ioan-Pavel Azap urmã un secol, Blaga intrã în mileniul al treilea poetului Cornelia, care au adus în ultimii ani
Claudiu Groza cu o imagine statuarã cât mai probatorie ºi mãrturii biografice preþioase privindu-l pe poet în
ªtefan Manasia temeinicã”. În deplin acord cu obiectivul propus, intimitate, în Corespondenþa de familie (2000)
Oana Pughineanu Z. Cârlugea se reîntoarce pe firul istoriei la cãrþile sau în postura de urmãrit de Securitate (1999)
care i-au fost dedicate filosofului ºi poetului în sau în acea construcþie cu aspect sintetizator,
Nicolae Sucalã-Cuc
Aurica Tothãzan ultimul deceniu al secolului trecut ºi în primul Tatãl meu, Lucian Blaga (2005). În paralel, fiica
Maria Georgeta Marc deceniu al noului mileniu în care am intrat, încer- poetului a fãcut posibilã apariþia Jurnalului
când sã facã o sintezã binevenitã a domeniilor Corneliei Blaga (2008), jurnal referitor la anii
Tehnoredactare : plurale în care s-au manifestat exegeþii, sã 1919, 1939-40, 1959-60, prin care aria amãnun-
Virgil Mleºniþã creioneze aliniamentele atinse de noile investigaþii telor privind activitatea diplomaticã a fostului
ªtefan Socaciu documentare, sã circumscrie aria lor de spectacu- ataºat cultural se întregeºte simþitor. Tot din zona
(fotoreporter) lozitate pe linia biograficului sau sã sublinieze familiei vine cartea lui Corneliu Blaga, vãr de al
originalitatea soluþiilor interpretative adusã de doilea cu poetul, care lucrând în Ministerul de
Colaþionare ºi supervizare: monografiºti. Sunt discutate astfel în capitole se-
L. G. Ilea Externe a avut ºansa de a-l acompania pe poet
parate contribuþiile a 25 de cercetãtori blagieni, la atunci când acesta a îndeplinit funcþia de subse-
Redacþia ºi administraþia: care se adaugã o Addenda în care autorul real- cretar de stat la Externe, în guvernarea Goga -
400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1 izeazã o micã antologie de texte din cele ce se Cuza din 1938, amintiri completate cu
referã la lucrãrile elaborate pe acest tãrâm de numeroasele discuþii ºi întâlniri avute înainte ºi
Tel. (0264) 59.14.98 domnia sa. ªi acestea nu sunt puþine, dacã avem dupã acest episod.
Fax (0264) 59.14.97 în vedere faptul cã autorul cãrþii de faþã s-a afir- Alte douã cãrþi vin sã completeze activitatea
E-mail: redactia@revistatribuna.ro mat în exegetica blagianã cu o tezã de doctorat diplomaticã a lui Blaga, cu elucidarea a
Pagina web: www.revistatribuna.ro închinatã poetului, intitulatã Lucian Blaga. numeroase pete albe din existenþa sa apuseanã,
ISSN 1223-8546 Dialectica antinomiilor imaginare (2005), dupã ce fie în calitate de ambasador în Portugalia (Octav
dãduse în 1995 o carte despre Poezia lui Lucian Vorobchievici), fie de diplomat la Varºovia
bour Blaga. Pentru el, Blaga a devenit o adevãratã
obsesie interpretativã, cãci, în curând, au urmat ºi
(Nicolae Mareº), cãrþi apãrute în 1993 ºi 2011.
Acestea douã din urmã vin sã întregeascã lucrãrile
alte cãrþi cu aceastã tematicã, cum ar fi Lucian mai vechi în acest domeniu, precum cele semnate
Blaga - studii, articole, comunicãri, evocãri, inter- de Constantin I. Turcu (1995), Pavel Þugui (1995)
viuri (2006), Lucian Blaga - solstiþiul sânzienelor sau George G. Potra, Lucian Blaga în diplomaþia
(2010) ºi Lucian Blaga - între amintire ºi actuali- româneascã (2011), care completeazã în chip
tate (interviuri, reportaje) (2011). fericit periplul european al omului de culturã,
Cartea se deschide cu portretul închinat biblio- diplomatului ºi scriitorului.
grafului recunoscut al poetului, D. Vatamaniuc, Un alt capitol al cãrþii trece în revistã principalele
cel care a deschis, în 1977, prin publicarea bio- exegeze care i s-au consacrat, cum ar fi cele sem-
bibliografiei ce i-a destinat-o, o nouã recrudes- nate de V. Fanache (Chipuri tãcute ale veºniciei în
cenþã a studiilor blagiene, prin imensul material lirica lui Blaga, 2003), exegezã de înalt nivel teo-
informativ pus la dispoziþia cercetãtorilor. În retic ºi interpretativ, care valorificã la maximum
1998, el a revenit cu o carte de contribuþii docu- „poetica tãcerii”, ca semn distinctiv al creaþiei sale
mentare, referitoare la studii, la începuturile lite-
(continuare în pagina 24)

Responsabil de numãr: Oana Pughineanu

2 TRIBUNA • NR. 234 • 1-15 iunie 2012

2 Black Pantone 253 U


Black Pantone 253 U

editorial
Sacrificarea culturii
Sergiu Gherghina

Î
n perioadele dificile din punct de vedere culturale de mici dimensiuni, la nivel local, sunt
economic, anumite domenii capãtã prioritate afectate mai mult decât instituþiile mari (de
în cadrul bugetului de stat. În statele membre exemplu, cele de la nivel naþional).
ale Uniunii Europene (UE) guvernele au decis În condiþiile în care cultura este preponderent
alocarea mai multor fonduri pentru ministerele cu responsabilitatea statului, subvenþiile sunt aproape
impact direct asupra situaþiei economice (de iminente. Cultura nu funcþioneazã pe principiile
exemplu, Ministerul de Finanþe, Ministerul economiei de piaþã în care profitul sã primeze ºi
Industriilor etc.). Creºterea ponderii acestor sã poatã fi maximizat. Reducerea subvenþiilor de
domenii coincide cu diminuarea fondurilor stat pentru culturã afecteazã bugetele instituþiilor
alocate altora. În acest sens, reducerea culturale. Diminuãrile cheltuielilor vizeazã deseori
cheltuielilor a vizat uneori securitatea sau mediul, cooperãrile internaþionale (de exemplu,
alteori educaþia sau sãnãtatea. În general, promovarea externã sau aducerea în þarã a unor
domeniile vizate de reduceri nu au fost aceleaºi, reprezentaþii sezoniere). O mãsurã menitã sã
fiecare guvern a stabilit propria strategie. Însã, în aducã mai multe venituri instituþiilor culturale a
majoritatea cazurilor, una dintre „victime” este fost modificarea unor taxe ce erau preferenþiale.
constantã: cultura. Sume mai mici au fost alocate În unele þãri TVA-ul pentru producþii culturale era
de la an la an în cele mai multe þãri ale UE. Acest mult sub cel pentru alte produse. Însã, aceastã
lucru a început sã devinã vizibil pentru publicul decizie nu conduce neapãrat la efectele scontate.
larg în perioada recentã. Cultura sau consumul Ea implicã o creºtere vizibilã a preþului plãtit
cultural sunt afectate prin prisma a trei decizii pentru accesul la producþiile culturale, iar
principale: reducerea fondurilor pentru proiecte numãrul consumatorilor poate scãdea. Astfel,
culturale, eliminarea subvenþiilor ºi modificarea veniturile instituþiilor rãmân incerte, nu existã o
taxelor preferenþiale (de obicei, TVA diferit faþã creºtere exponenþialã cu cea a taxelor.
de alte produse). Scãderea fondurilor pentru culturã ºi
Înainte de a detalia fiecare dintre aceste cauze instabilitatea instituþiilor de profil pot conduce la
ºi posibilele lor consecinþe, sã începem prin a încetinirea progresului artistic. Instituþiile culturale
explica de ce este atât de afectatã cultura de se vãd nevoite sã utilizeze improvizaþii sau soluþii
aceste decizii guvernamentale. În Europa, cultura pe termen scurt, sã reducã din costuri prin
este vãzutã ca o moºtenire, ca o modalitate de apelarea la unii artiºti mai ieftini sau sã încerce Dimitri Sibaev Oraºul vechi, 2010
îmbogãþire, pãstrare ºi promovare a identitãþii atragerea de fonduri private (care le îndepãrteazã
regionale sau naþionale, ca un mijloc de de scopul iniþial). Efectele pot fi de duratã ºi fondurilor destinate culturii.i În condiþiile în care
prezervare a tradiþiilor. Prin urmare, este intens uneori ireversibile. Consumatorii de culturã vor cultura este printre primele sacrificate atunci când
protejatã ºi pomovatã de cãtre stat, activitãþile avea acces la un alt tip de produse, standardele existã probleme financiare, este dificil sã ne
culturale desfãºurându-se aproape în totalitate în vor fi diferite, iar prioritãþile ºi ele diferite. În imaginãm o UE sustenabilã. Pilonul cultural este
cadrul oferit de acesta. Prin prisma acestor context european – unde trebuie reamintit locul central construcþiei europene, iar modificarea sa
elemente definitorii, cultura primeºte un minister semnificativ jucat de culturã în definirea poate zdruncina ºi mai tare viitorul destul de
al sãu în cadrul cabinetului (uneori combinat cu indentitãþii naþionale ºi chiar europene – aceste incert al UE.
alte domenii conexe). În aceste condiþii, evoluþii pot schimba fundamental bazele
dependenþa de bugetul de stat este mare ºi orice consumului cultural. Un articol recent din Notã:
modificãri influenþeazã dezvoltarea culturalã. International Herald Tribune ilustreazã efectele i Larry Rohter, „In Europe, Where Art is Life, Ax Falls
Mãsurile de austeritate adoptate în ultimii ani particulare apãrute în câteva þãri vest-europene on Public Financing”, International Herald Tribune, 24
de cele mai multe state din UE au condus la (Italia, Olanda ºi Marea Britanie) ca urmare a martie 2012.
reducerea cheltuielilor din mai multe domenii. În deciziilor guvernamentale de reducere a „
ceea ce priveºte cultura, aceste reduceri au
însemnat, în primul rând, alocarea unor fonduri
reduse pentru proiectele sau programele culturale.
Acest lucru are douã consecinþe. Pe de o parte,
instituþiile culturale pot sã îºi suplimenteze
bugetul prin atragerea fondurilor private. Cum
însã experienþa unor astfel de instituþii este redusã
în atragerea de fonduri private ºi profilul lor nu
permite abordarea unei arii largi de donatori,
pesrpectivele nu sunt promiþãtoare. Dacã
festivalurile de film ºi teatru pot reuºi în acest
demers, muzeele au mai puþine oportunitãþi
pentru atragerea fondurilor necesare achiziþiilor
sau organizãrii expoziþiilor (fie ele temporare sau
permanente). Pe de altã parte, reducerea
proiectelor poate însemna - ºi acesta este cazul
pentru marea majoritate a instituþiilor culturale –
mai puþine producþii ºi mai puþine participãri la
evenimente internaþionale. Aceastã competiþie
pentru fonduri limitate implicã un comportament
specific pieþei care nu este consecvent principiului
menþionat anterior – cultura ca un bun comun. În
astfel de competiþii, calitatea nu primeazã
întotdeauna, sunt urmãrite ºi alte criterii precum
vizibilitate, magnitudinea impactului sau
amplitudinea proiectelor. În lumina acestor
aspecte, de cele mai multe ori, instituþiile
Alexandru Ermurache Cheia, 2007

TRIBUNA • NR. 234 • 1-15 iunie 2012 3

Black Pantone 253 U 3


Black Pantone 253 U

cãrþi în actualitate
Lungul drum al parodiei cãtre
poezie
Nicolae Bosbiciu
Lucian Perþa acest scop, dupã cum mãrturiseºte autorul în
Vizita de dimineaþã. O panaramã a Cãtre cititori, au fost „cetite ºi pritocite” vreo 21
poeziei româneºti de la origini pânã în prezent de antologii de poezie româneascã, la care se
Bucureºti, Editura Tracus Arte, 2011 adaugã câteva zeci de volume de autor, dovadã
clarã a unei serioase întreprinderi. Parodiile lui

P
entru Lucian Perþa, pândarul ºi cãlãtorul prin Lucian Perþa din acest op se diferenþiazã prin
poezia româneascã, de la Viºeu de Sus, cu atitudini ºi tonalitate, în aºa fel încât „fiºa de
siguranþã parodia nu e o creaþie distorsionatã observaþie” înregistreazã, cu subiectivitatea
sau contrafãcutã, cum etimologic ºi-ar cere specificã receptãrii parodistului, traiectoria
termenul accepþiunea, ci o creaþie artisticã ironicã, sinuoasã parcursã de poezia româneascã din
satiricã, o imitare burlescã a originalului în literatura cultã de la întemeierea ei pânã azi.
vederea urcãrii demersului aproape de rangul unui Cheia succesului acestor creaþii hâtre se aflã în
act critic, dar, în acelaºi timp, ºi cu intenþia de a harul cu care e incontestabil înzestrat autorul lor
crea, acolo unde poetul parodiat eºueazã, poezie „sã-l prindã” pe fiecare poet în parte, adicã sã
autenticã. Dincolo de acestea, maestrul intuiascã spiritul acestuia, la care se mai adaugã ºi
maramureºan necontestat al parodiei, spirit vecin teribilul sãu simþ al limbii ce vãdeºte un veritabil
cu George Topârceanu, Mircea Micu ºi Marin stilist. Remarcabil mai este ºi faptul cã aceastã
Sorescu, ºtie, în maniera specificã personalizatã ºi istorie a poeziei româneºti în parodii este nãstruºnic ºi la binecunoscutul testament al
inimitabilã, sã-ºi infuzeze stihurile sale parodice construitã pe principiu diacronic, plecând de la acestuia: „Când orânduieli vom face,/ Muzei
cu un umor fin, adesea sentimental, fãrã sã cadã Mitropolitul Dosoftei cu ale sale Stihuri de limba îi va place/ ºi va scrie româneºte/ Omul
niciodatã în trivialitate. O dovadã incontestabilã o descãlecatul Þãrii Moldovei ºi de la epilogul chiar precum gândeºte.// ªi vedea-va omenirea/
constituie cartea sa recentã Vizita de dimineaþã. poemului filosofic Viiaþa lumii al boierului Miron c-ascuþitã ni-i simþirea./ Înþeles-aþi ce v-am zis,/
O panaramã a poeziei româneºti de la origini Costin din veacul al XVII-lea, trecând apoi prin Dragi urmaºi? No, hai la scris.”.
pânã în prezent, Bucureºti, Editura Tracus Arte, iatacul preromantic al Vãcãreºtilor din veacul al Când ajunge la romantici, tonul devine mai
2011, care este o minunatã continuare a unui alt XVIII-lea, apoi pe la paºoptiºtii Barbu Paris hâtru, ludicul dã nãvalã, peisagistica bucolicã sau
volum de parodii, Apelul de searã. O panaramã a Mumuleanu, Ion Heliade Rãdulescu, Grigore
poeziei româneºti de la origini pânã în prezent, înalt-hieraticã e înlocuitã cu imaginea naturii
Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu ºi Alecsandri, degradate din epoca noastrã postindustrialã, iar
publicat în 2003, unde au fost cuprinºi 202 poeþi.
momentul Eminescu, pânã la neoromantici, gestica solemnã ºi apetenþa pentru oniric se
Dacã „apelul de searã” trimitea ironic spre viaþa
simboliºti, parnasieni, tradiþionaliºti, moderni, transformã sub pana meºterã ºi dispusã la
cazonã, „vizita de dimineaþã” trimite spre
avangardiºti, neomoderni, postmoderniºti, zeflemea a „doctorului” pus pe vizite în ipostaze
imaginea spitalului. Desenul ironic ºi inspirat al
fracturiºti, douãmiiºti etc. marcate de banalul cotidian, de erosul degradat
lui Emilian Nicula de pe prima copertã a cãrþii îl
În ceea ce priveºte „copilãria” poeziei sau de gândirea mercantilã specificã lumii în care
înfãþiºeazã, pe linia acestei sugestii, pe „doctorul”
româneºti, respectiv începuturile ei timide, cu oroare vieþuim. Iatã, de exemplu, ce
Perþa în echipament medical, cu clop
atitudinea lui Lucian Perþa este îngãduitoare, mãrturiseºte Pãstorul întristat al lui Cârlova, care,
maramureºan pe cap în loc de boneta medicului
conþinând uneori observaþii referitoare la în parodie, se transformã în baciul moldovean din
ºi o ureche atârnatã de gât în loc de stetoscop,
într-o rezervã de spital, þinând cumva hamletian- dificultãþile întâmpinate de cãtre poeþi în privinþa Mioriþa: „De asta mi-s trist, am multe în cap/ ºi
parodic în mânã o radiografie ce înfãþiºeazã un „neaºezãrii” limbii, aºa cum o face, de pildã, în nu ºtiu cum fac, ce sã crez:/ Baladã sã iasã,
craniu – bãnuim cã e de poet – pe care îl fixeazã, cazul lui Ienãchiþã Vãcãrescu, unde, parodiind groapa sã-mi sap/ Ori braþu-mi vânjos sã-narmez?.
în lumina unei lumânãri, cu o privire poezia Amãrâtã turturea, trimite sugestiv- Sau dinamizarea peisajului din pastelul Malul
profesionalã, atentã ºi concentratã. Siretului al lui Alecsandri se face printr-un proce-
Subtitlul cãrþii aminteºte inevitabil, cu o deu de un comic absolut savuros: „ªi gândirea
remarcabilã subtilitate umoristicã ºi cu o fireascã mea furatã de ãst clocot, de avânt,/ Mã îndeamnã
predispoziþie ludicã, de istoria cãlinescianã a munca asta în pasteluri sã o cânt./ Totu-n giuru-
literaturii, pe care Lucian Perþa o concepe cu mi clocoteºte ºi-un român, cum e la noi,/ Catã
privirea aþintitã mereu spre versantul liric, bãtut þintã lung la mine ºi mã-ntreabã: ªto ta koi?”.
cu pasul mãrunt de tropotitã oºeneascã de la Pe mãsurã ce avanseazã spre modernitate,
poeþii veacului al XVII-lea (mitropolitul Dosoftei respectiv din zona simboliºtilor încolo, stihuirea
ºi Miron Costin), pânã la cei din amãrâta noastrã prinde contur ºi dupã vizitarea mai multor
contemporaneitate, fãrã nicio pretenþie de volume din operele poeþilor parodiaþi. În acelaºi
exhaustivitate, vizitând totul cu înverºunarea unui timp, apar detalii biografice ale autorilor,
excursionist pasionat, care descoperã flori de colþ, anecdotica vieþii lor literare, referinþe la tehnici ºi
dar ºi ciulini. ªi fiindcã voiajorul e ºugubãþ ºi e procedee literare folosite sau create de poeþi,
convins cã latinii ºtiau ei despre ce vorbesc atunci aspecte din laboratorul lor de creaþie, caracteristici
când au zis ridendo castigat mores – moravuri sau estetice definitorii, concepþii despre poezie ºi rolul
nãravuri poeticeºti, cum s-ar zice pre graiul poetului, toate agrementate cu un umor proaspãt,
autohton – realizeazã „o panaramã a poeziei parodistul reuºind performanþa de a evita
româneºti”, sortitã nu numai sã descreþeascã cabotinismul. Ori de câte ori se iveºte câte o
frunþile evghenicoºilor nãrãviþi la stihuire, ci ºi inadvertenþã de orice naturã, aceasta nu-i scapã
„sã-i îndirepteze” pe aceia care confundã Parnasul spiritului neastâmpãrat ºi verbului ascuþit al
cu Dâmbul Rotund. parodistului, iar când poetul luat în atenþie se
Tomul voluminos ºi de o foarte bunã calitate dovedeºte a fi mediocru, Lucian Perþa face din
poeticeascã conþine 374 de poeþi parodiaþi nu versurile sale o creaþie autenticã mai bunã decât
doar pornind de la poemul ales de autorul cãrþii, originalul, adãugând straturi semnificante noi ºi
ci prin vizitarea de-a lungul ºi de-a latul a câtorva emoþii proaspete care salveazã, într-o anumitã
volume lirice ale „bolnavilor întru poezie”, pentru mãsurã textul parodiat.
un diagnostic pe cât e cu putinþã mai just. În „
Elena Guzun Ipostaze I, 2010

4 TRIBUNA • NR. 234 • 1-15 iunie 2012

4 Black Pantone 253 U


Black Pantone 253 U

meselor familiale; mama lui Emil Negruþiu: „... s-a


Memoria unui profesor dus cu mine în burtã sã-l vadã pe Aurel Vlaicu cum
zboarã cu avionul sãu, decolînd de pe Cîmpia
Ion Vlad Libertãþii“ (era în 1911).
Dar profesorul format la Academia de Înalte
Emil Negruþiu Daicoviciu. Amîndoi inspirau energie ºi un Studii Agronomice trãieºte nu numai savuroase
Memorii. De la o agriculturã la alta sentiment statornic de încredere în misiunea ºcolii
Cluj-Napoca, Editura Echinox Academic Press, 2011 amintiri de student, ci ºi anii de formaþie,
superioare. Rectitudinea, atitudinea inflexibilã în continuaþi cu stagii la Staþiuni experimentale din
(volum îngrijit de Ioan Negruþiu, Monica Mãrãºescu faþa ingerinþelor agresive în viaþa universitarã,
ºi Liana Pop) Banat, cu treptele carierei universitare ºi cu
acelaºi mod de a dialoga cu universitarii ºi cu instalarea în funcþia de rector. E o istorie trãitã din

P
studenþii (abolirea înscrierii la audienþe); încercarea plin, cu studii, doctorat, mentori ºi cu o generaþie
rofesorul Emil Negruþiu a lãsat familiei sale ºi
de a restitui universitãþilor exigenþa ºi primatul de universitar amintiþi în însemnãrile extrem de
foºtilor sãi studenþi, colegi ºi prieteni o carte,
valorii etc. mã îndeamnã sã cred în personalitãþile elocvente. Emil Negruþiu, agronomul, cercetãtorul ºi
Memorii. De la o agriculturã la alta. E mai
Transilvaniei ºi ale Banatului, în demnitatea lor Rectorul, a scris un volum cu o structurã
mult decît o autobiografie sau decît niºte memorii
suspectabile adesea pentru intenþiile, inavuabile, de naþionalã adesea uitatã sau compromisã. impresionantã prin minuþie ºi rigoare. Catalogul
a-þi supradimensiona cariera... Demonetizate adesea, Însemnãrile lui Emil Negruþiu sunt inaugurate colegilor de liceu; seria de studenþi cãreia i-a
memoriile au devenit un mod de a escamota de file unde amintirile refac anii copilãriei ºi ai aparþinut; colegii, dascãlii, evenimentele ºi faptele
frustrãri sau chiar complexe de inferioritate. tinereþii (1883), fiind întrerupte pentru un an ºi sunt înregistrate precum într-un DOSAR al vieþii. E
Nimic din toate acestea în „însemnãrile“ reluate în 1985. „Deci, apelînd la memorie, dau ºi mãrturia omului ºi a profesorului, e, mai degrabã,
agronomului, rectorului ºi membrului Academiei de data aceasta frîu liber amintirilor“, noteazã Emil testamentul pilduitor al unei cariere formate în
Române. Cum Academia Românã este o instituþie Negruþiu, þinînd, ceva mai tîrziu, la capãtul acestor spiritul generos al FAMILIEI ºi al ºcolii.
ascunsã în dosare ºi comoditãþi nu meritã sã mai „Memorii“, sã promitã o „cronicã de familie“. Cînd Universitatea de ªtiinþe Agricole ºi
amintim un atare episod. Emil Negruþiu a fost un Însemnarea e de-a dreptul tulburãtoare fiindcã Medicinã Veterinarã a þinut sã omagieze
intelectual din stirpea acelor ardeleni care s-au volumul consacrat omului ºi carierei e, în cele din personalitatea profesorului Emil Negruþiu, am
format în spiritul disciplinei, al muncii ºi al urmã, tot o cronicã a unei „Familii“, – istorie ºi descoperit universitari credincioºi memoriei ºcolii ºi
respectului pentru valorile culturii. De altmiteri, evenimente; înrudiri (prof. Alexandru Borza era unuia dintre cei mai devotaþi dascãli ai ei. L-am
familia Negruþiu e ea însãºi mãrturia vocaþiei ºi unul dintre cei pomeniþi în arborele genealogic al ascultat pe profesorul Ioan Negruþiu cu mare
spiritului Blajului. Preoþi, profesori (Ioan F. Negruþiu Negruþeºtilor!); formaþie intelectualã; carierã ºi plãcere; am privit familia Negruþiu, doamna ºi
a fost directorul ªcolii Normale din Blaj, el însuºi destine consacrate Universitãþii, vãzutã, dincolo de fiicele sale, iar amfiteatrul a devenit – miraculos –
preot), dupã tradiþia atît de emoþionant evocatã de specialitãþi, ca un teritoriu al gîndirii ºi al creaþiei. locul unei evocãri mai puternice ºi mai vii decît
Ion Agârbiceanu în Liceean ... odinioarã (1939) sunt Fiicele, Monica ºi Liana; cariera universitarã a Lianei cuvintele. Erau oameni care celebrau spiritul
oameni dãruiþi vocaþiei lor misionare. Rãscolitoare Pop-Negruþiu; Ioan Negruþiu, fiul, profesor (azi) la UNIVERSITÃÞII. Urmãrindu-l pe rectorul Doru
pagini care surprind atmosfera copilãriei ºi a universitãþi din Occident, format în acelaºi Pamfil, m-am gîndit (atunci) ce ºanse are
adolescenþei în Blajul de altãdatã. Elevul era supus domeniu profesat de Emil Negruþiu... Universitateas „Babeº-Bolyai“? Acum am regãsit, în
ºi el aceleiaºi discipline, resimþitã nu o datã ca Departe de a fi reconstituirea carierei de sfîrºit, prin actualul rector sonurile bine cunoscute:
urmare a unor „derogãri“ de la condiþia elevului agronom ºi de universitar, „Memoriile“ au o „Vivat Academia!...“
defel protejat de tatãl sãu... savoare neaºteptatã. Copilãria; bunicii; poliþaiul
Blajului (Potop, „... era singurul organ poliþienesc
„
Emil Negruþiu (am avut privilegiul de a-l
cunoaºte în anul în care eram decanul Facultãþii de din Blaj“, dispus sã închidã ochii la nãzdrãvãniile
Litere) se înrudea, pînã la un punct, cu Constantin adolescenþilor) ritualul domestic, ceremonialul

lumânarea” o seamã de opere similare cu cele


Despre identitate folcloricã româneºti din literatura popularã francezã, din
operele celtice, daneze ºi scoþiene. Le analizeazã
ºi le clasificã dupã diferite criterii.
Vistian Goia În toate capitolele lucrãrii sale, autoarea
Anca Elena Costaru, Autoarea recunoaºte cã s-a folosit de dovedeºte cã e bine informatã, citând o mulþime
Identitate ºi alteritate culturalã europeanã (Studii de paradigma folcloriºtilor Moses Gaster ºi Adrian de autoritãþi (pe Wundt, cu Psihologia popoarelor,
folclor comparat) Fochi, care au sesizat, în studiile lor, similitudini de exemplu). Apoi, apreciem anexele dedicate
Cluj-Napoca, Editura Ecou Transilvan, 2012 tematice ºi de altã naturã în folclorul literar Þãrii bascilor, cu lumea ei strãveche ºi
românesc ºi cel al vecinilor slavi, maghiari ºi saºi. misterioasã, acel mini-dicþionar, atât de folositor

C
oincidenþa face ca odatã cu “invazia” Însã, Anca Costaru a extins aria cercetãrilor în celor care vor s-o cunoascã.
echipei de fotbal din Þara Bascilor pe special la basci, portughezi ºi islandezi. Îndeosebi Douã calitãþi ale autoarei sunt evidente: infor-
meleagurile bucureºtene, sã primesc o carte a fost preocupatã de noutatea folclorului basc, maþia bogatã ºi îndrãzneala, ambele ajutând-o în
despre cultura ºi folclorul acestui “popor”, situat cunoscut prea puþin, pentru cã literatura bascilor comparatismul practicat. Astfel argumenteazã ºi
în “subsuoara” din nord-vestul Spaniei. La origine era, pânã de curând, oralã, iar limba aproape coreleazã specii, motive ºi teme din folclorul
tezã de doctorat, susþinutã la Facultatea de Litere necunoscutã, neînruditã ºi greu accesibilã. popoarelor neolatine, prezente atât în limbi de
din Cluj, sub îndrumarea regretatului profesor Ion
Capitolele lucrãrii sunt ordonate firesc, mare circulaþie (franceza ºi spaniola), cât mai ales
ªeulean, cartea este originalã din mai multe
completându-se unul pe celãlalt, informaþia, în perimetrul culturii basce. Anca Elena Costaru a
perspective.
destul de stufoasã, se adaugã de la un capitol la luat contact, la faþa locului, cu realitãþile culturale
Prin conþinutul ei, se înscrie în aria mai largã
altul. Aºadar cunoºtinþele nu iau forma unui din Portugalia ºi Þara bascilor, descoperind
ºi cu lungã tradiþie în cultura noastrã – în dome-
“evantai”, care se deschide brusc ºi integral, ci similitudini ºi diferenþe de tradiþie oralã între
niul etnografiei ºi folclorului. Pe teren românesc,
mai degrabã ne amintesc de pãpuºile ruseºti, dansul Cãluºarului la basci ºi jocul Cãluºarilor la
astfel de cercetãri interdisciplinare au fost iniþiate
vestitele “matrioºca”, cele mici sunt integrate români. Prin cercetãrile sale, ea a confirmat
de B.P. Hasdeu ºi discipolii sãi, continuaþi de
succesiv de suratele lor mai mari, pãstrându-ºi originile celtice sau pre-indoeuropene ale unor
Ovid Densusianu, de Tache Papahagi, Al.
fiecare conturul ºi proporþiile. elemente de ritual specifice naºterii, nunþii, morþii
Popescu-Telega, Ovidiu Bîrlea ºi mulþi alþii.
În unul din primele capitole, cititorul etc. De asemenea, e convinsã, de pildã, de
Cele 11 capitole ale cãrþii, plus concluziile,
descoperã o comparaþie între doina la români ºi vechimea doinei româneºti, venitã din preistorie,
bibliografia generalã ºi anexele – compun o
doinu la basci, în altul este tratatã “Reprezentarea dovada sigurã fiind existenþa ei la basci, singurul
exegezã de 359 pagini, impresionând prin
ºi simbolizarea miticã a literaturii populare”, cu supravieþuitor lingvistic ºi cultural al
dimensiune ºi densitate. În “Introducere”,
privire la unele teme ºi motive pre-indoeuropene indoeuropenilor. Totuºi, nu ne putem abþine sã-i
autoarea menþioneazã grila prin care a studiat
în genul epic popular. Basmul românesc în amintim autoarei cã e periculos sã-ºi exprime
textul folcloric în multiplele lui relaþii cu
context european face obiectul unui capitol “adevãruri” ipotetice, în mod atât de categoric,
mitologia, cu istoria religiei, teoria literaturii ºi
central. Însã cel mai bogat ºi divers ca fãrã umbrã de îndoialã, din simplul motiv cã ele
geografia lingvisticã. Fenomenul folcloric este
problematicã este capitolul consacrat legendelor ºi vor fi cercetate ºi de alþi împãtimiþi ai
privit în oralitatea lui, axat pe teme, motive,
perpetuãrii lor în balade ºi în basme. Autoarea nu fenomenelor folclorice europene.
situaþii, personaje – toate conservate în imaginarul
se limiteazã la opere cunoscute (Epopeea lui „
artistic, în memoria colectivã a umanitãþii.
Ghilgameº, Meºterul Manole º.a.), ci cautã “cu

TRIBUNA • NR. 234 • 1-15 iunie 2012 5

Black Pantone 253 U 5


Black Pantone 253 U

comentarii
Arta de a fi pãgubaº
Constantin Cubleºan

M
emorialistica a constituit întotdeauna o în aºteptatea unei noi tranºe de marfã, cu
sursã documentarã demnã de a fi luatã speranþa de a ne procopsi cu ce cãutam. Tot
în considerare într-o cercetare itsoricã bând, ne apucã mila de Constanþa Crãciun...”) ºi
(fie ea cât de serioasã) mai ales atunci când cu textul de pe biletul ce i-l compun, plasat în
amintirile aparþin unor persoane/personalitãþi care coºul floral – un text ce pare luat din romanele
s-au aflat, într-un fel sau altul, în vâltoarea lui Al. Dumas; sau pãþania cu ziarista pe care
evenimentelor unui segment dintr-o epocã anume. Mihnea Gheorghiu, adjunct la minister, i-o pune
Este cazul lui Niculae Gheran care ºi-a desfãºurat în grijã penrtru a... i-o pregãti pe când se întoarce
activitatea în domeniul cultural, în speþã acela el... gata de atac („Oltean isteþ, Mihnea fãcuse
editorial (la Ministerul Culturii, la Editura ºcoala de cavalerie în Craiova natalã, apucând sã
ªtiinþificã, la Editura Meridiane etc.) de-a lungul cunoascã puþin, ca ofiþer, ºi din grozãviile
unei bune jumãtãþi de secol, dupã rãzboi, dar ºi rãzboiului antisovietic. Fiu de anticar, trãise în
dupã evenimentele din decembrie ’89, pânã astãzi lumea cãrþii ºi colaborase la publicaþiile de stânga,
(„una e sã scrii istoria – mereu altfel de la o fapt ce-i motiveazã numirea, în 1944, ca redactor
perioadã la alta – ºi alta s-o fi trãit, zi de zi, cu ºef al Scânteii tineretului” etc.), ziarista însã,
toate nãzuinþele, bucuriile ºi poticnirile ei”). pentru a se rãzbuna pe companionul mult prea
Perioada primã (desigur) caracterizatã, prin servil ºefului ºi prea... cuminte, îl invitã într-o
excelnþã, de subordonarea – uneori pânã la absurd noapte la ea în apartament, pentru... distracþie,
– a culturii, comandamentelor ideologice ºi Valeriu Herþa Enigma, 2011
totul fiind, de fapt, o farsã cãci de data aceasta,
politice (în consecinþã) ale socialismului. Niculae pregãtit el de... atac, se pomeneºte în mijlocul
Gheran nu îºi propune o evocare a desfãºurãrii, Gheorghiu-Dej. De nu vor fi existat ºi alte cauze.
unui chef aniversar, cu lume multã ºi agitaþie
pe un fir de evoluþie istoricã, a întâmplãrilor, Cum conflictul ruso-chinez luase amploare, ºeful
prelungitã pânã în zori; sau aventurile
succesive, de ieri pânã în prezent, pe care le-a P.M.R. a insistat în luarea sa de cuvânt asupra
profesorului G. Cãlinescu, ce fãcuse o aprigã ºi
trãit sau la care a fost martor. Pentru cã nu medierii neînþelegerii ivite, subliniind rolul ce ºi-l
disperatã pasiune pentru una din colaboratoarele
doreºte, în fapt, o reconstituire a istoriei propriu- asumase. Leonid Tismeniþki n-are de lucru ºi, la
de la Institut; sau întâlnirile cu picanterie
zise a vieþii editoriale. Evocãrile sale au un discuþii, vine c-o zicalã:/ - Eu ºtiu una ºi bunã:
verbalã, avându-l alãturi pe Al. Piru, la o vodcã,
caracter rapsodic, cu preponderenþã anecdotic, când se ceartã leii, sã tacã cãþeii!/ Cãþelul tace,
deºirând anecdote (ºi nu tocmai) din lumea
într-o amalgamare de fapte, situaþii ºi biografii ce rumegã replica ºi-l muºcã sângeros pe Tismeniþki,
universitarã („... toatã povestea o iau ca o
au darul pigmentãrii ansamblului cu parfumuri ºi rãmas de-a doua zi fãrã maºinã la scarã (...) cu
anecdotã...”) º.a.m.d., sunt strategic dezvoltate pe
culori ce marcheazã detaliile, uneori esenþiale, chiu cu vai câºtigã un post de redactor la Editura
temeiul unor destãinuri ºi comentarii asupra
dintr-o mare frescã socialã, monumentalã, aparent Meridiane, cât mai departe de ideologie”. Omul
faptelor ºi oamenilor integraþi sistemului, ce apar
uniformã ºi (comandat) uniformizatã. În acest ar fi de compãtimit în atare împrejurare, dacã
acum de-a dreptul personaje ºocante, dacã nu ºi
sens îºi ºi subintituleazã ultimul volum dintr-o memorialistul nu ar adãuga promt la subsol:
cinice prin realismul comportamentului lor crud:
trilogie (Arta de a fi pãgubaº) consacratã retrãirii ”Originar din Soroca, L. Tismeniþki a întreþinut în
”Nimeni nu deþine cheile împãrãþiei. Cu atât mai
rãzboiului ºi pãcii din campaniile editoriale: România întregitã o campanie subversivã,
Îndãrãtul cortinei (Biblioteca Bucureºtilor, mult într-un regim declarat ca dictaturã a
fondând celule teroriste în favoarea puterii
Bucureºti, 2012). proletariatului, unde, de asemenea, nimeni n-are
sovietice. Interesant este cã în Raportul comisiei
Cunoscut mai ales ca editor al operei lui Liviu încredere în nimeni, iar etajele puterii sunt
prezidenþiale pentru analiza dictaturii comuniste
Rebreanu, pe care a izbutit s-o reediteze în concepute în aºa fel, încât rezoluþiile fiecãrui
din România, Vladimir Tismãneanu nu pomeºte
întregime fãrã a elimina vreun cuvând din textul segment de conducere sã se afle sub controlul
nimic despre atrocitãþile comise în Basarabia sub
original (era obiºnuitã în vremea aceea practicarea altuia. Astfel, uniunile de creaþie sunt dublate de
patronajul tatãlui sãu” etc. ªi altor figuri
croºetelor, în procesul de valorificare a scrierilor direcþiile din aparatul de stat, ambele de cenzurã
marcante ale epocii, Niculae Gheran le face fiºe,
din trecut), datoritã subtilitãþii strategiilor cu care – investitã cu obligaþia de a controla manifestãrile
ca un veritabil ºi conºtiincios... redactor de carte:
a conceput ºi realizat aparatul de note, Niculae artistice sub toate formele lor de exprimare, de la
”De la o vreme, numele lui Bodnãraº este însoþit
Gheran pare a nu împlini, nici aici, din memoriile lectura textelor propuse spre publicare la
de epitetul de spion sovietic. Nu fãrã temei, cãci
sale, altceva decât masive adnotãri la rãbojul vizionarea spectacolelor de orice fel ºi a
în februarie 1932, pe vremea când era locotenent
istoriei factice a vremii. Harul de povestitor expoziþiilor – toate trei supravegheate de
în Regimentul 12 de artilerie din Basarabia,
mucalit, face din relatãrile sale, duse... cu sectoarele de profil ale organelor de partid,
dezertase la ruºi, unde a dobândit cetãþenia
zãhãrelul într-o luminã satirico-ridicolã, sã parã ca centrale ºi judeþene, filate, la rândul lor, din
sovieticã, pentru ca mai apoi, în 1935, sã revinã
niºte spumoase cozerii pe marginea unor teribile, întuneric, de serviciile de resort ale Securitãþii.
cu misiuni dirijate de serviciile militare de
de altfel, campanii culturale dictatoriale, pe care Cinci cercuri deasupra unui creator – obligate prin
informaþii (G.R.U)” º.a.m.d., detaliile biografice
le-a trãit, acoperind astfel, de fiecare datã, cu un norii lor sã-ºi justifice existenþa – îl nãºteau pe al
deºirate informativ aruncând azi o altã luminã
soi de amuzament parºiv, realitatea gravã ºi durã ºaselea: autocenzura, adesea mai constrângãtoare
asupra distinsului personaj. Cu ironie mai degrabã
a unui proces de pervertire, cu bunã ºtiinþã, a prin propriile îngrãdiri”. În acest context, Nicolae
decât cu umor, N. Gheran vorbeºte despre
moralei ºi, la urma urmei, a normalului vieþii Gheran schiþeazã, cu un fel de procedeu de aqua-
conducerea Ministerului Culturii: ”Troica
oamenilor devotaþi artei scrisului. Mai ales fiºele forte, siluetele celor ce deveniserã cerberii epocii,
vicepreºedinþilor o întregea Dumitru Popescu,
biografice ale... participanþilor, au darul de a fiecare cu apucãturile ºi destinele individuale,
tânãr arãtos, provenit din mediul gazetãresc (...)
releva identitãþi frisonante ale acelei epoci, ce par însã. Iatã, la Editura Meridiane „ne pomenim la
vocaþia gazetãreascã îl apropiase de redacþia
sã fie lãsate acum, la nãpârlirea cojoacelor (ca sã bord cu un naufragiat. Este vorba de Leonte
Contemporanului, unde lucreazã câþiva ani sub
încerc ºi eu neacademicul limbaj, piperat, al Tismãneanu – fost Leonid Tismeniþki (1913-1981)
conducerea lui Horia Liman, pentru ca ulterior sã
memorialistului) într-o uitare voitã, oficialã. cât a activat în Komintern, la emisiunea de limba
nu fie agreat de George Ivaºcu, noul redactor ºef
Rememorarea unor momente ce par acum românã a radioului moscovit. Venit în urma
al publicaþiei, revenit în forþã (...) Cel cãruia din
hazlii, cum ar fi sãrbãtorirea vârstei Constanþei blindatelor armatei sovietice, s-a aciuit în cele din
pricina megalomaniei i se mai zicea Popescu-
Crãciun, ministrul culturii la ora aceea, urmã pe lângã Valter Roman, cu care a ºi luptat
Dumnezeu se resemneazã la cursurule
prilejuindu-i autorului, alãturi de poetul Marcel în rãzboiul civil din Spania (ajuns, la rându-i,
universitãþii de partid <Jdanov>, de unde se
Gafton, o alerãgturã prin oraº pentru a gãsi florile dupã alte cãprãrii, director al Editurii Politice,
întoarce în presã, sãltat în grad (...) în conducerea
cele mai potrivite, cu halta necesarã tragerii graþie unui alt kominternist, Leonte Rãutu, ce i-a
Comitetului de Stat pentru Culturã ºi Artã va fi
sufletului („din prãvãlie în prãvãlie, dar ºi din avut pe amândoi în jurul aceluiaºi microfon).
tranzitorie, cãci dupã doi ani este numit redactor
vodcã în vodcã, poposim la barul de la Athenee Vechiul politruc alunecase în hârdãu dupã o
ºef al ziarului Scânteia, oficiosul P.C.R. (...) Lipsit
Palace – aproape de florãria din aceeaºi incintã – replicã rostitã într-o ºedinþã de activ a sectorului 1
de umor, nu era în stare sã se distanþeze de
de partid al capitalei, la care participa ºi

6 TRIBUNA • NR. 234 • 1-15 iunie 2012

6 Black Pantone 253 U


Black Pantone 253 U

prostia oficializatã. Când, ulterior, va deveni


ministru al Culturii, va elimina din personal pe
toþi cei ce apucaserã sã-l vadã într-o posturã
Sarcasm cu zâmbetul pe buze
liberalistã (...) Odatã cu intrarea sa în supremul
sinod executiv, îºi va schimba ºi odãjdiile, Cornel Robu
asemãnãtoare acum cu ale ierarhilor Bobu ºi (urmare din numãrul trecut) rãmâne adevãratã. Pentru cã Mircea Opriþã este,
Verdeþ, Mizil ºi Mãnescu, Postelnicu ºi Gogu sub acest aspect, excepþia care confirmã regula.

