Sunteți pe pagina 1din 46

COLEGIUL NAŢIONAL ,,ANA ASLAN’’ BRĂILA

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ


SPECIALIZAREA ASISTENT MEDICAL GENERALIST

LUCRARE DE DIPLOMĂ

COORDONATOR
PROF. GHIURA TABITA
ABSOLVENT
ION GABRIELA MIRELA

PROMOŢIA 2019

1
COLEGIUL NAŢIONAL ,,ANA ASLAN’’ BRĂILA
ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ
SPECIALIZAREA ASISTENT MEDICAL GENERALIST

ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU
FRACTURA DE COL FEMURAL

COORDONATOR
PROF. GHIURA TABITA
ABSOLVENT
ION GABRIELA MIRELA

PROMOŢIA 2019

2
Motto

CUPRINS
3
CAPITOLUL I: FRACTURA DE COL FEMURAL
1.1 DEFINIŢIE…………………………………………………………………………….......5
1.2 ETIOLOGIE…………………………………….…………………………………………6
1.3 ANATOMIE PATOLOGICĂ……………………………………………………………..7
1.4 SIMPTOMATOLOGIE……………………………………………………………………8
1.5 INVESTIGAŢII PARACLINICE………………………………………………………....9
1.6 DIAGNOSTIC POZITIV...........………………………………………………………….10
1.7 DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL.........................................................................................10
1.8 COMPLICATII………………………………………………………………………….17
1.9 TRATAMENT…………………………………………………………………………..18

CAPITOLUL II: PREZENTARE DE CAZ…………………………………24

BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL I
FRACTURA DE COL FEMURAL

4
1.1.DEFINIŢIE
Fracturile de col femural reprezintă lipsa de continuitate osoasă incompletă sau
completă (cu sau fără deplasare) la nivelul colului femural. Fracturile colului femural ocupă
un loc aparte în traumatologia osteoarticulară datorită frecvenţei lor crescute, a dificultăţilor
terapeutice şi a complicaţiilor de ordin general şi local care pot să apară în timpul evoluţiei.

Fig. 1. Intreruperea continuitatii osului

Fractura de col femural constă în ruptura porţiunii superioare a membrului inferior


(osul coapsei). Majoritatea fracturilor de col femural intervin la nivelul colului femural şi în
regiunea trohanteriană, chiar sub colul femural. Fracturile de col femural sunt frecvente şi pot
fi foarte grave deoarece intervin adesea la bătrâni şi de obicei este nevoie de corecţie
chirurgicală care este urmată de o recuperare lentă. Studiile arată că adulţii care îşi fracturează
femurul şi nu sunt deja internaţi într-un azil sau spital pot avea nevoie de îngrijiri speciale
pentru un an, în proporţie de 25% din cazuri.

1.2. ETIOLOGIE
Principala cauză a fracturilor sunt căderile, incluzand cele de femur; pe măsură ce
oamenii înaintează în vârstă oasele devin mai fragile şi se rup mai uşor odată cu înaintarea în
vârstă. Începând cu vârsta de 30 de ani, elementele osului încep să fie resorbite de organism
mai rapid decât sunt înlocuite, astfel osul devine mai subţire şi mai hipodens. Dacă oasele
ajung la o anumită densitate atunci apare osteoporoza. Osteoporoza şi fractura de femur
afectează femeile mai mult decât bărbaţii, deoarece bărbaţii au densitatea osului mai mare
decât femeile, dar şi din cauza scăderii cantităţii de hormoni estrogeni a femeii în menopauză.

5
Nivelurile mai mici de estrogen cauzează fragilitatea oaselor. Nivelurile scăzute
de testosteron pot, de asemenea, să accelereze demineralizarea oaselor la bărbaţi. În timp ce
bărbaţii au o creştere a riscului de fractură de femur pe măsură ce înaintează în vârstă, femeile
au din start o densitate osoasă mai mică, demineralizări mai mari ale oaselor după vârsta
mijlocie şi trăiesc mai mult ca bărbaţii. Ca rezultat, mai mult de 75% din toate fracturi apar la
femei.

Fig. 2. Cauzele fracturii

La copii şi adulţii tineri, accidentele severe ca cele de bicicletă sau maşină, cele din
sport şi cele de la înălţime, sunt cauzele cele mai frecvente. La bătrâni, fracturile de femur
sunt majoritatea determinate de căderi. Chiar şi o cădere uşoară poate duce la fractură a unui
femur demineralizat. Alţi factori care duc la fracturi de col femural sunt:
 unele boli, ca boala Meniere sau artrita;
 ereditatea - talia înaltă şi greutatea mică sau membrii de familie care au avut fracturi
odată cu înaintarea în vârstă sunt factori de risc pentru fracturi;
 carenţele alimentare - în principiu, factorii nutriţionali cu Ca şi vitamina D sunt
importanţi pentru rezistenţa osului;
 fumatul;
 sedentarismul - exerciţii moderate de mişcare cu modificarea poziţiei corpului, ca
mersul şi dansul pot menţine densitatea oaselor.
Factorul determinant în producerea unei fracturi este forţa mecanică la care este supus
osul în timpul producerii traumatismului. În condiţii normale, osul, prin structura sa, este
adaptat să reziste până la o anumită intensitate a forţelor mecanice la care este supus:
 într-o primă etapă prezintă o deformare elastică, reversibilă după încetarea solicitării
mecanice;

6
 atunci când intensitatea forţei creşte peste limita de deformare elastică, apare
deformarea plastică, revenirea osului la forma sa iniţială fiind incompletă;
 suprasolicitarea mecanică a rezistenţei osului dincolo de zona de deformare plastică
duce la alterarea ireversibilă a structurii sale şi apariţia fracturii.
Forţa mecanică care acţionează asupra osului poate produce fracturarea lui direct, la
locul de impact (fracturi directe) sau indirect, la distanţă de zona de aplicare a ei (fracturi
indirecte). În cazul mecanismului indirect există patru posibilităţi de acţiune a forţei
mecanice:
 compresiunea: solicitarea mecanică se face prin compresiune în axul lung al osului,
uniform repartizată pe secţiunea transversală a acestuia (încărcare axială şi simetrică), ducând
la apariţia unor traiecte de fractură unice sau chiar explozii la nivelul diafizelor şi tasări ale
epifizelor;
 torsiunea: asupra osului acţionează două forţe opuse, paralele, cu direcţie oblică faţă
de axul acestuia şi puncte diferite de aplicare care duc la o forfecare;
 tracţiunea: este mecanismul prin care zonele de inserţie osoasă a unor ligamente sau
tendoane sunt smulse sub forma unor fragmente osoase de dimensiuni variate;
 flexiunea: forţa mecanică se exercită asupra unei extremităţi, cealaltă fiind fixată
(încărcare excentrică); când este depăşită elasticitatea osului, apare fractura: osul cedează mai
întâi sub acţiunea forţelor de tracţiune la nivelul corticalei convexe, sediul forţelor de
tracţiune şi apoi la nivelul corticalei concave unde se manifestă forţe de compresie.

1.3 FIZIOPATOLOGIE
Traiectul de fractură, în porţiunea superioară, este situat juxtacefalic. El poate să
înceapă exact la periferia cartilajului articular şi în această situaţie are toate condiţiile să
lezeze pediculul vascular superior sau se situează puţin mai extern, traiectul de fractură se
îndreaptă spre marginea inferioară a colului, rămânând strict sub capul femural (fractura
subcapitală) sau se abate ceva mai spre afară (fractura mediocervicală).

7
Fig. 3. Femur.

Acest traiect de fractură nu este neted ci prezintă numeroşi dinţi corticali, iar la partea
posterioară este modificat prin tasare şi prin cominuţia corticalei. O buna radiologie de profil
a colului femural poate să evidenţieze prezenţa unuia sau a mai multor fragmente corticale
înfundate la nivelul fracturii. Prezenţa acestei cominuţii posterioare la nivelul traiectului de
fractură face ca, în momentul reducerii fracturii să apară un spaţiu gol cervico cegalic
posterior. Existenţa acestui spaţiu gol la partea posterioară a capului femural face ca
osteosinteza, atunci când întinderea acestui spaţiu este mai mare de 1/3 din grosimea colului
femural, să fie instabilă şi să ducă la redeplasarea fragmentelor.
Această noţiune capitală trebuie luată în considerare când se decide alegerea
montajului în timpul asteosintezei fracturii. În afara acestui tip de fractură cu tasare
posterioară există al doilea tip cu aspect spiroid pe care Soeur l-a etichetat drept fractură cu
cioc proximal. Traiectul de fractură delimitează un fragment din corticala inferioară a colului
ca un cioc osos în contimutate cu capul femural. Acest tip de fractură este de asemenea
instabil, dar mai cu seamă prezintă dificultăţi la reducere prin manevre externe. Deplasarea
fragmentelor este întâlnită numai în fracturile prin adducţie cum le denumeşte Bohler, în
vreme ce, în fracturile prin abducţie deplasarea lipseşte, fracturile fiind angrenate. De
alminteri această noţiune de "angrenat" este relativă căci aşa cum a arătat Per Linton forma
fracturii în valgus sau varus este determinată de acelaşi mecanism de producere şi fractura in
valgus arată doar că nu s-a depăşit primul stadiu. Pentru Garden, aspectul fracturii prin
abducţie este datorat gradului minim de rotaţie externă a fragmentului distal care crează iluzia
unei impactizări.
În fractura prin adducţie fragmentele osoase se deplasează unul faţă de celelalt:
fragmentul distal se rotează extern, angrenând fragmentul cefalic în rotaţie internă, flexiune şi
uşoară abducţie, când persistă manşonul sinovial. Când manşonul sinovial care îmbracă colul

8
femural este complet rupt, fragmentele prezintă o deplasare mai importantă dat fiind că ele
sunt total independente şi libere unul de celelalt. În aceste cazuri fractura instabilă, capul nu
răspunde la manevrele externe de reducere şi chiar când a fost aproximativ redusă, capul
femural se redeplasează în cursul osteosintezei.

