Sunteți pe pagina 1din 229

Cu o structură labirintică pusă în pagină magistral, romanul multipremiatului scriitor american Anthony Doerr urmează vieţile a

două personaje, Marie-aure - o t!nără "ranţuzoaică lipsită de vedere - #i $erner - un or"an de srcine germană - , care ajung să se
înt!lnească în timp ce am!ndoi încearcă să depă#ească su"erinţa "izică #i psihică îndurată în timpul celui de-al Doilea %ăzboi
Mondial& Marie-aure se va re"ugia, dintr-un 'aris devenit de nerecunoscut din pricina haosului care a cuprins întreaga (uropă, în
)aint-Malo, unde locuie#te unchiul ei care su"eră de agora"obie& $erner, or"an pasionat de tehnică, #i în special de transmisiunile
radio, va ajunge cu armata germană în *ranţa #i, în cele din urmă, la )aint-Malo& De#i înt!lnirea dintre cei doi nu va dura mai mult
de o zi, ea va "i hotăr!toare pentru destinele personajelor, a"ect!nd inclusiv vieţile generaţiilor viitoare& 'ovestea lor e însă #i a unui
misterios diamant, în căutarea căruia se a"lă o"iţerii germani #i despre care se spune că îi va o"eri posesorului viaţă ve#nică, dar
niciodată "ericire& Dincolo de "armecul rar al naraţiunii, cititorul va regăsi un mesaj legat de importanţa solidarităţii #i a iubirii
aproapelui&

ANTHONY DOERR

TOATĂ LUMINA PE CARE


NU O PUTEM VEDEA

+raducere din engleză #i note de A ./%0/


H U / M A N I TA S
%edactor1 Andreea %ăsuceanu Coperta1 Angela %otaru +ehnoredactor1 Manuela Mă2ineanu Corector1 Cristina 3elescu D+'1 Andreea
Dobreci, Carmen 'etrescu
+ipărit la Monitorul /"icial %&A&
A4+5/46 D/(%% ALL THE LIGHT WE CANNOT SEE Copyright 7 89:; by Anthony Doerr A rights reserved&
7 5MA4+A) *C+/4, 89:<,
pentru prezenta versiune rom!nească
Descrierea C' a =ibliotecii 4aţionale a %om!niei D/(%%, A4+5/46
+oată lumina pe care nu o putem vedea > Anthony Doerr? trad&1 ulia .orzo& - =ucure#ti1 5umanitas *iction, 89:< )=4 @B-<9<-@-9;-8
& .orzo, ulia trad&E
B8:&:::-F:G:F&:
(D+%A 5MA4+A) *C+/4 'iaţa 'resei ibere :, 9:F9: =ucure#ti, %om!nia tei& 98:>;9B BF 9, "a2 98:>;9B BF :
HHH&humanitas&ro
Comenzi online1 HHH&libhumanitas&ro Comenzi prin e -mail1 vanzariIlibhumanitas&ro Comenzi tele"onice1 9F8 ;F FB8, 98F <B; :@;
'entru $endy $eil
:@;9-89:8
Jîn august :@;;, ora#ul istoric "orti"icat )aint-Malo, cea mai strălucitoare nestemată a Coastei de )marald bretone, a "ost
mistuit de "oc aproape în întregime&&& Dintre cele B< de clădiri din interiorul ora#ului, au rămas în picioare doar :B8 #i toate au "ost
mai mult sau mai puţin a"ectate&K
'hilip =ecL
J4e-ar "i "ost imposibil să accedem la putere sau să ne "olosim de ea a#a cum am "ăcut-o dacă n-ar "i e2istat radioul&::
3oseph .oebbels
0(%/
 august 1944
*oi volante
)e revarsă din cer în amurg& )e împră#tie peste metereze, se rostogolesc pe acoperi#uri, "!l"!ie în
#anţurile dintre case& )trăzi întregi roiesc de ele, albul lor străluce#te pe caldar!m&
Mesaj urgent pentru locuitorii acestui ora, spun ele& !e"ugia#i$%& i'e(iat )n c*'p (esc+is,
ine "lu2ul& una at!rnă mică, galbenă, gheboasă& a est, pe acoperi#urile hotelurilor de pe plajă #i în
grădinile din spatele lor, vreo #ase unităţi de artilerie americane îndeasă proiectile incendiare în gurile
mortierelor&
=ombardiere
+raversează Canalul în miez de noapte& )unt douăsprezece #i poartă nume de c!ntece1 -ra" (e stele.
/re'e "urtunoas&. Cu c+e" i 0a'a cu pistol, Departe, dincolo de ele, lunecă marea, stropită de
nenumărate zigzaguri de spumă& în cur!nd, navigatorii vor discerne micile ghemotoace luminate de lună
ale
insulelor în#irate la orizont&
N
*ranţa&
)taţiile p!r!ie& ntenţionat, aproape alene, bombardierele pierd altitudine& 'e toată coasta, din
amplasamentele de artilerie se înalţă "ire de lumină ro#ie& Apar ni#te epave de nave negre, sabordate sau
distruse, una cu prora retezată, cealaltă licărind în timp ce arde& Ceva mai în larg, pe o insulă, oi cuprinse
de panică "ug în zigzag printre st!nci&
n "iecare avion, un militar se uită pe&"ereastra de ţintire #i numără p!nă la douăzeci& 'atru, cinci, #ase,
#apte& /ra#ul "orti"icat care se apropie văz!nd cu ochii, pe promontoriul lui de granit le apare
bombardierilor ca un dinte stricat, ceva negru #i periculos, un ultim abces care trebuie e2cizat&

*atantr-un ungher al ora#ului, într-o casă înaltă #i îngustă de pe rue auborel, numărul ;, la etajul #ase,
ultimul, o "ată oarbă de #aisprezece ani pe nume Marie-aure e=lanc stă îngenuncheată la o masă joasă,
acoperită toată cu o machetă& ( macheta ora#ului în care stă îngenuncheată, #i conţine reproduceri în
miniatură ale sutelor de case, magazine #i hoteluri dintre zidurile sale& ată catedrala, cu turla ei găurită, #i
mătăhălosul Ch!teau de )aint-Malo, apoi #iruri după #iruri de conace pe malul mării, împ!nzite de hornuri&
n ponton "ragil, de lemn, se arcuie#te pe o plajă numită 'lage du Mole& n atriu delicat, reticular, acoperă
cu bolta sa piaţa de pe#te& 4i#te bănci minuscule, cele mai mici c!t seminţele de măr, spuzesc micuţele
pieţe publice&
Marie-aure atinge cu degetele parapetul lat de un centimetru cu care se termină meterezele, desen!nd
o stea asimetrică în jurul întregii machete& .ăse#te deschizătura de pe ziduri unde patru tunuri ceremoniale
ţintesc spre mare&
O =astionul /landei, #opte#te ea, în timp ce coboară cu degetele pe o scăriţă& %ue des Cordiers& %ue
3acPues Cartier&
ntr-un colţ al camerei sunt două găleţi galvanizate, pline ochi cu apă& )ă le ţii mereu pline, dacă poţi, o
învăţase stră- unchiul ei& a "el #i cada de la etajul trei& Cine #tie c!nd o să se oprească iar apa&
Degetele ei regăsesc turla catedralei& Apoi o iau spre sud, spre 'oarta Dinan& +oată seara se plimbase
cu degetele pe machetă, a#tept!ndu-l pe străunchiul (tienne, proprietarul casei, care plecase cu o noapte în
urmă, în timp ce ea dormea, #i nu se mai întorsese& Qi între timp se "ăcuse iar noapte, încă o rotaţie
completă pe ceas, în cartier era lini#te #i ea nu reu#ea să adoarmă&
Auzea bombardierele de la aproape cinci Lilometri& 0gomot cresc!nd ca de paraziţi& uietul dintr-o
cochilie&
C!nd deschide "ereastra dormitorului, huruitul avioanelor se aude #i mai tare& Alt"el, noaptea e sinistru
de tăcută - nu se aud nici motoare, nici voci, nici vacarm& 4ici sirene& 4ici zgomot de pa#i pe caldar!m&
4ici măcar pescăru#i& Doar "lu2ul, la un cvartal depărtare, #ase etaje mai jos, clipocind la poalele zidurilor
ora#ului&
)i încă ceva&
n "!s!it slab, "oarte aproape& (a deschide u#urel oblonul din st!nga #i pipăie stinghiile oblonului din
dreapta& / h!rtie s-a înţepenit acolo&
Qi-o duce la nas& Miroase a cerneală proaspătă& Miroase a benzină& 5!rtia e tare? nu era de prea multă
vreme a"ară&

B
Marie-aure stă #ovăind la "ereastră desculţă, numai în cio- N N
răpi, cu dormitorul în spate, cu #irul de scoici de pe #i"onier #i pietricelele de pe plintă& =astonul e într-un
colţ? romanul ei voluminos, în =raille, a#teaptă pe pat, cu "aţa în jos& 5uruitul avioanelor se aude tot mai
tare&
=ăiatul
a cinci străzi spre nord, un soldat german de optsprezece ani cu păr bălai pe nume $erner '"ennig se
treze#te într-un zgomot slab, sacadat& 'uţin mai tare dec!t torsul unei pisici& Mu#te izbindu-se de o
"ereastră îndepărtată&
nde se a"lăR Mirosul dulce, u#or chimic de ulei pentru arme? lemnul brut al lăzilor cu muniţie abia
construite? izul de na"talină al lenjeriei vechi de pat - e la hotel& Desigur& Hotel (es Aeilles, 5otelul
Albinelor&
( tot noapte& +ot devreme&
Dinspre mare se aud #uierături #i bubuituri? a început "ocul artileriei antiaeriene&
n caporal de la antiaeriană merge grăbit pe coridor, în- drept!ndu-se spre scară&
O Duceţi-vă în pivniţă, strigă el peste umăr, iar $erner aprinde lanterna militară, î#i "ace sul pătura, o
v!ră în raniţă #i o ia înainte pe coridor&
'!nă nu demult, 5otel des Abeilles "usese adresa unui loc vesel, cu obloanele albastru-deschis pe
"aţadă, stridiile de la gheaţă din restaurant #i chelnerii bretoni cu papion care lus- truiau pahare la bar&
/"erea douăzeci #i una de camere pentru oaspeţi, o vedere spectaculoasă la mare #i, în hol, un #emineu
mare c!t un camion& 'arizienii veniţi în escapade de HeeLend î#i beau aperitivul acolo, a#a cum "ăcuseră
înaintea lor cei c!ţiva "uncţionari ai republicii care apăreau c!nd #i c!nd - mini#tri, vicemini#tri, egumeni #i
amirali -, iar în secolele de dinaintea acestora, corsarii ar#i de v!nt - uciga#i, je"uitori, aventurieri, marinari&
înainte de asta, înainte chiar de a "i hotel, cu cinci secole bătute pe muchie în urmă, "usese re#edinţa
unui pirat bogat care se lăsase de atacat corăbii ca să studieze albinele pe paji#tile de l!ngă )aint-Malo, să-
#i ia notiţe în caiete #i să măn!nce miere direct din "aguri& în lemnul de stejar al blazoanelor de deasupra
u#ilor sunt încă incrustaţi bondari? "!nt!na din curte, acoperită de iederă, are "ormă de stup& 're"eratele lui
$erner sunt cinci "resce #terse de pe tavanele celor mai lu2oase camere de la etaj, cu albine mari c!t ni#te
copii plutind pe un "undal albastru - tr!ntori mari #i lene#i #i lucrătoare cu aripi dia"ane - plus, deasupra
unei căzi he2agonale, o singură matcă lungă de aproape trei metri, cu mulţi ochi #i peri aurii pe abdomen,
care stă încovrigată pe tavan&
De patru luni, hotelul se trans"ormase în altceva - într-o "ortăreaţă& n deta#ament austriac de la
apărare antiaeriană acoperise toate "erestrele cu sc!nduri, răsturnase toate paturile& )oldaţii asiguraseră
intrarea, umpluseră scările cu lăzi de obuze& (tajul al patrulea al hotelului, unde terase verzi cu balcoane
"ranţuze#ti dau direct spre metereze, găzduie#te acum un bătr!n tun antiaerian ultrarapid căruia i se spune
BB #i care poate trage cu proiectile de zece Lilograme pe o distanţă de aproape : Lilometri&
Austriecii îsi botezaseră tunul JMaiestatea )aK si în ultima săptăm!nă se îngrijiseră de el cum se
îngrijesc albinele lucrătoare de matcă&  hrăniseră cu uleiuri, îi vopsiseră ţeava, îi unseseră roţile& i
aranjaseră
%egalulla ac+t
poaleac+t
saci, un
de monarh
nisip, înuciga#
chip decare
o"rande&
să-i apere pe toţi&
$erner e pe scară, mai are de cobor!t jumătate de etaj p!nă la parter, c!nd BB-ul trage de două ori în
succesiune rapidă& ( prima oară c!nd aude tunul at!t de aproape #i de at!ta zgomot are senzaţia că
jumătatea de sus a hotelului a "ost smulsă cu totul& $erner se împiedică #i-#i acoperă urechile cu m!inile&
0idurile reverberează p!nă jos, la temelie, apoi iar în sus&
$erner îi aude pe austriecii a"laţi cu două etaje mai sus cum se precipită #i reîncarcă, apoi aude
vuietele tot mai slabe ale celor două obuze care zboară peste ocean, acum deja la trei, ba chiar la cinci
Lilometri de ei& î#i dă seama că unul dintre soldaţi c!ntă& )au poate că nu e doar unul& 'oate c!ntă cu toţii&
/pt soldaţi din u"tHa""e, care nu mai au nici măcar un ceas de trăit, inton!nd un c!ntec de dragoste pentru
regele lor&
$erner aleargă prin hol în urma "asciculului de lumină al propriei lanterne& +unul cel mare e2plodează
a treia oară, undeva aproape se "ace ţăndări un geam, pe horn năvăle#te un potop de "uningine #i pereţii
hotelului răsună ca un clopot lovit& $erner se teme că-i vor sări dinţii din gingii din cauza zgomotului&
+rage de u#a pivniţei s-o deschidă #i se opre#te un moment, cu privirea înceţo#ată&
O .ataR întreabă el& Chiar vinR
Dar cine să-i răspundăR

@
)aint-Malo
'e străzi, ultimii locuitori ai ora#ului răma#i neevacuaţi se trezesc, gem, o"tează& *ete bătr!ne,
prostituate, bărbaţi de peste #aizeci de ani& Delăsători, colaboraţioni#ti, sceptici, beţivi& Călugăriţe din toate
ordinele& )ăracii& îndărătnicii& /rbii&
nii dau "uga în adăposturile antiaeriene& Alţii î#i spun că e doar un e2erciţiu& Alţii zăbovesc să mai
apuce o pătură, o carte de rugăciuni sau un pachet de cărţi de joc&
0iua 0 a "ost acum două luni& Cherbourg a "ost eliberat, la "el #i Caen, #i %ennes& 3umătate din vestul
*ranţei e liber& n est, sovieticii au recucerit MinsL& Armata +eritorială 'oloneză se revoltă la ar#ovia&
C!teva ziare avuseseră îndrăzneala să sugereze că se întorsese roata&
Dar nu #i aici& 4u #i în această ultimă citadelă de la marginea continentului, acest ultim bastion german
de pe coasta bretonă&
mblă zvonul că germanii ar "i renovat aici doi Lilometri de coridoare subterane pe sub zidurile
medievale& Ar "i construit "orti"icaţii noi, canale noi, căi de evacuare noi, ni#te com- ple2uri subterane
năucitor de complicate& )ub portul peninsular a Cite, pe malul opus al r!ului "aţă de ora#ul vechi, e2istă
încăperi cu bandaje, cu muniţie, ba chiar #i un spital subteran, cel puţin a#a se spune& Au aer condiţionat, un
rezervor de apă de 899 999 de litri, linie directă cu =erlinul& Au capcane e2plozive, o reţea de cazemate cu
vedere periscopică& Au pus deoparte su"icientă muniţie c!t să împroa#te zilnic marea cu obuze timp de un
an&
mblă zvonul că sunt masaţi aici o mie de nemţi gata să moară& )au cinci mii& 'oate chiar mai mulţi&
)aint-Malo1 ora#ul e înconjurat de apă din patru părţi& egătura sa cu restul *ranţei e "ragilă1 un dig
rutier, un pod, o limbă de nisip& 4oi suntem în primul r!nd malouini, spun locuitorii din )aint-Malo& Qi
apoi bretoni& ar "rancezi doar dacă mai încape&
a lumina "urtunilor, granitul lui luce#te în albastru& a "lu2, marea pătrunde în pivniţe în plin centru al
ora#ului& a re"lu2, o mie de epave se iţesc din mare cu coastele lor pline de ciripede&
+imp de trei mii de ani, micul promontoriu a cunoscut destule asedii&
Dar niciodată ca acum&
/ bunică ridică la piept un ţ!nc agitat& a aproape doi Lilometri, l!ngă )aint-)ervan, un beţiv care
urina într-un gang culege o bucată de h!rtie dintr-un gard viu& Mesaj urgent pentru locuitorii acestui ora.
scrie acolo& !e"ugia#i$%& i'e(iat )n c*'p (esc+is,
=aterii antiaeriene "ulgeră pe insulele mai îndepărtate, marile tunuri germane din ora#ul vechi mai
trimit o rundă de obuze v!j!ind peste mare #i FB9 de "rancezi captivi la 4ational, o "ortăreaţă a"lată pe o
insulă, la ;99 de metri de plajă, se înghesuie unul în altul în curtea luminată de lună, cu ochii la cer&
După patru ani de ocupaţie, ce aduce vuietul bombardierelor care se apropieR zbăvireaR )t!rpireaR
Clac-clacul tirului cu arme de m!nă& %ăpăitul ca de tobă scr!#nită al artileriei antiaeriene& / duzină de
porumbei care poposiseră pe turnul catedralei se năpustesc în jos de-a lungul lui, apoi cotesc spre mare&
%ue auborel, numărul ;
Marie-aure e=lanc stă singură, în dormitorul ei, #i miroase o "oaie volantă pe care n-o poate citi&
)irenele urlă& (a închide obloanele #i trage la loc ivărul "erestrei& Cu "iecare clipă, avioanele sunt tot mai
aproape& *iecare clipă e irosită& Ar trebui să se grăbească să coboare& Ar trebui să se ducă în colţul
bucătăriei, unde o mică trapă dă spre o pivniţă plină de
pra", de covoare roase de #oareci #i de lăzi străvechi nedeschise
de o ve#nicie&
N
Dar ea se întoarce la masa de la piciorul patului #i îngenunchează l!ngă ora#ul în miniatură&
Degetele ei găsesc iar "orti"icaţiile e2terioare, =astionul /landei, scăriţa care coboară& Acolo, la
"ereastră, în ora#ul adevărat, o "emeie î#i bate covoarele în "iecare duminică& De la "ereastra asta de aici, un
băiat îi strigase odată1 Ai grij& pe un(e 'ergi. ce. eti oar&2
.eamurile zăngănesc în ramele lor& +unurile antiaeriene
lansează o nouă salvă& 'ăm!ntul se rote#te ceva mai mult&
N
)ub degetele ei, miniaturala rue dS(strees înt!lne#te miniaturala rue auborel& Degetele ei o iau la
dreapta? iau la r!nd u#ile& 'rima, a doua, a treia& A patra& De c!te ori "ăcuse astaR
4umărul ;1 o casă înaltă, dărăpănată, ca un cuib de pasăre, proprietatea străunchiului ei, (tienne&

:9

i
Acolo locuie#te de patru ani& Acolo stă singură, în genunchi, la etajul al #aselea, cu o duzină de
bombardiere americane care se apropie v!j!ind&
Apasă pe u#iţa de la intrare înspre interior, o piedică invizibilă se ridică, iar căsuţa sare a"ară din
machetă& în m!inile ei, e cam c!t tabacherele tatălui ei&
=ombardierele sunt acum at!t de aproape, înc!t podeaua începe să-i trepideze sub genunchi& A"ară, pe
coridor, ciucurii de cristal ai candelabrului at!rnat deasupra scării clincăne& Marie-aure rote#te @9 de
grade hornul casei miniaturale& Apoi scoate cele trei panouri de lemn care alcătuiesc acoperi#ul #i o
răstoarnă&
/ piatrăMare
( rece& îi cade
c!tînunpalmă&
ou de porumbel& în "ormă de lacrimă&
Marie-aure str!nge într-o m!nă căsuţa #i în cealaltă piatra& Camera i se pare "ragilă, vulnerabilă& De
parcă ni#te degete uria#e îi vor străpunge pereţii din clipă-n clipă&
O +aţiR #opte#te ea&
'ivniţă
N
)ub holul de la 5otel des Abeilles, săpată în st!ncă, e hruba unui corsar& Dincolo de lăzi, dulapuri #i
etajere cu unelte, zidurile sunt din granit pur& +rei grinzi uria#e, cioplite manual, aduse din cine #tie ce
pădure bretonă străveche #i ridicate cu secole în urmă cu ajutorul cailor, susţin tavanul&
n singur bec învăluie totul într-o umbră tremurătoare&
$erner '"ennig stă pe un scaun pliant în "aţa unei mese de lucru, veri"ică nivelul bateriei #i-#i pune
ni#te că#ti& %adioul e un aparat combinat de emisie-recepţie, într-o carcasă de oţel, cu o antenă în bandă de
:,< metri& i permite să comunice cu un aparat de emisie-recepţie similar de la etaj, cu alte

două
N N baterii antiaeriene din interiorul ora#ului si cu coman-
damentul subteran al garnizoanei de dincolo de gura r!ului&
%adioul b!z!ie în timp ce se încălze#te& n cerceta# cite#te coordonate în cască #i un artilerist le
repetă& $erner se #terge la ochi& în spatele lui se îngrămădesc p!nă la tavan comori con"iscate1 tapiserii
"ăcute sul, pendule, dulapuri #i tablouri uria#e cu peisaje, străbătute de crăpături& în "aţa lui $erner, pe o
etajeră, stau opt sau nouă capete de ipsos, al căror rost răm!ne un mister pentru el&
Mătăhălosul plutonier *ranL olLheimer coboară scara îngustă de lemn, "erindu-#i capul de b!rne& îi
z!mbe#te bl!nd lui $erner #i se a#ază intr-un "otoliu cu spătar înalt, tapiţat cu mătase aurie, cu pu#ca pe
pulpele lui imense, unde arată mai mult a baston&
O începeR întreabă $erner&
olLheimer încuviinţează din cap& )tinge lanterna #i bate din genele lui surprinzător de "ine în lumina
slabă&
O C!t o să durezeR
O 4u mult& / să "im în siguranţă aici, jos&
ltimul vine genistul, =ernd& ( un omuleţ cu păr gri #ori- ciu #i pupile asimetrice& /mul închide u#a
pivniţei în urma lui, o asigură cu drugul, apoi se a#ază la jumătatea scării de lemn, cu o e2presie plouată pe
"aţă - greu de spus dacă de "rică sau d!rzenie&
Cu u#a închisă, sirenele se aud mai stins& Deasupra lor, becul din tavan p!lp!ie&
Apă, se g!nde#te $erner& Am uitat de apă&
încă o baterie antiaeriană deschide "ocul dintr-un colţ îndepărtat al ora#ului, apoi BB-ul izbucne#te iar
la etaj tunător, mortal, iar $erner ascultă #uierul obuzelor prin aer& Din tavan se prăbu#esc strident cascade
de pra"& 'rin că#ti, $erner îi aude pe austriecii răma#i sus cum continuă să c!nte&
,,,au"(3Wul(a. au" (3Wul(a. (a sc+eint (3Sunn a so gul(a &&&
olLheimer î#i r!c!ie, adormit, o pată de pe pantaloni& =ernd î#i su"lă în m!inile "ăcute cău#& %adioul
p!r!ie despre viteza v!ntului, presiune atmos"erică, traiectorii& .!ndul lui $erner zboară spre casă1 *r!u
(lena aplecată deasupra panto- "iorilor lui, înnod!ndu-i "iecare #iret de c!te două ori& )tele care se-nv!rtesc
în "aţa unei lucarne& )ora lui mai mică, 3utta, cu o plapumă pe umeri #i o cască pentru radio at!rn!ndu-i din
urechea st!ngă&

 'e $ulda, unde soarele străluce#te at!t de intens germ&E&

::
Cu patru etaje mai sus, austriecii mai îndeasă un obuz pe gura "umeg!ndă a BB-ului, veri"ică încă o
dată piedica #i-#i acoperă urechile c!nd tunul se descarcă, dar acolo, jos, $erner nu aude dec!t vocile pe
care le #tie de la radio, din copilărie& ei#a istoriei a pri%it )n jos. spre p&'*nt, 0oar "ocul cel 'ai
(ogoritor poate a(uce puri"icarea, ede o pădure de "loarea-soarelui muribunde& ede un stol de mierle
ţ!#nind dintr-un copac&
Cad bombe
Qaptesprezece, optsprezece, nouăsprezece, douăzeci& 'e sub geamurile de ţintire trece acum marea&
Apoi ni#te acoperi#uri&
Două
de alteavioane mai mici
unsprezece& marchează
=ombele cad înculoarul
diagonală&cu =ombardierele
"um, bombardierul din "runte#iî#iselansează
iau altitudine încărcătura, urmat
împră#tie&
'artea de jos a cerului se umple de pete negre& nchiul lui Marie-aure, închis la *ort 4ational, la
patru sute de metri în larg, împreună cu alte c!teva sute de persoane, mije#te ochii, se g!nde#te la lăcuste,
iar din păienjeni#ul ţesut peste cine #tie ce lecţie de #coală parohială îi revine o pildă din echiul
+estament1 L&custele nu au rege i totui ies toate )n stoluriT&
egiune demonică& )aci de "asole răsturnaţi& / sută de mătănii de#irate& )unt o mie de meta"ore, toate
nepotrivite1 ;9 de bombe de "iecare avion, ;B9 cu totul, aproape FF de tone de e2plozibil&
/ avalan#ă se pogoară peste ora#& n uragan& Căni de ceai î#i iau zborul de pe etajere& +ablouri sar din
cuie& n s"ert de secundă mai t!rziu, sirenele nu se mai aud& 4u se mai aude nimic& uietul devine at!t de
puternic, înc!t ar putea separa membranele din urechea medie&
+unurile antiaeriene î#i lansează ultimele proiectile& Douăsprezece bombardiere se retrag neatinse în
noaptea albastră&
'e rue auborel numărul ;, la etajul #ase, Marie-aure se t!ră#te sub pat, ţin!nd str!ns la piept piatra #i
căsuţa miniaturală&
n pivniţa de sub 5otel des Abeilles, unicul bec din tavan p!lp!ie #i moare& 

 Din =iblia sau )"!nta )criptură, (ditura nstitutului =iblic #i de Misiune /rtodo2ă, =ucure#ti, 899B&

:8
:F
Muzeul 4ational de storie 4aturală
N
Marie-aure e=lanc e o "etiţă pariziană înaltă #i pistruiată, de #ase ani, care orbe#te pe zi ce trece
c!nd tatăl ei o trimite într-o vizită ghidată, pentru copii, a muzeului unde e angajat& .hid le e un custode
bătr!n #i coco#at, el însu#i nu cu mult mai înalt dec!t un copil& Custodele bate cu v!r"ul bastonului în podea
ca să ceară atenţie, apoi conduce liota care i se dăduse în grijă prin grădină, spre galerii&
Copiii văd cum inginerii ridică "emurul "osilizat al unui dinozaur cu ni#te scripeţi& ăd într-un dulap o
gira"a împăiată, cu spatele jupuit& î#i v!ră nasul în sertare de ta2idermi#ti, pline de pene, gheare #i ochi de

sticlă&
si %ăs"oiesc ierbare vechi de două sute de ani, cu podoabele lor de orhidee, margarete
ierburi&
N
într-un s"!r#it, urcă #aisprezece trepte p!nă la .aleria de Mineralogie& .hidul le arată agate din
=razilia, ametist violet #i un meteorit a#ezat pe un piedestal despre care le spune că ar "i la "el de bătr!n ca
însu#i sistemul solar& Apoi îi conduce în #ir indian în jos pe două scări întortocheate #i pe mai multe
coridoare #i se opre#te în "aţa unei u#i de "ier, cu o singură încuietoare&
O )"!r#itul vizitei, spune el&
O Dar acolo ce eR întreabă o "ată&
O După u#a asta e o altă u#ă încuiată, ceva mai mică&
O Qi după u#a aiaR
O / a treia u#ă încuiată, #i mai mică&
O Qi după eaR
O #a numărul patru #i u#a numărul cinci #i tot a#a p!nă la u#a cu numărul :F, o u#iţă încuiată cam
c!t un panto" de mare&
Copiii se apleacă în "aţă&
O Qi apoiR
O După u#a cu numărul :F, spune ghidul, "lutur!ndu-#i o m!nă imposibil de zb!rcită, e Marea de
*lăcări&
imire& *oială&
O (i, hai& Chiar n-aţi auzit de Marea de *lăcăriR
Copiii clatină din cap& Marie-aure se uită pe "uri# la becurile simple, montate pe tavan din trei în trei
metri& *iecare creează un halou în culorile curcubeului, care se rote#te în c!mpul ei vizual&
.hidul î#i at!rnă bastonul de încheietura m!inii #i-#i "reacă m!inile&
O ( o poveste lungă& reţi să auziţi o poveste lungăR
Copiii "ac semn din cap că da&
(l î#i drege glasul&
O Cu multe secole în urmă, în locul pe care îl numim azi =orneo, un prinţ a cules dintr-o albie secată
de r!u o piatră albastră care i se păruse "rumoasă& însă, pe c!nd se întorcea la palat, prinţul a "ost atacat de
ni#te călăreţi #i înjunghiat în inimă&
O înjunghiat în inimăR
O ( adevăratR
O )st, "ace un băiat&
O 5oţii i-au "urat inelele, calul, tot& Dar, cum ţinuse str!ns în pumn piatra albastră, hoţii n-o găsiseră&
ar prinţul muribund a reu#it să se t!rască p!nă acasă& A zăcut apoi "ără cuno#tinţă vreme de zece zile& în a
zecea zi, spre uluirea in"irmierelor, s-a ridicat în capul oaselor, a deschis pumnul #i piatra era acolo&
Doctorii sultanului au spus că era o minune, că era cu neputinţă ca prinţul să supravieţuiască unei răni
at!t de grave&
n"irmierele au "ost de părere că piatra trebuie să "i avut puteri vindecătoare& =ijutierii sultanului au spus
altceva1 au spus că piatra era cel mai mare diamant brut care se pomenise vreodată& Cel mai iscusit dintre
#le"uitori trudise optzeci de zile la "aţete, iar c!nd terminase, diamantul devenise de un albastru strălucitor,
albastrul mărilor tropicale, dar cu puţin ro#u în centru, ca ni#te "lăcări într-o picătură de apă& )ultanul a pus
să se bată diamantul într-o coroană pentru prinţ #i se poveste#te că, atunci c!nd prinţul stătea pe tron #i
soarele îl scălda dintr-o parte, strălucea at!t de orbitor, înc!t vizitatorii nu-i puteau distinge silueta de
lumina însă#i&

:;
O )igur e adevărată povesteaR întreabă o "ată&
O )st, "ace băiatul&
O 'ietrei i s-a spus Marea de *lăcări& nii au început să creadă că prinţul era un zeu, că at!ta timp c!t
avea piatra, nu putea "i ucis& Dar se petreceau lucruri stranii1 de c!nd purta coroana, ghinionul părea să se
ţină scai de prinţ& într-o lună #i-a pierdut un "rate, înecat, #i încă unul, mu#cat de #arpe& După #ase luni
taică-său s-a îmbolnăvit #i a murit& De parcă n-ar "i "ost de-ajuns, iscoadele sultanului i-au dat de #tire că la
răsărit se aduna o oaste grozavă&
'rinţul i-a chemat laolaltă pe s"etnicii tatălui său& +oţi i-au spus că ar trebui să se pregătească de

război, în
spunea că a"ară de unul
ea "ăurise singur,
Marea un preot,
de *lăcări ca care a povestit
dar pentru că avusese
iubitul ei, 0eul un vis& #i-i
Mării, în visul lui, 0eiţa
trimisese darul'ăm!ntului
pe r!u& Darîi
c!nd r!ul secase, iar prinţul îl găsise, zeiţa se m!niase& =lestemase piatra #i pe păstrătorul ei&
+oţi copiii stau aplecaţi în "aţă, Marie-aure printre ei&
O ată care era blestemul1 păstrătorul pietrei avea să trăiască ve#nic, dar c!tă vreme avea s-o păstreze,
nenorociri peste nenorociri urmau să se abată asupra celor pe care-i iubea, în- tr-un potop neostoit&
O )ă trăiască ve#nicR
T

O Dar dacă păstrătorul avea să arunce diamantul în mare, încredinţ!ndu-l a#adar destinatarului ei de
drept, zeiţa avea să ridice blestemul& A#a că prinţul, devenit între timp sultan, a stat #i s-a g!ndit trei zile #i
trei nopţi #i a hotăr!t în cele din urmă să păstreze piatra& i salvase viaţa& îl "ăcuse, credea el, indestructibil&
A pus să i se taie limba preotului&
O Au, "ace băieţelul cel mai mic&
O Mare gre#eală, spune "ata cea mai înaltă&
O Au venit apoi cotropitorii, spune custodele, #i au distrus palatul, omor!nd pe oricine le ie#ea în

cale, iardeprinţul
Marea n-anii
*lăcări& maiau
"ost văzut
spus niciodată
că piatra ar "i#i,"ost
timp de două
tăiată sutepietricele
în multe de ani, nimeni n-a mai
mici? alţii #tiu că
au spus nimic de avea
prinţul
încă asupra lui piatra, că s-ar "i a"lat în 3aponia sau 'ersia, că trăia ca un "ermier modest, că nu părea să
îmbătr!nească niciodată&
Qi uite a#a, piatra s-a pierdut în negura vremurilor& '!nă c!nd, într-o bună zi, în timpul unei e2pediţii la
minele .ol- conda din ndia, cineva i-a arătat unui negustor "rancez de diamante un diamant imens, în
"ormă de pară& Mare c!t oul de porumbel, #i-a notat negustorul, #i albastru ca marea, dar cu un miez ro#u
sc!nteietor& A "ăcut un mulaj după piatră #i i-a trimis-o unui duce din orena nebun după giuvaiericale,
prevenindu-l în legătură cu legenda blestemului& Dar ducele a r!vnit cu "oc la diamant& 4egustorul l-a adus
deci în (uropa, iar ducele l-a montat în v!r"ul unui baston #i-l purta cu el peste tot&
O /hoU
O 4-a trecut nici o lună că ducesa a "ăcut o boală de g!t& Două dintre slugile lor pre"erate au căzut de
pe acoperi# #i #i-au "r!nt g!tul& Apoi, unicul "iu al ducelui a murit într-un accident de călărie& Chiar dacă
toată lumea îi spunea ducelui că el unul arăta mai în"loritor ca oric!nd, omul a început să se teamă să mai
iasă din casă #i să primească vizite& '!nă la urmă a ajuns at!t de convins că piatra lui era Marea de *lăcări
cea blestemată, înc!t s-a rugat de rege s-o închidă în muzeul lui, cu condiţia să "ie zăvor!tă bine, într-un
sei" special construit, care să nu "ie deschis timp de două sute de ani&
O QiR
O )i au trecut o sută nouăzeci si sase de ani&
NNN
C!teva clipe, toţi copiii amuţesc& nii socotesc pe degete& Apoi ridică m!inile la unison&
O 'utem s-o vedemR
O 4u&
O 4ici măcar prima u#ă nu se poate deschideR
O 4u&
O Dumneavoastră ati văzut-oR
I
O 4-am văzut-o&
O 'ăi si de unde stiti că e acolo cu adevăratR
NNN
O +rebuie să crezi povestea&
O C!t de preţioasă e, MonsieurR Ai putea cumpăra cu ea +urnul (i""elR
O Cu un diamant at!t de mare #i de rar ai putea, "ără doar #i poate, cumpăra cinci turnuri (i""el&

:
.uri căscate&
O #ile astea sunt ca să nu intre hoţiiR
NN
O )au poate ca să nu iasă blestemul, spune ghidul, "ac!n- du-le cu ochiul&
Copiii tac& Doi sau trei "ac un pas îndărăt&
Marie-aure î#i scoate ochelarii, iar lumea î#i pierde orice "ormă&
O De ce nu am lua pur #i simplu diamantul #i l-am arunca în mareR întreabă ea&
Custodele o prive#te& / privesc #i ceilalţi copii&
O Ai mai văzut tu pe cineva care să arunce cinci turnuri (i""el în mareR spune unul dintre băieţii mai
mari&
%!sete& Marie-aure se încruntă& ( doar o u#ă de "ier, cu o încuietoare din alamă&
izita se încheie, copiii se împră#tie, iar Marie-aure e condusă înapoi în )ala Mare, la tatăl ei& (l îi
îndreaptă ochelarii pe nas #i-i culege o "runză din păr1
O +e-ai distrat, 'a c+eriei
/ mică vrabie brună, de casă, iese în zbor dintre grinzi #i aterizează în "aţa ei, pe dale& Marie-aure
întinde m!na, cu palma deschisă& rabia înclină capul, #ovăind& Apoi î#i ia >&borul&
După o lună, "ata e oarbă&
0ollverein
$erner '"ennig copilăre#te la aproape 99 de Lilometri nord-est de 'aris, într-un loc numit 0ollverein,
un comple2 minier de aproape ; 999 de pogoane de l!ngă (ssen, .ermania& ( patria oţelului #i a
antracitului, un loc total ciuruit& Co#urile industriale "umegă, locomotivele lunecă încolo #i încoace pe
#inele construite la înălţime #i peste mormane de zgură se înalţă copaci des"runziţi, ca ni#te m!ini
scheletice întinse de pe lumea cealaltă&
$erner #i sora lui mai mică, 3utta, sunt crescuţi la casa de copii, un or"elinat cu două etaje construit din
blocuri de zgură pe iLtoriastrasse, cu încăperi locuite de tu#ea copiilor bolnavi, de pl!nsete de nou-născuţi
#i de cu"ere răpănoase în care zac în adormire cele din urmă bunuri ale părinţilor răposaţi1 rochii din petice,
tac!muri de nuntă care #i-au pierdut lustrul, ambrotipii cu taţi înghiţiţi de mine&
'rimii ani din viaţa lui $erner sunt #i cei mai săraci& =ărbaţii se bat pe locuri de muncă în "aţa porţilor
din 0ollverein, ouăle de găină se v!nd cu două milioane de %eichsmarL bucata, iar "ebra reumatică dă
t!rcoale casei de copii ca un lup& 4u e2istă unt sau carne& *ructele sunt o amintire& în lunile cele mai rele,
sunt seri în care directoarea căminului n-are să le dea celor doisprezece locatari dec!t ni#te turte "ăcute din
apă #i mu#tar măcinat&
Dar $erner are #apte ani #i parcă plute#te& ( pipernicit, clăpăug #i are o voce subţire, dulce& Albul
părului lui st!rne#te mirare în jur& Ca de zăpadă, ca de lapte, ca de cretă& / culoare care e de "apt non-
culoare& în "iecare dimineaţă î#i leagă #ireturile la panto"i, î#i căptu#e#te haina cu ziare, să-l "erească de
"rig, #i începe e2plorarea lumii& 'rinde "ulgi de nea, mormoloci, broa#te care hibernează& Capătă p!ine de
la brutari care n-au p!ine nici să v!ndă& Apare mereu în bucătărie cu lapte proaspăt pentru prunci& Qi
me#tere#te lucruri1 cutii de h!rtie, biplane grosolane, vapoare de jucărie cu c!rme în toată regula&
/ dată la c!teva zile, o uime#te pe directoare cu c!te o întrebare "ără răspuns1
O De ce sughiţăm, *r!u (lenaR
)au1
O *r!u (lena, dacă luna e a#a de mare, cum de pare a#a mititicăR
)au1
O *r!u (lena, daS albina #tie că o să moară dacă înţeapă pe cinevaR
*r!u (lena e o călugăriţă protestantă din Alsacia, căreia îi
plac copiii, dar nu se omoară cu supravegherea& C!ntă c!ntece
din "olclorul "rancez într-un "alset chinuit, are o slăbiciune
pentru sherry #i adoarme mereu de-a-n picioarelea& în unele
seri îi lasă pe copii să se culce mai t!rziu #i le spune pove#ti în
"ranceză despre copilăria ei de basm printre munţi, acoperi#uri
cu zăpadă de doi metri, vestitori, p!raie aburind de ger #i vii
a#ternute
I cu chiciură O o lume dintr-o colindă de Crăciun&
O *r!u (lena, daS surzii î#i aud bătăile inimiiR De ce nu răm!ne lipiciul lipit înăuntrul sticlei, *r!u

:<
(lenaR
(a r!de& îi ciu"ule#te părul lui $erner& îi #opte#te1
O umea zice că e#ti prea micuţ, $erner, că vii de nicăieri, că n-ar trebui să ai ambiţii& Dar eu cred în
tine& Cred că o să "aci lucruri măreţe& Apoi îl trimite în pătuţul din pod pe care singur #i l-a ales, înghesuit
l!ngă o lucarnă&
neori, el #i 3utta desenează& )ora lui se "uri#ează în pătuţul lui $erner #i stau am!ndoi pe burtă,
pas!ndu-#i un creion de la unul la altul& Chiar dacă e cu doi ani mai mică, 3utta e cea talentată& Cel mai
mult îi place să deseneze 'arisul, un ora# pe care-l văzuse într-o singură "otogra"ie, nu mai mult, pe coperta
din spate a unuia
apartamente dintre romanele
cu contururi neclare, sentimentale
dantelăria de ale
"ierlui *r!uturn
a unui (lena1 acoperi#uri(acudesenează
în depărtare& mansarde,zg!rie-nori
clădiri de albi,
str!mbi, poduri complicate, siluete grupate pe malul unui r!u&
Alteori, după orele de #coală, $erner î#i trage surioara prin comple2ul minier într-un căruţ pe care l-a
înjghebat din nimicuri bune de aruncat& +rec hurduc!ndu-se pe aleile lungi, acoperite de pietri#, pe l!ngă
colibe mizere #i "ocuri aprinse în tomberoane, pe l!ngă mineri în #omaj care #ed toată ziua pe lăzi
răsturnate, neclintiţi ca statuile& / roată se desprinde mereu, iar $erner se lasă răbdător pe vine l!ngă ea,
"i2!nd-o la loc în #uruburi& 'este tot în jur, siluetele minerilor din schimbul al doilea se t!răsc spre magazii,
în timp ce minerii din primul schimb se t!răsc spre casă, adu#i de spate, în"ometaţi, cu nasuri vinete, cu
"eţele ca ni#te cranii negre sub că#ti& J)alutareV, ciripe#te $erner, Jziua bunăK, dar de obicei minerii trec
#ont!c-#ont!c mai departe "ără să răspundă, probabil "ără să-l vadă măcar, cu ochii în păm!nt, în timp ce
deasupra lor plute#te colapsul economic al .ermaniei, la "el de ameninţător ca geometria aspră a dealurilor&
$erner #i 3utta răscolesc în mormane lucitoare de pra" negru& (scaladează munţi de ma#inării ruginite&
Culeg mure #i păpădii de pe c!mpuri& neori găsesc coji de carto" sau "runze de morcov în co#urile de
gunoi& n alte după-amiezi adună h!rtie pentru desen sau tuburi vechi de pastă de dinţi, din care se mai pot
e2trage ultimele resturi pentru a "i uscate #i trans"ormate în cretă& neori, $erner o trage pe 3utta în căruţ
p!nă la intrarea în Mina 4ouă, cea mai mare dintre ele, învăluită în zgomot, luminată ca "lacăra-pilot din
centrul unui cuptor cu gaze, cu un li"t pentru cărbune pe cinci niveluri ar- cuindu-se deasupra ei, cu
cablurile legăn!ndu-se, ciocanele bocănind, oameni strig!nd #i o hartă întreagă de clădiri industriale creţe
sau ondulate întinz!ndu-se în toate direcţiile c!t vezi cu ochii, #i se uită am!ndoi la vagonetele cu cărbune
care ies hurduc!ndu-se din ad!ncul păm!ntului #i la minerii care se revarsă din magazii spre gura li"tului,
ţin!nd în m!ini su"erta#ele cu m!ncare pentru pr!nz, ca ni#te insecte spre o capcană luminoasă&
O Acolo, jos, îi #opte#te $erner soră-sii& Acolo a murit tata&
C!nd se înnoptează, $erner o trage pe mica 3utta înapoi prin cartierele înghesuite din 0ollverein "ără o
vorbă, doi copii cu păr de nea într-o mare de "uningine, duc!ndu-#i comorile mărunte pe iLtoriastrasse, la
numărul F, unde *r!u (lena prive#te cu ochii pierduţi la plita cu cărbune, c!nt!nd un c!ntec de leagăn
"ranţuzesc cu voce obosită, în timp ce un ţ!nc o trage de bretelele #orţului, iar altul îi urlă în braţe&
Camera cheilor
Cataractă congenitală& =ilaterală& 4etratabilă& ,Acum veziRV o întreabă doctorii& JDar acumRV Marie-
aure nu va mai vedea nimic toată viaţa& )paţiile odinioară "amiliare - apartamentul cu patru camere pe
care-l împărţea cu tatăl ei, părculeţul încadrat de copaci de la capătul străzii - au devenit labirinturi înţesate
de pericole& )ertarele nu sunt niciodată unde ar trebui să "ie& +oaleta e un abis& n pahar cu apă e c!nd prea
aproape, c!nd prea departe& Degetele ei sunt prea mari, întotdeauna prea mari&
Ce e orbireaR Acolo unde ar trebui să "ie un perete, m!inile ei nu găsesc nimic& Acolo unde nu ar trebui
să "ie nimic, piciorul unei mese i se în"ige în "luierul piciorului& Ma#inile huruie pe străzi? "runzele #u#otesc
pe cer? s!ngele îi susură în urechea internă& 'e casa scării, în bucătărie, ba chiar #i l!ngă patul ei, voci de
oameni mari vorbesc despre disperare&
O =iata copilă&
O =ietul Monsieur e=lanc&
O 4-a avut trai u#or, să #tii& +atăl i-a murit în război, nevasta i-a murit la na#tere& Qi-acum astaR
O 'arc-ar "i blestemaţi&
O ită-te la ea& ită-te la el&
O Ar trebui s-o trimită undeva&
+rec luni pline de v!nătăi #i de chin1 camere care se înclină ca bărcile cu vele, u#i pe jumătate deschise
care o lovesc pe Marie-aure peste "aţă& )ingurul ei adăpost e în pat, cu plapuma trasă p!nă la bărbie, în

:
timp ce tatăl ei mai "umează o ţigară l!ngă ea, pe scaun, cioplind de zor la una dintre machetele lui
mititele, băt!nd boc-boc-boc cu ciocănelul în timp ce bucăţica de #mirghel scr!#ne#te ritmic, lini#titor&
Dar disperarea trece& Marie-aure e prea mică, iar tatăl ei e prea răbdător& 4u e2istă blesteme, o
asigură el& 'oate că e2istă noroc #i ghinion, asta da& / u#oară tendinţă a "iecărei zile spre succes sau e#ec&
Dar blesteme nu&
Qase zile pe săptăm!nă, el o treze#te înainte să se crape de ziuă #i o ţine cu braţele ridicate în timp ce o
îmbracă& Ciorapi, rochie, pulover& Dacă au timp, o pune să încerce să se lege singură la #ireturi& Apoi beau
împreună o ca"ea la bucătărie1 "ierbinte, tare, cu zahăr pe săturate&

patruaetaje
#asepepatruzeci, ea î#i
scări în jos, ia bastonul
apoi alb din
#ase cvartale colţ,
p!nă î#i v!ră un deget sub cureaua tatălui ei #i-l urmează
la muzeu&
(l descuie Intrarea nu'&rul 5 la #apte "i2& înăuntru sunt mirosuri "amiliare1 panglici de ma#ini de
scris, podele ceruite, pra" de rocă& 'a#ii lor răsună "amiliar c!nd străbat )ala Mare& (l salută un paznic de
noapte, apoi un custode #i întotdeauna i se răspunde cu acelea#i două cuvinte1 6onjour. onjour,
De două ori la st!nga, o dată la dreapta& nelul cu chei al tatălui ei zornăie& / încuietoare cedează& )e
deschide o poartă&
n camera cheilor, a#ezate în #ase dulapuri cu u#i de sticlă, mii de chei de "ier at!rnă în cuie& Chei
imbus #i #peracle, chei tambur #i chei inelare, chei de li"t #i chei pentru dulapuri& Chei lungi c!t antebraţul
lui Marie-aure #i chei mai scurte dec!t degetul ei mare&
+atăl lui Marie-aure e lăcătus-se" la Muzeul 4ational de
NEN
storie 4aturală& Cu tot cu laboratoare, depozite, cele patru
muzee publice separate, menajerie, sere, grădinile medicinale #i decorative întinse pe pogoane întregi, tatăl
ei estimează că în întregul comple2 al muzeului sunt douăsprezece mii de încuietori& 4imeni nu-l poate
contrazice, din lipsă de
+oată dimineaţa stăin"ormaţii&
în "aţa camerei cheilor #i împarte chei angajaţilor1 primii ajung îngrijitorii de la
zoo, personalul de la birou sose#te grăbit în jur de opt, apoi năvălesc tehnicienii, librarii #i asistenţii
#tiinţi"ici, pentru ca ultimii să pice, unul c!te unul, oamenii de #tiinţă& +otul e a#ezat pe nume #i pe culori&
+oţi angajaţii, de la custode la director, trebuie să aibă mereu asupra lor cheile& 4imeni nu are voie să iasă
din clădirea unde lucrează cu cheile asupra sa #i nimeni nu are voie să lase cheile pe un birou& a urma
urmei, muzeul are obiecte nepreţuite de jad din secolul al treisprezecelea, cavansit din ndia #i rodocrozit
din Colorado& n spatele unei încuietori me#terite de tatăl ei stă un vas de "armacie "lorentin, din lapis
lazuli, pentru care speciali#tii vin an de an de mii de Lilometri, să-l e2amineze&
+atăl ei o veri"ică& Cheie de la sei" sau de la lacăt, MărieR Cheie de la dulap sau yalăR / veri"ică dacă
#tie unde sunt vitrinele, ce conţin dulapurile& îi pune mereu c!te ceva nea#teptat în m!nă1 un bec, un pe#te
"osilizat, o pană de "lamingo&
în "iecare dimineaţă, timp de o oră - chiar #i duminica - o pune să studieze un manual =raille& A e un
punct în colţul de sus& =, două puncte, a#ezate pe verticală& 3ean& )e duce& a& =rutărie& 3ean& )e duce& a&
*abrica de br!nzeturi&
După-amiezile o ia cu el c!nd î#i "ace rondul& nge clanţe, repară dulapuri, lustruie#te #ilduri& / duce
dintr-un coridor într-altul, dintr-o sală în alta& Coridoare înguste dau spre biblioteci imense? u#i de sticlă se
deschid spre sere din care se revarsă miasme de humus, ziare ude #i lobelie& )unt acolo ateliere de
t!mplărie, studiouri ale ta2idermi#tilor, hectare întregi de etajere #i de sertare cu e2ponate, muzee întregi în
interiorul muzeului&
în unele după-amiezi, el o lasă pe Marie-aure în laboratorul doctorului .e""ard, un bătr!n specialist
în molu#te a cărui barbă miroase ve#nic a l!nă udă& Doctorul .e""ard se întrerupe din activităţile lui,
deschide o sticlă de Malbec #i-i poveste#te lui Marie-aure, cu vocea lui #optită, despre reci"ele pe care le
vizitase în tinereţe1 )eychelles, 5ondurasul =ritanic, 0an- zibar& / strigă aurette& n "iecare zi, la trei
după-amiaza, măn!ncă "riptură de raţă& 'are să "i memorat un catalog inepuizabil cu denumiri binominale
latine#ti&
'e zidul din "und, în laboratorul doctorului .e""ard, sunt dulapuri cu at!tea sertare, că nici nu le poate
număra, iar el o lasă să le deschidă unul după altul #i să ia cochilii în m!nă - melci de mare, olivide,
cochilii imperiale din +hailanda, scoici- păianjen din 'olinezia - sunt peste zece mii de specimene la
muzeu, peste jumătate din speciile cunoscute din lume, iar Marie-aure poate pune m!na pe aproape toate&
O ite, aurette, cochilia asta a "ost a unui melc marin violet, un melc orb care-#i duce viaţa la

:B
supra"aţa mării& C!nd ajunge în ocean, agită apa ca să "acă bule, amestecă bulele cu mucus #i "ace o plută&
Apoi plute#te de colo p!nă colo, hră- nindu-se cu tot "elul de nevertebrate acvatice care-i ies în cale& Dar
dacă vreodată răm!ne "ără plută, se scu"undă #i moare&
/ cochilie de Carinaria e în acela#i timp u#oară #i grea, tare #i moale, netedă #i aspră& Mure2ul de pe
biroul doctorului .e""ard o poate ţine ocupată o jumătate de ceas - ţepii goi pe dinăuntru, spirele creţe,
scobitura ad!ncă& ( o pădure de spini, de pe#teri #i te2turi& ( un regat&
M!inile ei n-au ast!mpăr O culeg, e2plorează, încearcă& 'enele de pe pieptul unui piţigoi împăiat sunt
incredibil de moi, iar ciocul îi e ascuţit ca un ac& 'olenul de pe anterele lalelelor se simte mai puţin ca o

pulbere
unui #i mai
platan dinmult ca ni#te
grădină, biluţe pe
o răda#că uleioase&
ac de laî#isecţia
dă seama că atunci c!nd
de entomologie, atingi ceva
interiorul cu adevărat,
splendid #le"uit alscoarţa
unei
scoici din laboratorul doctorului .e""ard O, îl #i iube#ti&
Acasă, seara, tatăl ei a#ază panto"ii în acela#i compartiment, at!rnă hainele în acelea#i c!rlige& Marie-
aure trebuie să treacă peste #ase bucăţi de bandă abrazivă lipite la intervale egale pe dalele bucătăriei ca
să ajungă la masă& Ca să ajungă de la masă la toaletă, se ghidează după o s"oară pe care singură #i-a îm-
pletit-o& (l îi aduce cina pe o "ar"urie rotundă #i-i descrie poziţiile di"eritelor alimente după limbile
ceasului& Carto"ii la ora #ase, 'a c+erie, Ciupercile la trei& Apoi, el î#i aprinde o ţigară
si se asază să me#terească la miniaturile lui la o masă de lucru N N 7
din colţul bucătăriei& Construie#te o machetă a întregului cartier, cu casele lui cu "erestre înalte, cu burlane,
cu o la%erie. o oulangerie #i micuţa place de la capătul străzii, cu cele patru bănci #i zece copaci& în
nopţile calde, Marie-aure deschide "ereastra dormitorului #i ascultă înserarea care se lasă, molatică #i
tihnită, peste balcoane, "rontoane #i hornuri, p!nă c!nd adevăratul cartier #i cel miniatural i se contopesc în
cap&
în zilele de marţi, muzeul e închis& Marie-aure #i tatăl ei dorm p!nă t!rziu& =eau ca"ea cleioasă de
at!ta zahăr& )e plimbă p!nă la 'antheon, p!nă la o piaţă de "lori sau pe malul )enei& Din c!nd în c!nd, trec
pe la librărie& (l îi întinde un dicţionar, un ziar, o revistă plină de poze&
O C!te pagini are, Marie-aureR
(a trece cu unghia pe contur&
O Cincizeci #i douăR Qapte sute cinciR / sută treizeci #i nouăR
(l îi dă părul pe după urechi? o ridică deasupra capului& i spune că e un e'er%eille'ent8 pentru el&
)pune că n-o va părăsi niciodată, nici într-un milion de ani&
%adio
$erner are opt ani #i scurmă prin gunoaiele din spatele unui depozit p!nă descoperă ceva ce seamănă
cu o bobină mare& ( alcătuită dintr-un cilindru pe care e în"ă#urat un cablu, "ăcut sendvi# între două discuri
din lemn de pin& n partea  de sus se iţesc trei conductori electrici "er"eniţiţi& a capătul unuia dintre ei
at!rnă o cască micuţă&
3utta, de #ase ani, cu o "aţă rotundă #i un nor moale de păr alb, stă pe vine l!ngă "ratele ei&
O Ce-i aiaR
O Cred că tocmai am dat peste un radio, spune $erner, cu sentimentul că tocmai i se deschisese în
"aţă un dulap din cer&
'!nă atunci, văzuse radiouri doar în treacăt1 unul mare, "ără "ir, într-o cutie, zărit printre perdelele de
dantelă ale casei unui "uncţionar de stat? unul portabil, într-un dormitor comun de mineri? încă unul în
re"ectoriul bisericii& 4u atinsese nici unul, niciodată&
(l #i 3utta se întorc pe "uri# cu aparatul pe iLtoriastrasse, la numărul F, #i-l e2aminează la lumina unei
veioze electrice, îl curăţă, descurcă înc!lceala de "ire, spală casca de noroi&
4u merge& Alţi copii vin l!ngă ei #i se minunează, apoi î#i pierd treptat interesul, ajung!nd la concluzia
că e o cauză pierdută& Dar $erner ia cu el aparatul sus, în dormitorul lui din pod, #i-l studiază ore în #ir&
Des"ace tot ce se poate des"ace& A#ază piesele pe podea #i le ridică una c!te una în lumină&
a trei săptăm!ni după ce găsise aparatul, într-o după-amiază cu soare auriu c!nd probabil toţi ceilalţi
copii din 0ollverein sunt pe-a"ară, observă că "irul cel mai lung, unul subţire, în"ă#urat de sute de ori în
jurul cilindrului central, e rupt în mai multe locuri& încet, meticulos, des"ace colacul, se duce jos cu tot cu
învălmă#eala de bucle #i o cheamă pe 3utta să-i ţină piesele în timp ce el lipe#te părţile rupte& Apoi
în"ă#oară "irul la loc&
 înc!ntare "r&E&

