Facultatea de Filosofie și Științe Social Politice Proiect

realizat de: Dumitru Daniel Rareș

Specializarea Filosofie
Anul III – Licență

Despre timp – Concepția Sfântului Augustin și demersurile ei în

Fenomenologia modernă

Cuprins:

Introducere ...........................................................................................................................................1
Ce este timpul pentru Augustin? .....................................................................................................2
Ce este timpul pentru Husserl? ........................................................................................................3
Influențe ale gandirii augustiniene în fenomenologia husserliană (cu privire la timp) .......4
Bibliografie selectivă: .........................................................................................................................5

Introducere
Tema timpului a reprezentat un domeniu de larg interes în istoria filosofiei. Discuții
referitoare la natura timpului și la diversele probleme legate de conceptul de timp s-au purtat
încă din Antichitate. Interesante sunt motavațiile care i-au condus pe filosofi, scriitori, sau pe
savanți să scrie despre acest concept. Spre exemplu, problematica timpului discutată de
Sfântul Augustin ține de nevoile mărturisirii sale către divinitate. În schimb, Edmund Husserl,
în Meditații carteziene scrie despre timp, dar nu într-o mărturisire. Husserl discută descpre
cum se constituie temporalitatea momentelor conștiinței umane, însă pentru a afla cum
constituie temporal subiectivitatea omului Husserl explică ideea percepției temporale. Așadar,
Husserl își pune o problemă ce pare de natură psihologică, pe care o motivează plecând din
domeniul psihologiei, pe când Augustin n-o motivează psihologic, ci teologic.

Sfântul Augustin descrie o confesiune, adică o credință cu toate nevoile, neputințele și

realizările ei. O descrie pentru ca Dumnezeu să-l ajute și să-l întărească în credința lui. Totuşi,
este o povestire teologică din punct de vedere structural şi relatată cu un scop complex,
alegerea evenimentelor semnificative fiind făcută cu mare atenţie. Augustin intenţiona, în
esenţă, să se autojustifice şi autocreeze. El căuta o credință, știa că printre altele există și
învățătura creștină, dar încă nu o cunoscuse. Când cauți nu poți să știi dinainte care-s
1
capcanele. Până să cunoască și să-și însușească învățătura creștină Augustin a trecut prin mai
multe încercări (s-a apropiat de manihei, neoplatonicieni, sau sceptici).

Opera lui Augustin cuprinde atât gândirea sa religioasă, cu privire la probleme

teologice, precum și gândirea sa filosofică, ce ilustrează în special probleme metafizice legate
de timp. Dar cunoaște și chestiuni de gramatică, de retorică, de fonetică, sau stilistică, asemeni
unui savant. Este savant în special în problemele limbii. Aceste trei moduri de gândire
(filosofică, teologică și savantă) s-au contopit într-o singură minte. În cartea Confesiuni face
parte o diviziune legată de problematica timpului. În următoarea lucrare voi încerca să prezint
elementele metafizice, ce țin de timp, precum și mici influențe pe care le-a lăsat Augustin
asupra gândirii fenomenologice, de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX.

În Cartea a XI-a, Augustin ne spune că se ocupă de problematica timpului tocmai

pentru a se mărturisi mai bine, mai limpede și mai pe înțelesul lui Dumnezeu. El își
mărturisește propria credință cu toate tribulațiile ei. O face ,,din iubire pentru iubirea față de
Dumnezeu’’.1 Problema timpului reprezintă și o problemă metafizică, dar Augustin o aduce
într-un scenariu al mărturisirii. Augustin vrea să se asigure că poate vorbi cu Dumnezeu, că e
auzit și că-L aude pe Dumnezeu, voia să înțeleagă dacă dialogul lui cu divinitatea este posibil:
,,Cuvintele obișnuite se află departe în urma mea, ele nici nu au ființă, fiindcă dispar și se
petrec; Cuvîntul lui Dumnezeu însă rămîne deasupra mea în veșnicie.”2 De ce Augustin se
întreabă dacă e posibil dialogul dintre el și Dumnezeu? Pentru că este vorba de dialogul dintre
creator și creatură, dintre eternitate și timp, dintre veșnicie și o făptură muritoare. Augustin
vrea să ofere densitate, consistență dialogului prin iubirea lui. Așadar motivul pentru care el
discută despre timp este de natură confesivă.

Ce este timpul pentru Augustin?