1.5. SIMPTOMATOLOGIE
Fracturile colului femural se manifestă printr-o simptomatologie comună, uşor
diferenţiată după cum este vorba de o fractură angrenată sau o fractură dezangrenată sau de o
fractură sugcapitală transcervicală sau baricervicală.
Durerea - spontană sau provocată prin apăsare în regiunea inghinală sau
trohanteriană, este prezentă în toate cazurile.
Impotenţa funcţională - poate să fie totală când bolnavul nu poate ridica călcâiul de
pe planul patului său, relativă când bolnavul încercând să facă flexia coapsei şi a gambei,
călcâiul se târaşte pe planul patului. Când fractura este angrenată mişcările active sunt
posibile dar nu trebuie insistat pentru că pot să ducă la dezangrenarea fragmentelor.

Fig. 4. Impotenta functional-bolnavul nu poate ridica calcaiul

Atitudine vicioasă - atitudinea vicioasă a membrului de partea fracturii este în funcţie


de tipul de fractură. În fractura subcapitală şi mediocervicală neagrenată, membrul este în
adducţie faţă de planul median al corpului şi în rotaţie externă cu marginea laterală a
piciorului pe planul patului. Rotaţia externă poate să fie corectată, dar se reproduce imediat.
Fracturile angrenate prezintă o porţie fixă nemodificată .
Scurtarea membrului - este evidentă când fractura este dezangrenată. Marele
trohanter se palpează deasupra liniei orizontale bitrohenteriene, care în mod normal uneşte
vârful marelui trohanter cu marginea superioară a pubisului. De asemenea, triunghiul Bryant
este mai mic decât cel de partea sănătoasă. Linia Schamacer, care normal, pleca de la varful
marelui trohanter prin spina iliacă anterosuperioară întâlneşte linia mediana a corpului la
nivelul ombilicului, în cazul fracturii trece sub ombilic, cu atât mai jos cu cât ascensiunea
trohanterului este mai mare.
9
Fig. 5. Membrul scurtat

Deformarea triunghiului Scarpa- datorită unei tumefacţii dure, semnul Laugur - este
dată de prezenţa fragmentului extern al colului femural care este orientat înainte din cauza
rotaţiei externe a membrului.
La şoldul fracturat se constată o hipotonie a musculaturii fesiere şi o relaxare a fasciei
lată - semnul Aliss - de altfel greu de apreciat. În fracturile incomplete sau angrenate
simptomatologia este mai frustă. Membrul se găseşte într-o atitudine indiferentă nici în
adducţie sau abducţie, iar rotaţia externă nu este completă. De asemenea, impotenţa
funcţională este relativă întrucât bolnavul poate să corijeze în oarecare măsură rotaţia externă,
însă nu poate să ridice membrul de la nivelul patului în poziţia de extensie.
Echimoza apare la 2 – 3 zile de la producerea fracturii fie prin ruperea vaselor de
sânge superficiale de către agentul traumatic, fie prin infiltrarea sângelui din hematomul
fracturar spre suprafaţă. Zona în care apare echimoza poate coincide cu focarul de fractură,
dar frecvent este situată la distanţă de acesta.
Deformarea regiunii produsă prin apariţia edemului părţilor moi, hematomului
fractura sau deplasarea unui fragment osos trebuie evaluată prin comparaţie cu segmentul
sănătos.
Crepitaţia osoasă reprezintă senzaţia tactilă şi uneori zgomotul produse prin frecarea
fragmentelor osoase în focarul de fractură în timpul mobilizării segmentului afectat. Este
absentă în cazul fracturilor cu interpoziţie de părţi moi. În cele cominutive, la palpare,
senzaţia este asemănătoare cu mişcarea nucilor într-un sac.
Mobilitatea anormală este definită ca prezenţa mişcării într-o zonă în care în mod
normal nu există. Pentru evidenţierea ei examinatorul, cu mâinile fixate de o parte şi de alta a
focarului de fractură, imprimă, cu blândeţe, mişcări în direcţii contrare.
Întreruperea continuităţii reliefului osos se poate evidenţia în fracturile oaselor
situate superficial sub tegumente (tibie, claviculă, cubitus). Poate să nu fie sesizată în
fracturile fără deplasare.

10
Netransmisibilitatea mişcării în lungul unui os sau segment anatomic: se imprimă
mişcări de rotaţie, de mică amplitudine, în segmentul situat distal de focarul de fractură,
acestea nefiind percepute la nivelul segmentului proximal.

1.6.CLASIFICARE
După situaţia traiectului de fractură, Delbet împarte fracturile colului femural în
fracturi :
 subcapitale;
 transcervicale;
 vicotrohanteriene;
 baricervicale.
După mecanismul de producere al fracturii, Bohler individualiza fracturile prin abducţie
şi fracturile prin adducţie. Fragmentele sunt dislocate, iar greutatea corpului şi contracţia
musculară accentuează deplasarea.

Fig .6.
Fracturile prin abducţie fiind angrenate tratamentul şi prognosticul lor este favorabil.
Fracturile prin adducţie dimpotrivă, fiind fracturi cu deplasarea fragmentelor, pun
probleme dificile de tratament, iar evoluţia lor este inconstantă.
Pauxuls, privind fracturile colului femural dintr-un punct de vedere mecanic, le-a împărţit
în trei tipuri:
După gradul de oblicitate al traiectului de fractură:
 În tipul I traiectul de fractură face cu orizontala un unghi mai mic de 30°;
 În tipul II, unghiul format de traiectul de fractură cu orizontala variază între 30° si 50°;
 În tipul al III-lea unghiul este mai mare de 70°.
O alta clasificare o face Garden şi anume clasifică fracturile colului femural în patru grupe:
 grupa I : fractura incompletă - acest tip de fractură corespunde fracturii prin abducţie;
 grupa II : fractura completă fără deplasare - în acest tip corticala inferioară a colului
femural este ruptă, dar nu există deplasarea fragmentului cephalic;

11
 grupa III : fractura completă cu deplasare parţială - în această grupă fragmentele
rămân solitarizate prin sinoviala posterioară şi prin repliul pectineofoveal, care se întinde la
partea posteroinferioara a colului femural de la marginea cartilaginoasă a capului până la
unghiul superior al micului trohanter. Rotaţia fragmentului extern determină o basculare a
capului în abducţie şi rotaţie internă. Acest lucru este evident pe radiografie căci direcţia
travulelor la nivelul capului femural nu mai este ascendentă, după axa de sprijin, ele devin
orizontale, în vreme ce travulele cervicale apar verticale;
 grupa IV : fractura completă cu deplasare totală - la acest tip sinoviala şi repliul
pectineofoveal sunt total rupte, încât cele doua fragmente osoase devin independente. Acest
aspect este evidenţiat pe clişeul radiologic unde travulele capului apar normal orientate şi
paralele cu travulele cervicale.
Această clasificare a lui Garden este originală şi prezintă un interes terapeutic. În
fractura de tipul al III-lea, reducerea prin manevre externe este posibilă datorită peristenţei
sinovialei. În fractura recentă de acest tip, reducerea se obţine prin simpla rotaţie internă a
membrului, fără nici o tracţiune sau abducţie. Tracţiunea poate să fie chiar periculoasă întrucât
expune la deşirarea sinovialei şi la bascularea capului în valgus.
Fractura de tipul al IV-lea, neavând nici o conexiune sinovială face ca reducerea prin
manevre externe să fie imposibilă sau instabilă. Este necesar ca, la acest tip de fractură să se
întărească peretele posterior al colului femural printr-o grefă osoasă pentru a putea obţine
consolidarea.
Din punct de vedere anatomo – patologic, se disting două tipuri de fracturi:
 fracturi incomplete: se păstrează continuitatea piesei osoase;
 fracturi complete: continuitatea osului este întreruptă.
Fractura incompletă aceasta este specifică copiilor, dar poate fi întâlnită şi la
adulţi. Caracteristice copiilor sunt următoarele varietăţi:
 fractura “în lemn verde”, asemănătoare cu ruptura prin îndoire a unei ramuri verzi de
copac la care corticala convexă se rupe sub acţiunea forţelor de tracţiune, cea concavă
curbându-se sub acţiunea forţelor de compresie;
 deformarea osului în grosime, în zona metafizo-diafizară, prin îngroşarea corticalei
(subţire în acest segment) sub acţiunea unor forţe de compresiune axială; aspectul radiografic
poate fi de „inel”, „brăţară” sau „butoiaş”.
Fracturile incomplete ale adultului pot fi: fisura osoasă produsă printr-o compresiune
axială a osului; înfundarea osoasă, produsă la nivelul epifizelor şi oaselor late craniene.