:@
O Acum hai să încercăm, #opte#te el, lipindu-#i casca de ureche #i trăg!nd înainte #i înapoi pe "ir de
ceea ce hotăr!se că trebuia să "ie butonul de reglare&
Aude un zumzet de paraziţi& Apoi, de undeva din ad!ncurile că#tii se revarsă un potop de consoane&
nima lui $erner se opre#te în loc& ocea pare să răsune în arhitectura capului său&
)unetul se stinge la "el de brusc cum se născuse& (l mi#că butonul o jumătate de centimetru& ar
paraziţi& încă jumătate de centimetru& 4imic&
în bucătărie, *r!u (lena "răm!ntă p!ine& )e aud strigăte de băieţi de pe stradă& $erner mi#că butonul
de reglare într-o parte #i în alta&
'araziţi, paraziţi&
)e pregăte#te să-i dea casca 3uttei c!nd aude deodată O clar #i pur, cam pe la jumătatea bobinei - un
arcu# alunec!nd repede, viguros, pe strunele unei viori& încearcă să ţină butonul e2act în acela#i loc& A doua
vioară se alătură primei& 3utta se trage mai aproape& *ace ochii mari la "ratele ei&
n pian ia urma viorilor& Apoi #i su"lătorii& )trunele iuţesc pasul, cu su"lătorii "remăt!nd în urma lor&
)e alătură #i alte instrumente& *lauteR 5arpeR Muzica gone#te, păr!nd să se întoarcă pe propriile-i urme&
O $ernerR #opte#te 3utta&
(l clipe#te? trebuie să-#i înghită lacrimile& )alonul e la "el ca întotdeauna1 două pătuţuri sub două cruci
romano-catolice, pra" plutind la gura deschisă a plitei, o duzină de straturi de vopsea cojindu-se de pe
sc!ndurile podelei& n goblen cu satul alsacian al lui *r!u (lena, acoperit de nea, deasupra chiuvetei& Doar
că acum se aude muzică& Ca #i cum o orchestră microscopică s-ar "i trezit la viaţă în capul lui $erner&
Camera a început parcă să se rotească înceti#or& )oră-sa îl strigă pe nume tot mai poruncitor, iar el îi
duce casca la ureche&
O Muzică, spune ea&

slab (l ţinede#i
înc!t, butonul
cascac!te la
dedoar
nemi#cat poate& )emnalul
cincisprezece e at!t
centimetri, nude
aude nici "ir de muzică& Dar se uită la "aţa surorii lui, pe care
se mi#că doar pleoapele, iar în bucătărie, *r!u (lena stă cu
m!inile albite de "ăină în aer #i înclină capul, cercet!ndu-l pe
$erner, doi băieţi mai mari dau buzna înăuntru, dar se
opresc, simţind o schimbare în aer #i micul radio, cu cei patru
conductori #i antena at!rn!nd pe jos stă imobil pe podea între
ei toti ca un miracol&
N
Du-ne acasă
De obicei, Marie-aure #tie să rezolve cutiile de lemn cu surprize pe care i le me#tere#te taică-său de
ziua ei& De multe ori sunt în "ormă de casă #i ascund c!te o podoabă& Ca să le deschidă, trebuie să parcurgă
o serie de pa#i care cer îndem!nare1 să găsească o îmbinare cu unghiile, să culiseze partea de jos spre
dreapta, să desprindă o bară laterală, să scoată o cheie ascunsă în balustradă, să descuie partea de sus, unde
găse#te o brăţară&
C!nd împline#te #apte ani, găse#te pe masa de bucătărie, în locul zaharniţei, un chalet micuţ din lemn&
+rage un sertar ascuns a"lat la bază, descoperă un compartiment secret sub sertar, scoate o cheie de lemn,
pe care o potrive#te în #emineu& înăuntru o a#teaptă o tabletă de ciocolată elveţiană&
O 'atru minute, spune tatăl ei, r!z!nd& a anul va trebui să mă străduiesc mai mult&
nsă spre deosebire de cutiile lui cu surprize, macheta cartierului "ăcută de el răm!ne multă vreme de
nepătruns pentru ea& 4u e ca în lumea reală& ntersecţia miniaturală dintre rue de Mirbel #i rue Monge, de
pildă, a"lată la numai un cvartal de apartamentul lor, nu seamănă deloc cu intersecţia adevărată& Cea
adevărată se prezintă ca un am"iteatru de zgomote #i mirosuri& +oamna, miroase a tra"ic #i a ulei de ricin, a
p!ine de la brutărie, a cam"or de la "armacia lui Avent, a nemţi#ori, s!ngele-voinicului #i tranda"iri dinspre
taraba cu "lori& în zilele de iarnă, e scăldată în miresme de castane coapte& în serile de vară, devine greoaie
#i mole#ită, plină de conversaţii adormite #i de h!r#!it de scaune grele, de "ier&
'e c!nd aceea#i intersecţie, în versiunea tatălui ei, miroase doar a clei uscat #i a rumegu#& )trăzile îi
sunt pustii, iar trotuarele, statice& 'entru degetele ei, e un mic "acsimil incomplet, prea puţin "olositor& (l îi
cere insistent lui Marie-aure s-o atingă cu degetele, să recunoască di"eritele case, unghiurile străzilor& Qi,
într-o zi de marţi geroasă, din decembrie, la mai bine de un an de c!nd Marie-aure e oarbă, taică-său o

89
duce pe rue Cuvier p!nă unde începe 3ardin des 'lantes&
O Ma c+erie. ăsta e drumul pe care-l "acem în "iecare dimineaţă& Drept înainte, printre cedri, e )ala
Mare&
O Qtiu, tati&
:
i

i
(l o ia în braţe si o înv!rte#te de trei ori&
i i

O Acum du-ne acasă, spune el&


(a răm!ne cu gura căscată&
O +e rog să te g!nde#ti la machetă, Mărie&
O Dar nu potU
O )unt la un pas în urma ta& 4u te las eu să păţe#ti ceva& Ai bastonul& Qtii unde e#ti&
O =a nu #tiuU
O =a #tii&
I
(2asperare& 4ici măcar nu-#i dă seama dacă parcul e în "aţă sau în spate&
O Calmează-te, Mărie& Centimetru cu centimetru&
O ( departe, tati& Qase cvartale pe puţin&
O (2act #ase cvartale& .!nde#te logic& n ce direcţie ar trebui s-o luăm mai înt!iR
umea se rote#te #i vuie#te& Wipăt de ciori, scr!#net de "r!ne, în st!nga ei cineva love#te ceva de metal
cu ceva ce ar putea "i un ciocan& / ia încet înainte, p!nă c!nd v!r"ul bastonului plute#te în gol& / margine
de trotuarR / baltă, o scară, o st!ncăR )e întoarce nouăzeci de grade& +rei pa#i înainte& Acum, bastonul ei
înt!lne#te baza unui zid&
O +atiR
O )unt aici&
Qase pa#i, #apte pa#i, opt& n huruit O o ma#ină de la deratizare #i dezinsecţie tocmai iese dintr-o
curte, în muget de pompă - se abate asupra lor de nicăieri& După încă doisprezece pa#i, clopoţelul legat de
clanţa u#ii unui magazin sună, #i două "emei ies în stradă, ciocnindu-se de ea&
Marie-aure scapă bastonul? începe să pl!ngă&
+aică-său o ia în braţe, o ţine la pieptul lui îngust&
O ( a#a de mare, #opte#te ea&
O 5ai că poţi, Mărie&
Dar nu poate&
Muguri noi
în timp ce alţi copii joacă #otron pe stradă sau înoată în apele canalului, $erner stă singur în
dormitorul lui din pod, "ăc!nd e2perimente cu radioreceptorul& într-o săptăm!nă, învaţă să-l dezmembreze
si să-l reasambleze cu ochii închi#i& Condensator, bobină de inducţie, bobină de acord, cască& n "ir către
păm!nt, celălalt, către cer& 4imic nu i se păruse vreodată at!t de logic&
*ace rost de piese din depozite1 bucăţi de "ire de cupru, #uruburi, o #urubelniţă str!mbă& )e dă pe l!ngă
soţia "armacistului, care-i dăruie#te o cască stricată& %ecuperează un sole- noid de la o sonerie de u#ă
aruncată la gunoi, îl sudează de un rezistor #i "ace un di"uzor& într-o lună, reu#e#te să modi"ice cu totul
radioul, adăug!ndu-i piese ici #i colo #i bran#!ndu-l la o sursă de electricitate&
n "iecare seară duce jos aparatul de radio, iar *r!u (lena î#i lasă pupilii să asculte timp de o oră&
Ascultă buletine de #tiri, concerte, opere, coruri naţionale, emisiuni "olclorice, doisprezece copii a#ezaţi
intr-un semicerc pe scaune, cu *r!u (lena între ei, ea însă#i doar puţin mai solidă dec!t o copilă&
Tr&i' %re'uri interesante. se aude la radio& Nu ne pl*nge', Ne %o' )n"ige ine picioarele )n p&'*ntul
#&rii noastre i nici un atac nu ne %a cl&tina,
*etelor mai mari le plac concursurile muzicale, emisiunile de gimnastică, o rubrică permanentă cu
titlul S"aturi (e seon pentru )n(r&gosti#i. înt!mpinată cu chicoteli de copiii mai mici& =ăieţilor le plac
piesele de teatru, buletinele de #tiri, imnurile militare& 3uttei îi place jazzul& ui $erner îi place tot& iori,
corni, tobe, discursuri - o gură l!ngă un micro"on într-o seară de departe, #i totu#i simultană O o vrajă care
îl subjugă&
Cine s& se 'ire, se întreabă la radio, c& poporul ger'an e tot 'ai )nsu"le#it (e curaj. )ncre(ere si

8:
opti'is'2 0in aceast& (isponiilitate pentru sacri"iciu nu )n'ugurete oare "lac&ra unei cre(in#e noii
Qi într-adevăr, $erner are senzaţia că ceva nou înmugure#te de la o săptăm!nă la alta& 'roducţia
minieră cre#te? #omajul scade& a cina de duminică î#i "ace apariţia carnea& Miel, porc, c!rnaţi -
e2travaganţe de neimaginat cu un an în urmă& *r!u (lena cumpără o canapea nouă, tapiţată cu cati"ea cord
portocalie, #i o plită cu ochiuri rotunde, negre& +rei =iblii noi sunt trimise de la consistoriul din =erlin& n
boiler pentru spălătorie e livrat la intrarea din spate& $erner prime#te pantaloni noi& 3utta prime#te o
pereche de panto"i numai pentru ea& +ele"oane "uncţionale sună în casele vecine&
j
ntr-o după-amiază, întorc!ndu-se de la #coală, $erner se opre#te în "aţa drogheriei #i-#i lipe#te nasul
de o vitrină înaltă1 acolo măr#ăluiesc în jur de cincizeci de soldaţi înalţi de doi centimetri #i jumătate,
"iecare soldat de jucărie cu căma#ă maro #i o mică banderolă ro#ie pe braţ, unii cu "laute, alţii cu tobe,
c!ţiva o"iţeri călare pe armăsari negri, lucio#i& Deasupra lor, agăţat de un "ir, un acvaplan din tablă
cositorită, cu mecanism de ceasornic, cu chesoane de lemn #i elice rotitoare, se înv!rte#te hipnotizant pe o
traiectorie circulară, electrică& $erner îl cercetează îndelung prin vitrină, încerc!nd să înţeleagă cum
"uncţionează&
( o seară de toamnă a anului :@F<, iar $erner coboară cu radioul #i-l pune pe un bu"et, înconjurat de
copiii care "reamătă de nerăbdare& Aparatul ţiuie în timp ce se încălze#te& $erner se dă la o parte, cu
m!inile în buzunare& Din di"uzor se aude un cor de copii c!nt!nd1 /re' (oar s& 'unci'. s& 'unci' i iar
s& 'unci'. s& 'unci' glorios pentru #ar&, Apoi începe o piesă de teatru "inanţată de stat, din =erlin1 o
poveste cu ni#te invadatori care intră noaptea, pe "uri#, intr-un sat&
+oţi cei doisprezece copii stau ţintuiţi pe scaune& n piesă, invadatorii pozează în patroni de magazine
universale cu nasuri coroiate, giuvaiergii necinstiţi sau bancheri escroci& !nd nimicuri sclipitoare& îi lasă
"ără p!ine pe negustorii cu tradiţie din sat& în scurt timp, complotează să omoare copiii nemţi în paturile lor&
în cele din urmă, un vecin modest #i vigilent se prinde cum stă treaba& ( chemată poliţia - ni#te poliţi#ti
voinici, cu voci splendide, de bărbaţi chipe#i& Ace#tia sparg u#ile, îi iau t!r!# pe invadatori& )e c!ntă un
mar# patriotic& +oată lumea e din nou "ericită&
umină
în "iecare zi de marţi, e#ec după e#ec& î#i duce tatăl în ocoluri de #ase cvartale care o "ac să se simtă
"urioasă, "rustrată #i mai departe de casă dec!t era la plecare& Dar în iarna celui de-al optulea an, spre
propria-i mirare, Marie-aure începe să nimerească drumul& 'ipăie macheta din bucătărie, număr!nd
băncile, copacii, lampadarele, u#ile miniaturale& în "iecare zi iese la iveală c!te un detaliu nou - "iecare
rigolă, bancă din parc #i hidrant de pe machetă are un corespondent în lumea reală&
Marie-aure î#i aduce tatăl tot mai aproape de casă înainte să gre#ească& 'atru cvartale, trei cvartale,
două& Qi, într-o zi de martie cu ninsoare, c!nd el o duce iar într-un loc nou, "oarte aproape de malul )enei, o
înv!rte#te de trei ori #i-i spune JDu-ne acasăK, ea î#i dă seama că, pentru prima oară de c!nd se apucaseră
să e2erseze, nu mai simte obi#nuita groază răbu"- nindu-i din stomac&
în loc de asta, se lasă pe vine, pe trotuar&

Mirosul vagpe
Ma#ini trec metalic
stradăalprin
zăpezii
bălţi care cade otopită
#i zăpada înconjoară& Cal-
răpăie în mează-te&
rigole& Aude Ascultă&
"ulgii căz!nd pic-pic printre
copaci& )imte cedrii din 3ardin des 'lantes de la patru sute de metri& Aici, metroul gone#te pe sub trotuar -
ăsta e Xuai )aint-=ernard& Aici, cerul se deschide #i poate auzi cum p!r!ie crengile O asta e bucata îngustă
de grădină din spatele )ălii de 'aleontologie& î#i dă seama că trebuie să "i ajuns la colţul dintre chei #i rue
Cuvier&
Qase cvartale, patruzeci de clădiri, zece copăcei într-o piaţetă& )trada asta se intersectează cu asta, care
se intersectează N 8
cu asta& Centimetru cu centimetru&
+aică-său zornăie cheile în buzunare& în "aţă se pro"ilează ameninţător casele înalte, impunătoare care
mărginesc parcul, re"lect!nd sunetul&
O / luăm la st!nga, spune ea&
'ornesc înainte pe rue Cuvier& +rei raţe se apropie în zbor în direcţia )enei, băt!nd sincron din aripi,
iar c!nd trec pe deasupra lor, ea î#i închipuie lumina poposind pe aripile lor, m!ng!ind "iecare pană în
parte&
a st!nga pe rue .eo""roy )aint-5ilaire& a dreapta pe rue Daubenton& +rei canale, patru canale, cinci&
'e st!nga va urma în scurt timp poarta deschisă, din "ier "orjat, pe care se intră în 3ardin des 'lantes, cu
vergelele ei subţiri asemenea gratiilor unei colivii imense&

88
în "aţă are brutăria, măcelăria, magazinul alimentar&
O 'ot să traversez, tatiR
O Da&
A#a& De-aici drept înainte& Merg acum pe strada lor, e absolut sigură de asta& Cu un pas în urma ei,
taică-său î#i dă capul pe spate #i z!mbe#te larg către cer& Marie-aure #tie asta chiar dacă e cu spatele la el,
chiar dacă el nu spune nimic, chiar dacă e oarbă O părul lui tati e ud de la ninsoare #i e zb!rlit în toate
părţile, "ularul îi e în"ă#urat asimetric pe umeri, iar el z!mbe#te radios "ulgilor de nea&
Au parcurs jumătate din rue des 'atriarches& )unt în "aţa clădirii lor& Marie-aure regăse#te trunchiul

castanului
'rietencare cre#te în "aţa "erestrei ei de la etajul patru, simţindu-i scoarţa sub degete&
vechi&
După o jumătate de secundă, taică-său o ia de subsuori #i o ridică, Marie-aure z!mbe#te, iar el r!de
cu un r!s sincer #i molipsitor, un r!s pe care va încerca să-l ţină minte toată viaţa ci, tată #i "iică înv!rtindu-
se pe trotuar în "aţa clădirii unde locuiesc, r!z!nd am!ndoi în timp ce zăpada se cerne printre crengile de
deasupra&
în "runte "lutură steagul ţării
n 0ollverein, în primăvara c!nd $erner împline#te zece ani, băieţii cei mai mari de la casa de copii -
5ans )chilzer, de treisprezece ani, #i 5erribert 'omsel, de paisprezece ani - î#i aruncă pe umeri ni#te raniţe
de căpătat #i măr#ăluiesc în pădure& C!nd se întorc, sunt membri ai +ineretului 5itlerist&
Au la ei pra#tii, me#teresc suliţe, e2ersează ambuscade de după mormane de zăpadă& ntră într-o bandă
de zurbagii, "ii de mineri, care pierd vremea în piaţă, cu m!necile su"lecate #i pantalonii scurţi ridicaţi p!nă
la coapse&
O =ună seara, le strigă ei trecătorilor& )au +eil 5itler, dacă pre"eraţiU
)e tund unul pe altul la "el, se iau la tr!ntă în salon #i se laudă cu e2erciţiile de tir pentru care se
pregătesc, cu planoa- rele în care vor zbura, cu turelele tancurilor pe care le vor manevra& Steagul nostru
repreint& noua er&, scandează 5ans #i 5erribert, steagul nostru ne "ace ne'uritori, a masă, îi ceartă pe
copiii mai mici pentru că admiră tot ce e străin1 o reclamă englezească la ma#ini, o carte cu poze
"ranţuzească&
)alută într-un "el caraghios? poartă ni#te uni"orme mai degrabă ridicole& Dar *r!u (lena îi prive#te pe
băieţi cu îngrijorare1 nu demult erau ni#te ţ!nci sălbatici care stăteau pitiţi în pătuţuri #i pl!ngeau după
mama& Qi iată-i acum bătău#i adolescenţi, cu încheieturile degetelor bătătorite #i cărţi po#tale cu *iihrerul
în buzunarele cămă#ilor&
*r!u (lena vorbe#te tot mai rar "ranţuze#te de "aţă cu 5ans #i 5erribert& începe să se jeneze de accentul
ei& ntră la bănuieli de la cea mai neînsemnată ocheadă a vreunui vecin&
$erner stă cu capul plecat& )ar peste "ocuri de tabără, îl "reacă la ochi cu cenu#ă, îi necăjesc pe copiii
mai miciR i mototolesc desenele 3utteiR 5otără#te că e cel mai bine să se "acă mic, să treacă neobservat&
$erner cite#te de la o vreme revistele de #tiinţă populară de la drogherie&  interesează energia valurilor,
tunelurile spre centrul păm!ntului, metoda nigeriană de a transmite ve#ti la distanţă cu ajutorul tobelor, î#i
cumpără un caiet #i desenează schiţe de camere cu ceaţă, detectori ionici, ochelari cu raze Y& Dar ce-ar "i
ca leagănele să aibă un motora# ca să legene bebelu#ii p!nă adormR Dar dacă ar întinde ni#te arcuri de-a
lungul osiilor căruţului, ca să-l împingă mai u#or la dealR
n "uncţionar de la Ministerul Muncii vine în vizită la casa de copii, să le vorbească despre locurile de
muncă din mine& Copiii stau la picioarele lui, îmbrăcaţi cu cele mai curate haine& +oţi băieţii, "ără e2cepţie,
e2plică bărbatul, vor merge la muncă în mine c!nd vor împlini cincisprezece ani& orbe#te despre "apte
măreţe #i victorii #i le spune c!t sunt de noroco#i că vor avea slujbe stabile& C!nd ia radioul lui $erner #i-l
pune la loc "ără să comenteze, $erner are senzaţia că tavanul s-a lăsat în jos, că pereţii s-au contractat&
+aică-său e acolo, în ad!ncuri, la peste un Lilometru sub casă& +rupul n-a "ost recuperat niciodată&
=!ntuie încă tunelurile&
O Din cartierul vostru, spune "uncţionarul, din păm!ntul vostru, se trage "orţa naţiunii noastre& /ţel,
cărbune, cocs& =erlin, *ranL"urt, Miinchen - nici n-ar putea e2ista "ără acest loc& oi sunteţi temelia noii
ordini, gloanţele din armele ei, blindajul tancurilor ei&
5ans #i 5erribert cercetează cu ochi măriţi de uimire tocul din piele în care bărbatul î#i ţine pistolul&
'e bu"et, micul radio al lui $erner trăncăne#te întruna&
In aceti trei ani. spune radioul, li(erul nostru a a%ut curajul s& )n"runte o Europ& a"lat& )n pragul

8F
colapsului,,,
Lui i nu'ai lui a%e' a$i 'ul#u'i. continuă el, (ac& )n Ger'ania copiii se pot ucura (in nou (e
%ia#&,
/colul păm!ntului în optzeci de zile
Qaisprezece pa#i p!nă la ci#mea, #aisprezece înapoi& 'atruzeci #i doi de pa#i p!nă la scară #i îndărăt tot
patruzeci #i doi& Marie-aure î#i desenează hărţi în minte, întinde gheme de s"oară imaginare pe sute de
metri, apoi se întoarce #i le str!nge la loc& =otanica miroase a lipici, sugativă #i "lori presate& 'aleontologia
miroase a piatră pisată, a oase pisate& =iologia miroase a "ormol #i a "ructe învechite& Acolo e plin de
borcane grele #i reci în care plutesc tot "elul de lucruri pe care ea le #tie doar din descrieri1 colaci palizi de
#erpi cu clopoţei, labe de gorilă retezate& (ntomologia miroase a na"talină #i a ulei - un conservam, îi
e2plică doctorul .e"*ard& =irourile miros a h!rtie indigo, a "um de trabuc, a coniac sau a par"um& )au a
toate patru la un loc&
)e ia după cabluri #i ţevi, după balustrade #i "r!nghii, după garduri vii #i trotuare& )perie lumea&
4iciodată nu #tie dacă e aprinsă lumina&
Copiii pe care-i înt!lne#te o asaltează cu întrebări1 DoareR C!nd dormi, închizi ochiiR De unde #tii c!t e
ceasulR
4u doare, e2plică ea& Qi nu e întuneric, oricum nu a#a cum #i-l închipuie ei& +otul e "ăcut din reţele,
grile #i valuri de sunet #i te2tură& /cole#te )ala Mare, navig!nd printre sc!ndurile sc!rţ!itoare ale podelei&
Aude propriile picioare tropăind în sus #i-n jos pe scările muzeului, ţipătul unui ţ!nc, geamătul unei bunici
obosite care se a#ază pe o bancă&
Culoare O încă un lucru la care oamenii nu se a#teaptă& n imaginaţia ei, în vise, totul e colorat&
Clădirile muzeului sunt bej, ca"enii, castanii& /amenii de #tiinţă sunt lila, galben-lăm!i #i maro-ro#căţiu&
Coardele unui pian lenevesc în di"uzorul radioului "ără "ir din ghereta paznicului, proiect!nd zone intense
de negru #i nuanţe complicate de albastru pe coridorul ce duce spre camera cheilor& Clopotele bisericii
lunecă pe l!ngă "erestre în arcuiri de bronz& Albinele sunt argintii& 'orumbeii sunt ro#covani, arămii #i
uneori aurii& Chiparo#ii uria#i pe l!ngă care trece cu tatăl ei, în plimbarea lor matinală, sunt ni#te caleido-
scoape sclipitoare, "iecare ac un poligon de lumină&
4u are amintiri cu mama ei, dar #i-o imaginează albă, o strălucire mută& +atăl ei radiază o mie de
culori, opal, ro#u- căp#ună, ruginiu-închis, verde-crud? un miros de ulei #i metal, senzaţia de cheie potrivită
în yală, zornăitul cheilor lui de pe inel în timp ce merge& ( verde oliv c!nd vorbe#te cu un director de
secţie, o serie de portocaliuri tot mai intense c!nd vorbe#te cu Mademoiselle *leury de la sere, ro#u viu
c!nd încearcă să gătească& 4uanţa sa"irului strălucitor seara, c!nd se a#ază la masa de lucru, "redon!nd în
surdină în timp ce lucrează, cu v!r"ul ţigării lucind într-un albastru iridiscent&
)e rătăce#te& )ecretare sau botanisti, o dată chiar asistentul directorului, o conduc înapoi în camera
cheilor& ( curioasă O vrea să #tie care e di"erenţa între alge #i licheni, între 0iplo(on c+arruanus #i
0iplo(on (elo(ontus, 'ersonaje ilustre o iau de cot #i o conduc prin grădini sau o ajută să urce scările&
O Am #i 'es
O Toutes eu o e:cuses.
"ată, i sespune
spune&tatăl
)au1ei&Am
(l găsit-o la colibri&
î#i aprinde o ţigară& i scoate chei peste chei din buzunare& îi
#opte#te1 Ce mă "ac eu cu tineR
C!nd "ata se treze#te, în ziua c!nd împline#te nouă ani, găse#te două cadouri& 'rimul e o cutie de lemn
care nu pare să aibă nici un sertar& / întoarce pe toate părţile& Are nevoie de un timp ca să-#i dea seama că
o latură e pe arc& Apasă #i cutia se deschide& înăuntru stă un singur cub de Camembert cremos, pe care îl #i
hăpăie&
O 'rea u#orU spune tatăl ei, r!z!nd&
Al doilea cadou e greu, împachetat în h!rtie #i s"oară& înăuntru e o carte uria#ă, legată cu #ină& în
=raille&
O Am înţeles că e pentru băieţi& )au pentru "etiţe cu drag de aventură& îl aude z!mbind&
(a î#i trece degetele peste pagina de titlu, în relie"& Ocolul, -&'*ntului, In, Opteci, 0e, ile,
O +ată, e prea scumpă&
O Asta e problema mea&
în acea dimineaţă, Marie-aure se strecoară sub ghi#eul din camera cheilor, se întinde pe burtă #i-#i
a#ază toate cele zece degete în linie pe o pagină& *ranceza pare învechită, punctele sunt imprimate mult
mai înghesuit dec!t e ea obi#nuită& Dar după o săptăm!nă, îi vine u#or& .ăse#te panglica pe care o "olose#te

8;
ca semn de carte, deschide volumul, iar muzeul dispare&
Domnul *ogg cel misterios î#i trăie#te viaţa ca un ceasornic& 3ean 'assepartout devine valetul său
supus& După două luni, c!nd ajunge la ultimul r!nd al romanului, dă înapoi la prima pagină #i-l ia de la
capăt& 4oaptea, e2plorează cu degetele macheta tatălui ei1 clopotniţa, vitrinele& î#i imaginează personajele
lui 3ules erne plimb!ndu-se pe străzi, st!nd de vorbă în magazine& n brutar înalt de un centimetru #i
jumătate încarcă #i descarcă întruna p!ini c!t ni#te boabe din cuptoarele lui& +rei spărgători minusculi
urzesc planuri în timp ce trec încet într-o ma#ină pe l!ngă bijutier& Ma#inuţe huruitoare se îmbulzesc pe rue
de Mirbel, cu #tergătoarele lunec!nd într-o parte #i în alta& a o "ereastră de la etajul al patrulea de pe rue
des 'atriarches, o versiune miniaturală a tatălui ei stă la o masă de lucru miniaturală în apartamentul lor
miniatural, la "el ca în viaţa reală, #le"uind o bucată de lemn microscopică, î n celălalt colt de cameră e o
"ată miniaturală, slăbuţă, isteată, cu o carte deschisă în poală& n piept îi pulsează ceva imens, ceva plin de
dor, ceva neîn"ricat&
'ro"esorul
O +rebuie să juri, spune 3utta& 3uriR 'rintre canistre ruginite, camere auto zdrenţuite, în m!lul
viermănos de pe "undul p!r!ului, găsise aproape zece metri de s!rmă de cupru& /chii ei sunt tuneluri
luminoase&
$erner se uită spre copaci, spre p!r!u, apoi iar la sora lui&
O 3ur&
Duc am!ndoi s!rma acasă, pe "uri#, o petrec prin găuri date în strea#ină, în "aţa "erestrei podului& Apoi
o leagă la aparatul lor de radio& Aproape imediat, pe o bandă cu unde scurte, aud pe cineva vorbind într-o
limbă ciudată, plină de z-uri #i de r-uri&
O ( rusăR
$erner e de părere că e maghiară&
3utta e numai ochi în întuneric #i căldură&
O C!t de departe e ngariaR
O a o mie de LilometriR
(a cască gura&
)e dovede#te că voci de pe tot continentul se revarsă peste 0ollverein prin nori, prin pra"ul de cărbune,
prin acoperi#& Aerul roie#te de ele& 3utta întocme#te o evidenţă a gradaţiilor pe care $erner le marchează pe
bobina de acord, scriind cu grijă numele "iecărui ora# pe care reu#esc să-l prindă& /erona ;<. 0res(a ==.
Lon(ra 1>>, %oma& 'aris& yon& 4oaptea t!rziu, pe unde scurte O tăr!mul hoinarilor #i al visătorilor, al
nebunilor #i al predicatorilor "ără noimă&
După rugăciuni #i stingere, 3utta se "uri#ează în cămăruţa "ratelui ei& 4u mai desenează, ci stau lipiţi
unul de altul, ascult!nd p!nă la douăsprezece, unu, două noaptea& Ascultă buletine de #tiri engleze#ti din
care nu pricep nimic& Ascultă o berlineză peror!nd despre machiajul potrivit pentru un cocteil&
ntr-o noapte, $erner #i 3utta prind o transmisie h!r#!ită, un t!năr vorbind într-o "ranceză dia"ană,
em"atic, despre lumină&
6ine)n#eles. copii. creierul st& )n en& total&. spune vocea& -lutete intr$un lic+i( transparent
)n&untrul craniului. nicio(at& )n lu'in&, ?i totui. lu'ea pe care o construiete )n 'inte e plin& (e lu'in&,
0& pe (ina"ar& (e culoare i 'icare, 0eci copii. cu' (e reuete creierul. care tr&iete "&r& o sc*nteiere
'&car. s& construiasc& pentru noi o lu'e plin& (e lu'in&2
+ransmisia #uieră #i p!r!ie&
O Ce-i astaR #opte#te 3utta&
$erner nu răspunde& ocea "rancezului e de cati"ea& Are un accent "oarte di"erit de al lui *r!u (lena #i
totu#i vorbe#te at!t de în"lăcărat, de hipnotic, înc!t $erner descoperă că înţelege cuv!nt cu cuv!nt&
*rancezul vorbe#te despre iluzii optice, despre electromagnetism& rmează o pauză #i o răbu"nire le
paraziţi, ca atunci c!nd schimbi o placă, după care continuă entuziasmat despre cărbune&
G*n(i#i$%& la un singur c&rune care ar(e )n soa "a'iliei noastre, II %e(e#i. copiii Acea ucat& (e
c&rune a "ost o(inioar& o plant& %er(e. o "erig& sau o trestie care a tr&it acu' un 'ilion sau poate (ou&
'ilioane (e ani sau poate acu' o sut& (e 'ili$ oane (e ani, -ute#i cuprin(e cu 'intea o sut& (e 'ilioane
(e ani2 )n "iecare %ar&. p*n& la s"*ritul %ie#ii acelei plante. "run$ @ele ei s$au str&(uit s& captee c*t 'ai
'ult& lu'in&. trans"or'*n( in interior energia soarelui, In scoar#&. crengi. pe(unculi, -entru c&. aa cu'
noi '*nc&' '*ncare. plantele '&n*nc& lu'in&, Iar apoi planta a 'urit i a c&ut. proail. )n ap&. un(e
a putreit i a (e%enit tur&. iar tura a stat )ngropat& ani (e$a r*n(ul$ eoni "a#& (e care o lun&. un

8
(eceniu. a c+iar i o %ia#& )ntreag& (e o' sunt ca o respira#ie. ca i cu' ai pocni (in (egete, 0up& o
%re'e. tura s$a uscat i s$a pietri"icat. cine%a a (egropat$o. c&runarul %$a a(us$o acas& i poate a#i
(us$o la so& c+iar %oi. iar acea lu'in& (e la soare O %ec+e (e o sut& (e 'ilioane (e ani B %& )nc&lete
)n seara asta casele,,,
+impul curge mai domol& 'odul dispare& 3utta dispare& Cine mai vorbise at!t de intim e2act despre
acele lucruri care-l intrigau cel mai mult pe $ernerR
0esc+i(e#i oc+ii. încheie bărbatul, i %e(e#i cu ei tot ce pute#i )nainte s& se )nc+i(& pe %ecie. apoi intră
un pian cu o melodie stingheră care-i sună lui $erner ca o barcă aurie pe un r!u negru, un #ir de armonii

care trans"igurează
revarsă pe străzi, iar0ollverein1 caselededevin
aerul e inundat ceaţă, minele sunt astupate, hornurile cad, o mare străveche se
posibilităţi&
Marea de *lăcări
'rin muzeul parizian circulă zvonuri, care se răsp!ndesc cu repeziciune, iuţi #i viu colorate ca ni#te
e#ar"e& Muzeul are în plan să e2pună o anumită piatră preţioasă, un giuvaier mai valoros dec!t toate
e2ponatele din celelalte colecţii&

8<
O Cică piatra ar "i din 3aponia, aude Mărie-aure o conversaţie între doi ta2idermi#ti& Cică e "oarte
veche #i ar "i aparţinut unui shogun în secolul al unsprezecelea&
O (u am auzit că a ie#it din propriul nostru tezaur, răspunde celălalt& Că ar "i "ost acolo de la bun
început, doar că n-am putut s-o e2punem din nu #tiu ce motiv legal&
într-o zi, e un bloc de hidro2icarbonat de magneziu rar, a doua zi e un sa"ir stelat care arde m!na care
încearcă să-l atingă& Apoi devine diamant, diamant sută la sută& nii îi spun 'iatra 'ăstorului, alţii, Zhon-
Ma, dar în cur!nd toată lumea îi va spune Marea de *lăcări&
Au trecut patru ani, se g!nde#te Marie-aure&

auzitOcă (toţi
male"ică,
cei nouăspune un custode
proprietari în ghereta
pe care i-a avut paznicului& Cine
în trecut s-au o poartă cu el va "i lovit de năpastă& Am
sinucis&
Altă voce spune1
O (u am auzit că cine o ţine în m!nă, "ără mănu#i, moare într-o săptăm!nă&
O 4u, nu, dacă o ţii în m!nă, n-ai cum să mori, dar cei din jurul tău mor în cel mult o lună& )au poate
un an&
O a să pun eu m!na pe eaU se aude o a treia voce, r!z!nd&
nima lui Marie-aure o ia la goană& a zece ani, pe ecranul negru al imaginaţiei poate proiecta orice1
un iaht pe mare, o luptă cu săbiile, un Colosseum clocotind de culoare& Citise Ocolul -&'*ntului )n opteci
(e ile p!nă c!nd literele =raille se tociseră #i se zdrenţuiseră& 'entru ultima aniversare, taică-său îi
cumpărase o carte chiar #i mai groasă1 Cei trei 'uc+etari a lui Dumas&
Marie-aure aude că diamantul e verde pal #i de mărimea unui nasture& Apoi aude că ar "i mare c!t o
cutie de chibrituri, în ziua următoare, e albastru #i c!t pumnul unui bebelu#& î#i imaginează o zeiţă
m!nioasă care p!nde#te pe coridoare, trimiţ!nd peste săli blesteme ca ni#te nori otrăvitori& +aică-său îi
spune să-#i ţină în "r!u imaginaţia& 'ietrele sunt doar pietre, ploaia e doar ploaie, iar nenorocirile sunt doar
ghinioane&
nele obiecte sunt pur #i simplu mai rare dec!t altele - de unde #i încuietorile&
O Dar tati, crezi că e adevăratR
O Diamantul sau blestemulR
O Am!ndouă& Qi, #i&
O )unt doar pove#ti, Mărie&
Qi totu#i, de "iecare dată c!nd ceva nu merge, angajaţii dau vina în #oaptă pe diamant& )e produce o
pană de electricitate de o oră O diamantul e de vină& / ţeavă spartă distruge un ra"t întreg de specimene
botanice presate - diamantul e de vină& C!nd soţia directorului alunecă pe gheaţă în 'lace des osges #i-#i
"racturează încheietura în două locuri, ma#inăria de b!r"it a muzeului e2plodează&
Cam pe atunci, tatăl lui Marie-aure e chemat la etaj, în biroul directorului& )tă acolo două ore& )e mai
înt!mplase vreodată, din c!te ţinea ea minte, ca tatăl ei să "ie chemat la director pentru o #edinţă de două
oreR 4iciodată&

Aproape
a r!ndul, intrăimediat după
#i iese din asta, tatăl
camera ei începe
cheilor să lucreze
cu căruţul plin deîntotad!ncurile )ălii de Mineralogie&
"elul de echipamente, muncind)ăptăm!ni de-
cu mult după
ora închiderii muzeului, #i în "iecare seară se întoarce în camera cheilor mirosind a aliaj pentru lipit #i a
rumegu#& C!nd ea se roagă s-o ia cu el, o re"uză& i spune că ar "i mai bine să răm!nă în camera cheilor, cu
manualele ei în =raille, sau să se ducă sus, în laboratorul molustelor&
I

(a îl cicăle#te la micul dejun&


O Construie#ti o vitrină specială pentru diamantul ăla& n soi de sei" transparent&
+aică-său î#i aprinde o ţigară&
O +e rog, Mărie, ia-ţi cartea& +rebuie să plecăm&
%ăspunsurile doctorului .e"i"ard nu sunt cu mult mai breze&
O aurette, #tii cum se "ormează diamantele - de "apt, toate cristaleleR )trat microscopic peste strat
microscopic, c!teva mii de atomi în "iecare lună, unii peste alţii& Mileniu după mileniu& A#a se acumulează
#i pove#tile& +oate pietrele vechi acumulează pove#ti& 'oate că pietricica aia care te-a "ăcut pe tine at!t de
curioasă a "ost martoră la je"uirea %omei de către Alaric& 'oate că a sclipit în ochii "araonilor& 'oate că
ni#te regine scite au dănţuit toată noaptea, gătite cu ea& 'oate că s-au purtat războaie din pricina ei&
O +aţi spune că blestemele sunt doar ni#te pove#ti născocite ca să-i sperie pe hoţi& )pune că aici sunt

8
#aizeci #i cinci de milioane de specimene #i, cu pro"esorul potrivit, toate pot "i la "el de interesante&
O +otu#i, răspunde el, e2istă lucruri care-i subjugă pe oameni& Cum sunt perlele sau cochiliile
sinistrale, cele care se deschid pe st!nga& '!nă #i cei mai ilu#tri oameni de #tiinţă sunt tentaţi din c!nd în
c!nd să bage c!te ceva în buzunar& Ceva at!t de mărunt să "ie at!t de "rumosU At!t de valorosU +rebuie să "ii
"oarte puternic ca să alungi ast"el de trăiri&
)e lasă un moment de tăcere&
O Am auzit că diamantul e ca o bucată de lumină de la "acerea lumii, spune Marie-aure& De dinainte
de cădere& / bucată de lumină trimisă de Dumnezeu pe păm!nt&
N N NO rei să #tii cum arată& De-aia e#ti asa curioasă&
(a "răm!ntă în palme un mure2& Qi-l duce la ureche& 0ece mii de sertare, zece mii de #oapte în zece mii
de cochilii&
O 4u, spune ea& reau să cred că tati s-a ţinut departe de el&
Deschide ochii
$erner #i 3utta dau în repetate r!nduri peste emisiunile "rancezului& întotdeauna la ora de culcare,
întotdeauna în mijlocul unei prezentări din ce în ce mai "amiliare&
Copii. +ai(e#i s& ne g*n(i' ast&i la iureul 'ain&riilor care se pun )n 'icare la %oi )n cap ca s& %&
sc&rpina#i o spr*ncean&,,, Ascultă o emisiune despre vietăţile marine, încă una despre
'olul 4ord& 3uttei îi place una despre magneţi& 're"erata lui $erner e una despre lumină1 eclipse #i cadrane
solare, aurore #i lungimi de undă& Cu' )i spune' lu'inii %iiile2 Ii spune' culoare, 0ar spectrul
electro'agnetic 'erge p*n& la ero )ntr$o (irec#ie i p*n& la in"init )n cealalt& (irec#ie, aa c&. (e "apt.
(ragi copii. 'ate'atic %orin(. toat& lu'ina e in%iiil&,
ui $erner îi place să stea ghemuit în cămăruţa lui #i să-#i imagineze undele radio ca pe ni#te coarde
de harpă lungi de peste un Lilometru, arcuindu-se #i vibr!nd peste 0ollverein, >bur!nd prin păduri, prin
ora#e, prin pereţi& a miezul nopţii, el #i 3utta p!ndesc ionos"era, a#tept!nd acea voce darnică,
pătrunzătoare& C!nd o găsesc, $erner are senzaţia că e proiectat într-o e2istenţă di"erită, un loc secret unde
sunt posibile descoperiri "ormidabile, unde un or"an dintr-un ora# minier poate dezlega un mister esenţial,
ascuns în lumea "izică&
împreună cu sora lui, imită e2perimentele "rancezului& *ac bărci cu motor din chibrituri #i magneţi din
ace de cusut&
O De ce nu spune unde e, $ernerR
O 'oate că nu vrea să #tim&
O 'are bogat& Qi singuratic& 'un pariu că "ace transmisiunile astea dintr-un conac imens, mare c!t
toată colonia noastră, o casă cu o mie de odăi #i o mie de servitori&
$erner z!mbe#te&
O +ot ce se poate&
ar vocea, iar pianul& 'oate că imaginaţia îi joacă "este lui $erner, dar de c!te ori ascultă c!te o
emisiune, calitatea pare să se degradeze tot mai mult, sunetul "iind tot mai slab, ca #i cum "rancezul ar
transmite de pe un vapor care se îndepărtează încet-încet&
)ăptăm!nă după săptăm!nă, în timp ce 3utta doarme l!ngă el, $erner prive#te cerul nopţii #i valuri de
nelini#te îl inundă& iaţa - se înt!mplă dincolo de "abrici, dincolo de porţi& Acolo, oamenii sunt preocupaţi
de chestiuni de mare însemnătate& î#i închipuie că e un inginer înalt, cu halat alb, care intră cu pa#i mari
într-un laborator& Cazanele "ierb, ma#inăriile huruie, gra"ice complicate tapetează pereţii& rcă pe o scară
#erpuită, cu un "elinar în m!nă, p!nă la un observator luminat de stele #i se uită prin obiectivul unui
telescop uria#, cu gura căscată spre beznă&
+ot mai departe
'oate că bătr!nului ghid îi lipsea o doagă& 'oate că Marea de *lăcări nici nu e2istase vreodată, poate că
nu e2istă blesteme, poate că tatăl ei are dreptate1 păm!ntul e "ăcut doar din magmă, scoarţă continentală #i
ocean& .ravitaţie #i timp& 'ietrele sunt doar pietre, ploaia e doar ploaie, iar nenorocirile sunt doar
ghinioane&
+atăl ei începe să se întoarcă serile ceva mai devreme în camera cheilor& în cur!nd, o ia din nou pe
Marie-aure cu el în diverse misiuni, glumind pe seama munţilor de zahăr pe care ea #i-i pune în ca"ea sau
"lecărind printre custozi despre superioritatea mărcii lui de ţigări& 4ici o piatră preţioasă nouă #i "abuloasă

8B
nu e e2pusă& 4ici o năpastă nu se abate asupra angajaţilor muzeului& Marie-aure nu e răpusă de o
mu#cătură de #arpe #i nici nu cade intr-un canal, să-#i rupă coloana&
în dimineaţa zilei c!nd împline#te unsprezece ani, se treze#te #i dă peste două pachete noi în locul
zaharniţei& 'rimul e un cub lăcuit, construit în întregime din panouri culisante& )e deschide în treisprezece
pa#i, iar ea descoperă ordinea corectă în mai puţin de cinci minute&
O Dumnezeule mare, spune tatăl ei, e#ti o spărgătoare de sei"uriU
înăuntrul cubului sunt două bomboane =arnier& (a le des"ace #i #i le v!ră în gură pe am!ndouă
deodată&
al doilea pachet e un teanc gros de pagini, cu o copertă în =raille& 0ou&eci, 0e, Mii, 0e, Leg+e,
Su,înM&ri,
O ibrarul zicea că e în două volume, iar ăsta e primul& Mă g!ndesc că la anul, dacă "acem tot a#a
economii, îl putem lua #i pe al doilea&&&
)e apucă pe loc de carte& 4aratorul, un biolog marin renumit pe nume 'ierre Aronna2, lucrează la
acela#i muzeu ca #i tatăl eiU Qi a"lă el despre tot "elul de vapoare distruse în toată lumea& După o e2pediţie
#tiinţi"ică în America, Aronna2 cugetă la adevărata natură a incidentelor& )ă "ie oare cauzate de un reci"
care se deplaseazăR De un narval cu corn uria#R De un LraLen  miticR
0ar '& las purtat (e nite re%erii pe care ar treui s& le las (eoparte. scrie Aronna2& Gata cu
n&lucirile astea,
+oată ziua, Marie-aure stă culcată pe burtă #i cite#te& ogică, raţiune, #tiinţă pură - acestea, insistă
Aronna2, sunt metodele indicate pentru a investiga un mister& 4u legendele #i basmele& Degetele ei "ac
echilibristică peste propoziţii& (a se vede cu ochii minţii travers!nd puntea lui Ara+a' Lincoln. o "regată
rapidă cu două co#uri& ede cum 4eH 6orLul se "ace tot mai mic& *orturile din 4eH 3ersey îi salută
plecarea
l!ngă ea, cu
în salve deAmerica
timp ce tun& =alize plutitoare
răm!ne saltănpe"aţă
în urmă& valuri& / navă-"ar
a#teaptă vastele cu două
prerii semnale luminoase
strălucitoare lunecă pe
ale Atlanticului&
'rincipiile mecanicii
n ministru adjunct #i soţia lui vizitează casa de copii& *r!u (lena spune că "ac un tur al or"elinatelor&
+oată lumea se spală, toată lumea e cuminte& 'oate, #u#otesc copiii, au de g!nd să adopte& *etele mai
mari servesc p!ine de secară #i "icat de g!scă pe ultimele "ar"urii ale instituţiei rămase neciobite în timp ce
trupe#ul ministru #i soţia lui cu chip sever inspectează salonul ca ni#te lorzi veniţi să vadă un bordei
sc!rbavnic de gnom& C!nd cina e gata, $erner se a#ază la capătul mesei rezervat băieţilor, cu o carte în
poală& 3utta

 Monstru marin mitic din "olclorul scandinav&

8@
stă la capătul opus, cu "etele, cu părul ei c!rlionţat ciu"ulit #i "oarte alb, de parcă s-ar "i electrocutat&
0oa'ne. inecu%*ntea*$ne pe noi i (arurile Tale,*r!u (lena mai spune o rugăciune pentru bunăstarea ministrului adjunct& +oată lumea începe să măn!nce&
Copiii au emoţii& '!nă #i 'lans )chilzer #i 5erribert 'omsel sed în lini#te, îmbrăcaţi cu cămă#ile lor maro& )oţia ministrului stă at!t de dreaptă, de parcă ar avea
#ira spinării cioplită în lemn de stejar&
O Qi "iecare copil ajutăR întreabă soţul ei&
O Desigur& Claudia, de pildă, a pregătit co#ul cu p!ine& ar gemenele au pregătit "icatul&
Claudia *orster cea voinică ro#e#te& .emenele "lutură din
yy

gene&
$erner e cu mintea aiurea& )e g!nde#te la cartea pe care o ţine în poală,-rincipiile 'ecanicii de 5einrich 5ertz& / descoperise în beciul bisericii, pătată de
umezeală, uitată, veche de c!teva decenii, parohul îi îngăduise s-o ia acasă, *r!u (lena îi dăduse voie s-o păstreze, iar de c!teva săptăm!ni, $erner se tot lupta cu
noţiunile spinoase de matematică& (lectricitatea, a"lase el, poate "i statică în sine& Dar ia s-o combinăm cu magnetismul, că imediat apare mi#carea - undele& C!mpuri
#i circuite, conducţie #i inducţie& )paţiu, timp, masă& At!tea lucruri nevăzute roiesc în aerU +are #i-ar dori ca ochii lui să poată vedea ultraviolete, să poată vedea
in"raro#ii, să poată vedea undele radio care ticsesc cerul înserării, ţ!#nind prin pereţii casei&
C!nd ridică ochii, toată lumea e cu ochii pe el& *r!u (lena are o privire îngrijorată&
O ( o carte, domnule, proclamă 5ans )chilzer& -o smulge lui $erner din poală& olumul e at!t de greu înc!t e nevoit să-l ţină cu am!ndouă m!inile&
C!teva #anţuri de pe "runtea soţiei ministrului adjunct se ad!ncesc& $erner simte că-i iau "oc obrajii&
Ministrul adjunct întinde o m!nă durdulie&
O Dă-o încoace&
O ( o carte evreiascăR spune 5erribert 'omsel& ( o carte evreiască, nu-i asaR
*r!u (lena dă să spună ceva, apoi se răzg!nde#te&
O 5ertz s-a născut la 5amburg, spune $erner&
O *ratele meu e "oarte ager la matematică, proclamă din senin 3utta& ( mai ager dec!t toţi pro"esorii lui& 'robabil că într-o zi o să c!#tige un premiu mare& 0ice
că o să se ducă la =erlin, să studieze cu marii savanţi&
Copiii mai mici cască gura a mirare& Copiii mai mari chicotesc& $erner se uită "i2 în "ar"urie& Ministrul adjunct se încruntă în timp ce dă paginile& 5ans )chilzer
îl love#te pe $erner în "luierul piciorului #i tu#e#te&
O Destul, 3utta, spune *r!u (lena&
)oţia ministrului adjunct ia o "urculiţă zdravănă de "icat, mestecă, înghite #i-#i tamponează u#or colţurile gurii cu #ervetul& Ministrul adjunct lasă deoparte
-rincipiile 'ecanicii. apoi î#i prive#te palmele de parcă i le-ar "i murdărit&
O *ratele tău o să se ducă intr-un singur loc, "etiţo, spune el& a mină& mediat cum "ace cincisprezece ani& Ca #i ceilalţi băieţi din căminul ăsta&
3utta se încruntă, iar $erner se uită "i2 la "icatul închegat de pe "ar"uria lui, cu ochii arz!nd #i o apăsare tot mai puternică în p iept, iar p!nă la s"!r#itul cinei
singurele zgomote care se mai aud sunt cele pe care le "ac copiii c!nd taie, mestecă #i înghit&
0vonuri
in zvonuri noi& *reamătă pe aleile din 3ardin des 'lantes #i #erpuiesc prin sălile muzeului& (courile lor se răs"r!ng în redutele înalte #i pră"uite în care botani#ti
sta"idiţi studiază mu#chi e2otici& )e-aude că vin nemţii&
y y

4emţii au #aizeci de mii de planoare militare, spune un grădinar& 'ot măr#ălui zile în #ir "ără să măn!nce& )purcă orice

; 
#colăriţă le iese în cale& / "emeie de la ghi#eul de bilete spune că nemţii au bombe de ceaţă #i centuri
propulsoare& ni"ormele lor, #opte#te ea, sunt "ăcute dintr-un material special, mai tare ca oţelul&
Marie-aure stă pe o bancă, l!ngă sala molu#telor, #i-#i e2ersează auzul pe grupurile care trec pe l!ngă
ea& n băiat
izbucne#te1
N
O Au o bombă care se nume#te )emnalul )ecret& )coate
I
un sunet #i oricine îl aude se scapă în pantaloniU
%!sete&
O (u am auzit că împart ciocolată otrăvită&
O (u am auzit că, pe unde se duc, îi bagă la arest pe ologi #i pe debilii mintali&
De "iecare dată c!nd Marie-aure vine cu un nou zvon la tatăl ei, acesta repetă J.ermania :: cu semn
de întrebare după, de parcă atunci ar rosti cuv!ntul pentru prima oară& )pune că invadarea Austriei nu e un
motiv de îngrijorare& )pune că
toată lumea îsi aduce aminte de ultimul război si că nimeni
NN
nu e îndeajuns de nebun să mai treacă prin a#a ceva& Directorul nu e îngrijorat, spune el, #i nici #e"ii de
departamente,
asa că n-ar trebui să "ie nici "etitele cu lecţii de învătat&
NNNN
'are să aibă dreptate1 nimic nu se schimbă, în a"ară de ziua săptăm!nii& în "iecare dimineaţă, Marie-
aure se treze#te, se îmbracă, î#i urmează tatăl pe la Intrarea nu'&rul 5 #i-l aude salut!ndu-i pe paznicul
de noapte #i pe custode& 6onjour on$ jour, 6onjour onjour, /amenii de #tiinţă #i bibliotecarii vin în
continuare dimineaţa după chei, să-#i studieze dinţii antici de ele"ant, meduzele e2otice, "ilele de ierbar&
)ecretarele vorbesc în continuare despre modă& Directorul sose#te în aceea#i limuzină bicoloră Delage& Qi
în "iecare zi, la pr!nz, comercianţii a"ricani împing discret acelea#i cărucioare cu sendvi#uri pe coridoare,
anunţ!nd în #oaptă Jsecară #i ouK, Jsecară #i ouK&
Marie-aure îl cite#te pe 3ules erne în camera cheilor, la toaletă, pe holuri& Cite#te pe băncuţele de
l!ngă )ala Mare #i a"ară, pe sutele de alei cu pietri# din parc& Cite#te prima ju