Pentru Augustin timpul a fost creat de Dumnezeu. Dumnezeu nu este în afara
timpului, El este etern, iar în afara creației Lui nu există nimic. Augustin are în vedere o
analogie între timpul perceput de om și sunetele dintr-un cântec: ,,Să presupunem că vreau să
cînt o melodie pe care o cunosc; înainte de a începe, starea mea de așteptare era îndreptată
spre cîntec în întregimea lui; îndată ce l-am început, tot ceea ce am lăsat să aștepte în trecut se
îndreptă spre memorie, iar energia acestei acțiuni se împarte între cele două stări: pe de o
parte, către memorie, cît privește partea din cîntec pe care deja am rostit-o, și pe de altă parte,
către starea de așteptare, cît privește ceea ce urmează să rostesc; totuși, mereu prezentă rămîne
atenția mea, prin intermediul căreia ceea ce a fost viitor se scurge către ceea ce este trecut...
Ceea ce se întîmplă cu cîntecul în întregimea lui este valabil și cu privire la fiecare parte din
el, la fiecare silabă; același lucru este valabil pentru o acțiune mai amplă, din care cîntecul
meu nu a fost poate decît o mică parte.”3 Prin această analogie Augustin ne lămurește mai
bine cu privire la felul în care se leagă secvențele temporale (trecutul, prezentul și viitorul)
într-o singură percepție, punându-și problema naturii timpului.

1
Augustin, Confesiuni, traducere de Eugen Munteanu, Editura Nemira & Co, București, 2006, p. 248
2
Ibidem, p. 253
3
Ibidem, p. 272

2
 O certitudine există totuşi, căci „dacă nu ar trece nimic, nu ar exista timp trecut şi
dacă nu ar veni ceva, nu ar fi timp viitor, şi dacă nu ar exista nimic, nu ar fi timp prezent.”4
Dacă cele trei moduri ale timpului (trecutul, prezentul și viitorul) n-ar sta împreună, oamenii
nu ar avea percepția timpului. Un om care nu are memorie, sau amintiri nu are trecut, un om
care nu are speranțe, sau așteptări nu are viitor. Trecutul este trecut pentru mine (acum) în
prezent, pentru că am capacitatea de a-mi aminti. Viitorul este pentru mine ceea ce este
(acum) în prezent, pentru că am speranțe și așteptări. Așadar câtă vreme un om își amintește,
percepe și așteaptă (sau are speranță) - trecutul lui, prezentul lui și viitorul lui există. Aici este
miezul teoriei lui Augustin despre timp: există trei timpuri: prezentul din cele trecute;
prezentul din cele prezente; prezentul din cele viitoare. Dar cum se poate măsura prezentul?
Augustin spune că ,,prezentul trebuie deci măsurat cînd se află în curgere, el nu mai poate fi
măsurat după ce a trecut, deoarece nu va mai fi nimic de măsurat”

Augustin nu a dorit să definească timpul nici în termeni astronomici, nici ca mişcare a

unui obiect fizic. Succesivitatea şi multiplicitatea reprezintă pur şi simplu experienţa
sufletului în curgerea istoriei. 5 Fără suflet (care trăiește, percepe, simte) nu există trecut,
prezent și viitor. Timpul este astfel o distensio animi – adică o tensiune sau chiar o extindere
dureroasă, pe care le crează percepția timpului. Timpul poate fi perceput întotdeauna doar de
suflet, care surprinde, prin intuiţie, cele trei dimensiuni fără ca el, sufletul, să fie în mod
particular vreuna dintre acestea. Distensio animi este acel loc din suflet, ca și cum sufletul s-ar
depărta de sine și face loc la ceva care e mai mult decât timpul; face loc eternității. Acest
dialog cu sine al sufletului care face loc eternității. Augustin combate ideea celor care spun că
dacă n-ar fi nimic în mișcare, n-ar exista timp – idee oarecum fizicalistă - ce discută despre
corpurile aflate în mișcare care determină existența timpului. Augustin nu stabilește relația
dintre timp și mișcarea lucrurilor, ci relația dintre timp (propriu oamenilor) și eternitate
(propriu lui Dumnezeu).

Ce este timpul pentru Husserl?

Edmund Husserl, creator al fenomenologiei moderne, a fost, asemeni lui Augustin,
preocupat de înțelegerea naturii timpului. La problema timpului se ajunge pornind de la
problema sintezei 6 (cand filosofii caută unitatea, dar și identitatea, ei caută să rezolve
problema sintezei – sinteza ca unitate si identitate). Multiplicitatea de apariții ale unui obiect
nu reprezintă o „succesiune incoerentă de trăiri ale conștiintei, ele se succed mai curand in
unitatea unei sinteze, grație căreia devenim conștienti de unul si același obiect în calitate de
obiect care apare”.