12
Fractura completă aceasta este cea mai frecventă formă de interesare traumatică
osoasă. Pentru a defini o fractură trebuie să-i precizăm sediul, direcţia şi numărul traiectelor,
deplasarea fragmentelor.
Sediul traiectului de fractură poate fi diafizar, metafizar, epifizar sau combinaţii între
acestea (de exemplu, metafizoepifizar, metafizodiafizar etc.). În cazul fracturilor epifizare
traiectul poate fi extraarticular sau intraarticular, element deosebit de important pentru
prognostic şi tratament.
Direcţia traiectului de fractură se defineşte în raport cu axul lung al osului şi poate fi:
 transversală, aproximativ perpendiculară pe axul osului;
 oblică, cu două varietăţi în funcţie de mărimea unghiului format de traiect cu axul
osului: oblic scurt (unghi mare), oblic lung (unghi mic);
 spiroidă, situaţie în care traiectul de fractură înconjoară ca o spirală osul.
Numărul traiectelor de fractură variază de la unul, două sau trei până la situaţii în care
multitudinea lor face imposibilă orice sistematizare şi descriere. În cazul în care pe acelaşi
segment osos, există două sau mai multe traiecte fractura se numeşte segmentară (de exemplu,
fractură segmentară de femur).
Când traiectele de fractură interesează mai multe segmente osoase ale aceluiaşi
membru avem o fractură etajată (de exemplu, fractură de humerus şi antebraţ superior =
fractura etajată a membrului superior). În situaţiile în care traiectele de fractură delimitează
trei sau mai multe fragmente osoase, dar fragmentele principale sunt în contact, fractura se
numeşte complexă. Când între fragmentele osoase principale nu există nici o zonă de contact,
între ele interpunându-se multiple fragmente de dimensiuni variate, fractura este cominutivă.
Uneori, în cazul fracturilor deschise tip III putem avea pierderi osoase care, în funcţie de
mărimea fragmentului osos lipsă, pot fi sub 50% din grosimea osului, peste 50% sau cu lipsă
completă a unui segment osos.

1.7. DIAGNOSTIC
Diagnosticul pozitiv (de certitudine) al unei fracturi este stabilit pe baza semnelor
locale de certitudine şi a explorării radiologice. Se menţionează segmentul anatomic sau osul
interesat, sediul fracturii, deplasarea, stabilitatea şi încadrarea într-o anumită clasificare.
Organismul nostru reacţionează la orice traumatism. În cele de intensitate redusă apare
o stare de nelinişte sau indispoziţie generată de durere. În traumatismele importante ca
intensitate se produce şi o ascensiune termică până la 38 – 39oC. Această „febră traumatică”
apare la două trei zile de la producerea agresiunii traumatice şi poate dura câteva zile. Ea se
explică prin resorbţia proteică din hematomul fracturar şi ţesuturile devitalizate. În marile

13
traumatisme, se poate asista la instalarea şocului traumatic sau a celui hemoragic (în fracturile
deschise sau cu leziuni ale vaselor importante).
La examinarea clinică a pacientului, în cursul anamnezei, se vor preciza circumstanţele şi
ora producerii accidentului (lovire, accident de circulaţie, căderi de la înălţime etc.), existenţa
unor boli cronice. Informaţiile obţinute pot sugera tipul şi sediul leziunilor, posibilitatea
existenţei sau apariţiei unor complicaţii, dar condiţionează uneori şi modalitatea de tratament
(în cazul fracturilor deschise în funcţie de orarul prezentării se alege conduita terapeutică).
Examenul clinic se efectuează cu pacientul aşezat într-o poziţie confortabilă care să
nu-i accentueze durerea şi să excludă posibilitatea producerii unor leziuni secundare. Pentru
examinarea membrului superior pacientul va fi aşezat în şezut sau chiar ortostatism; membrul
inferior şi coloana vor fi examinate cu bolnavul în decubit dorsal sau lateral. Segmentul lezat
va fi comparat obligatoriu cu cel sănătos.
Este necesar şi trebuie să se facă atât în incidenţa anteroposterioară cât şi din profil. El
primeşte confirmarea diagnosticului clinic, furnizează amănunte asupra traiectului de fractură
şi permite să se aprecieze, pe imaginea de profil a colului femural cominuţia posterioară. Tot
radiografia este aceea care îngăduie stabilirea tipului de fractură după clasificarea Garden,
furnizând astfel indicaţii preţioase pentru aplicarea tratamentului.
Diagnosticul pozitiv este relativ uşor de făcut când semnele clinice sunt prezente: impotenţa
funcţională, adducţia şi rotaţia externă a membrului, scurtarea.
Investigaţii paraclinice: în fracturi se efectuează radiografii în două incidenţe la un
unghi de 900 una faţă de alta (faţă şi profil). Uneori sunt necesare şi incidenţe oblice sau
clişee comparative. Radiografia trebuie să cuprindă cele două articulaţii vecine cu focarul de
fractură. Uneori, când există suspiciunea clinică de fractură dar care nu se evidenţiază pe
radiografia efectuată în urgenţă, se practică o imobilizare provizorie, examenul radiografic
repetându-se după 10 – 14 zile (fracturile scafoidului, calcaneului).

Fig. 7. Fractura ambelor oase ale antebrațului

14
În unele situaţii este necesar să se efectueze CT (tomografii computerizate), RMN
(rezonanțe magnetice nucleare) şi chiar examinarea cu radioizotopi.

Fig. 8. Fractură de diafiză humerală în treimea mijlocie,


înainte și după intervenția chirurgicală

1.8.DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL
Diagnosticul diferenţial al unei fracturi se face pe seama semnelor locale de
probabilitate cu contuzia, entorsa şi luxaţia.
Cu contuzia şoldului se face pe baza caracterului durerii şi al impotenţei funcţionale
care se risipeşte repede, iar trohanterul nu este ascemionat.
Luxaţia şoldului - mai ales cea posterioară, se poate confunda cu fractura deoarece
membrul este tot în atitudine de adducţie, dar nu în rotaţie externă, iar capul femural se
palpează posterior. În luxaţia anterioară membrul este în rotaţie externă, ca în fractură, dar in
abducţie.
Fractura cotului - cu luxaţia centrală a capului femural se diferenţiază prin durerea
vie produsă prin tactul rectal când se apasă partea internă a cotului fracturat.

1.9.EVOLUŢIE
Fracturile colului femural au o evoluţie inegală şi creează multe decepţii, chiar dacă
sunt corect tratate. Caracteristicile vascularizaţiei femurului şi ale capului femural şi raportul
acestuia cu traiectul de fractură condiţionează în măsură covârşitoare evoluţia focarului de
fractură şi vitalitatea capului femural. Pe lângă aspectele legate de vascularizarea capului
femural, evoluţia fracturilor colului femural este în funcţie şi de tipul de fractură.
În mod normal, vindecarea unei fracturi se face prin apariţia calusului care fixează
fragmentele osoase. Există unele diferenţe între procesul de reparare a osului compact tubular
şi a celui spongios datorate structurii lor. Formarea calusului ce fixează osul tubular se poate
face printr-o osificare indirectă în cazurile în care fragmentele nu au fost fixate rigid sau

15
printr-o osificare directă, mai rară, când fixarea în focarul de fractură este rigidă. Osificarea
indirectăcuprinde mai multe etape la finalul cărora apare calus osos matur cu o structură
identică cu cea a osului dinaintea producerii fracturii.
Primul stadiu este cel hemoragic, hiperemic, inflamator sau al hematomului
fracturar. Prin rupturile vaselor medulare, osoase şi musculare, în focarul de fractură se
formează un hematom. În timp acesta coagulează, în interiorul său formându-se o reţea de
fibrină ce cuprinde în ochiurile sale elementele figurate sanguine. Prezenţa hematomului şi a
unor celule moarte din os şi ţesuturile învecinate duce la eliberarea de citokine, molecule
peptidice, care iniţiază procesul inflamator. Încă din acest stadiu, începe procesul de reparaţie
prin apariţia osteoclastelor şi mastocitelor cu rol în fagocitarea ţesuturilor necrozate. În
focarul de fractură, la sfârşitul acestei prime etape, constatăm existenţa unei substanţe
gelatinoase populată cu celule mezenchimale, penetrată de primii muguri vasculari şi care,
prin reţeaua de fibrină ce o conţine, realizează o ancorare a fragmentelor osoase (calus
fibrinoproteic).
Urmează stadiul calusului provizoriu ce cuprinde două etape, fiecare întinzându-se pe
durata a 14 zile. Prima este etapa calusului fibros. Pe durata ei, substanţa gelatinoasă se
îmbogăţeşte cu fibre de mucopolizaharide şi, prin depunerea de săruri minerale, se transformă
în substanţă fundamentală preosteoidă ce conţine o reţea de fibre de colagen populată
neuniform cu trei tipuri de celule: fibroase, cartilaginoase şi osoase. Diferenţierea celulară se
face în funcţie de presiunea oxigenului: o presiune normală conduce la apariţia osteocitelor în
zonele subperiostale şi endostale, presiunea scăzută determină apariţia fibrocitelor (periosos)
şi a condrocitelor (la nivelul epifizelor). Mugurii vasculari continuă să se dezvolte generând o
stare de hipervascularizaţie. La sfârşitul acestei etape, se realizează o fixare osoasă a
fragmentelor osoase.
Următoarea etapă, a calusului osos primitiv, se caracterizează printr-o mineralizare
intensă a substanţei fundamentale şi transformarea atât a ţesutului cartilaginos prin osificare
encondrală cât şi a celui fibros prin osificare desmală în ţesut osos imatur. Vascularizaţia
suferă un proces de involuţie, revenind la normal. Calusul osos primitiv fixează bine din punct
de vedere mecanic fractura, structura sa fiind însă cu o trabeculaţie dezordonată. În ultimul
stadiu, de remodelaj, sub influenţa forţelor mecanice, are loc o înlocuire a ţesutului osos
imatur cu ţesut osos matur cu structură şi caracteristici mecanice identice cu cele ale osului
normal. Calusul în exces este resorbit iar în zonele unde este insuficient este
completat. Procesul durează câteva luni până la câţiva ani.
Vindecarea unei fracturi printr-un proces de osificare directă se produce mai rar şi
anume numai atunci când, după reducere, focarul de fractură a fost stabilizat printr-o

16
osteosinteză fermă. În această situaţie etapele intermediare de formare a calusului sunt ocolite
formându-se direct ţesut osos lamelar matur. Datorită caracteristicilor sale (lipsa canalului
medular, suprafaţă mare de contact între fragmente, structura neuniformă) osul spongios se
vindecă printr-un proces de osificare directă.