U
Rãdulescu, þinutã sobrã de nuntã în cimitir, dupã n instrument care convine de minune
Dar, de fapt, scriitorul nici nu se aflã acum la
modelul Inaltpreafericitului, care în timpul liber, acestui sarcasm cu zâmbetul pe buze,
primele sale încercãri de acest fel. Savoarea unor
nu bea, nu fuma nu ciocãnea, plãcându-i doar sã perfect consonant cu propriul
astfel de “exerciþii de stil”, vag arhaizant, vag
se <împozeze> (...) Pe cât de dur cu subalternii temperament ºi pre-adecvat, dacã se poate spune
desuet ºi relativizant tocmai prin aceastã discret
aºa, registrului stilistic ales aici prin afinitate
sãi, marele Miticã era extrem de obedient faþã de estompatã arhaizare sau desuetudine, o
electivã de autor, este limba românã în care
conducãtorul suprem, cãruia îi va datora ºi descoperise Mircea Opriþã mai demult, în
Cãlãtoriile lui Gulliver au fost traduse de
rapida sãltare în ierarhie” º.a.m.d. romanul parodic Argonautica (apãrut încã în
eminentul anglist Leon Leviþchi (1918-1991), în
Cartea e plinã de asemenea notificaþii ale 1970, rescris ºi amplificat în 1980, reeditat în
1956, 1967, 1983, ca ºi cum ar fi fost traduse
propriilor întâmplãri, toate având loc în medii 2011), în povestirea Semnul licornului (1978,
prin 1756, 1767, 1783 - limbã românã ea însãºi
culturale de altitudine (mai micã sau mai mare). 1980) sau în alte scrieri ale sale. Este, însã, acum
contrafactualã ºi ucronicã, într-un anume sens,
Dar, Niculae Gheran are ºi nostalgia pentru prima datã când avem, negru pe alb, sub
moderat ºi ceremonios arhaizantã, ca ºi cum fi
Bucureºtiului de odinioarã, pe care îl prezintã ca semnãtura unui autor român, mostre indubitabile
fost deshumatã dintr-un virtual “secol al
într-o rapidã stampã de epocã, dintr-un soi de Luminilor” românesc, când fanariotizatele ºi de understatement în manierã ºi sub francizã
plimbare ce aduce oarecum cu aceea a crailor de turcitele principate Kara-Iflak ºi Kara-Bogdan, made in England.
Curtea Veche: ”Dupã ce urcasem pe Bulevardul aºadar Valahia ºi Moldova ar fi fost ipotetic Sub aparenþe asemãnãtoare, la prima vedere ºi
Elisabeta, defilând prin faþa cinematografelor – sincrone cu Anglia secolului al XVIII-lea ºi cu doar pânã la un punct, franþuzescului
prilej nostalgic de a-mi aminti de anii liceului, literatura englezã a acelui secol, când deja se euphémisme, cu care însã nu trebuie confundat,
când chiuleam cu voioºie sã vedem de trei ori practica acolo aºa-numitul understatement, ca englezescul understatement este, mai întâi, un
acelaºi film cu un singur bilet de intrare, pentu manifestare spontanã ºi parte integrantã ale efect retoric obþinut prin omisiune, prin sub-
cã intrai ºi ieºeai când doreai din salã – am ocolit faimosului British sense of humour. declarare sau ne-declararea pânã la capãt a tuturor
Centrul Militar ºi am virat-o pe Calea Victoriei, Spuneam recent, într-un articol dedicat sf-ului cuvintelor ºi sensurilor avute în minte de cel care
cu opriri bine stabilite: am salutat din mers Casa românesc într-o enciclopedie a domeniului vrea sã spunã ceva ºi care ajunge sã spunã mai
Capºa – restaurant, braserie, cofetãrie ºi cimitir conceputã ºi elaboratã (unde altundeva decât) în bine acest ceva, ºi chiar ceva în plus, dacã-l lasã
literar –, teatrul de revistã <Savoy> - fostul Marea Britanie, cum cã “sf-ul românesc manifestã pe cel care-i ascultã mai-puþinele vorbe sã le
<Cãrãbuº> al lui Constantin Tãnase –, Palatul o predispoziþie nativã pentru analogie mai mult completeze de la el, în continuarea mentalã a
Telefoanelor, Palatul Regal, iar pe cealaltã parte a decât pentru extrapolare, pentru “soft sf” mai celor spuse verbal, din propria-i minte ºi din
drumului, colþ cu Academiei, Casa de Modã mult decât pentru “hard sf”, pentru psihologie propriile-i gânduri nespuse. Nu altceva face, în
<Romarta>, cândva clãdirea renumitei bodegi a mai degrabã decât pentru ontologie, pentru supra- esenþã, “figura de stil” sau “figura de limbaj / de
lui Dragomir Niculescu, cu specialitãþi <la declarare decât pentru sub-declarare, pentru vorbire” cunoscutã de secole sub denumirea de
minut>, Biblioteca Centralã Universitarã, fosta hiperbolã decât pentru litotã.” (“Romanian sf litotã, la antipodul hiperbolei, sau - la un alt nivel
Fundaþie a Principelui Carol, iar apoi, pe colþ, has a native propensity for analogy rather than ºi mult mai recent - opera deschisã / opera
Ateneul Român ºi vestitul Hotel-restaurant extrapolation, soft sf rather than hard, aperta, teoretizatã de Umberto Eco. Dar asta-i
Athenee Palace (...) Ne împletecim paºii de pe-o psychology rather than ontology, overstatement deja altceva. Esteticale. În sensul care ne
parte pe alta a strãzii ºi ne oprim din când în than understatement, hyperbole than litotes.” - intereseazã aici (la nivel de stilisticale),
când, pe locurile unde cândva a fost ceva The Encyclopedia of Science Fiction. Edited by subdeclararea / understatement este doar un
important, precum <Grãdina Oteteleºanu>, John Clute, David Langford, Peter Nicholls and procedeu stilistic care vizeazã un efect retoric -
statuia lui Carol I – sculptatã de Mestrovici ºi Graham Sleight, ediþia on-line, 2011.) Nu trecuse comic, ironic, humoristic, satiric etc. - procedeu
dãrâmatã într-o noapte, dupã ce în prealabil a prea mult timp de la postarea pe Internet a sau figurã de stil prin care un scriitor sau un
dispãrut ºi regele Mihai –, apoi locul pe care a acestei enciclopedii, ºi iatã cã recenta carte a lui vorbitor simuleazã a atribui mai puþinã
fost Teatrul Naþional, bombardat din greºealã de Mircea Opriþã venea sã contrazicã, în parte cel importanþã sau gravitate unor sensuri ori fapte la
nemþi, în locul Palatului Regal ºi clãdirii puþin, valabilitatea constatãrii de mai sus, poate care se referã, trecându-le sub tãcere sau
Telefoanelor, avute în vizor. Alunecãm prin faþa prea categoric afirmatã, dar care, în esenþa ei,
cofetãriei Nestor, la al cãrei etaj interior se Æ
puteau lua gustãri ºi bea o bere de plãcere ºi
mergem ce mergem pânã în apropierea strãzii
Biserica Amzei...” etc. etc.
Memorialistica lui Niculae Gheran are ºarm ºi
o lejeritate aparte în expunere, el evocând lumea
ºi atmosfera culturalã a unui trecut nu prea
îndepãrtat, totuºi de tristã amintire, în universul
cãruia se plimbã cu nonºalanþa ºi rãspãrul ce ºi-l
îngãduie numai un trecãtor pe care azi nicio
umbrã de-acolo nu-l mai poate atinge. Dar, e
totuºi lumea lui. O lume tristã pe care se
strãduieºte sã o caricaturizeze (ridiculizeze), sub
masca unei boeme trãite salvator, purtatã cumva
ostentativ atunci pentru a putea depãºi
opresiunea maºinãriei administrativ-politicã
menitã a depersonaliza pe oricine. ªansa lui
Niculae Gheran a stat în umorul lui funciar ºi în
capacitatea de a nu lua niciodatã nimic în tragic.
Iar acum, stilul acestui comportament dezinvolt
se transleazã cu farmec în stilul memorialisticii
sale, acidulat dezvãluitoare a unei existenþe
lamentabile dintr-un teatru mizerabil, jucat
mereu de falºi eroi, în spatele cortinei realitãþii.
„

Petru Postolache Locul de veci 2011

TRIBUNA • NR. 234 • 1-15 iunie 2012 7

Black Pantone 253 U 7


Black Pantone 253 U

Æ
minimalizându-le tocmai pentru a le amplifica,
prin recul mental, aceastã importanþã sau aceastã
gravitate.
La noi, la români, dupã cum prea bine ºtim,
hiperbola este prin tradiþie þinutã la mult mai
mare cinste decât litota, ºi ajunge sã deschidem
televizorul sau radio-receptorul ca sã auzim cum
orice nimica-toatã este nu numai “ceva special”,
nici mãcar “ceva cu totul special”, dar musai ºi
neapãrat “ceva cu totul ºi cu totul special”, astfel
încât mecanismul mental al litotei se declanºeazã
involuntar ºi pervers chiar ºi pe acest teren advers
al hiperbolei : oare nu cumva este vorba, totuºi,
de “ceva cu totul ºi cu totul ºi cu totul special”?
Iatã însã, ca sã revenim la cartea discutatã,
cum aratã acest insinuant ºi insidios
understatement în Cãlãtoria în Capricia a lui
Mircea Opriþã:
«Tânãrul mi-a râs în nas, mãrturisindu-ºi
surpriza de a fi descoperit în mine un “boºorog
ramolit”. Nu prea ºtiu nici astãzi înþelesul exact al
acestor vorbe capriciene, însã sunt convins cã nu
se folosesc atunci când vrei sã lauzi pe cineva.»
«Nu ºtiam ce sã zic. Mã obiºnuisem cu
gazdele, se obiºnuiserã ºi ele cu toanele mele,
eram unul de-ai casei. Cât era ea de tare
sufleteºte, Lady Maricika s-a pus pe plâns. Pânã ºi Dumitru Pomârlean Icar, 2010
Miss Elli, care nu întotdeauna era þâfnoasã ºi gata gunoierii de la miezul nopþii au fãcut tot ce stã în «I-am spus gazdei cã mã întrebam foarte
sã facã pe nesuferita, lãsa sã se vadã cã þinea la puterile lor omeneºti ca sã pregãteascã oraºul serios dacã þara lor putea avea vreo nãdejde de
mine mãcar cât la cãþelul vecinilor, cu care ieºea pentru faþa lui artisticã de fiecare zi. În scurtã înaintare cu oameni atât de lipsiþi de suflet
uneori la plimbare, purtându-l de cureluºã ºi vreme însã, odatã cu cei dintâi trecãtori, care sunt pentru treburile ei. Lipsiþi mai ales de dorinþa de
jucându-se cu el.» capricienii cu somn scurt, sau cei nevoiþi sã iasã a osteni fiecare acolo unde crede cã ar fi destul
«Lordul Decan era un bãrbat scund ºi îndesat, cu câinii la plimbare, încep ºi primele semne de de priceput ºi, totodatã, unde ar fi mai mare
cu o figurã care în Anglia ar fi pãrut de ºarlatan, lucrare artisticã : ici un pachet gol de þigãri, colo nevoie de el. Începeam din nou sã mã îndoiesc de
însã aici, în Cetãþuia Soarelui, prezenta cele mai un pahar de plastic, cãlcat în picioare sã i se dea sãnãtatea neamului aceluia de insulari care
distinse garanþii academice.» formã de stea, dincolo o pungã mototolitã dupã vorbesc mai mult decât pun mâna ºi promit cu
«Flãcãii pãreau sã n-o mai bage în seamã, dar ce ºi-a mutat în stomacul vreunui înfometat totul altceva decât sunt ei în stare sã se þinã de
începurã iarãºi, între ei, o discuþie înflãcãratã, pe brânzoaicele sau vreo altã gustare zoritã, mai cuvânt. Iar o þarã unde dulgherul leagã bârnele de
parcursul cãreia am auzit de mai multe ori încolo câþiva scuipaþi lângã niºte pamflete [ziare, acoperiº cu sforicele fiindcã îi e lene sã facã doi
cuvântul “maidan”. Atunci încã nu ºtiam ce gazete – n.n.] cu miros proaspãt de tiparniþã, paºi mai încolo, pânã la cutia de cuie ºi piroane,
înseamnã. Cu timpul, aveam sã aflu cã maidanaºii dupã ce-au fost rãsfoite în grabã prin vreo staþie unde fierarul îºi lasã jarul revãrsându-se din vatra
erau un neam aparte în populaþia Capriciei, iar de trãsurã publicã [autobus, tramvai – n.n.] ºi încinsã ca sã dea el fuga la damigeana cu tãrie ºi
cerºitul era la ei o ocupaþie tradiþionalã, ba chiar aruncate chiar acolo, pe jos. Din loc în loc, sã stea la taifas cu vecinii, unde felcerul amestecã
de mare cinste, întrucât pe unii îi fãcuse bogaþi.» începe sã aparã ºi contribuþia câinilor nebunatici otrãvurile în leacuri la buna ºi sfânta întâmplare,
Înþepatã cu acul fin al litotei, gogoaºa umflatã ºi jucãuºi, fie aºa cum o scapã pe trotuar artiºtii pe motiv cã merge ºi-aºa, o asemenea þarã lesne
a hiperbolei se dezumflã sarcastic: aceºtia de rasã animalã, fie cu colaborarea omului, se duce de râpã, de ajung celelalte sã-ºi râdã în
«Master Dinu mi-a citit câteva poezii de-ale lui care din nebãgare de seamã calcã pe produsul pumni de ea ºi s-o arate cu degetul. Iar urmaºii
Bulla, unde lãuda cu mult suflet mãreþia ºi original, întipãrind pe asfalt o formã acestor trândavi vor fi ºi mai trândavi, ai
deºteptãciunea mogulului sãu de partid. Spunea - întâmplãtoare, la care câinele nici nu s-ar fi putut nepãsãtorilor vor fi ºi mai nepãsãtori, ai
între altele - cã, atunci când se arãta acela undeva, gândi. Lucrarea continuã cu spor, unele ore nevolnicilor - ºi mai nevolnici, ai prefãcuþilor ºi
rãsãrea soarele deasupra Capriciei. Lucru din care aducând pe trotuare mai multe mãrturii artistice mai prefãcuþi, încât þara nici nu va mai trebui
eu am înþeles cã Ciocesko nu se arãta niciunde decât altele, iar pânã seara întreg oraºul aratã ca o împinsã de duºmani sã se dãrâme, se va dãrâma
dupã orele înserãrii, cãci atunci ar fi trebuit sã nesfârºitã operã de artã […].» ea singurã, dintr-o datã sau încetul cu încetul, iar
rãsarã soarele ºi în miez de noapte, iar o Din understatement se trece fãrã prag capricienii or sã ºadã miraþi pe ruinele ei
asemenea minune n-ar fi rãmas neînscrisã de despãrþitor în overstatement ºi atunci când este fumegânde, nevenindu-le sã creadã ºi întrebându-
astronomi în tabelele lor.» evocatã o “sãrbãtoare ce-ar putea fi numitã a se de ce i-a pedepsit Dumnezeu, aducându-i la aºa
Hiperbola ºi litota pot însã ºi convieþui, într-o Tuturor Veºtilor” [Ziua presei? – n.n.], când este mare nenorocire. Nici nu-i de mirare, am spus, cã
anume simbiozã, fiind uneori chiar celebrat accesul liber ºi nelimitat la informaþie: firme mici din Tramontana, din Glubbdubdribb
complementare sau reciproc transmutabile: «Iar veºtile puteau fi aduse sub ochii larg deschiºi ori din Republica Oregan or sã vrea ºi chiar or sã
«Am putut sã descopãr ºi o artã în care ai capricianului doar de miile de pamflete nou fie în stare sã cumpere Capricia pe nimic, dacã
capricienii sunt neîntrecuþi, încât mi-e teamã cã apãrute, când fiecare ins din Cetãþuia Soarelui se nu cumva vor trebui capricienii sã mai dea ºi din
niciun oraº din Regatul Marii Britanii sau din abona la câte zece, douãzeci sau chiar mai multe, buzunarele lor ca sã fie cumpãraþi. Ba chiar sã se
Europa n-ar reuºi sã-i învingã, dacã ar intra într-o cât îl þineau punga ºi curiozitatea. Am aflat cã roage de alþii sã-i cumpere!»
asemenea înfruntare cu Cetãþuia Soarelui. Mã umblau atunci bieþii poºtaºi cocârjaþi sub saci ca Pe scurt, o carte cât se poate de gravã, în
gândesc la felul cum îºi decoreazã strãzile, ieftin Santa Claus al nostru, ducând în fiecare ciuda aparenþelor zâmbitoare, un scriitor ajuns la
ºi extrem de variat ca inspiraþie, cu hârtii ºi dimineaþã tone de hârtii pe care trebuiau sã le apogeul virtuozitãþii de maestru în arta
gunoaie. Arta asta, dupã câte am observant, este presare prin cutiile poºtale ale insularilor, încât nu cuvântului, o carte admirabilã ºi o lecturã
practicatã de toatã suflarea locului ºi nici n-ar e de mirare cã s-au plâns de nenumãrate ori cã delectabilã.
putea fi închipuitã fãrã un larg sprijin popular.» intrã în spital de atâta efort, cerând bani mai „
Litota n-are aici nicio dificultate ºi nicio mulþi ºi de la Poºtã, ºi de la abonaþi, ºi
ezitare pentru a trece dezinvolt în contrariul ei, ameninþând cã-ºi aruncã sacii în Dembowitz dacã
pentru a bascula într-o clipitã la antipodul ei, în nu li se înþelege necazul.»
hiperbolã, sub-declararea în supra-declarare, Sau în pasajul (de la paginile 48-49) pe care
understatement în overstatement. Alineatul autorul însuºi l-a ales pentru a-l mai sublinia încã
început mai sus continuã firesc, fãrã întrerupere: o datã, concluziv, pe ultima copertã a Cãlãtoriei
«Dimineaþa, strãzile sunt curate, dupã ce în Capricia:

8 TRIBUNA • NR. 234 • 1-15 iunie 2012

8 Black Pantone 253 U


Black Pantone 253 U

lecturi
cuhnie, grindeiul, rotila, cormanul, îmblãcie, - la
Un neotradiþionalist: Ion Horea localizarea peisajului în þinutul natal: Mureºul,
Pojorâta, Continitul, Roma Micã a Blajului,
Diciosânmãrtin, Cheile Turzii, Dileul, Târnavele,
Ion Pop
toponime din þinutul de origine, dar ºi sintagme

D
intre poeþii apropiaþi în timp, dar nu ºi în la poetul Argeºului ºi al Floricãi sugera o reparaþie exclusiv transilvane, precum drumul þãrii,
stil, de generaþia lui Nichita Stãnescu, Ion a unei înstrãinãri mai curând culturale, este indicând ºoseaua principalã care strãbate satul.
Horea (n. 1929) este, fãrã îndoialã cel mai resuscitat la Ion Horea cu o vigoare nouã. Trãitor, Formal, era, tot pe atunci, anunþatã necontenita
„tradiþionalist”. Prefixul neo- i se potriveºte lui cel de ani mulþi, la oraº, în Capitalã, el nu pune „cãutare a formelor perfecte”, indiciu evident
mai bine, fiindcã atât universul imaginar totuºi în prim plan sentimentul înstrãinãrii, al clasicizant, iar viziunea „organicistã” asupra lumii
caracteristic cât ºi limbajul discursului liric prins vieþuirii frustrante „în umbra zidurilor”; aproape statornicite în tiparele ei strãvechi se vestea în
în ramele stricte ale prozodiei „clasice” se regãsesc accidental prezent în poezia sa, oraºul este masiv „atâtea lucruri simple, curate ºi fireºti” care se
la el fãrã nicio distanþare care sã trãdeze concurat de nostalgia locurilor natale, ale cãrei trezeau în sufletul ºi „fereºtile” poetului nostalgic.
conºtiinþa convenþiei literare preluate. Dimpotrivã, repere, la toate nivelele existenþei, îi ghideazã ºi Ecou din universul imaginar al lui Ion Pillat era ºi
Ion Horea se instaleazã de la început (dincolo de ordoneazã viaþa. Ion Horea este în primul rând cel al „cãmãrii cu fructe” – la Ion Horea „cãmãrile
câteva „concesii” conjuncturale, fãcute în cãrþile un poet al evocãrii nostalgice, care face din goale” ale sufletului se umplu cu „strugurii ºi
de debut, temelor date ale momentului) între Ardeal ºi din þinutul de obârºie mureºean un fel piersicile aromate. / Cei din urmã pepeni ºi cele
reperele bine fixate ale tematicii rustice – peisajul de emblemã, un teritoriu simbolic, ca altãdatã din urmã tomate, / ºi poamele ºi bucatele ºi toate
natal, localizat cu precizie toponimicã, în preajma Goga. Al. Cistelecan îl caracterizeazã foarte cele”... Ciclul de Agreste, din volumul Coloanã în
Mureºului, ca altãdatã „pe Argeº în sus” de cãtre plastic (în prefaþa la masiva antologie Bãtãlia cu amiazã (1961), tutela astfel de poeme care schiþau
Ion Pillat, ocolul gospodãriei þãrãneºti cu aur, din 2009) drept „ardeleanul definitiv”, universul ce avea sã se îmbogãþeascã mai târziu.
inventarul obiectual ºi evenimentele definitorii, „ultimul ardelean al cãrui suflet n-a trecut Dar aceastã amplificare fireascã se produce tot
desfãºurate ciclic, ca într-un ritual, între munci ºi munþii”, vorbind despre o „religie melancolicã” ºi prin înmulþirea reperelor de univers tradiþional
zile perindate fãrã mari ºi zguduitoare surprize, „un soi de pan-ardelenism elegiac”. „Truditul rustic. Caracteristicã este, de la început, ºi atenþia
menþinute în regimul firescului, al ritmului naturii suflet” al poetului de la Rãºinari, venind periodic acordatã „calendarului” þãrãnesc, ritmului ordonat
ce integreazã echilibrat ºi viaþa individului, ºi a sã se „închine” la altarul locului sfânt, se al anotimpurilor (o carte din 1969 se intituleazã
colectivitãþii, cu un sentiment al continuitãþii în regãseºte ºi la urmaºul sãu, solidar ºi el cu marile chiar Calendar). Toamna, bunãoarã e, ca la toþi
raport cu generaþiile trecute, cu „datina” ºi cu figuri ºi momente din istoria Transilvaniei, însã „tradiþionaliºtii” sezonul roadelor, al butiilor pline
„legea”... Întinsa operã a poetului – în jur de fãrã patosul misionar justificat atunci de o istorie cu must ºi vinuri, al bucatelor din ºurile unde
treizeci de volume publicate din 1956 încoace – tragicã, ci în ipostazele mai senine, calm- vara se „îmblãteºte” grâul iar toamna se „desfac”
dã seama despre un fel de sintezã a vocilor liricii
meditative, ale omului tulburat însã de trecerea cucuruzii, iarna este un timp al aºezãrii lucrurilor
etichetate drept „tradiþionaliste”, pe o linie
vremii ºi de alterãrile provocate de ea comunitãþii într-o pace grea de sevele înmagazinate ale
prestigioasã, de la Alecsandri la Eminescu ºi
tradiþionale, tiparului de statornicie ºi organicitate produselor pãmântului, cu o aplecare a
Macedonski, la Octavian Goga, chiar Arghezi, cu
de odinioarã; Ion Horea reactiveazã în propriul discursului cãtre materii dense, de o mocnitã
ceva din Priveliºtile lui Fundoianu, dar mai ales la
spirit imaginea exemplarã a cãrei degradare o vitalitate, amintind de Fundoianu ori de
Ion Pillat, de la care împrumutã nu doar teme ºi
constatã cu o amãrãciune mai degrabã resemnatã V. Voiculescu: „Tãcerea cât de beatã-i cãzutã peste
motive, ci ºi muzica imediat recognoscibilã a
în faþa ineluctabilului. Nu problematizeazã, nu vii! / Butoaie nu mai sunã, gãleþile-s luate / Sã
„alexandrinului românesc”, cultivat cu o notabilã
dramatizeazã excesiv, doar constatã elegiac mãsure nutreþuri de boabe ºi bucate, / ºi sfecla ºi
consecvenþã, pânã la identificare; în aºa mãsurã
pierderile, inventariazã cãderile, ruina, golul pe cartofii la porci, ori la viþei / Sã ducã þâþa caldã.
încât, atunci când, temporar, pãrãseºte tiparul
prozodic pillatian, întreruperea surprinde ca o care-l mai poate repopula doar amintirea, cu ºi totuºi, dacã vrei / Sã-þi mai aduci aminte de
ieºire din matcã. Interesant este, însã, cã acest elemente de contextualizare social-istoricã foarte toamnã, poþi sã treci / Pe unde cerul verii-i turnat
„epigonism” nu afecteazã grav þinuta propriului rar sugerate. în cupe reci / ºi unde, lângã teascuri, butoaiele la
discurs, ce nu apare totuºi ca o simplã repetiþie în Încã din Poezii (1956), poetul se declara cã rând / Sunt grele de luminã, de piatrã, de
ecou. Aceasta, deoarece altoiul transilvan foarte poartã în el „mireasma pãmânturilor sfinte”, pãmânt”; ori: „Prin curþi butucii carã miresmele
viguros asigurã o particularã vitalitate trunchiului vedea, pe urme pillatiene cum „iarna îmbracã pãdurii / ªi mucegai din beciuri”; „Sub asfinþit,
cãruia i se aplicã, amestecul de seve îi prieºte pãmântul cu sumanul” – prime semnale cã va zãpada se lasã ca sub taur, / Râvnindu-l într-un
vizibil, iar sinteza la care se ajunge capãtã o uza, pentru a-ºi construi imaginile, cu precãdere tremur de gheaþã ºi tãcere / Din patima rodirii
culoare personalã neîndoielnicã. prin apelul la elemente ale universului gemând fãrã putere / I se lovesc de pântec
Motivul liric al întoarcerii la vatrã, atât de gospodãresc-rural, din care va reþine consecvent luceferii ºi sunã / Zvâcnindu-i parcã-n uger tot
marcant pentru „tradiþionalismul” ardelean, care elemente de vocabular specific ardeleneºti, de la laptele din lunã”... Trece prin aceste poeme ºi o
cele numind obiectele lumii þãrãneºti – ºopru, adiere livrescã, aducând aminte de Aci sosi pe
vremuri, capodopera lui Pillat: „Pe rât sub
muºuroaie sobolii vremii scurmã. / Fântâna-i
astupatã. De cumpãnã nici urmã / ºi vitele din
troacã nu-ºi mai ridicã botul / Pe-aici într-o
vacanþã citeam din Idiotul”...
Iar dacã e sã revenim asupra elementelor de
vocabular ce individualizeazã starea de spirit ºi
ambianþa acestei poezii, ar fi de citat foarte multe
versuri unde ele apar în chip pregnant,
subordonate tematicii dominante a rememorãrii
nostalgic-meditative, sub semnul trãirii acute a
trecerii timpului, echilibratã relativ doar de ºi mai
puternicul sentiment al „rãdãcinilor” din solul de
obârºie. „Iarãºi rupt din þãrmul unde am rãmas în
neclintire / Prins de rãdãcini, cu plopii ºi rãchitele
subþiri, / Mã întoarce glas de clopot ºi-n tãceri de
cimitire / Poate vin din amintire, poate-s numai
nãluciri. /.../ Vin prin sate ciubãrarii, duhotarii,
cortorarii, / Parcã vin dintre nisipuri ºi-i o
aºteptare-n toate”, / ªi-i întâmpinã primarii, ºi-i
opresc în drum jândarii / Nopþile-s sub coviltire ºi
sub corturi îngropate”... Mai rar, ca în poemele

Anna Olenicenko Secretul II, 2011 Æ

TRIBUNA • NR. 234 • 1-15 iunie 2012 9

Black Pantone 253 U 9


Black Pantone 253 U

Æ tipare al vieþii þãrãneºti, unde, cum spune ceva argheziano-voiculescianã, chemând prezenþa lui
Pe uliþa mare ori Întâmplarea cu stupul, versul se mai târziu, „Toate-s cum li-i scrisa lor sã fie”. (Un Dumnezeu în acest decor rural-ardelean, ºi
destinde din chingile prozodiei, sã-i zicem, amplu ciclu de sonete - Cartea sonetelor, 2001 – întâmpinând-o/imaginând-o între repere locale,
pillatiene, pentru a se orienta spre stilul mai de accent reflexiv-elegiac va încununa, în acest familiare, ce coboarã transcendentul fãrã
dinamic ºi zigzagat, deschis cãtre naivitatea sens, scrisul poetului ce mediteazã amar „în solemnitãþi emfatice printre lucrurile ºi actele de
infantilã a desenului imagistic, ca la un Adrian lumea asta crudã ºi nebunã”, „lumea asta crudã ºi fiecare zi: „Doamne, cel dinspre coteþe, din
Maniu din Povestea din sat. Dar, indiferent de rapace”). Putem avea rezerve faþã de un asemenea poiatã, din ocol, / Pe fãpturile ogrãzii din vecii de
rama adoptatã a versificaþiei, Ion Horea are exclusivism, dar e de constatat ºi organicitatea veci comornic, / Aºteptat în jurul mesei, bãnuit
mereu o frumoasã disponibilitate imaginativã, un legãturii sale cu ansamblul universului imaginar în blidul gol, / Doamne-al laptelui cu spumã din
simþ al materialitãþii lumii, exprimat în preferinþa propus de opera lui Ion Horea. Ca un ecou târziu ºiºtarul pus pe vatrã, / Al nutreþului din iesle ºi-al
pentru imaginarul teluric, ce atrage spre sine ºi un venit dinspre decizia pillatianã de a lãsa altora tot fãinii din lãdoi”... ºi în acest spaþiu recules-
particular sentiment al timpului depozitat în globul terestru ca o minge sunã ºi versuri precum: meditativ, se produce un fel de sintezã a marilor
lucruri, în chip firesc asociat unei memorii divers „ce nemãrginiri grozave þin maºinãria lumii / ce voci ale liricii „tradiþionaliste” româneºti. Cade
stratificate, grele de înfãþiºãri ale trecutului din rãpiri prin spaþii oarbe, în explozii, îmi mai spun, undeva, arghezian, umbra Domnului – „Doamne,
adâncurile eului. / ºi mã-ntorc lângã pãmânturi unde cade floarea umbra ta cãzutã peste casã nu e alta / Decât
Pe mãsurã ce înainteazã în vârsta poeticã, Ion brumii / pe bucatele din care înþeleg un veac mai umbra coborâtã pe Golgotha-n ziua sfântã”;
Horea scrie tot mai frecvent poeme ale „trecerii”, bun” (Numai þara). altãdatã, între Voiculescu ºi acelaºi Arghezi, se
sentimentul morþii insinuându-se pregnant ºi În cãrþile mai recente al poetului se în mulþesc ridicã o rugã de om tulburat de patimi: „Sunt
tulburãtor în poeme, cum se întâmplã, cu un accentele meditativ-religioase. Versuri scurte, cu bogat ca o grãdinã, ros de patimi pãmânteºti”,
accent aparte, în Podul de vamã (1986). Încã o trimiteri ritmice la Stelele-n cer a lui Eminescu, ipostazã imediat atenuatã, însã, de amintita notã
datã, acest sentiment e departe de orice angoasã dar menþinându-se în genere între linii ºi muzici de familiaritate ºi de umanizare a raporturilor cu
ºi „tristeþe metafizicã”, plecarea definitivã fiind de o clasicã limpezime, concentreazã reflecþii Spiritul: „Doamne, mãmãliga-i fiartã ºi-abureºte
imaginatã pe un orizont al reintegrãrii, al centrate majoritar asupra tematicii trecerii, într-un lapte-n blide, / Lampa-ncepe-a pâlpâire, semn
reîntoarcerii în „ciclul elementelor”, cum ar zice regim prozodic adesea anaforic, reamintind cã-odatã o sã vii, / Sã vedem cum uºa casei ca-n
Blaga, urmând Legea generalã: „s-o vezi venind metronomic perspectiva stingerii, ruinarea minune se deschide / ªi te-alegi ca o luminã
cum latrã câinii ºi când þi-aºtepþi în drum copilul multora dintre reperele existenþei statornice de dintre morþi ºi dintre vii”... Nu lipseºte nici
/ ºi sã-þi arate unde-i locul sãpat frumos în patru odinioarã, însã pe care poezia le recupereazã cu o ºtiutul, de la aceiaºi înaintaºi, sentiment al
dungi, / stãpân în casa ta ºi slugã, sã-i fii supusul consecvenþã ºi obstinaþie traducând permanenþa „târziului”, osteneala cãutãrii unul Dumnezeu
ºi umilul, / ºi sã-i citeºti pe faþã legea ºi-n coasa ei unei adeziuni ºi opþiuni definitive. Volume ascuns – „Am obosit sã te mai caut pe unde nu
sã te împungi / ºi sã te jeluie din urmã când vei precum Calea Târgului (2010) ori Scribul (2010) mai umblã nime”, dar nici ecoul, înregistrat
lãsa deschisã poarta, / apoi în casa ta sã sune reitereazã un numãr de motive de mult familiare conºtient, desigur, din Blaga: „Ca pe-un orb te
paharele ca la ospãþ... / o, de ne-ar fi pânã-n cititorului. Poetul rãmâne mereu „întors în duc de mânã ºi prin lumea ta nebunã / Te-aº lãsa
vecie, ca o poveste scrisã soarta / unde ºi amintire prin lumea transilvanã”, fidel unui „timp printre mãceluri, de-ai putea sã le sfinþeºti”...
moartea are-o noimã pe care-aº mai putea s-o- al (sãu) pe care nu-l (dã) cu niciun preþ ºi În ciuda posibilelor raportãri la asemenea
nvãþ”. O „poveste întreagã” e ºi poezia, rostire cu nimãnui / Rãmas încremenit în lunã ori în zãpezi repere, poezia lui Ion Horea nu lasã totuºi, cum
funcþie soteriologicã, ce „vindecã rãni ºi te leagã / ce stau sã cadã”, cu conºtiinþa, chiar, de a se ºti spuneam, impresia unei repetiþii în simplu ecou al
de ele, de marile legi”, iar discursul liric e „în lumea literarã un proscris”. Culoarea senin- vocilor Tradiþiei. În vremuri mai noi, de
construit pe armãtura unui imaginar arhetipal: elegiacã a acestei lirici abia dacã se întunecã din cvasiobligatorii „restaurãri” ale unor limbaje lirice
podul, luntrea, vâslaºul, valea, râul, drumul, când în când vorbind despre „sufletu-n risipã” ºi interzise multã vreme, scrisul sãu poetic retopeºte
moara, coasa, tot aºa cum din reperele acestui despre conºtiinþa cã, întreg universul tradiþional, într-o sintezã personalã toate aceste filoane,
univers evocat sub semnul ruinãrii ºi al pãrãsirii, rãmâne sã fie numai evocat numai în poezie, întreprinzând un elogiu profund elegiac al unui
rezistã Piatra, Cumpãna, Coasa ori Stogul, fiindcã „doar cel de la-nceputuri a mai rãmas – univers cândva exemplar, în care se regãseºte, a
regãsite în personalul muzeu memorial. Când Cuvântul” , iar acesta e credincios tiparelor cãrui memorie o cultivã fidel, cu o emoþie tandrã,
apar, rar ºi fugitiv în poeme, agitaþia ca ºi calmul originare: „O lege doar pe toate se-aratã-a fi marcatã de nostalgia unor vremuri apuse. Are
oraºului sunt traduse în termenii nostalgic- stãpânã / Eram al lor în toate, aveau un suflet dreptate când scrie undeva: „Totuºi, totuºi, nu
evocatori ai universului rural: „maºinile frâneazã pur”... Câteva poeme fac acum „cronica sunt un pãºunist ºi nici / nu mi-am vândut
la stopuri ºi, þipând, parcã trezesc în mine ºi locurilor”, a „timpurilor, a „dimineþilor” ºi a sufletul dracului”, cãci întoarcerile sale spre o
cheamã vrând-nevrând, / schelãituri prin ºteoane, „serilor”, într-un soi de inventar nostalgic care, în lume ºi o biografie arhetipale nu le ºi idealizeazã,
la garduri de ogrãzi”; „când într-o zi oraºul câteva texte este, din nou, ºi al unui vocabular atribuindu-le false aureole. Pune, desigur, în
se-ngroapã sub zãpezi, / pe strãzi ºi coperiºuri ai specific locurilor readuse în amintire, de o cotrast, fãrã sã insiste, acest univers rustic deplin
vrea sã te mai vezi / ca pe-un rãzor, la nucul cu particularã rezonanþã în aceastã lume ce-ºi asimilat, matrice puternic modelatoare, cu „veacul
foi de aur stins / sub care nu eºti singur ºi nu întãreºte astfel culorile, indiviualizând puternic barbar” numit cumva bacovian într-un poem,
poþi fi învins”. viziunea. Un Remember din Calea Târgului, de respinge lumea „bolundã”, ieºitã din matca mare
Conºtient cã „acestea nu vor mai fi în veci”, pildã, readuce în prezent, ca într-un rezumat, a „calendarului” þãrãnesc cu muncile ºi zilele lui
subiectul liric pune totuºi lamentaþiei o specificã datele de bazã ale micii lumi gospodãreºti emblematice, dar pune mereu ºi o surdinã acestor
surdinã, consolându-se cu reminiscenþe ale satului ardelene, înscrise în memorie, dispensându-se de evocãri, care e a omului ce ºtie cã rânduielile
din amintire, „cu tot mai depãrtate mâhniri de orice metaforã: „În noaptea asta umblu desculþ vechi s-au deteriorat ireversibil. Numai cã, spirit
cãrturar”. Îi vine în sprijin ºi amintita concepþie prin ogradã, / iarba, udã, roua nu-i ridicatã, „clasic”, conservã în straturile adânci ale
„clasicizantã” a poeziei, meºteºug echilibrat al soarele n-a rãsãrit / cineva duce mâncare la porci sensibilitãþii reveria unei geometrii a vieþii
cuvintelor, opus programatic unor limbaje mai ºi câinelui la ºurã / cineva mulge oile, cineva echilibrate, intim legate de ritmurile cosmice ºi de
noi, care-i par semne ale cedãrii în faþa lucrã pe la poiatã / coticarul ºi coºul pe jumãtate valorile umane fundamentale, perene. Dã acestei
destrãmãrilor ºi licenþelor vieþii moderne: „ajungã golit / ºura ºi grãmezile de lemne, ºoprul, coteþul, viziuni nuanþe proprii, ancorându-ºi în mod decis
sã treacã timpul peste tine / ºi tu sã stai ca / poiata ºi clãile de fân, gunoiul, melegarul, / viziunea în lumea satului ºi a istoriei transilvane,
pietrele pe prund. / pe-atât te trage parcã mai ocolul ºi gãbãnaºul, conia ºi casa cu filigorie, / fortificatã de la o carte la alta, producând
afund / un vers pe cât îl meºtereºti mai bine, / fântâna cu ciocãnitoarea pe cumpãnã, poarta, / variaþiuni pe un numãr de teme relativ restrâns,
nepãsãtori, pãmântul e rotund, / confraþii tãi o poarta dinsus, câinii latrã dinspre Vaidei / cultivate ºi reluate consecvent, astfel încât ºi
iau pe serpentine. / tu singur, parc-ai duce o oamenii cheamã, pe drumul þãrii trec în sus ºi-n tiparul vizionar, ºi timbrul vocii evocatoare se
ruºine / ºi cauþi rime într-un veac bolund. / mai jos /.../ o sã scot boteiul pe drumul dintre imprimã durabil. Limpezimea ca regim al
lasã ºi tu vorbe desfrânate / sã-mbete limbi de Gruieþe, / pe lângã nuc, pe ogor, pe þelinã, pe contemplaþiei elegiace e cultivatã constant ºi în
câlþi ºi creier seci, / nu vezi cum lumea þine sã-ºi coastã, / atâta ºtiu, atâta-i lumea, între holde ºi discursul de o rigoare clasicã supravegheatã, de o
arate / cã doar pieirea mai dureazã-n veci // dar cucuruzi, / pânã la acãþi, pânã pe Hici, pân-la muzicalitate ce se acordã armonios cu fluenþa
mai rãmâne cineva sã-ºi spunã / dacã, iubind, mai iclejia popii”... Cu o mai mare insistenþã, stãrii de spirit nostalgic-evocataoare.
sunt pe-o cale bunã” (Ars). Este o ars poetica ce procedeazã aºa ºi Marin Sorescu în La Lilieci.
reactualizeazã opþiunea pentru cuminþenia ºi O pondere aparte au în aceste mai recente „
cuviinþa tradiþionalã a rostirii, concordantã cu scrieri ºi poemele de inspiraþie religioasã,
întregul „comportament” simbolic ilustrat de bunãoarã în Mãrturisiri ºi rugãciuni, din 2003,
aceastã poezie fidelã vetrei strãbune ºi strãvechilor unde discursul se întoarce spre dicþiunea

10 TRIBUNA • NR. 234 • 1-15 iunie 2012

10 Black Pantone 253 U


Black Pantone 253 U

incidenþe
socialã a mass mediei solicitã reevaluãri atente.
Opinia ºi conºtiinþa politicã a Dacã în zilele noastre „oamenii cu peniþã” sînt
înlocuiþi cu „oameni cu microfoane” sau cu

istoriei „oameni cu camere de luat vederi”, problema


rãmîne neschimbatã: cum sã împãcãm dreptul la
informare cu dezinstituþionalizarea presei în
Horia Lazãr epoca trecerii de la masificare la mediatizare?