<
mătate din 0ou&eci (e 'ii (e leg+e su '&ri de at!tea ori că o învaţă, practic, pe dina"ară&
Marea e totul, Acoper& apte eci'i (in glo,,, Marea e (oar un receptacul pentru toate lucrurile
pro(igioase. supranaturale care %ie#uiesc )n ea, E toat& nu'ai 'icare i iuire, E in"initul %iu,
4oaptea, în patul ei, călătore#te în p!ntecul lui Nautilus al căpitanului 4emo, pe sub "urtuni, în timp ce
deasupra plutesc desi#uri de corali&
N
Doctorul .e""ard o învaţă numele cochiliilor - La'is ta'is. Cpraea 'oneta. Lop+ioto'a acuta $ #i
o lasă să le pipăie, pe r!nd, ţepii, ori"iciile #i spirele& îi e2plică ramurile evoluţiei marine #i succesiunea
erelor geologice& în zilele bune, ea întrezăre#te întinderea nes"!r#ită de milenii din urmă1 milioane de ani,
zeci de milioane&
O Aproape toate speciile care au e2istat vreodată au dispărut, aurette& 4-avem de ce să ne închipuim
că noi, oamenii, vom "i mai brejiU Doctorul .e""ard spune asta pe un ton aproape vesel #i-#i toarnă vin în
pahar, iar ea î#i imaginează capul lui ca pe un dulap cu zece mii de sertare #i sertăra#e&
+oată vara, prin grădini susură mirosurile de urzică, margarete #i apă de ploaie& împreună cu tatăl ei,
prepară o tartă cu pere, pe care din gre#eală o ard, iar c!nd tatăl ei deschide toate "erestrele, să iasă "umul,
aude muzică de vioară urc!nd de jos, din stradă& Qi totu#i, pe la începutul toamnei, o dată sau de două ori
pe săptăm!nă, la anumite momente din zi c!nd stă a"ară, sub uria#ul gard viu din 3ardin des 'lantes, sau
cite#te l!ngă masa de lucru a tatălui ei, Marie-aure ridică ochii din carte #i i se pare că v!ntul aduce miros
de benzină& De parcă un "luviu grozav de ma#inării ar clocoti spre ea încet, irevocabil&
Mai mare, mai repede, mai luminos
ntrarea în /rganizaţia de +ineret devine obligatorie& $er- ner #i colegii lui de Da'ara(sc+a"ien învaţă
manevre de paradă, pu#i să memoreze standardele "izice #i să alerge #aizeci de metri în douăsprezece
secunde& +otul e glorie, patrie, competiţie #i sacri"iciu&
Tr&iete cu cre(in#&. c!ntă băieţii, măr#ăluind pe l!ngă colonie& Lupt& ra% i 'ori r**n(,
+eme pentru #coală, treburi domestice, e2erciţii "izice& $erner stă noaptea treaz p!nă t!rziu, ascult!nd
radioul sau încerc!nd să descurce matematica di"icilă pe care apucase s-o copieze din -rincipiile 'ecanicii
înainte să-i "ie con"iscată& a masă cască #i nu are răbdare cu copiii mai mici&
O +e simţi bineR îl întreabă *r!u (lena, e2amin!ndu-i chipul, iar $erner î#i "ere#te privirea #i
răspunde1
O )unt bine&
+eoriile lui 5ertz sunt interesante, dar lui îi place în special să me#terească lucruri, să lucreze cu
m!inile, să-#i conecteze degetele la motorul minţii& $erner repară ma#ina de cusut a unei vecine, pendula
de la casa de copii& Construie#te un sistem de scripeţi ca să aducă ru"ele uscate la soare înapoi în casă #i o
alarmă simplă dintr-o baterie, un clopoţel #i o s!rmă, pentru ca *r!u (lena să-#i dea seama dacă vreun ţ!nc
s-a aventurat a"ară& nventează un aparat de tăiat morcovi1 ridici de o p!rghie #i nouăsprezece lame se abat
peste morcov, care e retezat "rumos în douăzeci de bucăţi cilindrice&

ntr-o zi,placa
de#urubează radioul
dinunui
spatevecin se strică,
#i mi#că iar *r!u
lămpile (lena
înainte îi propune
#i înapoi& lui $erner
na dintre ele nusăstă
vadă cetrebuie,
cum e cu el& a#a
=ăiatul
că o îi
pune la loc în canalul ei& %adioul revine la viaţă, iar vecinul trage un chiot de bucurie& n scurt timp, lumea
începe să treacă săptăm!nal pe la casa de copii, să întrebe de reparatorul de aparate radio& C!nd îl văd pe
$erner, băiatul de treisprezece ani, cum coboară din pod,
I rcc!ndu-se la ochi, cu o claie de păr alb care-i stă v!lvoi #i o trusă cu scule artizanală at!rn!ndu-i în
m!nă, cu toţii îl măsoară cu acela#i r!njet sceptic&
Aparatele mai vechi sunt cel mai u#or de reparat O circuite simple, lămpi standard& Cel mult ni#te
ceară scursă din condensator sau cărbune depus pe vreo rezistenţă& Chiar #i la apa- i aţele mai noi, $erner
reu#e#te de cele mai multe ori să improvizeze o soluţie& Dezmembrează ma#inăria, se uită la cir- i uite,
re"ace traseul electronilor cu degetele& )ursă de curent,
I I iodă, rezistenţă, bobină& Di"uzor& Mintea lui se organizează în jurul problemei, dezordinea devine
ordine, obstacolul se dezvăluie #i, în scurt timp, radioul e reparat&
neori, e plătit cu c!teva mărci& Alteori, c!te o nevastă de miner îi pregăte#te c!rnaţi sau îi învele#te

biscuiţi
aproapeintr-un #erveţel,
toate locurile dinsă-i ducă acasă
districtul la sora
lor unde lui& n cur!nd,
se găse#te c!te un$erner poateartizanal,
radio1 unul intocmi cu
o hartă mintală
galena, cu
în bucătăria


unui patron de drogherie? unul arătos, cu picL-up, acasă la un director, care-i cam scutură degetele de
"iecare dată c!nd încearcă să schimbe canalul& '!nă #i cele mai sărace bordeie au, de regulă, c!te un
olLsemp"!nger (F9:, un radio de serie marcat cu o svastică #i un vultur, care nu transmite pe unde
scurte #i e limitat la "recvenţele nemţe#ti&
Aparatul radio1 leagă un milion de urechi de o singură gură& 'este tot în 0ollverein, vocea sacadată a
%eichului cre#te din di"uzoare ca un copac imperturbabil& )upu#ii se apleacă spre crengile lui de parc-ar "i
buzele lui Dumnezeu& ar c!nd #oaptele lui Dumnezeu nu se mai aud, cu toţii caută disperaţi pe cineva care
poate îndrepta lucrurile&

cocs,Qapte zilee răcit


cocsul din #apte, minerii
în ni#te scot cărbune
stingătoare imensela#ilumină, cărbunele
transportat p!nă lae"urnalele
pulverizatcare
#i aruncat în cuptoare
topesc minereul dede
"ier,
minereul e prelucrat #i devine oţel, care e turnat în lingouri, încărcat pe barje #i trimis pe apă spre uria#a
gură "lăm!ndă a ţării& Nu'ai "ocurile cele 'ai (ogoritoare a(uc puri"icarea. #opte#te radioul& Nu'ai prin
cele 'ai silnice )ncerc&ri se %or ri(ica aleii 0o'nului,
O Azi, o "ată a "ost gonită de pe baltă, #opte#te 3utta& nge 5achmann& Cică nu ne lasă să înotăm cu o
corcitură& ( neigienic& / corcitură, $erner& 4u suntem #i noi tot corcituriR 4u suntem pe jumătate mama,
pe jumătate tataR
O 'e jumătate evreică, asta au vrut să spună& orbe#te mai încet& 4oi nu suntem pe jumătate evrei&
O +rebuie să "im pe jumătate ceva&
O )untem nemţi cu totul& 4u suntem pe jumătate nimic&
5erribert 'omsel a împlinit deja cincisprezece ani #i împarte acum un dormitor cu alţi mineri, lucr!nd
în schimbul doi la curăţat mina de gaze, iar 5ans )chilzer a rămas cel mai mare de la cămin& 5ans "ace
sute de "lotări& rea să meargă la o mani"estaţie în (ssen& 'e străduţe sunt bătăi cu pumnii, zvonuri că 5ans
atr!nte#te&
dat "oc unei ma#ini&
Copiii ntr-o
se "oiesc în noapte, $erner
paturi& *r!u îl aude
(lena la parter,
măsoară ţip!nd
cu pasul la *r!u
salonul, iar(lena& #a
papucii ei de la intrare
#optesc c!ndseîn
st!nga, c!nd în dreapta& agoane cu cărbune străbat scr!#nind întunericul umed& în depărtare se-aude
murmur de ma#inării1 pistoane palpit!nd, curele răsucindu-se& in& 4ebune#te&
)emnul "iarei
4oiembrie :@F@& n v!nt rece spulberă "runzele platanilor pe aleile cu pietri# din 3ardin des 'lantes&
Marie-aure cite#te 0ou&eci (e 'ii (e leg+e O A' putut (eslui panglici lungi (e alge 'arine. unele
gloulare. altele tuulare. laurenciae, clado- stephae cu "runele lor su#iri O nu departe de poarta din rue
Cuvier c!nd un grup de copii se apropie tropăind printre "runze&
/ voce de băiat spune ceva? alţi băieţi r!d& Marie-aure î#i desprinde degetele de carte& %!sul se
rote#te, "ace meandre& 'rima voce se aude brusc l!ngă urechea ei&

B
O )e dau în v!nt după "ete oarbe, să #tii&
%ăsu"larea lui e precipitată& (a întinde braţul în spaţiul de l!ngă ea, dar nu înt!lne#te nimic&
4u-#i dă seama c!ţi mai sunt cu el& 'robabil trei sau patru& Are o voce de băiat de doisprezece,
treisprezece ani& (a se i idică în picioare, str!nge la piept cartea uria#ă #i aude cum i se rostogole#te
bastonul la marginea băncii #i cade la păm!nt cu o bu"nitură&
Altcineva spune1
O 'oate că mai înt!i le iau pe oarbe #i dup-aia pe schi- loade&
'rimul băiat geme grotesc& Marie-aure ridică volumul ca pe un scut&

O /
O să le silească
Chestii la tot "elul de chestii, spune al doilea băiat&
sc!rboase&
O ouis, 'eterR strigă o voce de adult în depărtare&
O Cine sunteţiR #uieră Marie-aure&
O 'a-pa, "ată oarbă&
Apoi lini#te& Marie-aure ascultă "o#netul copacilor& )!ngele îi clocote#te& +imp de c!teva clipe
interminabile, de panică, se t!ră#te printre "runzele de la piciorul băncii p!nă c!nd degetele ei descoperă
bastonul&
Magazinele pun în v!nzare mă#ti de gaze& ecinii î#i lipesc cartoane la "erestre& De la o săptăm!nă la
alta, vizitatorii muzeului se răresc& [
O +aţi, dacă o să "ie război, ce-o să se înt!mple cu noiR întreabă Marie-aure&
O 4-o să "ie nici un război&
O Dar dacă o să "ieR
M!na lui pe umărul ei, zornăitul "amiliar al cheilor de pe centura lui&
O %ăzbim noi, 'a c+erie, Directorul a cerut deja o dispensă, să nu mă cheme rezervist& 4u plec
nicăieri&
Dar ea-l aude cum întoarce paginile ziarului, plesnindu-le în graba lui& î#i aprinde ţigară după ţigară?
rareori se mai opre#te
din lucru& )ăptăm!nile trec, copacii se despoaie, iar tatăl ei n-o invită nici măcar o dată să se plimbe în
parc& =ine-ar "i dac-ar avea #i ei un submarin invincibil ca Nautilus,
ocile învăluite în "um ale "etelor din birouri trec în trombă pe l!ngă "ereastra deschisă a camerei
cheilor&
O ntră pe "uri# noaptea în case& 'un bombe în dulapuri de bucătărie, în vase de toaletă, în sutiene& +e
duci să deschizi sertarul cu chiloţi #i te pomene#ti că răm!i "ără degete&
Are co#maruri& 4emţi tăcuţi v!slesc sincron pe )ena& =ărcile lor u#oare glisează ca prin ulei& 0boară
"ără zgomot pe sub scheletul podului& Au cu ei "iare în lanţuri& *iarele sar din bărci #i o iau la goană peste
munţii de "lori,
5ămesite& pe l!ngăîngardurile
)e năpustesc muzeu, vii& Adulmecă aerul
împră#tiindu-se de pe treptele *erestrele
pe departamente& care duc spre )ala Mare&
se înnegresc de=ăloase&
s!nge&
0rag& (o'nule pro"esor. nu tiu (ac& pri'i#i scrisorile astea. (ac& postul (e ra(io %i le tri'ite. asta
(ac& o e:ista un post (e ra(io, Nu %$a' 'ai ascultat (e cel pu#in (ou& luni, /$a#i )ntrerupt e'isiunea sau
poate a%e' noi o prole'&2 In 6ran(enurg a%e' o nou& sta#ie ra(io. care se nu'ete
0eutsc+lan(sen(er. iar "ratele 'eu spune c& are trei sute treieci i ce%a (e 'etri )n&l#i'e i e a (oua )n
lu'e (intre cele 'ai )nalte construc#ii "*cute (e '*na o'ului, -ractic. ni'ic nu 'ai are loc (e ea,
6&tr*na r*u Strese'ann. o %ecin& (e$a noastr&. ice c& au(e )n plo'e ce trans'ite 0eutsc+lan(sen(er,
ratele 'eu ice c& se poate. (ac& ai o anten&. un (etector i ce%a pe post (e (i"uor, ice c& po#i s&
"oloseti o ucat& (e s*r'& (in gar( ca s& prini se'nale ra(io. (eci s$o putea i cu argintul (intr$o
'&sea, Mie )'i place i(eea asta, 0ar (u'nea%oastr&. (o'nule pro"esor2 C*ntece )n (in#i2 r*u Elena
spune c& (e$acu' treuie s& %eni' (irect acas& (e la coal&, ice c& nu sunte' e%rei. (ar sunte' silnici.
ceea ce e aproape la "el (e periculos, Mai nou. eti pe(epsit (e lege (ac& ascul#i ra(iouri str&ine, -entru
aa ce%a po#i "i tri'is la 'unc& silnic&. s& spargi pietre cincispreece ore pe i, Sau s& "aci ciorapi (e
nailon
"ratele sau
'eu.s&aa
coori
c& o )n 'in&,
pun Ni'eni nu %rea sa '& ajute s& pun scrisoarea asta la pot&. nici '&car
singur&,
=ună seara& )au +eil 5itler, dacă pre"eraţi
$erner împline#te paisprezece ani în mai& ( :@;9 #i nimeni nu mai r!de acum de +ineretul 5itlerist&
*r!u (lena pregăte#te un puding, 3utta învele#te o bucată de cuarţ în- r-un ziar, iar gemenele, 5annah #i
)usanne .erlitz, măr#ăluiesc prin încăpere, "ăc!nd pe soldaţii& n băiat de cinci ani - %ol" :: up"auer - stă
pe colţul canapelei, cu pleoapele căz!ndu-i grele peste ochi& / "etiţă nou sosită - un bebelu# - stă în poala
3uttei #i-i mor"ole#te degetele& 'e "ereastră, după perdele, llacăra de pe mormanul de gunoaie se zăre#te
licărind tremurătoare undeva departe&
Copiii c!ntă #i devorează budinca&
O .ata acuma, spune *r!u (lena, iar $erner închide radioul&
+oată lumea se roagă& Duce radioul în dormitor, simţindu-#i tot corpul greu& 'e străzi, băieţi de
cincisprezece ani se îndreaptă spre li"turile minelor, a#tept!nd la r!nd în "aţa porţii cu că#tile #i lămpa#ele
în m!nă& încearcă să-#i închipuie cobor!rea lor pe l!ngă lumini răzleţe, slabe, care răm!n tot mai în urmă,

în răpăit de
deasupra lorcabluri, toţi muţi,
se încovoaie a"und!ndu-se
jumătate în rocă&
de milă de acel întuneric perpetuu unde oamenii scurmă în păm!nt, iar
încă un an& Apoi o să-i dea #i lui o cască #i un lămpa# #i o să-l îndese într-o cu#că, l!ngă ceilalţi&
+recuseră luni întregi de c!nd nu-l mai auzise pe "rancez pe unde scurte& +recuse un an de c!nd găsise
acel e2emplar pătat de umezeală din -rincipiile 'ecanicii, '!nă de cur!nd, î#i îngăduise să viseze la =erlin
#i la savanţii săi importanţi1 *ritz 5aber, inventatorul îngră#ămintelor chimice& 5ermann )taudinger,
inventatorul plasticului& 5erz, care "ăcuse ca invizibilul să devină vizibil& +oţi oamenii importanţi care
lucrau acolo& Cre( )n tine. îi spunea *r!u (lena& Cre( c& %ei "ace lucruri 'ari, Acum, în co#maruri, se vede
străbăt!nd tunelurile din mine& +avanul e neted #i negru& în timp ce înaintează, bucăţi din tavan se lasă
peste el& 'ereţii se despică& (l se apleacă, o ia t!r!#& în cur!nd nu-#i mai poate înălţa capul, nici mi#ca
braţele& +avanul c!ntăre#te trei trilioane de tone& %ăsp!nde#te un "rig pătrunzător& 4asul i se în"ige în
podea& Chiar înainte de a se trezi, simte cum i se crapă ţeasta la cea"ă&
Apa de ploaie susură din nori pe acoperi# #i strea#ină& $er- ner î#i lipe#te "runtea de geamul mansardei
#i se uită printre picături, acoperi#ul de dedesubt "iind doar unul din multitudinea de acoperi#uri ude,
împrejmuite de zidurile gigantice ale cocseriei, topitoriei #i uzinei de gaz, turnul întortocheat desenat pe
"undalul cerului, mina #i "abrica întinse la nes"!r#it, pogon după pogon, ie#ind din c!mpul lui vizual, apoi
sate, ora#e - ma#inăria tot mai rapidă, tot mai e2tinsă care e .ermania& Qi un milion de oameni gata să-#i

<8
dea viaţa pentru ea&
=ună seara, î#i spune el& )au +eil *"itler& +oată lumea alege a doua variantă&
'a-pa, "ată oarbă
%ăzboiul î#i leapădă semnul de întrebare& )e dau circulare& Colecţiile trebuie protejate& Mici echipe de
curieri au început să mute obiectele pe domenii private& acătele #i cheile sunt mai căutate ca oric!nd& +atăl
lui Marie-aure lucrează p!nă la miezul nopţii, p!nă la unu noaptea& +oate lăzile trebuie să aibă lacăt, toate
"i#ele de e2pediţie trebuie să "ie la loc sigur& Camioane blindate troncăne la docuri& Au de salvat "osile,
manuscrise antice, perle, pepite de aur, un sa"ir mare c!t un \NINarece& 'oate că ăla o "i Marea de *lăcări,
î#i spune Marie-aure&
ăzută dintr-un anumit unghi, primăvara pare "oarte lini#- lită1 calmă, bl!ndă, cu nopţi par"umate #i
domoale& Qi totu#i încordarea se simte peste tot, de parcă ora#ul ar "i clădit pe un balon pe care cineva îl
um"lă at!t de tare înc!t va plesni&
Albinele străbat aleile în"lorite din 3ardin des 'lantes& 'la- i&mii î#i scutură săm!nţa #i pe alei se adună
mormane uria#e dc pu"&
0ac& %or ataca. (e ce s& atace. ar "i o neunie s& atace,
!etragerea sal%ea& %ie#i,
ivrările încetează& în jurul porţilor muzeului apar saci de nisip& De pe acoperi#ul )ălii de
'aleontologie, doi soldaţi scrutează parcul cu binoclul& Dar uria#a cupă a cerului răm!ne ncmarcată1 nu se
văd dirijabile, nici bombardiere, nici paraţii t i#ti cu puteri supraomene#ti, doar ultimele păsări c!ntătoare
care se întorc de la cuiburile de iarnă #i v!nturile primăverii, sprintene ca argintul viu, care lasă locul
adierilor mai grele, mai verzi ale verii&
0von, lumină, aer& 'are a "i cea mai "rumoasă lună mai din c!te î#i aminte#te Marie-aure& C!nd se
treze#te în dimineaţa zilei c!nd împline#te doisprezece ani, în locul zaharniţei n-o a#teaptă nici o cutie-
surpriză& +atăl ei e prea ocupat& Dar o a#teaptă o carte - cel de-al doilea volum în =raille din 0ou&eci (e
'ii (e leg+e su '&ri. gros c!t o husă de canapea&
n "ior o străbate p!nă la unghiile degetelor&
O CumR
O Cu plăcere, Mărie&
'ereţii apartamentului lor tremură de la mutatul mobilei, de la "ăcutul bagajelor, de la bătutul
"erestrelor în cuie& Merg pe jos p!nă la muzeu, iar taică-său comentează buimac cu paznicul care-i
înt!mpină la u#ă1
O Cică "luviul n-a căzut încă&
Marie-aure se a#ază pe podea, în camera cheilor, #i deschide cartea& a s"!r#itul primei părţi, pro"esorul
Aronna2
străbătuse doar #ase mii de leghe& Mai rămăseseră at!tea& Dar se înt!mplă ceva ciudat1 cuvintele nu se
încheagă& Cite#te1 Toat& iua. un anc (e rec+ini )n"ior&tori s$au #inut (up& na%&. dar logica prin care
cuvintele ar trebui să se înlănţuie îi scapă&
O Directorul a plecatR întreabă cineva&
O / să plece săptăm!na asta, răspunde altcineva&
5ainele tatălui ei miros a paie? degetele lui miros a ulei&
Muncă #i iar muncă, apoi c!teva ore de somn sleit, pentru ca în zori să se întoarcă la muzeu& 'leacă întruna
camioane cu schelete, meteoriţi, caracatiţe în borcane, "ile de ierbar, aur egiptean, "ilde# sud-a"rican #i
"osile permiene&
'e înt!i iunie, pe deasupra ora#ului trec în zbor avioane, e2trem de sus, strecur!ndu-se printre norii
stratus& C!nd v!ntul e domol #i în apropiere nu e pornit nici un motor, Marie- aure iese în "aţa )ălii de
0oologie #i le aude O torc la peste un Lilometru înălţime& A doua zi, posturile de radio încep să dispară&
'aznicii din gheretă bat în aparatul lor #i-l scutură în toate direcţiile, dar în di"uzor se aud doar paraziţi& De
parcă releele ar "i "ost o "lacără de lum!nare pe care cineva o stinsese între degete&
n acele ultime nopţi la 'aris, în timp ce se întoarce acasă cu tatăl ei la miezul nopţii, str!ng!nd la piept
cărţoiul imens, c!nd insectele se opresc pentru un timp din ţ!r!it, Marie-aure are impresia că simte ca un
tremur pe sub văzduh, ca "isurile arahnei"orme apărute în gheaţă sub o greutate prea mare& De parcă în tot
acest timp ora#ul n-ar "i "ost dec!t o machetă construită de tatăl ei, peste care se abătuse umbra unei m!ini

<F
gigantice&
Crezuse, nu-i a#aR, că avea să trăiască la 'aris alături de tatăl ei p!nă la s"!r#itul vieţii& Că avea să-#i
petreacă "iecare după-amiază cu doctorul .e""ard& Că în "iecare an, de ziua ei, tatăl ei avea să-i o"ere noi
surprize #i noi romane #i că avea să citească tot ce scriseseră 3ules erne #i Dumas, poate chiar =alzac #i
'roust& Că tatăl ei avea să cioplească ve#nic, seară de seară, clădiri miniaturale în timp ce îng!nă c!ntece,
iar ea avea
s&i #tie întotdeauna c!ţi pa#i sunt de la u#a casei la brutărie patruzeciE #i de acolo la braserie treizeci #i
doiE #i că avea să găsească mereu zahăr de pus dimineaţa în ca"ea&
=onjour,
Carto"ii labonjour&
ora #ase, Mărie& Ciupercile, la trei&
Qi acumR Acum ce-o să se înt!mpleR
împletit #osete
$erner se treze#te după miezul nopţii #i o găse#te pe 3utta, care are acum unsprezece ani,
îngenuncheată pe podea l!ngă patul lui& Wine în poală radioul pe unde scurte, iar l!ngă ea, pe podea, e o
coală de h!rtie de desenat, pe care se conturează jumătate de ora# cu multe "erestre, imaginat de ea&
3utta î#i scoate casca #i se încruntă& n lumina slabă, bu- t lele ei rebele par mai radioase ca oric!nd - un
chibrit aprins&
O a iga *etelor, #opte#te ea, ne pun să "acem #osete& S&e-or "ace cu at!tea #oseteR
O 'robabil că %eichul are nevoie de sosete&
N
O 'entru ceR
O 'entru încălţat, 3utta& 'entru soldaţi& asă-mă să dorm&  ăi la un semnal, de jos se aud strigătele
unui băieţel O )ieg- ried *ischer O, mai înt!i unul, apoi încă două, iar $erner #i lutta a#teaptă p!nă aud
pa#ii lui *r!u (lena pe scări #i consolările ei bl!nde, apoi casa se cu"undă din nou în tăcere&
O 'e tine nu te interesează dec!t problemele de matema- lică, #opte#te 3utta& )ă te joci cu radiourile&
4u vrei să înţelegi ce se înt!mplăR
O Ce asculţiR
N
(a î#i încruci#ează braţele, î#i pune iar casca în ureche #i nu răspunde&
O Asculţi ceva ce n-ai avea voieR
O Ce-ţi pasă ţieR
O ( periculos, de-aia îmi pasă&
O 'e celelalte "ete nu pare să le deranjeze, #opte#te el& )ă împletească #osete& )ă adune ziare #i mai
#tiu eu ce&
O =ombardăm 'arisul, spune ea& A vorbit tare, iar el î#i înăbu#ă impulsul de a-i pune palma peste
gură&
3utta ridică ochii la el, s"idătoare& 'arc-ar "i biciuită de un v!nt arctic nevăzut&
O Asta ascult, $erner& Cum bombardează avioanele noastre 'arisul&
*ugă
în tot 'arisul, lumea duce porţelanuri în beciuri, coase perle în tivuri, ascunde inele de aur în cotoarele
cărţilor& =irourile muzeului răm!n "ără ma#ini de scris& Coridoarele devin "abrici de împachetat, cu
podelele acoperite de paie, rumegu# #i s"oară&
a amiază, lăcătu#ul e chemat în biroul directorului& Marie-aure stă cu picioarele cruci# pe podeaua
camerei cheilor #i încearcă să-#i citească romanul& Căpitanul 4emo intenţionează să-i ducă pe pro"esorul
Aronna2 #i pe însoţitorii săi într-o e2pediţie subacvatică printre bancuri de stridii, în căutare de perle, dar
Aronna2 se teme de rechini #i, de#i e nerăbdătoare să a"le ce urmează, propoziţiile se dezintegrează pe
pagină& Cuvintele regresează în litere, iar literele, în ni#te um"lături neinteligibile& Are senzaţia că ambele
m!ini îi sunt învelite în mănu#i groase&
în capătul coridorului, în ghereta paznicului, un custode înv!rte#te încolo #i încoace de butoanele
radioului, dar dă numai peste ţiuituri #i p!r!ituri& C!nd îl închide, lini#tea învăluie muzeul&
+e rog, hai să "ie un puzzle, un joc complicat construit de tati, o ghicitoare căreia trebuie să-i dea de
capăt& 'rima u#ă, o încuietoare cu ci"ru& A doua, o yală& A treia se va deschide dacă va #opti un cuv!nt
magic prin gaura cheii& +e t!ră#ti prin unsprezece porţi #i totul va reveni la normal&
in ora#, clopotele catedralei bat de ora unu& nu treizeci& &n tatăl ei tot nu s-a întors& a un moment

<;
dat, c!teva bu"ni- t uri distincte se aud în muzeu dinspre grădinile #i străzile din jur, de parcă cineva ar
arunca din cer saci cu ciment& a liecare impact, miile de chei tremură în dulapuri, at!rnate în i u iele lor&
'e coridor, nici o mi#care în nici un sens& %ăsună a doua scrie de izbituri - mai aproape, mai puternice&
Cheile zăngănesc, podeaua sc!rţ!ie, iar ei i se pare că simte "ire de pra" cern!ndu-se din tavan&
O +aţiR
4imic& 4ici custozi, nici oameni de serviciu, nici t!mplari, nici ţac-ţac-ţac de tocuri de secretară
travers!nd holul&
'ot măr#ălui zile în #ir "ără să măn!nce& )purcă orice #colăriţă le iese în cale&

O 5eiR
După Ce repede
c!teva îi e înghiţită
momente, vocea, de
se aude zornăit ce chei
goale#ipar sălile&deAsta
zgomot pa#i,o iar
îngroze#te&
vocea tatălui ei o strigă pe nume&
+otul se înt!mplă repede& (l deschide sertare mari, joase? zornăie zeci de inele cu chei&
O +aţi, am auzit&&&
O .răbeste-te&
N
O Cartea mea&&&
O Mai bine o la#i& ( prea grea&
O )ă-mi las cartea aiciR
(l o trage a"ară pe u#ă #i închide camera cheilor& A"ară, #irurile de copaci par străbătute de valuri de
panică, asemenea vibraţiilor unui cutremur&
O nde e pazniculR întreabă tatăl ei&
oci aproape de bordura trotuarului - soldaţi&
Marie-aure se simte con"uză& Ce se-aude, v!j!it de avioaneR Ce se simte, miros de "umR orbe#te
cumva cineva în germanăR
 aude pe taică-său schimb!nd c!teva cuvinte cu un necunoscut, căruia îi dă ni#te chei& Apoi ies pe
poartă în rue Cuvier, trec!nd pe l!ngă ceea ce ar putea "i saci cu nisip, poliţi#ti tăcuţi sau altceva postat
recent în mijlocul trotuarului&
Qase cvartale, treizeci #i opt de canale& e numără pe toate& Din cauza placajului cu care taică-său
acoperise "erestrele, în apartamentul lor e aer închis #i zăpu#eală&
O 4u durează mult, Marie-aure& Apoi o să-ţi e2plic& +aică-său îndeasă lucruri în ceea ce ar putea "i
rucsacul lui din p!nză& M!ncare, î#i spune ea, încerc!nd să identi"ice obiectele după sunete& Ca"ea& Wigări&
'!ineR
Ceva bu"ne#te iar #i geamurile tremură& esela clincăne în dulapuri& Cla2oanele automobilelor behăie&
Marie-aure se duce la cartierul miniatural #i-#i plimbă degetele peste case& )unt încă acolo& încă acolo&
încă acolo&
O Du-te la toaletă, Mărie&
O 4-am nevoie&
O )-ar putea să nu mai ai unde să mergi prea cur!nd&
(l îi pune paltonul #i o încheie la nasturi, chiar dacă e mijlocul lui iunie, #i coboară "uga în stradă& 'e
rue des 'atri- arches, aude din depărtare ca un tropăit, ca #i cum mii de oameni ar "i în mi#care& Merge
l!ngă tatăl ei cu bastonul str!ns într-un pumn #i cu cealaltă m!nă pe rucsacul lui #i nimic nu are vreo
logică, e2act ca în co#maruri&
Dreapta, st!nga& între cotituri se întind "!#ii lungi, pavate, în cur!nd ajung pe străzi pe care e convinsă
că nu mai călcase niciodată #i care ie#eau din perimetrul machetei tatălui ei& Marie-aure pierduse de mult
socoteala pa#ilor c!nd se pomenesc într-o aglomeraţie at!t de compactă înc!t simte căldura care emană
dinspre ea&
O / să "ie mai răcoare în tren, Mărie& Directorul ne-a "ăcut rost de bilete&
O 'utem intraR
O )unt încuiate porţile&
Mulţimea emană o încordare greţoasă&
O Mi-e "rică, tati&
O +ine-te de mine&
E
/ conduce în altă direcţie& +raversează am!ndoi o mare literă "or"otitoare, apoi o iau pe o străduţă care
miroase ca un #anţ plin de noroi& i însoţesc constant zornăitul înăbu#it al uneltelor tatălui ei în rucsac #i

<
cla2onatul continuu, îndepărtat al automobilelor&
în momentul următor, se pomenesc iar în aglomeraţie& ocile se întorc cu ecou dintr-un zid înalt& /
învăluie un miros de haine ude& ndeva, cineva strigă nume printr-un mega"on&
O nde suntem, tatiR
O în .are )aint-azare&
n bebelu# pl!nge& )imte un dam" de urină&
O )unt nemţi aici, tatiR
O 4u, ma cherie&
O
O DarA#a vor "i în cur!ndR
se zice&
O Qi ce vor "ace c!nd vor ajunge aiciR
O 4oi o să "im deja în tren&
ndeva în dreapta ei, un copil ţipă ascuţit& n bărbat cere mulţimii să se dea la o parte, cu o voce în
care se ghice#te panica& în apropiere, o "emeie geme întruna J)ebastienR )e- bastienRK
O ( deja noapte&
O Abia se întunecă& 5ai să ne odihnim puţin& )ă nu obosim degeaba&
O Armata a Doua e ciop!rţită, a 4oua e izolată, spune cineva& Cele mai bune escadre ale *ranţei s-au
dus pe apa s!mbetei&
O / să vină peste noi, spune cineva&
alize alunecă pe caldar!m, un căţelu# latră scurt, se aude 5uierul unui conductor, un soi de ma#inărie
mare se pune în mi#care tu#ind, apoi moare& Marie-aure încearcă să-#i potolească stomacul&
O Dar avem bilete, pentru numele lui DumnezeuU strigă cineva în spatele ei&
)e
O produce o îmbulzeală&
Cum arată, tatiR Mulţimea e cuprinsă de isterie&
O Ce, MărieR
O .ara& 4oaptea&
(a aude cum scapără bricheta, cum trage în piept #i cum s"!r!ie tutunul c!nd î#i aprinde ţigara&
O )ă vedem& +ot ora#ul e în beznă& 4u sunt lumini pe stradă, nici la "erestre& Doar ni#te lumini de
proiectoare se mi#că din c!nd în c!nd pe cer& Caută avioane& ăd o "emeie în căma#ă de noapte& Qi încă una
care duce un teanc de "ar"urii&
O Qi armateleR
O 4u e nici o armată, Mărie&
M!na lui o găse#te pe a ei& *rica i se mai domole#te& 'rin- tr-un burlan picură ploaie&
O Acum ce "acem, tatiR
O )perăm să vină un tren&
O Ceilalţi oameni ce "acR
y

5errO)iedler
)peră #i ei&
=ătăi în u#ă după ora la care începe restricţia de circulaţie& $erner #i 3utta î#i "ac temele la masa lungă,
de lemn, împreună cu alţi #ase copii& *r!u (lena î#i agaţă la rever insigna de partid înainte să deschidă u#a&
n "runta# cu un pistol la br!u #i o banderolă cu svastică pe braţul st!ng intră în casă din ploaie& )ub
pla"onul jos al odăii, bărbatul pare neverosimil de înalt& $erner se g!nde#te la radioul pe unde scurte dosit
în vechiul dulăpior pentru articole sanitare de sub patul lui& Au a"lat. se g!nde#te el&
*runta#ul se uită prin cameră O soba cu cărbuni, ru"ele at!rnate la uscat, copiii mărunţei - cu ostilitate
#i condescendenţă în doze egale& 'istolul lui e negru? pare să capteze toată lumina din cameră&
$erner riscă o singură privire către sora lui& Atenţia ei răm!ne concentrată asupra vizitatorului&
*runta#ul alege o carte de pe masa din salon O o carte pentru copii despre un tren vorbitor - #i o răs"oie#te
p!nă la ultima pagină înainte să-i dea drumul& Apoi spune ceva care-i scapă lui $erner&
*r!u (lena î#i încruci#ează braţele peste #orţ, iar $erner observă că gestul ei e o încercare de a-#i
controla tremurul&
O $erner, îl strigă ea cu voce domoală, ca prin vis, "ără a-#i lua ochii de la "runta#& /mul ăsta spune
că are un radio tare trebuie&&&
O Adu-ţi sculele, spune bărbatul&

<<
a plecare, $erner se uită o singură dată înapoi1 3utta stă cu "runtea #i cu palmele lipite de geamul
"erestrei din living&  umina vine din spatele ei #i e prea departe, a#a că nu-i poate deslu#i e2presia& Apoi,
ploaia o acoperă&
$erner are jumătate din înălţimea "runta#ului #i trebuie să "acă doi pa#i în loc de unul ca să se ţină
după el& îl urmează pe l!ngă case muncitore#ti #i pe l!ngă santinela postată la poalele dealului, unde
locuiesc administratorii minei& 'loaia cade oblic la lumina lămpilor& 'uţinii oameni înt!lniţi se "eresc tlin
calea "runta#ului&
$erner nu riscă să pună întrebări& a "iecare bătaie de inimă simte un impuls acut de a "ugi&

)e apropie
niciodată de poarta
de aproape, celei mai
ca acum& mari case
n steag mare,dinpurpuriu,
colonie,greu
o casă
depe care oat!rnă
ploaie, văzusedede o mie de unei
la pervazul ori, dar
"erestre
de la etaj&
*runta#ul bate la o u#ă din spate& / servitoare într-o rochie cu talie înaltă le ia jachetele, le scutură cu
îndem!nare de apă #i le at!rnă într-un cuier cu picioare de alamă& Din bucătărie vine miros de prăjitură&
*runta#ul îl ghidează pe $erner spre o su"ragerie în care o "emeie cu "aţa subţire, cu trei margarete în
păr, stă pe un scaun #i răs"oie#te o revistă&
O Doi pui#ori plouaţi, spune ea, apoi se întoarce la revista ei& 4u-i invită să ia loc&
+ălpile bocancilor lui $erner se a"undă într-un covor gros& =ecuri electrice ard într-un candelabru
at!rnat deasupra mesei& 'e tapet se împletesc tranda"iri& n "oc arde înăbu#it în #emi- neu& 'e toţi cei patru
pereţi at!rnă în rame "erotipii cu strămo#i "ioro#i& Aici i-or duce să-i aresteze pe băieţii ale căror surori
ascultă posturi de radio străineR *emeia întoarce una după alta paginile revistei& Are unghiile colorate într-
un roz aprins&
'e scară coboară un bărbat într-o căma#ă e2trem de albă&
O Doamne, tare micuţ mai e, nu-i a#aR i se adresează el "runta#ului& +u e#ti celebrul reparator de
radiouriR 'ărul negru #i des al bărbatului pare lipit de cap cu un strat de lac& %udol" )iedler, continuă el& 
e2pediază pe "runta# cu o mi#care scurtă din bărbie&
$erner încearcă să dea aerul a"ară& 5err )iedler se încheie la man#ete #i î#i cercetează re"le2ia într-o
oglindă a"umată& Are ni#te ochi "oarte alba#tri&
O A#adar&&& 4u e#ti un băiat prea vorbăreţ, nuR ite #i aparatul bucluca#& Arată către un uria# 'hilco
american din camera vecină& )-au mai uitat doi băieţi la el& Apoi am auzit de tine& Merită să încercăm, a#a-
iR (a O arată din cap spre "emeie - moare să-#i asculte emisiunea& Qi buletinele de #tiri, normal&
/ spune în a#a "el înc!t $erner înţelege că "emeia nu e deloc interesată să asculte buletinele de #tiri&
(a nu ridică privirea& 5err )iedler z!mbe#te de parcă ar vrea să spună1 Noi (oi. "iule. ti' c& istoria o ia pe
c&i 'ai ocolite. nu$i aa2 Are ni#te dinţi "oarte mărunţi&
O 4u te grăbi&
$erner se lasă pe vine în "aţa radioului #i încearcă să-#i controleze emoţiile& îi dă drumul, a#teaptă să
se încălzească lămpile, apoi înv!rte#te u#urel de buton, de la dreapta la st!nga& %ote#te iar de buton la
dreapta& 4imic&
( cel mai grozav radio care-i căzuse vreodată în m!nă1 tablou de comandă înclinat, reglaj magnetic,
mare c!t un răci- tor& 0ece lămpi, toate gamele de undă, superheterodină, cu ni#te muluri e2travagante,
"estonate, #i o carcasă din lemn de nuc în două nuanţe& Are unde scurte, bandă largă, un ate- uuator mare -
radioul ăsta e mai scump dec!t toate obiectele d i I I casa de copii luate la un loc& 'robabil că 5err )iedler
poate prinde #i A"rica, dacă vrea&
'ereţii sunt tapetaţi cu cotoare de cărţi verzi #i ro#ii& *run- i&i#ul a dispărut& în camera vecină, 5err
)iedler vorbe#te la tele"on, scăldat de lumina unei lămpi&
4u-l arestează nimeni& îi cer doar să repare acest radio&
$erner de#urubează panoul din spate #i se uită înăuntru, l oate lămpile sunt intacte #i totul pare în
regulă&
O =un, mormăie el pentru sine& .!nde#te&
)e a#ază cu picioarele încruci#ate& Cercetează circuitele& =ărbatul, "emeia, cărţile #i ploaia se
estompează tot mai mult p!nă c!nd nu mai răm!n dec!t radioul #i înc!lceala lui de "ire& încearcă să-#i
imagineze traseul săltăreţ al electronilor, seria de semnale ca o cărare într-un ora# aglomerat, semnalul %*
intr!nd printr-un loc, trec!nd printr-o reţea de ampli"icatoare, &ipoi prin di"erite condensatoare, de acolo la
trans"ormatoare&&&

<
e vede& Două "isuri pe unul dintre "irele rezistenţei& $erner se uită pe "uri# pe deasupra radioului1 la
st!nga lui, "emeia î#i cite#te revista? la dreapta, 5err )iedler vorbe#te la tele"on&
: Ein c!nd în c!nd, 5err )iedler î#i neteze#te cu arătătorul #i degetul mare dunga pantalonilor vărgaţi, să se
vadă mai bine&
Cum să nu vadă doi oameni un lucru at!t de simpluR 'are o plea#că& / nimica toatăU $erner
reîn"!#oară rezistenţa, lipe#te "irele #i bran#ează radioul& C!nd îi dă drumul, mai că se a#teaptă să ia "oc& în
loc de asta, se aude murmurul tulbure al unui sa2o"on&
a masă, "emeia lasă revista deoparte #i-#i pune toate cele zece degete pe obraji& $erner iese din

spatele radioului&
O -a reparat+imp decu
numai c!teva clipe,
puterea în mintea
g!nduluiU lui n-are
e2clamă loc nici
"emeia& un )iegler
5err alt sentiment în receptorul
acoperă a"ară de trium"&
cu m!na #i
îi aruncă o privire&
O A stat acolo ca un #oricel #i s-a g!ndit, apoi l-a reparat în jumătate de minutU (a î#i "lutură unghiile
strălucitoare #i pu"ne#te într-un r!s copilăresc&

<B
5err )iedler pune tele"onul în "urcă& *emeia vine în salona# #i îngenunchează în "aţa radioului O e
desculţă #i de sub tivul "ustei i se iţesc gambele albe, netede& (a rote#te de buton& )e aude o bolboroseală,
apoi un torent de muzică limpede& %adioul are un sunet plin, viu, a#a cum $erner nu mai auzise niciodată&
O /U (a izbucne#te iar în r!s&
$erner î#i adună sculele& 5err )iedler stă în picioare, în "aţa radioului, #i parcă-i vine să-l m!ng!ie pe
cap pe băiat&
O *ormidabil, spune el& îl conduce pe $erner la masa din su"ragerie #i strigă la slujnică să aducă
prăjitură& Aceasta e adusă imediat - patru "elii pe o "ar"urie albă, simplă& +oate sunt presărate cu zahăr
pudră,
O cu c!te euninterzisă,
*ri#ca boţ de "ri#că
#tiu& pe deasupra&
Dar, spune el,$erner cascăarătătorul
duc!ndu-#i gura a mirare& 5err
la buze, ne)iedler r!de& #i noi& 5aide&
mai strecurăm
$erner ia o bucată& n potop de zahăr pudră i se întinde pe bărbie& în camera vecină, "emeia înv!rte un
buton, iar în di"uzor încep să declame voci& (a ascultă o vreme, apoi începe să aplaude a#a cum stă acolo,
desculţă, în genunchi& *eţele severe din "erotipii privesc de sus&
$erner măn!ncă o bucată de prăjitură, apoi încă una, apoi o ia #i pe a treia& 5err )iedler îl prive#te cu
capul u#or aplecat, amuzat, g!ndindu-se la ceva&
O (#ti mare "igură, nu-i a#aR Cu părul ăla& Ca după un #oc oribil& +atăl tău cine eR
$erner clatină din cap&
O A#a-i& Casa de copii& )unt un caraghios& Mai ia o "elie& a mai pune-ţi ni#te "ri#că&
*emeia bate iar din palme& )tomacul lui $erner scoate un ghiorăit& )imte privirea bărbatului aţintită
asupra lui&
O umea zice că aici, la mine, nu e o poziţie prea grozavă, spune 5err )iedler& Auzi la ei - cică n-ai
pre"era să "ii la =erlinR )au în *ranţaR 4-ai pre"era să "ii căpitan pe "ront, să vezi cum avansează liniile,
departe de toată - aici, arată cu m!na
spre geam O negreala astaR Dar eu le răspund că aici sunt în miezul lucrurilor& e spun că de aici vin
combustibilul #i oţelul& Asta-i "urnalul ţării&
$erner î#i drege glasul&
O 4oi muncim pentru pace& ( o propoziţie pe care o auziseră întocmai, el #i 3utta, la radioul
Deutschlandsender, în urmă cu trei zile& 'entru binele lumii&
5err )iedler r!de& $erner e din nou impresionat văz!ndu-i dinţii mulţi #i mărunţi&
O Qtii care e marea lecţie a istorieiR Aceea că istoria este N N
c eea ce spun învingătorii că este& Asta e lecţia& Cine c!#tigă, ăla decide cursul istoriei& 4oi acţionăm pentru
interesele noas- i re& )igur că da& Arată-mi mie o persoană sau un popor care nu "ace asta& Qmecheria e să-ţi
dai seama unde ţi-e interesul&
A rămas o "elie de prăjitură& %adioul susură, "emeia r!de, iar 5err )iegler, hotără#te $erner, nu
seamănă deloc cu vecinii lui, cu chipurile lor precaute, îngrijorate - chipuri de oameni obi#nuiţi să-i vadă
pe cei dragi dispăr!nd în "iecare
dimineaţă în subteran& *ata lui e curată si hotăr!tă& ( un om
ENN
care are încredere deplină în propriile-i privilegii& Qi, la nici cinci metri, stă îngenuncheată "emeia asta cu
unghii lăcuite #i gambe lipsite de păr - o "emeie at!t de di"erită de tot ceea ce cunoa#te $erner, înc!t ar
putea "i la "el de bine de pe altă planetă& )au ar putea "i ie#ită direct din uria#ul 'hilco&
O +e pricepi să me#tere#ti, spune 5err )iedler& (#ti precoce& (2istă locuri pentru băieţii ca tine&
Qcolile generalului 5eissmeyer& Cele mai bune dintre toate& )e învaţă #i mecanică acolo& Decriptare,
propulsia rachetelor, tot ce e nou&
$erner nu #tie încotro să privească&

O 4oi n-avem
O +ocmai ăsta ebani&
geniul acestor instituţii& i interesează clasele de jos, muncitorimea& =ăieţi nepătaţi de
mizerii burgheze, spune 5err )iedler încrunt!ndu-se& Cinema #i a#a mai departe& or băieţi destoinici&
=ăieţi e2cepţionali&
O Da, domnule&
O (2cepţionali, repetă el, încuviinţ!nd din cap #i vorbind ca pentru sine& *luieră o dată #i "runta#ul î#i
"ace iar apariţia, cu casca în m!nă& /chii soldatului zboară la "elia de prăjitură rămasă #i de-acolo mai
departe&
O Au o comisie de recrutare în (ssen, spune 5err )iedler& / să-ţi scriu o recomandare& Qi ţine aici& îi
întinde lui $erner #aptezeci #i cinci de mărci, iar $erner se grăbe#te să-#i îndese bancnotele în buzunar&
*runta#ul r!de&
N
O 0ici că l-au "ript la degeteU
5err )iedler era deja atent la altceva&
O / să-i trimit o scrisoare lui 5eissmeyer, repetă el& ( #i-n interesul nostru, #i-n interesul tău& 4oi
"acem tot ce "acem pentru binele lumii, aiR îi "ace cu ochiul& Apoi, "runta#ul îi dă lui $erner o autorizaţie
de circulaţie după ora interdicţiei #i îl conduce a"ară&
$erner merge spre casă "ără să simtă ploaia, încerc!nd să absoarbă enormitatea celor înt!mplate& 4ouă
b!tlani stau ca ni#te "lori în apa canalului de l!ngă cocserie& / barjă î#i "ace auzită nesu"erita sirenă,
vagoanele cu cărbune se rostogolesc pe #ine încolo #i încoace #i prin întuneric se răs"r!ng bu"niturile
ma#inii de încărcat&
a casa de copii, toată lumea a "ost trimisă la culcare& *r!u (lena stă chiar l!ngă holul de la intrare, cu
un munte de ciorapi spălaţi în poală #i sticla de sherry pentru gătit între picioare& în spatele ei, la masă,
3utta îl prive#te pe $erner cu o intensitate electrică&
O Ce-a vrutR întreabă *r!u (lena&
O A vrut doar să repar un radio&
O 4imic altcevaR
O 4u&
O +e-au întrebat cevaR Despre tineR )au despre copiiR
O 4u, *r!u (lena&
*r!u (lena dă a"ară o gură imensă de aer, de parcă n-ar mai "i e2pirat de două ore&


O 0ieu 'erci8F *emeia î#i masează t!mplele cu ambele m!ini& 3utta, acum poţi să te duci la culcare,
spune ea&
3utta ezită&
O -am reparat, spune $erner&
O A#a te vreau, $erner& *r!u (lena ia o gură zdravănă de lierry, ochii i se închid #i capul îi cade pe
spate& Wi-am păstrat c!te ceva de la cină& 3utta se duce spre scară, cu privirea #ovăitoare&
în bucătărie, totul pare înghesuit #i murdar de cărbune& *r!u (lena aduce o "ar"urie pe care stă un
singur carto" "iert, tăiat în două&
O Mulţumesc, spune $erner& )imte încă în gură gustul prăjiturii& 'endulul bătr!nului ceas de perete
se leagănă întruna& 'răjitura, covorul gros, "ri#ca, unghiile roz #i gambele lungi ale lui *r!u )iedler -
senzaţiile i se înv!rtesc lui $erner in cap ca într-un carusel& î#i aminte#te cum o ducea pe 3utta seară de
seară în căruţ p!nă la Mina 4ouă, cea în care dispăruse tatăl lor, de parcă s-ar "i a#teptat ca tatăl lor să se
t!rască a"ară din vreun li"t&
umină, electricitate, eter& )paţiu, timp, masă& -rincipiile 'ecanicii. de 5einrich 5ertz& Celebrele #coli
ale lui 5eissmeyer& 0ecriptare. propulsia rac+etelor. tot ce e nou,
Deschideţi ochii, spunea "rancezul de la radio, #i vedeţi cu ei tot ce puteţi înainte să se închidă pe
vecie&
O $ernerR
O Da, *r!uR
O 4u ţi-e "oameR
*r!u (lena - "iinţa cea mai apropiată de o mamă de care va avea parte vreodată& $erner măn!ncă, de#i
nu-i e "oame& Apoi îi dă ei cele #aptezeci #i cinci de mărci, iar ea clipe#te c!nd vede suma #i-i înapoiază
cincizeci&
)us, după ce o aude pe *r!u (lena duc!ndu-se la toaletă #i băg!ndu-se la ea în pat, iar casa se cu"undă
într-o lini#te  deplină, $erner numără p!nă la o sută& Apoi se ridică din pătuţ, scoate micul radio pe unde
scurte din trusa de prim ajutor - vechi de #ase ani #i împănat cu modi"icările "ăcute de el, "ire înlocuite, un
solenoid nou, notaţiile 3uttei de jur împrejurul bobinei de acordare -, iese cu el pe străduţa din spatele casei
#i-l zdrobe#te cu o cărămidă&
(2od
'arizienii se îmbulzesc în continuare pe porţi& a unu noaptea, jandarmeria a scăpat deja situaţia de
sub control, iar de peste patru ore n-a mai sosit #i n-a mai plecat nici un tren& Marie-aure doarme pe
umărul tatălui ei& ăcătu#ul nu aude nici un #uierat, nici un zăngănit de vagoane cuplate - nici un tren& n
zori, hotără#te că e mai bine să meargă pe jos&
Merg toată dimineaţa& 'arisul se subţiază întruna, numai case joase #i prăvălii de sine stătătoare,
despărţite de #iruri lungi de copaci& Amiaza îi prinde strecur!ndu-se prin ambuteiajul de ma#ini de pe o
autostradă nouă, aproape de au- cresson, la mai bine de cincisprezece Lilometri de apartamentul lor,
departe de casă cum Marie-aure nu mai "usese niciodată&
n v!r"ul unui deal pitic, tatăl ei se uită în spate1 ma#ini c!t cuprinde cu ochii, camioane #i dube, o
decapotabilă -:8 elegantă, cu capotă de p!nză, înghesuită între două căruţe trase de cat!ri, ma#ini cu osii
de lemn, unele rămase "ără benzină, c!teva cu "erme întregi îngrămădite în remorci, găini #i porci în cu#ti,
vaci tropotind la pas, c!ini g!"!ind la geamuri&
întreaga procesiune se t!ră#te pe l!ngă ei, nu cu mult mai repede dec!t merg ei& Am!ndouă sensurile
sunt blocate - toată lumea se îndreaptă #ont!c-#ont!c spre vest, c!t mai departe& +rece o "emeie pe bicicletă,
cu zeci de coliere din pietre "alse la g!t& n bărbat trage după el, intr-un căruţ, un "otoliu de piele în
mijlocul căruia stă #i se spală o pisică neagră& Mai multe "emei împing cărucioare pentru copii pline p!nă
la re"uz cu porţelanuri, colivii pentru păsări, cristale& n bărbat intr-un smoching înaintează strig!nd
Jăsaţi-mă să trec, pentru numele lui DumnezeuT :, dar nimeni nu se dă la o parte, iar el merge în acela#i
ritm ca ceilalţi&
Marie-aure se ţine de #oldul tatălui ei, cu bastonul str!ns în pumn& a "iecare pas, aude noi întrebări
plutind "ără de trup în jurul ei1 C*t 'ai e p*n& la Saint$Ger'ain2 A%e' '*ncare , tuic&2 Cine are
enin&2 Aude soţi strig!nd la soţii? aude că un copil "usese călcat de un camion ceva mai sus, pe #osea&
 )lavă Domnului "r&E&