1.10. COMPLICAŢII
Complicaţii imediate - afectând deseori persoanele în vârstă, în tratamentul ortopedic
care se face acestora, mortatalitatea imediată ajungea până la 25- 30%. Astăzi, în urma
administrării antibioticelor şi a perfecţionării metodelor de tratament care permit o mobilizare
mai rapidă a bolnavilor, accidentele de decubit (escarele, infecţia urinară, bronhopneumonia)
s-au redus foarte mult şi mortalitatea a scăzut până la 7-8%.
Complicaţii tromboembolice - se previn prin tratament anticoagulant, care la bătrâni
trebuie să fie supravegheat de foarte aproape.
Complicaţii tardive - cele mai importante sunt pseudartroza, necroza ischemică a
capului femural şi artroza posttraumatică.
Pseudartroza - se întâlneşte frecvent în evoluţia fracturilor de col cu deplasare. Ea
este constantă în urma tratamentului ortopedic. Se întâlneşte şi după tratamentul chirugical al
fracturilor, chiar corect executat într-o proporţie variind între 11-30% din cazuri. Cauzele sunt
multiple: reducerea imperfectă a fracturii, osteosinteza neadecvată, resorbţia colului,
cominuţia posterioară a colului, deplasări secundare, reluarea precoce a mersului, infecţia.
Necroza ischemică a capului femural - consecutiva suprimării vascularizaţiei
capului, este condiţionată de o serie de factori: gradul de deplasare a fragmentelor,
precocitatea reducerii deplasărilor, precum şi greşelile de tehnică. După cum arată Linton,
necroza se instalează în primii doi ani, dar frecvenţa ei creşte cu timpul ajungând până la 40-
50% din cazuri.
Revascularizarea capului se face foarte încet de la 1 la 3 ani, la început pe seama
vaselor ligamentului rotund şi mai totdeauna este parţială.
Artroza posttraumatică - apare tardiv şi este relativ rară, în comparatie cu alte
coxartroze second.

1.11.TRATAMENT
Pentru fracturile de col femural exista urmatoarele tipuri de tratament:
 igieno-dietetic;
 medicamentos;
 ortopedic;

17
 chirurgical.
Tratament igienico-dietetic:
 efortul fizic;
 instituirea antrenamentului fizic se face sub stricta supraveghere medicală. Mişcările
vor fi de intensitate mică şi medie;
 profesia - în majoritatea cazurilor se poate continua o activitate profesională normală,
fără a supraestima totuşi intervenţia;
 munca fizică intensă este contraindicată, iar la nevoie se recomandă schimbarea
locului de muncă;
 regimul alimentar – restricţiile alimentare sunt necesare mai ales la supraponderali;
o alimentaţie bogată în proteine, lactate, legume şi fructe, evitarea consumului în exces a
alcoolului şi a tutunului.
Recuperarea sechelelor precoce trebuie completată cu o serie de prescripţii pe care
pacientul le va urma acasă luni şi ani de zile, uneori toată viaţa. Aceste prescripţii fac parte din
ceea ce s-a numit "igiena şoldului":
 scăderea în greutate, chiar sub greutatea ideală;
 evită mersul pe teren accidentat şi scări;
 evită şchiopătarea prin controlul mental al mersului;
 evită ortostatismul şi mersul prelungit;
 de cel puţin două ori pe zi se va păstra un repaus la pat, cu membrele inferioare
întinse;
 sprijin în baston pe distanţe mai lungi;
 mers zilnic pe bicicletă sau rulare la bicicleta fixă;
 de două ori pe zi va efectua gimnastica prescrisă pentru mobilitate şi tonifiere
musculară;
 corectarea scurtimii membrului inferior (dacă depăşeşte doi centimetri);
 încălţăminte cu tocuri moi.
Tratamentul medicamentos
Tratamentul medicamentos are un rol important în tratare, vindecare, calmare.
 analgezice: acidul acetilsalcilic în doze de la 1-3g/24h în funcţie de toleranţa, sub
forma simplă sau tamponată, algocalmin 2 comprimate la 24h; diclofenac 2 comprimate la
24h, uneori se administrează Mialgin, Piafen;
 antiinflamatoare: Fenilbautazona şi derivatele sale. Indicaţia lor este rezervată
perioadelor de tuse inflamatorii sau dureroase.

18
Tratamentul ortopedic
Metoda ortopedică pură este indicată pentru fracturile stabile (cele cu traiect
transversal). Pentru fracturile instabile se folosesc diferite mijloace de stabilizare (de exemplu,
broşe metalice ale căror capete vor fi înglobate în aparatul gipsat). Ca tehnică această metodă
cuprinde trei timpi:
Reducerea fracturii este un prim timp obligatoriu pentru cele cu deplasare.
Manevrele care se execută sunt extensia, contraextensia şi manipularea în focar. Sunt necesare
două ajutoare care realizează extensia şi contraextensia tracţionând în axul lung al
segmentului fracturat, în sensuri opuse, de o parte şi de alta a focarului de fractură. Aceste
manevre sunt realizate de multe ori cu ajutorul unor dispozitive mecanice. Chirurgul
efectuează manevrele de reducere în focarul de fractură. Anestezia este absolut necesară tipul
ei fiind diferit în funcţie de localizarea fracturii.

Fig. 10…………………………
Timpul doi – imobilizarea (contenţia) fracturii într-un aparat gipsat care să menţină
reducerea pe toată perioada de timp necesară consolidării. O imobilizare corectă trebuie să
respecte următoarele reguli : aparatul gipsat să fie căptuşit şi să imoblizeze o articulaţie
deasupra şi una sub focarul de fractură, extremităţile (pulpa degetelor) se lasă libere,
segmentul anatomic să fie în poziţie funcţională.
Timpul trei – reducerea funcţională începe imediat după aplicarea aparatului gipsat
prin efectuarea de contracţii musculare izometrice şi mobilizarea articulaţiilor vecine. După
suprimarea aparatului gipsat, se mobilizează treptat şi articulaţiile imobilizate până la
revenirea la normal a mobilităţii, forţei musculare şi circulaţiei sanguine. În câteva luni se pot
începe şi procedurile balneo-fizioterapice.
Metoda extensiei continue este o metodă de tratament indicată în fracturile
instabile. Cu ajutorul ei se obţine reducerea şi contenţia fragmentelor. Manevrele sunt aceleaşi

19
ca şi la metoda ortopedică pură: extensie, contraextensie şi manipulare în focar. Extensia se
realizează cu ajutorul unui sistem compus dintr-o broşă metalică Kirschner trecută transosos,
potcoava Bohler şi un sistem de scripeţi cu greutăţi.
Se foloseşte tracţiunea continuă cu ajutorul benzilor adezive sau transosoase cu broşe
Kirscher şi reducerea urmată de imobilizare gipsată. Reducerea, urmată de imobilizare
gipsată, aşa cum a fost preconizat de Royal Whitman (1897) pare mai logică, pentru că
punerea membrului în abducţie forţată şi în rotaţie internă reduce deplasarea fragmentelor.
Contenţia se face într-un aparat gipsat pelvipevios cu placă de contraadducţie, timp de 12
săptămâni.
Metoda nu a dus însă la rezultate sperate, întrucât, aşa cum reiese dintr-o statistică
reprodusă de Campbell şi Orr, consolidarea fracturii la bolnavii peste 60 de ani nu se obţine
decât în proporţie de 30% cazuri, cu o mortalitate de 28%. Din cauza eşecurilor frecvente ale
tratamentului ortopedic, deoarece forţele de forfecare continuă să acţioneze şi după reducerea
şi imobilizarea fracturii majoritatea recurg la tratament chirurgical.
Contraextensia se obţine prin înclinarea patului bolnavului. După 21 – 30 de zile,
odată cu formarea calusului fibros care stabilizează fragmentele osoase, extensia continuă
poate fi suprimată şi se aplică o imobilizare în aparat gipsat. Extensia continuă poate fi
aplicată folosind: atela Braun – Bohler sau un sistem special de atele telescopice, scripeţi şi
scăriţe cu rulmenţi (extensie continuă tip Rieunau). După obţinerea consolidării şi această
metodă este urmată de o perioadă de reeducare. Avantajul extensiei continue este că
reeducarea poate fi începută mult mai devreme (dată fiind absenţa aparatului gipsat) şi mai
diversificată.
Metoda tratamentului funcţional tratamentul funcţional cuprinde două metode :
 Tratamentul funcţional Lucas – Championniere este indicat pentru bolnavii taraţi sau
cu afecţiuni grave la care orice manevră presupune un risc vital. Se neglijează în mod voit
fractura acordându-se prioritate îngrijirilor generale şi prevenirii complicaţiilor. Mobilizarea
se începe cât mai precoce, pe măsură ce durerea scade în intensitate. Riscul evoluţiei spre
pseudartroză este crescut.
 Tratamentul funcţional tip Sarmiento are la bază efectul de contenţie hidraulică al
părţilor moi asupra fragmentelor osoase considerându-se că mobilitatea în focarul de fractură
favorizează osteogeneza. Se aplică aparate gipsate bine mulate pe segmentul anatomic lezat şi
epifizele osoaselor învecinate.