O
Cine poate da informaþia fiabilã? Poate exista o
pinia s-a nãscut înaintea democraþiei. fãrã tragere de inimã, genuri insolite ºi efemere
„informaþie fãrã ziariºti?
Memoriile lui Omer Talon, avocat general precum „noutãþile” difuzate clandestin pe foi
Delegitimarea politicului prin banalizarea
în parlamentul parizian între 1631 ºi volante manuscrise, pe abonament sau cu bucata,
mobilurilor sale ºi prin trivializarea dezbaterilor,
1652, analizate minuþios de Joël Cornette, pun în se învecineazã cu publicaþii durabile ºi angajate,
luminã aspecte inedite ale unei opinii embrionare, ca ºi prãbuºirea instituþiilor tradiþionale (statul,
asemenea periodicului jansenist Nouvelles
interesatã de „afacerile publice”, pe fundalul bisericile, familia, partidele), au antrenat mass
ecclésiastiques, tipãrit ºi difuzat clandestin fãrã
„politicii prezenþei” regale ºi al „monarhiei media în cursa investigãrii intimitãþii persoanelor
întrerupere între 1728 ºi 1803. Descriind poporul
panoptice” în care regele trebuia sã ºtie ºi sã vadã publice ºi într-un militantism de tip nou:
ca pe o masã de indivizi ce suportã istoria,
totul (1). Încã de pe vremea lui Henric al IV-lea protejarea compasionalã a victimelor – fãrã a se
publicaþiile secolului Luminilor cer, pentru cei
(1589-1610), Consiliul regelui se numea „Consiliu evoca cauzele sociale ale suferinþelor lor – ºi
mulþi, dreptul la informare ºi, prin aceasta, de a-ºi
restrîns” sau „Consiliu secret”. Un consilier regal descrierea complezentã a ameninþãrilor ce
construi ei înºiºi destinul.
trebuia sã fie „credincios” ºi „taciturn”, supus planeazã asupra omenirii, a catastrofelor naturale
În dimensiunea ei epistemologicã, conºtiinþa
fidel ºi scump la vorbã, „misterele statului” – ºi tehnologice, a riscurilor alimentare ºi sanitare.
istoricã e o construcþie tardivã ºi o rupturã faþã
numite ºi „secrete ale principelui” – neputînd fi Noul „jurnalism de investigaþie” e însã vecin,
de istoriografie, uneori vecinã cu cronica
fãcute publice decît de acesta. În 1639, eruditul adesea, cu denunþarea virtuoasã ºi cu intruziunea
partizanã sau cu hagiografia. Apãrutã în epoca
libertin Gabriel Naudé confirma de altfel, chiar în în viaþa privatã a persoanelor. Iar în ce priveºte
modernã prin interpretarea faptelor umane, ea e,
titlul unei cãrþi ce-l va face celebru, inexistenþa presa „victimarã”, „people”, ea nu face decît sã
dupã Gadamer, „conºtiinþa istoricitãþii prezentului
opiniei, desemnînd manevrele ascunse, anestezieze voinþa de schimbare politicã a
ºi a relativitãþii tuturor opiniilor” (4). Explicitarea
nepãtrunse, ale politicii monarhice drept „loviturã societãþii comercializînd nefericirea persoanelor cu
hermeneuticã a prezentului – primul obiect al
de stat” permanentã. preþ minim.
istoriei - pusã într-o perspectivã particularizantã ºi
Explozia de pamflete ºi texte subversive Mai degrabã decît sã prezinte fapte, unii
pluralistã, fãrã ambiþii de totalizare, devine astfel
îndreptate împotriva lui Mazarin, ministrul favorit ziariºti preferã sã vorbeascã sau sã scrie, la
suportul filosofic al cunoaºterii trecutului.
al Anei de Austria dupã moartea lui Ludovic al momentul potrivit, „împotriva puterii”, sacralizînd
În Franþa, edificarea conºtiinþei istorice,
XIII-lea, va crea, înainte de Fronde (1648-1652), o libertate de exprimare pe care nu o recunosc
consecutivã efervescenþei liberale a anilor 1830, se
un curent de rezistenþã a nobililor ºi cititorilor lor. Falsa depolitizare ºi adevãrata
aflã la originea redefinirii societãþii ca suport ºi
parlamentarilor parizieni, hrãniþi cu lecturi din mercantilizare a meseriei merg împreunã, pe o
actor al devenirii, aratã Marcel Gauchet (5).
stoici: o „frondã a cuvintelor” (2) în care fierea piaþã concurenþialã în care cetãþenii ºi alegãtorii
Imagine a unor raporturi umane prepolitice
revãrsãrii orale e repede captatã ºi multiplicatã în sînt simpli consumatori. Eliberatã de propagandã,
(familia, proprietatea, munca), dinamicã ºi
formã imprimatã, ºi prin care opinia, încã informaþia îºi accelereazã circulaþia, devine
fragmentatã, afirmîndu-se împotriva statului ºi
nesigurã, intervine în dezbaterea publicã. Avînd „suprainformaþie” ºi se înscrie în circularitatea a
puterii reprezentative, societatea va pune sub
ca origine teama de rãzvrãtiri populare, ceea ce Jean Baudrillard numeºte „economia
monopolul de stat asupra tipãriturilor se va fisura politicã a semnului”, care o face sã-ºi piardã
în preajma Frondei, cînd o serie de procese specificul: satelizare alcãtuitã din ambalare
verbale ale ºedinþelor parlamentului vor fi vertiginoasã ºi din indiferenþã, ce anunþã
publicate fãrã autorizaþia puterii: o modalitate omogenizarea culturalã proprie gîndirii unice.
prin care publicul, informat despre deliberãrile Aruncarea rãspunderii derivelor mass mediei
parlamentare, e invitat sã se exprime în legãturã asupra tehnologiilor ce invadeazã viaþa de zi cu zi
cu ele, prin viu grai sau în scris. Cardinalul de sau asupra oportunismului ziariºtilor e însã
Retz va califica astfel divulgarea secretelor insuficientã intelectual. Va trebui, mai degrabã, sã
parlamentare drept o „profanare” a misterelor redefinim ºi sã reabilitãm opinia, sã revenim la
statului de cãtre o populaþie ce a invadat originile ei – rostirea criticã -, sã îndrãznim sã ne
„sanctuarul” întunecos al legii. formulãm pãrerile, propriile noastre pãreri, rupînd
În secolul al XVIII-lea, al cãrui „cuvînt dogmatismul ºi conformismul din jur, devenite
prigonit”, redus la tãcere, a fost exhumat din armã politicã a majoritãþilor efemere. Prin aceasta,
tãcerea arhivelor de Arlette Farge, „dreptul de a vom putea restaura pluralismul intelectual în
ºti ºi de a judeca” (3) – nu oamenii, ci faptele lor demnitatea lui primã, politicã. Dacã „cunoaºterea
- se întinde contagios, sub chipul unei opinii tot lucrurilor publice începe cu cunoaºterea celuilalt”
mai sigurã de ea, dornicã de a fi informatã ºi de (8) – un „altul” care ne constituie în procesul
a lua iniþiative, ale cãrei modalitãþi de enunþare vieþii în comun – fãrã a se reduce la ea, voinþa de
amestecã respectul datorat suveranului cu Olga Ilieº Ex libris, 2010 a informa trebuie sã prevaleze asupra dorinþei de
libertatea de a refuza ascultarea, conformismul cu a comunica, ºi sã fie pusã în formã ºi vehiculatã
contestarea neorganizatã. Într-o lume aflatã în de profesioniºtii meseriei, oricare ar fi tehnicile
semnul întrebãrii, foarte devreme, politica ca
plinã efervescenþã literarã ºi politicã, traversatã de puse în practicã de aceºtia. Doar în acest fel se
activitate desfãºuratã în interesul colectivitãþilor
zvonuri ºi rumori, simpla exprimare a opiniei vor putea restabili condiþiile de existenþã a
umane. Cãutîndu-ºi izvoarele în desfãºurarea
echivaleazã cu o luare de poziþie criticã sau spaþiului ºi spiritului public, prin rezolvarea
sinelui sub semnul „producerii” lui, societatea se
perceputã ca atare de autoritãþi („a vorbi despre ecuaþiei dificile, perverse, a dreptului absolut al
va întemeia, în proiectul vieþii comune, pe
ceva” înseamnã „a vorbi împotriva cuiva”). Lipsit publicului de a ºti ºi a dreptului absolut al
disparitatea intereselor ºi pe discordia opiniilor.
de statut politic, cuvîntul popular se ziaristului de a informa, într-un joc în care
Nici voluntarã, nici normativã, „legãtura socialã”
autonomizeazã cu greu, înscriindu-se în practici voyeurismul ºi narcisismul îºi schimbã semnele.
nu e o construcþie a actorilor sociali.
sociale variabile, nedurabile ºi slab subversive, dar Subliniind ponderea valorilor culturale în
Esenþialmente aleatorie, ea e o „organizare ce se
structurînd ºi cristalizînd o opinie multiformã, construcþia europeanã, Dominique Wolton aratã
dezvoltã prin propria ei miºcare ºi ale cãrei legi
fluctuantã, fragmentatã ºi dezbinatã (rãspîndirea cã edificarea unui spaþiu politic comun e rareori
nu pot fi stabilite decît odatã ce s-a format” (6).
de afiºe, publicarea de pamflete ºi de cîntece compatibilã cu existenþa unor interese economice
Cît despre stat, reactivarea lui rãzboinicã ºi
umoristice sau licenþioase, de foi volante ºi de comune unor grupuri ce pot fi definite sociologic.
dorinþa de cuceriri cedeazã locul, în zilele noastre,
„bilete” ce colportau în egalã mãsurã adevãruri ºi La scara democraþiilor de masã, înrãdãcinarea
vocaþiei de protejare ºi imperialismului comercial,
falsuri). Într-un climat de toleranþã tacitã a culturalã, constituitã lent, perturbã tendinþele
adevãratã „boalã infantilã a mondializãrii” (7).
autoritãþilor ºi de cenzurã ineficientã, exercitatã În acest context, puterea presei ºi influenþa Æ

TRIBUNA • NR. 234 • 1-15 iunie 2012 11

Black Pantone 253 U 11


Black Pantone 253 U

Æ
totalitare ale pieþei la omogenizare prin
imprimatur
accelerarea schimbului – fapt care dã naºtere unor
antagonisme inedite, ce redeschid dezbaterea
asupra spaþiului comun, public ºi politic (9). Dacã
Omul primordial ºi
primul e locul iniþiativelor ºi al raþionalitãþii
economice – adesea opace – ºi al intereselor de
grup ale întreprinzãtorilor privaþi, al doilea se
primordialitatea cioranianã
constituie prin publicitatea unor teritorii,
instrumente lingvistice, argumente ºi expresii Ovidiu Pecican
idiomatice comune, ºi de asemenea prin interese

D
simbolice (dreptul la vot, la muncã ºi la instruire, acã diagnosticul a fost pus corect cu acel stadiu de dezvoltare individualã…)
protejarea mediului ºi a persoanelor în nevoie), în privire la creatorii care, depãºindu-ºi Din aceste elemente rezultã cã E. M. Cioran,
vreme ce ultimul e spaþiul de confruntare a propria condiþionare prin naºtere – cea dar ºi ceilalþi autori evocaþi în analiza lui
ideilor de organizare socialã ºi de înfruntare care, în statele moderne, dã cetãþenia iniþialã Cioran naiv ºi sentimental (ed. a II-a, Iaºi, Ed.
electoralã. Construirea unui teritoriu al egalitãþii oricãrui nou-nãscut – printr-o abandonare a Polirom, 2012, 316 p.) de Ion Vartic – precum
politice într-o lume a inegalitãþilor economice ºi
micii patrii culturale ºi a limbii în interiorul Paul Celan, Gregor von Rezzori, Petru
sociale e un pariu riscant, ce poate duce la
cãreia s-au nãscut, atunci în aceºtia se cuvine Dumitriu, Witold Gombrowicz sau Max
vãzutã o specie umanã care ºi-a canalizat
agravarea nedreptãþilor, iar difuzarea acceleratã a Frisch –, aparþin celei mai vechi ºi mai presti-
prost inteligenþa. Pe claviatura condiþiei
informaþiilor ºi simultaneizarea proceselor prin gioase stirpe a umanitãþii, rãzvrãtitul damnat.
umane sunt lucruri de neschimbat. Unul
tehnicile de comunicare nu pot suplini lipsa unui Ei vin din acea omenire care, pe de o parte,
dintre acestea este, fãrã îndoialã, moartea.
„minim de conºtiinþã comunã” (10). Apropierea se contaminase „la sursã” de rãul al cãrui
Oricât s-ar strãdui cineva sã o evite cu totul,
politicã a cetãþenilor europeni nu se va putea purtãtor era ªarpele – dorinþa de a cunoaºte
acest lucru pare (cel puþin deocamdatã)
realiza decît prin respectarea diferenþelor lor chiar ºi cu preþul încãlcãrii regulilor divine –,
imposibil. Altul este… intrarea în viaþã. Iatã
constitutive (comunitatea conºtiinþelor se clãdeºte iar pe de alta, care nu purta încã stigmatul
încã ceva ce nu depinde de o voinþã lucidã,
prin recunoaºterea dreptului celuilalt la gîndire ºi liber exprimatã, în deplinã cunoºtinþã de lui Cain ºi Abel (crima, fratricidul) sau cel al
exprimare neîngrãditã) ºi prin protejarea cauzã, anterior naºterii, aici, pe pãmânt. Sodomei ºi Gomorei (pãcatul destrãbãlãrii ºi
identitãþilor multiple. Reflecþia asupra unui spaþiu
În schimb, toþi cei din familia lui al depãºirii limitelor socotite rezonabile ale
public deschis, proces în care presa ºi tehnologiile
Medioeuropaeus Subteraneus, fie ei ºi posibil sexualitãþii biblice), în urma cãrora diluviul
comunicãrii au un rol crucial, ne readuce la
de localizat în alte pãrþi de lume, s-au crezut trebuia sã remedieze în chip radical turnura
imperativul moral kantian, a cãrui expresie
actualã e ocrotirea celor slabi ºi puþini: capabili sã îºi metamorfozeze radical condiþia negativã pe panta cãreia alunecaserã lucrurile.
promovarea ºi protejarea minoritãþilor minuscule prin transferuri de nivel sau de registru, Se poate spune, aºadar, cã aceastã primã
– izvor al bogãþiilor culturale - însoþite de refuzul trecând voluntar ºi premeditat de la limba umanitate nu cunoscuse încã noile experienþe
masificãrii –, altfel spus demasificarea natalã, socotitã mãruntã, la una de circulaþie traumatice care aveau sã ducã la bifurcarea
democraþiilor prin frînarea creºterii exponenþiale a ºi de prestigiu internaþional, de la cadrele cul- omului în mai multe tipuri ulterioare.
spaþiului gregar al consumului ºi reîntoarcerea la turii originare la altele, apreciate ca foarte Cãtre acest gen de dibuiri pare sã se
simbolistica politicã a intereselor comune, într-o prestigioase… Aceastã dinamicã, putând fi îndrepte demersul lui Ion Vartic din cartea lui
lume, pentru unii utopicã, în care majoritãþile evaluatã ca un incontestabil succes în cazul despre Cioran, pãrãsind de la bun început
electorale, îndepãrtate de tentaþia unanimistã a celor care, prin aceste mijloace, au dobândit câmpul unei eventuale critici literare ºi
tãvãlugului compresor ºi evitînd totodatã capcana notorietate ºi o situaþie civilã ºi profesionalã urmând, prin implicaþiile ontologice ale anal-
soluþiilor facile precum încurajarea demnã de invidie, nu a antrenat, în schimb, izei lui, calea unor explorãri de felul celor
comunitarismelor, vor avea ca proiect esenþial dupã sine, un succes similar în plan psiholo- care, odinioarã, se puteau regãsi în eseistica
grija pentru minoritãþile integrate politic. gic ºi la nivelul condiþiei umane aºa cum o interbelicã, de tinereþe, a lui Mircea Eliade, în
problematizau ei. cea a lui Nechifor Crainic, Lucian Blaga sau
Tipologic vorbind, ceea ce evoc aici este un în eseistica lui Dan Botta ºi la Nae Ionescu
Note: tip de personaj de facturã romanticã, aducând sau Mircea Vulcãnescu. Aºezarea tânãrului
într-un fel cu figura Rãzvrãtitului, dar rãºinãrean în proximitatea acestor contempo-
(1) Joël Cornette, La mélancolie au pouvoir. Omer
Talon et le procès de la raison d’État, Paris, Fayard,
amintind de mitul romantic al lui Lucifer, al rani ai lui – mai vârstnici sau la fel de tineri –
1998, p. 174 ºi 355. insurgentului damnat (prezent în poezia lui nu surprinde, desigur. Ea nu este importantã
(2) Ibid., p. 31. Byron, a lui Eminescu ºi a atâtor altor cre- decât pentru nevoia noastrã de a contextuali-
(3) Arlette Farge, Dire et mal dire. L’opinion atori notorii). Prototipul biblic prin excelenþã za, în scopul unei mai bune înþelegeri, inclu-
publique au XVIIIe siècle, Paris, Seuil, col. „La librairie este al Îngerului Întunecat, pedepsit de divini- siv istorico-culturale, a lucrurilor.
du XXe siècle”, 1992, p. 63. tate pentru cutezanþa de a fi crezut cã o Surpriza poate fi însã aceea de a constata cã
(4) Hans-Georg Gadamer, Le problème de la
conscience historique. Publications universitaires de
poate înlocui pe aceasta. Acelaºi model de modelul respectiv, de mare vechime ºi infuzat
Louvain. Éditions Béatrice-Nauwelaerts, Paris, 1963, acþiune – reacþiune pare sã fi fost repetat ºi în cu forþã de un filon religios – tatãl lui Cioran
p. 7. cazul izgonirii omului din Paradis, cãci tot o era, nu trebuie uitat, preot (ca ºi al lui Blaga
(5) Marcel Gauchet, L’avènement de la démocratie. cutezanþã nesãbuitã a fost sancþionatã ºi în care, la rându-i, studiase ºi teologia, precum
I. La révolution moderne, Paris, NRF/Gallimard, col. cazul cuplului arhetipal Adam ºi Eva prin Nechifor Crainic însuºi, ultimul dintre ei
«Bibliothèque des sciences humaines», 2007, p. 158. aruncarea lor în Istorie. ajungând sã o ºi predea) –, putea fi atât de
(6) Ibid., p. 161.
(7) Marcel Gauchet, L’avènement de la démocratie.
Astfel, iscodind mai atent, descoperim cã actual în epocã, ajungând sã cunoascã dez-
II. La crise du libéralisme, Paris, NRF/Gallimard, col. îndãrãtul acestei neliniºti, neresemnãri, a voltãri ºi abordãri stilistice ºi retorice de origi-
„Bibliothèque des sciences humaines”, 2007, p. 209. refuzului de a accepta datele civile ºi cultura- nalitatea ºi de forþa expresivã la care au fost
(8) A. Farge, Dire et mal dire, op. cit., p. 289. le cele mai elementare, dobândite prin purul ele acum aduse.
(9) Dominique Wolton, Internet et après? Une act al naºterii, se regãseºte un tipar prestigios, Se recunoaºte o comunitate între toþi cei
théorie critique des nouveaux médias, Paris, deºi negativ. El contrazice decizia divinã – a pomeniþi la nivelul conducerii meditaþiei lor
Champs/Flammarion, 2000, p. 175 ºi urm.
(10) Ibid., p. 176.
Dumnezeului monoteist –, încercând o rãs- cãtre teme ºi motive infuzate teologic, la
turnare spectaculoasã de destin pentru care nivelul recursului la metaforã ca vehicul con-
puterile nu au cum sã îi ajungã, tocmai ceptual ºi, totodatã, marcã stilisticã. Ea
„ datoritã finitudinii ºi a lipsei de merite în provine însã ºi din neliniºtea metafizicã realã
procesul propriei naºteri. (Nu trebuie uitat cã care dã consistenþã cãutãrilor lor de o mar-
în mitologia greacã, de pildã, Pallas Athena se catã originalitate, care au marcat o epocã, au
naºte direct în ipostaza unei tinere pregãtite fãcut prozeliþi ºi ulterior, ºi care nu era rezol-
de luptã, semn cã pânã în acel moment ea vatã în spiritul supunerii la dogma oficialã a
avusese rãgazul metafizic de a evolua pânã la (continuare în pagina 26)

12 TRIBUNA • NR. 234 • 1-15 iunie 2012

12 Black Pantone 253 U


Black Pantone 253 U

sare-n ochi

La dreapta-mprejur! (I)
Laszlo Alexandru

Î
ntr-o scenã emblematicã din cartea de succes a comunismului cel puþin tot atîtea servicii cîte
lui Romain Gary, Ai toatã viaþa înainte, copilul supãrãri i-au produs prin unele reticenþe ºi deza-
Momo se uitã mirat la fotografia din tinereþe a probãri. Relativele, tîrziile, sfielnicele lor reacþii de
protectoarei sale, iar apoi o comparã cu ceea ce împotrivire au fost hiperbolizate în temeiul unui
vede în faþa ochilor. Una ºi-aceeaºi persoanã, ºi complex al pasivitãþii. Cazuri elocvente: Marin
totuºi ce îngrozitoare degradare, odatã cu trecerea Preda, Eugen Jebeleanu, Geo Bogza. Toþi au fost,
vremii! “Are o pozã în care avea cinºpe ani, întîi de toate, timp de mulþi ani, creatori oficiali,
înainte de exterminãrile nemþilor, ºi nu-þi vine sã fruntea scriitoriceascã a artei «angajate», puse în
crezi cînd o priveºti cã din asta va ieºi într-o zi slujba partidului. Au fost beneficiarii unor avanta-
madam Roza. ªi era acelaºi lucru la celãlalt capãt, je de tot soiul, ce nu puteau constitui pentru
era tare greu sã þi-o imaginezi pe madam Roza la marea majoritate a confraþilor (între care autori
cinºpe ani. N-aveau nicio legãturã. Madam Roza nu mai puþin înzestraþi) decît un vis de neatins”
la cinºpe ani avea un frumos pãr roºcat ºi un (ibid., 262).
zîmbet de parcã o aºteptau o mulþime de lucuri Esenþa activitãþii sale din vremurile de glorie
grozave înaintea ei, în viaþã. Mã apuca durerea de se regãseºte într-o observaþie lipsitã de echivoc:
burtã cînd o vedeam la cinºpe ani ºi pe urmã “Criticul e, nu o datã, dublat de un moralist, care
acuma, în starea ei de lucruri. Viaþa a prelucrat-o, n-are încotro. E nevoit a se pronunþa ºi asupra
ce mai. Cîteodatã mã pun în faþa unei oglinzi ºi caracterelor pe care existenþa i le-a adus în faþã,
încerc sã-mi imaginez cum voi arãta dupã ce-o sã Diana Cibotaru-Viziru Compoziþie, 2009
indiferent de alibiul lor estetic…” (vezi vol. În
mã prelucreze viaþa, îmi trag gura-ntr-o parte cu rãspãr, 2001, p. 22).
degetele ºi mã strîmb în toate felurile.” De unde ºi de la ce fel de principii a pornit Spuneam la început cã fascismul e o operã de
Mi-am amintit de situaþia cu pricina într-un alt Gheorghe Grigurcu, tocmai am vãzut. Unde a artã, o nouã renaºtere italianã. ªi nu se poate sã
context, în timp ce citeam un text absolut scanda- ajuns el în ultimii ani am avut, din pãcate, prilejul nu fie aºa, de vreme ce acel ce a creat-o e artistul
los, semnat de ºeful revistei Acolada în nr. sã tot constat. Motiv de stupoare mi-a stîrnit cel mai genial, nãscut din fruntea de azur a
3/2012. Faima de om integru a lui Gheorghe pirueta sa în jurul scriitorului evreu Mihail Romei eterne”. ªi i s-a dat! Vintilã Horia a
Grigurcu s-a consolidat mai cu seamã în primul Sebastian. De unde îl admira pentru autenticitatea devenit în iunie 1940 ataºat de presã la Legaþia
deceniu de dupã revoluþia din 1989. În tinereþe ºi profunzimea lui, a sfîrºit prin a-i persifla României din Italia.
supravieþuise anevoie, fãrã a plãti excesiv pe moartea atroce. De parcã ar putea fi cineva culpa- Din nefericire “fiinþa ruptã de umanitatea con-
altarul dictaturii. Pentru a debuta ºi-a se menþine bil pentru modul în care moare! Bravura lui Paul venþionalã” a fost rechematã de guvernul legionar
în presa literarã mai scãpase, e adevãrat, cîte-o Goma a descoperit-o poetul Grigurcu retrospectiv, de la postul diplomatic din Italia. Ce era sã facã,
poezie despre glorioasa armatã sovieticã elibera- mai ales de cînd fabulaþionistul din Belleville a fãrã coledzi, mã-nþelegi, decît propagandã hitle-
toare, ori ne-a explicat în versuri cã “Mîna lui cîrmit-o furios cãtre antisemitism. ªi, dacã tot se ristã, poate prindea un mic transfer în cealaltã
Lenin indicã / Perpetuu viitorul…”. Însã perioada învîrtea prin zonã, bietul Grigurcu n-a uitat sã-i dictaturã. Aºa cã, de-a lungul anului 1941,
zenitului ºi-a savurat-o în devãlmãºia postdecem- tragã un elogiu scurt ºi mareºalului Antonescu Vintilicã Horia s-a recalificat la locul de muncã în
bristã. Cacofonia urlatã a cuvîntului necenzurat, care, chipurile, i-a salvat de la pogrom ºi lagãr pe exaltarea umanismului demonstrat de mustãciosul
tocmai recuceritã, a fost sfidatã de intervenþiile evreii din România (vezi replica mea Alt rinocer). Adolf. “Europa n-are nimic de plãtit memoriei lui
metronomice ale lui Grigurcu. Vocea lui placidã ºi Mai trec cîteva sãptãmîni ºi spiritul agitat de la Napoleon. / Adolf Hitler? Dar diferenþa e atît de
fermã relua, mereu ºi mereu, imperativul judecãþii Acolada ni-l restituie, pe uºa din faþã, pe naþiona- mare încît faptele vorbesc de la sine. Actualul
etice. Nu era suficient sã admirãm marile nume listul ºi antisemitul interbelic N. Davidescu, în Fuehrer al Germaniei a creat el însuºi o revoluþie
ale literaturii române, era obligatoriu sã le exa- dauna lui I. L. Caragiale (vezi replica mea În (subl. V. H.) pe care a fãcut-o sã triumfe între
minãm ºi calitãþile civice. Cãlare pe cai mari, lãturi!). Acesta este noul Gh. Grigurcu, pe care hotarele þãrii sale ºi în numele cãreia vrea sã
criticul ne indica direcþia de urmat: “Funcþioneazã cititorii sãi e recomandabil sã-l cunoascã în ade- schimbe tot ce a mai rãmas, nesãnãtos ºi pãrelnic,
încã un aer – nu putem a-i spune decît pe nume, vãrata sa luminã: inconsecvent, autoritarist, din moºtenirea lui Napoleon Bonaparte. (…) El nu
adicã ipocrit – de menajare a unor nume sonore antieuropean, nedemocratic. obligã pe nimeni sã accepte ideile sale rev-
ale literelor noastre. Ca ºi cum autorii în cauzã ar Mai lipsea, din colierul de nestemate contrafã- oluþionare, ci vrea numai sã instaureze o nouã
putea fi mai buni scriitori, mai mari caractere, cute, spãlarea hitleristului Vintilã Horia. În cel ordine (subl. V. H.) în locul unei vechi dezordini
mai strãlucitoare pilde de civism dacã ascundem mai recent numãr al Acoladei, cronicarul literar- pe care o combate alãturi de toate popoarele
ceea ce se ºtie cã a existat mai puþin demn în ideologic ne asigurã cã “personalitatea lui Vintilã conºtiente ale Europei. Iatã de ce Adolf Hitler, ºi
comportarea lor. Ca ºi cum închizînd ochii în faþa Horia poate fi caracterizatã printr-o potenþare a nu Napoleon Bonaparte, este primul om politic al
rãului, ne-am imagina cã-l desfiinþãm întru gloria trãsãturilor generice ale unui anume tip creator: o epocii moderne care meritã calificativul de Mare
unei literaturi idealizate (în folosul cui?). E vechea fiinþã ruptã de umanitatea convenþionalã, inadap- European”.
politicã a struþului. Or, practicînd-o, nu obþinem tabilã, nu o datã rebelã faþã de mentalitãþile, Pentru a nu mai exista niciun fel de dubii,
decît o tergiversare, o jalnicã amînare a curentele, cutumele epocii ce-l contextualizeazã”. “fiinþa ruptã de umanitatea convenþionalã” a insis-
descoperirii adevãrului inevitabil. Se produce un Nici pomenealã de aºa ceva! V. Horia a fost chiar tat sã-ºi repete rãspicat convingerile. “Germania
fals nu doar în actele istoriei literare, ci ºi în foarte conectat la “umanitatea convenþionalã” a lui Adolf Hitler [este] o valoare asemãnãtoare, ca
mecanismul conºtiinþei noastre, ce devine com- tinereþilor sale, din cale afarã de adaptabil. De forþã ºi întindere, religiei în Evul Mediu sau artei
plice cu compromisul pe care se sileºte în van a-l pildã aspira ºi el, ca orice om de bine, sã prindã în timpul Renaºterii”. “Acest «homo europaeus»,
escamota” (vezi, de pildã, vol. Amurgul idolilor, un post în diplomaþie, eventual în Italia. ªi-atunci cel dintîi dintre cei mai mari, acel ce s-a încu-
1999, p. 165, dar exemple copioase în aceeaºi s-a gîndit cã virtutea cea mai sigurã de propulsare metat sã distrugã o prejudecatã ºi sã dovedeascã,
direcþie pot fi gãsite în numeroase alte pagini). se aflã în arpegiile linguºitoare la adresa fascismu- cu strãlucite argumente, forþa nepieritoare a
Spadasinul ideii morale nu-ºi pierdea capul în lui: “E cu neputinþã astãzi sã desparþi noþiunea de Europei, este Adolf Hitler. Discursul sãu este
fraze generalizatoare, trecea pe datã la ample ilus- artã de aceea de fascism. Opera lui Mussolini, acela al veacurilor care vorbesc încã de pe turlele
trãri concrete. Biciuind compromisurile din perioa- oricît de abundent ºi nedrept a fost criticatã, va catedralelor ºi ale basilicelor, din fundurile biblio-
da comunistã, el constata cã “în þara orbilor, cel rãmîne peste veacuri mai ales ca o desãvîrºitã tecilor ºi ale muzeelor ºi de pe culmea aceea de
cu un singur ochi devine împãrat, nu-i aºa? Au realizare artisticã… Ordinea fascistã înseamnã umanitate care se numeºte europenism”
fost, prin urmare, împinºi în faþã, investiþi cu vir- înainte de toate ordine spiritualã. Sã nu se uite cã (subl. V. H). ªi iar i s-a dat! Vintilã Horia a
tuþile unor paradigme supreme, cîþiva scriitori de acel ce conduce destinele Romei a fost, cîndva, devenit, în primãvara anului 1942, ataºat de presã
o valoare uneori indenegabilã, dar cu o atitudine un filosof, un romancier ºi un poet… Mussolini la Consulatul României din Viena.
cetãþeneascã ºi moralã ambiguã, care au fãcut rezumã Italia cu prezentul, trecutul ºi viitorul ei… „

TRIBUNA • NR. 234 • 1-15 iunie 2012 13

Black Pantone 253 U 13


Black Pantone 253 U

emoticon
metafemeia pluteºte ºi metapluteºte mereu în gol
Gherasim Luca mica-i metaflamã vizibilã prin transparenþã
arzându-i în lãuntrul torenþial al capului
Naraþiunea mea de-aa fi lângã oglinda ce respirã sprijinindu-se uºor aplecat
lejeru-i corp glisându-mi între buze de spãtarul metascaunului viselor ºi dorinþelor
disperarea are trei perechi de picioare este sfârºitul lumii? mele
disperarea are patru perechi de picioare dar celãlalt gândea: e un deliciu mereu aºezatã mereu imprevizibilã ºi absolut ful-
patru perechi de picioare aeriene vulcanice întâmplã-se ceva orice ar fi gurantã
absorbante simetrice în furtunã-i numai o columbã metafemeia pluteºte ºi metapluteºte mereu în gol
ea are cinci perechi de picioare cinci perechi acolo unde-s eu e o eroare mica-i metaflamã vizibilã prin transparenþã
simetrice arzându-i în lãuntrul capului torenþial
sau ºase perechi de picioare aeriene vulcanice Este sfârºitul lumii ce respirã în timp ce foarte aproape de incandescenþa capu-
ºapte perechi de picioare vulcanice lejeru-i corp? dar celãlalt gândea: lui sãu
disperarea are ºapte ºi opt perechi de picioare vul- acolo unde sunt lângã oglindã puþin deasupra marii capeluri meteorice
canice e un deliciu-ntr-o poziþie trece ca un nor
opt perechi de picioare opt perechi de ºosete delimitatã orice-ar fi un nor
opt furculiþe aeriene absorbite cu sete de cele opt e o eroare nor provenit din evaporarea instantanee
perechi de picioare întâmplã-se ceva-n furtunã a vastelor ei torente mentale
are nouã furculiþe simetrice ºi nouã perechi de e numai o columbã marea þestoasã metafizicã
picioare glisându-mi între buze faimoasa þestoasã a metatorturii veºnice a þestei
zece perechi de picioare absorbite de propriile-i noastre
picioare E numai o columbã ameninþând cu cenuºiu-i greu torþionar ºi
adicã unsprezece perechi de picioare absorbante într-o poziþie strict delimitatã metametafizic
vulcanice unde mã aflu în furtunã frumosul fizic carnal al metafemeii
disperarea are douãsprezece perechi de picioare dar celãlalt gândea: concret aºezatã pe metascaunul volant
douãsprezece perechi de picioare cine respirã lângã volant flotant ºi aºezat la rându-i
ea are treisprezece perechi de picioare oglindã? e sfârºitul lumii? pe scaunul voluptuos susþinut de picioarele lui de
disperarea are paisprezece perechi de picioare orice ar fi e un deliciu cãtre simþurile mele
aeriene vulcanice întâmplã-se ceva e o eroare de cãtre cele cinci simþuri ale mele cu una sutã
cincisprezece cincisprezece perechi de picioare glisându-mi între buze gheare
disperarea are ºaisprezece perechi de picioare ºais- lejerul corp al ei ºi de cãtre miile de lãboanþe ale metasenzualitãþii
prezece perechi de picioare pasionate
disperarea are ºaptesprezece perechi de picioare din care irumpe tumultuos metasudoare
absorbite de propriile-i picioare Deschis etanº metasubstanþa infinitã a simþurilor mele
optsprezece perechi de picioare ºi optsprezece absolut substanþiale
perechi de ºosete dragostea torentul golul scaunul frumoºii ochi frumoºii sâni frumoasele fese
ea are optsprezece perechi de ºosete absorbite cu scaunul gol metafizice
sete de furculiþele propriilor ei picioare scaunul torenþial ºi golul suspendat în metagol ale metafemeii absolut substanþiale
adicã nouãsprezece perechi de picioare metascaunul e suspendat de funia torenþialã substanþiale torenþiale ºi meteorice
disperarea are douãzeci de perechi de picioare a metagolului transgresând dincolo-ul torþionar
disperarea are treizeci de perechi de picioare metafunia strânge ºi absoarbe metagâtlejul al metafizicii fãrã fizicã
disperarea n-are perechi de picioare torenþial transgresând ºi anulând marele nimic metafizic
e neîndoielnic cã n-are perechi de picioare al celui ce e suspendat de funia din jurul gâtului cãci mereu aºezatã pe metascaunul meteoric
pe de-a-ntregul neîndoielnic cã n-are picioare unei femei al dorinþelor mele meteorice infinite ºi torenþiale
cu totul neîndoielnic cã n-are picioare gâtul flu flotant al metafemeii sale metafemeia deschide femeia
cu totul ºi cu totul neîndoielnic cã n-are cã nu trei goalã torenþialã ºi-aºezatã deschide ºi-i descoperã carnea translucidã
picioare metafemeia torenþialã-i aºezatã pe scaun maruntaiele-i transcendente pãrul transmisibil
aºezatã pe golul scaunului eruptiv devorant ºi dormitând
ea face perpetuu metapluta în metagolul absolut inima-i strãpunsã de gloanþele transparente
Lejeru-ii corp al dorinþelor mele absolut torenþiale ale mângâierilor mele în transã
absolut meteorice ºi subsanþiale preadulcea-i metavulvã
Lejeru-i corp metacapul metafemeii substanþiale ºi meteorice metagura-i neagrã
este sfârºitul lumii? irumpe ca o sãgeatã rãsadul inocent al florii gurii sale
E o eroare un deliciu între metacoapsa viselor mele ºi metadintele do- în solurile aeriene ale coapselor mele
glisându-mi rinþelor mele transmigraþia gurii sufletului sãu
lângã oglindã între buze. sãgeatã muºcãtoare ºi rapidã spre coapsele respiraþiei mele
dar celãlalt gândea: ce se sprijinã uºor aplecatã transferurile insolite
e numai o columbã ce respirã de spãtarul metascaunului viselor ºi dorinþelor transfuziile insondabile
orice ar fi acolo mele transmutaþia giganticã a tuturor metametalelor
unde mã aflu eu mereu aºezatã mereu imprevizibilã ºi absolut ful- erotice
întâmplã-se ceva într-o poziþie gurantã meteorice torenþiale metameteorice ºi substanþiale
delimitatã de furtunã metafemeie plutitoare ºi metaplutitoare mereu în transmutaþia giganticã perpetuã ºi triumfalã
gol a laptelui matern
Lângã oglindã este o eroare mica-i metaflamã vizibilã prin transparenþã în lavã meteoricã în metagol substanþial
unde mã aflu eu e numai o columbã arzând în lãuntrul capului ei torenþial în spermã în spermã ºi metaspermã universalã
dar celãlalt gândea: metacapul ºi metaflama substanþialã ºi meteoricã în sperma diamantului în sperma inimii tale
întâmplã-se ceva într-o poziþie irump ca o sãgeatã în sperma neagrã a metaluxurii absolute
delimitatã între metacoapsa viselor mele ºi metadintele do- absolut luxuriante ºi absolut absolute
lunecându-mi între buze rinþelor mele
este sfârºitul lumii? sãgeatã nuºcãtoare ºi rapidã Traducere de
E un deliciu orice-ar fi sã fie ce se sprijinã uºor aplecatã ªerban Foarþã
lejeru-i corp respirã prin furtunã de spãtarul metascaunului viselor ºi dorinþelor „
mele
Într-o poziþie strict delimitatã mereu aºezatã mereu imprevizibilã ºi absolut ful-
gurantã

14 TRIBUNA • NR. 234 • 1-15 iunie 2012

14 Black Pantone 253 U


Black Pantone 253 U

poezia
înghiþit la ore fixe
Ovia Herbert mã orientam dupã culorile lor când îmi jucau în
Demisolul. fãcutã într-o roabã furatã palme
de la un ºantier apropiat lumina cu bec roºu a lãmpii de camerã prima
(a învãþat) pastiluþa galbenã lumina maro a doua pilula albas-
pisicosul alerga în teniºii second-hand pe scãri în trã ºi ruperea
aude stradã ºi înapoi cu molozul ce dãdea peste nivel flaconul devenit lichid în luminile becului oranj
paºii coanei când coboarã grãbitã când pâlpâiam ca un bec
pentru a întreba tot felul de prostii intrã pe automat baºtane striga dacã nu mor acum atunci peste o orã peste o zi
despre cada nespãlatã mizeria de pe hol sunetele din îi rupi nu mai este mult uitat la mii de kilometrii de casã sau ce mai
noapte care o trezesc ºi despre frica care îi umblã prin vei ajunge la mijlocul clãdirii unde se unesc drumurile
numeau ei casã
fiecare organ extrãgând fiere în cruce
cât noroc peste mine dintr-o datã îmi aminteam de
nu mai deschide ochii de grija noastrã ce am lãsat în urmã fãrã sã ºtiu cã poate nimic nu
nu îi mai închide ne-am îndeplinit planul va veni comanda pentru urmã-
toarea autostradã subteranã ºi viitorul cincinal al mai avea sã urmeze dupã tratamentul lor bine
fix de o sãptãmânã. plãtit
dedesupturilor
vom face faþã suntem antrenaþi doar o zãpãcealã cu ace în creier rãsucite de mai
voi faceþi aici ceva necurat ne tot repetã
multe ori într-o singurã secundã de mâini necunos-
nimic important stãpânã
el este îmbrãcat cu cãmaºa luatã de la þigãnos cea cu cute din lucrãtura asta nici dracu nu mã mai scoate
deparazitãm zidurile colecþionãm mucegaiul în sacoºe
de plastic pelicani albaºtrii lumini ºi pilule împachetate în þiplã de aruncat
ne facem ºi noi de treabã cu capetele tãiate sprijiniþi de picioarele care par sã se repede-repede sub limbã
nu ne certa prea tare frângã pentru a fi înghiþiþi definitiv de apã când
dar ce spuneþi dacã o port sã am noroc spune luminile îmi ardeau ochii
o sã vã cumpãr o maºinã de tocat de lângã piaþa ma- aºa sã fie îmi întorceam mintea spre oraºele devastate de
tache unde uitam sã mã mai întorc singur acasã pânã la
am o cunoºtinþã veche ne-o dã în rate marfã bunã bagã sã creascã muºchiul pe sub tricou trezire doar o mare ceaþã
traseazã în continuare ea nu mai era a mea amsterdamul meu îndepãrtat
nu mai glumiþi cu mine nebunilor am nevoie de voi un drum paralel cu cel de sus un pat într-o camerã la parter iar afarã lumini
sã o punem de o viitoare pistã cu circuit închis incerte oameni care se apropiau de scarã cu unelte
poate pentru alergãtorii din noi. de rupt oase în mâini ºi sacoºe pentru a strânge res-
dar pânã la urmã turile rãmase
atât ne va mai rãmâne: floriceau umflatã de ulei în urmau picnicuri dupã picnicuri ºi viaþa ca o contin-
tigaie (sã ieºim) uã vacanþã
maºina de tocat cu lame ascuþite unde îi era locul dacã nu acolo dacã nu aici neb-
ºi groaza cã mâine nu vei mai vorbi cu noi sã ieºim de aici ºi sã rãmânem încapsulaþi în ce ne uniei
ci cu alþii protejeazã
auzeam glasuri de copii filtrate de uºa de sticlã de
puºi pe mãrunþit oscioare. prinºi în ºotronul desenat pe hol
la intrare o sãptãmânã m-am târât între wc ºi dor-
din care am sãrit mai departe decât am fi crezut vreo-
mitor între ore ale înserãrii cu presiune pe braþe ºi
datã
dureri de tâmple de parcã l-aº fi avut prins într-o
(nu ºtie) menghinã ce tot strânge ºi strânge pânã iese mustul
aici este cald ºi mâncarea vine în porþii calculate zilnic
aceasta este o minune reciclabilã repetã odatã greu de precizat când ºi unde se petreceau toate
ºi ea nu ºtie nimic
sã nu uit între vise ale pierderii ºi vise ale revenirii
despre sãpãturile noastre
repetã ca sã se repete. departe de zgomotul unei capitale infectate de boli
depre ziua care este pentru noi tot searã
de lunile-noapte nesfârºite ca la poluri fãrã somn necunoscute multiplicate în fiecare secundã fãrã ca
când sãpam sub trotuare transpiraþi când vom pleca nimeni sã vrea sã afle fericirea lor atârnatã pe
delirând neºtiuþi vor rãmâne în locul nostru pãpuºile meºterite de pisi- sârmã abþibild multicolor alãturi de haine proaspãt
în rulvisele coanei respirând greu sub dantela cos spãlate
colanþilor ei mãrturie a inutilei rezistenþe cu amintirile nu mai valorau nimic
strânºi pe picior lemn de cireº burete vorbitor ºi voci distorsionate nici pentru ei nici pentru mine pãreau împrumutate
permutãri ale fostelor prezenþelo din mintea altuia sau a tuturor din acel bloc olande-
ea zo-berlinezo- andaluz toate combinate
ar avea nevoie de un viol calculat pe ceas vor trãi mult mai bine dupã într-unul praf auriu de tras
fãrã atingere cu noi înãuntrul lor sãrind în continuare pe holuri cu gemete ºi strigãte scurse prin plasa de muºte ale
aºa cum îºi doreºte ºotronul. ferestrelor
între baia vechilor servitori ºi wc-ul conductei întinsã ºi între toate sendviº dragostea- ºopârlã izbitã de
pe patul ruginit cu arcuri de fier (încerc. dacã nu adorm) pãmânt ºi organe vorbitoare care tac revãrsate la
soare
ea n-ar schimba niciodatã neoanele pentru a vedea am devenit aproape un mutant sau ce au fãcut din pe fiecare treaptã urme de lup în zãpadã dar de
drumul spre baie mine fãrã ca eu sã pot sã mã mai schimb acolo în unde atâta zãpadã
consumaþi ilegal spune ea marele lor spital de experimente aveau dragoste pentru noi dragostea era pe zidurile
n-ar uita nici o lunã sã ridice preþul chiriei pentru reparaþii ulterioare nu ne-au dat prospecte ºi wc-urilor înscrisã printre indicatoare ale holurilor ºi
vã ofer condiþii de huzur ºopteºte doar am citit atâtea secþiilor ºi zecilor de prescripþii primite în orele de
în schimb am bãgat în mine vitamine banane bere consiliere pentru posibilul sfârºit
ºi tot combinate cu stafide pentru energizare spuneau ei
bolboroseºte de marea ei slujbã de la radio noi avem grijã de voi
dar nu mai credeam noi singurii noi în halate albe
le îngurgitam la desert iar peste ele turnam un dragostea de sorã dragostea-spital dragostea cu
frica ta radio ne sporeºte furia
pumn de pastile colorate sãruri amfetaminã ºi alte- inscripþii ºi seringi sub piele o vitaminizare standard
slujba ta radio
ori pentru calmare morfinã îmbelºugatã nu mai aveam nevoie de nimic ne
construieºte între noi
doar tranºee de luptã. supã la plic hrãniserã destul ne terminaserã înainte sã ne dãm
mâncam seama de apa prin care treceam dincolo de gât doar
ºi eram mai praf ca ea mâl
(începusem cu gãurile)
revãrsatã în valuri prin saloane cu tot cu buruieni ºi
nu-þi spun numele lor ca sã nu le iei ºi tu într-o zi resturile celor uciºi de pastilele lor test
începusem cu gãurile în pereþi
bagabontule!
era deja noapte „
înaintam încet aruncam afarã molozul din gaura
le-am învãþat denumirile dupã câteva sãptãmâni de