B
După-amiaza, o tripletă de avioane trece-n zbor peste ei, zgomotoase, rapide #i la mică altitudine, iar
oamenii se lasă pe vine "iecare unde se a"lă, unii ţipă, iar alţii se aruncă în #anţ #i-#i îngroapă "eţele printre
buruieni&
'e înserat, ajung la vest de ersailles& +ălpile lui Marie-aure s!ngerează, ciorapii i s-au rupt, la
"iecare o sută de pa#i se împiedică& C!nd spune că nu mai poate merge, tatăl ei o duce în braţe mai departe,
în sus, pe deal, printre "lori de culoarea mu#tarului p!nă c!nd ajung pe un c!mp, la c!teva sute de metri de
o mică "ermă& C!mpul "usese cosit doar p!nă la jumătate, iar "!nul nu "usese str!ns cu grebla în căpiţe& De
parcă "ermierul se oprise din muncă #i "ugise&

el îi ăcătu#ul scoate
ia picioarele din rucsac
în poală& o bucată
a răsărit, de p!ine
în lumina #i c!ţiva
serii, c!r- naţi
deslu#e#te liniaalbi, măn!ncă
cenu#ie am!ndoi
a tra"icului în tăcere,
masat apoi
între cele
două margini ale #oselei& =ehăitul slab, uluit, al cla2oanelor automobilelor& Cineva strigă, probabil după un
copil pierdut, iar v!ntul duce mai departe strigătul&
O A luat ceva "oc, tatiR
O 4-a luat nimic "oc&
O Miroase a "um&
(l îi dă jos ciorapii ca să-i e2amineze tălpile& în m!inile lui, picioarele ei sunt u#oare ca ni#te păsări&
O Ce se audeR
O Cosa#i&
O ( întunericR
O )e "ace&
O nde o să dormimR
O Aici&

O
O Avem
4u, mapaturiR
cherie&
O nde mergem, tatiR
O Directorul mi-a dat adresa unei persoane care o să ne ajute&
O De undeR
O Dintr-un ora# care se nume#te (vreu2& / să mergem la un anume Monsieur .iannot& ( un prieten
al muzeului&
O C!t de departe e (vreu2R
O 'e jos, o să ajungem acolo în doi ani&
(a îl prinde de antebraţ&
O +e tachinam, Mărie& (vreu2 nu e "oarte departe& Dacă găsim un mijloc de transport, m!ine
ajungem& / să vezi&
(a reu#e#te să tacă preţ de vreo douăsprezece bătăi de inimă& Apoi întreabă1
O Dar acumR
O Acum dormim&
O *ără patR
O / să ne ţină iarba loc de pat& )-ar putea să-ţi placă&
O n (vreu2 o să avem paturi, tatiR
O (u asa zic&
N
O Dar dacă el n-o să ne primeascăR
O / să ne primească&
O Qi dacă nuR
O Atunci o să mergem în vizită la unchiul meu& )trăunchiul tău& n )aint-Malo&
O nchiul (tienneR 0iceai că e nebun&
O Da, într-o oarecare măsură& )ă "ie cam la vreo #aptezeci
si sase la sută nebun&
NN
(a nu r!de&
O C!t de departe e )aint-MaloR
O .ata cu întrebările, Mărie& Monsieur .iannot o să ne primească la (vreu2& în ni#te paturi mari #i
moi&

@
O C!tă m!ncare avem, tatiR
O Avem ceva& ti mai e "oameR
E
O 4u mi-e "oame& reau să păstrăm m!ncarea&
O =ine& 5ai s-o păstrăm& Acum hai să tăcem din gură #i să ne odihnim&
(a se întinde pe spate& (l î#i mai aprinde o ţigară& Mai are #ase& ilieci se reped în zbor #i dau iama în
norii de ţ!nţari, iar insectele se împră#tie #i se regrupează iar& Sunte' nite oareci. î#i spune el, iar pe cer
roiesc ulii,
O (#ti tare curajoasă, Marie-aure&
*ata a adormit deja& întunericul nopţii se ad!nce#te& C!nd î#i termină ţigara, lasă picioarele lui Marie-
aure pe păm!nt, o acoperă cu haina lui #i deschide rucsacul& 'e pipăite, î#i găse#te trusa cu scule de
t!mplărie& Mici "erăstraie, cuie, dalte de scobit, cuţite de cioplit, #mirghel "in& Multe dintre unelte îi
aparţinuseră bunicului lui& )coate din căptu#eala trusei un săculeţ din p!nză solidă, legat cu s"oară& +oată
ziua se abţinuse să nu se uite înăuntru& Acum deschide săculeţul si-i răs-
NN
toarnă conţinutul în palmă&
'iatra din m!na lui e cam c!t o castană& Chiar #i la această oră t!rzie, în lumina chioară, străluce#te
într-un albastru maiestuos& Ciudat de rece&
Directorul spusese că aveau să "ie trei "alsuri& Cu adevăratul diamant, patru& nul avea să răm!nă la
muzeu& Celelalte trei aveau să "ie trimise în direcţii di"erite& nul în sud, cu un t!năr geolog& Altul, în nord,
cu #e"ul pazei& Qi ultimul e aici, la vest de ersailles, pe un c!mp, în trusa cu scule a lui Daniel e=lanc,
lăcătu# principal la Muzeul 4aţional de storie 4aturală&
+rei "alsuri& nul autentic& ( mai bine, spusese directorul, ca nici unul dintre ei să nu #tie dacă are
asupra sa diamantul real sau o imitaţie& Qi cu toţii, adăugase el, privindu-i pe "iecare cu gravitate, ar trebui
să se poarte ca #i cum ar "i în posesia celui autentic&
ăcătu#ul î#i spune că diamantul lui nu e cel adevărat& (ra imposibil ca directorul să dea cu bună
#tiinţă pe m!na unui

B9
meseria# un diamant de o sută treizeci #i trei de carate #i să-l lase să plece cu el din 'aris& Qi totu#i,
cum stă #i se uită la el, nu se poate abţine să nu se întrebe1 Oare ar putea "i a(e%&rat2
)crutează c!mpul& Copaci, cer, "!n& întuneric învăluitor ca o cati"ea& C!teva stele palide deja ivite&
Marie-aure respiră egal în somn& Cu to#ii ar treui s& se poarte ca i cu' ar "i )n posesia celui autentic,
ăcătu#ul leagă iar piatra în săculeţ #i pune săculeţul înapoi în rucsac& îi simte greutatea, micuţ cum e, de
parcă #i l-ar "i strecurat în minte O un nod&
După c!teva ceasuri, se treze#te #i vede "orma unui avion acoperind stelele, în zborul său spre est&
C!nd trece pe deasupra lor, scoate un p!r!it slab, ca atunci c!nd se rupe ceva& Apoi dispare& După c!teva

clipe,Dincolo
păm!ntul se zdruncină&
de un zid de copaci, un colţ de cer nocturn se aprinde în ro#u& în lumina vie, p!lp!itoare, vede
că avionul nu e singur, că cerul colcăie de ele, o duzină de avioane repe- zindu-se încolo #i încoace,
năpustindu-se în toate direcţiile #i, într-un moment de dezorientare, i se pare că nu prive#te în sus, ci în jos,
ca #i cum un re"lector ar "i "ost îndreptat spre un ochi de apă s!ngerie, cerul ar "i devenit mare, iar
avioanele, ni#te pe#ti "lăm!nzi, hărţuindu-#i prada în beznă&
II
= august 1944
)aint-Malo
#ile zboară din tocurile lor& Cărămizile se "ac pulbere& 4ori uria#i de calcar, păm!nt #i granit ţ!#nesc
pe cer, tot mai um"laţi& C!nd ploaia de ţigle smulse de pe acoperi#uri contene#te, toate cele douăsprezece
bombardiere au întors deja de mult, au luat altitudine #i s-au regrupat sus, deasupra canalului&
*lăcări urcă iute pe ziduri& Ma#ini parcate, draperii, abajururi, canapele, saltele #i aproape toate cele
douăzeci de mii de volume ale bibliotecii publice iau "oc& *lăcările băltesc #i înaintează tru"a#e& )e revarsă
de-o parte #i de alta a meterezelor ca ni#te valuri& W!#nesc pe străzi, pe deasupra acoperi#urilor, printr-o
parcare& *umul alungă pra"ul? cenu#a alungă "umul& n chio#c de ziare plute#te în aer, arz!nd&
Dinacest
p&ete pivniţele
ora#iicriptele ora#ului,
pe locuitorii lui. malouinii
te rug&'. î#i
nu îndreaptă spre
uita (e noi. cer ie.
sla%& legămintele1 0oa'ne
a'in, Mo#negi 0u'neeule.
str!ng în m!ini
"elinare de v!nt, se aud ţipete de copii, urlete de c!ini& C!t ai clipi, grinzi bătr!ne de patru sute de ani din
case identice iau "oc& / parte din ora#ul vechi, vecină cu zidurile vestice, se trans"ormă într-o "urtună de
"oc ale cărei v!rtejuri aprinse ating, în punctul lor cel mai înalt, nouăzeci de metri& ( a#a o "oame de
o2igen, înc!t obiecte mai grele dec!t pisicile de casă sunt t!r!te în "lăcări& *irme de magazine se leagănă în
ţ!ţ!ni spre dogoare& n arbust în ghiveci se ros- înţole#te printre dăr!mături #i se răstoarnă& ăstuni goniţi
de lN] liornuri iau "oc, se reped ca ni#te sc!ntei luate de v!nt peste ziduri #i se sting în mare&
 "otei des Abeilles de pe rue de la Crosse devine aproape imponderabil timp de c!teva clipe, luat pe
sus de un v!rtej de "lăcări, apoi se prăbu#e#te pe păm!nt într-o ploaie de bucăţele&
%ue auborel numărul ;
Marie-aure se "ace ghem sub pat, cu piatra în pumnul st!ng #i căsuţa în m!na dreaptă& Cuiele din
sc!nduri gem #i ipă& =ucăţi de tencuială, de cărămidă #i de sticlă cad grămadă pe podea, pe ora#ul
miniatural de pe masă #i pe salteaua de deasupra ei&
O +aţi, tati, tati, tati, spune Marie-aure, dar corpul ei pare să se "i desprins de voce, iar cuvintele se
înlănţuie într-o i adenţă stinsă, tristă& i trece prin cap că păm!ntul de sub )aint-Malo se ţinuse p!nă atunci
în reţeaua de rădăcini a unui copac uria# a"lat în centrul ora#ului, într-o piaţă unde n-o dusese nimeni
niciodată, iar acum m!na Domnului smulsese copacul gigantic din rădăcini #i cu el granitul, grămezi #i
mormane #i cocoloa#e de pietre desprinz!ndu-se pe măsură ce trunchiul era tras în sus, urmat de
tentaculele um"late ale rădăcinilor - reţeaua de rădăcini tot ca un copac întors pe dos #i în"ipt în păm!nt, nu
a#a ar ar "i descris-o oare doctorul .e"- lardR -, a#a că zidurile se năruiau, străzile o luau la vale, conace
întinse pe un cvartal se dăr!mau ca ni#te jucării&
încet, cu recuno#tinţă, lumea se lini#te#te& De a"ară se aude un clinchet slab - probabil cioburi de sticlă
care cad în stradă& 0gomotul e "rumos #i totodată straniu, de parcă ar ploua cu pietre preţioase&
/are unchiul ei scăpase din asta, pe unde o "i "ostR
)e putea scăpaR
Dar ea scăpaseR
Casa trosne#te, picură, geme& rmează apoi un zgomot ca de v!nt prin iarba înaltă, doar că mai lacom&
+rage de draperii #i de părţile delicate din urechile ei&
(a simte "umul #i-#i dă seama& *oc& .eamul din dormitorul ei s-a "ăcut ţăndări #i dincolo de obloane se
aude cum arde ceva& Ceva imens& Cartierul& întregul ora#&
'eretele, podeaua #i spaţiul de sub patul ei răm!n reci& Casa nu luase încă "oc& Dar pentru c!t timpR
Calmează-te, î#i spune ea& +e concentrezi să-ţi umpli plăm!nii, să-i gole#ti& ar să-i umpli& 4u iese de
sub pat& î#i spune Ce n 3est pas la realite &
5otel des Abeilles
Ce î#i aminte#teR  văzuse pe =ernd, genistul, închiz!nd u#a beciului #i a#ez!ndu-se pe scară& îl văzuse
pe uria#ul *ranL olLheimer a#ezat în "otoliul auriu, pigulindu-#i ceva de pe pantaloni& Apoi, becul din
tavan se stinsese, olLheimer î#i aprinsese lanterna #i un muget se prăvălise peste ei, un zgomot at!t de
asurzitor înc!t părea o armă în sine, devor!nd tot, zg!lţ!ind însă#i scoarţa păm!ntului #i preţ de o clipă
$erner nu mai văzuse altceva dec!t lanterna lui oLlheimer tulind-o ca un g!ndac speriat&
*useseră azv!rliţi la păm!nt& +imp de o clipă, o oră sau o zi O cine să #tie c!t O $erner se pomenise
iar în 0ollverein, deasupra unui morm!nt de la marginea unui c!mp, săpat de un miner pentru doi cat!ri, #i
era iarnă #i $erner n-avea mai mult de cinci ani, iar pielea cat!rilor devenise aproape translucidă, ast"el că
li se deslu#ea vag conturul oaselor de sub ea, aveau cocoloa#e de păm!nt în ochii deschi#i, iar el era at!t de
 4u e real "r&E&

B<
"lăm!nd înc!t se întrebase dacă mai aveai ce m!nca din ei&
Auzise lopata lovindu-se de pietre&
Auzise răsu"larea surorii lui&
Apoi, ca o coardă elastică întinsă la limită, ceva îl trăsese înapoi în pivniţa de sub 5otel des Abeilles&
'odeaua nu mai vibra, dar sunetul era la "el de intens& î#i \icoperă urechea dreaptă cu palma& uietul
continuă, o mie dc albine care zumzăie, "oarte aproape&
O ( zgomotR întreabă el, dar nu-#i aude propria voce& 'ar- tca st!ngă a "eţei îi e udă& Că#tile pe care le
purta nu mai sunt& nde e masa de lucru, unde e aparatul de radio, ce-i cu greutăţile astea de pe elR

vezi î#i
ce îndepărtează bucăţi
"ac ceilalţi, vezi "ierbinţi
de radio& de piatră
eri"ică #i lemn
ie#irea& ezidece-i
pe umeri, de ^#tia
cu auzul& pe piept
sunt#ipa#ii
din păr& Caută încearcă
raţionali& lanterna,să
se ridice, dar tavanul e mai jos acum #i se love#te la cap&
Cald& +ot mai cald& î#i spune1 )untem încuiaţi într-o cutie, iar cutia a "ost aruncată în gura unui vulcan&
+rec clipe& 'oate chiar minute& $erner e în genunchi& anterna& Apoi ceilalţi& Apoi ie#irea& Apoi auzul&
'oate că, mai sus, soldaţii u"tHa""e scormonesc deja printre dăr!mături, să-i ajute& Dar nu-#i găse#te
lanterna& 4ici măcar nu se poate ridica în picioare&
în bezna totală, o mie de p!lp!iri mi#cătoare, albastre #i ro#ii, i se a#tern ca o p!nză peste ochi& *lăcăriR
*antomeR Ating iu treacăt podeaua, apoi se înalţă spre tavan, radiind o lumină ciudată, senină&
O )untem morţiR strigă el în întuneric& Am muritR
Qase etaje pe scări
4ici nu s-a stins bine huruitul bombardierelor că un obuz #uieră pe deasupra casei #i e2plodează în
apropiere, cu o bu"nitură surdă& Ceva răpăie pe acoperi# O bucăţi de obuzR de zgurăR O, iar Marie-aure
spune cu voce tare1 JAici e#ti prea susK #i "ace un e"ort să iasă de sub pat& )tătuse #i a#a prea mult&
'une piatra înapoi în căsuţă, trage la loc panourile care alcătuiesc acoperi#ul, răsuce#te hornul cum era #i-#i
pune casa în buzunarul rochiei&
nde-i sunt panto"iiR )e t!ră#te pe podea, dar degetele ei nu înt!lnesc dec!t bucăţi de lemn #i ceea ce
par a "i cioburi de geam& î#i găse#te bastonul #i, numai în ciorapi, iese pe u#ă în hol& Acolo, mirosul de "um
se simte mai puternic& 'odeaua e încă rece, la "el #i pereţii& )e u#urează în toaleta de la etajul #ase #i-#i
reprimă re"le2ul de a trage apa, #tiind că bazinul nu se mai umple, apoi mai veri"ică o dată că aerul nu e
"ierbinte înainte de a continua&
Qase pa#i p!nă la scară& n al doilea obuz #uieră peste casă, Marie-aure ţipă, iar candelabrul din
tavan clincăne în timp ce obuzul e2plodează undeva în estuar&
'loaie de cărămizi, ploaie de pietricele, ploaie mai domoală de "uningine& /pt trepte în spirală p!nă jos
- a doua #i a cin- cea treaptă sc!rţ!ie& %ăsucire în jurul st!lpului, încă opt trepte& (tajul patru& +rei& Aici,
veri"ică "irul declan#ator întins de unchiul ei sub măsuţa cu tele"onul de pe palier& Clopoţelul stă agăţat, iar
"irul răm!ne întins pe verticală, petrecut prin gaura pe care o dăduse el în perete& 4imeni nu trecuse pe
acolo&
/pt pa#i pe hol, p!nă la baia de la etajul trei& Cada e plină, în ea plutesc tot "elul de lucruri, probabil

coji de tencuială
pe săturate& din tavan, iar sub genunchi simte mizerie, dar tot î#i duce buzele la supra"aţa apei #i bea
C!t intră&
)e întoarce la scară #i coboară la primul etaj& Apoi la parter1 balustrada sculptată cu lujeri de viţă-de-
vie& Cuierul s-a răsturnat& în hol sunt bucăţi de ceva ascutit O ceramică, din bu"etul din su"ragerie, deduce
ea O, a#a că se străduie#te să calce c!t poate de u#or&
'robabil că #i aici, jos, se spărseseră geamuri O iar îi vine
miros de "um& 5aina de l!nă a unchiului ei at!rnă în cuierul
din salon& (a o îmbracă& 4ici aici nu dă de panto"i O ce-o "i
"ăcut cu eiR =ucătăria e o învălmă#eală de ra"turi si vase căzute&
NN
/ carte de bucate zace cu "aţa în jos în calea ei, ca o pasăre împu#cată& în dulap găse#te o jumătate de
p!ine, resturile de ieri&
Aici, în mijlocul podelei, e u#a pivniţei, cu inelul ei de metal& împinge micuţa masă de bucătărie #i
deschide trapa&
)ăla# al #oarecilor, al umezelii si al duhorii de crustacee \ juate pe mal, de parcă un val uria# ar "i
inundat
simţind locul cu de
"ocurile zecia"ară
eh ani în urmăcleios,
#i mirosul #i s-ar aproape
"i uscat "oarte greu& Marie-aure
opus, care-i #ovăie O
vine de jos& *umul  unchiul
u#a deschisă,
ei spune că i

B
o suspensie de particule, miliarde de molecule de carbon în dci ivă& =ucăţi de livinguri, de ca"enele, de
copaci& De oameni&
n al treilea obuz se îndreaptă scr!#nind spre ora# dinspre csi& Marie-aure dibuie iar în buzunarul
rochiei, după casa în miniatură& Apoi ia p!inea #i bastonul, coboară pe scară #i în- i lude chepengul în urma
ei&
Captiv
)e vede o lumină, iar $erner se roagă să nu "ie aprinsă doar de imaginaţia lui - un "ascicul de culoarea
ambrei rătă- i ind în pra"& unecă peste dăr!mături, luminează o bucată groasă desprinsă dintr-un zid,
scoate la iveală o "r!ntură str!mbă dintr-o etajeră& +rece alene peste două dulapuri metalice, de"ormate #i
schilodite ca de o m!nă uria#ă care s-ar "i abătut asupra lor #i le-ar "i despicat în două& %adiază peste cutii
cu scule răsturnate, plan#ete rupte #i o duzină de borcane rămase întregi, pline cu #uruburi #i cuie&
olLheimer& Are lanterna la el #i-i îndreaptă întruna "as- i icului spre un talme#-balme# compact de
dăr!mături din mlţul îndepărtat O pietre, ciment #i lemn "ăcut ţăndări& Abia după c!teva momente, $erner
î#i dă seama că se uită la scară&  ,a ce mai rămăsese din scară&
Din colţul pivniţei n-a mai rămas nimic& umina mai zăbove#te acolo c!teva clipe, ca pentru a-i da lui
$erner răgaz să-#i lămurească situaţia, apoi cote#te la dreapta #i se îndreaptă #ovăind spre ceva din
apropiere, iar în lumina re"lectată, prin hăţi#ul "irelor de pra", $erner vede silueta mătăhăloasă a lui
olLheimer mi#c!ndu-se printre bare #i ţevi at!rn!nd în gol& în s"!r#it, lumina se ast!mpără& Cu lanterna în
gură, printre umbrele granulare, alungite, olLheimer ridică bucăţi de cărămidă, mortar #i tencuială, bucată
cu bucată, sc!nduri spulberate #i "ragmente de stucatură - e ceva acolo? dedesubt, sub masa de dăr!mături,
$erner vede contur!ndu-se o "ormă&
.enistul& =ernd&
*aţa lui =ernd e albă de la pra", dar ochii îi sunt două goluri, iar gura, o gaură păm!ntie& De#i =ernd
urlă, $erner
nu-l aude din cauza vuietului zimtat din urechi& olLheimer
N
îl ridică pe inginer - bărbatul mai bătr!n ca un copil în braţele plutonierului, care ţine str!ns lanterna între
dinţi -, traversează cu el spaţiul în ruine, aplec!ndu-se iar ca să se "erească de tavanul care stă să cadă si-l
asază în "otoliul auriu
NN
rămas încă în picioare în colţ, acoperit cu pulbere albă&
olLheimer î#i pune m!na mare pe ma2ilarul lui =ernd #i-i închide cu bl!ndeţe gura& $erner, a"lat la
doar c!ţiva pa#i, nu aude nici o schimbare în aer&
Construcţia din jurul lor vibrează iar #i o ploaie de pra" de pra" "ierbinte scaldă tot&
în cur!nd, lanterna lui olLheimer trece în revistă ce a mai rămas din tavan& Cele trei grinzi imense de
lemn s-au despicat, dar nici una nu a cedat de tot& între ele, tencuiala e acoperită cu p!nze de păianjen #i în
două locuri ies la iveală ţevi& umina trece în spatele lui #i luminează masa de lucru răsturnată, carcasa
zdrobită a radioului lor& în s"!r#it, îl găse#te pe $erner& (l ridică o palmă, s-o blocheze&
olLheimer se apropie& *aţa lui mare, preocupată, vine spre el& ată, "amiliară, cu ochii a"undaţi în
orbite sub cască& 'omeţi înalţi #i un nas lung, care se lăţe#te spre v!r" ca um"lăturile de la capetele unui
"emur& =ărbia ca un continent& încet, cu grijă, olLheimer atinge obrazul lui $erner& î#i trage înapoi v!r"ul
degetului înro#it&
O +rebuie să ie#im de-aici, spune $erner& +rebuie să găsim altă ie#ire&
Ieire2 spun buzele lui olLheimer& Clatină din cap& Nu
e2istă altă ie#ire&

BB
B@
C+*teau
a două zile după ce "ugiseră din 'aris, Marie-aure #i tatăl ei intră în ora#ul (vreu2& %estaurantele
sunt ori baricadate, ori luate cu asalt de lume& Două "emei în rochii de seară stau ghemuite #old l!ngă #old
pe treptele catedralei& n bărbat zace cu "aţa în jos printre tarabele din piaţă, le#inat sau mai rău&
'o#ta nu merge& +elegra"ul e căzut& Cel mai recent ziar e vechi de treizeci #i #ase de ore& a pre"ectură,
coada pentru cupoanele de benzină iese din clădire, #erpuind după colţul străzii&
O +aţi, b!iguie Marie-aure& ( năucă& 'icioarele mele&
(l î#i aprinde o ţigară - mai are trei&
O partea
n De-acum nu amai
de vest e mult,#oseaua
ora#ului, Mărie& se gole#te, iar peisajul se aplatizează& (l veri"ică #i răsveri"ică
adresa primită de la director& Monsieur ran#ois Giannot, !ue St, Nicolas 9, Dar c!nd ajung în dreptul
casei domnului .iannot, o găsesc în "lăcări& n amurgul "ără v!nt, rotocoale lene#e de "um se înalţă printre
copaci& / ma#ină a intrat într-un colţ al gheretei portarului #i a smuls poarta din balamale& Casa - sau ce a
mai rămas din ea O e lu2oasă1 douăzeci de "erestre în stil "rancez pe "aţadă, obloane mari, proaspăt
vopsite, garduri vii tunse cu grijă în "aţă& n c+*teauT&
O )imt miros de "um, tati& 
  o conduce pe Marie-aure pe aleea cu pietri#& %ucsacul - poate piatra ascunsă ad!nc în el - parcă
III

se "ace tot mai i i < 1 1 la "iecare pas& 4ici o băltoacă nu luce#te printre pietre, nici o brigadă de pompieri nu
se în#iră în "aţa casei& Două urne identice sunt răsturnate pe scara de la intrare& n can- tlclabru "ăcut
ţăndări e împră#tiat pe trepte&
O Ce arde, tatiR
: Ein amurgul înnegrit de "um vine spre ei un băiat cam de n v!rstă cu Marie-aure, m!njit cu cenu#ă,
împing!nd pe pieii i# o măsuţă cu rotile& Cle#ti #i linguri de argint agăţate de masă zăngănesc #i clincăne,
iar roţile huruie #i se opintesc& n "iecare colţ stă c!te un heruvim r!njit&
O Asta e casa lui *ran#ois .iannotR întreabă lăcătu#ul&
=ăiatul trece "ără să bage de seamă nici întrebarea, nici pe
i el care i-o adresase&
O Qtii ce s-a înt!mplat cu&&&
0ăngănitul mesei se aude tot mai slab&
Marie-aure îl trage de poala hainei&
O +e rog, tati&
Cum stă îmbrăcată în palton, pe "undalul copacilor negri, liiţa ei pare mai palidă #i mai speriată ca
oric!nd& Mai ceruse vreodată at!t de mult de la eaR
O A ars o casă, Mărie& umea "ură tot "elul de lucruri&
O Ce casăR
O Casa pentru care am bătut at!ta drum&
Deasupra capului ei, vede rămă#iţele "umeg!nde ale unor u#i cum p!lp!ie tot mai slab cu "iecare pală
de v!nt& / gaură din acoperi# încadrează cerul tot mai întunecat&
Din "uningine ies încă doi băieţi duc!nd un portret în ramă aurie, de două ori mai lung ca ei, un chip de
străbunic mort de mult încrunt!ndu-se în noapte& ăcătu#ul ridică m!inile, să-i ţină pe loc&
O Au "ost avioaneR
O Mai sunt destule înăuntru, răspunde un băiat& '!nza tabloului se încreţe#te&
O Qtiţi cumva pe unde e Monsieur .iannotR
O A "ugit ieri, răspunde celălalt& Cu toţi ceilalţi& a ondra&
O 4u-i spune nimic, intervine primul&
=ăieţii o iau la "ugă pe alee cu prada lor #i întunericul îi înghite&
O ondraR #opte#te Marie-aure& 'rietenul directorului e la ondraR
Coli înnegrite de h!rtie trec în zbor pe l!ngă picioarele lor& în copaci #u#otesc umbre& n dovleac spart
zace pe alee ca un cap tăiat& ( prea mult pentru lăcătu#& +oată ziua, Lilometru după Lilometru, î#i îngăduise
să-#i imagineze că vor "i primiţi cu m!ncare& Carto"iori cu miezul "ierbinte, pe care el #i Marie- aure vor
întinde "urculiţe pline cu unt& 5a#me, ciuperci, ouă "ierte #i be#amel& Ca"ea #i ţigări& Avea să-i dea piatra lui

 n conac "r&E&

@9
Monsieur .iannot, care avea să scoată din buzunarul de la piept o lornietă din alamă, să #i-o apropie de
ochii lui calmi #i să dea verdictul1 adevărat sau "als& Apoi, .iannot avea să-l îngroape în grădină sau să-l
ascundă după vreun panou secret din perete #i gata treaba& Misiune îndeplinită& e ne '3en occupe plus8,
Aveau să primească o cameră numai a lor, să "acă baie& 'oate că cineva avea să le spele hainele& 'oate că
Monsieur .iannot avea să spună pove#ti amuzante despre prietenul său, directorul, iar de dimineaţă,
păsărelele aveau să c!nte #i un ziar recent avea să anunţe s"!r#itul invaziei, după concesii rezonabile& (l
urma să se întoarcă în camera cheilor #i să-#i petreacă serile mont!nd "erestre glisante minuscule în case
minuscule de lemn& 6onjour. onjour, Qi totul avea să "ie ca înainte&
Dar nimic nu e ca înainte& Copacii mocnesc, casa "umegă #i, cum stă în picioare pe pietri#ul de pe alee,
în lumina zilei pe s"!r#ite, lăcătu#ul are un g!nd alarmant1 'oate că vine cineva după noi& Cineva ar putea
#ti ce am la mine&
/ duce pe Marie-aure înapoi în drum, în pas alergător&
O +aţi, picioarele mele& 
ţii mută rucsacul în "aţă, îi petrece m!inile după g!tul lui #i o ia în c!rcă& +rec pe l!ngă ghereta
zdrobită de la poartă #i pc l!ngă ma#ina lovită #i o iau nu spre est, spre centrul orali lui, ci spre vest& )iluete
pe bicicletă trec pe l!ngă ei& Chipuri _ tispate, brăzdate de suspiciune, "rică sau am!ndouă& 'oate i ,i
brăzdaţi sunt #i ochii lăcătu#ului&
O Mai încet, se roagă Marie-aure&
)e odihnesc în iarbă, la douăzeci de pa#i de drum& n jur, doar noapte ad!ncă, bu"niţe strig!nd din
copaci #i lilieci m#"ăc!nd insecte deasupra unui #anţ& n diamant, î#i aminte#te
l& u ătu#ul, e doar o bucată de carbon comprimată vreme de T îmi în măruntaiele păm!ntului #i scoasă
la supra"aţă de erupţi&i unui vulcan& Cineva o "aţetează, cineva o #le"uie#te& 'oartă nu at!tea blesteme ca #i
o "runză sau o oglindă sau o viaţă& n lumea asta e2istă doar hazard, hazard #i "izică&
n orice caz, ceea ce duce cu el e doar o bucată de sticlă& E diversiune&
n spatele lui, peste (vreu2, un zid de nori se aprinde o dată, #i încă o dată& *ulgereR n "aţă, pe drum,
deslu#e#te c!teva pogoane de "!n nestr!ns #i contururile do moale ale unor i lădiri neluminate aparţin!nd
unei "erme O o casă #i un #opron& 4ici o mi#care&
O Mărie, văd un hotel&
O Ai spus că hotelurile sunt pline&
O Asta pare primitor& 5aide& 4u e departe&
/ poartă iar în spate pe "iica lui& încă opt sute de metri, "erestrele casei răm!n neluminate în timp ce se
apropie de ea& Qopronul e mai departe, la vreo nouăzeci de metri& (l încearcă să asculte, de#i s!ngele i-a
năvălit în urechi& 4u sunt c!ini, nici lămpi& 'robabil că "ermierii au "ugit #i ei& / lasă pe Marie- aure în
"aţa u#ii #opronului, bate înceti#or, a#teaptă, apoi bate iar&
acătul e nou-nouţ, un =urguet simplu& îl deschide imediat cu uneltele lui& înăuntru sunt găleţi de apă,
ovăz #i mu#te de cal care zboară în cercuri somnoroase, dar cai nu sunt& (l
deschide o bo2ă, o ajută pe Mărie-aure să se a#eze într-un colţ #i-i scoate panto"ii&
O /oil(. spune el& n client tocmai a intrat cu caii în hol, a#a că s-ar putea să miroasă o vreme& Dar
hamalii tocmai îl scot a"ară& .ata, a plecat& 'a, caluleU Du-te #i culcă-te în grajd, te rogU
(2presia ei e absentă& 'ierdută&
n spatele casei a#teaptă o grădină de legume& în lumina slabă distinge ni#te tranda"iri, praz, salată&
Căp#uni, mai toate verzi& Morcovi albi, delicaţi, cu păm!nt negru incrustat în "ibre& 4u se mi#că nimic -
nici un "ermier nu apare la "ereastră cu o pu#că& ăcătu#ul se întoarce cu poalele cămă#ii pline de legume,
umple o găleată de cositor la robinet, închide u#urel u#a grajdului #i-#i hrăne#te "iica pe întuneric& Apoi î#i
împăture#te haina, i-o v!ră "etei sub cap #i o #terge pe "aţă cu căma#a lui&
Mai are două ţigări& nspiră, e2piră&
a-o logic& *iecare e"ect are o cauză #i "iecare di"icultate are o soluţie& *iecare încuietoare e propria ei
cheie& 'oţi să te întorci la 'aris, poţi să răm!i aici sau să mergi mai departe&
De a"ară se aude uguitul slab al bu"niţelor& =ubuit înăbu#it de tunet sau de artilerie sau am!ndouă&
O ( un hotel tare ie"tin, 'a c+erie. spune el& %ecepţionerul a zis că ne costă patruzeci de "ranci o
cameră, dar putem da numai douăzeci dacă ne "acem singuri patul& îi ascultă răsu"larea& A#a că i-am zis1
 4u mai e treaba mea "r&E&

@:
J/, ne descurcăm noi cu patulK& Qi el a zis1 J=ine atunci, să vă aduc ni#te cuie #i lemnK&
Marie-aure tot nu z!mbe#te&
O Acum mergem la unchiul (tienneR
O Da, Mărie&
O Care e #aptezeci #i #ase la sută nebunR
O A "ost l!ngă bunicul tău O "ratele lui O c!nd a murit, în război& J s-a cam suit gazul la capK,
lumea a#a zice& După asta, a început să vadă chestii&
O Ce chestiiR
+rosnet #i bubuit de tunet ceva mai aproape& .rajdul se >g!lţ!ie u#or&
O Chestii care nu erau acolo&
'ăianjenii î#i ţes p!nzele între grinzi& Moliile "lutură din it ipi la "erestre& începe să plouă&
(2amenul de admitere
i
(2amenele de admitere la nstitutele 4aţionale 'olitice de
(ducaţie se ţin la (ssen, la aproape treizeci de Lilometri de 0ollverein, într-o sală de dans cu atmos"eră
înăbu#itoare, cu i tei calori"ere de mărimea unor camioane bran#ate de-a lungul peretelui din "und& nul
dintre calori"ere clipoce#te #i #uieră toată ziua, în ciuda numeroaselor încercări de a-l în- i liide& De pe
grinzile tavanului at!rnă steaguri ale Ministerului dc %ăzboi, mari c!t tancurile&
'articipă o sută de recruţi, toţi băieţi& n reprezentant al #colii, într-o uni"ormă neagră, îi împarte pe
r!nduri, c!te patru& Medaliile de pe piept îi clincăne în ritmul pa#ilor&
O reţi să intraţi la cele mai bune #coli din lume, spune "i& (2amenele vor dura opt zile& îi vom
accepta doar pe cei mai puri, doar pe cei mai puternici& n al doilea reprezentant distribuie uni"orme1
cămă#i albe, #orturi albe, #osete albe& =ăieţii se dezbracă pe loc&
$erner socote#te încă douăzeci #i #ase de candidaţi la grupa lui de v!rstă& Doar doi mai scunzi ca el&
Doar trei nu au părul blond& 4ici unul nu poartă ochelari&
=ăieţii î#i petrec toată acea primă dimineaţă în noile lor ţinute albe, complet!nd chestionare prinse pe
plan#ete& )e aud doar scrijelitul creioanelor, pa#ii e2aminatorilor #i clipocitul
calori"erului uria#&
N
n(e s$a n&scut tat&l t&u2 Ce culoare au oc+ii tat&lui t&u2 Ma'a ta a a%ut %reo(at& o sluj& (e
irou2 Din cele o sută zece întrebări despre descendenţa lui, $erner poate răspunde e2act doar la
#aisprezece& a restul merge pe ghicite&
0e un(e e 'a'a ta2
4u e2istă opţiune la trecut& )crie .ermania&
0e un(e e tat&l t&u2
.ermania&
Ce li'i %orete 'a'a ta2
.ermana&

l!ngăi lampa
revinedin
în minte
hol, #iimaginea luide*r!u
"ac!ndu-#i (lena
lucru din acea
cu geanta lui,dimineaţă,
în timp cest!nd în picioare,
toţi ceilalţi copii în căma#ă 'ărea
dormeau& de noapte,
rătăcită, buimacă, de parcă realitatea înconjurătoare s-ar "i schimbat prea repede pentru puterea ei de
înţelegere&  îndemnase pe $erner să-#i dea toată silinţa&
O (#ti băiat de#tept, spusese ea& / să te descurci bine&
îi tot potrivea gulerul& C!nd el îi răspunsese J( doar o săptăm!năV, ochii ei se umpluseră înceti#or, de
parcă un torent interior ar "i inundat-o treptat pe dinăuntru&
După-amiază, candidaţii aleargă& )e t!răsc pe sub obstacole, "ac "lotări, se caţără pe "r!nghii at!rnate
de tavan - o sută de copii perind!ndu-se prin "aţa comisiei, "rumo#i #i inter#anjabili în uni"ormele lor albe,
ca ni#te vite& $erner iese al nouălea la alergare& a căţărarea pe "r!nghie, e penultimul& 4iciodată n-o să "ie
îndeajuns de bun&
)eara, copiii ies puhoi din săli, unii sunt a#teptaţi de părinţi m!ndri, cu ma#ini, în timp ce alţii dispar
hotăr!ţi pe străzi, c!te doi sau trei& +oţi par să #tie unde se duc& $erner se îndreaptă singur spre un cămin
spartan a"lat la #ase cvartale, unde închiriază un pat cu două mărci pe noapte, se întinde printre
bolboroselile drumeţilor #i ascultă porumbeii, clopotele #i tra"icul vibrant din (ssen& ( prima noapte pe
care o petrece departe de 0ollverein #i se g!nde#te întruna la 3utta, care nu mai vorbise cu el de c!nd a"lase
că "ăcuse pra" radioul& Qi care-l pironea cu o e2presie at!t de hotăr!t acuzatoare, înc!t trebuia să-#i "erească

@8
privirea& /chii ei spuneau JMă trădeziV c!nd, de "apt, el o proteja, nu-i a#aR
A doua zi de dimineaţă au loc e2amenele raseologice& $erner nu trebuie să "acă mai nimic, poate doar
să ridice m!inile
&&iu să stea "ără să clipească în timp ce un inspector îi scormone#te tunelurile pupilelor cu un "ascicul
luminos& +ranspiră #i sc "oie#te& nima îi bate anormal& n tehnician într-un halat de laborator, cu gura
mirosind a ceapă, îi măsoară lui $erner distanţa dintre t!mple, circum"erinţa capului, grosimea #i "orma
buzelor& Cu ajutorul unui #ubler îi sunt evaluate picioarele, lungimea degetelor #i distanţa de la ochi la
buric& i măsoară penisul& înclinaţia nasului e apreciată cu un echer de lemn, cu braţ reglabil&

care n
suntale2puse
doilea tehnician estimează
ui jur de #aizeci culoarea
de nuanţe de ochilor
albastru&lui4uanţa
$erner,
luicompar!nd-o cu o gamă, albastru
$erner e +irn'ellau cromaticăca pe
cerul&
'entru a-i aprecia culoarea părului, bărbatul îi taie lui $erner o #uviţă #i o compară cu vreo ireizeci de
#uviţe prinse pe o plan#ă, aranjate de la închis la deschis&
O Sc+nee. mormăie omul #i î#i notează ceva& 0ăpadă& 'ărul lui $erner e mai deschis dec!t cea mai
deschisă nuanţă de
N
pe plan#ă&
îi testează vederea, îi iau s!nge, îi iau amprentele& 'e la amiază, $erner se întreabă dacă le-a mai
rămas ceva de măsurat&
rmează e2amenele orale& C!te Nationalpolitisc+e Erie$ +ungsanstalten e2istăR Douăzeci& Care sunt
cei mai ilu#tri olimpici ai no#triR Asta nu #tie& Data na#terii *iihreruluiR 89 aprilie& Care e cel mai mare
scriitor al nostru, ce e +ratatul de la er- sailles, care e cel mai rapid avion naţionalR
în a treia zi iar are de alergat, de căţărat, de sărit& +otul e cronometrat& +ehnicienii, reprezentanţii #colii
#i e2aminatorii - toţi purt!nd uni"orme în nuanţe u#or di"erite - notează pe coli de h!rtie milimetrică cu o
grilă "oarte mică, teancuri de coli închise apoi în coperte de piele cu un "ulger auriu imprimat pe partea din
"aţă&
Candidaţii "ac presupuneri cu voci #optite, nerăbdătoare&
O Am auzit că #colile au bărci cu p!nze, #oimării, poligoane de tir&
O Am auzit că sunt admi#i doar c!te #apte din "iecare grupă de v!rstă&
O (u #tiu că sunt doar patru&
orbesc despre #coli cu jind #i bravadă& î#i doresc cu disperare să "ie admi#i& ?i eu la "el. î#i spune
$erner& ?i eu la "el,
Qi totu#i, în ciuda ambiţiilor sale, are momente de vertij& / vede pe 3utta ţin!nd la piept bucăţile
aparatului lor de radio zdrobit #i simte îndoiala strecur!ndu-i-se în măruntaie&
Candidaţii sar peste ziduri& *ac sprint după sprint& în a cincea zi, trei abandonează& în a #asea, încă
patru& De la o oră la alta, sala de dans pare să se încălzească #i mai tare, ast"el că în a opta zi, aerul, pereţii
#i podeaua sunt impregnate de mirosul de "urnicar încins al băieţilor& Ca ultim test, "iecare băiat de
paisprezece ani trebuie să urce pe o scară prinsă precar de un perete& /dată ajuns sus, la peste #apte metri
de sol, cu capetele la nivelul grinzilor, trebuie să pă#ească pe o mică plat"ormă, să închidă ochii #i să sară,
urm!nd să "ie prins într-un steag de alţi doisprezece candidaţi&
'rimul care încearcă e un băiat solid de ţăran din 5erne&

rcă destul de repede pe scară, dar imediat ce ajunge pe plat"ormă, deasupra tuturor, se albe#te la "aţă&
.enunchii îi tremură periculos&
O *ricosuS, murmură cineva&
O *rică de înălţime, #opte#te băiatul de l!ngă $erner&
n e2aminator urmăre#te scena cu deta#are& =ăiatul de pe
plat"ormă aruncă o privire în jos, ca într-un hău ameţitor, #i închide ochii& )e leagănă înainte #i înapoi& +rec
secunde interminabile& (2aminatorul î#i prive#te cronometrul& $erner ţine str!ns de marginea steagului&
Cur!nd, aproape toată lumea din sala de dans se opre#te să se uite, chiar #i candidaţii din alte grupe de
v!rstă& =ăiatul se mai leagănă de două ori p!nă c!nd devine limpede că e gata să le#ine& 4ici măcar atunci
nu-i sare nimeni în ajutor&
C!nd cade, cade într-o parte& Candidaţii de la sol reu#esc să răsucească steagul la timp, dar greutatea
lui li-l smulge din-

@F
i ic degete, iar băiatul cade la podea în m!ini, cu un zgomot
i a de vreascuri rupte pe genunchi&
=ăiatul se ridică& Are ambele antebraţe str!mbate în un-
N
ghiuri în"iorătoare& 'entru un moment, clipe#te curios spre ci, de parcă #i-ar scotoci în memorie un indiciu
care să e2plice cum ajunsese acolo&
Apoi începe să urle& $erner se uită în altă parte& 'atru băieţi primesc ordinul de a-l duce pe accidentat
a"ară&
nul c!te unul, băieţii de paisprezece ani răma#i urcă pe sc ară, tremură #i sar& nul dintre ei pl!nge
întruna, în hohote& Altul î#i scr!nte#te piciorul la aterizare& rmătorul a#teaptă pe puţin două minute înainte
să sară& Cel de-al cincisprezecelea băiat se uită prin sală de parcă ar scruta o mare sumbră, rece, apoi
coboară pe unde urcase&
$erner se uită de la locul lui de purtător al steagului& C!nd
ii vine r!ndul, î#i spune că nu trebuie să #ovăie& ede în inte- norul pleoapelor labirintul de turnătorii din
0ollverein, "abricile care scuipă "oc, bărbaţi roind din li"turi de mină ca "urnicile, gura Minei 4ouă, unde
dispăruse tatăl lui& 'e 3utta la "ereastra salonului, ascunsă de ploaie, uit!ndu-se după el cum merge după
"runta# spre casa lui 5err )iedler& .ustul de "ri#că si de zahăr pudră #i gleznele netede ale soţiei lui 5err
)iedler&
E:cep#ional, Neateptat,
li %o' accepta (oar pe cei 'ai puri. pe cei 'ai puternici,
ratele t&u o s& se (uc& )ntr$un singur loc. "eti#o, La 'in&,
$erner se caţără iute pe scară& +reptele au "ost cioplite grosolan #i p!nă sus simte cum i se în"ig o
mulţime de a#chii în palme& Din v!r", steagul purpuriu, cu cercul lui alb #i crucea neagră, pare nea#teptat de
mic& n cerc de "eţe palide se uită în sus& ( chiar #i mai cald aici, la înălţime, de-a dreptul orid, iar mirosul
de transpiraţie îi dă ameţeli&
*ără să #ovăie, $erner "ace un pas p!nă pe marginea plat"ormei, închide ochii #i sare& 4imere#te
steagul e2act în mijloc, iar băieţii care-i ţin marginile gem la unison&
)are în picioare, tea"ăr& (2aminatorul opre#te cronometrul, notează ceva pe plan#eta lui, ridică privirea&
/chii li se înt!lnesc
preţ de jumătate de secundă& 'oate mai puţin& Apoi, bărbatul se întoarce la însemnările lui&
O Heil 5itlerU strigă $erner&
rmătorul băiat începe să se caţăre pe scară&
=retagne
De dimineaţă, un camion de mobilă antic opre#te #i-i ia& +aică-său o ajută să urce în camion, unde vreo
doisprezece in#i stau cuibăriţi sub o prelată din mu#ama& Motorul huruie #i păcăne& Camionul depă#e#te
rareori viteza unui pieton&
/ "emeie se roagă cu accent normand& Cineva împarte pateu& +oată lumea miroase a ploaie& 4ici un
)tuLa nu se
3umătate de av!ntă deasupra
dimineaţă, lor, cu mitralierele
Mărie-aure încearcă săbubuind& 4imeni din
se autoconvingă camion
că zilele nu văzuse
trecute picior
"useseră de german&
un test so"isticat
pus la cale de tatăl ei, că ma#ina nu se îndepărta de 'aris, ci se îndrepta spre el, că în acea seară se vor
întoarce acasă& Macheta va "i pe băncuţa ei din colţ, iar zaharniţa, în mijlocul mesei de bucătărie, cu
linguriţa pe margine& A"ară, pe "erestrele deschise, v!nzătorul de br!nză de pe rue des 'a- triarches va
încuia u#a, trăg!nd obloanele peste acele mirosuri minunate, a#a cum "ace seară de seară de c!nd îl #tie,
"erestrele castanului vor "o#ni si vor murmura, iar tatăl ei va "ierbe ca"ea, îi va pregăti o baie "ierbinte #i va
spune1 J=ravo ţie, Marie-aure& )unt m!ndruV&
Camionul se hurducă de pe autostradă pe un drum de ţară, apoi pe un drum neas"altat& erburi îi ating
aripile& Cu mult după miezul nopţii, la vest de Cancale, răm!n "ără benzină&
O 4u mai e mult, #opte#te tatăl ei&
Marie-aure se t!ră#te după el, pe jumătate adormită& Drumul nu pare cu mult mai lat dec!t o cărăruie&
Aerul miroase a gr!ne ude #i a resturi de arbu#ti tun#i& în răgazul dintre pa#ii lor, aude un vaier în"undat,
aproape subsonic&

::
O trage pe tatăl ei, care se opre#te&
)oldaţi&

@;
O /ceanul&
Za lasă capul într-o parte&
O ( oceanul, Mărie& îţi jur&
E duce în c!rcă& )e aud ţipetele pescăru#ilor& n miros de plrtre ude, de găinaţ, de sare, de#i p!nă acum
nu-#i dăduse i &una că sarea avea miros& Marea #opotind într-o limbă care uece prin pietre, aer #i cer& Ce
zicea căpitanul 4emoR Marea nu e a tiranilor,
O +raversăm acum spre )aint-Malo, în a#a-zisul ora# dină- imtrul ora#ului, spune taică-său& îi descrie
ceea ce vede1 o banc lă-ghilotină, ziduri de apărare numite metereze, case mari
\\ lin granit,din
u o#ează o clopotniţă peste
casele înalte acoperi#uri&
#i se (courile
întorc răpăind pa#ilor
asupra lui iitatea ei îl apasă, iar ea e deja destul de
lor, gre-
mare înc!t să-#i închipuie că ceea ce zugrăve#te el în culori pitore#ti #i primitoare .1 1 putea "i în realitate
straniu #i oribil&
)us, pe cer, păsările scot strigăte g!tuite& +aică-său o ia la
\ l!ngă, apoi la dreapta& Marie-aure are senzaţia că în aceste uitime patru zile #erpuiseră spre centrul
unui labirint năucitor, & acum se strecoară printre jaloanele unei ultime camere interioare& în care probabil
că stă la p!ndă o "iară cumplită&
O %ue auborel, spune tatăl ei printre g!"!ieli& ite, pe-aici i rebuie să "ie& )au pe-aiciR )e răsuce#te,
o ia înapoi, intră pe o Miăduţă, apoi se întoarce&
O 4-ai pe cine întrebaR
O 4u e nici măcar o lumină aprinsă, Mărie& +oată lumea doarme sau se pre"ace&
în s"!r#it, ajung la o poartă, iar el o lasă jos pe o piatră de bordură #i sună la o sonerie electrică, pe care
ea o aude răsun!nd undeva în ad!ncul casei& 4imic& (l mai sună o dată& +ot nimic& )ună a treia oară&
O
O Asta
Asta ee&casa unchiului tăuR
O 4u ne recunoa#te, spune ea&
O Doarme& Cum ar trebui să dormim #i noi&
)e a#ază cu spatele la poartă& %ece, din "ier "orjat& Dincolo de ea e o u#ă masivă din lemn& (a î#i lasă
capul pe umărul lui? el îi scoate panto"ii& umea pare să se legene u#urel înainte #i înapoi, ca #i cum ora#ul
ar pluti încet, dus de valuri& Ca #i cum, răma#i pe ţărm, oamenii din *ranţa #i-ar roade unghiile, s-ar
precipita, s-ar împiedica, ar pl!nge #i s-ar trezi în zori ţepeni #i cenu#ii, nevenindu-le să creadă ce se
înt!mplă& Ale cui sunt drumurile de-acumR Dar c!mpurileR Dar copaciiR
+aică-său scoate ultima ţigară din buzunarul cămă#ii #i o aprinde&
în spatele lor, din ad!ncurile casei, se aud pa#i&
Madame M!nec
mediat ce tatăl ei îi roste#te numele, răsu"larea de pe cealaltă parte a u#ii e curmată într-un icnet&
'oarta sc!rţ!ie? u#a din spatele ei se deschide&
O Maica DomnuluiU spune o voce de "emeie& (rai a#a de mică&&&
O *iica mea, Madame& Marie-aure, d!nsa e Madame M!nec&
Marie-aure încearcă o reverenţă& M!na care-i cuprinde obrazul e puternică - m!nă de geolog sau de
grădinar&
O Doamne, nu e2istă depărtare pe care destinul să n-o străbată& Dar, copilă dragă, ciorapii tăi&&& Qi
tălpileU +rebuie să "ii lihnită&
ntră am!ndoi într-un vestibul îngust& Marie-aure aude poarta închiz!ndu-se cu un zăngănit #i pe
"emeie încuind u#a în urma lor& Două opritoare, un lanţ& )unt condu#i într-o încăpere care miroase a
mirodenii #i aluat dospit - o bucătărie& +atăl ei o des"ace la haină, o ajută să se a#eze&
)untem "oarte recunoscători, îmi dau seama c!t e de i li>iu, spune el, iar bătr!na - Madame M!nec - are
mi#cări lu`i, e"iciente, după ce în mod evident a trecut peste #ocul niţial& e e2pediază cu un gest
mulţumirile& +rage scaunul lui Marie-aure spre tăblia unei mese& Cineva scapără un chibrit& : : n vas e
umplut cu apă& n răcitor e închis #i deschis& )e aude "!s!it de gaz #i ticăitul metalului care se încălze#te&
n \ li pa următoare, Marie-aure simte un prosop cald pe "aţă& n laţa ei e o cană cu apă rece, gustoasă&
*iecare gură e o binecuv!ntare&
O /, ora#ul e plin p!nă la re"uz, spune Madame M!nec i II vorba ei tărăgănată, ca din basme, în timp