20
Tratamentul chirurgical
Tratamentul chirurgical recurge la reducerea fracturii prin manevre externe sau prin
artrotomie şi menţinerea reducerii printr-un mijloc de osteosinteză, suprimând acţiunea
forţelor de forfecare în focar.
Osteosinteza urmăreşte restabilirea continuităţii osului fracturat folosindu-se materiale
metalice sau biologice.
 osteisinteza cu compresiune - cu ajutorul unui şurub cu resort sau şurub placa cu resort
care realizează o presiune axială a fragmentelor osoase;
 grefele osoase - au fost folosite de mult timp în tratamentul fracturilor colului femural
în scopul prevenirii lipsei de consolidare;
 osteotomia - în fracturile colului femural caută să înlocuiască forţele de forfecare din
focare prin forţe de presiune;
 proteza - de substituire a capului femural este folosită în tratamentul fracturilor
mediocervicale la persoanele în vârstă de peste 65 de ani;
 Brase filetate Knowles.
Indicaţiile osteosintezei sunt :
 absolute: fractura ireductibilă, fractura asociată cu leziuni vasculare şi/sau nervoase,
fractura articulară cu deplasare (la copil cele de tip II, III, IV din clasificareac Salter şi
Harris);
 relative: fractura pe os patologic, fracturi etajate, polifracturi, fracturi instabile.
Există câteva tipuri de osteosinteză care se folosesc în practică:
 osteosinteza centromedulară simplă, cu alezaj blocată dinamic sau static;
 osteosinteza cu plăci metalice înşurubate simple, de neutralizare, cu compresiune,
pretensionate;
 osteosinteza elastică sau semirigidă;
 hobanajul;
 fixatorul extern.
Implantul metalic preia forţele mecanice (de flexiune, presiune, torsiune şi forfecare) ce
apar în focarul de fractură. De aceea alegerea lui trebuie adaptată fiecărui tip de fractură.
Osteosinteza se poate realiza cu focar deschis (abord direct al focarului de fractură, reducerea
fragmentelor osoase şi fixarea lor) sau cu focar închis (reducere ortopedică a fracturii sub
control Rontgen şi fixarea fragmentelor osoase prin introducerea unui implant metalic – cuie,
tije, broşe, fără deschiderea focarului de fractură). Materialele de osteosinteză se extrag, în
general, după un an.

21
Fracturile de col femural cu deplasare acestea nu pot consolida spontan şi
evoluează, fără intervenţia chirurgicală, către complicaţii, cu imposibilitatea mersului cu
sprijin pe picior. Corect tratate, evoluţia este favorabilă. Dacă osteosinteza este stabilă,
fractura se poate consolida în 3-4 luni de la intervenţia chirugicală.
Dacă se înlocuieşte soldul cu o proteză artificială (proteză de şold), mersul este posibil
în zilele următoare operaţiei.
Prognosticul este dominat de complicaţiile generale legate de repausul la pat: escare,
complicaţii pulmonare (pneumonie), urinare. Scopul tratamentului este de a permite evitarea
repausului prelungit la un pacient vârstnic.
Osteosinteza fracturilor de col femural
Reducerea fracturii este obţinută prin manevre specifice ortopedice, urmată de
controlul radiologic pre şi intraoperator. Osteosinteza se realizează clasic cu trei şuruburi.
Oricare ar fi procedeul chirurgical, acesta trebuie să permită reluarea mersului cu sprijin
parţial şi mobilizarea articulaţiei şoldului.

Fig. 11……………………………..
Mersul cu sprijin total pe membrul pelvin operat nu va fi permis decât după 2 luni de
la intervenţia chirurgicală, de obicei după 2 luni. De obicei la pacienţii tineri (sub 60 de ani),
se încearcă cu orice preţ păstrarea capului femural prin realizarea unei osteosinteze, în ciuda
riscului complicaţiilor locale.
Tebuie reţinut că operaţia are şanse de reuşită dacă este efectuată în condiţii de urgenţă-
în primele 6 ore de la momentul traumatismului. După această perioadă, riscul complicaţiilor,
mai ales cel al necrozei de cap femural creşte semnificativ, în ciuda unei intervenţii
chirurgicale tehnic ireproşabilă.
Proteza de tip Moore este cel mai vechi tip de proteză utilizat. Deşi pacientul are o
evoluţie postoperatorie favorabilă, frecvent se produce uzura cotilului la o perioadă medie de

22
timp, ceea ce este greu de acceptat la un pacient cu activitate fizică moderată. De aceea,
această proteză are indicaţii limitate: pacienţi peste 80 de ani, cu osteoporoză marcată,
parkinson, etc.

Fig. 12………………………….

Proteza bipolară de şold are caracteristici speciale care au impus-o în tratamentul


acestor fracturi. Acest tip de proteză este cel mai frecvent acceptat pentru tratamentul
fracturilor de col femural deoarece uzura cotilului este scăzută din cauza dublei mobilităţi a
capului şi cupei protezei.

Fig. 13…………………….

Proteza totală de şold înlocuieşte ambele componente ale articulaţiei, nu numai partea
femurală. De obicei, această proteză se foloseşte dacă pacientul prezintă o artroză dinaintea
fracturi de col femural, ceea ce face utilizarea primelor două proteze menţionate
contraindicată.

23
Fig. 14…………………………

Uneori, datorită unor afecţiuni medicale preexistente, intervenţia chirurgicală este prea
riscantă pentru pacient, în acest caz preferându-se un tratament conservator. Acesta nu
corespunde cu abandonarea pacientului într-un pat ci educarea lui cu ajutorul unui
kinetoterapeut în aşa fel încât să poată merge cu cadru fără sprijin pe membrul pelvin afectat.
Tratament recuperare medicală
Balneofizioterapia este o ramură a medicinii generale care foloseşte în scop terapeutic
agenţi fizici naturali sau artificiali. Balneofizioterapia are cele mai largi recomandări, cu cele
mai eficiente rezultate. Aproape că nu există contraindicaţii, excluzând binenţeles numai
formele complicate (cardiaci, pulmonari decompensaţi, etc).
Mijloacele fizicale cele mai folosite sunt din domeniul electroterapiei, termoterapiei şi
balneoterapiei. În fractura de col femural această ramură medicală grabeşte fenomenul de
vindecare şi înlătură mai repede impotenţa funcţională.
În recuperarea fracturilor de col femural se recomandă:
 curentul galvanic: este un mijloc clasic şi fidel de sedare a durerilor nevralgice.
Electrodul pozitiv are o acţiune sedativă locală, ca şi curenţii descendenţi şi curenţi ascendenţi
aplicaţi contralateral duc la o creştere a pragului de sensibilitate. Galvanizarea poate să
utilizeze concomitent şi introducerea de ioni cu acţiune antalgică (ionoforeza transversală cu
novocaină, aconidina sau revulsiv cu histamină);
 curentul diadinamic: se prescrie în aplicaţii transversale sau longitudinale: o perioadă
lungă, de 4 minute (are efect sedativ), difazat fix 4 minute ambele, 1 data pe zi. Se recomandă
10-14 şedinţe.
 Terapia ocupaţională este o metodă de reeducare activă care completează kinetoterapia
folosind diverse activităţi adaptate la tipul de deficienţe motorii ale individului cu scop
recreativ şi terapeutic, ajutând bolnavul să folosescă mai bine muşchii rămaşi şi recuperând
24
funcţia celor afectaţi de boală, contribuind astfel la readaptarea funcţională la gesturile vieţii
curente. Prin această terapie se evită pasivitatea în care se fixează bolnavul spitalizat pe
perioade mai lungi, trezindu-i interesul pentru diverse mişcări utile şi contribuind astfel la
readaptarea funcţională la efort.
 Kinetoterapia urmăreşte prelungirea exerciţiilor de kicetoterapie pentru mobilizare
articulară şi/sau tonifierea musculară, utilizând o serie de activităţi complexe distractive sau
capacitează atenţia şi răbdarea pacientului pentru o perioada mai lungă de timp. În general,
aceste activităţi se execută cu mâinile dar forţa motrică este realizată de membrele inferioare
prin diverse tipuri de mobilizare:
- pedalaj de bicicletă;
- alunecarea piciorului într-un jgheab rotund;
- mişcare laterală (abducţie-adducţie);
- mers pe plan ascendent;
- mers pe bandă sau pe scara rulantă.
 Cura balneo-climaterică întrucât sechelele posttraumatice ale şoldului include de
regulă deficite funcţionale determinate de leziuni produse la nivelul structurii osteoarticulare,
periarticulare şi musculare cărora li se adaugă efectele negative de mobilizare în faza
ortopedică, chirurgicală în afecţiunile posttraumatice.