TRIBUNA • NR. 234 • 1-15 iunie 2012 15

Black Pantone 253 U 15


Black Pantone 253 U

interviu
„Se naºte un nou tip de
consumator ºi un nou tip de
cinema”
de vorbã cu regizorul Copel Moscu
film care sã nu mai semene cu realitatea,
Ioan-PPavel Azap: – Domnule Copel Moscu, în imediatã, care nu mai este o copie a realitãþii ci o
toamna anului trecut, în noiembrie 2011, a avut reinterpretare a ei. Filmul experimental nu mai
loc cea de a doua ediþie a Festivalului este destinat doar plajei înguste a specialiºtilor, ci
Internaþional de Film Experimental Bucureºti / a început sã devinã un obiect de consum al unei
Bucharest International Experimental Film Festival plaje de spectatori foarte consistentã.
(BIEFF), singurul festival de gen din România.
Sunteþi iniþiatorul ºi directorul acestuia. De ce – Cu riscul de a vã obliga sã vã repetaþi, insist
film experimental? E o pasiune? Doar pentru a cu o întrebare. Invitat special la ambele ediþii ale
umple un gol? BIEFF, Peter Greenaway a declarat (ºi, în stilul
lui, a ºi declamat) moartea cinematografului. A simplu interviu. Dar problema este, dupã pãrerea
Copel Moscu: – Dupã cum ºtiþi, sunt implicat murit cinematograful tradiþional? Va rãmâne el mea, cu totul alta. Cinematograful se împarte în
ºi într-o activitate didacticã ºi constat cã la ora un produs de niºã cu un numãr tot mai mic de douã cãi extrem de clare, existã, istoric vorbind,
actualã o mulþime de tineri cineaºti se îndreaptã spectatori ºi va câºtiga teren cinematograful chiar de la începuturi o separare: douã genuri de
spre acest gen de film, care la noi a fost cumva experimental? cinema, unul practicat de Méliès, ºi unul practicat
necunoscut. În timp ce în alte pãrþi se produceau de Lumière. La Méliès avem o transfigurare totalã
filme experimentale, în România socialistã lucrul – Prezicãtori escatologici în diferite domenii au a realitãþii, o bucatã de vis pe care el a început sã
ãsta era aproape de neconceput, toate filmele apãrut întotdeauna atunci când lucrurile deveneau o transpunã pe peliculã, deci este o realitate
aveau o direcþie foarte clarã, ºi anume neclare, incerte. Noi suntem la o graniþã; aºa cum inexistentã, total artificialã, ºi reprezintã cãile
propaganda pentru viaþa nouã, socialistã din a fost declarat cândva ºi sfârºitul lumii, aºa putem ascunse, subconºtiente ale omului; Méliès este
epocã. Din cauza aceasta a fost un gol, într- declara ºi sfârºitul cinematografului. Dar Peter primul care a folosit metode speciale de filmare ºi
adevãr, aþi spus foarte bine, a fost un gol imens Greenaway este un cineast ºi un artist cu totul trucaje, filmãri combinate º.a.m.d. Calea lui
în cinematografia noastrã. În altã ordine de idei, special. Fraza referitoare la moartea Lumière, extrem de realistã, este de fapt
aº vrea sã spun cã filmul experimental este filmul cinematografului incitã ºi e un fel de captatio transpunerea realitãþii pe ecran, ºtiþi foarte bine
care cautã, atât prin mijloace tehnice cât ºi benevolentiae, pentru cã nu se referã sincer la acea celebrã intrare a trenului în garã care e o
stilistice, sã reînnoiascã cinematograful, e un fel moartea cinematografului ci a unui tip de transpunere tal qual a vieþii de zi cu zi. Aºadar,
de sport extrem al cinematografului: aºa cum în cinematograf. Cinematograful se transformã, e un spectatorii se îndreaptã spre zona asta a visului, ºi
sportul de performanþã se depãºesc anumite anumit tip de cinematograf care moare, avem câteva succese formidabile de public în
limite prin sportul extrem, aºa ºi în cinematograful de tip vechi, dar, vedeþi, astfel de acest domeniu, ºi înspre o zonã extrem de
cinematografie existã o zonã în care se fac tot exclamaþii s-au auzit în diferite perioade istorice realistã, care se apropie de documentar; acestea
felul de experienþe. Sã nu uitãm cã trãim o epocã ale dezvoltãrii cinematografului, odatã cu sunt douã cãi la fel de valabile pentru
în care democratizarea creaþiei cinematografice a dezvoltarea tehnologiei. Atunci când a apãrut cinematograf, deºi sunt total despãrþite, n-au
atins cote neîntâlnite pânã acum. Gândiþi-vã cã, filmul sonor, lumea a clamat moartea aproape niciun punct comun. ªi mai existã o
cu puþinã vreme în urmã, era necesar un aparat, o cinematograful de artã; atunci când a apãrut chestiune. Suntem invadaþi la ora actualã de
echipã, peliculã, era un sistem extrem de cinematograful color, la fel; acum, când avem un filmul 3D. Spre deosebire de începuturile
costisitor pentru a face film. Apoi, ce fãceai cu cinematograf 3D, iarãºi se poate striga: a murit cinematografiei, când aveam o participare, o
filmul, unde-l distribuiai? Ei, lucrurile astea s-au cinematograful! Dar, vedeþi, lucrurile se relaþie cu personaje care apãreau pe ecran, aveam
rezolvat prin tehnologia actualã, pentru cã film se transformã, ele devin altceva ºi probabil cã existã o relaþionare foarte clarã între spectatori, între
poate face ºi cu telefonul mobil, iar distribuþia un suiº ºi un cobor⺠în toate domeniile. Pânã un audienþã ºi personajele, ºi întâmplarea de pe
filmului se poate face pe net. Din acest motiv nou tip de consumator se va forma, pânã atunci, ecran, de data asta, prin 3D, lucrurile se
cãutãrile cãtre o nouã stilisticã, cãtre o nouã sigur, vom putea spunea da, a murit un anumit transformã dramatic pentru cã spectatorul este
reinventare a cinematografului sunt mult mai tip de cinematograf, dar film se va face de-acum inclus în spectacolul cinematografic. Deci nu mai
acerbe la ora actualã. Cinematograful clasic, sigur, încolo fãrã sã existe niciun fel de prezicere este zona aia de empatie în care tu þii cu
va continua sã existe, dar, pe de altã parte întunecatã a dispariþiei lui. Sigur, aºa cum am personajul respectiv ºi ai un anumit sentiment, îi
înmuguresc ºi tendinþele spre un nou tip de spus, se naºte un nou tip de consumator ºi un doreºti ceva special, câteodatã te confunzi cu el,
cinema pe care nici nu-l visãm la ora actualã, iar nou tip de cinema, mulþi se îndreaptã spre de data asta spectatorul este inclus în acþiunea
lucrurile astea se prefigureazã în filmul cinematograful experimental, doresc un filmului, este aproape o acþiune tactilã, adicã un
experimental. Cei care au fost ºi cei care vor veni cinematograf mai viu, mai vioi, naraþiunea capãtã cinematograf care se adreseazã ºi altor simþuri.
în continuare la acest festival, vor gãsi sãmânþa ºi ea alte dimensiuni. Deja cred cã lucrurile încep sã devinã cu totul ºi
pentru viitorul cinematograf, cel din urmãtorii cu totul speciale, pentru cã odatã implicat
ani. Autori importanþi care debuteazã cu film – Sunteþi regizor de film documentar, spectatorul în acþiune, sigur cã tipul de poveste,
experimental se îndreaptã mai târziu spre filmul perspectivã din care vã întreb: a deturnat filmul tipul de reacþie, tipul de fenomen psihologic ºi
comercial, dar pãstreazã aceeaºi prospeþime ºi de ficþiune cinematograful de la rostul lui original, fenomen artistic e cu totul schimbat, emoþiile
aceeaºi nouã stilisticã. Fãrã îndoialã cã ºi cineaºtii acela de „mulaj”, de oglindire, de reflecþie a sunt de alt tip. Nu ºtiu dacã e bine sau rãu, habar
mai vechi au început sã se direcþioneze spre realitãþii? S-a teoretizat acest fapt, cã nu am, pentru cã lucrurile sunt de-abia la început
aceastã zonã a experimentalului pentru cã pur ºi cinematograful a pierdut din spiritul lui iniþial în ºi va mai trece ceva timp pânã sã putem
simplu place. Sã nu uitãm cã la ora actualã momentul în care a început sã ficþionalizeze... concluziona spre ce cale o ia cinematograful.
mijloacele de producþie a filmului, în afarã,
evident, de cele facile pe care vi le-am spus, – Aicea este o problemã eternã ºi etern – Filmul documentar, ºi nu mã refer la filmul
implicã prelucrãrile computerizate care au generat valabilã: arta trebuie sã reflecte realitatea aºa cum de televiziune, mã refer la filmul de cinema, are,
un imens câmp de creaþie; munca autorului din e sau este o reinterpretare a realitãþii? E o disputã statistic vorbind, un impact mai mic asupra
cinematografie se aseamãnã cu munca pictorului, veche ºi nu are rost acuma s-o disecãm, pentru cã spectatorului decât filmul de ficþiune. De ce?
acuma se picteazã imaginea cu pixeli, deci poþi teoria culturii ºi esteticienii au reuºit sã o dezvolte
obþine o imagine vizualã ºi pornind de aici un mult mai bine decât am putea-o face noi într-un – Lumea se duce la cinematograf sã vadã ceva

16 TRIBUNA • NR. 234 • 1-15 iunie 2012

16 Black Pantone 253 U


Black Pantone 253 U

neobiºnuit, ceva care îl poate transporta într-o altã Noul val francez etc., etc. De data asta o explozie asemenea festival este mai mult decât necesar.
lume; vorbesc de masa largã de spectatori, pe cei de calitate ºi de artã cinematograficã a fost Acest festival a apãrut dintr-un imbold pe care
care se duc doar din plãcere intelectualã îi posibilã în România tocmai datoritã acestei l-am avut dându-mi seama cã, de fapt, noi
bãnuiesc de un anumit tip de ipocrizie. constelaþii de cineaºti extrem de talentaþi. românii avem o educaþie politicã extrem de
Cinematograful trebuie sã aibã ºi o dozã specificã precarã, ºi asta se observã de la vârf pânã la talpa
de spectacol. În filmul documentar lucrurile astea – Cred cã absenþa publicului din sala de þãrii: partide care nu au nicio doctrinã, politicieni
se întâmplã mai puþin, pentru cã documentarul cinema, nu numai la filmele româneºti, se leagã ºi care se mutã de la un partid la altul fãrã sã ºtie
înseamnã în primul rând adevãr, nu numai de un alt fapt, mult mai vizibil în ultimele douã de ce, doar din interes personal º.a.m.d. Ei,
credibilitate, ci adevãr pur, iar adevãrul aduce cu decenii decât acum 30-40 de ani: lipsa unei lucrurile astea sunt cumva clarificate în filmele pe
el ºi un dram de suferinþã; lumea s-a sãturat de educaþii cinematografice sistematice, mã refer la care le veþi urmãri la Cinepolitica. Sunt câteva
lucrurile astea, dintotdeauna lumea a evitat sã învãþãmântul preuniversitar. Unde mai punem cã pelicule pe care aº dori sã le vadã cât mai multã
vadã lucrurile neplãcute, lucrurile care obosesc... nu avem nici mãcar o revistã de film. Credeþi cã lume pentru cã o sã vedeþi cã nu suntem singuri
Din acest motiv documentarul este o zonã cu festivalurile de film pot suplini într-o oarecare pe pãmânt cu pãcatele noastre politice, lucruri
totul ºi cu totul specialã. Pe de altã parte, am mãsurã acest gol al educaþiei? Pentru cã încep sã grave se întâmplã peste tot iar politicianul este un
vãzut documentare care au un succes uriaº de fie tot mai multe festivaluri de film în România, soi de om care în loc sã descurce, încurcã multã
public, dar documentare fãcute dupã regulile ºi nu puþine de bunã calitate. Tot mai multe lume. ªi din acest motiv ar fi bine sã îl
spectacolului cinematografic. Documentarele sunt zone, tot mai multe oraºe încep sã aibã festivalul recunoaºtem sub numele de politician ºi sã ne
plicticoase pentru cã din lipsã de imaginaþie, din lor. ferim de el, sã-i dãm ajutorul sau sã îl îndepãrtãm
lipsã de pricepere, probabil, foarte mulþi atâta timp cât mai avem timp. Deci este un act
documentariºti îºi imagineazã cã dacã filmeazã – Evident cã festivalurile nu pot suplini de dezvãluire, de revelaþie ºi de înþelegere a
niºte capete vorbitoare e suficient sã facã educaþia cinematograficã, nici pe departe, dar politicii mondiale. În selecþia noastrã avem o
documentar. ªi documentarul necesitã o anumitã totuºi acoperã un gol imens, mai ales în zonele în grãmadã de aspecte care sunt parcã rupte din
transfigurare artisticã, chiar dacã pare ciudat care nu existã cinematografe. Existã judeþe pe întâmplãrile politicii noastre ºi vom putea face o
pentru un film care se cheamã documentar, dar el teritoriul României care nu au un singur comparaþie. La noi, în trecut educaþia politicã prin
se adreseazã oamenilor ºi oamenii, pe lângã cinematograf, ultima generaþie n-a vãzut un film film a fost o manierã de a face strict numai film
informaþie, trebuie sã aibã ºi imagine, ºi pe ecran! Vã daþi seama cã un festival adus într- politic. Dar vom vedea cã ºi prin intermediul
frumuseþe, ºi sensibilitate, ºi emoþie. Din punctul un judeþ în care nu mai existã cinematograf este filmului bun, fãcut cu emoþie ºi cu artã, putem sã
meu de vedere e clar cã nu orice subiect poate fi un eveniment cultural de prima mânã. Pe de altã ne dãm seama care e rolul nostru ca cetãþeni
pentru documentar. Documentarul aduce un parte, în lumea asta se fac o grãmadã de filme într-o zonã socialã ºi artisticã pe care o suportãm
anumit tip de revelaþie asupra vieþii, folosindu-se foarte bune din punct de vedere artistic pe care, cu toþii.
de realitatea imediatã, dar din documentar trebuie din pãcate, nu le vedem pe ecrane pentru cã nu
sã transparã ºi partea artisticã, ºi artistul sunt comerciale. Distribuitorii nu le aduc pentru – Haideþi sã încheiem cu o întrebare legatã
realizator. Ei, lucrurile astea sunt destul de rare. cã sunt siguri cã nu ar avea cu ce sã-ºi acopere strict de dumneavoastrã. Citez din Istoria filmului
cheltuielile. Asta este de fapt rolul festivalurilor: românesc a lui Cãlin Cãliman, care spune aºa
– Cum vã explicaþi revirimentul sã aducã filme de calitate ºi sã le expunã referindu-se la dumneavoastrã: „[...] o filmografie
cinematografiei române, Noul cinema românesc? publicului ºi în acest fel se desãvârºeºte educaþia de excepþie, vãdind o autenticã vocaþie de
Iubesc Noul val, dar am impresia cã începe sã cinematograficã. Din nefericire, ºi aici avem o documentarist, exprimatã îndeosebi prin acuitatea
devinã o modã. Tocmai fiindcã minimalismul nu problemã, o chestie paradoxalã: la aceste privirii – care descoperã subiecte insolite ºi fapte
este atât de nou în cinema, dacã ne gândim doar festivaluri vin oameni cu o certã educaþie de viaþã încãrcate de miez –, prin incisivitatea
la neorealismul italian, ce are specific filmul cinematograficã. Cei care nu au aceastã educaþie, comentariului, adesea sarcastic, prin forþa de
românesc al ultimului deceniu? nu vin la festivaluri. ªi-atunci, ce facem? Evident percutanþã a metaforei.” De ce nu aþi mai fãcut
cã lucrurile trebuiesc începute devreme, în ºcoalã film de atâta vreme, de douãzeci de ani mai
– N-aº spune cã e vorba de o modã, ci e vorba ºi este extrem de ciudat cã Ministerul precis?
de manierism aproape – e cu totul altceva, o Învãþãmântului nu a gãsit o cale ca în cursurile
manierã de a face film. Filmele româneºti mai gimnaziale sã existe ore de educaþie – Nu am o explicaþie foarte clarã, dar vreau sã
vechi erau saturate de zone în care actorul cinematograficã, pentru cã tineretul de astãzi vã spun cã atâta timp cât am fost în zona
declama pur ºi simplu. Or, tinerii cineaºti s-au lucreazã enorm cu imaginea. Ei, este fundamental interzisului, a imposibilului ºi a constrângerii
îndreptat spre un adevãr aproape documentaristic sã înveþi a citi o imagine, o fotografie, un afiº, un aveam în mine dorinþa de a spune ºi celorlalþi
al vieþii ºi au încercat sã extragã din realitate film, pentru cã mulþi, deºi au contact în fiecare zi ceea ce cred. Dupã 1990 televiziunea a preluat,
exact zonele mai dureroase ºi mai sensibile, cu imaginea, mulþi sunt aproape analfabeþi vizual. prin libertatea de exprimare, o mulþime de idei
problemele au fost focusate pe familie, pe Analfabetismul acesta vizual este o chestiune care m-au descãtuºat, m-au liniºtit ºi am vrut pur
sentimente; ºi, odatã subiectele fiind libere, ele îºi gravã, este la fel de dãunãtor ca ºi analfabetismul ºi simplu sã-mi trãiesc viaþa fãrã alte complicaþii.
cãutau o manierã de a fi exprimate. Noua real, câteodatã chiar mai dãunãtor. ªi din acest Din acest motiv am ajuns sã predau la
generaþie de cineaºti a încercat sã se apropie mai motiv eu sunt convins cã în curând vor apãrea Universitatea Naþionalã de Artã Teatralã ºi
mult de adevãrurile vieþii ºi au trecut de la macro, manuale ºi vor apãrea ore de educaþie Cinematograficã „I. L. Caragiale” ºi prin
au început sã filmeze în micro: sentimente, cinematograficã, pentru cã societatea va ajunge activitatea mea de acolo mi-am suplinit aceastã
chipuri, gânduri... Ei, lucrurile astea, aproape într-un asemenea impas încât vor fi absolut dorinþã de creaþie. Sigur cã nu este o explicaþie
documentaristice, au creat un alt tip de interes, necesare. Dar lucrurile astea trebuiesc grãbite, sã foarte clarã ºi foarte sincerã, e greu de rãspuns la
un alt tip de emoþie, ºi nu e vorba de o modã, nu fie cumva prea târziu. aºa ceva... Însã întotdeauna am simþit în mine
este o chestie absolut normalã. Singura problemã puterea de a face ºi de a reface ºi în mintea mea
a acestor filme este cã nu prea aduc spectatori în – Pregãtiþi un nou festival, Cinepolitica, un se produc întotdeauna filme pe care eu cred cã le-
salã. Noi nici nu avem o reþea de sãli extrem de festival al filmului politic care va avea loc în aº putea cu uºurinþã pune în operã ºi din acest
dezvoltatã, dar la un moment dat se va pune perioada 15-21 iunie 2012 la Bucureºti. Ce va motiv mã simt satisfãcut. Eu ajut pe alþii sã facã
problema: bun, facem filme, pentru cine le facem, atras la filmul politic? S-a spus cã orice gest filme, ºi sã ºtiþi cã e o satisfacþie destul de
doar pentru festivaluri? Ar trebui sã facem filme artistic are ºi conotaþie politicã. Atunci, ce rost ar puternicã, însã cariera mea, vã promit, nu s-a
ºi pentru spectatori. Întrebarea este: dacã suntem mai avea filmul politic? terminat aici.
atât de buni, de ce nu avem spectatori? Simplu:
pentru cã aceste filme nu au spectacol, sau el – Noi sãvârºim în decursul vieþii noastre de zi Interviu realizat de
poate fi perceput doar de specialiºti, de iubitorii cu zi o grãmadã de acþiuni care toate pot fi Ioan-PPavel Azap
celei de-a ºapte arte, dar în niciun caz de publicul interpretate politic, dar asta este, cred eu, o „
mare pentru cã lipseºte zona de visare, zona de exagerare. Sigur, putem generaliza ºi sã spunem
relaxare pentru care omul se duce la cinema. S-o cã orice gest al nostru, orice gest artistic, orice
spunem pe ºleau, cam asta e! Însã e un câºtig gest, ºi traversarea strãzii poate însemna un gest
enorm faptul cã avem noul tip de cinema politic. Dar, hai sã fim serioºi, nu e chiar aºa.
românesc, pentru cã în fiecare þarã a avut loc la Filmul politic se referã foarte clar la un film care
un moment dat un reviriment de acest fel: dezbate politica, un film despre politicieni, despre
neorealismul italian, ºcoala cehã, ºcoala polonezã, consecinþele politicii în viaþa oamenilor. Un

TRIBUNA • NR. 234 • 1-15 iunie 2012 17

Black Pantone 253 U 17


eseu

Ideea de generaþie la
Mircea Vulcãnescu
Gheorghe Perian

Î
n România, problema generaþiilor literare a pentru a înþelege o generaþie.
devenit subiect de reflecþie teoreticã mai târziu Sub aspect sociologic, ar fi de observat cã,
decât în þãrile Europei Occidentale. Mult mai într-o comunitate, bãtrânii ºi tinerii formeazã nu
târziu decât în Germania, unde primele studii pe doar categorii separate prin vârstã, ci ºi categorii
aceastã temã dateazã de la sfârºitul secolului al sociale angajate în mod diferit ºi cu pondere
XIX-lea, dar mai târziu ºi decât în Franþa, unde inegalã în viaþa cotidianã. Cei activi ºi integraþi pe
atenþia pentru fenomenul generaþiilor a început sã deplin în sistem, ocupând poziþiile cele mai
creascã ºi sã se concretizeze în cãrþi dupã Primul stabile ºi poziþiile de conducere, sunt bãtrânii
Rãzboi Mondial. La noi preocupãrile de acest gen legaþi între ei prin trecutul lor comun ºi prin
devin mai evidente la începutul anilor ’30 din interese comune. Tinerii se aflã în aºteptare ºi se
secolul trecut, când Societatea românã de filosofie pregãtesc sã devinã, la rândul lor, activi. Când
a organizat un ciclu de conferinþe despre aºteptarea se prelungeºte în mod exagerat,
„Problema generaþiilor”, conferinþe care s-au þinut nerãbdarea lor creºte progresiv ºi o stare de Mircea Vulcãnescu
în amfiteatrul Fundaþiei universitare Carol I ºi nervozitate socialã, ce poate atinge cote
care au fost prezentate de câþiva din gânditorii de explozive, apare în cercul lor de existenþã. apariþia unei generaþii noi, dar numai din când în
seamã din acea vreme. Ierarhizãrile în societate se fac ºi în funcþie de când, atunci când zodiile sunt favorabile, se
Cronologic vorbind, putem spune cã au vârstã, întrucât aceasta condiþioneazã adeseori produc ºi schimbãri de mentalitate. Pentru a
existat în critica literarã româneascã trei momente performanþa, atât în plan cantitativ cât ºi în plan ilustra periodicitatea amintitã mai sus, observatã
„generaþioniste”, inegale ca anvergurã ºi calitate, calitativ. E adevãrat cã în lumea modernã, de istoricii greci încã din antichitate, Mircea
dar care au produs clarificãri importante ºi au caracterizatã prin complexitate, vârsta pierde din Vulcãnescu a întocmit un tablou al generaþiilor
încercat sã ofere soluþii rezonabile celor mai importanþã, fiind concuratã de alte reguli în care s-au succedat în literatura românã cu
dificile ºi mai nevralgice probleme din aceastã distribuirea poziþiilor sociale, nelegate de factorul începere din secolul al XIX-lea. Tabloul sãu a fost
sferã. Departe de a fi o preocupare continuã a biologic. unul dintre cele care au întemeiat acest „gen” în
criticilor români, studierea generaþiilor literare a Mircea Vulcãnescu a susþinut cã înþelesul istoria literarã de la noi, fiind urmat de alte
cunoscut perioade faste, când subiectul interesa sociologic este esenþial în definirea generaþiei încercãri similare, îndeosebi în epoca anilor 1980,
pe toatã lumea ºi se scria mult despre el, dar ºi pentru cã pornind de la el se organizeazã toate când discuþiile despre generaþie au cunoscut
perioade nefavorabile, de uitare sau de regres. celelalte sensuri ºi se îmbinã în aºa fel încât sã ultima lor recrudescenþã.
Ideea a stimulat gândirea teoreticã a criticilor ori alcãtuiascã o totalitate organicã. Preeminenþa Pusã în aceeaºi categorie cu moda, curentul,
de câte ori în literatura românã a avut loc un acordatã înþelesului sociologic se explicã prin secolul, evul, era ºi eonul, generaþia devine un
schimb de generaþii ºi ori de câte ori acest schimb afilierea autorului la ideile ºcolii monografice a lui element dintr-o catenã conceptualã mai lungã,
a generat polemici ºi conflicte de interese. Studiile Dimitrie Gusti, dar ºi prin urgenþa pe care o subsumatã ideii de temporalitate, deºi nu foarte
pe aceastã temã n-au fost doar rezultatul unor reclama rezolvarea situaþiei sociale a generaþiei coerentã în esenþa ei. În ordinea de mai sus, cele
cercetãri de bibliotecã sau al unor reflecþii de tinere din acea vreme. Deºi a respins în repetate ºapte noþiuni formeazã o scarã, deosebindu-se
cabinet, ci au pornit întotdeauna de la observarea rânduri marxismul, Mircea Vulcãnescu foloseºte una faþã de cealaltã prin intervalul de timp din ce
directã a vieþii literare cu toate confruntãrile cuvintele acestuia ori de câte ori scrie despre în ce mai întins, pânã la nedeterminat, pe care îl
intergeneraþionale ce o agitã periodic. „proletarizarea tineretului intelectual”, despre mãsoarã fiecare în parte. În calculele noastre de
Primul moment „generaþionist” în evoluþia „ºomaj” sau despre neputinþa societãþii româneºti timp, folosim în mod frecvent primele patru
teoriei literare româneºti a fost acela al anilor de-a integra noua generaþie în sistemul noþiuni (moda, generaþia, curentul, secolul) ºi
1930, când Mircea Vulcãnescu a publicat o serie instituþional deja blocat, împingând-o la numai foarte rar (sau deloc) pe celelalte. E puþin
de articole despre fenomenul generaþiilor, nemulþumire, la mânie ºi la resentiment. Plasarea important pentru noi, ca indivizi, în ce eon trãim
culminând cu studiul Generaþie, apãrut în revista înþelesului sociologic în rang de criteriu sau în ce ev, dar nu ne este chiar indiferent din
„Criterion” în 1934. Autorul pornea de la supraordonator ºi coborârea celorlalte înþelesuri la ce generaþie facem parte, în ce curent ne înscriem
concepþia monograficã a lui Dimitrie Gusti, al nivel de subsidiaritate au fost, aºadar, consecinþele sau ce modã urmãm. În deschiderea lor enormã,
cãrui colaborator a fost, ºi definea noþiunea de în plan teoretic ale unei experienþe sociale greu accesibilã minþilor pragmatice, noþiunile de
generaþie dintr-o perspectivã multiplã, cãutând sã-i dezagreabile pe care generaþia „Criterion” a ev, erã sau eon au în ele ceva suprauman, au o
evidenþieze toate sensurile: biologic, sociologic, trebuit sã o suporte dupã încheierea studiilor, la dimensiune speculativã ºi aproape misticã. De
istoric, psihologic, cultural ºi economic. începutul anilor 1930. aceea au plãcut ele atât de mult scriitorilor
Cel mai trainic sens al noþiunii de generaþie Generaþia este o unitate care mãsoarã romantici. Este uºor pentru fiecare dintre noi sã
este cel biologic, scos în evidenþã de etimologia intervalul de timp necesar pentru trecerea unei numãrãm anii unui secol sau ai unei generaþii, dar
latinã a cuvântului. Dintr-un asemenea punct de categorii de vârstã de la perioada activã la aceea nu putem spune cu aceeaºi precizie ce interval de
vedere, prin generaþie se înþelege mulþimea de retragere din prestaþia socialã. Pe baza studiilor timp mãsoarã cele trei noþiuni romantice. Cât
descendenþilor rezultaþi din acelaºi genitor, demografice, s-a spus cã înnoirea substratului dureazã o erã? Dar un ev? Dar un eon? Duratele
descendenþi ale cãror date de naºtere constituie biologic al societãþii se petrece o datã la 30 de scurte, între care se aflã ºi generaþia, se profileazã
un nivel temporal distinct ºi distanþat de vârsta ani, cu observaþia cã aceasta e o limitã flexibilã ºi întotdeauna mai clar decât duratele lungi, a cãror
pãrinþilor. E o distanþare doar cronologicã, pentru cã durata de preeminenþã a unei generaþii se descriere globalã este dificilã ºi greu de probat.
cã, altminteri, continuitatea dintre generaþia lungeºte sau se restrânge în funcþie de climatul Din totalul de ºapte, numai câteva sunt
pãrinþilor ºi aceea a fiilor este asiguratã social. Schimbul de generaþii poate sã aducã ºi o noþiuni strict temporale (secolul, în primul rând),
întotdeauna prin ereditate. Din înþelesul biologic, schimbare de paradigmã, dar nu întotdeauna ºi celelalte având conotaþii ce trimit spre un câmp
teoreticienii literari au pãstrat numai ideea nu în mod obligatoriu, pentru cã existã generaþii semantic mai larg. Curentul literar, de exemplu,
decalajului temporal, datoritã cãruia cele douã care, deºi au preluat poziþiile celor retraºi din grevat de un înþeles temporal slab, se referã la
categorii de vârstã ajung sã se înstrãineze una de activitate, continuã sã se manifeste în structurile manifestãri cu duratã variabilã, mai lungã cu cât
cealaltã, ºi au eliminat principiul ereditãþii ca vechi. Sunt generaþiile de moºtenitori, generaþiile ne adâncim în trecut ºi din ce în ce mai scurtã pe
factor de continuitate. Dimpotrivã, pentru cei ce respectuoase, nu îndeajuns de puternice pentru a- mãsurã ce ne apropiem de prezent. El se întâmplã
studiazã caracterele moºtenite ºi problemele ºi edifica propriul sistem, propriile norme ºi sã fie creaþia a douã generaþii succesive, una
genealogiei nu poate fi vorba de rupturi grave în propriul univers tematic. Trecerea celor 30 de ani inovatoare iar cealaltã epigonicã, interesatã doar
succesiunea vârstelor. Lectura pe orizontalã a unui creeazã de fiecare datã cadrul necesar pentru sã continue acþiunea celei dintâi ºi, în multe
arbore genealogic ar fi de ajuns, în acest caz, privinþe, sã o repete. Junimismul a fost edificat, în

18 TRIBUNA • NR. 234 • 1-15 iunie 2012


liniile lui mari, de generaþia lui Maiorescu ºi a cu prea multã uºurinþã peste faptul cã nici el ºi caracter de dominantã. Aceasta poate fi
fost menþinut în actualitate încã multã vreme, nici colegii sãi de vârstã nu ieºiserã pe deplin, la identificatã cu mijloace statistice, datoritã unor
pânã la începutul secolului douãzeci, de cãtre acea datã, din copilãrie ºi cã, prin urmare, aveau indici de relativã precizie, cum ar fi tirajele ºi
generaþia discipolilor, devotatã maestrului ºi o putere de înþelegere prea redusã pentru a fi ediþiile unei cãrþi, succesul unui gen sau al unui
normelor impuse de cãtre acesta. Epigonismul marcaþi în profunzime de ceea ce se petrecea. În stil, gradul de influenþã al unei opere literare. Ar
rezultã din teama de viitor ºi din dorinþa (sau viziunea lor, rãzboiul a deschis calea unui proces fi o greºealã sã forþãm reducerea la unitate a
resemnarea) de-a fi asemenea celor de dinainte ºi, de lichidare a valorilor moºtenite din secolul al poziþiilor spirituale pe care se fixeazã o generaþie.
dacã e posibil, la înãlþimea lor. XIX-lea (raþiunea, libertatea, democraþia), proces Soluþia corectã este ca, recunoscând diversitatea
Fiind supraistoricã ºi punând laolaltã scriitori ce nu mai putea fi oprit ºi pe care ei se simþeau acestora, sã o evidenþiem pe cea mai rãspânditã ºi
din epoci diferite, noþiunea de „tipologie” n-are datori sã-l ducã pânã la capãt. Graba aceasta de-a sã definim generaþia pornind de la ea. În 1934,
loc în categoria conceptualã a generaþiei. se despãrþi, uneori trântind uºa, de secolul când a publicat acest studiu, Mircea Vulcãnescu
Tipologiile sunt fapte de repetiþie, iar nu de precedent a fost o limitã majorã a generaþiei încã mai dorea sã-ºi þinã generaþia departe de
succesiune, ca generaþiile. Deºi a propus douã „Criterion”. acþiunea politicã, îndemnând-o spre o dominantã
serii tipologice, aceea a scriitorilor temperamentali Tot în spiritul lui Taine, evenimentul istoric spiritualã, în sfera culturii ºi a filosofiei. Evoluþiile
(Heliade, Hasdeu, Iorga) ºi aceea a scriitorilor este înþeles ca o cauzã primã ale cãrei efecte se au fost însã altele, catastrofale.
raþionali (Kogãlniceanu, Maiorescu, Rãdulescu- vãd mai ales la nivel de psihologie, în structura O primã concluzie este cã, în toate explicaþiile
Motru), Mircea Vulcãnescu n-a dus pânã la capãt sufleteascã a celor ce fac parte dintr-o generaþie. sale, Mircea Vulcãnescu a acordat o importanþã
distincþia teoreticã dintre tipologie ºi generaþie. El Reverberaþia lãuntricã produsã de eveniment are o deosebitã influenþei pe care o exercitã
a separat însã acolo unde criticii literari de mai amplitudine inegalã, fiind condiþionatã în mare evenimentul istoric ºi situaþia socialã asupra
târziu au vrut sã lege ºi chiar sã unifice. Astãzi mãsurã de vârstã. Influenþa maximã ºi oamenilor dintr-o epocã. Pe de altã parte, el a
puþini mai cred în disocierea categoricã dintre modelatoare se exercitã asupra tinerilor cu înþeles foarte bine cã nici separat ºi nici împreunã
tipologie ºi curent literar, mai ales dupã ce mentalitatea încã neformatã, interesaþi sã aceºti doi factori nu pot duce la constituirea unei
Eugenio d’Ors ºi Gustav René Hocke au decuplat asimileze experienþã ºi sã-ºi edifice o generaþii dacã lipseºte suportul biologic al vârstei,
barocul ºi, respectiv, manierismul de înþelesul lor personalitate. Generaþia veche, împietritã în cel care condiþioneazã ºi moduleazã orice
strict temporal ºi le-au considerat stiluri artistice convingerile ei ºi având o curiozitate scãzutã faþã influenþã catalizatoare primitã din istorie sau din
regãsibile în mai multe secole, inclusiv în secolul de nou, se retrage pe o poziþie dezangajatã sau de societate. Generaþia este, întâi de toate, o
douãzeci. Cum spuneam, tipologiile se definesc respingere a evenimentului, neacceptând influenþa categorie de vârstã, unitã printr-un sentiment de
prin înþelesul lor supraistoric, dar ºi prin faptul cã acestuia. Psihologia vârstelor se diferenþiazã ºi solidaritate ºi printr-un set de interese comune.
sunt întotdeauna constructe ale criticii literare. Stã apar condiþiile necesare pentru izbucnirea unui Diferenþele de ordin social, psihologic ºi cultural
în putinþa unui critic ca, pe baza informaþiei sale conflict intergeneraþional, cea mai importantã care apar între douã generaþii apropiate vin în
ºi a puterii sale de corelaþie, sã identifice o fiind rezistenþa pe care dorinþa de afirmare a urma deosebirilor de vârstã ºi în dependenþã de
tipologie ºi sã urmãreascã felul cum aceasta se tinerilor o întâmpinã din partea celor bãtrâni, acestea. Cu toate cã sensul biologic al noþiunii
întruchipeazã de-a lungul timpurilor. Generaþiile fortificaþi în instituþiile statului (academii, colegii, este cel mai vechi ºi mai persistent dintre toate,
existã însã în mod obiectiv, în afara voinþei lui ºi institute, universitãþi). În epocile de calm, când Mircea Vulcãnescu semnaleazã douã cazuri când
independent de judecata sa. Criticul nu face decât evenimentele istorice lipsesc, solidarizãrile pe s-ar pãrea cã acesta pierde din însemnãtate, fiind
sã ia act de apariþia lor ºi sã le studieze evoluþia criterii de vârstã sunt mai rare ºi mai slabe, lãsând concurat de înþelesurile noi. În societãþile
cu mijloacele analizei. loc unor asocieri pe bazã de afinitãþi estetice sau evoluate, cum sunt cele europene în secolul
Se cunoaºte cã la începutul anilor 1930 ideologice. douãzeci, intervin principii de diferenþiere socialã
reflecþia lui Mircea Vulcãnescu ºi a colegilor sãi În mod surprinzãtor, când se referã la fãrã o legãturã directã ºi necesarã cu vârsta. La fel
de vârstã a fost acaparatã în mare mãsurã de generaþiile culturale, Mircea Vulcãnescu de puþin conteazã aceasta în epocile de calm
temele vieþii sociale, cu referire explicitã la abandoneazã punctul de vedere determinist ºi istoric, când tinerii nu simt nevoia sã se închidã
dificultãþile de încadrare în sistem ale tinerilor adoptã o concepþie axatã pe problematica în bastionul generaþiei lor ºi se asociazã dupã alte
intelectuali de atunci. Este motivul pentru care, în logosului. Afirmã cã poziþiile spirituale criterii decât cel biologic.
definiþia generaþiei, autorul a dat întâietate (idealismul, realismul, teismul, materialismul, A doua concluzie este cã o temã foarte
sensului sociologic, subordonându-i, cel puþin la naþionalismul, comunismul) sunt veºnice, sunt sensibilã, cum e aceea a conflictului dintre
nivel de intenþie ºi la nivel declarativ, celelalte idei actualizate în istorie de fiecare generaþie în generaþii, n-a constituit subiect de reflecþie pentru
sensuri. Cu toate acestea, am vãzut cã în mod selectiv. Toate generaþiile au un caracter Mircea Vulcãnescu. Ea a fost exprimatã de câteva
periodizare, când vrea sã delimiteze generaþiile ce temporal ºi sunt atinse de precaritate, dar ideile ori, dar în termeni vagi ºi oarecum la modul
s-au perindat în literatura românã, pãrãseºte pe care le îmbrãþiºeazã ºi le susþin stau sub fugitiv. Când a luat în discuþie sensul psihologic
planul sociologic ºi invocã evenimentele mari ale semnul perenitãþii. E fapt cã în interiorul unei al noþiunii de generaþie, a scãpat o propoziþie
istoriei politice. E o contradicþie ce evidenþiazã cã generaþii se disting mai multe poziþii spirituale, despre neînþelegerile dintre tineri ºi bãtrâni, fãrã a
primul (dar nu ºi cel mai important) rol atribuit uneori greu de conciliat, dar întotdeauna acestea insista. Cred cã tãcerea lui în aceastã chestiune a
de Mircea Vulcãnescu evenimentului istoric este sunt ierarhizate ºi numai una dintre ele are fost una diplomaticã. Pentru cã altminteri,
acela de a construi bornele între care se manifestã afirmând peste tot cã deosebirile dintre generaþii
o generaþie literarã. Despre neajunsurile acestui încep de la vârstã ºi se adâncesc la nivel de
mod de a proceda am scris la timpul potrivit. Mai experienþã istoricã ºi socialã, Mircea Vulcãnescu a
departe, în linia concepþiei deterministe a lui subînþeles mereu posibilitatea conflictului
Hippolyte Taine, evenimentul istoric este privit ca intergeneraþional.
factor ce produce, prin marea lui putere de Devenit imediat un reper în reflecþia indigenã
influenþã, modificãri de ordin structural în felul asupra problemei, studiul a creat emulaþie ºi
de a gândi ºi de-a acþiona al celor ce l-au trãit. Un putem spune cã intervenþiile urmãtoare, pânã la
rãzboi, o revoluþie, dar ºi alte împrejurãri mai începutul anilor 1940, deºi au evitat polemica
puþin explozive devin locurile comune în care directã ºi explicitã, au fost scrise în replicã ºi au
membrii unei generaþii se întâlnesc ºi pe care le încercat sã îmblânzeascã teoria, cam abruptã,
invocã în mod frecvent ca pe un semn de formulatã în revista „Criterion”.
recunoaºtere, ca pe o parolã. Unele evenimente „
pot fi considerate acþiuni de generaþie (cum a fost
Revoluþia de la 1848, de exemplu), altele au cauze
în afara generaþiei ºi sunt doar suportate de
aceasta. În studiul sãu, Mircea Vulcãnescu a vrut
sã arate cã tinerii de aceeaºi vârstã cu el au tot ce
le trebuie pentru a fi o generaþie ºi cã îndeplinesc,
punct cu punct, toate condiþiile pe care examenul
teoretic al noþiunii le-a pus în evidenþã. Împins de
convingerea cã o structurã generaþionalã nu poate
apãrea în lipsa unui eveniment istoric care sã o
modeleze, a invocat Rãzboiul din 1916, trecând
Radu Puºcaºu Abstract, 2010