@
ce se "!ţ!ie de mlo-colo& 'are scundă& ( încălţată cu ni#te panto"i masivi, lT&rci& Are o voce joasă, plină de
pietricele - o voce de marinar
.III de "umător&
O nii î#i permit hoteluri sau camere închiriate, dar n ui ţi stau în magazii, pe paie, m!nc!nd pe
apucate& (u i-a# | II inii, dar mai #tii, poate că unchiul dumitale s-ar supăra& 4u &] mai găse#te motorină,
nici Lerosen, iar navele engleze au plecat de mult& Au ars tot ce n-au putut lua cu ei? la început, nu mi-a
venit să cred a#a ceva, dar (tienne ascultă întruna la i&idio&&&
)e sparg ouă& ntul s"!r!ie într-o tigaie încinsă& +atăl ei pune pe scurt povestea despre "uga lor, gări,
mulţimi speriate,
mirosurile \&&iţind peste
care în"loresc oprirea
în jurul ei1 ou,din (vreu2,
spanac, dar întopindu-se&
br!nză cur!nd atenţia lui Marie-aure e captată toată de
( adusă o omletă& (a î#i potrive#te "aţa peste aburul ei&
O îmi daţi, vă rog, o "urculiţăR
=ătr!na r!de, un r!s care o cucere#te imediat pe Marie-aure& ntr-o clipă, simte în m!nă o "urculiţă&
/uăle au gust de nori& De aur tors&
O Cred că-i place, spune Madame M!nec #i iar r!de&
Cur!nd apare încă o omletă& ( r!ndul tatălui ei să măn!nce repede&
O 4i#te piersici vrei, drăguţăR #opte#te Madame M!nec, iar Marie-aure aude cum e deschisă o
conservă #i lichidul umple un castron& După c!teva clipe, măn!ncă "elii de soare ud&
O Mărie, ai grijă la maniere, îi #opte#te taică-său&
O Dar sunt&&&
O Avem destule, nu te s"ii, copilă& în "iecare an le pregătesc& După ce Marie-aure dă gata două
conserve de piersici, Madame M!nec o #terge pe picioare cu o c!rpă, îi scutură haina, zăngăne vasele în
chiuvetă #i întreabă
)e deschide JWigarăRV,
o u#ă iar taică-său
sau o "ereastră, geme recunoscător,
iar Marie-aure un hipnotic
aude glasul chibrit scapără #i oamenii mari "umează&
al mării&
O )i (tienneR întreabă tatăl ei&
N
O ntr-o zi se închide în el ca un cadavru, a doua zi măn!ncă precum un albatros&
O +ot nu&&&
O n ultimii douăzeci de ani, nu&
'robabil că oamenii mari î#i spun #i altele& 'robabil că Marie-aure ar trebui să "ie mai curioasă - în
legătură cu unchiul ei, care are vedenii, în legătură cu soarta a tot ceea ce cunoscuse vreodată dar are
stomacul plin, un s!nge cald #i auriu îi curge prin artere, pe "ereastra deschisă, dincolo de ziduri, oceanul se
izbe#te de mal, de el o desparte acum doar o grămăjoară de pietre, aici se termină =retagne, pervazul cel de
pe urmă al *ranţei - #i poate că nemţii avansează ine2orabil ca lava, dar Marie-aure alunecă în ceva care
seamănă a vis sau poate că e amintirea unui vis& Are #ase sau #apte ani, e oarbă de puţină vreme, tatăl ei stă
pe scaunul de l!ngă pat, cioplind de zor la o bucăţică de lemn #i "um!nd o ţigară, înserarea se lasă peste
cele o sută de mii de acoperi#uri #i hornuri ale 'arisului, iar în jurul ei pereţii se dizolvă, ca #i tavanele,
întregul ora# se pre"ace în "um #i somnul o învăluie în s"!r#it ca o umbră&
Admis
 oată lumea vrea să asculte pove#tile lui $erner& Cum sunt 2amenele, ce te pun să "aci, spune-ne tot&
Copiii mai mici îl ir,ig de m!neci? cei mari îl tratează cu respect& isătorul cu `ui de nea se scuturase de
"uningine&
O Au zis că vor intra doar doi din grupa mea de v!rstă& lei mult trei& )imte, de la capătul îndepărtat
al mesei, căldura atenţiei cu care-l prive#te 3utta& Cu restul banilor de la  lerr )iedler cumpărase un Jradio
popularV cu treizeci #i patru de mărci #i optzeci1 un aparat slab, cu două lămpi, chiar
m&ii ie"tin dec!t olLsemp"!ngerurile pe care le reparase în \ &isele vecinilor& *ără modi"icări, nu putea
prinde dec!t pronumele naţionale, pe unde lungi, ale Deutschlandsender& 4imic altceva& 4imic străin&
C!nd li-l arată, copiii strigă de bucurie& 3utta pare indi- crentă&
O +i-a dat multă matematicăR întreabă Martin )achse&

O =r!nză eraR Dar prăjituriR

 )erie de aparate de radio ie"tine  /olJse'p"(nger


E, produse în îermania în perioada celui de-al Doilea %ăzboi Mondial
la ordinul ministrului propagandei 3oseph .oebbels, cu scopul de a "i accesibile publicului larg&

@<
O +e-au lăsat să tragi cu pu#caR
O Ai mers cu tanculR 'un pariu că ai mers cu tancul&
O 4-am #tiut să răspund la jumătate din întrebările lor, spune $erner& 4-o să intru&
Dar intră& a cinci zile după ce se întoarce din (ssen, scrisoarea e adusă de un curier la casa de copii&
n plic elegant, cu un vultur #i o cruce pe el& *ără #tampilă& Ca o depe#ă dc la Dumnezeu&
*r!u (lena spală ru"e& =ăieţeii stau grămadă în jurul noului aparat de radio - o emisiune de jumătate de
oră care se numea Cluul copiilor, 3utta #i Claudia *orster se duseseră cu irei "ete mai mici în piaţă, la un
spectacol de păpu#i& 3utta nu-i adresase lui $erner mai mult de #ase cuvinte de c!nd se întorsese&
A#i "ost
numărul #asea('is , spune scrisoarea&
din )chulp"orta& $erner trebuie
)tă în picioare, să secasei
în salonul prezinte la nstitutul
de copii, 4aţional
încerc!nd 'olitic vestea&
să asimileze de (ducaţie
'ereţi crăpaţi, tavanul lăsat, două bănci în care stătuseră #ir după #ir de copii de c!nd e2ista mina care-i
lăsa or"ani& (l găsise o portiţă de scăpare&
)chulp"orta& n punct minuscul pe hartă, l!ngă 4aumburg, în )a2onia& a trei sute douăzeci de
Lilometri est& Doar în visele cele mai îndrăzneţe î#i îngăduise să spere că avea să ajungă at!t de departe&
4ăuc, se duce cu scrisoarea în gangul unde *r!u (lena "ierbe cear#a"uri printre valuri de abur&
(a o cite#te de c!teva ori&
O 4u ne permitem&
O 4ici nu trebuie&
O C!t e de departeR
O Cinci ore cu trenul& Mi-au plătit deja biletul&
O C!ndR
O 'este două săptăm!ni&

*r!usubţire
cruci"i2 (lena1a#uviţe
g!tulde păr lipite
asudat& /aredee obraji,
m!ndrăR pungi maronii
)e "reacă sub ochi,
la ochi #i dă vini#oare rozalii în jurul nărilor& n
din cap absentă&
O / să se bucure& (a îi dă înapoi scrisoarea #i se uită în jur la r!ndurile dese cu ru"e întinse la uscat
#i magazii de cărbune&
O Cine, *r!uR
O +oată lumea& ecinii& începe să r!dă din senin, nea#teptat& Ministrul ăla adjunct, de pildă& /mul
care ţi-a luat cartea&
O 3utta nu&
O 4u& 3utta nu&
î#i repetă în g!nd argumentul pe care i-l va da surorii lui& -"iic+t, înseamnă datorie& /bligaţie& *iecare
german trebuie să-#i îndeplinească rolul& îţi pui ciubotele #i te duci la muncă, Ein /olJ. ein !eic+. ein
u+rer, Avem "iecare rolul nostru,
T&mioară& Dar p!nă să se întoarcă "etele, vestea că "usese admis & i !sp!ndise în tot cartierul& ecinii veniseră
unul după altul, miraseră #i-#i dăunaseră bărbiile&
4evestele de mineri aduc ciolan de porc #i br!nză& î#i pa-  i>&i unii altora scrisoarea de admitere a lui
$erner& Cei care \mi să citească le-o citesc cu voce tare celor care nu #tiu, a#a că, l&i întoarcerea acasă,
3utta găse#te o cameră aglomerată #i însu"leţită& .emenele - 5annah #i )uzanne .erlitz - dau ture în m ul
canapelei, prinse în entuziasmul general, %ol" 5up"auer, un băieţel de #ase ani, c!ntă SusK SusK Glorie
patrieiK. alţi copii i i &ilătură, iar $erner n-o vede pe *r!u (lena vorbind cu 3utta n colţul salonului, n-o
vede pe 3utta "ugind sus&
C!nd sună clopoţelul pentru cină, ea nu coboară& *r!u  lena o roagă pe 5annah .erlitz să dea tonul la
rugăciune #i i spune lui $erner că o să vorbească ea cu 3utta, el să stea mai bine acolo, că pentru el venise
toată lumea& a "iecare c!- icva respiraţii, în minte i se aprind cuvinte ca ni#te sc!ntei1 \ "i "ost a('is,
*iecare minut care trece îl îndepărtează de casa ista& De viaţa asta&
După cină, micul )ieg"ried *ischer, care n-are mai mult dc cinci ani, dă ocol mesei, îl trage pe $erner
de m!necă #i-i in tinde o "otogra"ie ruptă dintr-un ziar& în poză, #ase bombardiere plutesc deasupra unei
creste de nori& amele de soare sunt suspendate în zbor pe "uselajul avionului& *ularele piloţilor "lutură în
spate&
O / să le arăţi tu lor, nuR spune )ieg"ried *ischer& 'e "aţă i se cite#te încr!ncenarea credinţei& 'are să
cuprindă intr-un cerc toate orele pe care $erner le petrecuse la casa de copii, sper!nd la ceva mai bun&
O / să le arăt, spune $erner& /chii tuturor copiilor sunt &iţintiţi asupra lui& Clar c-o să le arăt&

@
/ccuper
Marie-aure se treze#te în dangăt de clopote de biserică1 două, trei, patru, cinci& n vag iz de mucegai&
'erne străvechi, roase #i subţiate& n tapet de mătase în spatele patului în care e culcată& Dacă întinde
am!ndouă braţele, aproape că poate atinge pereţii de-o parte #i de alta&
%everberaţiile clopotelor încetează& Dormise aproape toată ziua& De unde se aude vuietul ăsta surdR
ume str!nsăR )au tot mareaR
'une picioarele pe podea& %ănile din tălpi pulsează& nde-i e bastonulR î#i t!r#!ie picioarele, ca să nu
se izbească de ceva& După perdele, o "ereastră se înalţă unde ea nu poate ajunge, în "aţa "erestrei, găse#te o
măsuţă de toaletă cu sertare care se deschid doar p!nă se lovesc de pat&
remea din locul ăsta - se simte între degete&
ese pe dibuite pe o u#ă, dar undeR într-un holR Aici, vuietul e mai slab, un murmur abia audibil&
O 5eiR
ini#te& Apoi se aude "or"otă undeva mult mai jos, panto"ii grei ai lui Madame M!nec urcă pe scara
îngustă, #erpuită, plăm!nii ei de "umătoare se tot apropie, etajul al treilea, al patrulea O c!te etaje o avea
casa asta O, apoi vocea lui Madame strigă JMademoiselleK, după care e luată de m!nă, condusă înapoi în
camera unde se trezise #i a#ezată pe marginea patului&
O Ai nevoie la toaletăR 'robabil că da, apoi să "aci o baie, ai dormit zdravăn, tatăl tău e în ora# să
încerce să telegra"ieze, de#i l-am asigurat că mai multe #anse are să pigulească penele din melasă& Wi-e
"oameR
Madame M!nec um"lă pernele, scutură plapuma& Marie-aure încearcă să se concentreze pe ceva mic,
ceva concret& Macheta de acasă, de la 'aris& / singură scoică din laboratorul doctorului .e""ard&
O +oată casa asta e a unchiului (tienneR
O '!nă la ultima cameră&
O Cum de #i-o permiteR
Madame M!nec r!de&
O ăd că n-o dai cotită& nchiul tău a mo#tenit casa de
I i tatăl lui, străbunicul tău& n om realizat, care avea o mulţime de bani&
O -aţi cunoscutR
O (u lucrez aici de c!nd domni#orul (tienne era doar un băieţel&
O Qi pe buniculR -aţi cunoscutR
O Da&
O / să-l cunosc pe unchiul (tienne acumR
Madame M!nec #ovăie&
O 'robabil că nu&
O Dar e aiciR
O Da, copilă& ( mereu aici&
O MereuR
M!inile mari, butucănoase ale lui Madame M!nec le acoperă pe ale ei&
O 5ai să vedem de baie& / să-ţi e2plice tăticul tău c!nd vine&
O Dar tata nu-mi e2plică nimic& A zis doar că unchiul a luptat în război cu bunicul meu&
O A#a e& Dar c!nd unchiul tău s-a întors acasă - Madame M!nec caută "ormularea potrivită O, nu
mai era acela#i om&
O Adică era mai "ricosR
O Adică era rătăcit& n #oarece în capcană& edea morţi
II ec!nd prin ziduri& .rozăvii la colţ de stradă& Acum, unchiul ]&iu nu mai iese din casă&
O 4iciodatăR
O De ani de zile& Dar o să vezi, (tienne e o minune& Qtie tot&
N
Marie-aure aude p!r!iturile lemnăriei din casă, ţipetele pescăru#ilor #i susurul bl!nd ridic!ndu-se
p!nă la geam&
O )untem sus aici, MadameR
O )untem la etajul #ase& ( un pat bun, nuR M-am g!ndit t ă o să vă odihniţi bine aici, tu #i tatăl tău&

@B
O *ereastra se deschideR
O Da, drăguţă& Dar cred că e mai bine s-o la#i închisă c!t&&&
Marie-aure e deja în picioare în pat, pipăind peretele cu palmele&
O )e vede marea de la eaR
O Ar trebui să ţinem "erestrele închise, cu obloanele trase& Dar hai, un minut& Madame M!nec
răsuce#te un m!ner, trage de cele două geamuri prinse în balamale #i deschide obloanele& !nt - imediat,
strălucitor, dulce, sărat, radios& Mugetul se înalţă #i coboară&
O 'e-aici sunt melci, MadameR
O
O MelciR
Da, da, în
da&oceanR ar melci
Am găsit r!sul ăla& C!tă "runză
de copac #i de
#i melci iarbă& +e interesează
grădină& Dar melcimelciiR
de mare n-am găsit niciodată&
O 'ăi ai ajuns în locul potrivit, spune Madame M!nec&
Madame pregăte#te o baie caldă în cada de la etajul al treilea& Din cadă, Marie-aure o aude închiz!nd
u#a, baia str!mtă geme sub greutatea apei, iar pereţii trosnesc ca o cabină de pe Nautilus$FiF căpitanului
4emo& Durerea din tălpi slăbe#te& î#i a"undă capul sub apă& )ă nu ie#i niciodată din casăU )ă te ascunzi cu
zecile de ani în casa asta ciudată, îngustăU
a cină, e încorsetată într-o rochie apretată, dintr-un deceniu de mult apus& )tau la masa pătrată din
bucătărie, tatăl ei #i Madame M!nec "aţă în "aţă, cu genunchii ating!ndu-li-se, "erestrele zăvor!te,
obloanele trase& n radio b!iguie nume de mini#tri pe un ton repezit, sacadat O de .aulle la ondra,
'etain în locul lui %eynaud& Măn!ncă pe#te umplut cu pătlăgele verzi& +atăl ei le in"ormează că de trei zile
nu mai plecase #i nu mai sosise nici o scrisoare& iniile de telegra" nu
"uncţionează& Cel mai recent ziar e de acum sase zile& a ra- N N
dio, crainicul cite#te anunţuri de interes public&

Monsieur(in
+8rancis C+e'inou:. re"ugiat )n
Gene%a e interesat (eOrange. )i caut& (espre
orice in"or'a#ie cei treiAcopii. l&sa#i cu agajele
larie$eanne. la I%r$sur$Seine,
%&ut& ulti'a oar& la
Gentill,
Ma'a se roag& pentru Luc i Alert. oriun(e ar "i,
,, !aier e interesat (e %eti (espre so#ia lui. %&ut& ulti'a 0,1 r& la Gare (3Orsa,
A, Cotteret )i anun#& 'a'a c& a ajuns tea"&r )n La%al,
Ma(a'e Meieu )i caut& cele ase "iice. tri'ise cu trenul la Iir (on,
O +oată lumea a pierdut pe cineva, #opte#te Madame M!nec #i tatăl lui Marie-aure închide radioul,
iar lămpile  lincăne în timp ce se răcesc& a etaj, vocea continuă să cili &iscă nume în surdină& )au e doar
închipuirea eiR / aude pe Madame M!nec ridic!ndu-se să str!ngă "ar"uriile #i pe tatăl ei su"l!nd "um de
ţigară de parcă i-ar "î at!rnat greu în plăm!ni #i de-abia a#tepta să scape de el&
în acea noapte, ea #i tatăl ei urcă pe scara în spirală #i se mică unul l!ngă altul în acela#i pat grosolan,
în acela#i dormitor de la etajul #ase, cu tapetul de mătase zdrenţuit& +atăl iTl î#i "ace de lucru cu rucsacul, cu
încuietoarea u#ii, cu chibriturile& n cur!nd se simte mirosul "amiliar al ţigărilor lui1

bine-venitleues,
iauloises Audepătrunde
al v!ntului cum geme #i p!r!ie
înăuntru, saulemnul c!nd cele
or "i marea două urechile
#i v!ntul, jumătăţi cidenu"ereastră
reu#escse
sădeschid&
le separe&Quierul
'oartă cu el aromele de sare, "!n, pieţe de pe#te, mla#tini îndepărtate, absolut nimic care să-i miroasă a
război&
O 'utem merge la ocean m!ine, tatiR
O M!ine probabil că nu&
O nchiul (tienne unde eR
O =ănuiesc că e la el în cameră, la etajul cinci&
O nde vede lucruri care nu sunt acoloR
O Avem noroc cu el, Mărie&
O Avem noroc #i cu Madame M!nec& ( un geniu al bu- i ătăriei, nu-i a#a, tatiR Cred că găte#te
puţintel mai bine dec!t line, nuR
O 'uţintel, dar nu prea mult&
Marie-aure se bucură auzind z!mbetul care i se strecoară în voce& De#i simte g!ndurile care se zbat
dedesubt, ca ni#te păsări captive&
O +aţi, ce înseamnă că o să ne ocupeR
O înseamnă că o să-#i parcheze camioanele în pieţe&

@@
O / să ne pună să vorbim limba lorR
O )-ar putea să ne pună să dăm ceasul înainte cu o oră&
Casa trosne#te& 'escăru#ii ţipă& (l î#i mai aprinde o ţigară&
O ( ca ocupaţia, tatiR Adică meseria omuluiR
O ( un "el de control militar, Mărie& .ata cu întrebările acum&
ini#te& Douăzeci de bătăi de inimă& +reizeci&
N
O Cum poate o ţară să silească altă ţară să schimbe oraR Dacă toată lumea re"uzăR
O Atunci multă lume o să ajungă prea devreme& )au prea t!rziu&
O Mai #tii apartamentul nostru, tatiR Cu cărţile mele, macheta noastră #i toate conurile alea de pin de
pe pervazR
O =ineînţeles&
O Am aranjat conurile de la mare la mic&
O +ot acolo sunt&
O CreziR
O Qtiu sigur&
O 4u #tii sigur&
O 4u #tiu sigur& A#a cred&
O /are în momentul ăsta, ni#te soldaţi germani se culcă la noi în pat, tatiR
O 4u&
Marie-aure încearcă să stea nemi#cată& Aproape că aude mecanismul care macină în mintea tatălui ei&
O / să "ie bine, #opte#te ea& M!na ei îi dibuie antebraţul& / să stăm aici o vreme, apoi o să ne
întoarcem în apartamentul nostru, conurile de pin o să "ie e2act unde le-am lăsat, 0ou&eci (e 'ii (e leg+e
su '&ri o să "ie pe podea, în camera cheilor, unde am lăsat-o, #i n-o să "ie nimeni în paturile noastre&
mnul îndepărtat al mării& n tropăit de cizme pe caldar!m  li parte, jos& Qi-ar dori cu disperare ca
tatăl ei să-i răspundă1  N&i, e2act a#a, 'a c+erie. dar el nu spune nimic&
4u minţi
E
4u se poate concentra la învăţat, la conversaţii simple sau l&i treburile gospodăre#ti pe care i le dă *r!u
(lena& /ri de c!te uri închide ochii, e subjugat de o "antezie cu #coala de la )i hulp"orta1 steaguri
vermilion, cai v!njo#i, laboratoare strălu- i itoare& Cei mai buni băieţi din .ermania& neori, se vede pe
sine ca pe o emblemă a posibilului care atrage toate privirile& Alteori însă în "aţa ochilor îi joacă imaginea
băiatului voinic dc la e2amenul de admitere - chipul lui palid pe plat"orma de deasupra sălii de dans& Cum
căzuse& Cum nimeni nu schiţase vreo mi#care să-l ajute&
De ce nu se poate bucura #i 3utta pentru elR De ce trebuie
i a tocmai acum, c!nd sosise clipa evadării, un avertisment
ine2plicabil să-i răsune în"undat intr-un cotlon îndepărtat al

mintiiR
E
O Mai zi-ne o dată de grenadeU spune Martin )achse&
O Qi despre #oimăriiU spune )ieg"ried *ischer&
De trei ori î#i pregăte#te e2plicaţia #i de trei ori 3utta se întoarce pe călc!ie #i o tule#te& Ceas după ceas
o ajută pe *r!u *lena cu copiii mai mici, se duce la piaţă sau găse#te cine #tie ce alt prete2t să ajute, să-#i
"acă de lucru, să iasă&
O 4u mă ascultă, îi spune $erner lui *r!u (lena&
O Mai încearcă&
'e nesimţite, se pomene#te că mai e doar o zi p!nă la plecare& )e treze#te înainte să se lumineze #i se
duce la 3utta, care doarme în pătuţul ei din dormitorul "etelor& î#i ţine braţele în jurul capului, pătura de l!nă
îi e răsucită în jurul taliei, iar perna îi e în"undată în spaţiul dintre saltea #i perete - o imagine a "răm!ntării,
chiar #i în somn& Deasupra patului, peretele e tapetat cu desenele ei "antastice, în creion, cu satul lui *r!u
(lena, cu 'arisul #i ale sale o mie de turnuri albe sub stoluri rotitoare de păsări&
/ strigă pe nume&
(a se în"ă#oară #i mai str!ns în pătură&
O Mă conduciR

:99
)pre surprinderea lui, ea se ridică& es din casă înainte să se trezească ceilalţi& (l o conduce "ără să
vorbească& )ar un gard, apoi pe următorul& Qireturile dezlegate ale 3uttei se t!răsc în urma ei& Ciulinii le
biciuie picioarele& )oarele care răsare străpunge orizontul ca un ac&
)e opresc l!ngă un canal de irigaţie& în iernile trecute, $er- ner o trăgea în căruţ p!nă acolo, de unde se
uitau cum alunecă patinatorii pe canalul îngheţat, "ermieri cu patine în picioare #i ţurţuri în barbă trec!nd
iute pe l!ngă ei c!te cinci- #ase deodată, în grupuri compacte, în toiul unei curse de treisprezece,
paisprezece Lilometri între ora#e& /chii patinatorilor aveau e2presia cailor după o cursă lungă #i $erner era
mereu înc!ntat să-i vadă, să simtă aerul tulburat de viteza lor, să audă v!j!itul patinelor, tot mai slab O
simţea atuncicecaei#iluau
Dar imediat cumcurba
su"letul ar "i "ost gata-gata
#i dispăreau, lăs!nd în să i se doar
urmă smulgă din trup #ialbe
scrijeliturile să se
aleiapatinelor
scă- păr!nd după ei&
pe gheaţă,
emoţia trecea, iar el o trăgea pe 3utta înapoi spre casa de copii simţindu-se singur, părăsit #i mai prins ca
oric!nd în capcana vieţii lui&
y

O arna trecută n-au mai venit patinatorii, spune el&


)ora lui se uită lung la #anţ& /chii ei sunt mov& Are părul
înc!lcit, imposibil de disciplinat #i poate chiar mai alb dec!t al lui& Sc+nee,
O 4ici anul ăsta n-o să vină nici unul, spune ea&
Comple2ul minier e un lanţ de munţi negri "umeg!nd în
spatele ei& Chiar #i la ora asta, $erner aude un răpăit mecanic ca de tobă în depărtare, primul schimb
cobor!nd în li"turi în timp ce schimbul de noapte urcă - toţi acei băieţi cu ochi obosiţi #i "eţe pătate de
"uningine urc!nd cu li"turile în înt!mpinarea soarelui - #i preţ de o clipă are sentimentul unei pre- >& nţe
teribile, imense, care p!nde#te dincolo de zori&
O Qtiu că e#ti supărată&&&
O / să ajungi ca 5ans #i 5erribert&
O =a nu&
O Dacă o să tot stai printre băieţi din ă#tia, a#a o să ajungi&
O rei să răm!n aiciR )ă cobor în minăR
)e uită am!ndoi după un biciclist care se zăre#te departe, pc cărare& 3utta î#i îndeasă m!inile la
subsuori&
O Qtii ce ascultamR a radioul nostruR înainte să-l strici tuR
N
O +aci, 3utta& +e rog&
O +ransmisiuni de la 'aris& (i zic "i2 pe dos "aţă de  Eeutschlandsender& 0ic că noi suntem diavoli& Că
săv!r#im iitrocit&#i, Qtii ce înseamnă asta, atrocit&#ii
O +e rog, 3utta&
O ( bine să "aci un lucru doar pentru că-l "ace toată lumeaR spune 3utta&
îndoieli O lunecoase precum ţiparii& $erner le alungă& `utta abia a împlinit doisprezece ani, e încă un
copil&
O / să-ţi scriu în "iecare săptăm!nă& De două ori pe săp- tăm!nă, dacă pot& 4u trebuie să-i arăţi lui
*r!u (lena, dacă nu vrei&
3utta închide ochii&
O 4u e pentru totdeauna, 3utta& Doar pentru vreo doi ani& 3umătate dintre băieţii admi#i nu reu#esc să
termine& Dar poate că voi învăţa ceva, poate că o să ies de-acolo inginer adevărat& 'oate o să învăţ să
pilotez un avion, cum zice micul )ieg"ried& 4u clătina din cap, întotdeauna ne-am dorit să vedem un avion
pe dinăuntru, nuR / să zburăm am!ndoi spre vest, #i cu *r!u (lena, dacă vrea& )au putem lua trenul& om
străbate păduri #i %illages (e 'ontagnes:. toate locurile alea despre care ne povestea *r!u (lena c!nd eram
mici& 'oate că o să mergem a#a p!nă la 'aris& 
Muguri de lumină& *o#netul blajin al ierbii& 3utta deschide ochii, dar nu se uită la el&
O 4u minţi& Minte-te pe tine, $erner, dar pe mine să nu mă minţi&
0ece ore mai t!rziu, el e deja în tren&
(tienne
+imp de trei zile, nu-l înt!lne#te pe unchiul ei& Apoi, în a patra dimineaţă de c!nd erau acolo, orbecăind
p!nă la toaletă, ea calcă pe ceva mic #i tare& )e lasă pe vine #i caută obiectul cu degetele&
 )ate de munte "r&E&

:9:
Ceva răsucit #i neted& / structură de cute verticale, întretăiate de o spirală care se îngustează spre v!r"&
/ apertură largă
si ovală&
N
O n melc de mare, #opte#te ea&
a un pas de prima cochilie mai găse#te una& Apoi încă una #i încă una& Qirul de melci de mare se
arcuie#te pe l!ngă toaletă #i coboară un etaj p!nă la u#a închisă de la etajul cinci despre care #tie deja că e a
lui& Dincolo de care răsună #oaptele armonioase ale unor piane&
O ntră, spune o voce&
)e a#teaptă la miros de mucegai, duhoare de bătr!n, dar camera miroase vag a săpun, cărţi #i alge
uscate& Aminte#te oarecum de laboratorul doctorului .e""ard&
O nchiuleR
O Marie-aure& Are o voce joasă #i cati"elată, o bucată de mătase pe care o ţii într-un sertar #i o scoţi
doar la ocazii, ca s-o simţi între degete& (a întinde o m!nă la înt!mplare #i o m!nă rece, cu oase ca de
pasăre, o cuprinde& )e simte mai bine, spune el&
O îmi pare rău că n-am putut să "acem cuno#tinţă mai devreme&
'ianele susură înceti#or? parc-ar "i o duzină c!nt!nd toate deodată, iar sunetul pare să vină din toate
punctele cardinale&
C!te radiouri ai, unchiuleR
- )ă-ti arăt& i duce m!inile la un ra"t& Asta e stereo& N
 rtcrodină& )ingur l-am asamblat& (a î#i închipuie un pianist miniatural, îmbrăcat în smoching, care c!ntă
înăuntrul apa- i itului& Apoi, el îi pune m!inile pe un radio mare, tip cutie, ipoi pe un al treilea radio, nu mai
mare dec!t un prăjitor de lT&ime& nsprezece aparate cu totul, spune el, cu o m!ndrie de & &liandru
strecur!ndu-i-se în voce&
Aud vapoare pe mare& Madrid& =razilia& ondra& / il&uă am ascultat chiar ndia& Aici, la marginea
ora#ului, cum .1 intern sus în casă, avem o recepţie splendidă&
E lasă să scormonească într-o cutie cu siguranţe, în alta cu niicrupătoare& Apoi o îndrumă spre
ra"turile bibliotecii1 corn,u(e a sute de cărţi? o colivie? cărăbu#i în cutii de chibrituri? n capcană pentru
#oareci electrică? un prespapier de sticlă în i arc, spune el, ar "i îngropat un scorpion? borcane cu tot "elul de
i nnectori? o sută de alte obiecte pe care nu le poate identi"ica&
+ot etajul cinci - o singură cameră mare, plus palierul - îi i sie rezervat lui& +rei "erestre dau în "aţă
către rue auborel #i încă trei spre aleea din spate& Mai are un pat mic #i vechi, cu o cuvertură netedă, bine
întinsă& n birou ordonat, un divan&
O ^sta a "ost turul, spune el, aproape în #oaptă& nchiul pare binevoitor, curios #i per"ect întreg la
cap& 4emi#care - isia emană, mai mult dec!t orice altceva& 4emi#carea unui copac& A unui #oarece clipind
în întuneric&
Madame M!nec aduce sendvi#uri& (tienne nu are 3ules erne, dar are DarHin, din c!te spune, #i îi
cite#te din C&l&toriti (e pe =eagle, traduc!nd spontan din engleză în "ranceză O /arietatea speciilor (e
p&ianjeni s&ritori pare aproape in"init&,,, Muzica iese în spirale din radiouri #i îi e a#a de bine acolo,
moţăind pe divan, la căldură #i cu burta plină, în timp ce propoziţiile o iau pe sus #i o duc în altă parte&
a #ase cvartale, în o"iciul telegra"ic, tatăl lui Marie-aure î#i lipe#te "aţa de geam ca să vadă două
motociclete germane cu ata# intr!nd în trombă pe 'oarta )aint-incent& /ra#ul a tras obloanele, însă peste
pervazuri, printre #ipci, p!ndesc o mie de ochi& n urma motocicletelor vin două camioane& După ele vine
un singur Mercedes negru& )oarele sc!nteiază în ornamentele #i accesoriile de crom de pe capotă, în timp
ce mica procesiune opre#te pe aleea circulară, acoperită cu pietri#, din "aţa zidurilor ameţitoare, brăzdate de
licheni, ale Castelului din )aint-Malo& n bărbat v!rstnic, bronzat arti"icial - primarul, e2plică cineva -
a#teaptă cu o batistă albă în m!inile lui mari de marinar, cu un tremur abia perceptibil în încheieturi&
.ermanii coboară din vehicule, peste o duzină& 'oartă
cizme lucitoare #i uni"orme îngrijite& Doi au în m!ini garoa"e?
altul trage după el un beagle în lesă& C!ţiva se uită cu gurile
căscate la "aţada castelului&
N
n bărbat scund, în uni"ormă de căpitan, î#i "ace apariţia de pe bancheta din spate a Mercedesului #i-#i
scutură ceva invizibil de pe man#eta hainei& )chimbă c!teva vorbe cu un aghiotant, care-i traduce
primarului& 'rimarul încuviinţează din cap& Apoi, bărbatul cel scund dispare pe u#ile imense& După c!teva

:98
minute, aghiotantul deschide obloanele unei "erestre de la etaj #i scrutează timp de c!teva clipe
acoperi#urile, apoi des"ă#oară un steag stacojiu peste cărămidă, leg!ndu-l de pervaz&
3ungmănner
( un castel ie#it din cărţile cu pove#ti1 opt sau nouă clădiri de piatră, adăpostite sub dealuri, cu
acoperi#uri ruginii, "erestre înguste, turle #i turnuleţe, cu buruieni iţindu-se dintre ţiglele acoperi#urilor& n
p!r!u drăgăla# #erpuie#te printre terenuri de sport& a 0ollverein, $erner nu respirase un aer at!t de
nestricat de pra" nici măcar în ceasul cel mai senin din ziua cea mai senină&
n #e" de dormitor prezintă regulile într-un torent ameninţător&
O Asta e uni"orma de paradă, asta e uni"orma de toată mia, asta e uni"orma de sport& =retelele
încruci#ate la spate, paralele în "aţă& M!necile su"lecate p!nă la cot& *iecare băiat n] buie să poarte un cuţit
v!r!t într-o teacă, pe partea dreaptă i i urelei& %idicaţi m!na dreaptă c!nd vreţi să luaţi cuv!ntul& a aliniaţi
întotdeauna c!te zece& 4-aveţi voie cu cărţi, ţigări, m!ncare, bunuri personale& în dulapuri să nu "ie dec!t
uni- ni mele, bocancii, cuţitul, crema de ghete& 4u se vorbe#te  lupă ora stingerii& )crisorile către "amilii
sunt trimise mier- i m ea& ă veţi lepăda de slăbiciune, de la#itate, de #ovăială& r` i deveni ca o cascadă, ca
o ploaie de gloanţe - vă veţi av!nta i  toţii în aceea#i direcţie, în acela#i ritm, spre acela#i ţel& l&ita cu
huzurul - o să trăiţi numai pentru a vă "ace datoria& E să m!ncaţi ţară #i naţiune pe p!ine&
Au înţelesR
N
=ăieţii strigă că da& )unt patru sute cu totul, plus treizeci dc instructori #i încă cincizeci de membri ai
personalului, subo"iţeri #i bucătari, r!nda#i #i îngrijitori& Cei mai tineri cădeţi au nouă ani& Cei mai mari au
#aptesprezece& Chipuri go- i ice, nasuri lungi, bărbii ascuţite& /chi alba#tri, absolut toţi&
$erner doarme într-un dormitor minuscul, cu alţi #apte băieţi de paisprezece ani& în patul de deasupra
stă *redericL - un băiat plăp!nd, subţire ca un "ir de iarbă, cu pielea albă ca spuma laptelui& Qi *redericL e
nou& ine
în sus, de la =erlin&
de parcă ar scruta+atăl luidupă
cerul e asistentul
ceva& unui ambasador& C!nd *redericL vorbe#te, &iienţia lui ţ!#ne#te
(l #i $erner iau prima lor masă în uni"ormele noi, scrobite, la masa lungă de lemn de la cantină& nii
băieţi #u#otesc intre ei, alţii stau singuri, alţii în"ulecă de parcă n-ar mai "i m!ncat de zile întregi& 'rin trei
"erestre arcuite, zorii trimit înăuntru un mănunchi de raze aurii binecuv!ntate&
*redericL "lutură din degete #i întreabă1
O îţi plac păsărileR
O Cum să nu&
O Ai auzit de ciorile griveR
$erner neagă din cap&
O Ciorile grive sunt mai de#tepte dec!t majoritatea mami"erelor& Chiar #i dec!t maimuţele& e-am
văzut cum pun nuci pe care nu le pot sparge pe #osea #i a#teaptă să treacă o ma#ină peste ele, ca să ajungă
la miez& $erner, noi doi o să "im prieteni la cataramă, sunt sigur de asta&
n portret al *iihrerului veghează "ioros în "iecare sală de clasă& )e învaţă în bănci "ără spătar, la ni#te
mese scrijelite de plictisul a nenumăraţi băieţi înaintea lor O nobili, călugări, recruţi, cădeţi& în prima lui
zi, $erner trece pe l!ngă u#a întredeschisă a laboratorului de #tiinţe tehnice #i zăre#te în treacăt o încăpere
mare c!t drogheria din 0ollverein, cu chiuvete noi #i dulapuri cu u#i de sticlă, înăuntrul cărora a#teaptă
pahare de laborator strălucitoare, eprubete gradate, c!ntare #i arzătoare& *redericL e nevoit să-l tragă de
acolo&
A doua zi, un "renolog zb!rcit ţine o prezentare în "aţa întregului colectiv de elevi& uminile de la
cantină se sting, un proiector începe să b!z!ie #i un desen cu multe cercuri apare pe peretele din "und&
=ătr!nul stă sub ecran #i plimbă v!r"ul unui tac de biliard peste diagrame&
O Cercurile albe reprezintă s!ngele german pur& Cercurile cu negru indică proporţia de s!nge străin&
/bservaţi numărul cinci din grupul doi& =ate cu tacul în ecran, care "ace vălurele&
O Căsătoria între un german pur #i un evreu pe s"ert e, totu#i, acceptabilă, vedeţiR
După jumătate de oră, $erner #i *redericL îl citesc pe .oethe la cursul de poezie& Apoi magnetizează
ace la e2erciţiile practice& Qe"ul de dormitor anunţă un orar de o comple2itate bizantină1 lunea se "ace
mecanică, istoria tării, stiinte rasiale& Marţea se "ace călărie, orientare, istorie militară& +oată lumea, chiar #i
cei de nouă ani, va învăţa să cureţe, să demonteze #i să tragă cu o carabină Mauser&
După-amiezile #i le petrec într-o babilonie de cartu#iere #i alergări& Aleargă p!nă la adăpători? aleargă
p!nă la steag? aleargă în sus pe deal& Aleargă duc!ndu-se unii pe alţii în c!rcă, aleargă cu pu#tile deasupra

:9F
capului& Aleargă, se t!răsc, înoată& Apoi iar aleargă&
4opţile pline de stele, dimineţile îmbibate de rouă, arca- ilrle lainice, ascetismul "orţat - $erner nu mai
simţise nici- N]l&ită că "ace parte din ceva at!t de unidirecţional& 4iciodată mi #i dorise cu at!ta sete să se
integreze& în #irurile de dormitoare sunt cădeţi care vorbesc despre schi alpin, dueluri,
i luburi de jazz, guvernante #i v!nători de porci mistreţi& =ă-
ii ţi care înjură ca ni#te virtuozi #i băieţi care vorbesc despre ţigări cu nume de vedete de cinema& =ăieţi
care pomenesc di spre Jvorbit la tele"on cu colonelulT : #i băieţi care sunt "ii de nironese& )unt băieţi care
au "ost admi#i nu neapărat pentru i i &ir "i buni la ceva, ci pentru că taţii lor lucrează la ministere& Qi cum se
e2primăU J'oate
băieţiUV )unt c!nd
cădeţi o "ace
care plopul
"ac totul pereUV- postură
per"ect J=ăi prostea, eu a# "ecunda-o
impecabilă, ţinta#i il] imediatUV
săv!r#iţi, J5ai cu distracţia,
bocanci at!t de lustruiţi
că vezi în ei norii& )unt ] uleţi cu pielea ca untul, iri#ii ca sa"irele #i reţele de vini#oare .1 lustre ultra"ine
pe dosul m!inilor& Deocamdată însă, sub biciul conducerii, sunt toţi la "el, toţi ung'&nner, )e îmbulzesc
pe poartă împreună, în"ulecă ouă prăjite la cantină împreună, măr#ăluiesc prin curte, sunt prezenţi la apel,
salută steagul, trag cu pu#ca, aleargă, "ac baie #i su"eră împreună& *iecare e o bucată de lut, iar
comandantul-olar corpolent, cu l&tţa lucitoare, modelează patru sute de oale identice&
Sunte' tineri,. c!ntă ei, sunte' neclinti#i. nicio(at& n$a' (at inapoi. 'ulte castele %o' lua cu asalt,
$erner pendulează între epuizare, con"uzie #i eu"orie& )chimbarea totală de macaz în viaţă îl uluie#te&
Wine orice îndoială in "r!u memor!nd versuri de c!ntece sau drumul spre sălile de clasă, evoc!nd imaginea
laboratorului de #tiinţe tehnice1 nouă mese, treizeci de scaune? bobine, tot "elul de condensatoare,
ampli"icatoare, baterii, ciocane de lipit puse la păstrare în acele dulapuri strălucitoare&
Deasupra lui, în genunchi pe pat, *redericL se uită pe "ereastra deschisă printr-un binoclu antic #i
consemnează în rama patului păsările pe care le vede& / crestătură sub cu"undar cu g!t ro#u& Qase crestături
sub sturz&'rocesiunea
svastică& A"ară, în curtea #colii,#iuno grup
se opre#te ra"alădedeelevi
v!ntdemu#că
zece ani
din se îndreaptă
"lăcările spre r!u
torţelor& Apoicuotorţe #i steaguri
porne#te cu iar
din nou,
c!ntecul lor intră în trombă pe "ereastră ca un nor luminos, palpit!nd&
O. "a$'& 'ai 'are$n gra( Ca s& nu 'or o' (e r*n(K
Nu %reau s& 'or )n %an, ci %reau S& )'i (au %ia#a pe p&'*ntul s"*nt,
iena
'lutonierul-major %einhold von %umpel are patruzeci #i unu de ani, deci încă poate spera că va "i
înaintat în grad& Are ni#te buze ro#ii, umede, obraji palizi, aproape translucizi, ca "i- leul crud de calcan, #i
un instinct pentru corectitudine aproape in"ailibil& Are o soţie care acceptă "ără să cr!cnească absenţele lui
#i care aranjează pisicuţe de porţelan după culoare, de la nuanţele deschise la cele închise, pe două ra"turi
di"erite din salonul lor din )tuttgart& Mai are #i două "iice pe care nu le-a mai văzut de nouă luni& Cea mare,
eroniLa, e zeloasă p!nă-n măduva oaselor& în scrisorile ei apar "ormulări ca +ot&r*re sacr&. reali&ri cu
care te po#i '*n(ri #i jur& egal )n istorie,
Marele talent al lui von %umpel sunt diamantele& Qtie să "aţeteze #i să #le"uiască pietre la "el de bine ca

orice bijutier
Miinchen, arianucenic
"usese din (uropa #i de
#le"uitor la multe oribarecunoa#te
Anvers, imitaţiile
ajunsese chiar dintr-o
- într-o privire& )tudiase
după-amiază cristalogra"ia
de pomină - pe în
Charterhouse )treet din ondra, la un comerciant de diamante "ără "irmă a"ară, unde i se ceruse să arate
buzunarele, "usese condus pe trei scări di"erite, apoi pe trei u#i încuiate #i a#ezat la o masă unde un bărbat
cu v!r"urile mustăţilor at!t de ceruite că înţepau precum cuţitele îl lăsase să
i&imineze un diamant brut de nouăzeci #i două de carate, \ lin A"rica de )ud&
înainte de război, viaţa lui %einhold von %umpel "usese m u degrabă plăcută& (ra specialist în pietre
preţioase #i lucra ca
iluator intr-un birou de la etajul al doilea al unei clădiri din &p&itcle "ostei cancelarii din )tuttgart&
Clienţii aduceau pietrele, ui el le spunea c!t valorau& neori, re"aţeta diamante sau ajuta i l!ţetare în
proiecte valoroase& Dacă mai în#ela din c!nd în nul c!te un client, î#i spunea că asta "ăcea parte din joc&
Edată cu războiul, sarcinile lui se înmulţiseră& 'lutonierului& ijor von %umpel avea acum ocazia de a
"ace ceea ce nu mai l&u use nimeni de secole - de la dinastia mogulilor, de la Zhani& 'oate că nu "ăcuse
nimeni în toată istoria& *ranţa capitulase tir doar c!teva săptăm!ni, iar el văzuse deja lucruri pe care II ar "i
visat să le vadă în #ase vieţi& n glob păm!ntesc din riolul al #aptesprezecelea, de mărimea unei ma#ini mai
mici, i u rubine care marcau vulcanii, mănunchiuri de sa"ire la poli #i diamante pentru capitalele lumii&

:9;
Winuse în m!nă - în m!năU - un m!ner de pumnal vechi de cel puţin patru sute de ani, "ăcut din jad #i
incrustat cu smaralde& Chiar ieri, în drum spre iena, intrase în posesia unui set de porţelan cu i inci sute
#aptezeci de piese, cu c!te un diamant tăiat marchiz montat pe marginea "iecărei "ar"urioare& 4u întrebase
de unde #i de la cine con"iscase poliţia aceste comori& e împachetase deja cu m!na lui într-o ladă, pe care
o bătuse în cuie, o însemnase cu vopsea albă #i o depozitase într-un vagon de tren, sub pază permanentă&
nde a#teaptă să "ie trimisă superiorilor& A#teaptă să mai \ipară #i altele&
n această după-amiază de vară, într-o bibliotecă pră"uită din iena, dedicată geologiei, plutonierul-
major von %umpel merge printre teancuri de reviste în urma unei secretare anormal de slabe, care poartă
panto"i maro, )n
C&l&torii ciorapi
In(iamaro, "ustă #i bluză
de +avernier, maro& )ecretara a#ază o scăriţă, urcă pe ea #i întinde m!na&
din :<<&
C&l&torii )n pro%inciile (e su( ale I'periului !us de '&)& 'allas, din :@F&
-ietre pre#ioase a lui )treeter, din :B@B&
)e zvone#te că *iihrerul întocme#te o listă cu obiecte preţioase din toată (uropa #i %usia& )e pare că
vrea să "acă din ora#ul austriac inz un ora# olimpian, capitala culturală a lumii& / promenadă nes"!r#ită,
mausoleu, acropolă, planetariu, bibliotecă, operă - totul din marmură #i granit, totul e2trem de curat& în
centru, plănuie#te un muzeu lung de un Lilometru - un tezaur al celor mai glorioase realizări ale culturii
umane&
Documentul e real, din c!te auzise von %umpel& 'atru sute de pagini&
)e asază la o masă din camera de lectură& încearcă să-si E E
încruci#eze picioarele, dar toată ziua simţise ca o mică um"lătură în vintre O ciudată, dar nedureroasă&
=ibliotecara cea #tearsă aduce cărţi& (l răs"oie#te pe îndelete +avernierul, )treeterul, Sc+i#e (espre -ersia
de Murray& Cite#te despre diamantul /r- lov de trei sute de carate de la Moscova, despre 4ur-al-Ain,
despre
povestediamantul verde
cu un prinţ caredin
nu Dresda
putea "i de patruzeci
ucis, #i optcare
cu un preot de carate #i jumătate&
avertizase )pre seară,
asupra m!niei unei găse#te
zeiţe, cuceuncăuta&
prelat/
"rancez care era convins că ar "i cumpărat aceea#i piatră, c!teva secole mai t!rziu&
Marea de *lăcări& .ri-albăstrui, cu puţin ro#u în mijloc& / sută treizeci #i trei de carate, după
însemnări& 'ierdut sau lăsat mo#tenire regelui *ranţei în :FB, cu condiţia să stea zăvor!t vreme de două
sute de ani&
%idică ochii& ămpi agăţate, #iruri de cotoare pierz!ndu-se într-un auriu pră"os& C!t de mare e (uropa,
iar el vrea să găsească o pietricică printre "aldurile ei&
=oches
laică-său spune că au ni#te arme lucioase de parcă n-ar "i II . IS niciodată cu ele& )pune că au cizme
curate #i uni"orme impecabile& )pune că arată ca #i cum abia ar "i cobor!t din  goane de tren cu aer
condiţionat&
ocalnicele care se opresc la u#a bucătăriei lui Madame M!nec c!te una sau c!te două spun că
germanii oc+es, cum li >&ic eleE cumpără absolut toate cărţile po#tale din drogherii& Mai spun că ace#ti

oc+es cumpărăerdier
de la Monsieur păpu#i #idelenjerie
paie, caise
de lacon- li&ite #iMorvan&
Monsieur prăjituri Au
r!ncede dindevitrina
nevoie co"etăriei&
cantităţi Cumpără
incredibile de unt cămă#i
si
br!nză& )i au dat pc g!t toate sticlele de #ampanie pe care le-au cumpărat de la ca%iste,
5itler, #u#otesc "emeile, "ace turul monumentelor pariziene&
ntră în vigoare interdicţia de a umbla pe străzi după o &mumită oră& Muzica nu trebuie să se audă
a"ară& )unt interzise reuniunile dansante& Wara e în doliu #i trebuie să ne pur- lăm respectuos, anunţă
primarul& De#i nu e clar c!tă autoritate  a mai rămas&
De "iecare dată c!nd se apropie su"icient, Marie-aure aude "!s!itul unui nou chibrit scăpărat de tatăl
ei& M!inile îi ntură între buzunare& Dimineţile #i le petrece ba în bucătărie la Madame M!nec, ba la
tutungerie, ba la po#tă, unde a#teaptă la cozi nes"!r#ite ca să poată da un tele"on& După-amiezile repară una-
alta în casa lui (tienne - o u#ă de dulap desprinsă, o i reaptă care sc!rţ!ie& / întreabă pe Madame M!nec
dacă ve- i inele sunt demne de încredere& închide #i deschide clapeta i rusei cu scule p!nă c!nd Marie-
aure se roagă de el să înceteze&
într-o zi, (tienne stă cu Marie-aure si îi cite#te cu vocea lui u#oară ca o pană& în ziua următoare,
spune că su"eră de dureri de cap #i se izolează într-un birou, cu u#a încuiată&

 +ermen peiorativ "olosit de "rancezi pentru soldaţii germani în cele două războaie mondiale&

:9
Madame M!nec îi aduce lui Marie-aure pe "uri# bucăţele de ciocolată, "elii de prăjitură& n dimineaţa asta,
storc lăm!i în pahare pline cu apă #i zahăr, iar Marie-aure are voie să bea după po"ta inimii&
O C!t o să stea acolo, MadameR
O neori, stă doar o zi sau două, spune Madame M!nec& Alteori ceva mai mult&
Dintr-o săptăm!nă în )aint-Malo se "ac două& Mărie începe să aibă impresia că viaţa ei, la "el ca
0ou&eci (e 'ii (e leg+e su '&ri. "usese întreruptă la jumătate& După volumul înt!i, în care Marie-aure
#i tatăl ei trăiau la 'aris #i mergeau la serviciu, urmează volumul al doilea, în care nemţii umblă pe
motociclete pe străzile astea ciudate, înguste, iar unchiul ei dispare în propria lui casă&
O
O +aţi, c!nd
mediat ceplecămR
primesc ve#ti de la 'aris&
O De ce trebuie să dormim în camera asta micăR
O )unt sigur că putem aranja o cameră jos, dacă vrei&
O Dar camera din "ata noastrăR
N
O Am convenit cu (tienne că n-o vom "olosi&
O De ceR
O A "ost a bunicului tău&
O C!nd o să pot merge la mareR
O Azi nu, Mărie&
O 'utem "ace o plimbare prin cartierR
O ( prea periculos&
i vine să ţipe& Ce pericole p!ndescR C!nd deschide "ereastra dormitorului, nu aude ţipete, nici
e2plozii, ci doar chemarea păsărilor pe care unchiul ei le nume#te g!#te-de-mare, zgomotul mării #i v!j!itul
vreunui avion care trece pe deasupra casei&
'etrece ore întregi "amiliariz!ndu-se cu casa& Madame M!nec e stăp!nă la parter - un loc curat,
practicabil, plin de musa"ire care vin pe u#a bucătăriei să "acă schimb de b!r"e& Acolo sunt su"rageria, holul
cu un bu"et plin de veselă veche,
ttiv tremură de "iecare dată c!nd trece cineva, #i o u#ă care dă Tlin bucătărie în camera lui Madame1 un pat,
o chiuvetă, o de noapte&
nsprezece trepte în spirală duc la al doilea etaj, plin de mirosurile unei splendori trecute1 o "ostă
cameră de cusut, o liiT&iă cameră de slujnică& Chiar aici, pe palier, îi poveste#te M&td ame M!nec, purtătorii
scăpaseră sicriul în care era stră- m&nti#a lui (tienne&
- )icriul s-a răsturnat, iar ea s-a rostogolit pe scări în jos& l uată lumea a "ost oripilată, numai ea părea
absolut imperiul "iabilăU
a al treilea etaj, iar talme#-balme#1 cutii cu borcane, dis- uri metalice #i "ierăstraie ruginite? găleţi
pline, probabil, cu pu se electrice? teancuri de manuale de inginerie de jur împrejurul unei toalete& a etajul
al patrulea, lucrurile sunt deja îngrămădite peste tot, în camere, pe coridoare #i pe scară1
T o#uri cu ceea ce trebuie să "ie piese de la diverse aparate, cutii di panto"i pline cu #uruburi, căsuţe de
păpu#i străvechi, eonii uite de străbunicul ei& ria#ul birou al lui (tienne ocupă nu etajul cinci, c!nd
cu"undat în tăcere, c!nd plin de voci, muzică sau paraziţi&
rmează al #aselea etaj - dormitorul ordonat al bunicului ci pe st!nga, toaleta drept înainte, cămăruţa
în care dorm ea ?&i tatăl ei pe dreapta& C!nd bate v!ntul, adică aproape tot iimpui, casa, cu pereţii ei care
gem #i obloanele care se tr!n- csc, cu camerele arhipline #i scara #erpuind abrupt în mijloc, pare a "i
echivalentul material al spiritului unchiului ei1 temătoare, izolată, dar plină de minuni acoperite de p!nze
de păianjen&
în bucătărie, prietenele lui Madame M!nec se tot miră de părul #i de pistruii lui Marie-aure& a 'aris,
spun ele, lumea stă cinci ore la coadă pentru o p!ine& /amenii măn!ncă \mintale de casă, omoară cu pietre
porumbeii ca să "acă supă din ei& 4u se găse#te carne de porc sau iepure, nici conopidă&
 bate "arurile ma#inilor sunt vopsite în albastru, spun ele, iar
noaptea, ora#ul e tăcut ca un cimitir1 nu mai sunt autobuze, trenuri, abia dacă se mai găse#te benzină&
Marie-aure stă l?i masa pătrată, cu o "ar"urie cu biscuiţi în "aţă, imagin!ndu-#i :] pe bătr!ne cu m!ini
v!noase, ochi lăpto#i #i urechi e2agenii de mari& Dinspre "ereastra bucătăriei se aud s"!r-s"!r-s"!rul unei
r!ndunele de casă, zgomot de pa#i pe ziduri, saule lovin du-se de catarge, balamale #i lanţuri trosnind în

:9<
port& )ta"ii&
4emţi& '!nze&
N
5auptmann
Doctorul 5auptmann, un pro"esor de #tiinţe tehnice mărunţel #i ro#u în obraji, î#i scoate haina cu
butoni de alamă #i o at!rnă pe spătarul unui scaun& e ordonă cadeţilor din clasa lui $erner să scoată ni#te
cutii metalice cu balamale dintr-un dulap încuiat a"lat în "undul laboratorului&
în "iecare cutie sunt roţi zimţate, lentile, siguranţe, arcuri, brăţări #i rezistenţe& Mai sunt #i un colac
gros de "ir de cupru, un ciocan instrumental minuscul #i o baterie cu două borne, mare c!t un panto" -
echipament de calitate, la care $erner n-avusese acces în viaţa lui& Micuţul pro"esor e în picioare, la tablă,
#i desenează o schemă pentru un circuit simplu, cu cod Morse& asă jos creta, î#i împreunează degetele
subţiri de la ambele m!ini, cinci #i cinci, #i le cere băieţilor să asambleze circuitul cu piesele din truse&
O Aveţi o oră&
Aproape toţi băieţii se albesc la "aţă& %ăstoarnă totul pe mese #i m!ng!ie delicat piesele ca #i cum ar "i
mărunţi#uri aduse din viitor& *redericL scoate componente la înt!mplare
din cutie si se uită la ele în lumină&
N
+imp de c!teva momente, $erner e din nou în cămăruţa lui din podul casei de copii, cu întrebările
roindu-i în cap& Ce e "ulgerul2 C*t (e sus po#i s& sari. (ac& locuieti pe Marte2 Care e (i"eren#a )ntre
(ou&eci i cinci ori (oi i cinci$(ou&eci ori
" @ Apoi ia bateria, două bucăţi dreptunghiulare de tablă, nMr cuie #i ciocanul din cutie& n mai puţin de
un minut, instruie#te un oscilator ca în schemă&
M icuţul pro"esor se încruntă& +estează circuitul lui $erner, c "uncţionează&
=un, spune el, post!ndu-se în "aţa băncii lui $erner #i ii`iicun!ndu-#i m!inile la spate& Acum luaţi din
trusă mag nil în "ormă de disc, o s!rmă, un #urub #i bateria& De#i in- &mii ţiunile par să se adreseze întregii
ii

clase, se uită numai la Werner.