25
CAPITOLUL II
PREZENTARE DE CAZ

DATE PERSONALE
NUME : F.A.
SEX : M
Vârstă: 52 ani.
Diagnostic curent: Fractură cu deplasare col femural
Acte chirurgicale: apendicectomie.
DATE SOCIO CULTURALE
Domiciliul: mediul urban.
Responsabilităţi şi roluri în familie: soţ.
Peroane pe care se poate bizui: soţie.
Ocupaţia prezentă: şofer.
Asigurări de sănătate: pacient asigurat prin CNAS.
ISTORICUL PACIENTULUI
Educaţia: studii medii.
Limba vorbită: româna.
Planuri de viitor: pacientul doreşte să poată întreţine familia.
Atitudine faţă de boală: pacientul este afectat deoarece nu-şi poate desfăşura activitatea
profesională, depinzând de familie.
Religie: creştin ortodoxă.
STIL DE VIAŢĂ
Acţiuni recreative: citeşte, rezolvă integrame, TV.
Factori de risc: stresul acumulat la locul de muncă, consumatoar de cafea.
Locuinţa: locuieşte cu soţia şi cei doi copii într-un apartament cu 3 camere.
DATE PSIHOLOGICE
Nivel de dezvoltare: normal.
Orientare tempoto-spaţială: bună.
Atenţia: diminuată.
Memoria: bună.
Abilitatea de a folosi informaţia: corelează informaţii corecte.
Somnul: insomnii.
Dureri: prezintă dureri pe piciorul stâng pe muşchiul piciorului, stare generală alterată .
Mobilitatea: dependent.
26
Timp de efort tolerat: mediu.
Postura: are forţă fizică redusă.
Articulaţii: imobile.
Muşchi: dureri pe muşchiul piciorului stâng..
Activităţi zilnice: dependent datorită durerilor.
SIMŢURI
Vedere: bună.
Auz: normal.
Miros: normal.
Gust: nefectat.
Pipăitul: neafectat.
CAPACITATE DE COMUNICARE
Vocabular: bogat, rezervat în comunicare.
Atitudine: stare generală modificată, ascultă şi urmează sfaturile personalului medical.
Expresia feţei: îngrijorat şi palid
Părerea sa de sine: deprimat de când i s-a pus diagnosticul.
Adaptare la mediu: s-a adaptat foarte greu la postura actuală de bolnav care necesită
tratament .
. ISTORICUL BOLII ACTUALE
Domnul F.A. în vârstă de 52 de ani din mediul urban s-a prezentat la spital afirmând că
în urmă cu aproxmativ 6 luni au aparut dureri de şold la nivelul zonei inghinale cu iradiere
pe faţa anterioară a coapsei, spre genunchi. În urma tratamentului cu Thiogama, Gabaran şi
Tramadol durerea nu a cedat. Accentuarea simptomelor determină internarea pe secţia
Ortopedie pentru investigaţii şi tratament.
Alergii: nu prezintă alergii.
Dieta: normală.
STARE DE NUTRIŢIE
Înălţime: 1.70 m Greutate: 77 Kg .
Apetit: scăzut datorită durerii.
Metode artificiale de alimentaţie
FANERE, TEGUMENTE ŞI MUCOASE
Culoarea pielii: palidă.
Părul: îngrijit.
Unghiile: îngrijite.
Respiraţia =18R/min TA = 130/90mmHg P = 70P/ min.

27
Temperatura= 36,8°C.
Oboseală: -aparent epuizat fizic şi psihic.
Tranzilt intestinal: normal.
Diureză: normală.

PROBLEMELE PACIENTULUI

DATE SUBIECTIVE DATE OBIECTIVE


- dureri la nivelul şoldului cu - stare generală alterată
iradiere la nivelul zonei inghinale - paloare
- slăbiciune - TA -130/90mmHg
- anxietate - R - 18R/min
- îngrijorare - P - 70P/min
- oboseală
- insomnii
- cefalee
- durere în timpul activităţilor
obişnuite
- mişcare limitată
- rigiditate a şoldului
- mers şchiopătat

ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR


28
NEVOIA AFECTATĂ DIAGNOSTIC NURSING

1. Nevoia de a evita Alterarea integrităţii fizice şi psihice datorită fracturii de


pericolele. col femural, manifestată prin durere de şold, mişcare
limitată, rigiditate a şoldului, mers şchiopătat si
anxietate.

2. Nevoia de a elimina. Eliminare urinară insuficientă cantitativ datorită


intervenţiei chirurgicale, manifestată prin retentie acuta
de urina.
3. Nevoia de a se mişca şi Imposibilitatea în a-şi menţine postura din cauza bolii
a avea o bună postură. manifestată prin slăbiciune, oboseală, durere, poziţia
antalgică.
4. Nevoia de a comunica. Comunicare ineficace la nivel afectiv din cauza
neadaptării la statutul de bolnav, manifestată prin
îngrijorare, deprimare, anxietate.
5. Nevoia de a dormi şi a Incapacitatea de a se odihni din cauza neadaptarii la
se odihni. mediul spitalicesc si durerii, manifestata prin îngrijorare,
stări de agitaţie, insomnie, oboseala.
6. Nevoia de a se alimenta Imposibilitatea de a se alimenta calitativ şi cantitativ
şi hidrata. datorită intervenţiei chirurgicale manifestată prin
inapetenţă.
7. Nevoia de a-şi menţine Risc de alterare a integrităţii tegumentelor şi mucoaselor
tegumentele şi mucoasele din cauza intervenţiei chirurgicale ce urmează a fi
curate ş integre. efectuată.
8. Nevoia de a se îmbrăca Dificultatea de a-şi acorda îngrijiri igienice datorită
şi dezbrăca. intervenţiei chirurgicale manifestată prin neputinţa de a
se îngriji.
9. Nevoia de a învăţa cum Insuficientă cunoaştere datorită lipsei surselor de
să-şi păstreze sănătatea. informare manifestată prin cerere de informaţii.

29
PRIMA ZI DE ÎNGRIJIRE – PRIMA ZI SPITALIZARE PREOPERATOR
NEVOIA DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII NURSING EVALUARE
AFECTATĂ NURSING
1.Nevoia de a Alterarea Pacientul să AUTONOME Pacientul înţelege
evita pericolele. integrităţii fizice şi beneficieze de - se va interna pacientul într-un salon cu condiţii optime în cadrul secţiei motivul intervenţiei
psihice datorită siguranţă chirurgie; ce urmează să i se
fracturii de col psihologică - se va măsura funcţiile vitale la fiecare 4 ore şi se notează în foaia de efectueze în ciuda
femural, pentru înlăturarea temperatură; anxietăţii pe care o
manifestată prin stării de anxietate. - se supraveghează pacientul îndeaproape; afişează.
durere de şold, - se va urmări şi se va nota manifestările patologice cum sunt cele de Grup de sânge =AII
mişcare limitată, comportament, spasme musculare; Rh – pozitiv.
rigiditate a Pacientul să - se va evalua intensitatea durerii; Rezultat analize
şoldului, mers prezinte o stare de - se va suplini pacientul de către asistentă în satisfacerea nevoilor pentru -Hb-14.0 g/dL
şchiopătat si confort pe reducerea durerilor; - Ht- 43%
anxietate. perioada - se asigură un climat de securitate; Leucocite3.0*103/µL
spitalizării prin - se asigură pacientului un mediu curat, liniştit, pentru prevenirea - VSH- 64 mm/1 h
prevenirea infecţiilor intercurente intraspitaliceşti având în vedere rezistenţa scăzută -Glicemie- 110mg/dL
complicaţiilor. la infecţii a pacientului; - Uree- 56 mg/dL
- se va ajuta pacientul să-şi recunoască factorii care cresc nivelul - TGO- 22 U/L
anxietăţii; -TGP- 25 U/L
- se recoltează sânge pentru grup ABO şi Rh. -TS- 4 min

- se va alege procedurile de investigaţii şi tratament cu risc minim de - TC- 11 min

25
infecţii; Timp Howell- 1,4
-se pregăteşte pacientul pentru intervenţia chirurgicală; min
- se transportă pacientul în sala de operaţie pe brancardă; Timp Quick -14 sec
- se transportă după terminarea intervenţiei pacienta în secţia ATI pentru EKG - arată ritm
supravegherea postoperatorie şi monitorizarea funcţiilor vitale; sinusal, fără
- se suplinesc nevoile efectuate de către asistenta de ATI. modificări.
DELEGATE Radiografie şold
-la indicaţia medicului se va pregăti pacientul pentru analize de laborator Modificări osoase şi
si investigaţii medicale; morfologice ale
-chirurgul va explica pacientului riscurile intervenţiei chirurgicale şi capului şi colului
complicaţiile care vor putea să apară; femural prin scurtare
- se montează o branulă şi o perfuzie endovenoasă cu glucoză 5% pentru şi anversie.
hidratarela indicaţia medicului; CT bazin
- se administrează : sânge izogrup, izo Rh 2 pungi ( 2x400ml); Incidenţă orizontală
- se face reechilibrare hidroelectrolitică la indicaţia medicului unde se constată
administrând o perfuzie cu 500ml Glucoză 5% ( soluţie de glucoză anteversia şi scurtarea
izotonă), 500ml NaCl 9%0 ( soluţie izotonă pentru reechilibrare severă a colului
hidroelectro-litică şi volemică) şi soluţie Ringer 500 ml (soluţie izotonă femural, aplatizarea
de electroliţi) . cotilului şi lipsa de
- se administrează la indicaţia medicului anestezist : congruenţă a celor
Atropină 1 f 0,5mg (secretolitic), două componente.
Dormicum 1f, 5mg (sedativ), Fentanyl 2 fl (analgezic ); Incidenţa axială arată

26
- se efectuează intubaţia orotraheală de către medic şi se adptează sonda anteversia şi scurtarea
de intubaţie orotraheală la aparatul de respiraţie artificială; severă a colului
- se administrează oxigen 10-12l/min la indicaţia medicului femural aplatizarea
- se monitorizează intraoperator coloraţia tegumentelor. cotilului şi lipsa de
congruenţă a celor
două componente.
Radiog.pulmonara
Fără leziuni pleuro-
pulmonare active.
Cord de dimensiuni
normale, hiluri
pulmonare cu arii de
protecţie normală.

27
PRIMA ZI DE ÎNGRIJIRE – PRIMA ZI SPITALIZARE PREOPERATOR
NEVOIA DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII NURSING EVALUARE
AFECTATĂ NURSING
2. Nevoia de a Eliminare urinară Pacientul să AUTONOME Pacientul prezintă
elimina. insuficientă prezinte un volum -se montează sonda urinară permanentă – sonda Foley – în condiţii de eliminare de urină
cantitativ datorită urinar perfectă asepsie, pentru evacuarea completă a vezicii urinare şi normal cantitativ.
intervenţiei corespunzător în monitorizarea diurezei; Diureza=1800ml
chirurgicale, decurs de 24 ore. -se efectuează bilanţul hidric; Se efectuează bilanţul
manifestată prin -se va pregăti pacientul în vederea efectuării clismei evacuatorii. la Perfuzie+Transfuzie=
retentie acuta de indicaţia medicului se face clismă evacuatoare simplă. 2550ml.
urina. DELEGATE Alimentaţie=700m
se administrează : Eliminări :
-Manitol 20 % - (diuretic osmotic) 250ml i.v.; Transpiraţie=600ml
se administrează medicaţie hemostatică (oprirea hematuriei) şi Diureza=1800ml
antispastică (cedarea spasmului ureteral) : Scaun= 600ml.
Adrenostazin (hemostatic) – 1 f pe zi
No-spa (antispastic) – 2 f pe zi.