TRIBUNA • NR. 234 • 1-15 iunie 2012 19


Black Pantone 253 U

Thalassa sau exuberanþa


masculinitãþii
Mihaela Mudure

N
u putem spune cã existã o tradiþie gay în întâmpinase din partea acestui suflet ce se închi-
literatura românã. Textele care vorbesc sese în el ca într-o cetate” (34). Viziuni ambigui îi
despre acest soi de viaþã ºi comportament trezesc lui Thalassa dorinþe homosexuale. Scene
sunt puþine. Straja dragonilor, memoriile lui Ion de orgii pedofile sunt preludiul dorinþei de împre-
Negoiþescu, amintirile lui Mircea Zaciu dintr-o unare cu un bãrbat. Copilul, cu personalitatea lui
Oradie a adolescenþei în care prietenia, admiraþia incertã încã, este un partener mult mai uºor de
alunecã spre un soi de erotic nemãrturisit1 sau manipulat decât femeia maturã sau bãrbatul
Ambigenul lui Octavian ªuluþiu, romanul unui adult. Un episod oniric pedofil marcheazã foarte
bãrbat feminin, ar fi câteva exemple care ar putea bine transformarea lui Thalassa. Cu ochii minþii,
alcãtui un soi de continuum gay care merge de la acesta îl vede pe Cezar petrecând în companie
o extremã în care sexualitatea e carnal exprimatã bãrbãteascã, alãturi de “sclavi svelþi – cingalezi
pânã la cealaltã extremã în care eroticul e ispititori sau georgieni subþiratici” (44). Împãratul
sublimat prin admiraþie ºi prietenie. Mai degrabã îi obligã la gesturi în care supunerea se traduce ºi
aluziile dau de înþeles cã da, ar exista ºi printre prin adoraþie sexualã ºi senzualã: “… cu gleznele
români asemenea gusturi. picioarelor strânse în cercuri de aur bãtute în
Thalassa lui Alexandru Macedonski, o rubine, îi îngenunchea în preajma lui, silindu-i sã i
novella2, dupã standardele literare anglo-saxone, e se uite lung în ochi, pentru ca sã bea ºi din vinul
un text care ar putea fi considerat parte a unei voluptãþilor perverse pe care dânºii i-l turnau din
tradiþii gay în literatura românã. Eroul principal, plin din al lor” (44). În acelaºi timp, Thalassa visa Octavian Micluºanu ADN-ul teatrului, 2007
un bãrbat frumos a cãrui splendoare fizicã scri- ºi alte mângâieri, atingeri catifelate, nu se ºtie de
itorul o descrie pe îndelete ºi cu multã plãcere, devine scuza unor atingeri ca de la bãrbat la bãr-
cine oferite, care “i se furiºau de-a lungul gâtului, bat. “…[P]entru a dovedi Caliopei cã o femeie nu
are o poveste de dragoste cu o femeie. Dezamãgit îi ajungeau sânii ºi, apucându-se sfârcurile, se
de oferta feminitãþii el se sinucide, oferindu-se e scãzutã prin stãrile în care e pusã de fire, o
jucau cu ele” (44). Ambiguitatea situaþiei sexuale schimba, în unele momente, în bãrbat ºi, luând
drept ofrandã soarelui, patronul masculinitãþii tri- nu e lipsitã de seducþie. Singura soluþie pe care
umfãtoare ºi tatãl lui natural. Macedonski vine cu locul femeii, o înnebunea ºi înnebunea” (81).
Thalassa o poate gãsi este masturbarea. “Thalassa, Unirea aceasta duce, în final, la anihilarea
precizãri privind aceastã paternitate cosmicã chiar care posedându-ºi visurile se posedase pe el, vedea
de la început. “Soarele el, singur, fusese cel care-l Caliopei ca entitate femininã diferitã ºi separatã.
cã nimicul pe care îl strange în braþe îºi pãstreazã Unificarea e totalã, uniunea integralã. “Ea nu se
crescuse ºi iubise, care îi fusese sãnãtatea ºi viaþa” încã multã vreme substanþializarea” (46).
(23). Natura desãvârºeºte gestul terminal al lui mai socotea, ºi poate cu adevãrat cã nu mai era,
Întânirea cu Caliope îi modificã pentru decât o parte a din corpul lui ºi se miºca numai
Thalassa, declanºând un cutremur care închide pe moment înclinaþiile uranice. Simbolic, Thalassa se
veci peºtera (pântecul matern al zeiþei Gea) în încotro o ducea el” (89).
lasã dominat de frumoasa lui partenerã, moment Înnebunit de Priap, zeul falusului, Thalassa o
care s-a consumat episodul erotic heterosexual din care marcheazã alternativa unei opþiuni sexuale.
viaþa acestui bãrbat de excepþie. Povestea aceasta, omoarã pe Caliope. “[A]cest sânge – cel al marii
“[F]oarte des, ºi tocmai când Thalassa se aºtepta ispãºiri – lua drumul deschizãturii sanctuarului ºi,
precum ºi toate ale ei implicaþii, trebuie sã mai puþin, ea se furiºa fãrã zgomot în spatele lui,
rãmânã îngropatã pe veci. rãzbind afarã, era sorbit, încet-încet, de soare,
îi sãrea în cârcã ºi, petrecându-i un ºiret prin gurã, bãut de el ºi primit ca un prinos de la el plecat ºi
De la început, frapeazã frumuseþea masculinã îl plesnea peste obraz cu o biciuºcã din ierburi
a lui Thalassa: “pieptul lui larg; brâul înalt cu care la el înapoiat” (92). Despre ce ispãºire e vorba?
împletite” (68). Nu ºtim dacã Macedonski ºtia de Ispãºirea atracþiei faþã de femeie, trãdarea legii
îºi încingea mijlocul ºi se urca pânã la jumãtatea celebra fotografie a lui Lou Andreas-Salomé care îi
coastelor; tot ce era aþâþãtor în organismul lui atracþiei homo-sexuale. Thalassa e copleºit de
mânã, cu o biciuºcã, pe Paul Rée ºi pe Friedrich “simþirea cã-ºi îndeplinise datoria în mãsurã cel
cutremurat de o viaþã puternicã; fruntea lui arsã Nietzsche sã tragã cãruþa pe care ea o conduce.
de flacãra pãrului” (17). Autorul are o voluptate, puþin cu lãuntricele îndemnuri” (94). Ucisese pe
Fotografia cu pricina dateazã din 1882 ºi a fãcut Caliope ca pe “vecinica împotrivire ºi ispitã” (94).
care ne poate da de gândit, în a savura fru- furori. Macedonski a adãugat zãbala ºi a iniþiat
museþea masculinã. Ambiguitatea tendinþelor sex- Pânã la urmã, frica de femeie, groaza de iadul din
contactul fizic intim între Thalassa ºi frumoasa adâncul ei, teama cã puterea lui de bãrbat nu va
uale ale lui Thalassa este exprimatã clar de autor, lui cãlãreaþã, Caliope. Dupã cum spuneam, nu
care totuºi nu foloseºte cuvintele cele mai radicale fi destulã pentru a astâmpãra foamea femeii,
ºtim dacã scriitorul român ºtia de acest document toate aceste emoþii negative îºi desãvârºesc
pentru situaþia respectivã. “Un lucru era, însã, fotografic, dar asemãnarea e izbitoare ºi inspiraþia
adevãrat: cã legile firii, ce-l zidiserã aºa cum era, lucrarea. Thalassa ucide ceea ce era contrar naturii
nu e imposibilã. Se ºtie cã ficþiunea eroticã sale. El plãteºte, rãs-plãteºte cu vârf îndesat ºi dis-
n-aveau sã dea socotealã nimãnui despre ce Thalassa a apãrut întâi în franþuzeºte, în 1906,
urmãriserã ele” (94). Numele personajului princi- pare în peºterã, în adâncul pântecului mamei Gea.
sub titlul Calvaire du feu, ºi abia în 1916 în El este o excepþie. Asemenea excepþii existã.
pal are, de asemenea, o anume ambiguitate. În româneºte, sub titlul Thalassa. Trecuse, deci,
limba românã, numele terminate în “a” sunt, de Acesta este cel mai important mesaj al acestui
destul timp de la apariþia fotografiei luatã la text prin a cãrui frumuseþe aproape calofilã,
regulã feminine. Ori feminitatea sau feminizarea Lucerna, Elveþia de fotograful Jules Bonnet pentru
lui Thalassa, atât câtã este, þine de refuzul hetero- Alexandru Macedonski înscrie un capitol gay într-
ca ea sã facã furori ºi în Franþa. o istorie încã nescrisã a literaturii române.
sexualitãþii impusã ca normã. Pentru Thalassa, a fi Dar relaþia Caliope-Thalassa nu e relaþia
bãrbat nu presupune ºi necesitatea de a dovedi obiºnuitã dintre o femeie ºi un bãrbat. Cei doi
acest fapt trupeºte femeii. par mai degrabã doi tineri efebi. Iubirea lor nu se
Primul contact al lui Thalassa cu femininul Referinþe
bazeazã pe complementaritatea obiºnuitã dintre Macedonski, Alexandru. Thalassa. Nuvele.
este contactul cu apa: “ºiretenia ei femeiascã se bãrbat ºi femeie ci pe asemnãnarea dintre cei de
prelingea de-a lungul corpului pânã-l fãcea sã i se Bucureºti: ERC Press, 2009.
acelaºi sex (e un soi de homo-sexualitate).
predea” (26). Imaginea este de o senzualitate “Intraserã atât de mult unul în altul, prin pori, 1 “O flacãrã teribilã ardea în privirea ºi vorba sa. Îi
copleºitoare. Din pãcate, biologicul lui Thalassa prin buze, prin rãsuflare ºi auz, prin ochi ºi simþeai dogoarea la simpla apropiere. Numai marii
are particularitãþi care împiedicã savurarea ofertei suflete, încât trãsãturile chipului lor începuserã sã mistici trebuie cã aveau forþa de a transmite aceastã
feminine. “Arsura unei dureri, ca cea care i-ar fi se asemene. Cine nu i-ar fi ºtiut ºi i-ar fi vãzut combustie interioarã, devenitã verb, fascinaþie, atracþie
fost pricinuitã de un fier roºu, nimicea în numai, ar fi crezut cã Thalassa e un frate mai magneticã” (Mircea Zaciu apud Mia Pãdurean, Spini ºi
Thalassa fiorul plãcerii ºi Priap, cu toate silinþele mare alãturi de unul mai mic” (81). Mângâierile aureolã, Cluj-Napoca: Editura Viaþa Creºtinã, 2001,
ce-ºi da sã rupã gura sacului în care firea îi închi- permise ºi cerute de Thalassa în jocul iubirii sunt p. 71)
sese unealta, nu izbutea decât sã învineþeascã de expresia unei nostalgii pentru homo-iubire. 2 Gen literar, intermediar, ca lungime între nuvelã
mânie ºi sã iasã rãnit din luptã” (26). În cele din Thalassa o egalizeazã pe Caliope cu un bãrbat. ºi roman. De regulã, are între 50-100 de pagini.
urmã, Eros îl elibereazã pe Thalassa de chinul Menstruaþia, aceastã pecete a naturii pe trupul
sãu, dar vrea sã se rãzbune de “împotrivirea ce „
feminin, nu e amintitã ca atare, ci aluziv. Ea

20 TRIBUNA • NR. 234 • 1-15 iunie 2012

20 Black Pantone 253 U


Black Pantone 253 U

patrimoniu
existenþialã, fascinaþia alteritãþii corporale ca sediu
Tech - Nica generator de fericire existã. Nudurile sale au
vivacitatea unor „pomone”, suitã subtilã de articulãri
mai mult sau mai puþin graþioase. Estetica lor nu este
ºi Metafora sa succesoralã concupiscentã, dar trece nonºalant peste
„rezidualitatea” clasicului, este maliþioasã, vehement
monumentalã, amintind de postúri ºi rezumãri an-
Vasile Radu estetice din lumile lui Cézanne sau Renoir. Un prilej
(Note despre mesaj ºi fericire în pictura lui necunoscutul care ne înconjoarã, determinã curentul laborios de a intui structurile ºi articulãrile interne ale
Ioachim Nica) proaspãt al senzaþiilor vizuale sã cureþe de zgurã corpurilor, reprezentãrile lor au stranietatea unor
obiºnuinþele ºi sã provoace starea „curatã” de viziuni îndepãrtate, vag-îndurerate, despovãrate de
1.Recenta expoziþie de la „Artexpert Gallery” a reflexivitate artisticã. Aceastã re-echilibrare funcþionalã orice instinct erotic, dar mimând contactul fiziologic
artistului plastic Ioachim Nica aduce, pentru publicul a mecanismului genetic al artei echivaleazã cu re- sau carnal. Sunt, mai degrabã, toate, un elogiu al
atent la schimbãrile fenomenului artistic, noutãþi instaurarea „stãrii de fericire” care este una din formei împlinite psihologic, atestând un „prag al
surprinzãtoare despre creaþia acestuia. obiºnuinþele creative ale artistului. Iar, aceastã stare - fericirii” printr-o abundenþã, organicitate voyeuristã
2. În urmã cu câþiva ani, psihiatrul francez din spusele lui Christophe André - provocatã de artã, care þine de fenomenologia roditoare a barocului ºi
Christophe André lansa, printr-o carte, („L’Art du „poate schimba lumea”(!). Evident lumea interioarã, de imageria corporalã proprie abundenþei paradisiace.
Bonheur”) o tezã tulburãtoare: „arta este un suport lumea creaþiei artistului. Dar poate avea acelaºi efect
pentru a ne schimba viaþa, pentru a reflecta, pentru a ºi asupra privitorului. Privindu-i lucrãrile, ni se oferã 7. „Ultima fericire” este cea prin care intuim
ne modifica propriile emoþii, fãrã a avea impresia un bun prilej de a opri timpul pentru a medita declinul. O stare de abandon crepuscular, de tandrã
producerii unui sacrilegiu!” (Arts Magazine, sept., asupra naturii, permiþându-ne sã ne schimbãm viaþa, aºezare ºi de „colorare” a lucrurilor, odatã cu intrarea
2011) Parcã am mai auzit undeva o astfel de modificându-ne emoþiile, articulându-ne altfel pe ultima orbitã înainte de descompunerea finalã.
judecatã! Vom conveni cã ea poate fi un îndemn judecãþile, atitudinile. Amurgul violaceu, resorbirea tenace a culorilor vii,
adresat privitorului de a se abandona cu voluptate Aceasta ne permite sã acceptãm „intermitenþa” desluºitã aparent din amestecul incert al tuºelor de
înfioratei plãceri a mesajului (acolo unde acesta fericirii, ca ºi intermitenþa spectacolului naturii care culoare, al gamelor vivace sub tenebra umbrelor ºi al
existã!) practicat de artistul plastic. dispar ºi reapar în cele mai neaºteptate momente ale griurilor calde, colorate din ultimul anotimp al
3. Dupã pensionarea de la Universitatea de Artã „cãlãtoriei” noastre. anului, semnificând aceeaºi dinamicã descendentã,
din Cluj, Ioachim Nica a fost silit la un periplu quasi- 5. Fracþionarea succesiv temporalã, practicatã prin aceeaºi lentã, inexorabilã cãdere spre întuneric. Spune
cotidian nu uºor de suportat, acceptând sã predea un artã, ca efect de moment asupra curgerii timpului, are tot Christophe André: „Declinul fericirii înseamnã ºi
curs la Facultatea de Artã din Oradea. A încercat sã o reprezentare strãlucitã în celebra pânzã a lui mai multã fericire. Cu un plus de subtilitate ºi
înlocuiascã partea plicticoasã, a acestor cãlãtorii spre Monet, „Gara Saint Lazare”, ca o chintesenþã a complexitate”. Este ca un nor aºezat în faþa soarelui,
Oradea, alegând sã umple clipele de recluziune din reprezentãrii miºcãrilor inefabil aeriene ale atmosferei semnificând plãcere racoroasã, solemnitate
compartimentul de tren, privind ºi reflectând din acel punct al tuturor plecãrilor ºi sosirilor care nu melancolicã îngrijoratã. Ceva în genul presimþit de
peripatetic asupra peisajului care se derula, în timpul a încetat pânã deunãzi sã fie gara feroviarã din epoca Wateau pictând „Îmbarcarea de pe Cythera”, o
mersului, prin faþa ochilor. Timp, totuºi, insuficient forþei aburului. Stârnit de „glasul roþilor de tren”, retragere dureroasã cu regretul de a pãrãsi un tãrâm
pentru a gândi compoziþii elaborate, chiar notaþii Ioachim Nica se abandoneazã pulsiunilor retractile al fãgãduinþei. O vagã morbideþe savant amplasatã, ca
senzoriale, impresioniste, de la fereastra vagonului. sau expansive pe care mersul „în adânc” le induce cu un obstacol major în faþa surselor de luminã,
Dar suficient pentru a isca emoþii fulgurante, ajutorul vãzului, provocându-ºi lui însuºi „stãri de fãcându-le difuze, nu ne lasã încã se ne contaminãm
dinamice, la ceea ce se desfãºura vertiginos pe retinã, visare” la limita realului, stãri stimulate prin de nefericire ºi sã consumãm aceastã ultimã extincþie
provocând crâmpeie de gânduri ºi o stare perceptivã resuscitarea memoriei afective ca practicã a lecturii treptatã ca pe o extravaganþã a plãcerii.
alertã, animatã de strãfulgerãrile memoriei vizuale, virtuale, co-memorative, asociative. 8. Prezenþa binefãcãtoare a fericirii este extrasã
iluminând secvenþial straturi aluvionare ale imaginilor 6. „Prima fericire” este cea pe care o aflãm în chiar din efectul dedicat al muncii de observator
de istoria artei. braþele celor pe care îi iubim. Întotdeauna concepem rutinat ºi abil al lumii înconjurãtoare, ºi mai ales din
4. Iatã cum, o decizie comportamentalã fortuitã fericirea proprie cu ajutorul celor de care ne expunerea ºi prelucrarea orgiasticã a motivului
asupra vieþii artistului, chiar dacã presupune un înconjurãm. Inteligenþa acestei fericiri existã pentru cã pictural. Fericirea are aici efectul unui transfer de
cortegiu de servituþi, poate favoriza ieºirea din fluxul ea însãºi este o construcþie interioarã care nu sensibilitate, un apel coerent la împãrtãºirea radiantã
obiºnuit al creaþiei, abandonarea obiºnuinþelor valoreazã decît în contexul relaþiei noastre afectuoase pe o co-relaþie a cuplului (executant - privitor).
creative, abordarea de pe un alt palier al muncii cu alþii. Vãzut din aceastã perspectivã, artistul este Fericirea este chematã prin acest dialog al acþiunii
artistice, o altã întemeiere ºi parcurgere a temei, um „mare melancolic” care ne reaminteºte lucrul comune în care observaþia se combinã cu perceptivul,
insinuându-se, din întâmplare, ca altã necesitate a esenþial cã indiferent de forþã ºi încrederea sa exultanþa emoþionalã cu satisfacþia comunicãrii
raportãrii la realitate. Aceastã aºteptare provocatoare generoasã, dincolo de slãbiciunile lui de moment, acesteia. Orice lucru sau parte a naturii sunt
a ochiului flãmând de a cuprinde nesãþios dincolo de sãnãtatea sa fragilã, de „oboseala” lui susceptibile sã fie comunicate, sã angreneze poematic
într-o relaþie biunivocã artistul ºi privitorul. Lucrurile
simple, fenomenele mãrunte, qvasi-imperceptibile,
câºtigã deodatã amploarea monumentalului ºi
dimensiunea celestã. Mesajele au aici consonanþa
liricã a scrisorilor „parfumate” ºi vigoarea irezistibilã a
unui curent perceptiv care strãbate tot organismul ca
un val de cãldurã care te înalþã printr-o inefabilã
portanþã. Un astfel de mesaj nu poate fi posibil decât
prin prin practica subtilã a unor tehnici care îºi au
izvorul ºi susþinerea în însãºi fibra fiziologicã a
organismului, prin care tehnica devine prima naturã
ºi însuºire a comunicãrii sensibile ºi emoþionale, cum
este cazul acestui excelent practician al mesajelor
artistice codificate subliminal. Tehnica sa este o
„erudiþie” a sensibilitãþii ºi aratã aceeaºi veche
practicã a lumii greceºti din care vine ºi cuvântul care
îl desemneazã pe „Nike!”. (Învingãtorul!)
9. O reîntoarcere febrilã la intimismul patetic
individualist al celor douã mii de ani de picturã care
au premers retorica grosolanã ºi primitivã a
mesageriei militante în care se transformase realismul
militant care, ºi astãzi, se întoarce pe dos ºi începe sã
ne dea târcoale. Concomitent cu decãderea
sensibilitãþii ºi polivalenþei comunicãrii.
Ioachim Nica Vedere spre Feleac „

TRIBUNA • NR. 234 • 1-15 iunie 2012 21

Black Pantone 253 U 21


Black Pantone 253 U

remarci filosofice
pubelã individualã, secretã, de contradicþii
Iubire ºi înþelepciune (I) erotice. Rezultatul: tot felul de nevroze la vârsta
adultã.
Jean-Loup d’Autrecourt Iatã, prin urmare, o concepþie negativã
despre iubire, pentru cã aceasta devine o cauzã

R
evista Tribuna a consacrat un numãr puternic, celãlalt are tendinþa de a fi ocultat. În importantã a traumatismelor psihice, a bolilor
tematic iubirii, sub diferite forme (eros, societãþile tradiþionale ºi arhaice, când cultul mentale. Poate cã nu întâmplãtor, înþelepciunea
sex, relaþie sentimentalã etc.). Din pãcate morþii cu ritualurile aferente devine o veritabilã veche, arhaicã, a societãþilor tribale, impunea
am ratat evenimentul respectiv, însã ecoul instituþie, cu comportamente specifice ºi bine neofiþilor riturile de iniþiere, pentru cunoaºterea
articolelor a fost prea mare, am fost prea reglate, foarte vizibile, foarte explicite iubirii. Nu numai cã era foarte importantã, dar
impresionat, ca sã nu revin ulterior cu un (exoterice), dimpotrivã, tot ceea ce þine de ca orice lucru important, iubirea era ºi
rãspuns. Faptul este cu atât mai important, cu practicile erotice, sexuale, de iubire este mai periculoasã. Ideea este frumos ilustratã în opera
cât subiectul mã preocupã în mod direct ºi degrabã ocultat (ezoteric). O pudoare exageratã, lui Mozart, Flautul fermecat, unde protagoniºtii
constant, ca specialist al iubirii, adicã filosof tot felul de tabuuri se instaureazã, astfel încât (Pamina ºi Tamino) reuºesc sã-ºi salveze iubirea,
prin vocaþie. Cu aceastã ocazie, am sã încerc sã accesul la iubire sã fie împiedicat sau mascat. numai prin niºte etape purificatoare, care sunt
scot în evidenþã aspecte mai puþin cunoscute ale Doar practicile de iniþiere, foarte elaborate, tot atâtea etape iniþiatice. Altfel, sunt ameninþaþi
iubirii, dar mai importante decât permit neofiþilor sã descopere iubirea. De altfel de moarte, de distrugere.
s-ar bãnui, care astfel salveazã noþiunea de cum am putea cunoaºte iubirea, fãrã iniþiere? O altã dificultate þine de prezenþa masivã a
pericolele banalizãrii, devalorizãrii, vulgarizãrii. Mai târziu, aceasta avea sa fie principala tezã subiectului (iubirea), care este tratat peste tot:
Acestea din urmã sunt specifice „romanului roz socraticã despre iubire. Este ºi motivul pentru în literaturã, în cinema, în muzicã, în poezie ºi
de garã” (cum spun francezii), filmului care omul contemporan nu mai ºtie ce este picturã, în genere în toate artele. Supra-
comercial ºi bineînþeles mentalitãþii comune iubirea, nu are ºansa sã trãiascã nici cel puþin o abundenþa tematicã duce la un fel de saturaþie
contemporane. experienþã de iubire: pentru cã nu a fost ºi de inflaþie sentimentalã, difuzatã ºi
Deci voi încerca sã amintesc câteva definiþii niciodatã iniþiat. amplificatã de mijloacele mass-media. Falsa
ale iubirii, cu ajutorul unor vechi concepþii Într-adevãr, în epoca contemporanã, aceste rituri imagine, concepþia eronatã despre iubire are
filosofice (Platon, Aristotel, sf. Toma din de iniþiere au dispãrut. În schimb se constatã, în consecinþe nefaste, provoacã traumatisme,
Aquino); dupã care voi arãta cã noþiunile de cazul societãþii occidentale, extravertirea violenþe, ba chiar tragedii. Prin aceastã
iubire ºi de cunoaºtere sunt solidare, ba chiar se comportamentelor erotice, care merg pânã la supradeterminare a temei iubirii se ajunge la
aflã într-un raport de necesitate; în fine, voi formele cele mai violente ºi mai degradante, ca devaluarea unui fapt important, la banalizarea
trage niºte consecinþe surprinzãtoare despre pornografia. acestuia.
raportul dintre iubire, cunoaºtere ºtiinþificã ºi Prin opoziþie, tot ceea ce þine de deces, de Or, aceastã banalizare duce inevitabil la
tehnicã, cu exemple concrete din modurile de înmormântare, de ritualurile aferente, ca doliul ignoranþã. Toatã lumea se „pricepe” la iubire, ca
funcþionare ale tehnologiilor. sau pur ºi simplu îngroparea religioasã, dispar, ºi la politicã sau la fotbal, însã majoritatea
Toate aceste remarci reprezintã de fapt niºte sunt suprimate sau efectiv interzise. Faptul pare ignorã de fapt despre ce este vorba. Cu cât un
extrase din cursurile de filosofia ºtiinþei ºi de surprinzãtor, dar în Vestul Europei este interzisã subiect este mai popular, cu atât mai mult
epistemologie, þinute în faþa studenþilor francezi fotografirea ºi filmarea defuncþilor; jandarmul acesta riscã sã devinã în realitate necunoscut. O
sau din conferinþe pentru publicul larg, pe care supravegheazã fiecare etapã a acestui eveniment. consecinþã a acestei probleme se prezintã ca un
le adaptez aici pentru cititorii români. Succesul Moartea a devenit foarte discretã. De aceea fenomen masiv de societate: de fapt toate
acestor prelegeri a fost surprinzãtor de mare, în „ritualul” se terminã în genere prin incinerare, poveºtile de dragoste sfârºesc rãu sau tragic,
special faþã de publicul feminin. Deci meritã sã prin dispariþia completã ºi cât mai rapidã a atunci când nu sunt pur ºi simplu lamentabile,
vedem mai întâi, care sunt sensurile originare oricãrei urme a defunctului, a oricãrei prezenþe stupide, mizerabile, plictisitoare. De unde ºi
ale iubirii, cu problemele reale pe care acestea le a morþii. Înmormântarea propriu-zisã este prea principala paradoxã: de ce sã cãutãm fãrã
implicã ºi astfel sã explicãm ºi entuziasmul scumpã, pe piaþa de consum, ca sã se mai încetare ceva care ne face nefericiþi, doar în
admiratoarelor mele franceze. efectueze conform tradiþiei. virtutea unei iluzii de fericire?
La „ceremonie” nimeni nu mai poartã doliu, Exemplele tragice sunt prea numeroase, ca sã
Ce este iubirea? rudele ºi prietenii vin îmbrãcaþi ca la petrecere, dau aici o listã exhaustivã. Câteva doar, care-mi
Poetul latin Virgil începea unul dintre cu haine colorate. Iar atunci când merg la nuntã vin mai rapid în memorie, sunt suficiente: Paris
versurile sale astfel: Omnia vincit amori. Iubirea (simbol al iubirii ºi eveniment din ce în ce mai ºi Elena, Orfeu ºi Euridice, Adam ºi Eva, Tristan
este asimilatã în acest caz cu un fel de tiran, rar) se îmbracã toþi în negru. Este deci vorba de ºi Isolda, Hamlet ºi Ofelia, Pierre Abélard ºi
stãpân al oamenilor ºi în acelaºi timp al zeilor. o inversare a simbolurilor, care duce ºi la Héloïse, Romeo ºi Julieta, Don Quijote ºi
Deci din start chestiunea se anunþã pasionantã. denaturarea fenomenelor, la banalizarea Rosalia etc. Ba chiar pot împinge exemplele
Nu spunea chiar sf. Augustin „Iubeºte ºi fã ce evenimentelor, la devierea comportamentelor. pânã la cazurile alienante, nevrotice, semne
vrei”, reducând astfel problema libertãþii, ba Tot procesele de laicizare explicã ºi clare de nebunie, cum ar spune Michel
chiar întreaga moralã, la cea a iubirii? Nu-l amploarea fãrã precedent a fenomenului de Foucault: Don Juan, Marchizul de Sade ºi
putem bãnui de ignoranþã sau de comercializare a morþii. Familia nu are dreptul Casanova, ca sã amintesc doar pe cei mai
superficialitate, pe acest specialist (în tinereþe) al (legea nu permite) ºi nici posibilitatea sã se cunoscuþi ºi mai excentrici. Ce trebuie sã
bordelurilor din Roma, care mai târziu avea sã ocupe de acest ceremonial, cãci doar firmele reþinem de aici este faptul cã acestea sunt niºte
se converteascã ºi sã devinã episcop creºtin ºi specializate sunt abilitate în acest sens. Asistãm poveºti de iubire excepþionale, niºte cazuri
filosof occidental. deci la o devalorizare a iubirii, care este legatã exemplare, niºte modele, care ilustrezã aspectul
Tematica este deci fascinantã, cãci a captivat în mod paradoxal de chiar ocultarea morþii. problematic al iubirii.
de-a lungul istoriei: filosofii, poeþii, artiºtii, Consecinþele nefaste apar foarte rapid, prin Pe de altã parte, miza este dublatã de faptul
feþele religioase, iar mai recent specialiºtii în generalizarea nevrozelor individuale sau prin cã iubirea se aflã la originea vieþii, a lumii. Prin
ºtiinþe umane (sociologii, dar mai ales apariþia psihozelor de masã. puterea ei magicã de fermecare, de încântare,
psihologii, psihanaliºtii ºi psihiatrii). Însã marea Sã nu uitãm, cã existã încã de la începutul aceasta stabileºte legãturi, relaþii între fiinþe,
uitare, ca sã nu spun marea ocultare a iubirii secolului XX, cel puþin o teorie psihanaliticã între lucruri, le asigurã perenitatea. Iar înþeleasã
vine, din pãcate, din partea ºtiinþelor exacte. O (cea freudianã), care încearcã sã elaboreze ca pasiune, iubirea se aflã la baza întregii
sã vedem mai târziu, care sunt motivele acestui metode terapeutice, de vindecare a nevrozelor, cunoaºteri. Cum este posibil aºa ceva? Foarte
nihilism ºtiinþific. plecând de la presupoziþia traumatismului simplu, dacã plecãm de la studiul relaþiei clasice
erotic, suferit în copilãrie. Teoria freudianã de cunoaºtere, între subiect ºi obiect. Subiectul
a) Dificultãþi ale iubirii considerã cã libidoul (energiile psihice de cunoscãtor este pasionat de obiectul de studiu,
O primã dificultate este semnalatã de relaþia origine eroticã) a fost declanºat prea devreme, fiind capabil sã-ºi consacre întrega viaþã în
dialecticã eros-thanatos, relaþie necesarã între în urma unui ºoc emoþional suferit de copil. cercetarea acestuia. Toate meseriile se justificã
viaþã ºi moarte. Fiecare epocã are un mod Faptul îi va marca pe urmã întreaga viaþã, prin astfel. Prin amplificarea cunoaºterii, subiectul
specific de tratare a acestei relaþii. Când unul refularea acestui traumatism în incoºtientul tinde sã posede obiectul de cunoaºtere.
dintre cei doi termeni se manifestã mai individului. Astfel inconºtientul ar fi un fel de Sã nu uitãm cã în toate miturile fondatoare,

22 TRIBUNA • NR. 234 • 1-15 iunie 2012

22 Black Pantone 253 U


Black Pantone 253 U

cum ar spune Eliade, hierogamiile (uniunile


sexuale ale zeilor) sunt surse de descoperire, ale puncte de vedere
unor noi cunoºtinþe practice, arte ºi meserii
(facerea focului, fierãria, agricultura,
ºamanismul, alchimia). Pe scurt, imitarea
Spãlarea unor dosare securiste din
acestor acte divine de iubire are un rol fondator
pentru cunoaºtere. Dar, în fond, ºtiinþa A.C.N.S.A.S. la „România Literarã”
ºtiinþelor, care este filosofia, nu se defineºte
chiar aºa: ca iubire de înþelepciune! Trebuie deci
sã facem un pic de etimologie, ca sã înþelegem
Marginal la „Studiul de caz”
mai bine aceastã noþiune contradictorie ºi astfel
sã preparãm discursul filosofic. Bartolomeu Anania
b) ªi un pic de etimologie Teodor Tanco
În limba românã, cuvintele „iubire” ca ºi
(continuare din numãrul trecut) publice cã a fost, iar, târziu, vinovatul a
„dragoste” vin din salvã (ljubiti, respectiv
recunoscut.

N
dragost’). Doar „amor”, vine din latinã, însã din
u-i curgãtor ºi convingãtor firul ideii Poziþia Sinodului B.O.R. este de a nu face
pãcate derivatele acestei rãdãcini au în limba
pentru care s-a fãcut documentarul, publice numele slujitorilor Bisericii Naþionale foºti
românã doar conotaþii derizorii sau desuete:
nesesizând cele douã forme de urmãrire, colaboratori ai Securitãþii ºi probabil unii astãzi ai
amorez, amorezá, amorós, amic. Iar atunci când de unde insuficienþa cercetãrii numai pe astfel de S.R.I... Exact aceeaºi poziþie este la U.S.R. ºi la
ocurenþa este serioasã, termenul desemneazã dosare. De aceea, dupã concluzia rezultatã din toate Uniunile de creatori, reuºind sã mutileze
ceva ambigu: „amor propriu”, care înseamnã analiza funcþiei de preºedinte al Centrului Legea lustraþiei. Ascunderea ºi tãinuirea numelor
orgoliu, dar ºi mândrie; sau „amanþi”, o iubire Studenþesc „Petru Maior” din Universitate, trebuie turnãtorilor continuã. Mulþi ar mai fi fost de
cumva reprobabilã, ascunsã, interzisã. Pe de altã spus cã e o mascã în favoarea fostului student scris. Se ºtiu doar câþiva care au ajuns în gura
parte, termenul grecesc eros a dat în limba Bartolomeu Anania, de a lucra în secret sub acea presei. Nu-mi explic de ce numai din Filiala Cluj a
românã, ca ºi în alte limbi latine, o întreagã demnitate. În realitate, U.S.R. a apãrut o listã cu 20 de nume! Nici din
familie de cuvinte, care trimit, în mod n-a fost decât câteva zile delegat, un fel de marea filialã din Bucureºti, din celelalte din þarã
impropriu, mai degrabã la activitatea sexualã preºedinte interimar la spartul societãþii. Dar nu s-a dezvãluit decât întâmplãtor. S-au gãsit,
(erotic, erotism, erotoman etc.). Utilizarea urmãritul a fãcut caz. Iar de ea au profitat ºi totuºi, într-o þarã douã excepþii, un popã ºi un
pragmaticã a diferiþilor termeni a generalizat ºi urmãritorii, cã le-a oferit un capãt de acuzã. În scriitor care sã recunoascã public ºi cu umilinþã cã
deci a consacrat la români mai degrabã termenii schimb, el se proteja cu funcþia iluzorie, când era au fost informatori: mitropolitul Nicolae
greceºti ºi slavi. învinuit pentru ceea ce era în ascuns legionarul. Corneanu ºi redactorul Alexandru Paleologu.
În schimb în limba francezã (ca sã dau un Târziu ºi parþial a recunoscut în Memorii cã nu el În cazul preotului ºi scriitorului Bartolomeu
exemplu), termenul „amor”, care a fost introdus a fost capul iniþierii ºi organizãrii, a pregãtirii ºi Anania era moral ºi obligatoriu un rãspuns, fiind
din vechea provensalã (latinã), la feminin, nu a declanºãrii grevei studenþimii clujene de la
aparþinãtor ºi membru de prestigiu al
rezistat decât pânã în secolul al XVII-lea. La Universitatea „Regele Ferdinand I” din Cluj, în
amândurora. Secretizarea dosarelor respectivelor
baza acestei noþiuni se aflã o concepþie componenþa cãreia era ºi Facultatea de Medicinã
instituþii aruncã tãinuirii pentru acest nume,
originalã despre iubire, difuzatã de trubaduri, (pânã în 1948). Cãci mai pe urmã s-a dovedit, de
pentru cã beneficiazã de protecþia oficialã. Sub
menestrelii care cântau „la fine amor”, „l’amour alþii, rolul minor ºi chiar absenþa dintre studenþii
acelaºi acoperemânt al bãnuielii stau ºi vinovaþii,
courtois”, în evul mediu. A fost probabil una la demonstraþia din 28 aprilie ºi pe timpul grevei.
ºi nevinovaþii. Arhiva cu documente nu pune sub
dintre cele mai frumose concepþii despre iubirea Îndreptarea erorilor se va face punctual la câteva
ochii cercetãtorului în condiþii de integritate ºi
femeii, din toate epocile. Prin secolul xiii, probleme, nume, date, ani. Materialul acesta în
integralitate, ºi nici celor cu dosare decât cu mare
întâlnim ºi alte derivate ca amurer ºi ameur. La totalitatea lui poate fi antiteza „studiului de caz”,
întârziere ºi triere. Este cunoscut aici un caz (al
rândul lui, termenul latin amor este derivat din cum considerã I. D. problema. Fiindcã nu are alt
scop acest cuprins, având aceleaºi probe de unei familii Pop), bunicul mort la Canal, fiul a
amare, care a dat în francezã „aimer” (a iubi),
cântãrit, la care s-a oprit autoarea, plus cãrþile lui murit de câþiva ani aºteptând, iar nepotul a
ca ºi amicus, care a dat „ami(e)” (prieten(ã)).
B. A., decât argumentarea adevãrului (dacã mai primit, dupã 12 ani, un fel de rezumat a
Aceºti termeni (din latinã, din slavã)
prieten ne este decât autorul). cuprinsului dosarului. Cu deosebire întârzie ºi
echivaleazã la origine cu termenii greceºti eros
De dorit este ca din confruntarea ºi aprecierea nasc tot felul de probleme dosarele victimelor, cã
(erotism), philia (iubire fizicã ºi sentimentalã) ºi
obiectivã a cercetãrilor noastre, sã rezulte din ele se pot afla ºi hârtii care pot fi probe ce ar
de asemenea philie (prietenie, simpatie,
cunoaºterea cazului, pentru demistificarea lui, azi identifica numele colaboratorilor. Tot se vor ºti
amiciþie). Toate formele de atracþie, de simpatie,
subiectul alunecat într-un cult al personalitãþii de dupã un timp, cât de îndelungat, cine au fost
de pasiune, de afinitate, care includ animalele,
tip extremist. Iar aceste limpeziri sã ducã la informatorii ºi turnãtorii la securitate a fraþilor lor
plantele ºi regnul mineral (faptul este
concluzia ºi rãspuns drept la întrebarea: A fost – oamenii. Ca ºi în cazul masonilor. Cãci istoria
important), pot fi derivate din aceºti doi
Bartolomeu Valeriu Anania colaborator al nu uitã, este memoria celor mulþi.
termeni, în toate limbile latine, care au integrat
noþiunile greceºti. Securitãþii? Este ºi rãmâne convingerea opiniei
De exemplu, în franceza veche, termenul Æ
grecesc philia, via latinul amor, exprimã toate
ocurenþele profunde ale afecþiunii, înþeleasã ca
afectivitate: de la aceea consacratã lui
Dumnezeu, amor Dei (sec. X), pânã la cele mai
prozaice, faþã de oameni. De aceea, iubirea
medievalã dintre bãrbat ºi femeie este în acelaºi
timp sexualizatã, pasionatã ºi idealizatã.
Însã lingvistica este prea limitatã, iar
etimologiile sunt uneori prea succinte, atunci
când nu sunt incomplete, faþã de speculaþia
filosoficã. Vom merge deci dincolo de simpla
semnificaþie a noþiunilor. Pentru a evita toate
confuziile contemporane despre iubire, vom
efectua o investigaþie în istoria filosofiei, care
deceleazã patru tipuri principale de iubire: eros
(Platon), philia (filia) (Aristotel), agapè (iubirea
misticã) ºi pasiunea (sf. Toma din Aquino).

