Sunteți pe pagina 1din 6

Amputatia

Amputatia se refera la ablatia unui membru sau unui segment de


membru, de obicei, a unui brat/mana sau picior. Amputarea poate
surveni in urma unui traumatism (amputare traumatica) sau a
unei interventii chirurgicale. Amputarea in chirurgia vasculara se
practica rareori, la nivelul bratelor; in schimb, chirurgii vasculari
amputeaza frecvent degete de la maini sau picioare.
Tehnica este una dintre cele mai vechi proceduri chirurgicale. Uneori
este posibila inlocuirea membrelor amputate cu proteze specifice
Cauze
Cauzele amputarii pot include urmatoarele situatii:
• boli - cum ar fi afectiuni ale vaselor de sange (boala vasculara
periferica), diabet zaharat, probleme de coagulare (cheaguri de sange)
sau osteomielita.
• traumatisme - 75% dintre amputarile extremitatilor superioare sunt
rezultatul unor traumatisme.
• chirurgie - pentru eliminarea tumorilor de oase si muschi.

Majoritatea amputarilor de membre inferioare se realizeaza


deoarece arterele de la picioare sunt blocate din cauza rigidizarii lor
(ateroscleroza). Intrucat diabetul poate provoca rigidizarea arterelor,
aproximativ 30-40% dintre amputatii se efectueaza la acesti bolnavi.
Pacientii care sufera de aceasta boala pot suferi de complicatii ale
diabetului: picior diabetic sau ulceratii cutanate la nivelul piciorului.
Aproximativ 7% dintre bolnavi vor manifesta o ulceratie activa sau
vindecata, de obicei recurenta. Dintre acestia, la aproximativ 5-15% se
va impune amputarea membrului afectat, in special la barbatii in varsta
care fumeaza.

Cand rigidizarea arterelor devine atat de severa incat se


dezvolta gangrena si durerea devine constanta, amputarea este singura
optiune terapeutica; in caz contrar, infectia se va extinde, iar viata
pacientului va fi pusa in pericol. Uneori, pentru a se evita amputarea se
realizeaza un bypass aortofemural. Totusi, nu toti pacientii indeplinesc
conditiile potrivite pentru acest tip de interventie.

Mai putin frecvent, accidentele grave pot determina pierderea sau


dezvoltarea unei tumori sau cancer la nivelul unui membru. Aceasta
situatie apare mai ales la pacientii tineri.

Tipuri de amputatii

Amputarile se impart in amputatii minore (secundare) si majore


(primare). Medicii specializati in chirurgie vasculara au o vasta
experienta in acest tip de interventie chirurgicala.

Amputarile minore presupun ablatia unei parti dintr-un membru (un


deget sau o pate din acesta, de exemplu). Amputarea de raza este o
forma particulara de amputare minora, caz in care un deget de la picior
si o parte a osului metatarsian sunt indepartate.
Amputarea labei piciorului se impune in cazul pacientilor care sufera
de gangrena la mai mult decat la un deget de la picior. Tehnica
operatorie va include amputatia degetelor de la picioare si talpa
piciorului.

Amputarile majore presupun ablatia intregului membru. De obicei,


acestea se realizeaza sub genunchi, deasupra genunchiului si in cazuri
destul de rare este realizata printr-o taietura a articulatiei gleznei.
Frecvent intalnite sunt amputatiile de la nivelul genunchiului
(amputatiaGritti-Strokes).

Complicatii

• Complicatii generale - infectii toracice, angina pectorala, infarct


miocardic si accident vascular cerebral. Deoarece mobilitatea este
limitata dupa amputare se pot dezvolta si escare.
• Complicatii locale - infectii locale, la niveul bontului. Pentru a se
reduce riscul de infectie se vor administra antibiotice. Uneori,
vindecarea bontului se realizeaza cu dificultate, fie din cauza infectiei,
fie din cauza problemelor de circulatie.
In situatii exceptionale, medicii pot recurge la o noua interventie
chirurgicala la nivelul bontului sau pentru indepartarea unei suprafete
mai mari a membrului. Tot in cazuri exceptionale, la nivelul
genunchiului sau soldului pot aparea contractii involuntare, care, de
regula, sunt imposibil de corectat si care nu permit utilizarea
unei proteze.
Pentru prevenirea acestor contractii pacientul trebuie sa urmeze sedinte
de fizioterapie, la scurt timp dupa realizarea operatiei