28
3.Nevoia de a Imposibilitatea în Pacientul să AUTONOME Obiectiv nerealizat
se mişca şi a a-şi menţine prezinte o poziţie - se face pregătirea pshică a pacientului, explicându-i necesitatea Pacientul prezintă
avea o bună postura din cauza optimă în timpul intervenţiei; dureri de intensitate
postură. bolii manifestată durerii. - se ia consimţământul în scris de la pacient, se montează punga (încălzită mare.
prin slăbiciune în prealabil la temperatura corpului) pe stativ;
,oboseală, durere, - se echilibrează psihic pacientul redându-i încerederea că starea lui de
poziţia antalgică. boală este trecătoare şi că îşi va relua postura după intervenţia chirurgicală
care va înlătura cauza durerii;
-se pregăteşte pacientul pentru a i se face intervenţia chirurgicală iar timp
de 12 ore preoperator, nu are voie să fumeze, să nu consume cafea sau
băuturi alcolice;
- se montează înainte de a intra în sala de operaţie sonda urinară
permanentă – sonda Foley în condiţii de perfectă asepsie, pentru
monitorizarea diurezei.

29
PRIMA ZI DE ÎNGRIJIRE – PRIMA ZI SPITALIZARE PREOPERATOR
NEVOIA DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII NURSING EVALUARE
AFECTATĂ NURSING
4. Nevoia de a Comunicare Pacientul să poată AUTONOME Se va urmării evoluţia
comunica. ineficace la nivel afirma că are o -se va linişti pacientul cu privira la boala sa, explicându-i scopul şi natura pacientului pe durata
afectiv din cauza percepţie intervenţiei; spitalizării
adaptării foarte pozitivă. -se informează pacientul cu regularitate şi la momentul oportun;
dificilă la statutul Pacientul să -se familiarizează pacientul cu mediul spitalicesc;
de bolnav comunice cu alte -se cercetează posibilităţile de comunicare ale pacientului;
manifestată prin persoane. -se ajută pacientul să identifice posibilităţile sale de a asculta, de a
îngrijorare schimba idei cu alţii, de a crea legături semnificative;
deprimare, -se va sesiza orice comportament care indică o scădere a interesului sau a
anxietate, atenţiei;
neadaptare la boală. -se va educa pacientul să ţină o legătură strânsă cu familia;
-se vor nota zilnic schimbările survenite în dispoziţia pacienului, în
exprimare verbală şi nonverbală;
-se manifestă toleranţă faţă de pacient, ascultându-l fără să îl întrerupă.

30
5. Nevoia de a Incapacitatea de a Pacientul să AUTONOME Obiectiv nerealizat
dormi şi a se se odihni din cauza prezinte un somn - se va diminua stimulii auditivi şi vizuali pe timpul somnului pentru a se pacientul prezintă
odihni. mediului liniştit în decurs evita ca pacientul să fie trezit din somn de zgomotele de rutină a spitalului insomnii doarme 3-4
spitalicesc, durerii, de 2 zile. -se observă şi se notează calitatea , orarul somnului, gradul de satisfacere ore pe noapte.
îngrijorării, stări de a celorlate nevoi;
agitaţie. - se facilitează contactul cu alţi pacienţi, cu membrii familiei;
- se stimulează increderea pacientului în forţele proprii şi în cei ce îl
îngrijesc;
- se va întocmi împreună cu pacientul un program de odihnă
corespunzător organismului;
DELEGATE
- se va administra la indicaţia medicului Diazepam sedativ 1 fiolă/zi i.m
înainte de culcare;
- se observă efectul medicamentelor si eventualele reacţii adverse .
PRIMA ZI DE ÎNGRIJIRE – PRIMA ZI SPITALIZARE PREOPERATOR
NEVOIA DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII NURSING EVALUARE
AFECTATĂ NURSING
6.Nevoia de a Imposibilitatea de a Pacientului să i se AUTONOME Pacientul este bine
se alimenta şi se alimenta asigure aportul -se reduce aportul alimentar şi se explică pacientului că nu are voie să hidratat şi alimentat
hidrata. calitativ şi caloric şi mănânce pentru că urmează a fi investigată; parenteral.
cantitativ datorită electrolitic -se va asigura un aport suficient de lichide 24 h;
intervenţiei necesar în timp de DELEGATE
chirurgicale 24 ore. la indicaţia medicului alimentez pacienta parenteral cu perfuzii cu
31
manifestată prin Glucoză 10% 500 ml si NaCl 500 ml.
inapetenţă.

7.Nevoia de a- Risc de alterare a Pacientul să AUTONOME TA 130/80mmHg


şi menţine integrităţii prezinte -se pregăteşte pacientul cu o seară înainte pentru intervenţia chirurgicală; T° 3 36,9°C.
tegumentele şi tegumentelor şi tegumente şi - se pregăteşte locul operaţiei prin raderea pilozităţilor de pe şold şi zona Pacientul prezintă
mucoasele mucoaselor din mucoase integre, inghinală; tegumente şi mucoase
curate şi cauza intervenţiei curate şi pregătite - se face dezinfecţia tegumentelor cu alcool iodat şi acoperirea cu o integre, curate,
integre. operatorii ce pentru intervenţia compresă sterilă; pregătite
urmează a fi operatorie. - se observă dacă în regiune nu există leziuni de foliculită, ezeme, pentru
efectuată. intertrigo (surse de infecţii postoperatorii); intervenţia
-se măsoară temperatura şi TA în dimineaţa intervenţiei . operatorie.
8. Nevoia de a Dificultatea de a-şi Pacientul să se AUTONOME Pacientul
se îmbrăca şi acorda îngrijiri de poată îngriji -se ajută bolnavul să se îmbrace/dezbrace datorită mobilizării la pat iar în beneficiează de
dezbrăca. igienă datorită singur în termen funcţie de starea pacientului şi de puterea lui de cooperare pot fi necesare îngrijiri adecvate
intervenţiei de 3 zile. două persoane; pentru a-şi menţine
chirurgicale -se efectuează exerciţii pasive pentru menţinerea mobilităţii articulaţiilor; tegumentele integre.
manifestată prin -se inspectează pielea, gambele şi se face dorsoflexia gambei pe coapsă
neputinţa de a se Promovarea pentru observarea precoce a tromboflebitei datorită imobilizării la pat.
îngriji. confortului
pacientului.

32
PRIMA ZI DE ÎNGRIJIRE – PRIMA ZI SPITALIZARE PREOPERATOR
NEVOIA DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII NURSING EVALUARE
AFECTATĂ NURSING
9.Nevoia de a Insuficientă Pacientul să aiba AUTONOME Pacientul are
învăţa cum să- cunoaştere datorită cunoştinţe despre - se explorează nivelul de cunoştinţă al pacientului privind boala, nivelul cunoştinţe suficiente
şi păstreze lipsei surselor de boală şi mijloace şi procesul de recuperare; despre boală, modul
sănătatea. informare de tratament. - se încurajează pacientul să conştientizeze asupra responsabilităţii ce-i de manifestare la
manifestată prin revine privind diagnosticul ; tratamentul
cerere de Educarea - se va educă pacientul să nu mănânce, să nu bea minimum 4-6 ore medicamentos şi
informaţii. pacientului în inaintea intervenţiei; chirurgical.
legătură cu - se va efectua clisma evacuatoare seara şi dimineaţa;
pregătirea -se va efectua sondaj vezical pentru golirea vezicii şi se menţine sonda şi
preoperatorie şi a după operaţie pentru măsurarea diurezei şi a eventualelor complicaţii
intervenţiei (hematurie);
chirurgicale. -se îmbracă pacientul în ţinută de spital şi se însoţeşte la sala de operaţie;
- se discută cu pacientul folosind cuvinte pe care să le înţeleagă despre
boală;
- se verifică dacă a înţeles corect informaţiile transmise şi dacă şi-a însuşit
noile cunoştinţe.
DELEGATE
medicul va explică pacientuluidespre intervenţia chirurgicală numită
reducere şi osteosinteză cu 2-3 şuruburi paralele şi anestezia folosită.
A DOUA ZI DE ÎNGRIJIRE POSTOPERATORIE A-IV-A ZI DE SPITALIZARE
33
NEVOIA DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII NURSING EVALUARE
AFECTATĂ NURSING
1. Nevoia de a Alterarea Pacientul să fie AUTONOME Pacientul este
evita pericolele. integrităţii fizice şi ferit de - se observă ritmul şi amplitudinea respiraţiilor culoarea tegumentelor şi conştient, participă la
psihice datorită complicaţiile se notează în foaia de observaţie orice schimbare ; îngrijirile care i se
coxartrozei postoperatorii. - se supraveghează perfuzia cu ser fiziologic şi se menţine ritmul corect acordă.
manifestată prin al acestuia ;
durere de şold, - se verifică reflexele pacientului, orice stare tempero-spaţială a acestuia ; Tegumente normal
anxietate. - se supraveghează îndeaproape colorate;
pacientulla fiecare 15 minute şi se calmează anxietatea la trezire ; TA
- se apreciează semnele vitale şi se promovează funcţia respiratorie prin D – 135/85 mmHg;
exerciţii respiratorii ; S – 130/70mmHg;
- se supraveghează trezirea din anestezia generală cu IOT în ATI pentru P
prevenirea riscurilor postoperatorii; Dimineaţa – 90/min;
- se supraveghează respiraţia, pulsul şi revenirea stării de conştienţă, se Seara - 92/min;
face oxigenoterapia 8-10 l/min.
-pentru prevenirea complicaţiilor pulmonare vor fi necesare respiraţii
profunde şi tuse provocată.
DELEGATE
- se administrează la indicaţia medicului alnagezic pentru calmarea durerii
Algocalmin 1 fiolă diluat în ser fiziologic , i.v.;
- se administrează la indicaţia medicului O2 -3 l/ minut ;

34
-se administrează la indicaţia medicului pentru prevenirea emboliilor
administrarea de Fraxiparine 1fl preumplută administrată subcutanat în
regiunea periombilicală.