Altceva nu puteţi "olosi& Cine poate construi un motor umpluR
T&!ţiva băieţi mută de colo-colo "ără convingere piesele &lin truse& Cei mai mulţi stau pur #i simplu #i se
uită&
$erner simte atenţia doctorului 5auptmann îndreptată  uipra lui ca un re"lector& ipe#te magnetul de
capul #urubului #i îi apropie capătul de borna pozitivă a bateriei& C!nd inunde "irul de la borna negativă a
bateriei p!nă la capul #urubului, at!t #urubul, c!t #i magnetul încep să se înv!rtească& ] îperaţiunea nu-i ia
mai mult de cincisprezece secunde&
Doctorul 5auptmann stă cu gura întredeschisă& ( îmbujorat l i laţă, energizat&
O Cum te cheamă, cadetR
O '"ennig, domnule&
O Ce mai poţi "aceR
$erner e2aminează piesele de pe masă&
O / sonerie de u#ă, domnuleR )au un emiţător MorseR n ohmmetruR
Ceilalţi băieţi î#i lungesc g!turile& Doctorul 5auptmann are buze roz #i pleoape imposibil de subţiri&
Dă senzaţia că nu-l scapă din ochi pe $erner nici c!nd clipe#te&
O *ă-le pe toate, spune el&
Canapeaua zburătoare
n piaţă, pe copacii din 'lace Chateaubriand apar anunţuri& )e cere predarea voluntară a armelor de
"oc& Cine nu va co opera va "i împu#cat& A doua zi, la amiază, mai mulţi bretoni vin să lase arme - "ermieri
în căruţe trase de cat!ri care au străbătut mulţi Lilometri, marinari bătr!ni care abia se t!răsc, cu ni#te
pistoale antice, c!ţiva v!nători cu un licăr de revoltă în ochi privind în podea în timp ce-#i predau pu#tile&
'!nă la urmă, se str!nge un morman jalnic, poate vreo trei sute cu totul, jumătate dintre ele ruginite&
Doi jandarmi tineri le îndeasă într-un camion, apoi traversează străduţa îngustă #i digul rutier #i se "ac
nevăzuţi& *ără discursuri, "ără e2plicaţii&
O +e rog, tati, pot să ies a"arăR
O n cur!nd, porumbiţa mea& Dar e cu mintea în altă parte& *umează at!t de mult înc!t zici că se va
trans"orma cu totul în scrum& Mai nou, stă treaz p!nă t!rziu #i lucrează la o machetă cu )aint-Malo despre

:9
care spune că ar "i pentru ea, adăug!nd zilnic case noi, construind zidurile de apărare, "ăc!nd un plan al
străzilor, pentru ca ea să poată învăţa ora#ul a#a cum învăţase cartierul lor din 'aris& emn, clei, cuie, #mir-
ghel O în loc s-o lini#tească, zgomotele #i mirosurile r!vnei lui maniacale o sperie #i mai tare& De ce va
trebui să înveţe străzile din )aint-MaloR C!t vor mai sta acoloR
n biroul de la etajul cinci, Marie-aure îl ascultă pe unchiul ei care-i cite#te o nouă pagină din
C&l&toria (e pe =eagle& DarHin v!nase păsări nandu în 'atagonia, studiase bu"niţe l!ngă =uenos Aires #i
escaladase o cascadă în +ahiti&  interesau sclavii, pietrele, "ulgerul, cintezele #i ritualul de "recat nasurile
din 4oua 0eelandă& Cel mai mult îi place partea despre coastele întunecate ale Americii de )ud, cu zidurile
lor impenetrabile de copaci #i briza care poartă cu ea duhoarea de alge putrede #i strigătele puilor de "ocă&
îi "ace mare plăcere să #i-l închipuie pe DarHin noaptea, aplecat peste bordul n ivci ca să se uite la valurile
bioluminescente, atent la "!ga#u- 1 1 :1 T verde "os"orescent lăsate în urmă de pinguini&
6onsoir. îi spune ea lui (tienne, în picioare pe divanul &m biroul lui& 'oate că sunt doar o "ată de
doisprezece ani,
  u sunt o bravă e2ploratoare venită din *ranţa să te ajute în  riturile dumitale&
(tienne imită accentul englezesc&
O =ună seara, 'a(e'oiselle, ce-ar "i să vii cu mine în jun-  3& #i să măn!nci "luturii ă#tiaR )unt mari
c!t ni#te "ar"urii #i poate - cine #tieR - nici nu sunt otrăvitori&
O / să măn!nc "luturii dumitale cu multă plăcere, Mon- uciir DarHin, dar mai înt!i măn!nc
"ursecurile astea&
în alte seri se joacă de-a canapeaua zburătoare& )e a#ază am!ndoi pe divan, unul l!ngă altul, iar
(tienne spune1
O nde mergem în seara asta, mademoiselleR
O
O /, în junglăU
de data )au1 în +ahitiU
asta avem cale )au1
lungăînde
MozambicU
străbătut, spune  i ienne cu vocea total schimbată - lină,
cati"elată, tărăgănată, i ,i de pilot& 5ăt departe, sub noi, e /ceanul Atlantic, sc!n- iciază la lumina lunii, îi
simţi mirosulR )imţi c!t e de "rig aici, MIS? )imţi v!ntul prin părR
O nde suntem acum, unchiuleR
O )untem în =orneo, nu ţi-ai dat seamaR Acum trecem razant pe deasupra copacilor, dedesubt licăresc
ni#te "runze mari #i încolo sunt arbori de ca"ea, simţi mirosulR ar Marie-  &aure chiar simte ceva, "ie
pentru că unchiul ei îi dă pe la nas cu boabe de ca"ea, "ie pentru că zboară cu adevărat pe deasupra
arborilor de ca"ea din =orneo - nu vrea să se hotărască&
izitează )coţia, 4eH 6orL, )antiago& De c!teva ori se îmbracă de iarnă #i vizitează luna&
O )imţi c!t suntem de u#ori, MărieR Abia dacă încordezi un mu#chi ca să te mi#tiU / a#ază în scaunul
lui de birou cu rotile #i o înv!rte#te g!"!ind p!nă c!nd o doare burta de at!ta
r!s si trebuie să înceteze&
>

O 'o"tim, gustă ni#te pulpă proaspătă de lună, spune el, iar ea simte în gură ceva care aduce la gust cu
br!nza&
întotdeauna, la s"!r#it, stau iară#i unul l!ngă altul #i bat în perne, iar camera se materializează încetul cu
încetul în jurul lor&
O Ah, spune el mai încet, pierz!ndu-#i accentul, în timp ce vocea lui î#i recapătă, abia perceptibil, nota
de panică& Am ajuns& Acasă&
)uma unghiurilor
$erner e chemat în biroul pro"esorului de #tiinţe tehnice& C!nd intră, trei ogari supli, cu picioare lungi,
îi dau t!rcoale& Camera e luminată de o pereche de veioze cu picior din alamă #i abajur verde, iar $erner
deslu#e#te în umbră ra"turi ticsite cu enciclopedii, mori de v!nt #i telescoape în miniatură, prisme& Doctorul
5auptmann stă la biroul lui mare, îmbrăcat cu haina lui cu nasturi de alamă, de parcă de-abia atunci ar "i
ajuns #i el& *runtea lui de "ilde# e încadrată de c!rlionţi de#i& î#i scoate mănu#ile de piele, deget cu deget&
O 'une un lemn pe "oc, te rog&
$erner traversează camera #i răscole#te cărbunii, trezindu-i la viaţă& /bservă că în colţ mai e cineva, o
siluetă uria#ă, moţăind intr-un "otoliu "ăcut pentru staturi mult mai mici& ( *ranL olLheimer, un elev în

ultimul an, că
poveste#te de olLheimer
#aptesprezece
ar ani, un colos
"i trecut dintr-un
r!ul cu sat din nord,
trei elevi primulo an
legendă printre
deasupra eleviiCă
capului& maiarmici& )e
"i ridicat

:9B
ma#ina comandantului su"icient c!t să strecoare un cric sub osie& )e zvone#te că ar "i zdrobit traheea unui
comunist cu m!inile goale& )au că ar "i apucat un c!ine vagabond de bot #i i-ar "i scos ochii, ca să se
deprindă cu su"erinţa altor "iinţe&
( poreclit ria#ul& Chiar #i la lumina care p!lp!ie slab, $erner îi vede venele de pe antebraţe, ca ni#te
liane căţărătoare&
O '!nă acum, nici un elev n-a reu#it să construiască motorul, spune 5auptmann, întors parţial cu
spatele la olLheimer& 4u "ără ajutor&
$erner nu #tie cum să răspundă, a#a că nu răspunde& Mai i &iscole#te o dată "ocul #i pe co# ţ!#nesc
sc!ntei&
O +rigonometrie #tii, cadetR
O Doar at!t c!t am reu#it să învăţ singur, domnule&
5auptmann ia o "oaie de h!rtie dintr-un sertar #i scrie
pe ea&
O Qtii ce e astaR
$erner îngustează ochii&
C
= —+
tan a tan p
O / "ormulă, domnule&
O înţelegi la ce "olose#teR
O Cred că e un mod de a utiliza două puncte cunoscute pentru a calcula un al treilea punct
necunoscut&
/chii alba#tri ai lui 5auptmann scapără& Are e2presia cuiva care a descoperit un obiect de mare preţ pe
jos, chiar în laţa lui&
O Dacă eu îţi dau punctele cunoscute #i distanţa dintre ] c, poţi s-o rezolvi, cadetR 'oţi desena
triunghiulR
O Cred că da&
O a loc la biroul meu, '"ennig& a scaunul meu& ite aici un creion&
C!nd se a#ază pe scaunul de la birou, $erner nu ajunge la podea cu degetele de la picioare& *ocul
pompează căldură n cameră& ită de uria#ul *ranL olLheimer, cu ghetele lui mamut #i cu ma2ilarul ca un
bloc de zgură& ită de micul pro"esor cu aer aristocratic, care se plimbă prin "aţa #emineului la ora asta
t!rzie, uită de c!ini #i de ra"turile ticsite cu lucruri interesante& 4-a mai rămas dec!t asta&
tan a G sin a > cos a #i sin a  "i G sin a cos >3  cos a sin "i
Acum, d poate "i scos în "aţa ecuaţiei&
.  sin a sin 6
d =—:—7--------------- -------------- --------------- ------------------------7 -
sin (a + p)
$erner introduce numerele lui 5auptmann în ecuaţie& îţi imaginează doi observatori pe un c!mp,
măsur!nd cu pasul distanţa dintre ei, apoi ridic!nd ochii spre un reper din de părtare1 un vas cu p!nze sau
un co# industrial&
C!nd $erner cere o riglă de calcul, pro"esorul îi pune imc diat una pe birou, a#tept!ndu-se la cererea
lui& $erner o ia "ără să se uite #i se apucă să calculeze sinusul&
olLheimer se uită la el& Micuţul pro"esor se plimbă, cu m!inile la spate& *ocul trosne#te& )ingurele
zgomote sunt răsu"larea c!inilor #i clicul glisorului riglei&
într-un s"!r#it, $erner spune1
O Qaisprezece virgulă patruzeci #i trei, 5err DoLtor& Desenează triunghiul, notează lungimile "iecărui
segment #i îi înapoiază h!rtia& 5auptmann veri"ică ceva într-o carte cu copertă de piele& olLheimer se
"oie#te u#or în scaun& Are o e2presie curioasă #i în acela#i timp indolentă& 'ro"esorul cite#te cu o palmă
lipită de birou, încrunt!ndu-se absent, ca #i cum ar a#tepta să treacă un g!nd& $erner e cuprins brusc de
groază ca de o presimţire rea, dar c!nd 5auptmann î#i întoarce iar privirea spre el, sentimentul slăbe#te&
O Citesc în dosarul tău de înscriere că vrei să studiezi electromecanică la =erlin după ce pleci de aici&
Qi că e#ti or"an, a#a eR
)e uită iar către olLheimer& $erner încuviinţează din cap&
O )ora mea&&&
O /pera unui om de #tiinţă, cadet, depinde de două lucruri& De interesele lui #i de interesele

:9@
vremurilor în care trăie#te& înţelegiR
O Cred că da&
O +răim vremuri e2cepţionale, cadet&
$erner î#i simte pieptul străbătut de un "ior& Camere cu cărţi multe #i "oc în cămin - astea sunt locurile
în care se înt!mplă lucruri importante&
O ei lucra în laborator după cină& în "iecare seară& Chiar #i duminica&
Da, domnule&
ncep!nd de m!ine&
Da, domnule&
oLlheimer, aici de "aţă, o să te supravegheze& a bis- ulţii ă#tia& 'ro"esorul scoate o cutie de tablă,
legată cu "undă, i i cspiră, '"ennig& Doar n-o să-ţi ţii respiraţia de "iecare dată lud e#ti la mine în laborator&
O Da, domnule&
Acrul rece #uieră pe holuri, at!t de curat că-l ameţe#te pe $erner& n grup de trei molii lunecă pe
tavanul dormitorului&
 i dezleagă #ireturile, împăture#te pantalonii pe întuneric #i `Mine cutia cu biscuiţi peste ei& *redericL îl
prive#te peste mar- t&inca patului&
O nde -ai "ostR
O Am biscuiţi, #opte#te $erner&
O n seara asta am auzit o bu"nită mare&
N
O )st, îi s!s!ie un băiat care stă la două paturi de ei&
$erner îi întinde un biscuit& *redericL #opte#te1

un nouO teritoriu&
e #tiiR )unt "oarte rare& Mari c!t planoarele& Asta pro- tmbil că era un mascul t!năr care-#i căuta
 ia într-unul dintre plopii de l!ngă terenul de de"ilare&
O /, "ace $erner& 'e sub pleoape îi de"ilează litere gre- u #ti1 triunghiuri isoscele, beta, sinusoide& )e
vede îmbrăcat in halat alb, trec!nd grăbit pe l!ngă ma#inării&
-roail c& )ntr$o i o s& c*tige un pre'iu 'are,
0ecriptare. propulsia rac+etelor. tot ce e nou,
Tr&i' %re'uri e:cep#ionale,
De pe coridor se aude tropotitul bocancilor supraveghetorului& *redericL se întinde la loc în patul lui&
O 4u l-am văzut, #opte#te el, dar l-am auzit per"ect&
O +acă-ţi "leancaU spune alt băiat& / s-o încasăm din auza ta&
*redericL nu mai spune nimic& $erner se opre#te din mestecat& =ocancii supraveghetorului nu se mai
aud - ori a plecat, ori s-a oprit în "aţa u#ii& A"ară, în curte, cineva sparge lemne, iar $erner ascultă
zgomotul metalic al barosului care love#te pana #i răsu"larea iute, speriată a băieţilor care-l înconjoară&
'ro"esorul
(tienne îi cite#te lui Marie-aure din DarHin, dar se opre#te în mijlocul unei silabe&
O nchiuleR
(l respiră agitat, cu buzele ţuguiate, ca #i cum ar su"la peste o lingură cu supă "ierbinte&
O ( cineva aici, #opte#te el&
Marie-aure nu aude nimic& 4ici pa#i, nici bătăi în u#ă& Madame M!nec dă cu mătura pe palier la
etajul de deasupra& (tienne îi întinde cartea&  aude cum scoate un radio din priză #i cum se încurcă în
"irele lui&
O nchiuleR repetă ea, dar el iese din birou #i coboară greoi pe scară - oare îi ameninţă vreun
pericolR -, iar ea îl urmează p!nă la bucătărie, unde îl aude cum se opinte#te să dea la o parte masa&
(l trage de un inel din mijlocul podelei& )ub un chepeng se deschide o gaură dreptunghiulară de unde
vine un miros în"rico#ător de umezeală&
O 5aide repejor, cobor!m o treaptă&
( o pivniţă acoloR Ce văzuse unchiul eiR (ra cu un picior pe prima treaptă a scării c!nd panto"ii
grosolani ai lui Madame M!nec intră bocănind în bucătărie&
O 5aide, cona#ule (tienne, te rog "rumosU
O Am auzit ceva& 'e cineva, se aude vocea lui (tienne de jos&

::9
O / sperii& 4u s-a înt!mplat nimic, Marie-aure& 5ai cu mine&
Marie-aure "ace un pas înapoi& Dedesubt, unchiul ei î#i recită în #oaptă poezioare pentru copii&
ăsaţi că stau puţin cu el, Madame& 'oate mai citim \ lin cartea noastră, unchiule&
Din c!te-#i dă seama, pivniţa nu e altceva dec!t o gaură umedă în podea& / vreme, stau pe un covor
"ăcut sul, cu che- j M 1 1 gul deschis, #i o ascultă pe Madame M!nec care îng!nă un c!ntec în timp ce
pregăte#te ceai undeva deasupra, în bu- u&irie& (tienne tremură u#or l!ngă ea&
O Qtiai că probabilitatea de a "i lovit de "ulger e de unu la un milionR spune Marie-aure& A#a m-a
învăţat doctorul ie""ard&
O ntr-un an sau într-o viaţăR
O 4u #tiu e2act&
y

O +rebuia să întrebi&
ar e2piră grăbit, cu gura pungă& De parcă întregul corp l-ar îmboldi să "ugă&
O Ce se înt!mplă dacă ie#i a"ară, unchiuleR
O Mă apucă nelini#tea& ocea lui abia se aude&
O Dar ce anume te nelini#te#teR
O Că sunt a"ară&
O Mai e2actR
O )paţiile largi&
O 4u toate spaţiile sunt largi& )trada dumitale nu e a#a dc mare, nuR
O *aţă de străzile cu care e#ti tu obi#nuită, nu e&
O îti plac ouăle si smochinele& )i ro#iile& e-am avut la pr!nz& Astea cresc a"ară&
(l r!de înceti#or&
O )igur că da&
O 4u ti-e dor de lumeR
N
(l tace? ea la "el& Am!ndoi plutesc pe spiralele memoriei&
O +oată lumea e aici, spune el #i bate în coperta lui
 EarHin& )i în radiourile mele& Chiar aici, la îndem!nă&
N
nchiul ei are mult dintr-un copil, cu nevoi de ascet #i cu desăv!r#ire liber de vreo obligaţie temporală&
Qi totu#i, ea î#i dă seama că e b!ntuit de temeri at!t de imense #i de numeroase,
înc!t aproape că poate simţi teroarea care pulsează în "iinţa lui& Ca #i cum la "erestrele minţii lui ar p!ndi
mereu o "iară&
O 'oţi să-mi mai cite#ti puţin, te rogR întreabă ea, iar (tienne deschide cartea #i #opte#te1 C+iar i
)nc*ntarea e un cu%*nt prea sla pentru a e:pri'a senti'entul unui naturalist care p&trun(e pentru pri'a
oar& (e unul singur )ntr$o p&(ure railian&,,,
După c!teva paragra"e,
O 'oveste#te-mi despre"ără vreun preambul,
dormitorul Marie-aure
de sus& De spune1 unde dorm eu&
vizavi de camera
(l se opre#te& ar răsu"lă pripit, agitat&
O Are o u#iţă în spate, dar e încuiată, spune ea& nde duceR
+ăcerea lui prelungită o "ace să se teamă că-l supărase& Dar el
se ridică în picioare, iar genunchii îi trosnesc ca ni#te vreascuri&
O ar te ia durerea de cap, unchiuleR
O 5ai cu mine&
Qerpuiesc pe scară p!nă sus& 'e palierul de la #ase, o iau la st!nga, iar el deschide u#a "ostei camere a
bunicului ei& (a îi pipăise deja interiorul în repetate r!nduri1 o v!slă de lemn "i2ată în cuie în perete, o
"ereastră acoperită de perdele lungi& n pat de o persoană& / corabie în miniatură pe o etajeră& în "und e un
#i"onier at!t de mare, că nu ajunge p!nă la capătul de sus #i nici nu-l poate cuprinde pe tot dacă întinde
braţele&
O Astea sunt lucrurile luiR

(tienne
O 5aide&descuie u#iţa din spatele #i"onierului&

:::
(a înaintează pe b!jb!ite& / căldură uscată, de spaţiu închis& Qoarecii o iau la "ugă& Degetele ei dau
peste o scară&
O Duce în pod& 4u e "oarte sus&
Qapte trepte& Ajunsă în v!r", se ridică în picioare& Are senzaţia de spaţiu lung, cu pereţi înclinaţi,
înghesuit sub "ronton& +avanul e doar puţin mai înalt ca ea&
(tienne urcă în spatele ei #i o ia de m!nă& 'icioarele ei înt!lnesc cabluri pe podea& Acestea #erpuiesc printre
cutii pră-
m ic, năpădesc o capră de tăiat lemne& (l o conduce prin lmţi#ul de cabluri p!nă în capăt, unde e ceva care
seamănă cu ueI podul&
O ^sta
I
scaun^sta
tapiţat
dinpentru pian, #ie ohornul&
"aţa noastră ajută să'une
se a#eze&
m!inile pe masă& A#a&
Masa e plină de cutii metalice1 tuburi, bobine, întrerupă- loare, instrumente de măsură, cel puţin un
gramo"on& +oată  i&i rtca asta a podului e un "el de ma#inărie, î#i spune ea& )oaiele încinge ardezia
deasupra capetelor lor& (tienne potrive#te ni#te că#ti pe urechile lui Marie-aure& (a îl aude prin că#ti i iun
înv!rte#te de o manivelă #i apasă pe un buton, după care un pian care pare să-i "i răsărit "i2 în mijlocul
ţestei începe să \ uite o melodie simplă&
C!ntecul slăbe#te #i o voce plină de paraziţi spune1 G*n(i#i $%& la un singur c&rune care ar(e )n soa
"a'iliei %oastre, H %e(e#i. copiii Acea ucat& (e c&rune a "ost o(inioar& o plant& %er(e. o "erig& sau o
trestie care a tr&it acu' un 'ilion sau poate i%u& 'ilioane (e ani sau poate acu' o sut& (e 'ilioane (e
ani,
După c!teva clipe, vocea cedează din nou locul pianului& nchiul ei îi dă jos că#tile&
O n copilărie, spune el, "ratele meu era bun la toate, dar ccl mai mai mult era admirat pentru vocea
lui& Călugăriţele dc la )t& incent voiau să adune coruri întregi în jurul ei&  lenri #i cu mine aveam am!ndoi
un vis,voia
lumea să înregistrăm
gramo"on&discuri #i să lepentru
ar emisiuni vindem& (l nu
i opii avea vocea,
prea eu aveam
se "ăceau& A#a mintea, iar legătura
că am luat pe vremea
cu aia, toată
o companie
de discuri din 'aris, care a "ost interesată, eu am scris zece prezentări di"erite pe subiecte #tiinţi"ice, 5enri
a repetat #i ne-am apucat în "ine să înregistrăm& +atăl tău era doar un copil, dar venea să asculte& A "ost una
dintre cele mai "ericite perioade din viaţa mea&
O Apoi a început războiul&
O 4e-au băgat la transmisiuni& +reaba noastră, a mea #i a bunicului tău, era să cro#etăm linii de
telegra" între poziţiile de comandă din spate #i o"iţerii din "aţă& Aproape noapte de noapm, du#manul trăgea
cu a#a-zisele Jrachete de semnalizare :T pe#ti tran#ee, ni#te a#tri e"emeri care pluteau în aer agăţaţi de para
#ute, pentru a lumina posibile ţinte pentru pu#ca#i& *iecare sol dat de pe raza semnalului luminos îngheţa pe
loc p!nă-l vedea că trece& neori, trăgeau optzeci, nouăzeci de rachete din astea într-o oră, una după alta,
iar noaptea părea pustie #i ciudată în lumina de la magneziu& (ra a#a lini#te, nu se auzea dec!t "!s!i tul
rachetelor, apoi #uieratul glonţului vreunui ţinta# care brăzda întunericul #i se îngropa în noroi& 'e c!t se
putea, încercam să răm!nem împreună& Dar uneori, eu paralizam& 4u reu#eam să-mi mi#c nici o parte a

corpului, nicialea,
prezentările măcar
celedegetele& 4ici
pe care le măcar pleoapele&
înregistraserăm& 5enri
neori stătea l!ngă
o ţineam minenoaptea&
a#a toată #i-#i recita
ar în #oaptă
#i iar& De parcă am
"i ţesut în jur un "el de paravan protector& '!nă dimineaţa&
O Dar el a murit&
O Qi eu nu&
(a are revelaţia că asta trebuie să "ie rădăcina "ricii lui, a oricărei "rici& / lumină pe care nu o poţi opri,
care se va întoarce spre tine, călăuzind un glonţ spre ţintă&
O Cine a construit toate astea, unchiuleR Ma#inăria asta&
O (u& După război& Mi-a luat ani de zile&
O Cum "uncţioneazăR
O ( un radiotransmiţător& De la butonul ăsta - îi duce m!na la el - se dă drumul la micro"on, iar ăsta
controlează "onogra"ul& Asta e ampli"icatorul de premodulaţie, astea sunt tuburile cu vid #i astea sunt
bobinele& Antena e telescopică, se întinde pe l!ngă horn& Doisprezece metri& )imţi manetaR .!n- de#te-te
că energia e un val, iar transmiţătorul emite ni#te cicluri egale de valuri din astea& ocea ta întrerupe
ciclurile astea&&&
(a nu mai ascultă& ( pra", e încurcat #i totu#i "ascinant& C!t de vechi să "ieR 0ece aniR DouăzeciR

::8
O Ce ai transmisR
înregistrările cu "ratele meu& Compania de gramo"oane Tn 'aris #i-a pierdut interesul, dar eu am pus
în "iecare seară \r zece discuri ale noastre p!nă c!nd s-au tocit aproape toate, i i&întecul lui&
O 'ianulR
O Clair (e lune al lui Debussy& (l atinge un cilindru metalic, cu o s"eră "i2ată în v!r"& =ran#am
micro"onul la mu"a eumo"onului #i %oil*,
Ea se apleacă la micro"on #i spune1
=ună, dacă m-auziti& (l r!de cu r!sul lui eteric& e-o "i ea uitat vreun copilR întreabă ea&
O 4u #tiu&
N
O C!t de departe poate transmite, unchiuleR
O Departe&
O '!nă-n AngliaR
O *ără probleme&
O '!nă la 'arisR
O Da& Dar eu nu voiam să se audă în Anglia& )au la 'aris& M am g!ndit că, dacă transmisia e destul
de puternică, o să mă audă "ratele meu& Că o să-i aduc puţină alinare, o să-l protejez cum m-a protejat el pe
mine întotdeauna&
O i puneai "ratelui dumitale să-#i asculte propria voceR  Eupă ce a muritR
O Qi Debussy&
O Wi-a răspuns vreodatăR
'odul ticăie& Ce sta"ii s-or prelinge acum pe l!ngă pereţi, 1 răg!nd cu urecheaR Aproape că simte în aer
gustul spaimei unchiului ei&

O 4u,(raga
-entru răspunse
'eael& 4iciodată&
sor&. utta
nii &ie#i uotesc c& (octorul Haupt'ann are leg&turi cu unii 'initri "oarte in"luen#i, El nu
r&spun(e `
0ar %rea s&$l ajut tot ti'pulK Serile '& (uc la el )n laorator i '& pune s& lucre la circuite pentru
un ra(io pe care$l testea&, ?i la trigono'etrie, M& )n(ea'n& s& "iu c*t 'ai creati%, ice c& &sta e
co'ustiilul !eic+ului. creati%itatea, II pune pe ele%ul &sta 'ai 'are. (e i se spune riaul s& se #in& (e
'ine cu un crono'etru. ca s& %a(& c*t (e repe(e calcule, Triung+iuri. triung+iuri. triung+iuri, Cre( c&
"ac %reo cincieci (e calcule pe sear&, Nu 'i se spune (e ce, Nu #i$ar %eni s& crei c*t& s*r'& (e cupru au
aici, Au S;
C*n( apare riaul. toat& lu'ea se (& la o parte,
0octorul Haupt'ann spune c& pute' "ace orice. pute' construi orice, Spune c& u+rerul a str*ns )n
jurul lui sa%an#i care s&$l ajute s& controlee %re'ea, ice c& u+rerul o s& pe"ec$ #ionee o rac+et& care
s& ajung& )n aponia, ice c& u+rerul o s& construiasc& un ora pe Lun&,
-entru (raga 'ea sor&. utta
Ai. la e:erci#iile 'ilitare. co'an(antul ne$a po%estit (espre !einer Sc+icJer, Era un t*n&r caporal.
iar c&pitanul lui a%ea ne%oie (e cine%a care s& se in"iltree )n ta&ra ina'icului i s& le cartogra"iee
poi#iile (e"ensi%e, C&pitanul a cerut %oluntari. iar !einer Sc+icJer a "ost singurul care s$a o"erit, 0ar a
(oua i. !einer Sc+icJer a "ost prins, C+iar a (oua iK L$au prins poloneii i l$au torturat cu electricitate,
At*ta l$au electrocutat p*n& i s$a lic+e"iat creierul. a spus co'an(antul. (ar )nainte (e asta. !einer
Sc+icJer a spus ce%a incre(iil, A is PNu regret (ec*t c& a' (oar o %ia#& (e jert"it pentru #ara 'eaQ,
Toat& lu'ea spune c& o s& %in& un test i'portant, Mai greu (ec*t toate celelalte,
re(ericJ spune c& po%estea aia cu !einer Sc+icJer e
(e turn& ca ale ei. (e "apt. aici nici nu le "ace ni'eni, S&$i spui Riu ului Sieg"rie( s&$i (ea &taie, M&
g*n(esc )n "iecare i la i'e, )ieg heil&
-entru (raga 'ea sor& utta
Ieri a "ost (u'inic& i ne$a' (us )n p&(ure pentru instruc#ie,  3iin&torii sunt pleca#i 'ai to#i pe "ront.
aa c& p&(urea e plin& 7le j(eri i (e c&prioare, Ceilal#i &ie#i au stat )n a(&post i au iorit (espre
%ictorii glorioase i (espre cu' )n cur*n( %o' tra%ersa Canalul i$i %o' ni'ici pe &
('ie
c*inii (octorului
(e 'ure Haupt'ann
)n i ilrna*. s$au )ntors
cu '*necile cu trei
"er"eni#& iepuri.
(e la spinic*te
i cuunul (e "iecare.
s&cule#ul (ar re(ericJ
inoclului a %enit
s"*iat i eu i$a'cu o
spus

::F
c& o s& '&n*nce papar&. iar el s$a uitat iu jos la +ainele lui (e parc$atunci le$ar "i %&ut pri'a oar&K I
re(ericJ tie s& recunoasc& p&s&rile (oar ascult*n(u$le, 0easupra In ului a' auit cioc*rlii. nag*#i i
"luierari. un uliu %*n&t i )nc& %reo ece pe care le$a' uitat, Cre( c& #i$ar pl&cea (e re(ericJ, /e(e
lucruri pe care al#ii nu le %&(, Sper c& %$a 'ai trecut tuea. i #ie. i lui r*u Elena, )ieg heil&
'ar"umier
:: cheamă Claude evitte, dar toată lumea îi spune Claude  rasul& +imp de zece ani, ţinuse o
par"umerie pe rue au- horel1 o a"acere #chioapă, care mergea doar c!nd se săra codul #i p!nă #i pietrele
ora#ului începeau să pută&
Dar se iviseră
"ermierilor de l!ngănoiTuncale
posibilităţi,
ca să iar
taieClaude
miei #i.rasul
iepuri&nu era omul
Claude carecarnea
îndeasă să rateze o ocazie&
în setul e dădin
de valize bani
vinilin al
soţiei #i o transportă personal cu i renul la 'aris& ( u#or - sunt luni în care c!#tigă chiar #i cinci sute de
"ranci& Cerere #i o"ertă& )igur, "ără h!rţogărie nu se poate& )e mai înt!mplă ca un "uncţionar de la mijlocul
lanţului să miroasă ceva #i să ceară un procent& 4umai o minte ca a lui Claude poate descurca iţele a"acerii&
Azi îi e prea cald& )udoarea îi curge #iroaie pe spate #i în părţi& )aint-Malo se coace& ( octombrie #i
dinspre ocean ar trebui să se reverse v!nturi curate #i reci& 'e străzi ar trebui să se rostogolească "runze&
Dar v!ntul venise #i plecase& De parcă nu i-ar "i convenit ce schimbări găsise la "aţa locului&
+oată după-amiaza, Claude stă la adăpost în prăvălia lui, printre sutele de sticluţe cu arome "lorale,
orientale #i "ougeres din vitrină, în nuanţe de roz, carmin #i azuriu, dar nimeni nu-i calcă pragul, un
ventilator electric rotitor îi su"lă peste "aţă din st!nga, apoi din dreapta, iar el nu cite#te #i nici măcar nu se
mi#că în a"ară de "aptul că întinde din c!nd în c!nd c!te o m!nă, ia un pumn de biscuiţi dintr-o cutie
rotundă #i #i-i îndeasă în gură&
'e la patru după-amiaza, un mic grup de soldaţi germani străbate "ără grabă rue auborel& )unt supli,
cu pielea "eţei roz-somon, serio#i& Au priviri grave& Win armele cu ţeava în jos, at!rnate pe umăr ca ni#te
clarinete& î#i r!d unul altuia #i par dăruiţi pe sub că#ti cu aur binecuv!ntat&
Claude înţelege că ar trebui să-i du#mănească, dar îi admiră pentru competenţă #i maniere, pentru
e"icienţa pură cu care se mi#că& întotdeauna par să aibă o destinaţie clară, asupra căreia n-au nici urmă de
îndoială& ucru care ţării lui i-a lipsit&
)oldaţii o iau pe rue )t& 'hilippe #i se "ac nevăzuţi& Degetele lui Claude desenează ovale pe vitrină& a
etaj, soţia lui dă cu aspiratorul - îl aude descriind cerc după cerc& Aproape că aţipise c!nd îl vede pe
parizianul care se mutase la trei case de el ie#ind din locuinţa lui (tienne e=lanc& n bărbat slab, cu nas
acvilin, care pierde vremea în "aţa o"iciului telegra"ic, cioplind căsuţe de lemn&
'arizianul o ia în aceea#i direcţie ca #i soldaţii germani, plas!nd călc!iul unui picior e2act l!ngă v!r"ul
celuilalt& Ajunge
i c apătul străzii, m!zgăle#te ceva într-un bloc de "oi, se inii urce o sută optzeci de grade #i o ia înapoi&
C!nd ajunge la i patul cvartalului, se uită la casa "amiliei %ibault #i iar noii a>&ă ceva& )e uită în sus #i-n jos&
Măsoară& Mu#că din guma 1 1 cionului ca #i cum ceva îl tulbură&
Claude .rasul se duce la "ereastră& Qi asta ar putea "i o ocazie& Autorităţile de ocupaţie vor "i interesate
să a"le că un străin măsoară distanţele cu pasul #i schiţează case& or vrea să #tie i um arată, cine "inanţează
activitatea asta& Cine o autorizase&
( bine& (2celent&
remea struţilor
E
4u se întorc încă la 'aris& Qi tot n-are voie a"ară& Marie-  &uire numără "iecare zi de c!nd stă închisă în
casa lui (denne& E sută douăzeci& / sută douăzeci #i una& )e g!nde#te la trans- miţătorul din pod, cum
trimitea vocea bunicului ei în zbor peste mare O G*n(i#i$%& la un singur c&rune care ar(e )n soa
"a'iliei %oastre -, plutind ca DarHin de la =raţul 'lymouth la lapul erde #i de-acolo în 'atagonia #i
nsulele *alLland, peste valuri, peste graniţe&
O Dacă termini macheta, asta înseamnă că am voie a"arăR îl întreabă pe taică-său&
Qmirghelul lui nu se opre#te&
izitatoarele lui Madame M!nec aduc în bucătărie pove#ti în"rico#ătoare #i greu de crezut& eri din
'aris despre care nimeni nu mai #tia nimic de zeci de ani trimit acum scrisori în care cer#esc claponi,
#uncă, găini& Dentistul vinde vin prin po#tă& 'ar"umierul taie miei #i-i duce în valize cu trenul la 'aris, unde
 *amilie de par"umuri cu note ierboase, lemnoase - de la "ougere. "erigă&

::;
vinde carnea cu un pro"it imens&
n )aint-Malo, localnicii sunt amendaţi pentru că încuie u#ile, pentru că au porumbei, pentru că "ac
provizii de carne& +ru"ele dispar& inul spumos dispare& /amenii nu se mai privesc în ochi& 4u se mai
"lecăre#te la u#i& 4u se "ace plajă, nu se c!ntă, îndrăgostiţii nu se mai plimbă serile pe ziduri - nu sunt
reguli scrise, dar e ca #i cum ar "i& Dinspre Atlantic su"lă v!nturi îngheţate, (tienne se baricadează în "osta
cameră a "ratelui lui, iar Marie-aure îndură curgerea lentă a orelor pipăind scoicile din biroul lui,
ordon!ndu-le după mărime, specie #i mor"ologie, veri"ic!nd iar #i iar ordinea, să se asigure că n-a pus
gre#it nici măcar una singură&
)igur că ar putea ie#i a"ară măcar jumătate de oră& a braţul tatălui ei& Qi totu#i, de "iecare dată c!nd
taică-său o re"uză, o voce răsună intr-un compartiment al memoriei ei1 -oate c& 'ai )nt*i le iau pe oare
i (up$aia pe sc+iloa(e,
O s& le sileasc& la tot "elul (e c+estii,
Dincolo de zidurile ora#ului, c!teva nave militare circulă încolo #i încoace, inul e "ăcut pachet,
transportat #i "olosit pentru "r!nghie, cabluri sau corzi de para#ute, pescăru#i zburători scapă din gheare
stridii, midii sau scoici, iar răpăiala bruscă pe acoperi# o "ace pe Marie-aure să ţ!#nească în capul oaselor
în pat& 'rimarul anunţă o nouă ta2ă #i unele dintre prietenele lui Madame M!nec #u#otesc că primarul i-ar
"i trădat, că le-ar trebui un +o''e & poigneF dar altele se întreabă dacă primarul avusese de ales& umea
începe să vorbească despre vremea struţilor&
O 4oi stăm cu capetele în nisip, MadameR )au eiR
O 'oate că #i unii, #i alţii, #opte#te ea&
Madame M!nec s-a obi#nuit să aţipească la masă, l!ngă Marie-aure& i ia mult timp să ducă m!ncarea
cinci etaje p!nă în camera lui (tienne, g!"!ind întruna& n general, dimineaţa, înainte să se trezească
ceilalţi, Madame găte#te& a jumătatea dimineţii iese în ora#, cu o ţigară în gură, să ducă prăjituri sau oale
cu tocană celor bolnavi sau str!mtoraţi, iar la etaj, tatăl lui Marie-aure lucrează la machetă, #mirgheluind,
băt!nd în cuie, tăind, măsur!nd, lucr!nd pe zi ce trece tot mai "renetic, ca sub presiunea unui termen "inal
numai de el #tiut& 
eriga slabă
/"iţerul care răspunde de instrucţie e comandantul, un di- i cctor de #coală e2agerat de zelos pe nume
=astian, cu un pas vioi, un p!ntec rotund #i un veston care tremură sub greutatea medaliilor de război& Are
"aţa însemnată de vărsat #i ni#te umeri & are par modelaţi din lut moale& a orice oră din zi poartă ] i >&me
înalte, cu ţinte, iar cadeţii glumesc că a#a ie#ise din burta maică-sii, încălţat cu ele&
=astian le cere să memoreze hărţi, să cerceteze poziţia soarelui, să-#i taie singuri curele din piele de
vacă& în "iecare după- a miază, indi"erent cum e vremea, stă pe un c!mp #i recită sloganurile dictate de stat1
J'rosperitatea depinde de "erocitate& =unicuţele voastre cele drăguţe se lă"aie în ceai #i biscuiţi numai #i
numai datorită pumnilor de la capătul braţelor voastreV&
n pistol antic îi at!rnă la br!u& Cadeţii cei mai zelo#i îl privesc admirativ, cu ochi strălucitori& $erner
îl simte în stare de o violenţă cruntă, cronică&
O +rupa cadeţilor e un corp, e2plică el, înv!rtind o bucată tic "urtun de cauciuc al cărei capăt #"ichiuie
prin aer la c!ţiva centimetri de nasul unui băiat, e2act cum e corpul omului& A#a cum vă cerem să alungaţi
orice slăbiciune din corp, tot a#a trebuie să învăţaţi să alungaţi #i slăbiciunile din trupă&
într-o după-amiază de octombrie, =astian trage din r!nd un băiat cu degetele de la picioare întoarse
înăuntru&
O +u o să "ii primul& Cum îţi ziceR
O =ăcLer, domnule&
O =ăcLer& a spune-ne, =ăcLer& Cine e cel mai slab membru al acestui grupR
$erner începe să d!rd!ie& ( cel mai scund dintre cadeţii din anul lui& încearcă să-#i um"le pieptul, să
pară c!t mai înalt& 'rivirea lui =ăcLer mătură r!ndurile&
O (l, domnuleR
$erner e2piră& =ăcLer a ales un băiat a"lat mult în dreapta lui $erner, unul dintre puţinii cu părul
negru& (rnst nu-#tiu-cum&
/ alegere destul de prudentă O (rnst chiar aleargă încet& n băiat care încă nu s-a obi#nuit cu picioarele
 M!nă "orte "r&E&

::
lui cabaline&
=astian îl cheamă pe (rnst în "aţă& =uza de jos a băiatului
tremură c!nd se întoarce cu "ata la ceilalţi&
N I
O )miorcăiala nu te-ajută, spune =astian, "ăc!nd un gest vag spre capătul terenului, unde un #ir de
copaci se înalţă printre ierburi& / să ai un avantaj de zece secunde& +rebuie să ajungi la mine p!nă te ajung
ei din urmă& )-a înţelesR
(rnst nici nu încuviinţează, nici nu neagă din cap& =astian mimează iritarea&
O C!nd ridic m!na st!ngă, "ugi& C!nd ridic m!na dreaptă, "ugiţi voi, restul de nătărăi& Qi =astian se
îndepărtează cu pas legănat, cu "urtunul de cauciuc în jurul g!tului #i pistolul săl- t!ndu-i la br!u&
Qaizeci de băieţi a#teaptă, respir!nd& $erner se g!nde#te la 3utta, cu părul ei opalescent, ochii iuţi #i
"elul ei direct de a "i1 nimeni n-ar putea s-o ia pe ea drept veriga slabă& (rnst nu-#tiu- cum tremură acum
din tot corpul, inclusiv încheieturile m!inilor #i gambele îi tremură& C!nd =astian ajunge cam la o sută
optzeci de metri în "aţa lor, se întoarce #i ridică m!na str!ngă&
(rnst aleargă cu braţele aproape drepte #i cu picioarele crăcănate #i dezarticulate& =astian numără p!nă
la zece&
O +rei, strigă vocea lui de departe& Doi& nu& a zero, braţul lui drept ţ!#ne#te în sus, iar grupul se
dezlănţuie& =ăiatul brunet e la cel puţin cincizeci de metri în "aţa lor, dar ceata începe imediat să c!#tige
teren&
%epede, m!nc!nd păm!ntul, cu toată viteza, cincizeci #i nouă de băieţi de paisprezece ani aleargă după
unul singur& $erner răm!ne în centrul grupului care se risipe#te, cu inima băt!ndu-i într-o con"uzie neagră,
întreb!ndu-se unde e *redericL, de ce aleargă după acel băiat #i ce-ar trebui să "acă dacă-l prind&
4umai că, într-un ungher atavic al creierului, #tie e2act ce vor "ace&
C!ţiva alergători de pe "lancuri sunt e2trem de rapizi& )e apropie tot mai mult de silueta solitară& Membrele
lui (rnst
zv!cnesc cu "urie, dar e clar că băiatul nu e obi#nuit să sprin- ir>e #i î#i pierde su"lul& arba se unduie#te,
raze de soare întretaie copacii, ceata se apropie, iar $erner e cuprins de iritare1  Nc ce nu poate (rnst să
alerge mai repedeR De ce nu s-a an- trcnatR Cum a trecut de testele de intrareR
Cel mai rapid dintre cădeţi se întinde să-l apuce pe băiat tic căma#ă& Aproape a reu#it& (rnst cel brunet
o să "ie prins, i&ir $erner se întreabă dacă nu cumva o parte din el chiar î#i dore#te asta& Dar băiatul ajunge
la comandant cu o "racţiune tic secundă înainte ca restul să tabere asupra lui&
Con"iscare
Marie-aure trebuie să insiste de trei ori pe l!ngă tatăl ei ca să-l convingă să citească anunţul cu voce
tare1 Cet&#enii treuie s& pre(ea toate aparatele (e ra(io a"late )n posesia lor, Aparatele treuie a(use pe
rue (e C+artres la nu'&rul 5 '*ine. )nainte (e ora pr*nului, Cine %a nesocoti or(inul %a "i arestat ca
saotor,
+imp de c!teva momente, nimeni nu spune nimic, iar vechea an2ietate se rede#teaptă în cugetul lui
Marie-aure&
O (l e&&&
O în camera bunicului, spune Madame M!nec&
M!ine la pr!nz& Marie-aure î#i spune că jumătate de casă
c ocupată de aparate de radiorecepţie #i de componentele lor&
Madame M!nec bate la u#a lui 5enri, "ără a primi răspuns& După-amiază, pun în cutii echipamentul
din biroul lui i tienne - Madame #i tatăl scot radiourile din priză #i le a#ază în cutii, în timp ce Marie-aure
stă pe divan #i ascultă cum dispar aparatele, unul c!te unul1 bătr!nul %adiola ? un i&M&%& +itan? un
.&M&%& /rphee& n radio Delco pentru crmieri, de treizeci #i doi de volţi, pe care (tienne îl adusese
locmai din America în :@88&
+atăl ei îl împachetează în cartoane pe cel mai mare #i "olose#te un căruţ antic ca să-l coboare
bocănind pe scări&
Marie-aure stă cu degetele amorţite în poală #i se g!nde#ti la ma#inăria din pod, la cablurile #i la
butoanele ei& n trans miţător construit pentru a vorbi cu "antomele& )e pune c?i aparat de radioR Ar trebui
să le pomenească de elR /are tatu #i Madame M!nec #tiuR )-ar părea că nu& )eara, ceaţa pătrunde în ora#,
aduc!nd cu oea"ar"urie
M!nec lasă un mirosîn rece, de pe#te,
"aţa u#ii ei stau
lui 5enri, în bu cătărie
ciocăne#te, #i măn!ncă
dar u#a nu se desmorcovi #i carto"i,
chide, iar m!ncarea iar răm!ne
Madame

::<
neatinsă&
O Ce "ac ei cu radiourileR întreabă Marie-aure&
O e trimit în .ermania, spune tata&
O )au le aruncă în mare, spune Madame M!nec& 5ai, copilă, bea-ţi ceaiul& Doar nu se s"!r#e#te
lumea& Diseară o să-ţi mai dau o pătură să te-nvele#ti&
De dimineaţă, (tienne răm!ne închis în camera "ratelui său& Marie-aure nu-#i dă seama dacă el #tie
sau nu ce se petrece în casa lui& a zece dimineaţa, tatăl ei se apucă să "acă transporturi p!nă în rue de
Chartres, un drum, două, trei, iar c!nd se întoarce să încarce ultimul radio în căruţ, (tienne tot n-a apărut&
Marie-aure o ţinec!nd
care se zdruncină de m!nă peîlMadame
tatăl ei împingeM!nec
înainte#ipeascultă zăngănitul
rue auborel, apoiporţii carecare
lini#tea se închide, osia căruţului
se reinstalează după
plecarea lui&
Muzeu
'lutonierul-major %einhold von %umpel se treze#te devreme& )e în"ă#oară în uni"ormă, î#i v!ră în
buzunar lupa #i penseta, î#i pune mănu#i albe& a ora #ase e deja în holul hotelului gătit, cu panto"ii
lustruiţi, cu tocul pistolului închis& 5otelierul îi aduce p!ine #i br!nză într-un co# de trestie neagră, acoperit
"rumos cu un #ervet de bumbac - totul impecabil&
( o înc!ntare să umbli prin ora# înainte să răsară soarele, c!nd străzile licăresc #i se-n"iripă rumoarea
unei noi zile pari- >li nc& în timp ce merge pe rue Cuvier p!nă la 3ardin des lTl&mtes, copacii par ceţo#i #i
e2presivi - ni#te umbrele de soare m&ilţate numai #i numai pentru el&
 i place să "ie matinal&
 ă!nd intră în )ala Mare, doi paznici de noapte iau poziţia
r drepţi& )e uită la galoanele de pe gulerul #i m!necile lui? cor- > ile din g!t li se contractă& n bărbat
scund,
 puneîntr-un costum negru
că e directorul de îl"lanelă,
adjunct& a#teptaapare pe scară, cer!ndu-#i
pe plutonierul-major ]  Nscuze în germană&
1 . 1 peste o oră&
O 'utem vorbi în "ranceză, spune von %umpel&
în spatele lui vine în "ugă un al doilea personaj cu pielea \ubţire cum e coaja de ou #i o groază evidentă
de a în"runta `n ivirile celorlalţi&
O ( o onoare pentru noi să vă arătăm colecţiile, domnule plutonier-major, roste#te dintr-o su"lare
directorul adjunct&  E!nsul e pro"esorul 5ublin, mineralogul& 5ublin clipe#te de două ori, ca un animal
încolţit& Cei doi paznici îi urmăresc de
l&i capătul coridorului&
O ă duc eu co#ulR
O 4u e nevoie&
.aleria de Mineralogie e at!t de lungă, înc!t von %umpel ibia îi întrezăre#te capătul& 'e alocuri,
vitrinele se în#iruie goale, iar etajerele dinăuntru, îmbrăcate în "etru, păstrează eonii irurile obiectelor
dispărute& on %umpel pă#e#te agale, cu & i N#ul pe braţ, complet absorbit de ce vede& Ce comori lăsaseră ni

urmăU n set
creier cris- splendid
ulizat& de cristale
/ coloană galbene de
de turmalină topaz
violet dinpeMadagascar,
o rocă cenu#ie&
at!t /
debucată grozavă
preţioasă, înc!tde
nuberii
poateroz, ca un
rezista
ispitei de a o m!ng!ia& =urnonit& Apatit pe muscovit& 0irconiu natural într-o cascadă de culori& Qi alte zeci
de minerale pe care nu le #tie după nume& 'robabil că oamenilor ăstora le trec prin m!nă într-o săptăm!nă
mai multe pietre preţioase dec!t văzuse el într-o viaţă, cugetă el&
*iecare e2ponat e trecut în ni#te cataloage uria#e, întocmiu de-a lungul multor secole& ivid, 5ublin îi
arată paginile&
O udovic Y a iniţiat colecţia, la srcine un dulap cu doctorii - jad pentru rinichi, argilă pentru
stomac #i a#a m?n departe& a :B9, în catalog erau deja două sute de mii dc articole, o mo#tenire minerală
nepreţuită&&&
C!nd #i c!nd, von %umpel î#i scoate carnetul din buzunai #i notează ceva& 4u se grăbe#te& C!nd ajung
la s"!r#it, direc torul adjunct î#i împreunează degetele peste curea&
O )perăm că v-am impresionat, domnule plutonier-major& -a plăcut vizitaR
O *oarte mult& =ecurile electrice din tavan sunt la mare distanţă unul de altul, iar tăcerea din acel
spaţiu imens e apă sătoare& Dar, continuă el, trăg!nd de "iecare cuv!nt, ce-mi puteţi spune despre colecţiile
la care publicul nu are accesR
Directorul adjunct #i mineralogul au un schimb de priviri&

::
O Aţi văzut tot ce vă putem arăta, domnule plutonier- major&
on %umpel păstrează un ton politicos& Civilizat& a urma urmei, 'arisul nu e 'olonia& +rebuie să "ii
atent c!nd "aci valuri& 4u poţi con"isca pur #i simplu lucruri& Cum spunea tatăl luiR -ri%ete ostacolele ca
pe nite anse. !ein+ol(, -ri%ete$le ca pe nite surse (e inspira#ie,
O 'utem merge undeva să stăm de vorbăR spune el&
=iroul directorului adjunct ocupă un cotlon plin de pra"
de la etajul al treilea, cu vedere spre grădini1 lambrisat cu lemn de nuc, supraîncălzit, decorat cu "luturi #i
cărăbu#i e2pu#i pe ac #i înrămaţi alternativ& 'e peretele din spatele biroului de jumătate de tonă at!rnă

singura imagineadjunct
Directorul din cameră1 un portret
stă la birou, în cărbune
iar von %umpelalsebiologului "rancez
a#ază în "aţa 3ean-=aptiste
lui, cu amarcL&Mineralogul
co#ul între picioare&
se ridică& / secretară cu g!t lung aduce ceai&
O 4oi acumulăm mereu, daR spune 5ublin& 'este tot în lume, industrializarea pune în pericol
zăcămintele minerale&
ni colecţionăm toate tipurile de minerale e2istente& 'entru ni curator, toate sunt la "el de preţioase&
on %umpel r!de& Apreciază "aptul că cei doi încearcă să-#i i nu e #ansele& Doar oare n-au înţeles că
jocul are deja un c!#- ii` norR asă jos cana de ceai #i spune1
- A# vrea să văd piesele cele mai protejate pe care le deţi-
n& ţi& Mă interesează în mod deosebit un e2ponat pe care în- i& rg că l-aţi scos abia recent din sei"&
: Mrectorul adjunct î#i trece m!na st!ngă prin păr, eliber!nd u lurtună de mătreaţă&
O Domnule plutonier-major, mineralele pe care le-aţi vă- >iil au contribuit la descoperiri în domeniul
electrochimiei #i legilor "undamentale ale cristalogra"iei matematice& %olul unui muzeu naţional este să se
ridice deasupra capriciilor #i moliilor colecţionarilor, ca să păstreze pentru generaţiile viitoare&&&
O oi a#tepta, spune von %umpel, z!mbind&
O 4u ne-aţi înţeles, 'onsieur, Aţi văzut tot ce vă puteam arăta&
O A#tept să văd ceea ce nu-mi puteţi arăta&
Directorul adjunct î#i prive#te ţintă ceaiul& Mineralogul se
b!ţ!ie de pe un picior pe altul& 'are să lupte cu o "urie inte- tioară&
O Mă pricep destul de bine la a#teptat, spune von %umpel in "ranceză& ( marele meu talent& 4u prea
e2celam eu la sport sau matematică, dar, încă din copilărie, dădeam dovadă de o răbdare ie#ită din comun&
A#teptam cu mama c!t se aranja la coa"or& )tăteam pe scaun #i a#teptam ore în #ir, "ără reviste, ară jucării,
"ără ca măcar să b!ţ!i din picioare& +oate mamele erau căzute în admiraţia mea&
Am!ndoi "rancezii se "oiesc& Ce urechi ascultă dincolo de u#a birouluiR
O ă rog să luaţi loc, dacă binevoiţi, i se adresează von %umpel lui 5ublin, lovind u#urel în scaunul
de l!ngă el& Dar 5ublin nu se a#ază& +impul trece& on %umpel î#i soarbe ceaiul rămas #i a#ază cana cu
mare grijă pe marginea biroului directorului adjunct& ndeva, un ventilator electric se treze#te b!z!ind la
viaţă, merge o vreme, apoi se opre#te&
O 4u e limpede ce anume a#teptăm, domnule plutonier major, spune 5ublin&
O A#tept să "iţi sinceri cum mine&
O Dacă-mi permiteţi&&&
O )taţi, spune von %umpel& uaţi loc& )unt sigur că dacă veţi dori să daţi vreo dispoziţie,
'a(e'oiselle care arată ca o gira"a va auzi, nu-i a#aR
Directorul adjunct î#i tot încruci#ează #i descruci#ează picioarele& ( deja trecut de ora pr!nzului&
O 'oate veţi dori să vedeţi scheleteleR încearcă directorul adjunct& )ala /mului e deosebit de
spectaculoasă& ar colecţia noastră zoologică e dincolo de&&&
O A# vrea să văd mineralele care nu sunt e2puse pentru public& Mai cu seamă pe unul dintre ele&
'e g!tul lui 5ublin apar pete alb-roz& 4u se a#ază pe scaun& Directorul adjunct pare să se "i împăcat cu
ideea că ajunseseră într-un impas, a#a că scoate dintr-un sertar un teanc de h!rtii per"ect legate #i începe să
citească& 5ublin dă semne că ar vrea să plece, dar von %umpel îi spune pur #i simplu1
O ă rog să mai răm!neţi p!nă lămurim problema&
A#teptarea, consideră von %umpel, e un "el de război& îţi
spui că n-ai voie să pierzi #i asta-i tot& +ele"onul directorului adjunct sună, el se întinde să răspundă, dar
von %umpel ridică m!na, iar tele"onul sună de zece, unsprezece ori, după care amuţe#te& +rece, probabil, o
jumătate de ceas încheiată, timp în care 5ublin î#i prive#te #ireturile, directorul adjunct notează din c!nd în