„
Vitalie Grisciuc Muzica, 2011

TRIBUNA • NR. 234 • 1-15 iunie 2012 23

Black Pantone 253 U 23


Black Pantone 253 U

Æ 1956, o complexã urmãrire pentru a-l ºantaja în XLIV, Bucureºti, nr. 10/9 martie 2012, p. 10.
În condiþiile ºi împrejurãrile arãtate, schiþate ºi scopul tentativei de racolare”. ªantajul, presiunile „La Blair House, Ceauºescu s-a dus direct în
sesizate pânã aici, reiese parþiala inoportunitate a ºi constrângerile morale n-au fost cu rezultat camera de lucru; a deschis radioul ºi a cerut tabla
documentarului doamnei Ioana Diaconescu din (decât altele, violente, mai târziu), cãci peste 2 de ºah.
„România literarã”. Poate nu va avea acces la tot ani „Este condamnat de tribunalul Militar Ploieºti Sfinþia sa aratã bine în costumul acela dã
ce este în ACNSAS cu privire la urmãrirea la 25 de ani muncã silnicã «pentru uneltire contra maimuþã. Face treabã? a început Ceauºescu,
operativã (ca în exemplul Edgar Papu) în legãturã ordinii sociale»”. „A fost de-a dreptul comod fãcând prima mutare.
cu numele cercetat. Îi sugerez sã se informeze pentru Securitate ºi pretextul implicãrii pãrintelui Se referea la arhiepiscopul Bisericii Ortodoxe
dacã existã din vraful de dosare ºi documente Anania în greva anticomunistã ºi antimonarhicã Române în Statele Unite ºi în Canada, care a fost
secretizate. ªi sã cearã acea filã sau mai multe, (sic!) de la Cluj din 1946 pentru a-i fabrica, trimis din România sã preia controlul asupra
care existã în dosarele celor ce au refuzat sã fie pentru totdeauna, eticheta politicã de fost bisericilor emigranþilor din SUA ºi Canada. În
colaboratori, datatã ºi semnatã de ei. Un text legionar (s. n.)”. Nu fals, ci a fost autentic ºi rapoartele scrise de mânã primite de la rezidenþa
scurt. O jumãtate de paginã ºi cu referire la convins legionar. Recunoaºte. „Nu am fost noastrã din Washington, pe care eu le dãdusem
articolul 506 din Codul Penal. Dacã lipseºte, niciodatã ºef al Frãþiei ºi nici nu am cãutat. Dar lui Ceauºescu în dimineaþa aceea, exista un
cercetãtorul are de lucru pentru a cuantifica nu am fost dat afarã ºi nici n-am plecat singur. capitol substanþial în legãturã cu contactele
vinovãþia informatorului. Dimpotrivã, am activat chiar ºi în perioadele cele prolifice pe care arhiepiscopul le-a avut cu DIE, ca
Oricum, paradoxalul om, semnând pactul mai grele, de asprã prigoanã, cum a fost aceea vechi agent care a lucrat de-a lungul anilor în
mefistofelic – cum reiese din documentar ºi din 1938-1939, dupã asasinarea lui Corneliu Ierusalim ºi la Mãnãstirea «Sf. Tihon» din South
informaþii –, înaltul ierarh Bartolomeu Anania, Codreanu, când o asemenea activitate era extrem Canaan, Pennsylvania.
originalã personalitate robustã, activã, creatoare, de primejdioasã (Memorii, p. 13). „A fost racolat – Este activ ºi productiv. Exact cum a scris
imaginativã, alunecã dupã refularea ideologiei ca informator, în 1963, în condiþii de detenþie Florea.
extremiste într-o resuscitare a panortodoxismului (s. n.); (categorie exceptatã de la legea CNSAS)”. – Trebe sã-l facem ofiþer conspirat, cum a fost
românesc, în special transilvan. „Ne întoarcem la documentele din DUI 1450 þapul dinaintea lui. Ai înþeles.
* ACNSAS, volumul 1 fila 71”. Demersuri s-au – Da, tovarãºe.
În textul documentarului apãrut în „România fãcut de atâþia ani: „La data de 16 august a. c. Predecesorul lui fusese arhimandritul
literarã”, nr. 10 ºi 11 din martie 2012, pe parcurs (1956, n. n.), nota cerutã a fost înaintatã Bartolomeu Anania, un vechi colaborator al DIE,
s-au strecurat unele inexactitãþi ºi inadvertenþe din Cabinetului împreunã cu dosarul (...). Din cauzã care fusese trimis în Statele Unite cu mult timp în
varii motive. Pentru îndreptarea lor, sesizez câteva cã în notã nu am specificat când ºi de cãtre cine urmã, pentru a prelua controlul publicaþiei
în scop de eratã ºi de punctãri. a fost cerut acest material, tovarãºul Ministru religioase «Credinþa» ºi a o transforma într-un
Se aratã cã la vârsta de 14 ani se înscrie în Drãghici Alexandru a pus rezoluþia: «ºi ce este cu instrument de influenþã. DIE l-a rechemat însã în
organizaþia legionarã „Mãnunchiul de prieteni”. el»”. (Apud I. D., op. cit., p. 11). 1974, în urma unor rapoarte care indicau cã
La vârsta de 15 ani se înscrie ºi depune jurãmânt Închei, anticipând concluzia ºi pentru intenþiona sã rãmânã în Statele Unite. Dacã s-ar fi
la legionari (vezi Memorii, p. 11). Nu a fost dat urmãtorul serial documentar, dacã îl va mai scrie întâmplat asta, folosirea înaltelor funcþii
afarã din Facultatea de Medicinã în 1947, ci autoarea la „studiul de caz”, rezolvat, ºi, ca sã se bisericeºti drept acoperire pentru ofiþerii DIE ar fi
exmatriculat cu încã 6 în iunie 1946 (v. „Tribuna convingã, las pe seama cititorului parcurgerea putut fi total compromisã”. (Ion Mihai Pacepa,
nouã”, II, Cluj, 1946, nr. 179/7 iunie, p. 1). textelor, la finalul temei documentarului din Orizonturi roºii. Crimele, corupþia ºi moºtenirea
Guvernul comunist condus de Petru Groza nu la sãptãmânalul literar: ceauºeºtilor, Bucureºti, Ed. Humanitas, 2010,
„4 martie 1945” a fost instalat. Premierul dr. „Mãrturisesc cã fac acest efort pentru a p. 345.)
Petru Groza a venit la putere în 6 martie 1945. Îi încerca sã dovedesc, pe baza documentelor, c㠄
scapã formularea cã a fost implicat „pãrintele pãrintele Anania nu a fost colaborator al Securi-
Anania în greva anticomunistã ºi antimonarhicã tãþii. Aceasta se va putea constata dupã ce voi fi
(s. n.)” de la Cluj din 1946, în loc de încheiat documentarul pe care îl încep astãzi”
„promonarhicã”. „Socotindu-l compromis din (Ioana Diaconescu, Bartolomeu Anania. Dosare
acest punct de vedere, Securitatea începe, în de urmãrire informativã, „România literarã”,

cupãrilor blagine este pus apoi în valoare de


Blaga în actualitate cercetãri parþiale, cum ar fi cele din Evocãrile ºi
intrerpetãrile lui Gheorghe Pavelescu (2003), din
(urmare din pagina 2)
cartea lui Mircea Popa, Lucian Blaga ºi contempo-
ranii sãi (2007), din cea a lui Ironim Muntean
artistice, dar ºi a simbolurilor apei, aerului, focu- dedicatã Polemicilor lui Lucian Blaga (2007), a lui
lui. Alãturi de el, Mihai Cimpoi acrediteazã ca Ion Mãrgineanu, intitulatã Ceremonia paginii
ipostazã esenþialã Paradisiacul, Lucifericul, (2008), a lui Radu Cãrpiniºeanu, intitulatã
Mioriticul (2011), iar Ioan Mariº speculeazã pe Contribuþii la exegeza blagianã (2007), sau Dorin
marginea expresionismului blagian (1998), iar Ovidiu Dan despre satul natal al poetului,
Corin Braga traseazã, cu condei sigur ºi viziune Lancrãm, Veºnicia s-a nãscut la sat (2000).
larg comparatistã, principalele direcþii ale Genezei Nu lipsitã de interes este ultima pate a cãrþii de
lumilor imaginare (1998). faþã, pe care autorul a rezervat-o antologãrii unor
Un nou capitol, al treilea, este dominat de opinii despre cãrþile sale cu subiect blagian. Ca sã
aspectele dramaturgiei blagiene, ale cãrei dimensi- nu fie pus în situaþia de a se rosti singur asupra
uni ºi importanþã a crescut mult în anii din urmã, propriilor sale cãrþi, el a delegat pentru acest
prin lucrãri de tipul celor elaborate de Doina lucru mai mulþi critici ºi istorici literari, care ºi-au
Modola (Lucian Blaga ºi teatrul. Riscurile avan- spus cuvântul în presã, formulând aprecieri ºi
gardei, 2003), Lucian Bâgiu (Dramaturgia bla- opinii despre munca intreprinsã de autor. Printre
gianã.Instituirea esteticã a absolutului, 2003), aceºtia se numãrã Jeana Morãrescu, Ovidiu
Constantin Cubleºan (Lucian Blaga. Dramaturgul. Moceanu, Mircea Popa, Gheorghe Grigurcu,
Eseuri, 2010), cel care a coordonat în 2005 ºi Adrian Voica, Liviu Grãsoiu, Cristian Paºcalãu,
lucrarea colectivã Dicþionarul personajelor din Monica Grosu, Lucian Gruia. S-a putut contura
teatrul lui Lucian Blaga, ºi a condus, în cadrul astfel creºterea substanþialã a interesului pentru
Universitãþii din Alba Iulia, teza de doctorat a opera blagianã, faptul cã poetul reprezintã o val-
tinerei exegete Luminiþa Cebotari, intitulatã oare cu carate sporite în cultura, literatura ºi Ruxandra Vitiuc Cuconiþa, 2009
Fermentul expresionist în teatrul blagian (2011). filosofia noastrã, un bun de patrimoniu al graficã de anvergurã a ceea ce constituie pereni-
Alte prezenþe critice din carte vizeazã domeniul gândirii ºi acþiunii creatoare europene de la tatea blagianã trainicã în creaþia româneascã, dar
filosofiei blagiene, domeniu în care ºi-au gãsit loc mijocul secolului al XX-lea, înscriindu-ºi numele ea poate sã însemne punctul de plecare pentru
aprecieri asupra demersurilor interpretetive rea- între operele durabile ale umanitãþii. Cartea recen- noi trasee critice ºi ideatice prin care sã se valori-
lizate de Al. Husar, Traian Pop, Eugeniu Nistor ºi tã a lui Z. Cârlugea nu este numai un simplu fice bogata ºi inepuizabila moºtenire blagianã.
Georges Piscoci-Dãnesco. Orizontul larg al preo- repertoriu de nume ºi idei, o desfãºurare biblio- „

24 TRIBUNA • NR. 234 • 1-15 iunie 2012

24 Black Pantone 253 U


Black Pantone 253 U

flash meridian
Danubio?
Claudio Magris sau fascinaþia Rãspuns: Eul din roman îmi seamãnã nespus,
dar nu e cu adevãrat eu, e mai mult o
sensibilitate a subiectului. Îi împrumut multe din
Europei Centrale marotele mele, dar la sfârºit el moare, eu sunt
încã aici. El se transformã în altceva, ceva
Virgil Stanciu indispensabil pentru ca scrierea sã atingã un
anumit nivel de generalitate.

U
n bãrbat înalt ºi chipeº, cu pãrul încã Întrebare: Obligaþia de a pãrãsi Trieste nu s-a Întrebare: Danubio este ºi povestea unei
negru, cu privirea vie ºi pãtrunzãtoare. nãscut ºi din incapacitatea de a acþiona, care-i rãtãciri. Cãlãtoria a avut întotdeauna o mare
Claudio Magris a depãºit cu trei ani vârsta caracterizeazã pe triestini? importanþã pentru dumneavoastrã?
când începe senectutea. Nãscut la Trieste, a Rãspuns: Trieste a cunoscut o perioadã extrem Rãspuns: E o altã dimensiune a existenþei
studiat germanistica la Universitatea din Torino, de înfloritoare, când era unicul port al Imperiului. mele. Voiajul nu e numai o deplasare. Voiajezi
devenind atât profesor de literaturã germanã A fost protejat de Italia, dupã integrarea lui din atunci când nu te deplasezi cu un scop precis,
modernã, la universitãþile din Torino ºi Trieste, 1918. Dupã al Doilea Rãzboi Mondial, a devenit când eºti ca o sticlã pusã într-un fluviu pentru a-l
dar ºi la Catedra de Studii Europene de la Collège un „no man’s land”. Atunci s-a rãspândit aceastã observa ºi a vedea cu ce apã se va umple.
de France, Paris, cât ºi editorialist la numeroase atitudine pasivã. Dar s-a produs ºi un alt Întrebare: Citaþi frecvent cuvintele lui
ziare europene, în special la cotidianului Corriere fenomen. Brusc, o întreagã generaþie de scriitori – Nietzsche: „Unde mã pot simþi ca acasã?” Totuºi,
della Sera. Interesul sãu intelectual s-a concentrat Slataper, Saba, Svevo – au constat cã cerul era sunteþi ancorat la Trieste ºi la Torino ...
asupra culturii Mitteleuropei, în speþã a Austriei colorat de o aurorã – dar nu era roºul rãsãritului, Rãspuns: Desigur, dar încontinuu cu
imperiale, Jacques Le Rider, de pildã, considerând era roºul asfinþitului. Aceastã capacitate literarã sentimentul unei mari instabilitãþi, care nu e
cã cea mai valoroasã carte a acestuia ar fi Mitul ºi s-a dezvoltat în momentul când oraºul a intrat în incompatibil cu faptul de a fi ancorat. La Torino
Imperiul în literatura austriacã modernã, la origi- decadenþã. Literatura este unicul teritoriu în care nu mai am relaþii de muncã, mã duc acolo ca sã
ne o tezã de doctorat. Cultura Europei Centrale îþi poþi cãuta identitatea, dacã nu eºti sigur de ea. mã plimb, sã hoinãresc ºi sã-mi întâlnesc amicii,
este o referinþã cvasi-permanentã a operei sale Slataper, inventatorul peisajului literar triestin, a sã simt cã ne îndreptãm împreunã spre nu ºtiu ce
ºtiinþifice, romaneºti ºi jurnalistice. Ea îmbracã murit în timpul Primului Rãzboi Mondial. Se liman. Muncesc precum un bou, dar acord
forma eseurilor, romanelor, nuvelelor, textelor oferise voluntar pentru a apãra italienitatea suficientã energie ºi timp, ºi altor lucruri aparent
dramatice, precum ºi pe aceea a unor cãrþi erudi- oraºului. Numele sãu era slav – Slataper înseamnã ne-necesare. A cãlãtori nu înseamnã a-þi lãsa în
te, inclasabile, în care documentarul se împleteºte „panã de aur” – dar se simþea ºi german. Aceastã
armonios cu istoria ºi cu ficþionalul. I-a fãcut urmã întreaga viaþã. Am sentimentul continuitãþii
cãutare identitarã se aflã la originea rolului jucat unor prezenþe, cã anumiþi prieteni care nu mai
cunoscuþi în Italia, prin traduceri sau prezentãri de Trieste în literaturã, cu un risc imediat:
eseistice, pe autori ca E. T. A. Hoffmann, Henrik sunt printre noi s-au închis aici, în partea din
închiderea în tradiþie. Eu am scãpat de aceastã spate a bistro-ului ...
Ibsen, Robert Musil, Herman Hesse. Faima închidere, trãind la Torino. Am avut ºansa de a
internaþionalã i se datoreazã cãrþii Danubio Întrebare: Pentru dumneavoastrã, forma de
cunoaºte scriitori ºi intelectuali care au luptat în scriiturã contemporanã care dã carne ºi sânge
(1986), în care povesteºte traseul Dunãrii de la
Primul Rãzboi Mondial, ºi-au fãcut studiile la realitãþii este romanul?
izvoare pânã în Deltã, þesând o tapiserie viu
Viena sau la Praga, pe vremea lui Kafka, ºi au Rãspuns: Este istoria cu i mic, povestirea. Nu
coloratã a multiculturalismului central european.
descoperit mãreþia Imperiului dupã ce se mai pot scrie romane tradiþionale. Criza
Cartea a fost tradusã în româneºte, cu titlul
contribuiserã la distrugerea lui. Frecventarea secolului al XX-lea i-a fãcut pe Kafka, Svevo,
Danubius, de cãtre Adrian Niculescu ºi publicatã
acestor amici mi-a deschis ochii asupra Europei ºi Proust sã modifice romanul. Raffaele La Capria,
în 1994 de editura „Univers”. Opera sa romanescã
mi-a asigurat o cunoaºtere concretã a lumii lor, ca autor al unei mari cãrþi, Ferito a morte [Rãnit
mai cuprinde Illazioni su una sciabola (1984),
ºi cum aº fi fost coleg de ºcoalã cu aceastã mortal], defineºte marile romane ale secolului XX
Stadelmann (1988), Un altro mare (1991). În
generaþie miticã. drept fallliti, pentru cã ºi-au asumat sarcina
afarã de romanul Danubius, în româneºte au mai
apãrut, la Editura „Rao”, volumele Cãlãtorie Întrebare: Oare asta v-a îndemnat sã vã imposibilã de a înþelege lumea, de a avea o
nesfârºitã ºi La voia întâmplãrii. Magris a câºtigat consacraþi teza doctoralã „mitului habsburgic în viziune ordonatã, þinând cont de aceastã nereuºitã
premiul Bagutta în 1987, cu Danubio, ºi premiul literatura austriacã modernã”? ºi în structura ºi limbajul lor. Am început sã scriu
Strega, în 1997, pentru Microcosmi. În 2006 a Rãspuns: La Torino i-am citit ºi pe marii Orbeºte ca pe un roman liniar. N-a mers; nu poþi
primit Premiul de Stat Austriac pentru Literaturã austrieci, Musil, Roth, Kafka. Pentru a mã nara ordonat ºi armonios o istorie haoticã,
Europeanã, iar în 2009, la Târgul de Carte de la cunoaºte mai bine pe mine însumi, am fost delirantã. În acest roman, fiecare parcelã de
Frankfurt, Premiul pentru Pace al Industriei de nevoit sã aprofundez acest trecut austro-ungar. adevãr este contrazisã de contrariul ei: când þi se
Carte Germane. Am descoperit cã Imperiul lãsase în urma sa o comunicã un sentiment de fericire, imediat se
Cu prilejul apariþei în limba francezã a mare nostalgie, pe aceea a ordinii ºi a unei mari insinueazã melancolia ...
volumului Alphabets (o culegere de cronici scrise totalitãþi epice. Dar fusese totodatã o lume cãreia Întrebare: Ce importanþã are jurnalismul în
pentru Il Corriere ...), lunarul Le Magazine scriitorii i-au condamnat vidul ºi lipsa valorilor. viaþa dumneavaostrã?
littéraire publicã un interviu cu Claudio Magris, Acest contrast mi-a oferit subiectul tezei. Am Rãspuns: E o activitate care îmi este strict
realizat de Aliette Armel ºi Jean-Luc Bertini. început sã scriu, ezitând, ºi m-am trezit cã necesarã. Scriu în Corriere della sera de patruzeci
Oferim cititorilor Tribunei fragmente din acest alcãtuiesc un fel de autobiografie indirectã. ºi cinci de ani. Jurnalismul mã obligã sã fiu
dialog. Întrebare: Forma o anunþa deja pe cea din inteligibil fãrã a face prea multe concesii. El îmi
Întrebare: V-aþi nãscut la Trieste, vechi port al Danubio? pune ºi alte probleme: cum sã intervii pentru a
Imperiului Austro-Ungar. În ce mãsurã a Rãspuns: Diferenþa fundamentalã nu este între contribui eficient la eradicarea unei nedreptãþi?
influenþat acest lucru munca dumneavoastrã de eseu ºi ficþiune, ci între cãrþi cu obiective precise, Întreþin un raport foarte vioi cu cititorii. Dialogul
scriitor? care trateazã subiectul anunþat în titlu, precum cu ei îmi permite sã descopãr ºi sã înþeleg multe
Rãspuns: Sunt legat sufleteºte de douã oraºe. monografiile consacrate de mine unor scriitori, ºi chestii. Mã fascineazã raportul individului cu
Am plecat din Trieste la 18 ani, ca sã studiez la cãrþile al cãror subiect este o metaforã. Care este lumea. Nu e vorba doar de a te lãsa guvernat de
Torino, celãlalt oraº important al biografiei mele. subiectul lui Danubio? Nici azi nu ºtiu. E un realitate... „Întotdeauna am considerat lumea mai
Abia aici mi-am dat seama cã Trieste nu e doar roman scufundat, o naraþiune în care realitatea ºi genialã decât geniul meu”, zicea Goethe.
un oraº italian, ci creuzetul diferitelor culturi. adevãrul sunt esenþiale. Totul e adevãrat ºi fals în Generaþia cãreia îi aparþin acordã ziarelor o
N-am fost obligat sã-l abandonez, ca intelectualii acelaºi timp. Citând o poezie de Byron, Mark importanþã ºi o putere mult mai mari decât ale
din generaþia precedentã, atunci când statutul Twain a decretat: The truth is stranger than televiziunii ºi Internetului. O cronicã la o carte a
provizoriu de „oraº liber” al localitãþii a devenit fiction. Danubio este, de fapt, un fel de mozaic. mea într-un jurnal de provincie mã miºcã mai
nesigur. Aceºtia nu i-au iertat niciodatã Trieste- Fiecare piesã corespunde unei pãrþi din realitate. mult decât o discuþie despre ea la televiziune,
ului necesitatea de a-l pãrãsi, au întreþinut cu el o Dar din bucãþile mici compun un desen absolut urmãritã de un public foarte numeros.
realþie oedipianã. Eu am o relaþie liberã cu imaginar. „
Trieste. Foarte intensã, dar lipsitã de complexe. Întrebare: Declaraþi în Alphabets:
Ca atunci când cineva îºi iubeºte mama, dar nu e „Subiectivitatea trebuie sã disparã, dacã vrea sã
obsedat de ea. fie salvatã”. Ce loc ocupã subiectivitatea în

TRIBUNA • NR. 234 • 1-15 iunie 2012 25

Black Pantone 253 U 25


Black Pantone 253 U

debut
ºi
Poeme adolescente s-a topit…

Ai schimbat
o respiraþie
Douã umbre Oraºul c-o secundã de viaþã
Sub umbra mea De câte ori eu trec pe drum Cât o eternitate !…
Zace din nou, din coºuri parc-acelaºi fum
O umbrã a ta. ºi azi inundã cerul Oana Julean
ºi mã-nvârt aiurea, ce ieri mi se pãrea Liceul “Petru Maior”, Gherla
dar nu te gãsesc, cã face ºi el parte
Umbra ta rãmâne din tinereþea mea… Întâia ninsoare
chiar ºi când clipesc.
Eu privesc spre cer, Acest oraº pe Someº aºezat
La geamul meu s-aºtern în zori
dar ºi spre pãmânt. ce curge printre dealuri
fuioare de zãpadã
Nu-nþeleg cum pot ne-ncetat
Sunt ninºi bãtrânii trecãtori
sã percep o razã, Tablou de Grigorescu –
ce tocmai trec pe stradã.
dar ºi întuneric imaginat.
în acelaºi timp…
E tare frig, dar minunat
Aici am început – copil – sã zbor
ºi ninge atât de tare!
Parcã aveam doi ochi, visând s-ajung la primul nor
Nu locuiesc într-un palat
iar acum îi simt Dorind ce-i bine sã aleg
ºi totuºi mi se pare.
ºi pe ai tãi miºcând sã sper ºi-n forþa mea sã cred!
în orbitele de gheaþã, Precum cetatea care a pãstrat
Afarã totu-i îmbrãcat
prinse de un suflet congelat tradiþii ºi istorii de demult
în straie de zãpadã
sau chiar prizoniere într-un loc nedecelat. ºi oameni cunoscuþi din alt vãleat
De parcã cerul ºi-a turnat
în ani trecuþi ºi-al valului tumult…
castele de zãpadã.
Spre Luminã Aºa e iarna, vis frumos
Într-o zi m-am trezit aruncatã-n lume Ana Maria Rotar
din care te trezeºti
neºtiind nimic despre mine. Liceul „Petru Maior”, Gherla
ºi care deseori s-a-ntors
Spre ce mã îndrept? în cartea de poveºti.
Îmi rãsunase-n minte deodatã.
ºi am început sã mã gândesc la un scop în viaþã… Mi-aduc aminte cum visam
Am privit în urmã sã înþeleg ce-mi place Arheologie privind pe geam afarã
sau ce-aº putea face. Iubeºte-te pentru cã eºti! ºi cât de mult mã bucuram
Mã agãþam de orice lucru mãrunt Miracol, sã vãd cum ninge iarã.
dorindu-mi sã descopãr ceva. îngemãnare,
Apoi am înþeles cã trebuie sã fac altceva, contopire de infinituri. ªi mã trezeam din visul meu
sã mã reîntorc spre mine; Înnobilatã confuz ºi supãrat
altfel eram condamnatã cu misterul vieþii. Oare cu ce-s de vinã eu
sã rostogolesc ºi eu la nesfârºit o piatrã, Mâinile, ochii, de iarna a plecat?
gândindu-mã cã asta îmi este destinul. sângele, oasele -
Vroiam sã continui, preþuieºte-le pentru cã eºti tu ! Roxana Prodan
dar nu mai puteam sã parcurg decât un drum Iar când nu vei mai fi ªcoala Generalã Nr. 1, Gherla
scurt. iubeºte-le de asemenea
Apoi am nimerit acea cale. pentru cã ai fost Lucrãrile au fost selectate de prof. Iulian Dãmãcuº
Am pornit spre mine… ºi ai respirat (Liceul „Petru Maior” Gherla) ºi prof. univ. Ovidiu
spre Luminã… aerul ce Pecican. „
Moldovan Diana s-a scurs în tine
Liceul Teoretic „Ana Ipãtescu”, Gherla

illo tempore prin gestul metafizic necugetat al Emil Cioran pe urmele cãrþii varticiene ar
Omul primordial ºi lui Adam ºi Eva. Ei pot suporta „devierea” merita sã continue, pentru cã aduce în dis-
proiectului iniþial divin de la destinaþia lui cuþie ºi alte teme de mare alonjã ºi profun-
primordialitatea iniþialã – Raiul perfect ºi atemporal – la cea zime ale culturii noastre moderne – înþeleasã
terestrã (deci ºi la intrarea în timp, dar ºi la ca parte a celei universale -, precum miturile
cioranianã locaþia marginalã ºi la pierderea în uitarea fondatoare româneºti, sensibilitatea schilleri-
(urmare din pagina 12) semenilor), dar doresc corecþii, pe care se strã- anã în artã ºi gândire, câte ºi mai câte.
duie sã le ºi intreprindã (glorie, situare în cen- Pentru producþia culturalã româneascã a
bisericii (ºi Cioran a fost certat de tatãl lui, tralitatea pãmânteanã). anilor postcomuniºti, volumul Cioran naiv ºi
dupã cum rezultã din corespondenþa lui, dar Punerea în luminã a problematicii, reconsti- sentimental rãmâne – de departe – una dintre
cazul paradigmatic este refutarea acut tuirea dosarului, precizarea altor nume de cãrþile cele mai provocatoare ºi mai adânci,
polemicã a filosofiei blagiene de cãtre autori notorii aparþinând aceleiaºi stirpe, evi- depãºind în anvergurã alte titluri ºi alþi autori
Dumitru Stãniloae). denþierea – într-o admirabilã prozã cu virtuþi proclamaþi, cu mare grabã, drept revelaþii ale
Revenind la lectura lui Ion Vartic asupra deopotrivã filosofice ºi literare – ideilor ºi cir- momentului. Pentru susþinerea unei asemenea
tânãrului Cioran ºi, totodatã, asupra celor din cumstanþelor legate de conturarea profilului realitãþi calificã textul, ºi nu trecãtoare ierarhii
aceeaºi stirpe intelectualã cu el, este de obser- cioranian, precum ºi excelenþa construirii unui publicistice sau premieri de circumstanþã.
vat cã speranþa lor, singura la care pot în mod ansamblu în care filonul discutat aici este
onest aspira, este aceea ce a pãrãsi „mica isto- numai una dintre multele linii care alcãtuiesc „
rie” marginalã, stãtutã, cenuºie, în folosul portretul nuanþat ºi subtil evocat al gânditoru-
„marii Istorii”, strãlucitoare, aulice, intens lui sunt merite indubitabile ale exegetului
luminatã ºi celebratã; nu ºi de a redobândi metamorfozat în filosof al culturii.
dimensiunea paradisiacã definitiv pierdutã în Descâlcirea iþelor scrisului ºi profilului lui

26 TRIBUNA • NR. 234 • 1-15 iunie 2012

26 Black Pantone 253 U


Black Pantone 253 U

mofteme
Surprinde în aceastã lecturã a lui Mircea
Mopete despre... Ivãnescu, nu atît filiaþia esteticã, de naturã stilisticã,
de la Caragiale la Urmuz, cît echivalenþa

Nenea Anghelache existenþialã a enigmei morþii literare a lui


Anghelache cu „dimineaþa ultimã din viaþa lui
Urmuz”.
Vasile Gogea „Spaima mai veche” pe care o mãrturiseºte

D
Mopete, poate încerca pe oricine se încumetã sã
upã doar cîteva zile de la apariþia în acest de situaþii sufleteºti
loc a rîndurilor mele despre „enigma” intre în „casa oglinzilor” care este opera literarã a
sînt comune ºi
sinuciderii lui Nenea Anghelache am citit lui Caragiale. Pentru cã, în mod surprinzãtor, în
gestionarului, ºi
(pe excelentul blog al poetului ºi criticului Radu orice moment oglinzile deformante din aceastã
omului pur ºi
Vancu) transcrierea unei stenograme, prilejuitã de „casã” se pot dovedi a fi chiar „ferestre”
simplu. Citind un
una dintre ediþiile Colocviilor de criticã ale revistei transparente, cu vedere spre realitate. Ori, dacã
text ca cel discutat
Transilvania (1976-1986), recuperate într-un volum imaginile din oglinzi ne pot, la extrem, revolta,
aici al lui Caragiale,
proaspãt editat de Centrul Cultural Interetnic din realitatea de dincolo de ferestre ne înspãimîntã.
ascultînd
Sibiu, care consemneazã o observaþie suprinzãtoare Pentru cã prin astfel de „ferestre” poþi vedea
interpretãrile lui ca
a regretatului Mircea Ivãnescu în legãturã cu aceastã „afarã”, dar poþi – cu puþin curaj – sã zãreºti ºi în
fapt literar sau recunoscîndu-ne neputinþa de a
„ghicitoare” lãsatã posteritãþii de Nenea Iancu. (Nu abisul din tine însuþi. ªi, de acolo, de undeva,
explica ce se povesteºte acolo ca un fapt de viaþã –
trec mai departe înainte de a mãrturisi cã n-am mai Nenea Anghelache, „cuminte”, ne face cu ochiul!
îmi recunosc o spaimã mai veche pe care, mie
citit de mult cu atîta încîntare, chiar bucurie, o Desigur, stenograma citatã ne spune ceva ºi
personal, mi-o stîrneºte acest text – concordanþa
stenogramã, cuvînt devenit în ultimii douãzeci de despre Mircea Ivãnescu. Dar aceasta este deja o...
înfricoºãtoare dintre cazul lui nenea Anghelache ºi
ani un adevãrat „cavaler al Apocalipsei” în moptemã!
un fapt din viaþa realã (ºi astfel literatura devine
publicistica noastrã.) viaþã, nu?), un fapt petrecut cu treizeci ºi ceva de
„Destinul literar al lumii lui Caragiale face cu Notã: ilustrãm rubrica cu portrete ale marelui dramaturg
ani mai tîrziu – sinuciderea lui Urmuz. Atmosfera împrumutate din expoziþia virtualã I.L. CARAGIALE în arta
ochiul istoriei lumii reale.” Astfel încheiam textul schiþei lui Caragiale, cu tot inexplicabilul ei, mi se graficã mondialã, realizatã de graficianul Nicolae Ioniþã pe site-ul
meu precedent, neºtiind cã aveam un sprijin solid pare aceeaºi atmosferã care a învãluit faptele sãu http://www.personality.com.ro/caragiale.htm .
într-o lecturã simpateticã a cunoscutului text concrete ale nopþii ºi dimineþii ultime din viaþa lui Cu ocazia Tîrgului internaþional “Lumea cãrþii” de la Praga,
caragialian datoratã unui mare poet de care, deºi desfãºurat în perioada 17-20 mai 2012, s-a deschis expoziþia “Ion
Urmuz. Ar putea constitui, aceasta, un subiect de Luca Caragiale în grafica din România ºi Cehia”.
aflat mereu departe de el, m-am simþit într-un mod meditaþie despre modul în care viaþa se supune La vernisaj au participat ministrul Culturii din Cehia, Alena
inexplicabil, aproape. literaturii – nu? – ºi prin aceasta conferã valoarea ºi Hanakova, Irina Cajal, secretar de stat în Ministerul Culturii din
Iatã stenograma: actualitatea literaturii, pe care, deci, nu trebuie sã România, directorul ICR Praga, Mircea Dan Duþã, scriitori, un
“Textul [Inspecþiune] vorbeºte de drama unui numeros public.
ne mãrginim la a o interpreta la nivelul construcþiei
funcþionar – se poate preciza cã e vorba de un tehnice, ci ne vedem siliþi s-o constatãm într-o „
anumit tip, mai special de funcþionar –, dar astfel concordanþã într-adevãr înfricoºãtoare cu viaþa”.

zapp media
Europa” (dupã „ideologul” încarcerat). Aºa erou, aºa
Visul lui Narcis model, adicã de la o minte bolnavã la alta.
Bolnavã? Diagnosticienii ezitã de luni bune de zile
sã se pronunþe, deºi faptele vorbesc de la sine. Nici
Adrian Þion în visele sale cele mai fericite, dar bolnave, nu

D
acã dai jos haina ideologicã îmbâxitã în baricadele salvãrii Norvegiei din mâinile islamiºtilor. putea sã-ºi imagineze cã va ajunge pe acest pisc.
naþionalism extremist, în care ºi-a îmbrãcat Un apogeu mediatic de care nu mulþi criminali au Legislaþia norvegianã e mai mult decât un vis
nebunia pentru a-ºi motiva monstruoasele avut parte. bolnav în aceastã privinþã. Dacã el se considerã
atentate din vara lui 2011, Narcis din Norvegia Visul acestui purice alb – mã feresc sã-i scriu fondatorul unui nou tip de terorism, pedepsele
rãmâne gol în faþa oglinzii spre a-ºi admira în voie numele – a fost sã îngrozeascã prin crimã ºi apoi pentru fapte de acest fel n-ar trebui ºi ele înnoite?
frumuseþea, curajul, izbînda ºi ieºirea din anonimat. sã-ºi depene filozofia. Dacã murea imediat, deºi îºi Nu 21 de ani de detenþie. ªi ce detenþie? Doar o
Da, a reuºit! A reuºit sã atragã atenþia întregii lumi postase „manifestul” pe net, nu mai ajungea sã-ºi izolare confortabilã într-un complex de lux cum
asupra visului sãu de purificare etnicã, de luptã propovãduiascã ideologia prin intermediul unui este închisoarea Halden, pe care un scriitor n-ar
împotriva multiculturalismului, a islamului. Un proces prea democratic. Aºa, apar noi date ºi refuza-o când s-ar înhãma la scrierea unor cãrþi
purice hrãnit cu sânge nevinovat vrea sã opreascã vinovatul principal e comentarea procesului în stufoase. Cu un cinism subþire, nu s-a declarat el
tãvãlugul multiculturalismului, considerându-se media. Acum e pe cale de a deveni „filozoful însuºi scriitor atunci când a fost întrebat ce profesie
„super-erou, fondatorul unui nou tip de terorism”. planetei”. În a patra zi de proces, a declarat cã are? ªi ce carte va scrie el! Mai ceva ca Mein
Iatã, a ajuns cineva din moment ce figura sa de „þinta principalã” a atacurilor teroriste era Kampf, probabil. Cum erau încarceraþi hoþii ºi
„om normal” s-a instalat pe Google, alãturi de decapitarea premierului laburist cu baioneta de la tâlharii în închisoarea ducalã de lângã Palatul
somitãþi ale lumii din diverse domenii. Domeniul armã, filmarea ºi postarea decapitãrii pe internet. Dogilor din Republica Veneþianã ºi ce închisori
lui: vânãtoarea de oameni. Domeniul jurnaliºtilor, Narcis vrea sã se admire ºi sã fie admirat. Mai moderne ca niºte palate sunt azi în Norvegia?
pãgubos ca întotdeauna în plan moral: comentarea existã dubii în privinþa bolii? Cã face prozeliþi nu-i Meritã un criminal odios care pretinde cã salveazã
grozãviilor din toatã lumea. ªi teroristul norvegian e de mirare din moment ce presa ºi „democraþia” îi lumea atâta confort ºi atenþie mediaticã? Puricele
o temã grozavã ºi de o grozãvie extremã. Cum sã fac temenele. „Eu – spune – vând un mesaj”. Destui alb poate deveni pentru hoardele neonaziste
ratezi aºa ceva? Subiectul ãsta trebuie relatat pe larg rasiºti, extremiºti sub acoperire lipsiþi de curaj se flãmânde de purificãri etnice un mesia rãzboinic,
ºi tocat mãrunt. Ceea ce se ºi întâmplã, din pãcate. îmbulzesc pe net sã-l ridice în slãvi cu un fel de dacã nu cumva a ºi devenit.
Puricele alb, nu negru – Doamne fereºte! e un inconºtienþã periculoasã. Dacã citeºti comentariile E prea mult. Mã opresc aici. Raþiunea refuzã sã
rasist – a luat apãrarea „nativilor albi norvegieni”, a odioase de susþinere ale acestora, din subsolul accepte cã mântuirea lumii sau a „Norvegiei pe
ajuns cineva, o persoanã respectatã, ºi la proces articolelor, te îngrozeºti: „e un erou, un alt dat cu moarte” se face cu arma în mânã ºi bunul simþ,
magistraþii stãteau la rând ca sã dea mâna cu el. E alte date l-ar transforma într-un caracter mesianic”. credinþa în valorile umanismului dispreþuiesc
posibil aºa ceva? În loc sã fie îmbãcat în zeghe ºi sã Mã opresc aici, dar ele sunt cu sutele. Din zi în zi deopotrivã aparenþa de normalitate ºi de
stea izolat. Câtã onoare pentru un criminal ce extremistul norvegian creºte în popularitate. tergiversare a sentinþei. În acest caz ºi normele
pozeazã în „naþionalist ºi patriot”! Din ferma lui Primeºte zeci de scrisori de încurajare de când a juridice existente sar din tipar. Aplicarea lor, aºa
nebãgatã în seamã a ajuns în centrul atenþiei. I se fost încarcerat. Ascensiunea lui continuã ca a altui cum decurge din mersul procesului, e o insultã la
dã chiar posibilitatea sã-ºi teoretizeze ideile de Arturo Ui malefic, modelat parodic dupã Hitler, adresa cetãþeanului european.
dreapta, sã facã propagandã extremistã. Puricele întemeietorul „ultimei democraþii adevãrate în „
narcisist a ajuns pe Everestul mass-mediei, nu pe