NEVOIA DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII NURSING EVALUARE


AFECTATĂ NURSING
2.Nevoia de a Imposibilitatea de a Pacientul să fie AUTONOME Pacientul îşi revine
bea şi mânca. se alimenta şi echilibrat hidro- -se urmăreşte buna funcţionare a perfuziei; uşor după anestezie.
hidrata manifestată electrolitic - se conştientizează pacientul asupra importanţei hidratării şi alimentării
prin durere datorită în decurs de 24 parenterale;
restricţiilor impuse ore. - se umezesc buzele pacientului cu o compresă imbibată în ceai
de intervenţia neîndulcit;
chirurgicală . Pacientul să fie -se educă pacientului şi familia acestuia explicându-i necesitatea restricţiei
echilibrat postoperatorii a alimentelor per os, până la reluarea tranzitului intestinal
nutriţional în DELEGATE
decurs de 24.ore. -se alimentează pacientul la indicaţia medicului prin instituirea unei
perfuzii endovenoase cu : Glucoză 10% 500ml (soluţie hipertonă)
soluţie Ringer 500ml (soluţie izotonă);

35
3. Nevoia de a Eliminare urinară Pacientul să AUTONOME Pacientul prezintă
elimina. insuficientă prezinte micţiuni -se scoate sonda urinară permanentă – sonda Foley – în condiţii de micţiuni fiziologice.
calitativ şi fiziologice. perfectă asepsie Pacientul este
cantitativ asigur intimitate pacientului şi îl deservesc cu plosca şi cu urinarul ori de echilibrat
manifestată prin câte ori este nevoie; Hidroelectrolitic.
dureri datorită - îi asigur pacientului timp suficient pentru a-şi satisface nevoile
intervenţiei fiziologice şi îl sfatuiesc să nu se grăbească sau să se forţeze pentru a nu-
chirurgicale. şi produce durere sau eventuale complicaţii;
- îi asigur o igienă intimă riguroasă după ce pacientul a folosit plosca
şi urinarul.
DELEGATE
se administrează :
-Manitol 20 % - (diuretic osmotic) 250ml i.v.;
-se administrează conform indicaţiilor medicului :
Soluţie Arginină –Sorbitol (aminoacid care se metabolizează
în ficat furnizănd substrat energetic ficatului) - 2 fl a 250 ml pe zi;
Silimarină (trofic şi protector hepatic) – 3 tb pe zi.

36
4.Nevoia de a Incapacitatea de a Pacientul să aibă AUTONOME Pacientul nu prezintă
se mişca şi a se deplasa datorită o postură - se va mobiliza precoce pacientul pasiv şi apoi activ pentru prevenirea semne de escare de
avea o bună intervenţiei adecvată şi care complicaţiilor ; decubit.
postură. chirurgicale,durerii, să favorizeze - se supraveghează pansamentul plăgii şi se verifică cearceaful şi lenjeria
pansamentului respiraţia. de sub pacient pentru a observa eventualele hemoragii ;
chirurgical. Pacientul să nu - se schimbă poziţia pacientului la interval de 2 ore pentru prevenirea
prezinte escarelor.
complicaţii. DELEGATE
- se mobilizează pacientul cât mai bine la indicaţia medicului ;
-pacientul colaborează cu medicul chirurg acesta spunându-i că după 2
zile de la operaţie va începe să meargă cu ajurorul unui cadru de mers.

5.Nevoia de a Incapacitatea de a Pacientul să AUTONOME Pacientul este


învăţa despre învăţa manifestată dobândească - se explorează nivelul de cunoştinţă al pacientului privind boala, modul cooperant şi
boală. prin confuzie, atitudine, de manifestare şi procesul de recuperare ; înţelegător cu
durere datorită deprinderi şi - se va ţine lecţii de informare în legătură cu formarea deprinderilor personalul sanitar, a
intervenţiei obiceiuri noi în igienice ; înţeles toate
chirurgicale , lipsei decurs de 48 de - se educă pacientul cum să-şi îngrijească starea şi tegumentele, cum să se deprinderile necesare.
surselor de ore. spele ;
informare. - se educă pacienta asupra propriei responsabilităţi privind sănătatea;
- se stimulează dorinţa de cunoaştere;
- se calmează anxietatea şi se explică cum să-şi păstreze pansamentul

37
curat în condiţii de perfectă asepsie;
- se verifică dacă bolnavul a înţeles corect mesajul transmis şi dacă şi-a
însuşit noile cunoştinţe;
- se ajută pacientul să treacă peste perioada de anxietate şi se ajută să-şi
recapete starea de bine;

38
6. Nevoia de a- Potenţială alterare a Pacientul să AUTONOME
şi păstra integrităţii prezinte - se va efectua pacientului toaleta ;
tegumentele şi tegumentelor şi tegumentele şi - se mobilizează pasiv pacientul după intervenţia chirurgicală pentru a
mucoasele mucoaselor mucoasele curate prevenii escarele, anchilozele şi accidentele tromboembolice ;
integre. manifestată prin pe perioada -se încurajează pacientul explicându-i că imobilitatea sa este o stare
durere . spitalizării. trecătoare şi că îşi va putea relua activităţile cotidiene ;
- se pregătesc materialele pentru baie,se asigură temperatura camerei
Pacientul să nu 20°C- 22°C ;
devină sursă de - se educă pacientul în legătură cu importanţa menţinerii curate a
infecţii tegumentelor pentru prevenirea îmbolnăvirilor ;
nosocomiale. - se educă pacientul pentru prevenirea infecţiilor nosocomiale ;
- toate investigaţiile şi ingrijirile se fac în condiţii de perfectă asepsie ;

39
A TREIA ZI DE ÎNGRIJIRE POSTOPERATORIE ZIUA EXTERNĂRII
NEVOIA DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII NURSING EVALUARE
AFECTATĂ NURSING
1.Nevoia de a Alterarea Pacientul să fie AUTONOME Pacientul este
evita pericolele. integrităţii fizice şi ferit de - se asigură condiţii de mediu adecvat pentru a evita pericolele prin interesat să cunoască
psihice datorită complicaţii. accidentare; modul de îngrijire
coxartrozei - se scoate sonda urinară; pentru prevenirea
manifestată prin - i se explică pacientului cum să-şi îngrijească plaga acasă; complicaţiilor.
durere de şold, - se recomandă ca pacientului să se deplaseze cu paşi mărunţi şi să susţină
anxietate. plaga operată cu mâna ;
- se recomandă evitarea stresului ;
-se stabileşte împreună cu fizioterapeutul tehnici de kinoterapie şi de
gimnastică medicală cu răbdare;
- se educă pacientul să respecte tehnicile aseptice pentru a evita infectarea
plăgii.
DELEGATE
-se externează ameliorat cu tratament de antibiotice:
- Ceftamil antibiotic 2g la 12ore i.m.;
- Algocalmin analgezic 1 fiolă/zi i.m;
-la externare la indicaţia medicului se recomandă timp de 21 de zile
anticoagulant cu Fraxaparine 1 fiolă pe zi la aceaaşi oră administrată
subcutanat în reriunea periombilicală.

40
A TREIA ZI DE ÎNGRIJIRE POSTOPERATORIE ZIUA EXTERNĂRII
NEVOIA DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII NURSING EVALUARE
AFECTATĂ NURSING
2. Nevoia de a Insuficientă Pacientul să -se recomandă pacientului pentru recuperarea postoperatorii ca timp de 6- Pacientul a acumulat
învăţa cum să- cunoaştere datorită primească noi 8 săptămâni îi este interzis să îndoie şoldul operat la 90°C; cunoştinţe noi despre
şi păstreze lipsei surselor de informaţii despre -pacientul să nu îndoaie picioarele; boală.
sănătatea. informare boală. -evitarea rotaţiei externe a coapsei;
manifestată prin -să nu se aplece brusc după obiectele căzute pe podea;
cerere de -pacientul să nu stea picior peste picior;
informare. -pacientul va folosi timp de 8 săptămâni cadrul de mers;
-pacientul va urca treptele întâi cu piciorul neoperat apoi cu cel operat;
-să nu efectueze activităţi ce implică ridicarea greutăţilor până la o
refacere completă a muşchilor abdominali implicaţi, aceasta poate dura
câteva luni;
-se conştientizează pacientul asupra propriei responsabilităţi privind
sănătatea;
-se explorează nivelul de cunoştinţe a pacientului privind boala, modul de
manifestare, măsurile preventive şi curative, modul de participare la
intervenţie şi la procesul de recuperare.
-se informează pacientul să revină la control la indicaţia medicului pentru
scoaterea firelor de sutură;
BIBLIOGRAFIE
Autor, titlul cartii, editura, anul aparitieei.
41

S-ar putea să vă placă și