::B
c!nd în manuscris cu un stilou argintiu, iar von %umpel stă complet nemi#cat, după care se aud bătăi slabe
în usă&
5

O DomnilorR se aude o voce&


O )untem bine, mulţumim, strigă von %umpel&
O Am #i alte treburi de rezolvat, domnule plutonier-ma- jor, spune directorul adjunct&
on %umpel nu ridică tonul&
- eţi a#tepta aici& Am!ndoi& eţi sta aici, cu mine, p!nă nd voi vedea ceea ce am venit să văd& După
care ne vom întoarce cu toţii la treburile noastre importante&
=ărbia mineralogului tremură& entilatorul porne#te iar, >1 toi moare& n temporizator "i2at la cinci
minute, î#i spune i ui %umpel& A#teaptă să mai pornească #i să se mai oprească o il&ită& Apoi ia co#ul în
poală& Arată spre scaun& +onul îi e bl!nd&
O )taţi jos, domnule pro"esor& )ă vă "ie mai comod&
5ublin nu se a#ază& ( ora două în ora#, iar clopotele
ilintr-o sută de biserici încep să bată& +recători pe alei& ltimele "runze ale toamnei cad în spirale pe
păm!nt&
on %umpel î#i întinde #ervetul în poală, ridică br!nza& %upe p!inea "ără grabă #i o cascadă de
"irimituri se revarsă în #ervet& Aproape că aude cum le chiorăie maţele celorlalţi în  mp ce mestecă& 4u le
o"eră nimic& După ce termină, se #terge i colţurile gurii&
O M-aţi înţeles gre#it, 'essieurs, 4u sunt un animal& 4u sunt aici ca să dau iama în colecţiile
dumneavoastră& Acestea iparţin întregii (urope, întregii omeniri, nu-i a#aR (u am venit doar pentru ceva
mic& Ceva mai mic dec!t rotulele dumneavoastră& în timp ce vorbe#te, se uită la mineralog& Care prive#te în
altă parte, stacojiu la "aţă&
O ( absurd, domnule plutonier-major, spune directorul adjunct&
on %umpel împăture#te #ervetul, îl pune înapoi în co# #i pune co#ul pe podea& î#i linge v!r"ul
degetului, apoi î#i culege i uimiturile de pe tunică, una c!te una& După care îl prive#te direct pe directorul
adjunct&
O iceul Charlemagne, nu-i a#aR De pe strada Charle- magneR
'ielea din jurul ochilor directorului adjunct se întinde&
O Acolo învaţă "iica dumneavoastrăR on %umpel se întoarce în scaun& Qi Colegiul )tanislas, nu-i
a#a, domnule 5ublinR Acolo învaţă gemenii dumneavoastrăR 'e strada 4otre-Dame des ChampsR 4u e
cumva ora la care băieţii ăia chipe#i s] pregătesc să plece acasăR
5ublin î#i pune m!inile pe spătarul scaunului gol de l!ngă el, iar încheieturile degetelor i se "ac "oarte
albe&
O nul c!ntă la vioară, celălalt la violă, mă-n#el cumvaR Au de traversat at!tea străzi aglomerate& (
un drum lung pen tru ni#te băieţi de zece ani&
Directorul adjunct stă "oarte drept în scaun&
O Qtiu că nu-i aici, 'essieurs. spune von %umpel& 4ici măcar cel mai umil om de serviciu n-ar "i at!t
de prost înc!t să lase aici diamantul& Dar a# vrea să văd unde-l ţineaţi& A# vrea să #tiu ce însemnau pentru
dumneavoastră condiţii sigure&
4ici unul dintre "rancezi nu spune nimic& Directorul adjunct se întoarce la manuscrisul său, de#i pentru
von %umpel e limpede că nu mai cite#te& a ora patru, secretara bate din nou la u#ă, iar von %umpel îi
spune din nou să plece& încearcă să se concentreze doar pe clipit& î#i simte pulsul în g!t& +ic, tic, tic, tic&
Alţii n-ar proceda la "el de subtil ca el, î#i spune în sinea lui& Alţii ar "olosi poligra"e, e2plozibil, ţevi de
pistol, "orţă brută& on %umpel "olose#te cele mai ie"tine materiale, ni#te simple minute, ni#te simple ore&
Clopotele bat de cinci ori& umina din grădini seacă&
O ă rog, domnule plutonier-major, spune directorul
adjunct& )tă cu palmele deschise pe birou& Qi ridică ochii& (
"oarte t!rziu& +rebuie să mă u#urez&
N
O 4u vă s"iiţi& on %umpel arată cu o m!nă spre un co# de gunoi metalic din spatele biroului&
*aţa mineralogului se încreţe#te toată& ar sună tele"onul& 5ublin î#i ronţăie pieliţele de la unghii& 'e
"aţa directorului adjunct se cite#te su"erinţa& entilatorul b!z!ie& A"ară, în grădini, lumina zilei se desprinde
de copaci, dar von %umpel a#teaptă în continuare&

::@
O Colegul dumneavoastră e un tip raţional, nu-i a#aR i se adresează el mineralogului& 4u crede în
legende& Dar dumneavoastră, dumneavoastră păreţi mai pătima#& 4u vreţi să
credeţi, vă tot îndemnaţi să nu credeţi& Dar credeţi& on
NTNIN
Zumpel clatină din cap& Aţi ţinut în m!nă diamantul& -aţi Minţit puterea&
O ( ridicol, spune 5ublin& /chii îi joacă în cap ca unui in!nz speriat& Asta nu e comportament
civilizat& Copiii no#tri &unt te"eri, domnule plutonier-majorR Daţi-ne voie să ne asigurăm că sunt te"eri&
O )unteti om de stiintă si credeţi în mituri& Credeţi în tă-
NENNNN
 M raţiunii, dar credeţi #i în basme& 0eiţe #i blesteme&
Directorul adjunct respiră ad!nc&
O Destul, spune el& Destul&
'ulsul lui von %umpel cre#te vertiginos - să se "i înt!mplat dejaR At!t de u#orR (l ar mai "i putut
a#tepta două zile, chiar
ii ei, în timp ce r!nduri întregi de oameni se spărgeau de el ca valurile&
O Copiii no#tri sunt te"eri, domnule plutonier-majorR
O Dumneavoastră hotăr!ţi asta&
O 'ot să dau un tele"onR
on %umpel încuviinţează din cap& Directorul adjunct ia i cceptorul, roste#te J)ylvieV în el, ascultă o
vreme, apoi îl lasă jos& *emeia intră cu un inel de chei& Dintr-un sertar al biroului directorului adjunct,
"emeia scoate altă cheie, pe un lanţ& )implă, elegantă, cu coadă lungă&
/ u#iţă încuiată, la capătul galeriei de la etajul înt!i& ( nevoie de două chei ca să se deschidă, iar
directorul adjunct nu pare obi#nuit cu încuietoarea& îl conduc pe von %umpel pe o scară de piatră ca un

tirbu#on&
un paznic3os,
caredirectorul
lasă ziaruladjunct deschide
din m!nă altă u#ă&
#i stă drepţi ca Qerpuiesc printr-un
un băţ p!nă-l labirint
depă#esc& de coridoare,
într-un i recplin
banal depozit pe l!ngă
de
huse, sc!nduri #i lăzi, în spatele unei bucăţi de placaj, mineralogul dezvăluie un sei" simplu, cu ci"ru, pe
care directorul adjunct îl deschide cu u#urinţă&
*ără vreo alarmă& n singur paznic&
înăuntrul sei"ului se a"lă încă o cutie, mult mai interesantă& ( at!t de grea, înc!t directorul adjunct #i
mineralogul trebuie s-o ridice împreună&
(legantă, îmbinările nu se văd& 4u poartă nici o marcă #i nu are ci"ru& 'robabil că e goală pe dinăuntru,
"ără balamale vizibile, "ără cuie, "ără puncte de "i2are& 'are un bloc masiv de lemn "oarte bine lustruit&
*ăcut pe comandă&
Mineralogul potrive#te o cheie într-o gaură minusculă, aproape imposibil de observat, de la baza cutiei&
C!nd o întoarce, pe partea opusă se deschid încă două încuietori minuscule& Directorul adjunct v!ră în ele
cheile potrivite - par să acţioneze cinci a2uri di"erite&
+rei încuietori cilindrice suprapuse, interconectate&

O ngenios,
încet, cutia se #opte#te
deschidevon %umpel&
complet&
înăuntru e un săculeţ din "etru&
O Deschideţi-:, spune el&
Mineralogul se uită la directorul adjunct& Directorul ia săculeţul, îl dezleagă la gură #i răstoarnă în
palmă un pacheţel& Cu un singur deget, dă la o parte învelitoarea& înăuntru e o piatră albastră, c!t un ou de
porumbel&
Qi"onierul
N
ocuitorii ora#ului care nu respectă ora stingerii sunt amendaţi sau adu#i la interogatoriu, de#i Madame
M!nec poveste#te că lămpile ard toată noaptea la 5otel-Dieu, iar o"iţerii germani intră #i ies împleticindu-
se de-acolo la orice oră, aran- j!ndu-#i pantalonii #i cămă#ile& Marie-aure se străduie#te să stea trează, în
caz că unchiul ei "ace vreo mi#care& într-un "inal, aude sc!rţ!itul u#ii de vizavi #i t!r#!it de pa#i pe podea,
î#i imaginează un #oricel din pove#ti care iese pe "uri# din vizuina lui&

)e
O dă jos din pat,
nchiule, încerc!nd
#opte#te ea& 4usătenu-l trezească pe tatăl ei, #i iese pe coridor&
speria&

:89
O Marie-aureR Dinspre el vine miros de iarnă care se ipropie, de morm!nt, inerţia grea a timpului&
O +e simţi bineR
N
O Mai bine&
)tau am!ndoi pe coridor&
O )-a dat un anunţ, spune Marie-aure& Madame l-a lăsat
l&i dumneata pe birou&
O n anunţ&
O %adiourile dumitale&
(l coboară la etajul cinci& (a îl aude bolborosind& Degete care aleargă pe ra"turi rămase goale& echi
prieteni dispăruţi, " a se pregăte#te pentru strigăte "urioase, dar nu aude dec!t poezioare pentru copii rostite
pe jumătate în hiperventilaţie1 ,a la sala(e je suis 'ala(e au celeri je suisgueri &&& :
(a îl ia de cot #i-l ajută să se a#eze pe divan& (l mormăie n continuare, încerc!nd să se tragă îndărăt de
pe buza unui hău interior, iar ea simte "rica ţ!#nind din el virulentă, to2ică&
 i aminte#te de aburii care se înălţau din cuvele cu "ormol ale  Apartamentului de 0oologie&
'loaia bate în geamuri& ocea lui (tienne ajunge la ei de la mare depărtare&
O 'e toateR
O n a"ară de radioul din pod& 4-am zis nimic de el& Madame M!nec #tie de elR
O 4u am vorbit niciodată cu ea despre el&
O ( ascuns, unchiuleR Dacă cineva ar căuta prin casă, l-ar vedeaR
O Cine să caute prin casăR
)e lasă un moment de tăcere&
O Am putea să-l predăm, totu#i, spune el& )ă spunem că am uitat de el&
O +ermenul a "ost ieri la pr!nz& 
O 'oate că vor înţelege&
O nchiule, chiar crezi că vor înţelege că ai uitat de un transmiţător care bate p!nă în AngliaR
ar respiraţie agitată& 4oaptea depăn!ndu-se pe "usul ei
silenţios&
N
O Ajută-mă, spune el& (l găse#te un cric auto într-o cameră de la etajul al treilea, apoi urcă împreună
p!nă la etajul #ase, închid u#a de la camera bunicului ei #i îngenunchează l!ngă #i"onierul uria# ară a risca
să aprindă nici măcar o lum!nare& (l strecoară cricul pe sub dulap #i ridică partea st!ngă& i îndeasă sub
picioare c!rpe împăturite& Apoi ridică #i cealaltă parte #i "ace acela#i lucru&
O Acum, Marie-aure, pune m!inile aici& Qi împinge& Cu un "ior, ea înţelege1 vor aduce dulapul în
"aţa u#iţei care duce în pod&
O Cu toată puterea, daR nu, doi, trei&
ria#ul dulap se mi#că doi centimetri& #ile masive, cu oglinzi, zăngănesc u#or în timpul alunecării& (i
i se pare că împinge o casă pe gheaţă&
O +atăl meu, spune (tienne, g!"!ind, spunea că nici măcar sus Cristos n-ar "i putut să urce dulapul
p!nă aici& Qi că probabil au construit casa cu el în ea& încă o dată, daR
împing, se odihnesc, împing, se odihnesc& '!nă la urmă, dulapul ajunge în "aţa u#iţei, iar intrarea în
pod e obturată& (tienne ridică iar colţurile, scoate c!rpele #i se prăbu#e#te la podea, răsu"l!nd din greu, iar
Marie-aure se a#ază l!ngă el& înainte ca zorii să învăluie ora#ul, adorm am!ndoi&
Mierle
Apelul de dimineaţă& Micul dejun& *renologie, tras la ţintă, instrucţie& (rnst cel brunet pleacă din
#coală la cinci zile după ce "usese ales veriga slabă la e2erciţiul lui =astian& )ăptăm!na următoare pleacă
încă doi băieţi& Din #aizeci răm!n cincizeci
 #apte& în "iecare seară, $erner lucrează în laboratorul doc- iorului 5auptmann, incluz!nd diverse numere
în "ormule de iriangulaţie ori "ăc!nd treburi inginere#ti& 5auptmann îi ce- 111se să îmbunătăţească e"icienţa
#i puterea unui aparat de rinisie-recepţie direcţional conceput de el& +rebuie reglat din nou ca să transmită
pe "recvenţe multiple, spune doctorul cel mărunţel, #i trebuie să poată măsura unghiul transmisiunilor
primite& )e pricepe $erner să "acă astaR
 )alată am m!ncat #i-am căzut lat > ţelină am m!ncat #i-am înviat

:8:
(l reg!nde#te aproape total conceptul& în unele seri, 5auptmann devine vorbăreţ, e2plic!nd rolul unui
solenoid sau al unui rezistor cu lu2 de amănunte, ba chiar clasi"ic!nd un păianjen care at!rnă din tavan sau
povestind entuziast despre reuniunile oamenilor de #tiinţă din =erlin, unde practic "ie- iare conversaţie,
spune el, pare să dezvăluie noi posibilităţi& %elativitate, mecanică cuantică - în serile astea, pare destul de
deschis la orice întrebare a lui $erner&
Qi totu#i în următoarea seară, atitudinea lui 5auptmann devine "ioros de închisă& 4u încurajează
întrebările #i supraveghează în tăcere munca lui $erner& 'osibilitatea ca doctorul 5auptmann să aibă relaţii
at!t de sus-puse - ca tele"onul de pe biroul lui să-l pună în legătură cu oameni a"laţi la peste o sută de
Lilometri, care ar- îlputea
din- tr-un deget trimite zeci
buimăce#te de Messersch- mitt-uri să "acă una cu păm!ntul un ora# numai mi#c!nd
pe $erner&
Tr&i' %re'uri e:cep#ionale,
)e întreabă dacă 3utta îl iertase& )crisorile ei constau în cea mai mare parte din banalităţi - Sunte'
ocupa#iU r*u Elena )#i trans'ite salut&ri - sau ajung în dormitorul lui at!t de pline de tăieturile cenzurii,
înc!t orice înţeles se dezintegrează& /are îi duce lipsaR )au #i-a osi"icat sentimentele, protej!ndu-se a#a
cum învaţă #i el să "acăR
olLheimmer, ca #i 5auptmann, pare plin de contradicţii& 'entru ceilalţi băieţi, ria#ul e o brută, o
unealtă puternică #i at!t, #i totu#i uneori, c!nd 5auptmann e plecat la =erlin, olL- heimer dispare în biroul
doctorului #i se întoarce cu un radio
.runig cu lămpi, bran#ează antena de unde scurte #i umple laboratorul de muzică clasică& Mozart, =ach,
chiar #i italianul ivaldi& Cu c!t e mai sentimentală, cu at!t mai bine& 4amila de băiat se lasă pe spate într-
un scaun care protestează sc!rţ!ind sub greutatea lui #i lasă pleoapele să-i coboare în bernă&
De ce numai triunghiuriR Care e scopul aparatului de emisie-recepţie pe care-l construiescR Care sunt
cele O
două puncte
)unt doarpe carenumere,
ni#te 5auptmann
cadet,lespune
#tie #i5auptmann,
de ce are nevoie să-l a"le
una dintre pe al treileaR
ma2imele lui pre"erate& Matematică
pură& +rebuie să te obi#nuie#ti să g!nde#ti a#a&
$erner testează mai multe teorii pe *redericL, dar descoperă că *redericL umblă ca printr-un vis, cu
pantalonii prea largi în talie #i tivul descusut aproape de tot& 'rivirea lui e în acela#i timp intensă #i tulbure&
%areori pare să-#i dea seama c!nd trage pe l!ngă ţintă la instrucţie& Aproape noapte de noapte, *redericL
mormăie de unul singur înainte să adoarmă1 "ragmente de poezii, obiceiurile g!#telor, cum a auzit lilieci
zburătăcind pe l!ngă "erestre&
'ăsări, tot timpul păsări&
O && &ei, $erner, r!ndunicile de mare arctice zboară de la 'olul )ud la 'olul 4ord, adevăraţi navigatori
a globului, probabil cele mai migratoare "ăpturi care au trăit vreodată pe lume, #aptezeci de mii de
Lilometri pe an&&&
/ lumină hibernală metalică se lasă peste grajduri, vie #i poligonul de tir, iar păsările c!ntătoare se
în#iră peste dealuri, nes"!r#ite reţele de păsăret pestriţ zbur!nd spre sud, o rută de migraţie care trece direct

pe deasupra
#i "ojgăie pe turnurilor
sub "runzele#colii&
lui& C!nd si c!nd, c!te un stol descinde într-unul dintre uria#ii tei din curtea #colii
nora dintre băieţii mai mari, de #aisprezece sau #aptesprezece ani, cădeţi care au acces mai liber la
muniţie, începe să le placă să tragă salve întregi în copaci, ca să vadă c!te păsări nimeresc& Copacul pare
pustiu #i lini#tit& Apoi cineva trage, t oroana i se "r!nge în toate direcţiile #i o sută de păsări e2plodează în
zbor într-o jumătate de secundă, ţip!nd ca #i cum întreg copacul ar "i "ost spulberat&
într-o noapte, la "ereastra dormitorului, *redericL stă cu i apul lipit de geam&
O i urăsc& îi urăsc pentru asta&
Clopotul care anunţă cina sună #i toată lumea o ia din loc, ur *redericL răm!ne ultimul, cu părul lui de
culoarea caramelului #i privirea rănită, t!r!ndu-#i #ireturile după el& $erner îi spală lui *redericL gamela&
împarte cu el temele pentru acasă, crema de ghete, dulciurile de la doctorul 5auptmann& : &a instrucţie,
aleargă unul l!ngă altul& *iecare poartă pe rever o insignă u#oară din alamă& / sută paisprezece bocanci cu
ţinte scapără pe pietricelele de pe cărare& Castelul, cu turnurile #i parapetele lui, se întrevede dedesubt ca o
viziune înceţo#ată .1 unei măreţii apuse& )!ngele lui $erner galopează prin ventricule, g!ndurile zbur!ndu-i
la aparatul de emisie-recepţie &il lui 5auptmann, la sudură, siguranţe, baterii, antene& =ocancul lui #i
bocancul lui *redericL ating păm!ntul e2act în aceea#i clipă&
)).F A4A:F4$Y

:88
C/'( D'^ +((.%AM^ '%4 +((*/4
:9 D(C(M=%( :@;9
M& DA4( (=A4C )A4+-MA/ *%A4WA
G 4+/A%C(W-^ A 'A%) A )*f%Q+ 4 G .%3^ '( D%M G
=aie
După o ultimă repriză de lipit #i #mirgheluit "renetic, tatăl lui Marie-aure termină macheta ora#ului
)aint-Malo& ( nevopsită, imper"ectă, tărcată de la cele #ase tipuri di"erite de lemn #i îi lipsesc unele detalii&
Dar e su"icient de completă pentru ca "iica lui s-o poată "olosi la nevoie1 poligonul neregulat al insulei,
încadrat de "orti"icaţii, cu toate cele opt sute #aizeci #i cinci de clădiri, "iecare la locul ei&
)e simte sleit& De multe săptăm!ni, logica nu-l mai ajută& 'iatra pe care muzeul îi ceruse s-o protejeze
nu era autentică& Dacă ar "i "ost, muzeul ar "i trimis deja oameni după ea& Qi atunci cum se "ace că, dacă o
prive#te printr-o lupă, în ad!ncurile ei se ivesc pumnale minuscule de "lăcăriR De ce aude pa#i în urma lui
c!nd nu e nimeni acoloR Qi de ce îi încolţise în cuget ideea stupidă că piatra din săculeţul de p!nză din
buzunar îi adusese ghinion, o pusese pe Marie-aure în pericol #i poate chiar precipitase invadarea *ranţeiR
)tupid& %idicol&
încercase s-o testeze în "el #i chip, "ără să-i implice #i pe alţii&
încercase s-o în"ă#oare în bucăţi de "etru #i să dea în ea cu
ciocanul - nu se "ăcuse ţăndări&
N
încercase s-o zg!rie cu o piatră de cuarţ ruptă în două - nu se zg!riase&
încercase s-o ţină la "lacăra lum!nării, s-o înece, s-o "iarbă& Ascunsese piatra sub saltea, în cutia cu
unelte, în panto"& ntr-o noapte, timp de mai multe ore, o v!r!se printre mu#catele lui Madame M!nec dintr-
un ghiveci de la "ereastră, apoi se autoconvinsese că mu#catele se o"ileau #i dezgropase piatra&
n după-amiaza asta, zăre#te în gară o "igură cunoscută, st!nd în spatele lui la coadă la distanţă de
patru, cinci persoane& îl #tia de undeva pe bărbatul ăsta roto"ei, nădu#it, cu mai multe r!nduri de bărbii&
'rivirile li se înt!lnesc& =ărbatul prive#te în altă parte&
ecinul lui (tienne& 'ar"umierul&
Acum c!teva săptăm!ni, în timp ce "ăcea măsurători pen- i ru machetă, lăcătu#ul îl văzuse pe acela#i
individ căţărat pe ziduri, cu un aparat "oto îndreptat spre mare& 4u-i omul în & are să ai încredere, spusese
Madame M!nec& Dar era doar un om care a#tepta la casă să-#i ia un bilet&
ogică& 'rincipiile validităţii& C!te o cheie pentru "iecare încuietoare&
De mai bine de două săptăm!ni, telegrama directorului îi i&isuna în cap& / alegere înnebunitor de
ambiguă pentru acele ultime instrucţiuni - Grij& pe (ru', Asta însemna să ia cu el piatra sau s-o lase aiciR
)-o ia #i pe Marie-aure sau s-o lase iiciR )ă ia trenulR )au vreun alt mijloc de transport, teoretic mai
sigurR
Dar dacă telegrama nu "usese trimisă p!nă la urmă de directorR se întreabă lăcătu#ul&
întrebările se înv!rtesc "ără oprire& C!nd îi vine r!ndul la ghi#eu, cumpără bilet pentru un singur
pasager la trenul de dimineaţă spre %ennes #i de-acolo pentru 'aris, apoi o ia îndărăt pe străzile înguste,
mohor!te, spre rue auborel& / să se ducă acolo #i apoi gata& înapoi la muncă, la datorie în camera cheilor,
încuind tot "elul de lucruri& într-o săptăm!nă, se va putea întoarce nestingherit în =retagne, s-o recupereze
pe Marie-aure&
a cină, Madame M!nec serve#te tocană #i baghete& Apoi, el o conduce pe Marie-aure pe scara
#ubredă p!nă la baia de la etajul trei& mple cada mare, de "ier, #i se întoarce cu spatele c!t ea se dezbracă&
O 4u te zg!rci cu săpunul, spune el& Am mai cumpărat, să "ie& =iletul de tren stă împăturit în
buzunarul lui, ca o trădare&
(a îl lasă s-o spele pe cap& Marie-aure trece iar #i iar cu degetele prin clăbuci, ca #i cum ar încerca să-
#i dea seama c!t c!ntăresc& C!nd venea vorba de "iica lui, întotdeauna purtase în el, ad!nc îngropat, un
s!mbure de panică - o spaimă că nu era bun de nimic ca tată, că "ăcea totul gre#it& Că nu înţelesese
niciodată regulile pe de-a-ntregul& Acele mame pariziene care plimbau cărucioare prin 3ardin des 'lantes
sau probau jachete prin magazine - i se părea că toate dădeau din cap complice c!nd treceau unele pe l!ngă
altele, de parcă ar "i "ost purtătoarele unor taine care lui îi scăpau& Cum poţi să "ii vreodată sigur că "aci
ceea+otu#i,
ce trebuieR
e #i o m!ndrie acolo - m!ndria că "ăcuse totul de unul singur& Că "iica lui e at!t de curioasă, de

:8F
tenace& Qi o smerenie de părinte al unei "ăpturi at!t de puternice, de conductor subţire pentru ceva mai
măreţ& Cum stă în genunchi l!ngă ea, clătindu-i părul, asta simte - că iubirea pentru "iica lui stă să i se
reverse a"ară din corp& 0idurile de s-ar nărui, ora#ul întreg de s-ar nărui #i strălucirea acelui sentiment tot n-
ar păli&
)curgerea bolborose#te& Casa plină de obiecte se str!nge în jurul lor& Mărie î#i ridică obrajii uzi spre el&
O 'leci, nu-i a#aR
n clipa asta, el se bucură că ea nu-l poate vedea&
O Mi-a zis Madame de telegramă&
O
O 4-o să dureze mult, Mărie& / săptăm!nă& Cel mult zece zile&
C!ndR
O M!ine& înainte să te treze#ti tu&
(a se apleacă peste genunchi& Are spatele lung #i alb, despicat de crestele vertebrelor& 'e vremuri,
adormea cu degetul lui arătător str!ns în pumn& 'e vremuri, se instala cu cărţile ei sub băncuţa din camera
cheilor #i degetele îi alergau pe pagini ca păianjenii&
O (u o să stau aiciR
O Cu Madame& )i cu (tienne&
j

(l îi dă un prosop, o ajută să coboare pe pardoseală #i a#teaptă a"ară c!t î#i pune ea căma#a de noapte&
Apoi, o duce p!nă la etajul #ase, în cămăruţa lor, de#i #tie că ea n-are nevoie de ghid, #i se a#ază pe
marginea patului, iar ea îngenunchează l!ngă machetă #i pune trei degete pe clopotniţa catedralei&
(l găse#te peria de păr #i nu se mai obose#te să aprindă l&impa&
O 0ece zile, tatiR
O Cel mult& 'ereţii sc!rţ!ie& ntre draperii, "ereastra e nea-  ,M& /ra#ul se pregăte#te de culcare&
ndeva a"ară, ni#te sub- marine germane lunecă peste canioane subacvatice #i calamari lungi de zece metri
î#i plimbă ochii imen#i prin bezna rece&
O Am petrecut noi vreo noapte separaţiR
O 4u& 'rivirea lui zboară prin camera neluminată& Aproape i ,i simte cum îi pulsează piatra din
buzunar& /are ce va visa
l&i noapte, dacă reu#e#te să adoarmăR
O 'ot să ies a"ară c!t e#ti tu plecat, tatiR
O C!nd mă întorc eu& 'romit&
Cu toată tandreţea de care e capabil, trage peria printre #uviţele umede ale "iicei lui& între mi#cările
periei, se aude >&ingănitul "erestrei în bătaia brizei&
M!inile lui Marie-aure trec ca o #oaptă peste case, în timp i c recită numele străzilor&
O %ue des Cordiers, rue 3acPues Cartier, rue auborel&
O / să le înveţi pe toate într-o săptăm!nă, spune el&
Degetele lui Marie-aure rătăcesc p!nă la "orti"icaţiile e2te-
i ioare& Qi mai departe, spre mare&
O 0ece zile, spune ea&
O Cel mult&
eriga slabă 8E
Decembrie sleie#te lumina din castel& )oarele abia apucă să însenineze orizontul înainte de a scăpăta&
4inge o dată, de două ori, iar a doua oară zăpada se a#terne hotăr!t peste c!mpuri& /are $erner mai văzuse
vreodată zăpadă at!t de albă, care să nu se murdărească imediat cu cenu#ă #i pra" de cărbuneR )ingurii
emisari ai lumii din a"ară sunt păsările c!ntă- toare care aterizează din c!nd în c!nd în teii de l!ngă curtea
pătrată, după ce o "urtună îndepărtată, o bătălie sau am!ndou&i le abătuseră de la drumul lor, #i doi caporali
imberbi care intră în sala de mese cam o dată pe săptăm!nă - întotdeauna după rugăciune, întotdeauna
e2act c!nd băieţii iau prima îmbucă tură O, se strecoară pe sub blazoane, se opresc în spatele unui cadet
#i-i #optesc la ureche că tatăl lui a "ost ucis pe "ront&
n unele seri, un monitor strigă Ac+tungK. băieţii iau poziţie de drepţi la mese #i =astian, comandantul,
intră cu pas legănat& +ăcuţi, băieţii se uită în jos la m!ncare în timp ce =astian umblă printre r!nduri,
trec!nd cu un singur deget arătător peste spinările lor&
O Dor de casăR 4u trebuie să ne zbuciumăm at!t din pricina casei& '!nă la urmă, toţi ajungem acasă,

:8;
la *iihrer& )ingura casă care contează, nuR
O )inguraU strigă băieţii&
în "iecare după-amiază, indi"erent de vreme, comandantul "luieră, iar băieţii de paisprezece ani aleargă
a"ară, unde-i a#teaptă prezenţa lui ameninţătoare, cu haina întinsă peste p!ntec, medaliile zornăind #i
"urtunul de cauciuc rotindu-se prin aer&
O (2istă două tipuri de moarte, spune el, pu"ăind nori în "rigul de a"ară& 'uteţi lupta ca ni#te lei& )au
puteţi ie#i din luptă u#or, ca "irul de păr scos din cana cu lapte& Cine-i un nimeni, un zero barat - ăla moare
u#or& )crutează r!ndurile, înv!rte#te "urtunul #i cască ochii teatral& oi cum o să muriţi, băieţiR
ntr-onudupă-amiază
sud care v!ntoasă,
străluce#te prin nimic îi#i cere
carelui
stă5elmut %odel
cu m!inile să iasă în
încle#tate dinpumni
r!nd& aproape
5elmut etotuntimpul
copil mărunţel din
c!t e treaz&
O Qi cine să "ie, %odelR După& 'ărerea& +a& Cine să "ie cel mai slab membru al trupeiR Comandantul
rote#te "urtunul& 5elmut %odel nu stă pe g!nduri&
O (l, domnule&
$erner simte ceva greu prăbu#indu-se înăuntrul său& %odel arată direct spre *redericL&
=astian îi spune lui *redericL să "acă un pas în "aţă& $er- iici nu-#i dă seama dacă "aţa prietenului său e
umbrită de \palmă& *redericL pare absent& Are un aer aproape "ilozo"ic& =astian î#i încolăce#te "urtunul în
jurul g!tului #i o ia pe c!mp l!r#!indu-#i picioarele, cu zăpada ajung!ndu-i p!nă la "luierul piciorului, "ără
să se grăbească, p!nă c!nd nu mai e dec!t un & ncolo# întunecat în depărtare& $erner încearcă să-i
înt!lnească privirea lui *redericL, dar ochii lui sunt la Lilometri de el&
Comandantul ridică braţul st!ng #i strigă J0eceUK, iar v!n- m  zdrenţuie#te cuv!ntul venit de la mare
distanţă& *redericL ] lipe#te de c!teva ori, cum "ace deseori c!nd i se adresează cineva în clasă, a#tept!nd
ca viaţa lui interioară s-o prindă din urmă pe cea e2terioară&
O
O 4ouăU
*ugi, #uieră $erner&
*redericL e un alergător bunicel, mai rapid dec!t $erner, ilar comandantul pare să numere repede în
această după- .1 miază, avansul lui *redericL "usese scurtat, iar zăpada îi îngreunează mi#cările, a#a că nu
parcursese nici douăzeci de metri c!nd =astian ridică m!na dreaptă&
=ăieţii răbu"nesc în mi#care& $erner aleargă împreună cu ceilalţi, încerc!nd să răm!nă la coada
plutonului, cu pu#tile lovindu-li-se sincopat de spinări& /ricum, cel mai iute dintre băieţi pare să alerge mai
repede dec!t de obicei, de parcă s-ar li săturat să tot "ie întrecut&
*redericL "uge c!t îl ţin picioarele& Dar cei mai rapizi dintre băieţi sunt ni#te ogari, ale#i din toată ţara
pentru viteza #i spiritul lor docil, iar lui $erner i se pare că aleargă mai cu r!vnă, mai hotăr!ţi dec!t în alte
dăţi& )unt nerăbdători să a"le ce se înt!mplă dacă e prins cineva&
*redericL mai are cincisprezece pa#i p!nă la =astian c!nd ceilalţi îl doboară&
.rupul se str!nge în jurul alergătorilor din "runte, în timp ce *redericL #i urmăritorii lui se ridică în
picioare, toţi plini de zăpadă& $erner iuţe#te pasul& Cadeţii "ac cerc în jurul instructorului, cu piepturile

ridic!ndu-se #i cobor!nd,
e"emer, pe care mulţi cu imediat&
v!ntul îl împră#tie m!inile pe
*regenunchi&
dericL stă%ăsu"larea
în mijloc, băieţilor
g!"!ind #ipulsează intr-un
băt!nd din norlui
genele colectiv
lungi&
O De obicei, nu durează a#a de mult, spune =astian înec ti#or, aproape ca pentru sine& '!nă e prins
unul&
*redericL prive#te cerul cu ochii îngustaţi&
O Cadet, e#ti cel mai slabR
O 4u #tiu, domnule&
O 4u #tiiR / pauză& 'e chipul lui =astian curge un cu
rent subteran ostil& ită-te la mine c!nd îmi vorbe#ti&
N
O nii oameni sunt slabi în anumite privinţe, domnule& Alţii, în alte privinţe&
=uzele comandantului se subţiază, ochii i se îngustează #i pe "aţă îi în"lore#te lent o e2presie de răutate
intensă& Ca #i cum un nor s-ar "i dat la o parte #i, timp de c!teva clipe, adevăratul caracter h!d al lui =astian
#i-ar "i arătat chipul "ioros& î#i desprinde "urtunul de la g!t #i i-l dă lui %odel&
%odel se uită în sus, clipind, la silueta lui mătăhăloasă&
O 'ăi haide atunci, îl îndeamnă =astian& într-un alt conte2t, poate că a#a ar "i încurajat un băiat
temător să intre în apă rece& *ă-i un pustiu de bine&

:8
%odel se uită în jos la "urtun1 negru, lung de nouăzeci de centimetri, ţeapăn din cauza "rigului& +rec,
probabil, c!teva secunde, de#i lui $erner i se pare că sunt ore întregi, iar v!ntul biciuie#te iarba îngheţată,
trimiţ!nd adieri #i "uioare de zăpadă ca ni#te miraje pe întinderea albă, #i simte brusc pe dinăuntru ca un val
de nostalgie pentru 0ollverein1 după-amiezi din copilărie în care colinda străduţele întortocheate murdare
de "uningine, trăg!nd-o în căruţ pe surioara lui& Alei noroioase, strigătele aspre ale echipelor de muncitori,
băieţii dormind claie peste grămadă în dormitorul comun, cu hainele #i pantalonii agăţaţi în cuiere de
perete& *r!u (lena trec!nd în miez de noapte printre paturi ca un înger, murmur!nd1 ?tiu c& e "rig, 0ar eu
sunt l*ng& %oi. %e(e#i2
închide ochii,
%odel "ace un 3utta&
pas în "aţă, ridică "urtunul #i-l pocne#te pe  redericL cu el peste umăr& *redericL "ace un
pas în spate& &întul #"ichiuie c!mpul&
O încă o dată, spune =astian&
lotul se impregnează de o lentoare hidoasă, e2traordinară& %odel î#i ia elan #i love#te& De data aceasta,
îl nimere#te pe  redericL peste "alcă& $erner î#i sile#te mintea să-i trimită în & ontinuare imagini de acasă -
"um ie#ind pe hornuri -, de#i  vrea să strige din toată "iinţa lui1 ăsta nu e un lucru răuR
Aici însă, e bun&
Durează at!t de mult& *redericL mai îndură o lovitură&
O încă o dată, ordonă =astian&
a a patra lovitură, *redericL ridică braţele, "urtunul îl plesne#te peste antebraţe, "ăc!ndu-l să-#i piardă
echilibrul& %odel î#i ia din nou av!nt, iar =astian spune1 JArată-ne calea, suse, cu pilda ta luminoasă, în
veacul vecilorV #i după-amiaza întreagă se răstoarnă, se s"!#ie& $erner prive#te cum se îndepărtează
întreaga scenă ca #i cum ar asista la ea de la capătul unui tunel1 un mic c!mp alb, un grup de băieţi, copaci
des"runziţi, un castel de jucărie, toate la "el de ireale ca pove#tile lui *r!u (lena despre copilăria ei
alsaciană sau ca desenele cu lSarisul ale 3uttei& Aude de încă #ase ori cum %odel î#i ia av!nt, "urtunul #uieră,
iar cauciucul love#te m!inile, umerii #i "aţa lui *redericL cu un pocnet ciudat de sec&
*redericL poate umbla cu orele prin pădure, poate recunoa#te o pasăre c!ntătoare de la aproape
cincizeci de metri doar după c!ntec& *redericL aproape că nu se g!nde#te niciodată la el însu#i& *redericL e
mai puternic dec!t el în toate "elurile imaginabile& $erner deschide gura, dar o închide la loc& )e îneacă&
închide ochii, mintea&
a un moment dat, bătaia încetează& *redericL stă cu "aţa în jos, în zăpadă&
O DomnuleR spune %odel, g!"!ind& =astian ia înapoi bucata de "urtun de la %odel, #i-o at!rnă la g!t
#i-#i trage cu m!na cureaua căzută sub burtă& $erner îngenunchează l!ngă
*redericL #i-l întoarce pe o parte& îi curge s!nge din nas, ochi sau ureche, poate din toate trei& Are deja un
ochi at!t di um"lat că stă închis& Celălalt răm!ne deschis& $erner descoperi că atenţia lui e îndreptată spre
cer& A deslu#it ceva acolo, sus&
$erner îndrăzne#te să se uite în sus1 un #oim solitar, pla n!nd în v!nt&
O )us, spune =astian&
$erner se ridică în picioare& *redericL nu se mi#că&
O )us, spune =astian, ceva mai încet de data asta, iar *redericL se ridică într-un genunchi& )e ridică în
picioare, clă- tin!ndu-se& Are o tăietură ad!ncă în obraz, din care se scurg c!rcei de s!nge& 'e spate are pete
umede, acolo unde zăpada topită i-a udat căma#a& $erner îi o"eră braţul lui *redericL&
O Cadet, e#ti veriga slabăR
*redericL nu se uită la comandant&
O 4u, domnule&
Qoimul planează în continuare în cercuri& +imp de c!teva clipe, corpolentul comandant pare să rumege
un g!nd& Apoi, vocea lui limpede răsună, trec!nd în zbor pe deasupra trupei, îndemn!ndu-i să alerge&
Cincizeci #i #apte de cădeţi traversează curtea #i aleargă pe cărarea plină de zăpadă spre pădure& *redericL
aleargă la locul lui de l!ngă $erner, cu ochiul st!ng um"lat, cu am!ndoi obrajii brăzdaţi de reţele identice
de s!nge, cu gulerul ud, maroniu&
Crengile "reamătă #i trosnesc& +oţi cei cincizeci #i #apte de băieţi c!ntă la unison&
/o' 'erge tot )nainte C+iar (ac& totul se "ace "&r*'eU
C&ci ai ne$au(e o na#iune.
Iar '*ine. o )ntreag& lu'eK
arna în pădurile bătr!nei )a2onii& $erner nu îndrăzne#te să-l mai privească pe prietenul lui& Aleargă

:8<
cu pa#i repezi prin "rig, cu o pu#că neîncărcată, cu magazie pentru cinci cartu#e, pe umăr& Are aproape
cincisprezece ani&
Arestarea
N
lăcătu#ului
il saltă l!ngă itre, la c!teva ore de 'aris& Doi poliţi#ti în haine civile îl coboară pachet din tren, în timp
ce zece, doi- prezece pasageri privesc insistent scena& ( interogat în dubă, apoi din nou într-un birou
îngheţat de la mezanin, decorat i II acuarele de slabă calitate reprezent!nd ni#te nave oceanice
i II abur& Mai înt!i îl interoghează "rancezii& După o oră, locul lor e luat de germani& Ace#tia îi "lutură prin
"aţa ochilor carneţelul #i cutia cu scule& i iau inelul cu chei #i numără #apte modele di"erite de #peraclu&
or să #tie căror încuietori le corespund #i la ce-i "olosesc micile pile #i "ierăstraie& Dar carneţelul plin de
măsurători arhitecturaleR
/ machetă pentru "iica mea&
Chei de la muzeul unde lucrez&
ă rog&
îl împing într-o celulă& încuietoarea #i balamalele de la u#ă sunt at!t de mari #i de vechi, că trebuie să
"ie de pe vremea lui  udovic Y& )au poate a lui 4apoleon& Din clipă-n clipă, directorul sau oamenii lui
vor apărea #i vor lămuri situaţia& Asta cu siguranţă&
De dimineaţă, nemţii îl supun unei a doua reprize de interogatoriu, ceva mai laconică, în timp ce un
dactilogra" bate de zor într-un colţ& 'ar să-l acuze că ar "i complotat ca să dis- l rugă castelul din )aint-
Malo, de#i nu e limpede de unde au dedus asta& Au o "ranceză apro2imativă #i par mai interesaţi de
propriile lor întrebări dec!t de răspunsurile lui& îi re"uză accesul la h!rtie, la ru"arie de pat, la un tele"on& Au
"otogra"ii cu el&
+!nje#te după ţigări& )tă întins pe podea, cu "aţa în sus, #i-#i închipuie că o sărută pe Mărie-aure pe
am!ndoi ochii, în
ii mp ce ea doarme& a două zile dup ă arestare, e dus într -un centru de detenţie la c!ţiva Lil ometri de
)trasbourg& 'rintre #ipcile gardului, se uită la ni#te #colăriţe în uni"ormă cum trec încolonate două c!te
două sub soarele hibernal&
.ardienii aduc sendvi#uri gata ambalate, br!nză tare, su"icientă apă& în celulă, în jur de treizeci de
persoane dorm pe paie a#ternute pe păm!nt îngheţat& Cei mai mulţi "rancezi, dar #i c!ţiva belgieni, patru
"lamanzi, doi valoni& +oţi acuzaţi de "ărădelegi despre care se codesc să vorbească, tem!ndu-se de
capcanele care i-ar putea p!ndi în întrebările lui& 4oaptea, "ac schimb de zvonuri în #oaptă&
O / să stăm în .ermania doar c!teva luni, spune cineva, iar vorba se duce din om în om&
O Doar ca să ajutăm la însăm!nţările de primăvară c!t bărbaţii lor sunt la război&
O Apoi cică ne trimit acasă&
+uturor li se pare imposibil, apoi1 dar dacă e posibilR Doar c!teva luni& Apoi acasă&
4u e2istă avocaţi din o"iciu& 4ici tribunal militar& +atăl lui Marie-aure tremură c!teva zile în centrul
de detenţie& De la muzeu nu apare nici o salvare, nici o limuzină trimisă de director nu opre#te sc!rţ!ind pe
alee& 4u-i dau voie să scrie scrisori& C!nd cere permisiunea să "olosească un tele"on, gardienii nici nu se
obosesc să r!dă&
O Ai idee de c!nd n-am mai avut noi acces la un tele"onR
*iecare oră e o rugăciune pentru Marie-aure& *iecare
răsu"lare&
n a patra zi, toţi prizonierii sunt urcaţi într-un camion pentru vite #i transportaţi către est&
O )untem aproape de .ermania, #optesc bărbaţii& )e #i vede undeva departe, pe malul "luviului&
'!lcuri joase de copaci gola#i, închise între parantezele unor c!mpuri presărate cu zăpadă& Qiruri negre de
viţă-de-vie& 'atru "uioare separate de "um cenu#iu se mistuie pe un cer alb&
ăcătu#ul mije#te ochii& .ermaniaR Arată la "el ca pe malul ăsta al "luviului&
a "el de bine ar putea "i #i buza unei prăpăstii&
"r-E&

:8
:8B
Citadela
'lutonierul-major von %umpel urcă o scară pe întuneric, î#i simte ganglionii de-o parte #i de alta a
g!tului compri m!ndu-i eso"agul #i traheea& î#i simte greutatea at!rn!nd ca o zdreanţă pe trepte&
Cei doi mitraliori din turela cu periscop se uită pe sub că#ti& 4u sar să-l ajute, nu salută& +urela se
termină cu o cupolă de oţel #i scopul ei principal e să bată p!nă la armamentul greu de mai jos& )pre vest,
de aici se vede marea& Dedesubt sunt st!ncile, în"ă#urate intr-un hăţi# de cabluri& ar direct peste apă, la opt
sute de metri, e ora#ul )aint-Malo, în "lăcări&
Artileria s-a oprit pentru moment, iar "ocurile nocturne din interiorul zidurilor trec într-o etapă
moderată,
din care sede maturitate&
ridică 'artea
mai multe de vest
turnuri a ora#ului
de "um& s-amare
Cel mai trans"ormat intr-un
s-a răsucit holocaust
într-o coloană,deasemenea
purpură norului
#i carmin
de
tephra, cenu#ă #i abur care se ridică deasupra unei erupţii vulcanice& De departe, "umul pare ciudat de solid,
ca #i cum ar "i cioplit dintr-un lemn incandescent& în toată zona pe care o acoperă zboară sc!ntei, plouă cu
cenu#ă #i tot "elul de documente administrative "!l"!ie prin aer1 planuri de in"rastructură, bonuri de
comandă, registre de impozite&
Cu un binoclu, von %umpel vede ceva ce seamănă cu ni#te lilieci în "lăcări rotindu-se peste metereze&
n gheizer de sc!ntei erupe în mijlocul unei case - un trans"ormator electric, n verve de combustibil sau
poate o bombă cu acţiune înt!rzi- ii i #i plutonierul are senzaţia că "ulgerul atacă ora#ul pe dinăuntru&
nul dintre mitraliori comentează "ără imaginaţie despre mn, despre un cal mort pe care-l vede la
baza zidurilor, de- tic- intensitatea unora dintre arcurile de "oc& De parc-ar "i ni#te nobili urmărind de la
tribună asediul unei "ortăreţe în  u-inea Cruciadelor& on %umpel î#i trage gulerul peste umiliturile de la
g!t #i încearcă să înghită&
 ,una apune, iar cerul se luminează la răsărit, în timp ce tivul nopţii se retrage, lu!nd cu el stea după
stea p!nă mai răm!n doar două& ega, poate& )au enus& 4u reu#ea să ţină minte&
O +urla bisericii s-a dus, spune al doilea mitralior&
Cu o zi în urmă, deasupra acoperi#urilor în zigzag, turla & &uedralei se înălţa drept spre cer, mai sus
dec!t toate celelalte& 4u #i în această dimineaţă& în cur!nd, soarele se ive#te dea- upra orizontului, iar
portocaliul "lăcărilor lasă loc "umului negru care se ridică deasupra zidurilor de vest #i se um"lă ca o scu"ie
peste citadelă&
în s"!r#it, timp de c!teva secunde, "umul se împră#tie su"i-
] ient pentru ca von %umpel să poată scruta labirintul zimţat
&d ora#ului si să identi"ice ceea ce-l interesa1 o casă înaltă, cu N N
un horn masiv& Cu două "erestre vizibile, cu geamurile sparte& n oblon at!rn!nd, trei întregi&
%ue auborel, numărul ;& %ămasă intactă& )ecundele trec? lumul o învăluie iar&
n singur avion brăzdează albastrul tot mai intens, incredibil de sus& on %umpel coboară pe scara
lungă, retrăg!ndu-se în tunelurile "ortăreţei de dedesubt& încearcă să nu #chiopăteze, să nu se g!ndească la
um"lăturile din zona inghinală& în comisariatul subteran, mai mulţi bărbaţi stau sprijiniţi de ziduri, m!nc!nd
cu lingura terci de ovăz din că#tile întoarse& uminile
electrice
N îi scaldă alternativ în strălucire orbitoare si umbră&
on %umpel se a#ază pe o ladă de muniţie #i măn!ncă br!nză dintr-un tub& Colonelul însărcinat să
apere )aint-Malo le ţinuse acestor oameni discursuri, discursuri despre curaj, despre cum divizia 5ermann
.oring stă să "r!ngă din mo ment în moment linia americană la Avranches, despre cum vor veni întăriri
peste întăriri din talia, poate #i =elgia, tan curi #i )tuLa, camioane pline cu mortiere de cincizeci de mili
metri, despre cum berlinezii cred în ei cum crede călugăriţa în Dumnezeu, despre cum nimeni nu trebuie
să-#i abandonezi postul, ca să nu "ie e2ecutat ca dezertor, dar %umpel se g!n de#te acum la lujerul din
corpul lui& n lujer negru care #i-?i trimis ramurile prin picioarele #i braţele lui& Qi-i roade abdo menul pe
dinăuntru& Aici, în această "ortăreaţă peninsulară di l!ngă )aint-Malo, departe de trupele care se retrag,
pare a  doar o chestiune de timp p!nă c!nd canadienii, britanicii #i americanii cu ochi strălucitori din
divizia BF vor lua cu asalt ora#ul, răscolind casele în căutare de nemţălăi pu#i pe ja"uri #i "ăc!nd ce "ac ei
c!nd iau prizonieri&
Doar o chestiune de timp p!nă c!nd lujerul cel negru îi va su"oca inima&
O CumR întreabă un soldat de l!ngă el&
on %umpel î#i trage nasul&
O 4u cred că am spus nimic&

:8@
)oldatul se v!ră înapoi cu nasul în terciul de ovăz din cască&
on %umpel stoarce br!nza proastă, sărată, p!nă la ultimul strop, #i lasă tubul gol să-i cadă la picioare&
Casa e încă în picioare& Armata lui controlează încă ora#ul& *ocurile vor arde c!teva ore, apoi germanii vor
roi ca "urnicile înapoi la poziţii #i vor lupta încă o zi&
/ să a#tepte& / să a#tepte #i o să tot a#tepte, iar c!nd "umul se va risipi, o să intre&
Atelier de reparation
.enistul =ernd se zv!rcole#te de durere, "rec!ndu-#i "aţa de spătarul "otoliului auriu& A păţit ceva grav
la picior #i ceva #i mai grav la piept&
%adioul
pierdut, e irecuperabil&
iar $erner Cablul
se a#teaptă ca #ideselectorul
alimentare
să a"ie"ost retezat,
stricat& legăturatotcumai
în lumina antena de la supra"aţă s-a
slabă,
:
1 1 ihlimbarie, a lanternei lui olLheimer, vede o mulţime de pi ize strivite&
Din cauza e2ploziei nu mai aude cu urechea st!ngă& în dreapta, simte că auzul îi revine treptat& începe
să audă peste "init&
+rosnetul "ocurilor care se răcesc&
.eamătul hotelului de deasupra&
+ot "elul de ciudăţenii care picură&
Qi olLheimer care smulge din c!nd în c!nd, ca un nebun, bucăţi din dăr!măturile care blochează
scara& Metoda lui olL-

licimer pare să "ie următoarea1 se ghemuie#te sub tavanul i urbat, g!"!ind, cu o bucată de armătură str!mbă
într-o m!nă& Aprinde lanterna #i se uită după ceva ce se poate e2trage din maldărul de pe scară& Memor!nd
locul& Apoi stinge lanterna, ca să "acă economie la baterie, #i-#i vede de treabă pe întuneric& C!nd lumina se
reaprinde, haosul de pe scară pare nea- lins& / înc!lceală turtită de metal, cărămidă #i lemn, at!t de densă,
înc!t e greu de crezut că douăzeci de oameni vor putea i rece pe acolo&
Te rog. spune olLheimer& $erner nu-#i dă seama dacă el #l ie că vorbe#te cu voce tare& Dar aude asta
în urechea dreaptă, ca o rugăciune de departe& Te rog, Te rog,Ca #i cum tot ce se înt!mplase în război p!nă
atunci "usese suportabil pentru  ranL olLheimer, la ai săi douăzeci #i unu de ani, dar nu #i această ultimă
nedreptate&
'!nă acum, ar "i "ost de a#teptat ca "ocurile de deasupra să ti consumat tot o2igenul din gaura asta& )ă
"i murit cu toţii as"i2iaţi& )ă-#i "i încheiat socotelile, să-#i "i plătit datoriile& Qi totu#i, respiră& Dumnezeu
#tie ce greutate susţin cele trei grinzi crăpate din tavan1 zece tone de hotel carbonizat, cadavrele a opt
soldaţi de la antiaeriană #i cine #tie c!te piese de artilerie nee2plodate& 'oate că $erner, cu ale sale o mie
de trădări mărunte, =ernd, cu nenumăratele lui "ărădelegi #i olLheimer,
care e instrumentul, e2ecutantul ordinelor, sabia %eichului poate că toţi trei au de plătit un preţ mai mare,
a#teaptă un verdict&
Mai înt!i un beci de corsar, construit pentru a adăposn aur, arme, echipamentul de apicultor al unui
e2centric& Apoi o pivniţă de vinuri& Apoi colţi#orul unui me#ter& Atelier (t reparation. î#i spune $erner, un
spaţiu în care
lume care se de
să "ie "acpărere
reparaţii& ntrei
că toţi loc ar
la avea
"el dedes
potrivit careparat&
tule de oricare altul& Cu siguranţă s-ar găsi oameni pe
Două conserve
C!nd Marie-aure se treze#te, căsuţa în miniatură îi apasă pieptul, iar ea transpiră sub haina unchiului
ei&
)-o "i "ăcut ziuăR )e urcă pe scară #i-#i lipe#te urechea de chepeng& 4u se mai aud sirene& 'oate că
toată casa se "ăcuse scrum c!t dormise ea& )au poate că dormise ultimele ore ale războiului, iar ora#ul
"usese eliberat& 'oate că erau oameni pe străzi1 voluntari, jandarmi, pompieri& Chiar #i americani& Ar trebui
să deschidă chepengul #i să iasă pe u#a din "aţă în rue auborel&
Dar dacă .ermania păstrase ora#ulR Dacă nemţii intră chiar acum din casă-n casă, împu#c!nd pe cine
po"tescR
Mai bine a#teaptă& n orice clipă, (tienne s-ar putea îndrepta spre ea, gata să-#i dea #i ultima su"lare ca
s-o regăsească&
)au poate stă ghemuit pe undeva, cu capul în m!ini& Qi vede demoni&
)au e mort&
î#i spune că ar trebui să păstreze p!inea, dar e moartă de "oame, iar p!inea începe să r!ncezească #i o