Recuperarea dupa amputare

Pierderea unui membru inseamna o invaliditate permanenta cu impact


asupra imaginii de sine a unui pacient, cu implicatii la nivelul
autoingrijirii si a mobilitatii. Reabilitarea incepe imediat
dupa interventia chirurgicala in timpul fazei acute de tratament, iar
cand starea pacientului se imbunatateste va fi dezvoltat un program mai
amplu de recuperare.

Succesul reabilitarii depinde de o serie de factori, printre care:


- nivelul si tipul amputarii;
- tipul si gradul handicapului rezultat;
- starea generala de sanatate a pacientului;
- sprijinul familiei.

Atitudinea pozitiva contribuie la recuperarea fizica prin cresterea


respectului de sine si promovarea independentei. Programul de
reabilitare va fi conceput de catre specialisti in functie de nevoile
fiecarui pacient; implicarea activa a fiecarei persoane si a familiei este
vitala pentru succesul programului.
Scopul reabilitarii dupa o amputatie este de a ajuta pacientul sa revina
functional si independent, si sa isi imbunatateasca calitatea generala a
vietii (atat fizic si emotional, cat si social).

Pentru a fi eficiente, programele de recuperare in urma amputarii pot


include:
- tratamente pentru vindecarea ranilor si ingrijirea ciotului;
- activitati pentru imbunatatirea abilitatilor motorii, reluarea activitatilor
de zi cu zi;

- exercitii care contribuie la dezvoltarea fortei musculare, rezistentei si


controlului;
- protezare;

- ameliorarea durerilor post-operatorii sau de tip fantoma;


- sprijin emotional pentru a depasi perioada de depresie si pentru
imbunatatirea imaginii de sine;
- utilizarea dispozitivelor medicale de reabilitare;

- consiliere nutritionala in scopul accelerarii vindecarii si a starii


generale de bine;

- consiliere profesionala;

- adaptarea mediului de acasa pentru usurarea activitatilor zilnice,


asigurarea sigurantei, accesibilitatii si mobilitatii;

- instruirea si educatia familiei pentru a contribui la sprijinirea


pacientului.

Specialistii implicati in programele de reabilitare a pacientilor cu


amputatii:
- ortoped/chirurg ortoped;

- psihiatru;

- specialist medicina interna;

- specialist asistenta medicala;

- fizioterapeut;

- psihoterapeut (terapie ocupationala);

- asistent social;

- manager de caz;
Recuperarea fizica

 Intensitatea antrenamentului fizic va fi determinat de:

-nivelul capacitãţii fizice


-starea generala de sanatate

-pregãtirea şi starea bontului

In continuare vom prezenta un program de 5 exerciţii pentru


antrenarea pacienţilor dupã amputaţie:
 Exercitiul 1
 pacientul in ortostatism intre 2 scaune,cu plasarea fiecarei maini
pe spatarul unui scaun,se va schimba greutatea corpului de pe
membrul cu proteza pe membrul sanatos
 asa pacientul va invata sa-si mentina echilibrul
 Exercitiul 2
 pacientul in ortostatism intre cele 2 scaune,cu un scaunel plasat
in fata membrului inferior neafectat
 isi va plasa mainile pe spatarele scaunelor si va pasi pe scaunel cu
piciorul sanatos foarte lent
 treptat se va renunta la sprijinul de pe spatarul scaunului cu mana
de pe partea neafectata
 Exercitiul 3
 in ortostatism cu o minge de tenis in fata membrului inferior
 se va aseza piciorul sanatos pe minge si se va rula mingea
inainte/inapoi si lateral in cercuri
 Exercitiul 4
 in ortostatism in sprijin pe ambele member inferioare
 se executa mici sarituri in diagonala pe semene trasate pe sol
 utilizand membrul sanatos pentru echlibru(balans).
 Exercitiul 5
 ameliorarea abilitatii: mersul pe “vine” (cu genunchii in
semiflexie) printer conuri asezate pe sol pe 2 randuri.