La problema timpului, Husserl ajunge discutând despre sinteza de tip obiectual – un

obiect imi este dat în multiplicitatea modurilor de apariție, o unitate a modurilor noetice și
noematice. Fiecare trăire a conștiinței are propria ei temporalitate, în sensul că îi putem

4
http://www.mesagerulsfantulanton.com/content/cate-ceva-despre-timp-la-sfantul-augustin
5
Henry Chadwick, Augustin, Editura Humanitas, București, 1998, p. 102
6
Edmund Husserl, Meditații carteziene, Editura Humanitas, București, 1994, pp. 71-72

3
identifica un început și un sfârșit, un prezent, sau o succesiune de clipe prezente, de unde
rezultă că avem o temporalitate imanentă și poate fi și obiectuală.

Influențe ale gandirii augustiniene în fenomenologia husserliană (cu

privire la timp)

Husserl explică temporalitatea printr-o motivație de a face filosofie a experiențelor-

filosofia ca fenomenologie - și ajunge a discuta despre faptul că fiecare conștiință este într-un
camp de experiență și deschide un camp de experiență, iar filosofia trebuie sa se ghideze după
experienta eului, și nu după legi. În schimb, Augustin explică ce e timpul în cheie creștină și
nu va uita niciodată dialogului dintre el și divinitate, raportul dintre creator și creatura care se
poate confesa.

Deși punctul de plecare a celor doi (Augustin și Husserl) e diferit, la un moment dat
amândoi acceptă aceleași chestiuni. Și Husserl acceptă că fără memorie conștiința umană nu
are trecut, deoarece trecutul este o realitate omenească. Pentru Augustin, prezentul e clipa de
atenție care face loc amintirii și așteptării, acea clipă care face loc a ceea ce a fost și a ceea ce
va veni. Pentru Husserl, este clipa care face loc retenției și protenției. Influența lui Augustin
asupra lui Husserl este evidentă: Husserl folosește o analogie a melodiei (similară cu cea a lui
Augustin) pentru a ilustra că cele trei extaze temporale, într-o percepție, rămân împreună.
Melodia îmi rămâne în minte pentru că sunetul trecut și sunetul viitor se întâlnesc și se
intersectează în sunetul prezent. Cine nu poate realiza intersecția dintre sunetul trecut, sunetul
prezent și sunetul viitor nu poate percepe melodia, nu percepe decât zgomot. Ambii gânditori
ajung la concluzia că trecutul şi viitorul nu sunt nimic, iar prezentul nu durează. În absența
actelor umane7 nu putem vorbi de temporalitate, de existența timpului. Niciunul dintre cei doi
nu adoptă o perspectivă fizicalistă cu privire la timp.

O percepție lungă este un prezent lung, așa cum o amintire care ne tot urmărește este
un trecut lung, iar o așteptare lungă este un viitor lung. Timpul nu există decât dacă există
realităţi create. Timpul nu există în afara conștiinței umane. Ambii gânditori ajung până la
urmă la concluzia că percepția timpului nu este altceva decât o simulare a minții noastre.

Adevărata diferenţă dintre timp şi eternitate constă în aceea că timpul implică

schimbarea, eternitatea exclude schimbarea, adică nu poate exista timp fără a fi şi lucruri

7
Pentru Augustin actele umane ar fi memoria, atenția și așteptarea. Pentru Husserl actele umane sunt actele
intenționale ale conștiinței

4
create a căror mişcare succesivă să nu fie compusă din intervale mai lungi sau mai scurte, şi
tocmai aceste intervale constituie ceea ce noi numim timp.

Bibliografie selectivă:
1. Augustin, Confesiuni, traducere de Eugen Munteanu, Editura Nemira & Co, București,
2006
2. Chadwick, Henry, Augustin, Editura Humanitas, București, 1998
3. Husserl, Edmund, Meditații carteziene, Editura Humanitas, București, 1994
4. http://www.mesagerulsfantulanton.com/content/cate-ceva-despre-timp-la-sfantul-
augustin
5. http://www.contributors.ro/cultura/ce-era-pe-cand-timpul-nu-era-cateva-
reflec%C8%9Bii-despre-dumnezeu-timp-%C8%99i-multivers/
6. https://plato.stanford.edu/entries/consciousness-temporal/