Sunteți pe pagina 1din 1

Definirea psihicului

De-a lungul timpului, definirea psihicul a reprezentat subiectul multor discuţii din sfera
psihologiei: conform lui Andrei Cosmovici „psihicul este expresia unei proprietăţi caracteristice tuturor
obiectelor şi fiinţelor din univers: forma. Psihicul ar fi forma pe care o îmbracă succesiunea proceselor
nervoase din creier. Cu alte cuvinte psihicul este informaţie. Ceea ce este programul pentru calculator
este psihicul pentru creier, pentru organism. Spre deosebire de calculatoarele create de om, creierul se
autoprogramează mereu în funcţie de experienţă.” (Cosmovici, 1996, pp. 21-22); Mielu Zlate consideră
psihicul „un fenomen, complex în structura si funcţionalitatea sa concretă” (Zlate, 2000, p.50), „psihicul
era materia propriu-zisă identică cu creierul sau pur şi simplu o secreţie a acestuia” (Zlate, 2000, p.197).

De asemenea, "psihicul este o expresie a vieţii de relaţie, un fenomen inseparabil legat de


structurile materiale şi cuantice, o reproducere în subiectiv a realităţii naturale, obiective, un produs al
condiţionărilor şi determinărilor socio-istorice şi socio-culturale" (Zlate, 2000, p.202).

Prin analiza celor enunţate mai sus, observ că psihicul reprezintă o componentă a vieţii, a
funcţiilor de relaţie ale organismului uman. Acesta primeşte informaţiile analizate, sintetizate de
sistemul nervos şi preluate de către analizatori pentru a putea lua decizia corespunzătoare acelei situaţii.
De asemenea, psihicul se afla într-o stransă legatură cu tot ceea ce înseamnă materie, cu realitatea
obiectivă a lucrurilor chiar şi cu cele de nivel cuantic, ce dispun de o formă şi o cantitate foarte mică de
energie. Psihicul ne oferă unicitate, ne ajută să ne adaptăm fiecărei situaţii, este cel care ne limitează
uneori să spunem ceea ce ne dorim cu adevărat, ne condiţionează, în funcţie de mediul în care ne aflăm,
de experienţa de care dispunem sau faţă de persoanele în prezenţa cărora ne aflăm.

În concluzie, psihicul este o formă specifică de reacţie a fiecărui organism la solicitările


mediului cu scopul adaptării; structura sufletească proprie a unui individ.

Bibliografie :

Cosmovici. A., (1996), Psihologie generala, Iasi, Editura Polirom, pp.21-22

Golu. M., (2000), Fundamentele psihologiei, Bucuresti, Editura Fundatia Romania de maine, p.67

Zlate. M., (2000), Introducere in psihologie, Iasi, Editura Polirom, p.202

Zlate. M., (2000), Fundamentele psihologiei, Bucuresti, Editura Pro Humanitate, p.50