Listă de erori logice

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

(Redirecționat de la Lista erorilor logice)

Cuprins
[ascunde]

 1Erori logice formale

o 1.1Erori logice propoziționale
o 1.2Erori logice de cuantificare
o 1.3Erori logice silogistice
 2Erori logice informale
o 2.1Cauze îndoielnice
o 2.2Erori de relevanță
o 2.3Generalizări defectuoase

Erori logice formale[modificare | modificare sursă]

Erorile logice formale sunt acele raționamente care sunt invalide datorită unor erori în formalismul lor
logic.

 Apelul la legislație: un argument care implică faptul că legislația este un imperativ moral.
 Apelul la probabilitate: pentru că ceva poate să se întâmple, este inevitabil ca acel ceva
se va întâmpla. Aceasta este premisa pe care se bazează Legea lui Murphy.
 Argument din eroare logică (ad logicam): dacă într-un argument se extrage în mod eronat o
concluzie, atunci concluzia trebuie să fie falsă.
 Afirmația goală: premisa unui argument este asumată ca fiind adevărată doar pentru că spune
că este adevărată.
 Conjuncția ilogică
 Corelative ilogice
 Negarea corelativei: încearcarea introducerii unui alternative când de fapt nu există vreuna.
 Suprimarea corelativei
 Necesitatea ilogică
 Falsa dilemă: se afirmă că doar două alternative există, când de fapt sunt mai multe de două.
 Problema este-trebuie: greșita inferență în care ceva este într-un mod sau altul și deci trebuie să
fie în acel mod.
 Naturalism ilogic
 Dovada negativă: pentru că premisa nu se poate arăta ca fiind adevărată, rezultă că trebuie să
fie falsă.
 Non sequitur: concluzia nu rezultă din premise.
Erori logice propoziționale[modificare | modificare sursă]

 Apelul la disjuncție: se concluzionează că o disjunție logică e falsă doarece cealaltă disjunție

logică e adevărată.
 Afirmarea consecventului: antecedentul într-un indicativ condițional se declară ca fiind adevărat
deoarece consecventul este adevărat.
 Negarea antecedentului: consecventul într-un indicativ condițional e declarat ca fiind fals
deoarece antecedentul e fals.
Erori logice de cuantificare[modificare | modificare sursă]

 Reprezentarea existențială: un argument are două premise universale și o concluzie particulară,

dar din premise nu se poate stabili valoarea de adevăr a concluziei.
 Conversia ilicită: dacă o propoziție e adevărată se concluzionează că și inversa este adevărată.
 Dovadă prin exemplu: una sau mai multe exemple sunt date ca suport pentru o afirmație
generală.
Erori logice silogistice[modificare | modificare sursă]
Erorile logice silogistice sunt erori logice ce se comit în silogisme.

 Concluzia afirmativă din premisa negativă:

 Premisele exclusive: ambele premise sunt negative.
 Eroarea logică a celor patru termeni: un silogism categorial are patru termeni.
 Termenul major ilicit
 Termenul minor ilicit
 Temernul de mijloc ilicit
 Silogismul categorial

Erori logice informale[modificare | modificare sursă]

Erorile logice informale sunt argumente invalide datorită altor rațiuni decât cele legate de formalismul
logic.

 Apelul la repetiție (argumentum ad nauseam): repetarea unui argument invalid în speranța că în

final va fi acceptat.
 Argumentul circular, (circulus in probando, petitio principii, cercul vicios): unde concluzia unui
argument este implicit sau explicit asumată în unul din premise.
 Argumentul ignoranței (argumentum ad ignorantiam, argumentul din lipsa de imaginatie): se
afirmă că premisa este adevărată doar pentru că nu a fost demonstrată falsă sau că pemisa
este falsă doar pentru că nu a fost demonstrată adevărată.
 Cauza și consecința circulară: o consecință a unui fenomen este considerată ca fiind cauza
fenomenului.
 Cauza singulară: se consideră că doar o singură cauză simplă este responsabilă pentru o
situație, când de fapt sunt mai multe cauze.
 Comparația incompletă: compoarația nu ia in considerare alte aspecte importante pentru
similitudinea obiectelor sau fenomenelor.
 Comparația inconsistentă: se compară caracteristici necomparabile ale unor obiecte sau
fenomene.
 Distribuția ilogică: se consideră că nu exită diferențe între un termen în sens distributiv (referitor
la toți membri clasei) și colectiv (referitor la clasă ca întreg).