TRIBUNA • NR. 234 • 1-15 iunie 2012 27

Black Pantone 253 U 27


Black Pantone 253 U

jazz story

O nouã eliberare: jazzul free


Ioan Muºlea

U
ltima oarã ne întorseserãm la anul 1955 ºi pianist canadian, Paul Bley, care – cu timpul - se va
constatam în ce fel anume lumea ºi cãutãrile afirma ca unul dintre cei mai importanþi/teribili
jazzmenilor prezentau simptomele unui pianiºti de avangardã ai viitoarelor decenii. Este
cazan sub presiune. În mare parte, sfârºitul anilor vorba, în fond, de acelaºi pianist care a pus la cale
‘50, însã ºi urmãtoarele decenii au stat sub semnul faimoasa întâlnire, rãmasã de pominã, dintre marele
unor importante (ºi, nu o datã, violente) revolte Sonny Rollins ºi uluitorul veteran Coleman
rasiale, dublate de serioase miºcãri sociale. Fireºte cã Hawkins din anul 1963. Pe Youtube – dacã veþi
ecourile care au apãrut în consecinþã în lumea cãuta la „Rollins Hawkins” - vã veþi putea delecta
jazzului au avut consecinþe la fel de importante, cu un „Lover Man” de zile mari, însã – dacã
influenþând decisiv evoluþia acestei muzici. În anii perseveraþi - ºi cu alte bucãþi de referinþã cum
‘50, tendinþele ºi efectele explorãrilor/manifestãrilor rareori se pot asculta.
care s-au fãcut simþite în aceastã situaþie tensionatã În noutatea apariþiei ºi a noutãþii (de scandal!) a
fuseserã deja supranumite hardbop sau postbop, acestor începuturi este cazul sã menþionãm cã
ajungându-se chiar ºi la termenul neobop. Starea de debutul a produs stupoare ºi fiindcã, la primele sale
lucruri se va agrava însã considerabil în anii ’60-’70, ieºiri în public, amicul nostru nu dispunea decât de
atingând puncte critice, ce se vor face simþite în un ultrapenibil ºi amãrât saxofon de plastic de care
muzica negrilor prin obsesia vãditã a unei violenþe se slujea destul de stângaci. Omul era sãrac-lipit, dar
ca ºi a unor soluþii/inovãri care se vroiau mai ales cu totul dezinteresat de... aparenþe. A mai
eliberatoare. Pe de altã parte, pe tot mapamondul existat ºi un alt element surprizã: „înhãitarea” cu
artistic, în aceiaºi ani, aveau loc cãutãri un trompetist totalmente original (a se citi
febrile/disperate în direcþia gãsirii de noi ieºiri ºi de neortodox!), un amestec de indian ºi negru, pe Don Cherry
rupturi explicite cu o concepþie despre artã numele sãu Don Cherry. Acesta a dat buzna în excepþie nu depãºea, ba chiar din contrã,
consideratã a fi fiind cel puþin conservatoare; lumea bunã a jazzului, producând un adevãrat ºoc ºocul/efectul oricãreia dintre înregistrãrile în
pictura nonfigurativã/abstractã, teatrul absurdului, „prin sound-ul cu iz vocal al trompetei sau al quartet. Poate cã explicaþia stã ºi în faptul cã
înnoirile din lumea literelor, dar mai cu seamã cornetului ºi prin solo-urile sale de tot stranii, „discursul” lui Eric Dolphy era departe de
rãsturnarea mai tuturor convenþiilor din sfera radicalismul lui Ornette, iar trompetistul Hubbard
întrucât erau realizate fãrã schimbare de acord; ar
muzicilor de tot felul nu au rãmas fãrã ecou nici în nu pãrea sã aibã prea mult de a face cu avangarda
mai fi de adãugat ºi faptul cã, în cãutãrile sale (free)
jazz.
din domeniul improvizaþiei, se fãceau insistent ºi cu inovaþia. Între libertatea lui Ornette ºi cea a
Nu va fi prin urmare o surprizã faptul cã în
simþite unele nuanþe modale accentuate”. În chipul avangardiºtilor Lennie Tristano sau Jimmy Giuffre
anul de graþie 1958 un saxofonist provenit de pe
cel mai neaºteptat, rolul lui Don Cherry a fost se cãsca deja un hãu de netrecut întrucât muzicienii
Coasta de Vest, pe numele sãu Ornette Coleman,
înþeles/interpretat de cei mai importanþi jazzmeni negri nu mai vroiau sã þinã seama de criteriile
avea sã „producã” o asemenea înnoire radicalã, ºi –
ai momentului ca fiind cel al unui talisman sau stabilite de cultura „albilor”. Iatã ce declarã în acest
de bunã seamã – un ... scandal - de naturã sã
mascote aºa încât nu e de mirare cã atât Coltrane sens muzicologul Andre Malson: „Reînnodând cu
schimbe în chip diametral destinele jazzului. De la
cât ºi Sonny Rollins s-au grãbit sã cânte/aparã cu el tot ce fusese mai straniu în cântecele negrilor din
bun început, junele revoluþionar a demonstrat
într-o serie întreagã de înregistrãri. America, free jazzul va împinge lucrurile pânã la a
„rãspicat” cã respinge aspectele armonice ale
În ziua de 21 decembrie 1960 a avut loc unul renunþa la invenþiile jazzului, la regularitatea ritmicã
moºtenirii lui Charlie Bird Parker, nemaifiind
dintre cele mai spectaculoase ºi grele de ºi la swing, nereþinând decât elementele
interesat decât de respectarea esenþelor ºi o afirmã
însemnãtate evenimente din scurta istorie a free- fundamentale care deosebesc muzica neagrã
pe ºleau, spunând: „Ceea ce trebuie sã cântãm este
americanã de muzica occidentalã: energia,
doar muzica ºi nu tot felul de arierplanuri cât mai
implicarea ºi angajarea corporalã, sunetul în starea
sofisticate!”. Din toate demonstraþiile sale urmãrind
sa brutã, improvizaþia ºi creativitatea produse
sã dea naºtere acelui ceva nou (faimosul New
într-o permanentã stare de urgenþã ...”
Thing) rezulta clar faptul cã aspectele tehnice erau Puteþi sã vã convingeþi (ºi sã ... gustaþi chiar!)
secundare, în mintea sa neavând importanþã decât
calitatea muzicii „produse” de quartetul Ornette
emoþia ºi autenticitatea exprimãrii.
Coleman & Don Cherry dacã veþi cere amicilor de
Surprinzãtor ºi greu de explicat/teoretizat
la Youtube sã vã livreze muzica corespunzând
rãmâne - în ciuda a toate – un anumit lirism
comenzilor „Ornette Free Jazz”, „Ornette Lonely
manifestându-se - cumva explicit ºi nu prea!- în
Woman” sau orice ar mai apãrea pe ofertele din
abordarea melodicã. Ornette a avut ºi unele
partea dreaptã a monitorului.
pretenþii de teoretician elaborând de-a lungul anilor
În timp, Ornette s-a apucat sã cânte atât la
o fantezistã teorie harmolodicã care nu ºi-a gãsit
vioarã cât ºi la trompetã, învãþate ca autodidact. A
însã adepþi ºi nici n-a fost înþeleasã de nimeni. E
schimat de asemenea atât muzicienii cât ºi structura
adevãrat însã cã unii exegeþi au crezut a descoperi
grupurilor cu care avea sã cânte, însã a rãmas în
în interpretãrile sale un soi de autenticitate care te
continuare un compozitor de primã mânã, refractar
duce cu gândul la strãvechii „field hollers”, o
oricãror concesii – chiar dacã, în timp, va pleca tot
muzicã imposibil de inclus în terminologia
mai frecvent urechea înspre funk & rock.
muzicalã europeanã. Aceiaºi specialiºti se leagã ºi de
Pe la începutul anilor ‘70, Ornette Coleman,
referirile lui Ornette la blues, subliniind asemãnãrile
Ornette Coleman însoþit de Dewey Redman (saxofon), Charlie Haden
dintre încercãrile sale.
(contrabas) ºi Ed Blackwell (baterie) a concertat la
ªi bâlbâielile/ezitãrile întâlnite adesea la pionierii
jazzului ºi anume înregistrarea LP-ului intitulat Bucureºti, în Sala Palatului.
bluesului. Demersul noului venit va provoca reacþii
chiar... „Free Jazz”, realizatã de cãtre un dublu A fost un moment de neuitat, o demonstraþie
violente dim partea a nenumãraþi boperi, dar ºi
quartet în care se remarcau – de o parte – Ornette, de libertate totalã/extremã într-un moment când
sprijinul necondiþionat al unor somitãþi ca, de
Don Cherry ºi Scott La Faro (bas) iar de parte România se închidea tot mai adânc în naþional-
pildã, John Lewis ceea ce îi va permite sã realizeze
cealaltã, Eric Dolphy la saxofon, Freddie Hubbard comunismul cel mai imbecil, rãmânând în acelaºi
primele înregistrãri aducãtoare de un suflu nou.
la trompetã ºi Charlie Haden (bas). La tobe se aflau timp o mostrã idealã de jazz pur.
ªocul avea sã se petreacã în jurul anului 1958 când
oamenii „de casã” ai leader-ului: Billy Higgins & Ed „
vor ieºi pe piaþã LP-urile „The Fabulous Paul Bley
Blackwell. O copertã splendidã, bine gânditã,
Quintett”, ºi „Something Else!!!”. Este interesant ºi
conþinea de altfel o reproducere din opera
demn de semnalat faptul cã lansarea lui Ornette
celebrului pictor abstract Jackson Pollock. Din
într-un club californian i se datoreazã unui bizar
pãcate, rezultatul acestei strãdanii colective de

28 TRIBUNA • NR. 234 • 1-15 iunie 2012

28 Black Pantone 253 U


Black Pantone 253 U

muzica
treptat-treptat Gaio a crescut mult. Instrumentiºtii
Gaio sau veselia fãrã vârstã invitaþi au dezvoltat enorm latura improvizatoricã,
esenþa unui grup de jazz, gen în care tema este
Mugurel Scutãreanu doar un pretext. Meºteºugul improvizaþiei nu se
deprinde cu una cu douã ºi a fost minunat faptul

M
ulte pot fi izvoarele fericirii însã niciunul big-band-ul Gaio cineva ºtiuse sã le insufle bucuria cã, la umbra „bãtrânilor”, copiii au prins a-ºi
nu mi se pare mai pur decât arta-fericire. de a cânta – lucru fãrã de preþ, cheia drumului descoperi ºi dezvolta fantezia.
Sunt subiectiv dar... ºtiþi pe cineva care-i nesfârºit al instrumentiºtilor. L-am întrerupt pe ªi a venit revoluþia. Spre surprinderea mea,
altfel? Nu mã îndoiesc cã existã ºi oþelari gata sã profesorul-vrãjitor, cel în stare de a preface copiii- dupã ’89 au dispãrut din Cluj o mulþime de trupe
strige sus ºi tare cã învingerea metalului fierbând, copii în copii harnici ºi l-am întrebat cine de jazz: Big-band-ul ºi Dixieland-ul Casei Armatei,
este cea mai mare satisfacþie, chiar dacã se lasã cu orchestrase acel potpourri Gershwin. O umbrã i-a Triptic-ul lui Lucian Pãiº º.a.m.d. Însã eu am
pârjolire pe dinafarã. Ei, eu ºtiu o pârjolire pe trecut peste obraz. „La început nu se gãsea nimic scrâºnit din dinþi ºi am reuºit sã salvez big-band-ul
dinãuntru, care nu arde ci aprinde – arta fãcutã cu scris, nici mãcar teme standard, nicidecum ºtime”. Gaio. Era greu, dãdeam multe concerte pe gratis
dragoste profundã. Nu vã grãbiþi sã trataþi afirmaþia ªtiu foarte bine. Oare, la rândul meu, nu uzasem dar apãruse ºi libertatea turneelor. M-am
drept banalã – dacã gândiþi aºa, sunteþi victimele zeci de discuri de vinil, încetinindu-le turaþia cu împrietenit cu directorul festivalului de la Corintus
unor formule, false în mare parte, înflorite pe mâna, ca sã aud ce era pe dedesubt ºi sã pot nota
buzele unor artiºti intervievaþi. Mai ales cântãreþii (Grecia), care ne-a chemat acolo de câte ori a putut
o piesuþã de cafè-concert sau o miniaturã de music- între 1994 ºi 2002. Am mai fost ºi la Festivalul
scapã asemenea ziceri arãtoase, tocmai ei, care, nu hall? „ªtiam sã orchestrez ºi am facut eu aranja-
pot studia pe rupte, dragã, fiindcã-ºi uzeazã... Fanfarelor fãrã Frontierã de la Mazamet (Franþa), în
mentul. Mai târziu am început sã ºi compun”. Ce 2001. Orchestra s-a îmbogãþit cu instrumnentiºti de
instrumentul. Cel mai rupt din soare, cel mai fragil, simplu pare totul în vorba profesorului Vannai.
cel mai, cel mai... Nu-s ei de vinã – punctul lor mare valoare – toboºarii Adi Tetrade ºi Claudiu
ªtiam sã orchestrez. Câþi dintre noi pricep ce se Purcãrin, pianistul de excepþie Sergiu Moldovan,
forte este laringele. Eu vorbesc de cazurile rarisime, ascunde în dosul acestor câteva cuvinte? Ca sã
cinstite în faþa lui Dumnezeu, în care, dupã chinuri basistul fenomenal Paul Baciu ºi alþii. Îmi aduc
orchestrezi trebuie, mai întâi, sã auzi tot, iar în aminte de Ghiþã Petean, care a cântat la trombon
grele, aleºii pot munci într-o beatitudine fãrã sfârºit. acest tot melodia este doar rândul de sus. Pãi (vor
De curând am descoperit cã un om pe care îl vreo câþiva ani ºi apoi, când i-a fost descoperitã
fi fiind unii gata sã spunã) melodia-i totul! Poate... vocea minunatã, s-a apucat de canto ºi a fãcut
cunosc de mult face parte din exclusivistul club al dac-o fluieri pe stradã, zic eu. Melodia aceea firavã
fericiþilor. Omul acesta se numeºte ªtefan Vannai. carierã mondialã, ajungând pânã la Covent Garden!
are o carne armonicã în profunzime, alcãtuitã din Trei instituþii importante ne-au întins mâna:
I se spune de obicei domnul profesor Vannai ºi, aºa straturi ºi straturi, care se sprijinã pe niºte coloane
cum mai rar se întâmplã, meritã cu vârf ºi-ndesat AMGD, Casa de Culturã a Studenþilor ºi ªcoala
de bas, iar întregul nu sunã decât dacã straturile Popularã de artã „Tudor Jarda”. Am avut bucuria de
amândouã apelativele. În cele ce urmeazã, acest sunt aºezate într-o anume ordine. Trebuie sã
truditor tãcut vã va povesti, cu modestia sa de a participa la cursuri de perfecþionare în SUA (la
cunoºti bine instrumentele (ideal este sã fi cântat Bowling Green State University, Ohio, 2006, ºi la
puritatea zâmbetului larg, despre venirea pe lume al puþin la toate, deºi nu-i musai), sã le ºtii
celui mai iubit prunc artistic al sãu, Big-band-ul de North Carolina State University din Raleigh, în
transpoziþiile ºi cheile, ce pot face ºi ce nu, cum sã 2010). Acelaºi an 2010 a fost momentul unei
jazz GAIO, astãzi la a XXX-a clipã dintr-o veºnicã le împleteºti. Dacã aº fi învãþat orchestraþia în
primãvarã. Va fi o istorie scurtã, dupã rãbdarea colaborãri istorice cu ilustrul pianist ºi pedagog
ºcoalã, poate nici mie nu mi s-ar pãrea a fi mare Darius Brubeck, în cadrul modulului de jazz de la
epocii dar se va dovedi o întruchipare a sacrului lucru, dar am trudit-o din greu, autodidact, suferind
jurãmânt ubi tu Gaius, ego Gaia, în care Gaius este AMGD.
ruºini (când scrii rãu pentru un instrumentist, Privind înapoi, zic cã big-band-ul Gaio a fost o
jazz-ul. respectivul nu te iartã!), întrebându-mã chinuitor de
„În anul 1980 am aflat cã la Casa Pionierilor se pepinierã extraordinarã, formaþia de suflet a tuturor
ce nu sunã cutare sau cutare pasaj, furând meserie tinerilor clujeni care au simþit chemarea jazz-ului.
dorea înfiinþarea unei fanfare de copii. Fiind eu un din partituri ºi nu numai dintr-ale marilor maeºtri,
mare iubitor al instrumentelor de suflat, cam într- Sigur cã într-o pepinierã vlãstarele cresc dar dupã
cã de la Mozart nu înveþi orchestraþie de muzici de- aceea îºi strãmutã rãdãcinile, aºa cã mereu am avut
un an am reuºit sã înjghebez formaþia. O vreme alde music-hall-ului. ªi profesorul ªtefan Vannai
am tot cântat marºuri patriotice dar ne-am cam de umplut goluri dureroase dar nu puteam sã nu
zice doar ºtiam sã orchestrez. Respectele mele, mã bucur cã ucenicii mei îºi gãseau loc în trupe
sãturat de astfel de muzici ºi mi-a venit ideea sã maestre, pentru marea ºtiinþã pomenitã cu atâta
încercãm ºi câteva piese uºoare de jazz. Treabã cu valoroase. În afarã de Gaio, mã ocup ºi de
inocenþã! „Cunoºteam nivelul tehnic al fiecãrui îndrumarea unor formatii de jazz mai mici: Jump
dichis, cãci pe vremea aceea jazz-ul era considerat o copil (continuã profesorul), îi ºtiam firea,
muzicã decadentã, capitalistã (ºtie toatã lumea Andreas Band, Gospel Academic Group, etc. Din
expresivitatea, aºa cã nu mi-a fost greu sã scriu pãcate, la mulþi tineri vãd o nedoritã superficialitate
gargara asta) dar pentru cã noi cântam fãrã text, pentru fiecare. Am avut ºi noroc: de pildã, anul
Casa Pionierilor s-a învoit. Aºa cã ne-au dat voie sã – învaþã cîteva piese ºi îndatã se intereseazã pe
1983 ne-a adus ºansa de a cunoaºte, prin miºcarea unde ar putea cânta pe bani. ªi nici mãcar nu au
participãm la concursuri ºi cu micul nostru combo. ambasadorii prieteniei, primul big-band adevãrat.
Apoi, în 1982 am izbutit sã ajungem la big-band ºi instrumentele lor. Îmi aduc aminte cât de greu
Venea de la Universitatea din West Virginia ºi era mi-am cumpãrat prima trompetã, în 15 rate, o rablã
aici trebuie sã recunosc cã am primit instrumente condus de dr. David Milburn, un mare muzician ºi
foarte rare, greu de procurat, ca de pildã saxofonul- dar era a mea!” „Alte vremuri, dom’profesor”, zic
un suflet cum rar poþi întâlni. Omul acela, care nu eu, „aþi trecut prin toate ºi iatã Gaio are 30 de ani!
bariton, care avea aproape mãrimea copilului care-l ºtia mare lucru despre þara noastrã (în ’83 foarte
mânuia! Vã daþi seama ce dificultãþi avea un Cum vã simþiþi?” „Tânãr! De la atâþia tineri din jur
puþini americani ºtiau unde este România) s-a primesc mereu valuri de energie, vin ºi acum cu
prichindel în a produce acele sunete grave atât de îndrãgostit de noi. A prins chiar apucãturi de
importante într-un big-band. Eram cu toþii plãcere sã lucrez cu ei deºi sunt pensionat. Mi-aduc
român, cãlcând în picioare legile drastice ale aminte de minunatul Iosif Viehman, care, întrebat
entuziaºti ºi dupã numai un an, am avut curajul copyright-ulului, xeroxând pentru noi partituri,
(zâmbeºte mirat ºi astãzi!) sã ne prezentãm la când îºi ia concediu, a rãspuns: eu tot timpul sunt
ascunzându-le în tobe ºi aducându-le în România. în concediu! Aºa zic ºi eu. Azi începe festivalul Jazz
Festivalul de Jazz de la Sibiu, o manifestare Ajunsese sã spunã cã România este a doua sa þarã.
rezervatã adulþilor. Totul s-a facut sãrãcuþ, am ajuns Napocensis ediþia a XV-a (era 14 mai) iar Gaio iese
Dar partitura este o sintezã a ceea ce se cântã, la rampã în concert festiv, cum sã nu fiu fericit?”
acolo cu trenul, un autobuz amãrât ne-a dus pânã trebuia extrasã partida fiecãrui instrument ºi nu vã
la salã, unde am ajuns chiar când trebuia sã intrãm Mã uitam la domnul profesor (v-am spus cã-mi
pot spune câte nopþi am scris, cu ochii place formularea) cu admiraþie ºi, de ce sã n-o
pe scenã, ne-am instalat în graba-mare ºi am cântat împãienjeniþi. De multe ori le spuneam copiilor:
un potpourri de Gershwin. Stupoare! Spre uimirea spun, cu invidie. Câþi artiºti sunt fericiþi? Unii cântã
mãi bãieþi, cu câte pagini am scris pentru voi aº pe scene dintre cele mai mari ºi tot n-au inima
noastrã, un juriu alcãtuit din personalitãþi ca putea acoperi câteva stadioane de fotbal!
Dumitru Capoianu, Cornel Þãranu, Iosif Viehman, plinã. Poate cã mulþumirea stã în înþelepciunea de a
Pe nesimþite, m-am trezit cu puii mãriºori – nu nu face ierarhii, de a nu te gândi la competiþie.
ne-a acordat marele premiu! Nu ne-a venit sã prea mai aveau ce cãuta la Casa Pionierilor, aºa cã
credem, copiii þopãiau de fericire dar o meritau din Oricare ar fi cheia, ªtefan Vannai a gãsit-o. Dacã ar
ne-am cuibãrit pe lângã Casa Tineretului. Acolo, fi sã-i asociez un adjectiv, m-aº gândi la italianul
plin, fiindcã fuseserã nemaipomenit de harnici. dacã tot eram mai înãltuþi, ne-am îngãduit sã
Îndatã ce aflaserã cã urma sã mergem la Sibiu, gaio, adicã...vesel, fericit!
chemãn în ajutor niºte cunoscuþi instrumentiºti din
veniserã zi de zi la repetiþii. Zi de zi!”. Copii oraº: saxofonistul Nicu Vãcaru (omul cu un timbru
harnici... Aþi vãzut des copii harnici? Eu am cântat care amintea de Fausto Papetti), Egon Leonhart –
„
toatã pruncia la un instrument ºi n-am fost un saxofonist-bariton admirabil improvizator,
niciodatã harnic. Înseamnã cã acelor învãþãcei din Alexandru Tetrade – tenorist minunat, aºa cã

TRIBUNA • NR. 234 • 1-15 iunie 2012 29

Black Pantone 253 U 29


Black Pantone 253 U

balet
specializate “masterate“ în sala de balet a Operei, la
Gisèlle orele de studii ale Maestrului Vasile Solomon. Nu mai
intru în amãnunte privind diplome de masterat ºi
doctorate de cancelarie, în balet, numai la noi
Balet pe scena Operei Naþionale existente, pe mapamond! Cã ne apucã durerile de cap.
Pentru aceasta trebuie un material, o dezbatere aparte.
Alexandru Iorga Dar sã revenim în sala de balet. Acolo unde ne este

G
locul. În artã, ca ºi în literaturã de altfel, existã foarte
isèlle. Balet fantastic în douã acte. Muzica unui bun regizor este ºi aceia de a ºti sã facã o bunã
mulþi inºi culþi, instruiþi, dar fãrã talent propriu. ªi
Adolphe Adam. Argument – Vernoy de Saint- distribuþie. Ce admirãm atât de mult la marile filme
unde nu existã talent, nu existã creaþie, dar existã
Georges, Théophil Gautier, Jean Coralii. americane? Priceperea ºi intransigenþa cu care regizori-
pãlãvrãgealã. Mai ales pe seama celor care creazã. Nu
Coregrafia Jean Coralii ºi Jules Perrot. Creat special ºi întocmesc distribuþiile. Întotdeauna, în rolurile
vrem sã spunem cã Vasile Solomon este cel mai bun
pentru geniala dansatoare Carlotta Grisi la Academia potrivite, artiºtii cei mai potriviþi. Dar nu este suficient
Maestru din þarã. Dar putem afirma cu certitudine cã
Regalã de Muzicã – Paris. Premiera absolutã – 28 Iunie s-o ºtii. Trebuie s-o mai ºi faci. Întrucât mulþi, mai ales
este un pedagog desãvârºit. Are acest har, de la Cel de
1841. La acest spectacol, prim partener al Charlotei a la noi, chiar dacã o ºtiu, se abat de la aceastã regulã.
Sus. Simte, poate chiar instinctiv, ce are nevoie fiecare
fost Lucien Petipa. Fratele mai mare a celebrului Fie în urma unor presiuni ... de sus, fie datoritã unor
elev, pentru a-l vedea pe calea ascendentã. Uitaþi-vã la
Maestru de Balet ºi coregraf Marius Petipa. Care interese, fie, unii, din motive sentimentale. ªi atunci,
dansul de ansamblu – prietenele Gisèllei–! Încã puþin ºi
ulterior, în Rusia, a creat o nouã coregrafie – coregrafia cine pierde? Pierde în primul rând el, regizorul. ªi mai
majoritatea dintre ele, ating nivelul solistic. Metoda lui
clasicã, ce stã la baza coregrafiilor ce au urmat. Rolul ales pierde publicul. ªi prin aceasta – progresul artistic.
de predare, este de maximã eficienþã. ªi în ultima
Gisèlle este unul dintre cele mai complexe, fiind Ori regizorul Vasile Solomon cum am spus, ºtie, dar ºi
perioadã, regizorul Vasile Solomon într-o jumãtate de
considerat pentru balerinã ceea ce este Hamlet pentru face distribuþiile cele mai potrivite. Adevãrat, se bucurã
an a montat trei spectacole. A scos trei premiere!
ºi de înþelegerea conducerii în acest sens. Astfel, o
un actor. Expresivitatea ºi tehnica merg mânã în Deci, “faptele vorbeºte!“ La pas de deux – Gisèlle –
vedem în rolul titular pe foarte tânãra, de acum prima
mânã. Una fãrã ceealaltã nu au ce cãuta. Generaþii de Albert, la un moment dat se ajunge la atitude croise
balerinã a coregrafiei clujene în general, Andreea Jura.
balerine au abordat acest rol ºi multe dintre ele, prin cu partener. De obicei, la aceastã atitudine, piciorul
Care, în candoarea ei juvenilã, este însãºi romantica
intermediul lui, ºi-au aflat consacrarea. Dupã Charlotta balerinei se înalþã cam pânã la nivelul mijlocului
eroinã conceputã de compozitor. La scena nebuniei se
Grisii, printre marile stele ale baletului universal, care partenerului. De data aceasta piciorul activ al
simte amprenta indicaþiilor regizorale, bine gândite ºi
au fãcut creaþie în acest rol, au fost: Pavlova, balerinei, partea cu pointé, se vede deasupra capului
bine rezolvate. De fondul tehnic nu mai vorbim.
Karsavina, Olga Spesieseva, Alicia Marcova, Galina bãiatului, care nu este deloc dintre cei scunzi. Aceastã
Acesta curge firesc, cu cea mai fermecãtoare lejeritate.
Ulanova, Margot Fonteyn, Licette Darsonval, Yvette simplã performanþã îi poate conferi Andreei iscãlitura
Partenerul ei – Dan Haja – Prinþul Albert – debut în rol
Chauviré, Tamara Toumanova, etc. Dintre interpreþii de... master. Scenic, bineînþeles! Tot un merit al ...
principal, convinge, atât tehnic, cât ºi expresiv. Rotaþii
lui Albert menþionãm: Nijinski, Anton Dolin, Igor antrenorului, în ultima instanþã. Încã ceva, ºi termin
cu finalizare sigurã. De mare efect ºirul progresiv de
Yuskevici, Serge Lifar, George Skibine. Dintre toþi, cu el. Maniera de lucru, de predare, a lui Vasile
entrechsix-uri, etc.
Serge Lifar se detaºeazã prin dramatismul cu care a Solomon îmi aminteºte de bãtrânul Maestru Anton
Mayura Misawa – Myrtha. Deasemenea, o prim-
reuºit sã impresioneze în scenele din actul al doilea. Romanovsky (fost vremelnic partener al Anei Pavlova)
balerinã cãreia de acuma nimic nu i se mai poate
Gisèlle rãmâne un spectacol de prestigiu în cel care dupã Primul Rãzboi Mondial a implementat
reproºa. Absolutã siguranþã tehnicã ºi interpretativã.
repertoriul permanent al tuturor companiilor de balet baletul clasic în România.
S-au mai distins în spectacol Octavian Popa-Marc – în
ce se respectã. ªi, cu siguranþã, acest fapt l-a Orchestra condusã cu competenþã, dar ºi cu suflet,
Hans, solistele din actul II – Daniela Drãguºin ºi
determinat pe regizorul coregraf Vasile Solomon sã-l de dirijorul Adrian Morar. Asistent coregraf Monica
Anamaria Boancã. Dimpreunã cu Augustin Gribincea
realizeze. Pintea Martin. ªi ca încheiere, baletul, în felul în care
(Pas de deux – actul I, cu Mayura Misawa). La aceºtia,
ªi, dacã A. Adam a creat o muzicã romanticã, prin este conceput ºi prezentat place publicului.
adãugãm – Adelina Filipaº, Romulus Petruº, Delia Boar
excelenþã, Vasile Solomon a creat de asemenea un La puþine spectacole, atâtea aplauze la scena
Costea, Laura Pop, Dorina Lucaciu, Giorgiana Cramã,
balet, romantic, prin excelenþã. Bine lucrat, putem deschisã!...
Gabriela Sima, Ofelia Mãrgineanu. Elemente talentate,
spune, în care naraþiunea curge firesc, inteligibil, fãrã astfel bine pornite din ºcoalã, dar ºi mai bine „
nici o fisurã. Una dintre principalele atribute necesare

Communication Muzeul de Artã Cluj (2009),


Oglindiri Paradise de Vise, Galeriile Arcade 24,
Bistriþa,(2009) 3 Generaþii Turnul fierarilor, Aiud
Galeria Barabás Miklós, situatã în Cluj-Napoca, (2010), si Sibiu (2011), realizate cu participarea
str. Kogãlniceanu nr 27, gãzduieºte în perioada
tatãlui ºi a fiul sãu. În practica sa, acest artist
11 mai -3 iunie 2012 expozitia de picturã ºi sculpturã
micã Oglindiri a artistului Kömíves Andor într-un dialog opereazã asemeni unei alchimii artistice, cu un
artistic cu tatãl sãu, Kömíves Miklós (85 de ani). mixaj pictural de imagini provenind din surse
Proiectul expoziþional continuã seria de expoz- diverse, ceea ce amplificã înþelesurile ºi starea poet-
iþii începutã cu 3 Generatii, dar de data aceasta ico-ironicã sau ludicã a lucrãrilor sale.
dialogul este doar între fiul - artist vizual ºi tatãl Tatãl artistului, Kömíves Miklós nu este ceea ce
sãu octogenar, care practicã o artã de facturã naivã. se numeºte un artist plastic profesionist, dar are o
Kömíves Andor se foloseºte frecvent de diverse fire de artist, cu un simþ fin al umorului ºi o
colaborãri în realizarea proiectelor sale. Amintim anume candoare poeticã, specificã artei brute ºi
doar seria Fragmentele Celuilalt, în colaborare de artei naive. Lucrãrile sale, pline de viaþã ºi energie, Kömíves Andor Rãpirea Minervei
peste 10 ani cu Gisela Weimann din Berlin, dovedesc o înþelegere fãrã complexe a formei ºi a
culorii. Lumea lui poeticã de mici sculpturi în lemn
policrom, este populatã cu tot felul de personaje,
animale, pãsãri, reale sau imaginare, or fantastice
într-un registru uºor ironic, în care se reflectã
anumite tradiþii din cultura maghiarã transilvanã.
Expoziþia este conceputã ca o instalaþie de
picturã ºi sculpturã micã în lemn pictat pe tema
oglidirilor, a unei reîntîlniri peste timp, între
formele tridimensionale pictate ale unuia ºi
imaginile picturale ale celuilalt, în fond, a reflectãrii
subtile armonioase a creaþiei tatãlui în fiu, dar ºi
invers. (A. K.)
„

Kömíves Andor Zâna cea bunã Komives Miklós Personaj mândru

30 TRIBUNA • NR. 234 • 1-15 iunie 2012

30 Black Pantone 253 U


teatru
Un Shakespeare pentru
România (I)
Claudiu Groza

F
estivalul Internaþional Shakespeare ar trebui surprinzãtoare, universul poetic shakespearian în
sã devinã un proiect asumat bugetar de tablouri vivante în care elementele semantice sunt
Guvernul României, la fel ca Festivalul adesea neobiºnuite. Doi îndrãgostiþi se întâlnesc
Enescu, a fost una din concluziile unui dialog pe lângã un copac în care e înfiptã caroseria unui
care l-am avut la finele lunii aprilie la Craiova cu automobil, un Cupidon burduhãnos-lasciv ºi cu
câþiva colegi de breaslã, discutând despre urechi de gnom deambuleazã printre personaje,
dificultãþile celei de-a opta ediþii a prestigiosului un om cocoþat pe un mare velociped
eveniment organizat de Emil Boroghinã. Doar ”dialogheazã” cu o femeie ce pedaleazã la un
tenacitatea acestui mare manager cultural susþine mini-ciped, vegheaþi de un câine, într-un univers
deocamdatã festivalul, care riscã sã disparã dacã ceþos - fiecare din cele 25 de poeme de amor
Boroghinã ar renunþa la poziþia sa de organizator selectate de Wilson în scenariul sãu are o
total, care se preocupã nu doar de selecþia construcþie vizual-auditivã de pregnanþã Inge Keller
spectacolelor din program, ci ºi de cele mai mici suprarealistã, întregul fiind ”spart”/deconstruit de creaþiilor de artã... comerciale, susceptibile adicã
detalii. Anul acesta, Festivalul Internaþional interludiile improvizativ-amuzant-savuroase ale sã provoace atât delicii estetice spectatorului
Shakespeare s-a derulat la Craiova între 23 aprilie unui soi de actor chefliu (Georgette Dee), ce calofil, cât ºi sã asigure saþietatea celui dornic de
ºi 1 mai ºi, în ciuda unor impedimente financiare, apare din când în când în faþa cortinei trase stimuli violenþi. E un spectacol de vãzut/revãzut,
a pãstrat ºtacheta valoricã ridicatã. pentru mici ”scheciuri”. mai puþin de comentat, atât din cauza bogãþiei
O coincidenþã pe care n-o cred întâmplãtoare Printre multele personaje ale spectacolului se semantice, aproape imposibil de
a fãcut ca, imediat dupã plecarea mea din numãrã regina Elisabeta I (Jurgen Holtz), înregistrat/ordonat, chiar dupã mai multe
Oltenia, un prieten sã posteze melancolic, pe un Shakespeare (Inge Keller), Cupidon (Georgios vizionãri, dar mai ales datoritã multiplicitãþii
site de socializare, un clip din cel mai râvnit, Tsivanoglou), un Bufon (Ruth Gloss), Doamna hermeneutice pe care o oferã spectatorului. Câte
privit, dorit, gustat spectacol al festivalului neagrã (Ursula Hopfner-Tabori) ºi Tânãrul Poet priviri, atâtea imagini, ar fi formula sinteticã a
craiovean, Sonetele lui Shakespeare, de la Berliner (Krista Birkner) - cãrora le sunt dedicate sonetele, acestei uimitoare nãscociri artistice, unul dintre
Ensemble, în concepþia de scenã a legendarului Poetul Rival (Traute Hoess). Distribuþia e întregitã puþinele spectacole care mi-au tãiat adeseori
Robert Wilson ºi pe muzica celebrului de Katharina Susewind, Anke Engelsmann, Anna respiraþia.
compozitor Rufus Wainwright. I-am replicat Graenzer, Dejan Bucin, Christopher Nell, Ulrich
prietenului meu cã i-aº fi dorit sã vadã live, ca Brandhoff ºi Winfried Goos. Robert Wilson a Schimb registrul, dar pãstrez nota
mine, acest uluitor spectacol; asta l-a fãcut, nu folosit actorii în rolurile feminine ºi actriþele în ”integrativã” a demersului artistic pentru a
doar pe el, sã mã invidieze. Pentru cã, într-adevãr, cele masculine, efect ce potenþeazã picturalitatea consemna un spectacol mai nãstruºnic al
Sonetele lui Shakespeare este o producþie- personajelor ºi situaþiilor scenice. Remarcabilã mi Festivalului Shakespeare din acest an, jucat în
capodoperã, o exegezã genialã a operei s-a pãrut recitarea, cu o limpezime a intonaþiei ºi Portul Cultural Cetate: Play Shakespeare, o
shakespeariene, malaxând, într-un ansamblu accente specifice care au fãcut din germana adaptare a lui Cristian Pepino dupã câteva piese
aproape fantasmatic, marile teme, obsesiile, Sonetelor... o limbã de indicibilã muzicalitate. De arhicunoscute (Teatrul Þãndãricã, Bucureºti).
recurenþele dramaturgului englez, dar ºi pe ale altfel, e de prisos sã laud actorii legendari de la Montarea este realizatã în notã rezumativ-
”comentatorului” sãu Wilson. Berliner Ensemble; ar fi superfluu; e de ajuns sã parodicã, o repovestire a intrigii din Romeo ºi
Spectacolul are o splendidã picturalitate notez acurateþea de lecþie de actorie a evoluþiei
medievalã, marcatã la nivelul costumelor ºi grimei
Julieta ori Hamlet, de pildã, cu ajutorul
lor în spectacol. Totodatã, e de remarcat þinuta de marionetelor ºi animaþiei. Derulatã onomatopeic
(Jacques Reynaud), cu personaje cu alurã grotescã scenã a decanilor de vârstã ai trupei berlineze ºi pe scenã ºi cu replici de definire a contextului în
ºi rafinament decadent, însã nu-i lipseºte o capacitatea lor de a se transfigura în rol. animaþii, reprezentaþia uzeazã de elemente
marcatã tuºã postmodernã, care-l aduce pe O orchestrã foarte versatilã, condusã de Stefan comice ºi licenþioase - ponderate - limpezi: celebra
Shakespeare în proximitatea extrem-contempo- Rager, ce interpreteazã melodii diverse, de la scenã a balconului e precum o curtare pisiceascã,
raneitãþii. E un spectacol perfect calibrat, de o ”minnesang”-uri la rock, completeazã atmosfera cu ”rrrrrrr”-uri în loc de cuvinte, o parte din
rigoare geometricã, însã e limpede rodul unei spectaculoasã a Sonetelor..., dând reprezentaþiei ”decoruri” capãtã subit viaþã, spre deruta eroilor,
fantezii hermeneutice dezlãnþuite, care-l face greu aparenþa unui adevãrat show. regele ºi regina din Hamlet sunt doi alcoolici, în
de rezumat. Sonetele lui Shakespeare dezvãluie, Producþia lui Robert Wilson ºi Rufus secvenþa groparilor scheleþii danseazã rock, iar
într-o manierã secvenþialã ºi în alãturãri Wainwright face parte din acea rarã categorie a moartea lui Hamlet e figuratã vizual ca într-un
joc pe computer.
Cristian Pepino ºi actorii sãi (Mihai
Dumitrescu, Cristian Mitescu, Marin Fagu, Geo
Dinescu, Roxana Viºan) construiesc - prin
intermediul mai multor tipuri de marionete - un
spectacol apropiat de formula celui popular,
foarte comic ºi accesibil marelui public,
shakespearian în spirit ºi contemporan în
transpunere, fãrã mari pretenþii hermeneutice, dar
izbutit ca adaptare a clasicelor piese la
modalitãþile teatrului de animaþie. Caracterizat de
un ludic agreabil, Play Shakespeare e chiar o
joacã de-a oamenii mari.
„

Sonetele lui Shakespeare

TRIBUNA • NR. 234 • 1-15 iunie 2012 31


Black Pantone 253 U

ghiduº, foarte ritmat ºi energetic, prin lumea de


FEST-FDR. 2012 magie a scenei, într-un amestec cuceritor de
acrobaþie, parodie, simbol ºi rãsturnãri de situaþii, în
care fanul descoperã chinul actorului, dar ºi
Claudiu Groza paradoxul formulei ”This is the theater”, o replicã la
clasica ”El gran teatro del mundo”. Gaguri,

F
estivalul European al Spectacolului Timiºoara – Mai recent am vãzut tot la Timiºoara, în TESZT,
deconstrucþii, erotism, sãlbãticie ºi rafinament, tot ce
Festival al Dramaturgiei Româneºti ºi-a festivalul Teatrului Maghiar, pe care o sã-l comentez
þine de universul fermecãtor dar ºi primejdios al
consumat ediþia din acest an între 5-13 mai, cu în proximul numãr al Tribunei, un spectacol despre
teatrului s-a vãzut în aceastã bijuterie explozivã a
un program la fel de ofertant ºi divers ca ºi la alte un copil autist scris cu mijloace literare cuceritoare,
cehilor.
ediþii, incluzând spectacole de dans, teatru de o pledoarie implicitã, deloc ostentativã, asupra unei
Celebrul coregraf Pal Frenak a revenit la
miºcare, teatru social, studenþesc ori reprezentaþii în probleme sociale. Probabil cã ar merita o dezbatere
Timiºoara – unde a creat Switch – cu un spectacol
aer liber, într-o dinamicã ce a cuprins întreg oraºul. recenta tendinþã socialã din teatrul românesc ºi
de dans pur ºi dur, în maniera funambulescã ce-l
Ada Lupu ºi echipa ei de la Teatrul Naþional au materializarea ei artisticã, mai ales cã la FEST-FDR
caracterizeazã: Frisson, o poveste despre
reuºit încã o datã sã-ºi împlineascã intenþia de a da s-a jucat ºi apreciatul spectacol X milimetri din Y
interacþiunea inter-individualã contemporanã, plinã
Timiºoarei o anvergurã culturalã europeanã. Mai kilometri al Gianinei Cãrbunariu (Asociaþia Colectiv
de erotism dar ºi de alienare. Frisson e un spectacol
mult, Naþionalul de pe Bega va avea din aceastã A, Fabrica de Pensule, Cluj), al cãrui interpreþi au
în care expresivitatea corporalã devine narativã, este
toamnã o fabricã de decoruri funcþionalã, unica de primit la Timiºoara Premiul pentru interpretare, ca
poveste în fiecare secvenþã, fie cã te duce cu gândul
acest gen din þarã, care va putea asigura comenzi ºi ºi Zero decibeli de Mona Bozdog ºi Ioana Pãun
la un androgin primordial, fie la o naºtere privitã
pentru alte teatre româneºti ori central ºi sud-est (Teatrul Mic, Bucureºti), ambele din aceeaºi
cinic ºi transformatã într-o experienþã sado-
europene. Halele de producþie existã deja, panglica categorie.
masochistã ori chiar la moarte. Frisson e greu de
inauguralã fiind tãiatã chiar în zilele festivalului, Zero decibeli (regia Ioana Pãun) este o sondare a
rezumat tocmai datoritã fanteziei dezlãnþuite care l-a
când invitaþii au putut sã le ºi viziteze. Proiectul e lumii surdo-muþilor, a interacþiunii dintre aceºtia ºi
creat. De remarcat splendida interpretare a celor
realizat cu sprijinul Ministerului Culturii ºi lumea ”normalã”, a reacþiilor lor în situaþii-limitã,
patru dansatori din echipa coregrafului franco-
Patrimoniului Naþional, dar ºi al Primãriei ºi precum cea a unei agresiuni ori a unui jaf, dar ºi a
maghiar: Laszlo Major, Nelson Reguera, Jessica
Consiliului Local Timiºoara, care au concesionat adaptãrii la viaþa cotidianã. Secvenþial, cu momente
terenul aferent fabricii. Simet ºi Erika Vasas, care face ºi din aceastã
mai reuºite ºi altele uºor forþate, subsumate mizei
Secþiunea dedicatã dramaturgiei româneºti a propunere a lui Frenak o creaþie cvasi-genialã prin
sociale, spectacolul a reuºit sã redea cursiv statutul
cuprins spectacole de facturi diverse, nu tocmai pregnanþa vizualã ºi simbolicã.
alteritãþii în România de azi, fie cã vorbim de fata
simplu de comparat, mai ales pentru juriul Într-un registru diferit, dar bazatã tot pe
agresatã chiar de poliþaiul chemat în ajutor la un jaf,
internaþional, alcãtuit din Bonnie Maranca (SUA), coregrafie, este Othello ºi preaiubita lui Desdemona
fie cã vorbim de vânzãtorul ambulant de pixuri ºi
publicist, editor ºi profesor de artã teatralã, Ingrid (Studio M, Sfântu Gheorghe), un spectacol prin care
muþunachi din trenuri. Admirabil s-au integrat în
de Ketelaere (Belgia), istoric de artã, ºi Andreas Beck regizorul Mihai Mãniuþiu revine la o manierã ludicã
formula scenicã actorii Mihaela Rãdescu, Claudia
(Austria), teatrolog ºi director artistic al pe care n-a mai cultivat-o de mult ºi pe care o
Prec, Alexandru Potoceanu, ªtefan Lupu, Sever
Schauspielhaus din Viena. practicã firesc ºi impecabil. Tragicul ºi comicul se
Bârzan ºi Paul Dunca.
Cel mai bun spectacol a fost declarat Rogvaiv, îmbinã pânã la anularea oricãrei graniþe, povestea e
Am fost foarte interesat de Târgoviºte de jucãrie
scris ºi regizat de Bogdan Georgescu la Teatrul comprimatã ºi redusã la un fir roºu ce s-o facã
de Peca ªtefan, în regia Anei Mãrgineanu, un nou
Spãlãtorie din Chiºinãu, o istorie contextualizantã inteligibilã, cronotopul e actual, intriga capãtã o
episod dintr-un proiect mai amplu al celor doi,
despre legea antidiscriminare retrasã din Parlamentul tentã livrescã, dar ansamblul rãmâne fundamental
derulat pânã acum ºi la Baia Mare ºi Piatra Neamþ,
Republicii Moldova într-o perioadã electoralã, din shakespearian. Un Othello care face balet ºi o
care abordeazã poveºtile locale ale unor comunitãþi.
cauza sintagmei ”orientare sexualã” pe care o Desdemona care practicã boxul, un Iago triplat, ca o
Spectacolul, realizat ca un fel de bâlci cu diverse
conþine, ºi drama personalã a unui adolescent care entitate cu personalitate schizoidã, o salã de
puncte de atracþie, în care spectatorii erau ”momiþi”
se sinucide din cauza prejudecãþilor publice. ”pãcãnele” ca spaþiu de joc, o partidã de sex pe o
sã-ºi aleagã ce vor vedea, s-a desfãºurat în întreaga
Georgescu a mizat, ca ºi în alte spectacole ale saltea cu aer, un ”mausoleu” din perne, dansuri de
incintã a Naþionalului timiºorean, din foaier în sala
sale, pe o variantã ”reportericeascã” de înscenare, o rotunjime perfectã a sugestiei, toate configureazã
mare ori alte cotloane. Din pãcate însã, deºi are
actorii – Emilian Creþu, Veaceslav Sambris, Ina un spectacol savuros, alert, alegru ºi pe placul
culoare ºi un anumit farmec de atmosferã,
Surdu, Doriana Talmazan ºi Irina Vacarciuc – oricãrui privitor. Mãniuþiu a colaborat la acest
spectacolul s-a dovedit uºor superficial la nivelul
interpretând mai multe roluri, de la cele de spectacol cu o echipã de virtuozi, de la coregraful
scenariului, naraþiunile neavând substanþã dramaticã
candidaþi la moderatori TV, ”cetãþeni indignaþi” etc., Peter Uray la scenograful Adrian Damian,
ºi pãrând de aceea mai degrabã niºte schiþe, niºte
scenele schimbându-se permanent, pe un fundal muzicianul ªerban Ursachi ºi actorii – a cãror
propuneri, decât niºte fragmente care la final sã
sonor de promisiuni electorale. Inspirat în edificarea interpretare dramaticã ºi coregraficã este desãvârºitã
ofere un puzzle coerent.
contextului ºi devoalarea ipocriziei etice, spectacolul – Andras Gyorgyjakab (Othello), Eniko Gyorgyjakab
Secþiunea ”Europe on stage” a FEST-FDR a adus
a estompat din pãcate drama individului, aceasta (Desdemona), Peter David, Attila Nagy, Laszlo
la Timiºoara câteva spectacole memorabile.
configurându-se oarecum timid, aºa încât Szekrenyes (Iago), Emilia Polgar, Laszlo Bajko ºi
Teatrul, un spectacol de teatru-dans al
demonstraþia a pãrut mai degrabã jurnalisticã decât Eszter Nagy.
Companiei Farm in the Cave din Cehia (regia
artisticã, dupã opinia mea. Un spectacol oniric, elegiac a fãcut Alexander
Viliam Docolomansky) a oferit publicului un excurs
Hausvater din textul bulgarului Hristo Boicev – cu
Teatrul Regina Maria din Oradea ºi Revista Familia numele stâlcit în ultima vreme în Boytchev –
lanseazã
Orchestra Titanic (Teatrul Clasic ”Ioan Slavici”,
Un concurs de creaþie dramaticã destinat piesei scurte Arad). Povestea a cinci vagabonzi adãpostiþi într-o
Scopul acestui concurs este încurajarea dramaturgiei româneºti originale, cu precãdere a teatrului scurt, garã dezafectatã, sperând cã un tren se va opri
încadrându-se în prestigioasa manifestare culturalã orãdeanã Festivalul de Teatru Scurt. cândva acolo ºi-i va lua spre o lume mai bunã
Organizatorii nu sugereazã o tematicã anume, lãsând libertate de opþiune creatorilor. Criteriul de apreciere a capãtã o tensiune aproape disperatã, ce stârneºte
pieselor va fi unul de ordin estetic. Singurul element impus este cel formal, cerut de rigorile teatrului scurt. În empatie, dar vãtuitã cumva în ceaþa unui vis greu,
accepþiunea organizatorilor, piesa scurtã însumeazã maximum 25 de pagini (aproximativ 50 000 de caractere cu final dureros. Spectacolul lui Hausvater e un
fãrã spaþii), iar montarea ei nu depãºeºte 90 de minute, fãrã pauzã. poem tragic, aºa cã reprezintã o provocare pentru
Nu sunt admise dramatizãri, nici piese care au fost deja publicate sau reprezentate. Textele trimise pentru spectatorul care nu acceptã limbajul sãu foarte
concurs nu se înapoiazã autorilor. special. Dacã reuºeºti sã intri însã în discursul
Lucrãrile vor fi trimise pe adresa: Teatrul Regina Maria, Piaþa Ferdinand nr. 6, cod 410021, Oradea, jud.
scenic, spectacolul þi se va revela ca o fantasmã
Bihor, cu menþiunea: „Pentru concursul de creaþie dramaticã” pânã la data de 15 august 2012 (data poºtei).
amãruie a imaginaþiei. La atmosfera montãrii
Lucrãrile, trimise într-un singur exemplar, nu vor fi semnate, iar pe plic nu se va menþiona numele ºi adresa
expeditorului. În plicul ce conþine lucrarea va fi introdus un plic mic închis incluzând numele, adresa autorului contribuie decorul lui Doru Pãcurar, costumele
ºi un moto care se va regãsi pe prima paginã a lucrãrii ºi va servi drept element de recunoaºtere. Acest plic se va Oanei Vãran Babeþ, minunata muzicã a lui Yves
deschide de cãtre plenul juriului numai dupã desemnarea câºtigãtorului. Chamberland ºi light designul lui Lucian Moga, dar
Textele propuse vor fi citite ºi apreciate de cãtre un juriu alcãtuit din critici, actori, scriitori ºi regizori. mai ales jocul lui Alex Mãrgineanu, Ioan Peter,
Rezultatele concursului vor fi anunþate pânã la începerea ediþiei a XVIII-a a Festivalului de Teatru Scurt. Zoltan Lovas, Carmen Vlaga Bogdan ºi Bogdan
Premiul va fi decernat în cadrul Festivalului de Teatru Scurt, iar textul câºtigãtor va fi publicat în Revista Costea.
„Familia” ºi transmis electronic tuturor teatrelor din þarã, cu recomandãri speciale din partea Teatrului Regina Onirismul – de sorginte suprarealistã, de astãdatã
Maria. În plus, va fi acordat un premiu în valoare de 2000 RON. Organizatorii asigurã câºtigãtorului cazarea ºi – apare ºi într-un alt spectacol memorabil de la
masa timp de douã zile ºi douã nopþi, precum ºi rambursarea cheltuielilor de transport.
FEST-FDR: Inventatorul iubirii dupã Gherasim Luca,

32 TRIBUNA • NR. 234 • 1-15 iunie 2012

32 Black Pantone 253 U


Black Pantone 253 U

pieþele oraºului.
Am remarcat Jocuri în curtea din spate dupã
Edna Mazya (regia Bobi Pricop, UNATC Bucureºti)
datoritã simplitãþii ºi firescului montãrii, fãrã artificii
regizorale inutile, potenþând astfel teribila poveste a
unei fetiþe violate de tovarãºii de joacã, mai mari
decât ea. Pricop a mizat inspirat în spectacol pe
expresivitatea interpreþilor, trauma, culpa, judecata
creând atmosfera traumaticã. Am avut aºadar ocazia
sã remarc o actriþã cu resurse notabile, Ioana
Manciu, capabilã sã alterneze impecabil stãrile de
joc, de la adolescenta ce-ºi aminteºte violul la
pubera ce manevreazã inconºtient armele seducþiei
cu bãieþii din jur ori la procuroarea ce le face
acestora rechizitoriul. Ioana a fost secondatã pe
scenã de Pavel Ulici, Florin Hriþcu, Cezar
Grumãzescu ºi Vlad Pavel. Jocuri... e un debut
promiþãtor, aºtept cu interes urmãtoarele propuneri
ale studenþilor bucureºteni.
În fine, o producþie a teatrului-gazdã a împlinit
angajamentul concursului de dramaturgie al FEST-
FDR – fãrã premiu în acest an – de montare a piesei
Othello ºi preaiubita lui Desdemona foto: Henning Janos câºtigãtoare din 2011. În aer de Alexandra Pâzgu a
fost transpusã scenic de regizorul m.chris.nedeea,
înscenat de Horaþiu Mihaiu la Teatrul de Artã din face, de fapt, cu o repovestire, în cheie care a reuºit sã asigure coerenþa teatralã a unui text
Deva. Regizorul e renumit pentru fineþea gastronomicã, a faimoasei poveºti, pedeapsa lupului conceput ca un monolog poematic, tributar
spectacolelor sale, iar acesta nu face excepþie, nemaifiind focul, ci... efectele sale culinare. ”Face oarecum unui model al autoarei. În aer este
combinând un spaþiu de joc atent configurat chiar mama niºte sarmale la necaz...”, zice la un moment confesiunea unei fete nãscute în anii 1980, în care
de Mihaiu cu muzica lui Eberhard Weber ºi Esbjorn dat unul din cei trei iezi, dezvãluind astfel cum îºi se amestecã amintiri de epocã, traume personale,
Svensson, coregrafia Mãlinei Andrei, luminile lui va gãsi obºtescul sfârºit lupul cel sângeros. Intriga e lozinci anticomuniste, admiraþie pentru eroii
Lucian Moga ºi partea video a lui Cezar Enache. transpusã în lumea ruralã, cu lupul îmbrãcat corect, timiºoreni ai Revoluþiei din 1989 etc., într-un întreg
Gherasim Luca (expresiv, nostalgic, puternic ºi ca într-o vizitã la pomanã, capra în negru etc. destul de opac scenic. Nedea a creat un personaj
depresiv totodatã jocul lui Cornel Rãileanu în acest Evident, se face apologia sarmalelor, a rãciturilor, a multiplu, dând astfel dinamicã vizualã textului,
rol) îºi rememoreazã poveºtile de dragoste, iar în mãmãligii, meniul ospãþului comemorativ fiind ritmându-l ºi estompând secvenþele prea stridente. O
memoria lui apar devãlmaº diverse personaje ale copios: tocãniþã de miel, jumãri, colþunaºi cu versiune de scenã onestã ºi creativã pentru un text
trecutului, figuri bizare, scoase parcã dintr-un dulap brânzã, alivenci, ciorbã de potroace, sarmale, cu marjã semnificativã de risc, altfel. Au jucat, cu
cu amintiri devenite nesigure. Manuscrisele ce rãcituri, þuicã, vin. Firul roºu al poveºtii e lesne de personalitate, Ana Munteanu, Ana Maria Cojocaru,
conservã memoria, adicã viaþa, deambularea haoticã recunoscut, dar în el se insinueazã elemente de Alina Chelba, Mãlina Manovici, Iuliana Crãescu,
a personajelor, drumul pe care Luca îl reface prin extratext, de la cele legate de mâncare la delirul Sabina Bijan ºi Alexandru Halka.
propria-i existenþã fac din acest spectacol un omagiu lupului otrãvit, care vede în iedul rãmas viu pe lupul
tulburãtor pentru un personaj cu destin neobiºnuit. din Scufiþa Roºie. Spectacolul lui Dabija denotã
Strident, întrucât tautologic, este doar finalul, ce aceeaºi formidabilã capacitate de malaxare a temelor Eratã. Dintr-o nefericitã eroare, în textul
redã scenic ºi filmic sinuciderea eroului, care s-a culturale pe care regizorul a probat-o deja, fiind nu Provocarea lui Bernini din nr. trecut am confundat
înecat în Sena. Dincolo de asta însã, Inventatorul doar o creaþie ludicã, ci ºi scormonitor-parodicã. personajul Angelica, jucat de Alexandra Odoroagã,
iubirii – în care Horaþiu Mihaiu a distribuit actori Joacã în uimitoarea producþie – cu toþii minunaþi – cu Rosetta, jucat de Raluca Mara. Rog cititorii sã
din toatã þara, cu precãdere tineri – se adaugã la Emilia Dobrin, Andi Vasluianu, Constantin facã necesara corecturã. Astfel, Alexandra Odoroagã
seria de producþii de artã ale regizorului, despre care Drãgãnescu, Florin Dobrovici ºi Mihai Calotã. a jucat rolul fiicei lui Graziano, iar Raluca Mara pe
se vorbeºte de obicei ani ºi ani. Mai semnalez douã din multele spectacole cel al slujnicei isteþe a acesteia. Scuze celor douã
Nu mai puþin, cred, se va vorbi despre Capra cu jucate în FEST-FDR – trec peste cele deja vãzute ºi actriþe. (Cl.G.)
trei iezi – studiu gastronomic a lui Alexandru comentate ori peste cele ”de niºã”, cum au fost
Dabija, dupã Ion Creangã (Teatrul ACT, Bucureºti), coloratele reprezentaþii în aer liber, momente
„
care completeazã seria ”rusticã” a spectacolelor plãcute, dar dificil de surprins în parte, din raþiuni
nãrãvaºului regizor. Spectacolul are toate datele unei de spaþiu. Oricum, acestea din urmã au dat nota de
lecturi hermeneutice acute, la fel ca în Oo!, de eveniment comunitar festivalului timiºorean,
pildã, fãrã a denatura spiritul basmului. Avem de-a transformând în spectatori trecãtorii din parcurile ºi

sãlbãticiei? Distrugerea mediului înconjurãtor,


Festivalul Festivalurilor la cursa înarmãrilor - unde se poate ajunge? Excelent
spectacolul ruºilor realizat dupã cartea lui Richard
Bach (Pescãruºul Jonathan). Coregrafie ameþitoare,
Arad proiecþii video, sunet adecvat, miºcare perpetuã,
libertate albã, interpreþi uluitori. Totul în regia
Alexandru Jurcan Olgãi Filippova. Canada a smuls aplauze meritate
cu adaptarea lui Guillaume Girard dupã Richard

A
m scris mereu despre Amifran, despre orchestrate de Didi, adicã de Florin Didilescu. al III-lea, în regia lui Simon Caplette Charrette.
ediþiile francofone dirijate de infatigabilul Uneori te întrebi cum poate fi urmat programul Ingeniozitatea ºi dozarea umorului, gãselniþele
magician Florin Didilescu. Dacã în tipãrit cu exactitate, doar cã... maºinãria e bine perfect servite de actori proteici au dus la hohote
octombrie se întâmpla la Arad o longevitate unsã, are valoare ºi vechime. Didi nu acceptã neîntrerupte. România a fost reprezentatã de
incredibilã ºi emoþionantã - adicã ediþia 20 - iatã compromisuri ori jumãtãþi de mãsurã. Severitate, trupa lui Nicolae Weisz din Baia Mare. Texte din
cã Aradul s-a vãzut dator sã gãzduiascã în aprilie simþ al umorului, ironie finã, generozitate, putere Sofocle, Shakespeare, Ionesco „obligate” sã se
Festivalul Festivalurilor în a 17-a ediþie. de decizie. La ateliere au lucrat Jérôme Lecerf, întrepãtrundã, sã emitã empatii nebãnuite,
Constelaþia Artdrala a organizat întâlniri, Damiano Fabbri, Alberto Ferraro, François Pinte, strunite de actori deconcertanþi.
dezbateri, propuneri. Stau de vorbã... Franþa, Afred Hamm, Françoise Babits, Roman Kisselef, E adevãrat cã a plouat mult, dar sala teatrului
Turcia, Spania, România, Italia, Belgia, Bulgaria, Lionel Pavageau, Liliana ªomfãlean, Camelia ºi era primitoare. Pentru ultima zi, când Didi a
Olanda, Rusia, Cehia, Ungaria, Bulgaria, Serbia, Ana Toma etc. organizat parada trupelor diverse, cu drapele ºi
Egiptul, Marocul, Canada, Lituania, Polonia, Marocul a prezentat La tribu des costume, soarele s-a grãbit sã aparã. Didi merita
Libanul. Toate activitãþile, plus ateliere, chouharlooks, în regia lui Abdallah Benchiguer. din plin acel finis coronat opus.
spectacole, concursuri, parade etc. sunt Culoare, miºcare, mesaj. Sã fie noua erã una a
„

TRIBUNA • NR. 234 • 1-15 iunie 2012 33

Black Pantone 253 U 33


Black Pantone 253 U

film
Timishort 2012
Lucian Maier

A
nul acesta am fost pentru a treia oarã la Ilja Piperkovski are un master în regie de film
Timishort (prima ediþie fiind cea la care nu la UNATC. Mãtãsari e filmul sãu de absolvire. E
am participat, din cele patru de pînã prima datã cînd vãd un film autohton care sã
acum), iar dintre toate acestea, actuala a fost cea alunece graþios pe pîrtia horror, în genul
mai reuºitã din punct de vedere administrativ. prostioarelor not another teen movie care sfîrºesc
Catalogul a fost gata la timp, musafirii au fost cu o baie de sînge filmatã la ralanti. Alcool,
primiþi cumsecade, sãlile de proiecþie au fost mai droguri, gelozie ºi... fiinþe supranaturale din suflul
primitoare – cu o menþiune specialã pentru clubul popular românesc, trecute prin industria
Setup, care a gãzduit competiþia Videorama, un cinematograficã americanã. Generic bun, muzica
loc foarte aerisit ºi cu o instalaþie sonorã de bunã, e de vãzut. Însã de aici ºi pînã la a fi
calitate. Competiþia internaþionalã a fost extinsã premiat, e un pas important de fãcut. Mãtãsari e
din punct de vedere cantitativ (douãzeci ºi patru filmul care trebuia încurajat, el reprezintã o
de proiecte prezente în întrecere, faþã de încercare temerarã în cinematografia autohtonã, o
douãsprezece, anul trecut), astfel cã în cadrul încercare bunã în limitele filmului de consum.
festivalului am putut avea un contact mai larg cu Cu alte cuvinte, dacã ar fi sã aleg între un
ceea ce se petrece în cinematografia film hollywoodian cu adolescenþi, gelozii, rãfuieli
contemporanã în zona filmului de scurtmetraj ºi fiinþe supranaturale (gen Twilight sau parodia
(studenþesc, în mare mãsurã). Vampires Suck) ºi unul românesc în care acþiunea
Dacã în partea administrativã a festivalului e similarã, aº alege filmul românesc, ºansele de
situaþia e bunã, în latura sa conceptualã povestea distracþie sînt mai mari. Iar dacã filmul chiar
nu e cea mai fericitã. Un lucru deranjant - legat ajunge sã distreze în mod voluntar, printr-o sînt mai slabe decît filmele care au primit
de competiþii - e cã sînt prezentate laolaltã dezvoltare decentã a poveºtii ºi printr-o povestire menþiuni - Nos jours, absolument, doivent être
animaþii, documentare ºi filme de ficþiune. E în în ton cu genul abordat, e cu atît mai bine. illuminés ºi Rauschgift.
regulã, toate sînt cinema, însã, atunci cînd vine Mãtãsari reuºeºte sã fie un film normal în cadrul Rauschgift (Drog) e o producþie germanã
vorba de a le judeca ºi de a alege un cîºtigãtor, e genului teen-horror. Fapt ce trebuia menþionat ca semnatã de Peter Baranowski. Eroul poveºtii
destul de dificil sã pui în balanþã un documentar atare. Premiul Competiþiei Româneºti este, totuºi, porneºte spre Maroc pentru a salva o iubire pe
valoros cu un film de ficþiune reuºit. E greu de puþin prea mult. Mai ales cînd ai în competiþie o cale sã se stingã. Dupã încheierea facultãþii,
contabilizat care film e mai bun dacã fiecare mostrã de cinema judicios, intens din punct de prietena sa, o italiancã, plecase acolo pentru o
proiect e izbutit în raport cu genul din care face vedere al conþinutului, al istoriei prezentate, ºi cu perioadã de practicã ºi relaþia lor se rãcise. Pe
parte. ªi atunci, pentru coerenþã, poate cã ar fi un bun exerciþiu cu elementul primordial în drum, ia la ocazie o fatã. În urma discuþiei lor,
mai bine ca festivalul sã aibã o competiþie construcþia cinematograficã - timpul. nu simte cã decizia de a se aventura în Maroc
destinatã filmelor de ficþiune ºi, în ce priveºte În competiþia internaþionalã, premiul pentru iubire ar fi cea mai bunã. Odatã traversatã
animaþia sau documentarele, sã aibã doar Timishort a fost acordat filmelor Gutuiul japonez Mediterana, povestea se deruleazã în ritmul unui
prezentãri. ºi Café regular, Cairo. road-movie în care un Mercedes încearcã sã-l
În secþiunea competiþionalã româneascã, Gutuiul japonez e un proiect realizat de opreascã din drum pe tînãr. Farmecul filmului stã
premiul cel mare i-a fost acordat regizorului Ilja Maria Trifu în cadrul workshop-ului Aristoteles în capacitatea de a sugera sentimentele tînãrului,
Piperkovski pentru filmul Mãtãsari. O menþiune 2011. Filmul este realizat cu o economie de în capacitatea de a transmite zbaterea sa
specialã i-a fost acordatã lui Mihai Sofronea expresie însemnatã ºi, poate tocmai din cauza interioarã, fãrã a abuza în vreun fel de persoana
pentru Aºteptînd zorile. Situaþia trebuia sã fie aceasta, are un lirism marcant ºi oferã o sa. Toate detaliile afective care privesc personajul
inversã. experienþã a curgerii timpului pregnantã. central sînt prezente în atmosfera filmului, le
Aºteptînd zorile este cel mai bun scurtmetraj Singurãtatea, îmbãtrînirea, suferinþa pe care o ghiceºti în glasul personajului, în micile sale
românesc pe care l-am vãzut în ultimul an, de la aduc acestea, dar ºi bucuria pe care o menþine neatenþii, în ezitãri. Fãrã nimic ostentativ,
15 iulie încoace, ºi unul dintre cele mai bune faptul cã singurãtatea ºi îmbãtrînirea nu au reuºit Baranowski reuºeºte sã transmitã emoþiile
scurtmetraje româneºti în general. Filmul prezintã sã ºteargã puterea de scrutare a minþii prezente copleºitoare ale personajului, pe care le intensificã
un sfîrºit de relaþie în care sînt cîþiva ani de pe ecran, sînt bine puse în valoare de construcþia prin aventura marocanã plinã de suspans,
cãsãtorie în spate. Ea se îndrãgosteºte de reþinutã, plinã de politeþe, a peliculei. prezentatã cît se poate de natural, de cursiv.
altcineva, îi spune, iar el vrea sã se comporte În Café regular (realizat de Ritesh Batra, un Naturaleþea prezentãrii, lipsa artificialitãþii
civilizat. Tensiunea din cuplu, durerea pe care o film egiptiano-indian) urmãrim discuþia pe care o personajelor, acestea sînt elementele care fac din
simte fiecare, deruta, toate acestea mocnesc ºi poartã doi tineri, încã necãsãtoriþi, într-un local. proiectul lui Baranowski un film convingãtor.
filmul reuºeºte sã le transmitã cu subtilitate. La Femeia îºi iscodeºte iubitul pe o temã tabu - Nos jours, absolument, doivent être illuminés
fel de echilibrat e reliefatã ºi nebunia gestului sãu, sexul. Filmul are umor ºi tensiune, una creatã e un documentar realizat de Jean-Gabriel Périot.
de a o aºtepta la scara blocului noului iubit, într- prin stimularea întregului bagaj informaþional pe Pe 28 mai 2011, deþinuþii din Orléans au
un timp care, în curgerea sa, smulge bucãþi din care îl are spectatorul în relaþie cu universul organizat un concert în interiorul închisorii,
corp. Iar gestul ei din final e ca o condamnare. A musulman, un bagaj informaþional activat de concert al cãrui sunet a fost amplificat ºi transmis
lui, pentru cã nu a oprit depãrtarea ei, a lui, propunerea pe care femeia i-o inainteazã iubitului în afara închisorii. Peste drum s-au strîns
pentru cã o obligã sã treacã prin ceea ce trece ºi a sãu. Eu nu am mizat pe acest proiect fiindcã numeroºi oameni, mulþi dintre ei în vîrstã. Filmul
ei, pentru cã nu poate face altceva decît sã tensiunea creatã de autor se bazeazã mai mult pe surprinde chipurile celor din audienþã, chipuri
loveascã ºi sã se simtã vinovatã. prejudecãþile spectatorului sau pe informaþiile filmate de la distanþã ºi prezentate în gros-plan.
Singura reþinere pe care o am faþã de film e (limitate) pe care le are despre acel spaþiu Fredoneazã melodiile cîntate de deþinuþi, pe chip
legatã de prima secvenþã din apartamentul cultural. Actorii flirteazã, pornesc un joc de-a li se poate citi emoþia, în privire le poþi vedea
cuplului, în care soþia îl invitã pe soþ la o discuþie ºoarecele ºi pisica pe o mizã sexualã (discuþia amintirile, grijile, bucuriile, frãmîntãrile. Sensibil,
crucialã - se vede importanþa discuþiei în toatã celor doi seamãnã cu un flirt ce are loc în spaþiul înduioºãtor, e un film care îþi prilejuieºte o
atitudinea ei -, iar el o ia peste picior în primã virtual, trecerea vreunui muºteriu prin cafenea îi întîlnire specialã cu lumea ºi cu propriul eu.
instanþã. Ar putea fi o imagine a cauzelor care au mai tempereazã) ºi toate acestea duc spectatorul
îndepãrtat-o pe soþie. Totuºi, cred cã personajul ar pe un anumit drum... e o în-scenare în care
fi putut fi receptiv mãcar în acest ultim ceas. autorul profitã de imaginea Occidentului asupra
Reacþia lui frivolã în ce priveºte invitaþia soþiei îl „
Orientului ºi-l momeºte pe occidental cu un
coboarã puþin în ochii spectatorului ºi îi face ei aparent gest iconoclast - în fapt o întîmplare cît se
situaþia mai uºor de acceptat din punct de vedere poate de umanã.
moral. ªi în cazul acestei competiþii filmele premiate

34 TRIBUNA • NR. 234 • 1-15 iunie 2012

34 Black Pantone 253 U


Black Pantone 253 U

Þarã înfometatã dupã glorie


caut lider
Invictus, Chester Williams ºi echipa clujeanã de rugby
Lucian Þion

T
his country is hungry for glory,” mormãie aparenþã, cum ar fi victoria sud-africanilor în cupa
gânditor Morgan Freeman, în rolul celebrului mondialã ºi campionatul naþional de rugby al
Nelson Mandela încercând sã elaboreze o României via pelicula lui Clint Eastwood? În mod
strategie de dezvoltare pentru momentele dificile direct, prin faptul cã aceastã micã legendã sud-
prin care trece þara pe care acesta a ajuns sã o africanã care este Chester Williams a acceptat un
conducã imediat dupã rãsturnarea regimului contract prin care a devenit nici mai mult nici mai
apartheid în 1994, în pelicula lui Clint Eastwood puþin decât antrenorul echipei de rugby a RCMU
Invictus (Warner Bros, 2009). Povestea e frumoasã, Timiºoara (iar asta dupã ce câºtigase în prealabil
hollywoodianã, cu climax, happy end ºi mesaj campionatul României cu Dinamo în 2008). La
mobilizator, adicã toate ingredientele necesare unei intimul eveniment de la cinema Victoria, Chester a
reþete de succes à la americaine. Pe deasupra este ºi admis cã nu ar fi putut plasa România pe hartã
o poveste despre sport, motivaþie ºi luptã. Atât doar înainte de venirea sa aici, dar cã, dupã ce a luat Chester Williams pe teren
cã subiectul nu este cules de aceastã datã din cunoºtinþã de lipsurile ºi provocãrile cu care se
ogrãzile verzi ale yankeilor, ci din praful gãlbui- confruntã România în domeniul sportului, vede „viziune” continuã sã prindã, mai ales atunci când
roºiatic al stepelor sud-africane. Un loc neobiºnuit nevoia de educaþie ºi perpetuare a valorilor sportive sunt inspirate din realitate. Este nemaipomenit de
pentru un tradiþionalist ca ºi Clint Eastwood, care, ca pe o prioritate, cum se spunea pe alte vremuri, interesant cã pe filiera rugby-ului ºi a istoriei
ne imaginãm, nu a putut decât sã fie ademenit de „de vârf” a strategiei naþionale ºi cã el însuºi doreºte statelor cu care nu credeam cã avem nimic în
atracþia irezistibilã a sportului pentru a se deplasa sã îºi lase amprenta la consolidarea acestui anevoios comun, descoperim lianturi (cum este acest
atâta amar de drum într-un mediu atât de puþin proces. În mod indirect, dupã vizionarea filmului surprinzãtor de proteic Chester Williams) care sã ne
familiar. ªi totuºi, iatã cã Clint ne face în împreunã cu sportivii de la pânã deunãzi ignoratul reaminteascã de propria noastrã „foame de glorie”.
continuare surprize: filmul nu este doar despre club de rugby clujean, am ajuns la concluzia cã Dacã pânã nu demult aceasta a continuat sã se
provocarea atletului ºi lupta acestuia cu sine însuºi apropierile nu se opresc aici. ªi poate replica ce a auto-digereze într-o susþinutã cãutare muribundã,
(vezi clasicul Million Dollar Baby). Filmul scruteazã avut efectul declanºator a fost cea rostitã de iatã cã sosesc tot mai multe momente de respiro, în
oarecum ingenuu ºi poate tocmai de aceea cumva Morgan Freeman: „Aceastã þarã e înfometatã dupã culturã la fel ca ºi în sport. Prestanþa de succes a
atrãgãtor incursiunea sportului în politicã ºi glorie.” Ce frumos reuºeºte Eastwood sã noului val în cinematografie ºi, de ce nu,
viceversa prin exploatarea personalitãþii originalului recuperarea unui sport uitat ºi readucerea acestuia
sumarizeze scurta perioadã de tranziþie pe care
om de stat care a fost Nelson Madela ºi în atenþia publicului, sunt tot atâtea repere care
Mandela încearcã, înþelept, sã o depãºeascã... ºi cu
încruciºarea viziunii sale politice cu destinul rugby- reuºesc sã clãdeascã acel sentiment al apartenenþei
câtã uºurinþã poate fi condus firul epic în jurul
ului sud-african. Intuind exact nevoile politice ale la un peisaj social comun pe care îl inspirã atât de
scopului urmãrit cu atâta înverºunare ºi dibãcie de
neamului sãu dornic de afirmare dupã câºtigarea bine ºi filmul lui Eastwood. E drept cã de aici ºi
un lider ca el...
statutului de egalitate cu afrikanerii, Nelson pânã la un lider cu (clar)viziunea profeticã a unui
ªi fiind vorba de tranziþie ºi de lideri, era
Mandela hotãrãºte sã foloseascã popularitatea Nelson Mandela e cale lungã. Dar atmosfera
imposibil sã nu mã gândesc: Ce altceva dacã nu
echipei naþionale de rugby nu numai pentru a uni pozitivã nu poate în niciun caz sã dãuneze.
aceeaºi „foame” de afirmare urmãreºte obsesiv ºi
o þarã care risca sã alunece în haosul dezbinãrii, ci Sã nu vindem însã pielea ursului din pãdure.
neamul românesc? ªi de cine altcineva ar avea
pentru a oferi locuitorilor acesteia gustul victoriei pe „U” a pierdut deocamdatã cu un rãsunãtor 5 la 71
care, nedreptãþiþi secole la rând, aceºtia erau mai acesta nevoie dacã nu de un înþelept ca ºi Mandela
care sã creadã cu pasiune în împlinirea destinului în faþa Timiºoarei. Dar asta nu atestã pânã la urmã
mult decât pregãtiþi sã îl cunoascã. Este decât profesionalismul unui antrenor de valoare
înduioºãtoare parabola drumului spre glorie, mai unei naþiuni aflatã în atâta primejdie ca ºi Africa de
Sud în acele momente cruciale...? Caracteristic care dovedeºte cã munca poate într-adevãr da sorþi
ales cã din echipa naþionalã de rugby face parte un de izbândã. ªi dacã bãieþii de la „U” pot lua în
singur jucãtor de culoare care ajunge mai apoi sã „culturilor mici”, cum le numea Cioran, acest
sentiment de „foame” poate, nu-i aºa, sã serios intrigile de tip hollywoodian, foamea de
reprezinte aºteptãrile majoritãþii: Chester Williams. glorie, pentru ei la fel ca pentru alþii, pe ecran ca ºi
Ei bine, este Chester Williams în persoanã (ºi nu consolideze sau sã distrugã o naþiune. Eastwood
mizeazã inteligent pe povestea unui lider care a în realitate, nu ar trebui sã constituie decât un
„copia” lui hollywoodianã interpretatã în cuvintele foarte puternic mesaj motivaþional.
sportivului doar „bunicel” de McNeal Hendricks) ºtiut sã foloseascã slãbiciunile unei naþii pentru a o
cel care a fost prezent la proiecþia filmului la unifica, pentru a o face sã creadã în ea însãºi. Chiar
cinematograful Victoria în ziua de 29 aprilie a.c. în dacã avem de-a face cu versiunea cu „E-uri” ºi „
prezenþa echipei de rugby Universitatea Cluj cu artificial îndulcitã a Hollywood-ului, povestea din
prilejul meciului „U”- RCMU Timiºoara. Invictus rezistã atât ca ºi document al unui
Prin ce se leagã douã poveºti aºa de diferite în moment istoric, cât ºi ca dovadã cã poveºtile cu

Cheste Williams in vizitã la Cluj

TRIBUNA • NR. 234 • 1-15 iunie 2012 35

Black Pantone 253 U 35


Black Pantone 253 U

sumar plastica
bloc-notes
Mircea Popa Blaga în actualitate 2 Bienala Internaþionalã de
editorial
Sergiu Gherghina

cãrþi în actualitate
Sacrificarea culturii 3
Gravurã Chiºinãu
Nicolae Bosbiciu Lungul drum al parodiei cãtre poezie 4 Livius George Ilea
Ion Vlad Memoria unui profesor 5

I
Vistian Goia Despre identitate folcloricã 5
ntrând în eclipsã odatã cu explozia mediilor obiºnuite de tehnici (acvaforte+serigrafie, Dumitru
digitale, traversând un rãstimp în care serialitatea Pomârlean - Premiul special acordat de editura
comentarii – calitatea sa forte, pânã mai ieri – pare a fi mai „Litera”).
Constantin Cubleºan Arta de a fi pãgubaº 6 degrabã un „handicap”, implicând varii tehnici De remarcat apetenþa artiºtilor prezenþi pentru
Cornel Robu Sarcasm cu zâmbetul pe buze 7 laborioase, ºi, deseori materiale de lucru costisitoare, explorarea ofertei iconice neo-surrealiste, apelul
gravura de tip „clasic” tinde sã-ºi modifice discursul, frecvent la imageria tip New Age, opþiunea pentru
lecturi
pentru a supravieþui în actualitate. Perceputã ca colajul insolit al elementelor ºi miza pe expresiv ori
Ion Pop Un neotradiþionalist: Ion Horea 9 pe ludic, categoria esteticã a „frumosului” în
purtãtoare de tradiþie, sensu stricto prin însãºi
incidenþe procesul/tehnica obiectivãrii ei ca imagine a unei accepþiunea sa clasicã, pãrând a fi „uitatã”, deci, mai
Horia Lazãr Opinia ºi conºtiinþa politicã a istoriei 11 matrici/matriþe originare, gravura contemporanã puþin vizitatã (Olga Ilieº – premiul I, Octavian
„hand made”, fãrã a-ºi eluda respectabila sa devenire Micleuºanu – premiul III, Grigori Bosenko –
imprimatur istoricã, vireazã înspre experiment, obiect ºi instalaþie, nominalizat de juriu, Elena Petrova-Macovschi,
Ovidiu Pecican Omul primordial ºi primordialitatea suferind astfel – pe lângã o revoluþionarã remaniere a Luminiþa Mihailicenco, Estela Rãileanu, Dmitri
cioranianã 12 arsenalului ei tehnic – ºi mutaþii semnificative de ºibaev, Igor Dostovalov). De asemenea, prezente sunt
ordin conceptual. ºi accentele vizuale neo-expresioniste (Valter
sare-n ochi
Aºadar, nimic mai necesar, pledeazã dl. Valeriu Paraschivescu, Olga Guþu, Roºca Ruslan), tendinþele
Laszlo Alexandru La dreapta-mprejur! (I) 13
Herþa, preºedintele Secþiei Graficã a UAP din de abstractizare în registru neo-modernist (Diana
emoticon Republica Moldova, decât un sistem coerent de Ciubotaru-Viziru – premiul II, Valeriu Herþa, Radu
Gherasim Luca în traducerea lui ªerban Foarþã 14 manifestãri periodice – de exemplu o bienalã – atât Puºcaºu, Luminiþa Ermurache), exerciþiile de
pentru a evalua cu acurateþe starea de fapt în virtuozitate tehnicã în încercarea de resuscitare a
poezia unor modalitãþi clasice de exprimare plasticã vetuste
domeniu, cât ºi de a promova/susþine artiºtii gravori,
Ovia Herbert 15 (Ruxanda Hubenco, Petru Postolachi), opþiunea
ºi a educa gustul pentru aceastã ramurã a artelor
interviu grafice, actualmente într-un con de semi-umbrã al pentru un limbaj iconic eclectic, indecis (Elena Leºcu,
Istoriei. Ion Sfeclã, Ruxanda Vitiuc), tentaþia imaginarului
"Se naºte un nou tip de consumator ºi un nou tip de
Bienala Internaþionalã de Gravurã Chiºinãu*, deºi copilãriei cu vagi accente folclorice (Elena Nicolaescu
cinema" de vorbã cu regizorul Copel Moscu 16
proiectatã în buna tradiþie a manifestãrilor central-est- - Premiul special acordat de Întreprinderea de Stat
eseu europene în domeniu (ºi aici am aminti cea mai „Poºta Moldovei”).
Gheorghe Perian Ideea de generaþie la Mircea veche bienalã de graficã de pe mapamond, cea de la Un aer aparte au adus în contextul expoziþiei
Vulcãnescu 18 Ljubljana, ori prestigioasa bienalã de gravurã calofilia ductului grafic practicatã de Grigori Bosenko,
Mihaela Mudure Thalassa sau exuberanþa polonezã de la Cracovia), cu toate cã se doreºte picturalitatea expansivã marca Simion Zamºa,
masculinitãþii 20 deschisã participanþilor de dincolo de graniþele sensibilitatea cromaticã ºi vocaþia de a „cubiza” în
Republicii Moldova, expune lucrãrile unui singur regim de basm pentru copii a Violetei Crîºmaru,
patrimoniu „oaspete strãin” (românul Valter Paraschivescu - colajul post-modern de elemente neo-baroc, mizând
Vasile Radu Tech - Nica ºi Metafora sa succesoralã 21 preºedintele Filialei ploieºtene a Uniunii Artiºtilor pe efectul de culoare ºi pe un dinamism entropic
Plastici), caracterul sãu marcat multicultural propriu deconstructivismului la Vitalie Griºciuc,
remarci filosofice
datorându-se, în fapt, diversitãþii etnice ºi culturale a aerul „retro”, de tip Vintage, pigmentat cu o nuanþã
Jean-Loup d'Autrecourt Iubire ºi înþelepciune (I) 22
expozanþilor autohtoni. Plasticienii implicaþi, în de umor de cãtre Anna Olenicenco, viziunea stenicã,
puncte de vedere genere rezidenþi în Republica Moldova, care ºi-au minimalistã, cu miza pe impactul vizual generat de
Teodor Tanco Spãlarea unor dosare securiste din însuºit tainele gravurii în respectabila tradiþie a jocul de culoare ºi texturã a Elenei Guzun
A.C.N.S.A.S. la "România Literarã" 23 academiilor de artã ruse/sovietice sau în varii (nominalizatã de juriu), ºi atmosfera de Alice in
instituþii de profil europene practicã, în mare mãsurã, Wonderland în versiune post-modernã adusã de
flash meridian spiritul ludic debordant, în registru „méchant/nasty”,
ºi alte domenii ale artelor vizuale: picturã,
Virgil Stanciu Claudio Magris sau fascinaþia
arhitecturã, ceramicã, fotografie artisticã, design, web- specific tinerei generaþii, ce transpare din filigranul
Europei Centrale 25 design, etc., fapt ce, nu de puþine ori, influenþeazã compoziþiei la Andrei Rãilean (Premiul special
semnificativ modalitatea lor de exprimare plasticã în acordat de editura „Cartier”).
debut 26
sfera gravurii. Atrasã de sfera de gravitaþie culturalã
mofteme Juriul a preferat, însã, tehnicile de gravurã „pur euroatlanticã, gravura din Republica Moldova se
Vasile Gogea Mopete despre... Nenea Anghelache 27 sânge”, lucrãrile premiate ilustrând cu prisosinþã acest redefineºte continuu, sub presiunea timpului prezent,
fapt, cu toate cã s-au acceptat în concurs tiraje de asumându-ºi cu eleganþã „pierderile colaterale”: de
zapp media
autor (ireproductibile în mod identic datoritã „culoare localã”, de omogenitate,
Adrian Þion Visul lui Narcis 27 aderenþã/reprezentativitate în sfera social-politicului
modalitãþii particulare de încerneluire a plãcii),
jazz story precum ºi lucrãri realizate în tehnici mixte, mai mult º.a., mizând pe deschiderea necondiþionatã cãtre
Ioan Muºlea O nouã eliberare: jazzul free 28 sau mai puþin personale/personalizate, care diferã în multicultural/intercultural, pe afirmarea
esenþã de gravura standard, învecinându-se cu individualitãþii creatoare, exorcizând, cu succes,
muzica experimentul. Singurul mod de imprimare de largã stereotipurile de reprezentare plasticã înfeudate
Mugurel Scutãreanu Gaio sau veselia fãrã vârstã 29 circulaþie absent aici rãmânând, astfel, cel „internaþionalismului roºu”.
balet digital/computerizat.
Dintre tehnicile mai puþin „ortodoxe” practicate Notã:
Alexandru Iorga Gisèlle - Balet pe scena Operei
de expozanþi am aminti aici tiparul înalt pe pânzã * Ediþia a doua a Bienalei Internaþionale de
Naþionale 30
(Tudor Fabian), tehnicile mixte, de autor ale Gravurã Chiºinãu, (26 mai-24 iunie 2011, Centrul
teatru plasticienilor Simion Zamºa, Elena Karacenþev, Expoziþional „Constantin Brâncuºi”)
Claudiu Groza Un Shakespeare pentru România (I) 31 Alexandru Ermurache, cât ºi combinaþiile mai puþin „
Claudiu Groza FEST-FDR. 2012 32
Alexandru Jurcan Festivalul Festivalurilor la Arad 33 ABONAMENTE: Prin toate oficiile poºtale din þarã, revista având codul 19232
film
în catalogul Poºtei Române sau Cu ridicare de la redacþie: 18 lei – trimestru,
Lucian Maier Timishort 2012 34
36 lei – semestru, 72 lei – un an Cu expediere la domiciliu: 27 lei – trimestru,
Lucian Þion Þarã înfometatã dupã glorie caut lider 35
54 lei – semestru, 108 lei – un an. Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma
corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã o
plastica expedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna,
Livius George Ilea Bienala Internaþionalã de Gravurã cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.
Chiºinãu 36

Tipar executat la Imprimeria Ardealul,


Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.
Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

36 Black Pantone 253 U

S-ar putea să vă placă și