 Compoziția ilogică: asumpția că întregul are o proprietate doar pentru faptul că diferite
componente au acea proprietate.
 Diviziunea ilogică: asumpția că diferite părți ale întregului au o proprietate doar pentru că
întregul are acea proprietate.
 Dovada prin prolixitate (argumentum verbosium) (proof by intimidation): supunerea altora la un
argument prea complex și prolix pentru a putea fi tratat în detaliu la modul rezonabil.
 Echivocarea: folosirea incorectă a cuvintelor care au mai multe înțelesuri.
 Ecologia ilogică
 Eroarea jucătorului: incorecta opinie cum că probabilitatea unui eveniment aleator poate fi
influențată de (sau dedusă din) alte evenimente independente.
 Falsa atribuire: apelul la surse irelevante, necalificate, nedefinite, părtinitoare sau chiar fabricate
pentru a suține un argument.
 Citatul scos din context: un pasaj este estras din context cu intenția de a distorsiona
înțelesul intenționat.
 Falsul compromis: în cazul unor alternative opuse se consideră că o cale de mijloc e mai bună.
 Istoricul ilogic
 Întrebarea complexa (presupozitia ilogica, întrebarea încărcată, plurium interrogationum)
 Mutarea ștachetei: respingere a unor contra-argumente prin ridicarea arbitrară a criteriilor de
acceptare a unor evidențe.
 Niciun scoțian adevărat: refutarea generalizării prin particularizare defectuoasă.
 Pledoaria specială: evidențierea unei excepții de la o regulă fără a se justifica excepția.
 Reificarea: o abstracție este tratată ca și cum ar reprezenta ceva concret.
 Transferul sarcinii dovezii: se plasează îndatorirea de a dovedi ceva de partea oponentului.
 Eroarea soluției perfecte: argument prin care se insistă că există o soluție perfectă și/sau soluția
propusă ar trebui respinsă deoarece părți ale problemei vor continua să existe după ce a fost
implementată.
 Stil în loc de substanță: se critică modul în care a fost expus un argument nu validitatea sa.
Cauze îndoielnice[modificare | modificare sursă]

 Corelarea implică legătură cauzală (Cum hoc ergo propter hoc)

 Succesiunea implică legătură cauzală (Post hoc ergo propter hoc): se afirmă că deoarece un
eveniment s-a produs după un altul, rezultă că primul a fost cauza celui de-al doilea.
Erori de relevanță[modificare | modificare sursă]

 Ipoteza Ad hoc
 Ad hominem: atacul la persoana mai degraba decât la argument.
 Apelul la autoritate: o aserțiune e considerată adevărată datorită poziției sau autorității persoanei
care face aserțiunea.
 Apelul la emoție: se manipuleze emoțiile celor din audiență, în loc să se folosească
raționamente valide.
 Apelul la ridicol: este un specific apel la emoție în care se ridiculizează opinia oponentului.
 Apelul la frică: un specific apel la emoție în care se induce frica față de partea opusă.
 Apelul la măgulire: un specific apel la emoție în care se face uz de măgulire pentru a câștiga
suport.
 Apelul la milă (ad misericordiam): un specific apel la emoție în care se face uz de milă în
argumentație.
 Apelul la ranchiună: un specific apel la emoție în care se face uz de ranchiună și
resentimente pentru câștigarea suportului.
 Apelul la forță (ad baculum): se argumentează prin folosirea amenințării, constrângerii și a forței
față de oponent.
 Apelul la majoritate (apelul la popularitate, ad populum): o afirmație este susținută ca fiind
adevărată deoarece multă lume crede că este adevărată.
 Apelul la noutate: se consideră că ceva este superior sau mai bun doar pentru că este mai nou
sau modern.
 Apelul la tradiție (ad antiquitatem): se consideră că ceva este corect doarece are o lungă tradiție
la bază.
 Argumentul irelevant (Ignoratio elenchi sau Heringul roșu): se prezintă un argument care susține
validitatea unei afirmații diferite de cea care se presupunea să fie susținută.
 Falsa analogie: compararea a două lucruri care par similare dar au proprietăți diferite.
 Gândirea deziderativă: formarea unor credințe în concordanță cu ceea ce este plăcut a se
imagina în loc să se apeleze la evidențe sau rațiune.
 Om de paie: argumentare prin denaturarea opiniei oponentului.
Generalizări defectuoase[modificare | modificare sursă]

 Eșantionul părtinitor: formarea eronată a unui eșantion statistic al unei populații.

 Jumătăți de adevăr
 Generalizarea pripită: generalizare inductivă bazată pe evidențe insuficiente.