:F9
în"ulecă numaidec!t&
=ine-ar "i "ost dacă #i-ar "i luat romanul cu ea&
Marie-aure umblă prin pivniţă desculţă, doar în ciorapi& Aici e un covor "ăcut sul, în scobitura căruia
s-a adunat ceva iu miroase ca rumegu#ul1 #oareci& Aici e o ladă cu h!rtii \ i ii& / lampă antică& 'roviziile
de conserve ale lui Madame l&mec& ar aici, pe "undul unui ra"t aproape de tavan, două unii miracole&
Conserve întregiU n bucătărie n-a mai rămas iproape nimic de m!ncare O doar ni#te "aină de porumb, o
legătură de levănţică #i două, trei sticle de =eaujolais acrit O \  u aici, în pivniţă, mai sunt două conserve
grele&

miciRMazăreR *asoleR
e scutură, /r "inu-i
dar ista boabe de nici
o"eră porumb& )ă nu Marie-aure
un indiciu& "ie ulei, se inagă ea& Dar
încearcă cutiilehcu
să soco- uleiprobabilitatea
&iscă nu sunt mai ca
într-una să "ie piersicile lui Madame M!nec, piersicile albe din anguedoc pe care le cumpăra cu l&i>ile, le
curăţa de coajă, le tăia în patru #i le "ierbea cu zahăr, bucătăria se umplea toată de mirosul #i culoarea lor,
degetele lui Marie-aure se "ăceau lipicioase de la ele - e2taz de-a dreptul&
Două cutii care-i scăpaseră lui (tienne&
Dar cine-#i "ace speranţe prea mari riscă să cadă #i mai rău& Mazăre& )au "asole& Ar "i mai mult dec!t
bine-venite& 'une i miile în buzunarele paltonului unchiului ei, mai veri"ică o dată căsuţa din buzunarul
rochiei, se a#ază pe o ladă, str!nge bastonul cu am!ndouă m!inile #i încearcă să nu se g!ndească la vezica
ei&
/dată, c!nd avea opt sau nouă ani, tatăl ei o dusese la lTantheonul din 'aris ca să-i descrie pendulul lui
*oucault& reutatea lui, îi povestise el, era o s"eră aurie care semăna ca lormă cu un titirez pentru copii&
At!rna de un "ir lung de #aizeci #i #apte de metri& Cum traiectoria i se schimba cu i impui, îi e2plicase el,
pendulul era o dovadă de netăgăduit că `Năm!ntul se rotea& Dar Marie-aure, care stătuse l!ngă balustradă,
în timp cenuobiectul
" oucault avea sătrecea #uier!nd
se oprească prin "aţaAvea
niciodată& ei, î#isă-#i
amintea mai legănarea,
continue ales de tatăldin
ei c!te
care-iînţelesese,
spusese că#i pendulul
după ce ealui
#i tatăl ei vor "i plecat din 'antheon, după ce ea va "i adormit în acea noapte&  Eupă ce va "i uitat de el, î#i
va "i trăit viaţa #i va "i murit&
Avea acum senzaţia că aude pendulul prin aer, în "aţa ei uria#a greutate aurie, lată c!t un butoi,
legăn!ndu-se întrun&i& ară oprire& Crest!ndu-#i la nes"!r#it în podea adevărul inuman
%ue auborel, numărul ;
Cenu#ă, cenu#ă - zăpadă în august& După micul dejun, bombardamentul de artilerie continuase
sporadic, iar acum în jur de #ase seara, încetase& ndeva trage o mitralieră, un zgomot ca un #irag de
mătănii care alunecă printre degete 'lutonierul-major von %umpel are la el o gamelă, o jumătate de duzină
de "iole de mor"ină #i pistolul din dotare& +rece digul& / ia pe drumul pietruit spre uria#ul bastion
"umeg!nd din )aint-Malo& n port, cheiul a "ost zdrobit în mai multe locuri& / barcă de pescuit pe jumătate
scu"undată plute#te cu pupa în sus&
%ue de Dinan din ora#ul vechi e acoperită de munţi de pietre, saci, obloane, crengi, grilaje de "ier #i

hornuri& 3ardiniere
încă, iar von %umpel s"ăr!mate,
trebuie sătocuri de "ereastră
se oprească carbonizate,
de mai geamuri
multe ori să-#i tragă"ăcute ţăn dări&
răsu"larea, nele
chiar clădiri
dacă-#i "umegă
apasă gura
#i nasul cu o batistă udă&
Aici zace un cal mort, care a început să se um"le& Aici, un scaun cu o tapiţerie de cati"ea verde, în
dungi& Aici, "!#ii rupte dintr-un acoperi# de p!nză anunţă o braserie& 'erdelele "iu tură alene de la "erestre
sparte în lumina ciudată, intermitentă&  indispun& %!ndunici zboară de colo-colo, căut!nd cuiburi pierdute
#i poate că cineva ţipă undeva departe sau poate că e v!ntul& (2ploziile au smuls din ţ!ţ!ni multe "irme de
magazine, iar locurile de unde "useseră sp!nzurate at!rnă acum, părăsite&
n schnauzer aleargă după el, schelălăind& 4imeni nu strigă la el de la geamuri, să-l prevină că sunt
mine& /ricum, pe o distanţă de patru cvartale înt!lne#te un singur su"let, o li mcie care stă în "aţa clădirii
unde, p!nă ieri, se a"lase cine- m&iiogra"ul& Cu un "ăra# într-o m!nă, de#i mătura nu se ză- i& #ic nicăieri& îl
prive#te buimacă& în spatele ei, printr-o u#ă d schisă, se văd #iruri de scaune prăbu#ite sub bucăţi mari de
i,iv&in& Dincolo de ele, ecranul se înalţă intact, nici măcar pătat  c lum&
O Abia la opt începe "ilmul, spune ea în "ranceza ei bre- mi ia, iar el o salută din cap c!nd trece
#chiopăt!nd pe l!ngă & .1 'e rue auborel, cantităţi imense de ţigle s-au desprins de pe acoperi#uri #i au
e2plodat în stradă& =ucăţi de h!rtie arsă plutesc prin aer& 'escăru#i nu sunt& Chiar dacă a luat "oc casa, î#i

:F:
spune el, diamantul tot acolo va "i& / să-l e2tragă din i I I I u#ă ca pe un ou cald&
: Ear casa înaltă, îngustă, e aproape neatinsă& 'e "aţadă sunt unsprezece "erestre, cele mai multe cu
geamurile sparte& +o- i in i albastre la "erestre, granit vechi în nuanţe de gri #i bronz&  S&ii ru din cele #ase
jardiniere au rămas la locurile lor& ista obligatorie cu locatarii at!rnă pe u#a de la intrare&
M, Etienne Le6lanc. ;V (e ani,
Mile Marie$Laure Le6lanc. 1; ani,
( gata să în"runte at!tea pericole& 'entru %eich& 'entru el nsu#i&
4u-l opre#te nimeni& 4ici un obuz nu se abate #uier!nd asupra lui& neori, nu e2istă loc mai sigur
dec!t ochiul
Ce le-a uraganului&
rămas
C!nd e zi #i c!nd e noapteR 'arcă stră"ulgerările de lumină măsoară mai bine timpul1 lanterna lui
olLheimer se stinge, se aprinde&
$erner se uită la chipul m!njit cu cenu#ă al lui olLheimer in lumina re"lectată, la îngrijirile pe care i
le acordă lui =ernd, aplecat asupra lui& 6ea. spune gura lui olLheimer în timp ce duce gamela la buzele lui
=ernd, iar pe tavanul crăpat salt&i umbre ca un cerc de spectre pregătindu-se de un "estin&
=ernd î#i întoarce "aţa, cu o privire panicată, #i încearc&i să-#i e2amineze piciorul&
anterna se stinge #i bezna se înstăp!ne#te iar&
$erner are în raniţă carneţelul din copilărie, pătura #i ni#te #osete uscate& +rei raţii& Asta e toată
m!ncarea lor& olLheimci n-are deloc m!ncare& 4ici =ernd& Au doar două plo#ti cu apă, am!ndouă pe
jumătate goale& olLheimer mai descoperise intr-un colţ o găleată plină cu pensule, cu un "el de m!zg&i
apoasă pe "und, dar c!t de disperaţi ar trebui să ajungă ca să bea a#a cevaR
Două grenade de m!nă, model 8;, "iecare intr-un buzunar lateral al hainei lui olLheimer& 3os, un inel
din lemn gol peledinăuntru,
la )chulp"orta sus, o cutiededecarto"i&
numeau zdrobitoare oţel cu=ernd
un e2plozibil
se rugaseputernic
deja de- două
bombeoridedem!nă pe caresă
olLheimer băieţii de
încerce
să arunce una în mormanul compact de pe scară, să vadă dacă e2plozia le va elibera calea& Dar să "olose#ti
o grenadă acolo, intr-un spaţiu at!t de mic, sub dăr!măturile presărate, probabil, cu obuze active de BB de
milimetri, asta e curată sinucidere&
Mai e #i arma1 pu#ca lui olLheimer Zarabiner @BZ cu închizător culisant, cu cinci gloanţe& Ajung, î#i
spune $erner& =a chiar prisosesc& e trebuie doar trei, c!te unul de "iecare&
neori, în întuneric, $erner are senzaţia că pivniţa emană propria-i lumină slabă, probabil dinspre
dăr!mături, locul color!ndu-se u#or în ro#u pe măsură ce, deasupra lor, ziua de august se apropie de apus&
După o vreme, constată el, nici măcar bezna totală nu mai e chiar beznă& De c!teva ori are impresia că-#i
vede degetele ră#chirate c!nd #i le plimbă prin "aţa ochilor&
$erner se g!nde#te la copilăria lui, la ghemele de pra" de cărbune suspendate în aer în dimineţile de
iarnă a#tern!ndu-se peste pervazurile "erestrelor, intr!nd în urechile copiilor, în
plăm!nii lor, doar că aici, în gaura asta, pra"ul alb e o variantă inversată, ca #i cum ar "i captiv într-o mină

ad!ncă identică,
\ l&ti totodată opusul celei care-i omor!se tatăl&
ar întuneric& ar lumină& *aţa grotescă, pătată de cenu#ă i lui olLheimer se materializează în "aţa lui
$erner, cu insele parţial smulse de pe un umăr& Cu lumina lanternei, îi arată lui $erner că ţine în m!nă
două #urubelniţe str!mbe #i n cutie cu siguranţe electrice&
O %adioul, îi spune el lui $erner la urechea bună&
O +u ai apucat să dormiR
olLheimer î#i îndreaptă lumina spre propria-i "aţă& )nainte ui r&'*ne' "&r& aterie , spune gura lui&
$erner clatină din cap& %adioul e imposibil de salvat&
rea să închidă ochii, să uite, să renunţe& )ă a#tepte atingerea
ţevii de pu#că pe t!mplă& Dar olLheimer vrea să-l convingă
 &: viata merită trăită&
N
*ilamentele becului lanternei lui au o lucire gălbuie - deja mai slabă& în lumină, gura lui olLheimer
pare ro#ie pe "undalul întunecat& Nu 'ai a%e' ti'p. spun buzele lui& Clădirea geme& $erner vede iarbă
verde, mu#te b!z!ind, lumina soarelui& 'orţile unei re#edinţe de vară deschiz!ndu-se larg& C!nd moartea o
să vină să-l ia pe =ernd, poate să-l ia #i pe el& )ă nu bată drumul de două ori&

:F8
Sora ta. spune olLheimer&G*n(ete$te la sora ta,
*irul capcană
4-o să-#i mai poată controla vezica multă vreme& rcă treptele pivniţei, î#i ţine respiraţia #i nu mai
aude nimic preţ de treizeci de bătăi de inimă& 'atruzeci& Apoi deschide chepengul #i iese în bucătărie&
4-o împu#că nimeni& 4u aude nici o e2plozie&
Marie-aure se împiedică de etajerele de bucătărie căzute #i trece în micul apartament al lui Madame
M!nec, cu cele
două cutii at!rn!nd grele în haina unchiului ei& / înţeapă g!tul, o înţeapă nările& *umul e ceva mai rar aici&
)e u#urează
loc nasturii în oalaunchiului&
di la haina de noapte)ă de"ie
la piciorul patuluiî#iluidore#te
după-amiazăR Madame M!nec&
pentru î#i trage ciorapii #i încheie la
.1 mia oară să poată vorbi cu tatăl
ei& Ar "i mai bine să iasă în ora#, mai ales dacă e încă zi, să încerce să găsească pe cinevaR
)-ar găsi un soldat care s-o ajute& )au oricine altcineva& De#i imediat ce g!ndul încolţe#te, apar #i
îndoielile&
)enzaţia de slăbiciune din picioare vine de la "oame, e con #tientă de asta& 4u găse#te un deschizător
de conserve în haosul din bucătărie, dar găse#te un cuţit de cojit în sertarul pentru cuţite al lui Madame
M!nec, #i cărămida mare, aspră, cu care Madame proptea u#iţa căminului, să stea deschisă&
/ să măn!nce conţinutul unei cutii& Apoi o să mai a#tepte o vreme, în caz că unchiul ei se va întoarce
acasă, în caz că va auzi pe cineva trec!nd pe acolo, crainicul ora#ului, un pompier, un soldat american în
căutare de cuceriri amoroase& Dacă nu aude nimic p!nă i se "ace iar "oame, o să iasă în stradă sau în
rămă#iţele ei&
Mai înt!i, urcă la etajul al treilea, să bea din cadă& Cu buzele lipite de supra"aţă, soarbe prelung& Apa i
se adună în stomac, bolborosind& n truc pe care ea #i (tienne îl învăţaseră la o sută de mese
neîndestulătoare1 înainte să măn!nci, bea c!t mai multă apă #i te vei simţi sătul mai repede&
O +aţi, spune ea cu voce tare, măcar cu apa am "ost de#teaptă&
Apoi se a#ază pe palierul de la etajul al treilea, cu spatele rezemat de măsuţa cu tele"onul& )tr!nge între
coapse una din cutii, potrive#te v!r"ul cuţitului pe capac #i se pregăte#te să lovească în plăselele lui cu
cărămida& Dar n-apucă să lovească, pentru că "irul capcană din spatele ei se smuce#te, clopoţelul sună #i
cineva intră în casă&

:FF

anuarie :@;:
acanta din ianuarie
Comandantul ţine un discurs despre virtute, "amilie ţi "ocul emblematic pe care băieţii de la
)chulp"orta îl poartă cu ei oriunde s-ar duce, o cupă cu "lăcări curate cu care să în vioreze "ocul din
căminele patriei, *iihrerul în sus #i *iihrerul în jos, cuvintele lui izbindu-se de urechile lui $erner într-un
asalt "amiliar, după care unul dintre băieţii mai îndrăzneţi mormăie în barbă1
O /, să vezi ce cupă cu ceva "ierbinte port eu în mine&
n dormitor, *redericL se apleacă peste marginea patului
lui& *aţa lui e ca o hartă în nuanţe vineţii #i gălbui&
O De ce nu vii #i tu la =erlinR +ata o să "ie la serviciu, dar ai putea s-o cuno#ti pe mama&
+imp de două săptăm!ni, *redericL umblase de colo-colo #chiopăt!nd, v!năt, greoi #i um"lat, dar nici
măcar o dată nu i se adresase lui $erner alt"el dec!t cu gentileţea absentă care "acea parte din stilul lui
bl!nd& 4ici măcar o dată nu-l acuzase pe $erner de trădare, chiar dacă $erner nu "ăcuse nimic c!nd
*redericL era bătut #i nu "ăcuse nimic nici după1 nu-l "ugărise pe %odel, nu-l luase pe =astian în cătarea
pu#tii #i nici nu bătuse revoltat la u#a doctorului *lauptmann, să ceară dreptate& *redericL pare să înţeleagă
deja că "iecare avea propriul traseu, de la care nu mai putea devia&
O Dar n-am&&&, dă să spună $erner&
O / să-ţi plătească mama drumul& *redericL se îndreaptă tir spate #i se uită în tavan& ( un "leac&
 Erumul cu trenul e o epopee somnolentă de #ase ore, iar
\ m oră în oră, vagonul lor #ubred e deviat pe o linie secun-  l&iră, ca să lase să treacă în viteză trenuri
pline cu soldaţi, în drum spre "ront& n s"!r#it, $erner #i *redericL coboară într-o \&iiă întunecoasă, de
culoarea mangalului, urcă o scară lungă,
\ irc are pictată pe "iecare treaptă aceea#i e2plicaţie O 6erlinul "u'ea& unoK B #i ies pe străzile celui
mai mare ora# pe care-l văzuse vreodată $erner&
berlinU 4umele însu#i e ca două bătăi de clopot scurte, iiium"atoare& Capitala #tiinţei, re#edinţa
*iihrerului, locul care i ,i dat pe (instein, )taudinger, =ayer& ndeva pe străzile astea ,i "ost inventat
plasticul, au "ost descoperite razele Y, a "ost de- M lisă deriva continentelor& /are ce minuni mai cultivă
#tiinţa ,iici, acumR )oldaţi cu puteri supraomene#ti, spune doctorul  lauptmann, ma#inării care in"luenţează
vremea #i rachete care pot "i manevrate de oameni de la peste o mie cinci sute de Lilometri depărtare&
Din cer se cerne lapoviţă, în "ire argintii& Case cenu#ii se &ilmiază la orizont în #iruri convergente,
înghesuite ca #i cum s ar "eri ast"el de "rig& +rec pe l!ngă prăvălii pline ochi cu cărnuri at!rnate, pe l!ngă un
beţiv cu o mandolină ruptă în poală #i trei prostituate care stau zgribulite sub o copertină #i-i "luieră pe
băieţii în uni"orme&
*redericL îl conduce p!nă la o casă cu cinci etaje, a"lată la un cvartal de un bulevard "rumos care se
nume#te ZnesebecL- strasse& )ună la numărul doi, dinăuntru i se răspunde cu un ţ!r!it #i u#a se deschide&
ntră într-un hol întunecos #i se opresc în "aţa a două u#i identice& *redericL apasă pe un bulon, ceva se
pune în mi#care undeva sus, în clădire, iar $erner #opte#te1
O Aveţi li"tR
N
*redericL z!mbe#te& Ma#inăria coboară huruind, li"tul se opre#te cu un zăngănit, iar *redericL împinge
u#ile de lemn
spre interior& $erner prive#te uluit cum interiorul clădirii trei i pe l!ngă ei& C!nd ajung la etajul al doilea,
spune1
O 'utem să ne dăm iarR
*redericL r!de& Coboară înapoi& Apoi urcă iar& 3os, sus, jos în hol a patra oară, iar $erner se uită la
cablurile #i la greu tăţile de deasupra cabinei, încerc!nd să-i înţeleagă mecanismul moment în care o
"emeie micuţă intră în clădire #i-#i scutui&i umbrela& n cealaltă m!nă are o saco#ă de h!rtie, iar ochii ei
înregistrează rapid uni"ormele băieţilor, albul intens al părului lui $erner #i v!nătăile de sub ochii lui
*redericL& 'e haină, în piept, poartă o stea de culoarea mu#tarului, cusută cu griji 'er"ect dreaptă, cu un
colţ în jos, următorul în sus& 'icăturile se scurg de pe v!r"ul umbrelei ei ca ni#te seminţe&
O =ună ziua, *r!u )chHartzenberger, spune *redericL& )e lipe#te de peretele cabinei li"tului #i-i "ace

semn(asăseintre&
strecoară în li"t, iar $erner urcă în spatele ei& Dio saco#a ei se iţe#te un singur mănunchi de

:@8

i
verdeţuri ve#tede /bservă că gulerul ei e aproape desprins de restul hainei cusăturile cedează& Dacă ea s-ar
întoarce, între ochii ei #i ochii lui ar "i doar un braţ distanţă&
*redericL apasă pe 8, apoi pe & 4imeni nu spune nimic& =ătr!na î#i neteze#te o spr!nceană cu v!r"ul
tremurător al arătătorului& i"tul urcă un etaj, zăngănind& *redericL deschide cu zgomot cu#ca, iar $erner îl
urmează& )e uită după panto"ii gri ai bătr!nei care urcă pe l!ngă nasul lui& #a de la aparta mentul numărul
doi se deschide deja #i o "emeie cu un #orţ, cu braţe moi, lăsate, #i o "aţă dolo"ană se repede #i-l ia în braţe
pe *redericL& îl sărută pe am!ndoi obrajii, apoi îi atinge v! nătăile cu degetele mari&
O 4u-i nimic, *anni, joacă de copii&

care Apartamentul
absorb zgomotul&e strălucitor #i elegant,
4i#te "erestre mari plin despate,
dau în covoare groase
spre inimile a patru tei des"runziţi& A"ară e în
continuare lapoviţă&
O Mama n-a ajuns acasă încă, spune *anni, netezindu-#i #orţul cu am!ndouă m!inile& /chii ei răm!n
aţintiţi asupra lui *redericL& )igur e#ti bineR
O =ineînţeles, spune *redericL #i intră împreună cu $er- MC într-un dormitor cald, care miroase a
curat, unde *redericL li schide un sertar #i se întoarce purt!nd ochelari cu rame nene&  prive#te pe
$erner cu s"ială&
O (i, haide, nu ţi-ai dat seama p!nă acumaR
Acum, că #i-a pus ochelarii, e2presia lui *redericL pare să e destindă& *aţa lui e mai "irească a#a O
ăsta e el, î#i spune $erner& n băiat cu ochelari, piele cati"elată, păr de culoarea  Mamelelor #i o umbră
aproape insesizabilă de mustaţă deasupra buzelor& ubitor de păsări& Copil de bani gata&
O 4u nimeresc mai nimic la tir& Chiar nu ţi-ai dat seamaR
O 'oate, spune $erner& 'oate că mi-am dat seama& Cum ii trecut de e2amenele la ochiR
O Am memorat panourile&
O 4u au mai multeR
O e-am memorat pe toate patru& A "ăcut tata rost de ele ilin timp& Mama m-a ajutat să învăţ&
O )i binoclulR
>

O ( calibrat pentru ochii mei& A durat o groază&


)tau am!ndoi într-o bucătărie spaţioasă, la o masă uria#ă c lemn, cu tăblie de marmură& )ervitoarea,
*anni, apare cu
9 p!ine neagră #i o roată de br!nză, le pune pe masă #i-i z!mbe#te lui *redericL& orbesc despre Crăciun,
*redericL spune
:  i-a părut rău că a lipsit, iar slujnica dispare pe o u#ă batantă #i se întoarce cu două "ar"urii albe at!t de
delicate, înc!t i lincănesc c!nd le pune pe masă&
Mintea lui $erner macină întruna1 un li"tU / evreicăU / slujnicăU =erlinU )e retrag am!ndoi în
dormitorul lui *redericL, populat cu soldăţei de tinichea, avioane de jucărie #i lăzi de lemn pline cu benzi
desenate& )tau întin#i pe burtă #i "runzăresc albumele, savur!nd plăcerea de a "i departe de #coală, lac!nd
din c!nd în c!nd schimb de priviri ca #i cum ar "i curio#i să a"le dacă prietenia lor va continua să e2iste în
altă parte&
*anni iese pe u#a batantă #i, imediat ce u#a se închide, *redericL îl ia pe $erner de m!nă, îl conduce în
living, se urcă pe o scară ridicată în dreptul unei biblioteci înalte, din lemn de esenţă tare, trage deoparte un
co# mare din răchită împle tită #i scoate din spatele lui o carte uria#ă1 două volume cu supracoperte aurii,
mari c!t ni#te saltele de pat&
O ite& ocea îi e luminoasă& /chii îi strălucesc& A)M voiam să-ţi arăt&
n carte sunt desene cu păsări, într-o bogăţie de culori& Doi #oimi albi se năpustesc unul spre altul, cu
ciocurile deschise n "lamingo ro#u ca s!ngele î#i pleacă ciocul cu v!r"ul negru deasupra unei bălţi& 4i#te
g!#te splendide stau pe un promon toriu #i se uită la un cer ameninţător& *redericL dă paginile cu am!ndouă
m!inile& -ipirigar, erestra 'are, Cioc&nitoa rea cu creast& roie, Multe dintre ele mai mari în carte
dec!t în realitate&
O Audubon a "ost american, spune *redericL& A colindai mla#tinile #i pădurile ani de zile, pe vremea
c!nd ţara era toat&i numai mla#tini #i păduri& )tătea o zi întreagă să urmăreasc&i un singur specimen de
pasăre& Apoi le împu#ca, le priponea cu s!rme #i beţe #i le picta& 'robabil că #tia mai multe dec!t orice
pasionat de păsări de p!nă la el sau de după& După ce picta păsările, de obicei le m!nca& îţi dai seamaR
ocea lui *redericL tremură de ardoare& %idică ochii&

:@F
O în ceţurile alea luminoase, cu arma pe umăr #i ochii în patruR
$erner încearcă să vadă ceea ce vede *redericL1 o vreme de dinainte să e2iste "otogra"ia, de dinainte
să e2iste binoclul& Qi iată că cineva era dispus să hălăduiască prin pustietăţi niciodată e2plorate #i să aducă
înapoi desene& / carte care nu era neapărat plină cu păsări, ci cu evanescenţă, cu mistere gălăgioase, cu
aripi albastre&
)e g!nde#te la emisiunea radio a "rancezului, la -rincipiile 'ecanicii a lui *"einrich *lertz - tocmai el
să nu recunoască "iorul din vocea lui *redericLR
O Ce i-ar mai plăcea surorii mele, spune el&

a "ostOtipărită
+ata spune că n-avem
în )coţia& voiebiete
)unt ni#te s-o păstrăm&
păsăriU 0ice că trebuie s-o ţinem ascunsă, pentru că e americană #i
#a de la intrare se deschide #i se aud pa#i pe hol& *re-
ilrricL se grăbe#te să pună volumele înapoi în coperte& )trigă1
MarnăRV si o "emeie îmbrăcată într-un costum verde de schi,
N

i u dungi albe pe picioare, intră e2clam!nd1


O *reddeU *reddeU î#i ia "iul în braţe, apoi îl ţine cu braţele întinse #i-#i trece degetul peste tăietura
aproape vindecată de pe "runtea lui& *redericL se uită peste umărul ei cu o umbră de panică pe chip& /are
se teme că ea î#i va da seama că se uitase în cartea interzisăR )au că se va supăra din cauza v!nătăilorR (a
nu spune nimic, ci î#i prive#te ţintă "iul, pierdută în g!nduri pe care $erner nu le poate ghici, după care se
dezmetice#te&
O ar tu trebuie să "ii $ernerU 0!mbetul îi rena#te pe l&iţă& *redericL ne-a scris "oarte multe despre
tineU a uite ce păr areU /, noi ne dăm în v!nt după musa"iri& (a se urcă pe scară #i pune la locul lor pe ra"t
volumele masive din Audu- bon, ca #i cum ar da la o parte ceva enervant& +oţi trei se a#ază la masa mare,

dincineva,
cu lemn dede-a
stejar, $erner
dreptul îi mulţume#te
incredibilV, cinevapen-
careiru biletul
pare să "iedeuntren, iar ea
jucător poveste#te
celebru cumiarJtocmai
de tenis, se în
din c!nd înt!lnise
c!nd
întinde m!na #i îl apucă pe *redericL de antebraţ&
O +u ai "i rămas tablou, nu alta, spune ea de c!teva ori, iar $erner cercetează "aţa prietenului său ca
să aprecieze dacă ar "i rămas sau nu tablou, *anni se întoarce să aducă vin #i o nouă porţie de %auchLăse #i
timp de o oră $erner uită de )chulp"orta, de =astian #i de "urtunul negru de cauciuc, de evreica care
locuie#te deasupra - ce lucruri au oamenii ă#tiaU / vioară în colţ, pe un stativ, mobilă elegantă din oţel
cromat, un set de piese de #ah din argint veritabil, într-o vitrină, #i br!nza asta minunată care are gust de
"um amestecat cu unt&
inul încălze#te toropitor stomacul lui $erner #i lapoviţa se prelinge printre tei c!nd mama lui
*redericL îi anunţă că vor ie#i în ora#&
O 5aideţi, îndreptaţi-vă cravatele& (a îl pudrează pe *redericL sub ochi #i merg toţi trei pe jos p!nă la
un bistrou, genul de restaurant în care $erner nici nu visase că va intr&i vreodată, iar un băiat cu livrea albă,
doar puţin mai copt dec!i ei, le aduce tot vin&
n #ir constant de clienţi se apropie de masa lor ca să dc&i m!na cu $erner #i cu *redericL #i s-o
întrebe pe mama lui *redericL, cu voci joase, servile, despre cea mai recentă pro movare de care se
bucurase soţul ei& $erner observă în colţ o "ată care dansează singură, radioasă, cu "aţa întoarsă spre ta
van& Cu ochii închi#i& M!ncarea e copioasă, mama lui *rede ricL r!de din c!nd în c!nd, iar *redericL î#i
pipăie absent machiajul de pe "aţă, în timp ce maică-sa spune1 J(i, *reddc are parte de tot ce-i mai bun la
#coala aia, de tot ce-i mai bunV #i se pare că din minut în minut apare c!te o "aţă nouă, care o sărută pe
mama lui *redericL pe am!ndoi obrajii #i-i #opte#te la ureche& C!nd o aude pe mama lui *redericL
spun!ndu-i unei "emei J/, hoa#ca aia de )chHartzenberger o să plece p!nă la s"!r#itul anului, #i-atunci o să
ne e2tindem #i sus, (u irst sc+on se+en :Q. $erner îi aruncă o privire lui *redericL, cu ochelarii lui
murdari care deveniseră opaci în lumina lum!nării #i cu machiajul care arată acum ciudat #i indecent pe
"aţa lui, ca si cum ar "i intensi"icat v!nătăile în loc să le mascheze, si-l cuprinde un sentiment acut de jenă&
îl aude pe %odel cum rote#te "urtunul #i-l plesne#te pe *redericL peste palmele ridicate& Aude vocile
băieţilor de acasă, din 0ollverein, de la el din Zameradscha"t, c!nt!nd1 Tr&iete cu cre(in#&. lupt& ra% i
'ori r**n(, =istroul e suprapopulat& .urile tuturor se mi#că prea repede& *emeia care vorbe#te cu mama
lui *redericL "olosise cantităţi greţoase de par"um& ar în lumina apoasă, e#ar"a care at!rnă la g!tul "etei
care dansează începe dintr-odată să semene cu un #treang&
O (#ti bineR îl întreabă *redericL&

:@;
O Da, e delicios, spune $erner, dar simte că ceva i se în#urubează tot mai str!ns pe dinăuntru& 
'e drumul spre casă, *redericL #i mama lui o iau înainte&
 . 1 î#i împlete#te braţul subţire cu braţul lui #i-i vorbe#te cu voce scăzută& *redde încoace, *redde încolo&
)trada e pustie, "erestrele sunt moarte, "irmele luminoase sunt stinse& 4enumărate magazine, milioane de
oameni dormind în paturile lor de jur împrejur, dar unde sunt cu toţiiR C!nd ajung pe strada lui *redericL, o
"emeie îmbrăcată într-o rochie stă sprijinită de o clădire, se apleacă #i vomită pe trotuar&
în apartament, *redericL î#i pune o pijama dintr-o mătase verde-jeleu, î#i a#ază ochelarii pe noptieră #i
se urcă desculţ în patul lui din alamă, de copil& $erner se culcă pe un pat cu iutile, pentru care mama lui
*redericL se scuzase de trei ori, de#i are o saltea mai con"ortabilă dec!t oricare alta pe care dormise el
vreodată&
Clădirea se cu"undă în tăcere& 'e etajerele lui *redericL sc!nteiază ma#inuţe de jucărie&
O +u nu-ti dore#ti uneori să nu trebuiască să te întorciR
NN

întreabă $erner în #oaptă&


O +ata mă vrea la )chulp"orta& Qi mama la "el& 4u contează ce-mi doresc eu&
O =a contează, cum să nu& (u vreau să "iu inginer& ar tu vrei să studiezi păsările& )ă "ii ca pictorul
ăla american din mla#tini& Alt"el ce rost ar mai avea să "acem toate astea, dacă nu devenim ce vrem noiR
în cameră, lini#te& A"ară, printre copaci, în "aţa "erestrei lui *redericL, plute#te o lumină stranie&
O 'roblema ta, $erner, e că tu încă mai crezi că viaţa ta îţi aparţine, spune *redericL&
C!nd $erner se treze#te, soarele a răsărit de mult& îl doare capul #i-#i simte ochii obosiţi& *redericL e
deja îmbrăcat cu pantaloni, căma#ă călcată #i cravată, #i stă în genunchi la "ereastră, cu nasul lipit de geam&
O Codobatură cenu#ie& Arată cu degetul& $erner se uită la teii gola#i din spatele lui&
O 4u e prea arătoasă, nu-i a#aR #opte#te *redericL& C!teva grame acolo de pene #i oase& Dar pasărea
asta poate zbura p!nă-n A"rica #i înapoi& Doar pe bază de g!ze, viermi #i voinţă&
L

 / să vezi germ&E&

:@
Codobatura ţopăie din creangă în creangă& $erner se "reai . 1 la ochii durero#i& ( doar o pasăre&
O Acum zece mii de ani veneau aici cu milioanele, #op teste *redericL& 'e c!nd locul ăsta era o
grădină, o mare gri dină dintr-un capăt în altul&
4u se mai întoarce
Marie-aure se treze#te #i i se pare că aude t!r#!itul pan to"ilor tatălui ei, clinchetul cheilor lui de pe
inel& (tajul al patrulea, al cincilea, al #aselea& Degetele lui ating clanţa& Cor pul lui radiază o căldură slabă,
dar palpabilă în scaunul de l!ngă ea& Micile lui unelte răzuiesc lemnul& (l miroase a clei, a #mirghel #i a
.auloises leues,
Dar
n ceae doar
de-a casa care geme&
douăzecea Marea"ără
dimineaţă careve#ti
acoperă
de last!ncile
tatăl ei,cu spumă& Amăgiri
Marie-aure nu se ale
maiminţii&
ridică din pat& 4u-i
mai pasă că unchiul ei î#i pusese o cravată antică #i se dusese la u#a de la intrare de două ori, #optind
pentru sine poezioare ciudate, cu rimă $ a la po''e (e terre. je suis par terreU au +aricot. je suis (ans
l3eau -, încerc!nd în zadar să-#i ia inima în dinţi #i să iasă a"ară& 4u se mai roagă de Madame M!nec s-o
ducă la gară, să mai scrie o scrisoare, să mai piardă o după-amiază la pre"ectură, încerc!nd să solicite
autorităţilor de ocupaţie să-l găsească pe tatăl ei& Devine inaccesibilă, posacă& 4u mai "ace baie, nu se mai
încălze#te la "ocul din bucătărie, nu mai întreabă dacă poate ie#i din casă& Abia dacă mai măn!ncă&
O Cei de la muzeu spun că-l caută, copilă, #opte#te Madame M!nec, dar c!nd încearcă să-#i lipească
buzele de "runtea lui Marie-aure, "ata sare înapoi ca arsă&
Muzeul răspunde apelurilor lui (tienne& îl anunţă că tatăl lui Marie-aure nu ajunsese niciodată la ei&
O 4-a ajuns niciodatăR întreabă (tienne cu voce tare&
Această întrebare ajunge să macine mintea lui Marie-aure&
 Ec ce nu ajunsese la 'arisR Dacă nu reu#ise, atunci de ce nu  întorsese la )aint-MaloR

Nu
4u te %oidec!t
vrea p&r&si
să nicio(at&. nici
plece acasă, să)ntr$un
stea în 'ilion (e ani,lor . II patru camere #i să asculte castanul
apartamentul
"o#nindu-i la "ereastră& . 1  audă pe v!nzătorul de br!nză instal!ndu-#i taraba& )ă Mintă degetele tatălui ei
împletindu-se cu ale ei&
Măcar de s-ar "i rugat de el să răm!nă&
Acum, casa toată o sperie1 scările care sc!rţ!ie, "erestrele cu obloane trase, camerele goale& Dezordinea
#i lini#tea& (tienne încearcă tot "elul de e2perimente caraghioase, s-o înveselească1 un vulcan de oţet, o
tornadă într-o sticlă&
O Auzi, MărieR Auzi cum se-nv!rte#teR
(a nici măcar nu se pre"ace interesată& Madame M!nec îi aduce omletă, cassoulet. "rigărui de pe#te,
"ace minuni din raţiile primite #i din ce mai găse#te pe "undul dulapurilor, dar Marie-aure re"uză să
măn!nce&
O Ca un melc, îl aude pe (tienne spun!nd în "aţa u#ii ei& )tă acolo str!nsă colac&
Dar e "urioasă& 'e (tienne că nu "ace mare lucru, pe Madame M!nec că "ace at!t de multe, pe tatăl ei
pentru că nu e acolo ca s-o ajute să-i înţeleagă absenţa& Qi pe ochii ei că o i rădaseră& 'e tot #i pe toată
lumea& Cine ar "i zis că se poate muri din dragosteR )tă cu orele singură, în genunchi, la etajul #ase, cu
"ereastra deschisă #i marea umpl!nd camera de aer arctic, cu degetele amorţindu-i încetul cu încetul pe
varianta miniaturală a ora#ului )aint-Malo& )pre sud p!nă la 'oarta  Einan& )pre vest p!nă la 'lage du
Mole& înapoi pe rue au- borel& Cu "iecare clipă, casa lui (tienne e tot mai rece& Cu "iecare clipă, i se pare
că taică-său alunecă tot mai departe&
'rizonier
într-o dimineaţă de "ebruarie, la ora două, cadeţii suni sculaţi din paturi #i sco#i a"ară, unde totul
luce#te& n mijlocul curţii ard "ăclii& =astian iese a"ară cu pieptul lui c!t o bute #i cu picioarele goale iţindu-
i-se de sub palton&
Din beznă apare *ranL olLheimer, t!r!nd după el un băr bat zdrenţăros, scheletic, încălţat cu panto"i
desperecheaţi& oLlheimer îl depune l!ngă comandant, unde un ţăru# "usese în"ipt în zăpadă& Metodic,
olLheimer îl leagă pe bărbat cu pieptul de ţăru#&
Deasupra se arcuie#te o boltă de stele& %ăsu"lările cadeţilor se amestecă încet, co#maresc deasupra

curţii&
 Carto" de mi-ai dat, m-ai dăr!mat? "asole de-mi vei da, în apă voi sta "r&E&

:@<

i
olLheimer se retrage& Comandantul se plimbă de colo-colo&
O =ăieţi, nici n-o să vă vină să credeţi ce creatură avem aici& Ce dihanie puturoasă, un centaur, un
nter'ensc+:,
+oată lumea întinde g!tul să vadă& 'rizonierul are cătu#e la picioare, iar braţele îi sunt legate de la
încheieturi la cot& Căma#a lui subţire cedase la cusături #i omul prive#te undeva nu "oarte departe cu apatia
indusă de hipotermie& 'are polonez& )au poate rus& în ciuda legăturilor, reu#e#te să se balanseze u#urel
înainte #i înapoi&
O /mul ăsta a evadat dintr-un lagăr de muncă, spune =astian& A încercat să intre cu "orţa la o "ermă
#i să "ure un litru de lapte proaspăt& A "ost prins p!nă să apuce să "acă m!r#ăvii #i mai mari& Comandantul
arată spre ziduri cu un gest vag&
O =arbarul ăsta ar "i în stare să vă taie g!tul într-o clipită, dacă-l lăsaţi&
De c!nd "usese la =erlin, în pieptul lui $erner încolţise o spaimă cumplită& )e a#ternuse treptat,
mi#c!ndu-se la "el de lent ca soarele pe cer, #i iată-l acum scriindu-i 3uttei scrisori în care trebuia să
ocolească adevărul, trebuia să pretindă că totul e în regulă, de#i simţea că nu e& )e a"unda în vise în care 
mama lui *redericL se trans"orma într-un mic demon cu gura mică #i căutătură răutăcioasă, care-i agită
deasupra capului uiunghiurile doctorului 5auptmann&
/ mie de stele îngheţate prezidează asupra curţii& *rigul e pătrunzător, orb&
O  vedeţi cum aratăR spune =astian, "lutur!ndu-#i m!na dolo"ană& edeţi nu i-a mai rămas nimicR
n sodat german nu ajunge niciodată în punctul ăsta& (2istă #i o e2presie pentru ă#tia care arată a#a& Cică
Jîi caută moarteaV&
=ăieţii încearcă să nu d!rd!ie& 'rizonierul prive#te clipind scena de parcă ar "i undeva "oarte sus&
olLheimer se întoarce cu o mulţime de găleţi zăngănitoare& Alţi doi elevi mai mari descolăcesc un "urtun
în curte& =astian e2plică1 mai înt!i instructorii& Apoi elevii mai mari& +oată lumea va trece pe acolo #i
"iecare va stropi prizonierul cu o găleată de apă& +oată lumea din #coală&
încep& nul c!te unul, instructorii iau c!te o găleată plină de la olLheimer #i-i împră#tie conţinutul
peste prizonierul aliat la doar c!ţiva pa#i& în noaptea geroasă se aud urale&
a primele două, trei stropiri, prizonierul se treze#te, lă- s!ndu-se pe călc!ie& între ochi îi apar cute
verticale& Are e2presia cuiva care încearcă să-#i amintească ceva vital&
Doctorul 5auptmann se desprinde dintre instructorii cu mantale închise la culoare, str!ng!ndu-#i
gulerul în jurul g!tului cu degetele înmănu#ate& 5auptmann acceptă căldarea,
. 1 runcă o jerbă de apă #i nu a#teaptă s-o vadă căz!nd&
Apa curge întruna& Chipul prizonierului se gole#te& )e prăvăle#te peste "r!nghiile care-l ţin, trunchiul îi
alunecă pe ţăru#, iar din c!nd în c!nd olLheimer se ive#te din beznă, în imensitatea lui "abuloasă, #i
prizonierul se ridică iar&
(levii mai mari dispar în castel& .ăleţile sunt reumplute cu un zăngănit surd, îngheţat& =ăieţii de
#aisprezece ani termină& +ermină #i cei de cincisprezece ani& ralele î#i pierd din \iv!nt, iar $erner e
cople#it de o nevoie curată să evadeze& )ă lugă& )ă "ugă&
Mai sunt trei băieţi p!nă la el& Doi băieţi& $erner încean i să-#i deruleze imagini prin "aţa ochilor, dar
singurele can răspund chemării sunt mizerabile1 li"tul de deasupra Minţ i 4ouă? minerii merg!nd adu#i de
spate, ca #i cum ar tragi după ei greutatea unor lanţuri imense& =ăiatul de la e2amenul de admitere
tremur!nd înainte să cadă& +oţi captivi în pro priile roluri1 or"ani, cădeţi, *redericL, olLheimer, bătr!n&i
locatară evreică de la etaj& Chiar #i 3utta&
C!nd îi vine r!ndul, $erner aruncă apa la "el ca ceilalţ i& stropind pieptul prizonierului #i st!rnind
c!teva chiote de com plezenţă& Apoi se alătură căderilor care a#teaptă permisiune . 1 de a pleca& .hete ude,
man#ete ude& M!inile îi sunt at!t dr amorţite, că parcă nici nu-i mai aparţin&
După alţi cinci băieţi, îi vine r!ndul lui *redericL& (l, can în mod evident nu vede prea bine "ără
ochelari& Care nu chi uise de "iecare dată c!nd apa din găleţi î#i atinsese ţinta& Can se uita încruntat la
prizonier ca #i cum ar "i văzut acolo cev?i "amiliar&
ar $erner #tie ce are de g!nd să "acă *redericL&
*redericL trebuie împins de la spate de băiatul care ui mează după el& =ăiatul mai mare îi întinde o
găleată, iar *ir dericL toarnă apa pe păm!nt&
 )ubom germ&E&

:@
=astian "ace un pas în "aţă& *aţa îi e stacojie de la "rig&
O Daţi-i altaU
*redericL o varsă din nou peste gheaţa de la picioarele lui Cu voce slabă, spune1
O ( deja terminat, domnule&
=ăiatul mai mare îi întinde a treia găleată&
O Arunc-o, ordonă =astian& 4oaptea scoate aburi, stelele ard, prizonierul se clatină, băieţii privesc,
comandantul înclină capul& *redericL varsă apa pe păm!nt&
O %e"uz&

'lage duluiMole
 !tăl Marie-aure e dispărut "ără urmă de douăzeci #i nouă de zile& 0gomotul pe care-l "ac panto"ii
butucăno#i ai lui Madame M!nec urc!nd la etajul trei, apoi la patru, apoi la i luci, o treze#te&
ocea lui (tienne se aude pe palier, în "aţa biroului lui1
O 4uU
O (l n-are cum să a"le&
O (u răspund de ea&
/ notă oţelită răsună pe nea#teptate în vocea lui Madame M!nec&
O 4u mai suport s-o văd a#a nici măcar o clipă&
rcă #i ultimul etaj& #a lui Marie-aure se deschide cu un sc!rţ!it& =ătr!na traversează încăperea #i
pune o m!nă cu oase grele pe "runtea lui Marie-aure&
O +e-ai trezitR
Marie-aure se ghemuie#te într-un colţ #i răspunde printre i car#a"uri&
O Da, doamnă&
O +e scot laseaer&
Marie-aure )ă-ţi ieiMadame
îmbracă& bastonul&
M!nec o a#teaptă la baza scării cu un colţ de p!ine& i în"ă#oară lui
Marie-aure capul mtr-o e#ar"ă, o încheie la haină p!nă la ultimul nasture #i deschide u#a de la intrare& /
dimineaţă de s"!r#it de "ebruarie, cu atmos"eră lini#tită, care miroase a ploaie&
Marie-aure #ovăie, ascult!nd& Doi, patru, #ase, opt, îi bate inima&
O 4u e mai nimeni pe-a"ară, #opte#te Madame M!nec& \Qi nu "acem nimic rău&
'oarta sc!rţ!ie&
N
O Ai de cobor!t o treaptă, apoi tot înainte, a#a& Marie- aure simte sub panto"i apăsarea străzii
pietruite, cu neregu- larităţile ei& !r"ul bastonului ei se împiedică, vibrează, iar se împiedică& / ploaie rară
cade pe acoperi#uri, se scurge prin
rigole, se adună în broboane pe e#ar"a ei& )unetul rico#e&i/ 1 între casele înalte& )imte, la "el ca la primul ei
contact cu ai el loc, că nimerise într-un labirint&
ndeva, mult deasupra lor, cineva scutură o c!rpă de pul de la geam& / pisică miaună& Ce orori
p!ndesc oare aici, scr&r& nind din dinţiR De ce anume încerca s-o apere tatăl ei cu at!u înver#unareR Cotesc o
dată, #i încă o dată, apoi Madame M&i nec o îndrumă spre st!nga, o surpriză pentru Marie-aurt acolo unde
zidurile ora#ului, căptu#ite cu mu#chi, se întind neîntrerupte, apoi ies pe o poartă&
O MadameR
Au ie#it din ora#&
O Ai grijă, urmează scări, una, două, a#a, "loare la ureche&&
/ceanul& /ceanulU Chiar în "aţa eiU *usese mereu at!t de
aproape& )oarbe, vuie#te, împroa#că #i murmură& )e mi#că, se dilată #i se prăvăle#te peste el însu#i&
abirintul din )aint-Malo se deschisese către un portal sonor mai amplu dec!t tot ce cunoscuse ea
vreodată& Mai amplu dec!t 3ardin des 'lantes, dec!t )ena, mai amplu dec!t cele mai somptuoase galerii ale
muzeului& 4u #i-l putea închipui prea bine& 4u-i cuprindea dimensiunile cu mintea&
nălţ!ndu-#i "aţa spre cer, simte miile de stropi înţepători topindu-i-se pe obraji, pe "runte& Aude
răsu"larea g!j!ită a lui Madame M!nec, glasul pro"und al mării pe sub st!nci #i stri gătele cuiva de pe plajă
răs"r!ng!ndu-se din pereţii înalţi& îl aude în minte pe tatăl ei #le"uind încuietori& 'e doctorul .e"- "ard
umbl!nd printre #irurile lui de sertare& De ce nu-i spusese nimeni că va "i asaR
H N

O Asta e Monsieur %adom care-#i cheamă c!inele, spune Madame M!nec& 4-ai de ce să te temi& a-
mă de braţ& A#ază-te #i scoate-ţi panto"ii& )u"lecă-ţi m!necile hainei&

:@B
Marie-aure "ace întocmai ce i se spune&
O 4e urmărescR
O 4emţălăiiR (i, #i ce dacăR / bătr!nă #i o "etiţăR / să le spun că am ie#it după scoici& Ce-o să ne
"acăR
O nchiul spune că au îngropat bombe pe plaje&
4u-ţi bate capul cu asta& ui îi e "rică #i de o "urnică&
O (l zice că luna trage oceanul înapoi&
O unaR
- neori,
bărcile #i soarele îl trage& (l zice că, în jurul insulelor, iltirile "ormează v!rtejuri care pot înghiţi
cu totul&
O 4u mergem noi acolo, dragă& 4oi stăm doar pe plajă& Marie-aure î#i des"ace e#ar"a #i Madame
M!nec i-o ia& n
1 1 i sărat, ierbos, de culoarea cositorului îi intră pe sub guler&
O MadameR
O DaR
O Ce "ac acumR
O Mergi&
Merge& Aici, simte sub picioare pietricele rotunde #i reci&
I iincolo, ni#te plante "o#nitoare& Apoi ceva mai moale1 nisip lld, neted& (a se apleacă #i-#i răs"iră degetele&
( ca o mătase rece& Mătase rece, bogată, pe care marea #i-a depus o"randa1 pie-
I I icele, cochilii, scoici& *ăr!me de alge& Degetele ei sapă #i ating& )tropii de ploaie îi cad pe cea"ă, pe
dosul m!inilor& 4isipul îi absoarbe căldura din degete, din tălpi&

4odul
aproape interior
ţăr!nii u-seallalui Marie-aure,
început, vechi decum
#i-#i închipuie o lună, începeplaja
se întinde a se în
des"acă&
ambele(adirecţii,
înaintează peîmprejurul
de jur marginea apei,
promontoriului, cuprinz!nd insulele de departe, toată lucrătura "iligranată a coastei bretone, cu capurile ei
sălbatice, "orti"icaţiile #ubrede #i ruinele su"ocate de iederă& î#i imaginează ora#ul "orti"icat în spatele ci, cu
meterezele lui ameţitoare #i labirintul de străzi& +oate reduse brusc la dimensiunile machetei tatălui ei& Dar
el nu-i spusese ce anume era de jur împrejurul machetei& ucrurile cu adevărat interesante începeau acolo
unde se termina macheta&
n stol de pescăru#i se agită deasupra ei& Cele o sută de mii de "iricele de nisip din pumnii ei se "reacă
unele de altele& )imte cum tatăl ei o ia în braţe #i o înv!rte#te de trei ori&
4ici un soldat din trupele de ocupaţie nu vine să le aresteze& 4imeni nu le adresează nici măcar o vorbă& în
trei ore,
degetele amorţite ale lui Mărie-aure descoperă o medii e#uată, o geamandură ruginită #i o mie de pietre
netede&  bălăce#te în genunchi #i-#i udă rochia la poale& C!nd în s"!r#ii Madame M!nec o conduce înapoi
în rue auborel, udă înc!ntată, Mărie-aure urcă toate cele cinci etaje, bate la u i biroului lui (tienne #i se
prezintă în "aţa lui, cu "aţa plină NU] nisip umed&
O Aţi stat mult pe-a"ară, b!iguie el& Am "ost îngrijorat
O 'o"tim, unchiule& )coate cochiliile din buzunare& )coii i ghiocuri, treisprezece bucăţi de cuarţ
grunjos de la nisip&
O Wi-am adus asta& Qi asta, #i asta, #i asta&
Qle"uitori
N
n trei luni, plutonierul-major von %umpel "ăcuse drumuri la =erlin #i )tuttgart, evaluase o sută de
inele con"iscate, o du zină de brăţări cu diamante, o tabacheră letonă în care sc!u teia un topaz albastru de
"ormă romboidală& %evenit la 'aris, dormea de o săptăm!nă la .rand 5otel #i-#i trimitea antenele în toate
direcţiile ca pe ni#te păsări& în "iecare noapte, retrăin momentul1 c!nd str!nsese diamantul în "ormă de pară
intri degetul mare #i arătător, uria# sub lentila lupei, convins că ţinea în m!nă cele o sută treizeci #i trei de
carate ale Mării de *lăcări&
'rivise ţintă miezul pietrei, de un albastru glacial, în care creste muntoase miniaturale păreau să
împră#tie "oc în nuanţe de stacojiu, corai #i violet, iar poligoane de culoare p!lp!iau #i sc!nteiau în timp ce
o rotea, #i aproape că reu#ise să se auto- convingă că legendele erau adevărate, că odinioară, cu secole în
urmă, un "iu de sultan purtase o coroană care-i orbea pe vizitatori, că păstrătorul pietrei era nemuritor, că

:@@
"abuloasa piatră rico#ase printre jaloanele istoriei #i aterizase în m!na lui&
*usese un moment de bucurie O de trium"& a care se adăugase însă o spaimă nea#teptată& 'iatra părea
a "i un lucru
ti&ljil, pe care omul n-ar "i trebuit să pună ochii niciodată& n m ni cu neputinţă de uitat, odată ce-l vedeai&
Qi totu#i& '!nă la urmă, raţiunea învinsese& îmbinările din- 1 1 l&iţetele diamantului erau mai puţin
precise dec!t ar "i trebuit& Marginea avea un u#or aspect cerat& încă #i mai relevant, pi&ura era total lispită
de "isuri "ine, de puncte, de impurităţi& I n (ia'ant a(e%&rat. spunea tatăl lui, nu e nicio(at& lipsit (e ut
purit&#i, n (ia'ant a(e%&rat nu e nicio(at& per"ect,
&h iarvictorie
asemenea se a#teptase
într-osămgură
"ie autenticR
ziR )ă "ie păstrat e2act unde i . 1 1 "i convenit lui să "ieR )ă obţină o
)igur că nu&
on %umpel nu simte nici o "rustrare, cum ar "i "ost de a#teptat& Dimpotrivă, e destul de optimist&
Muzeul n-ar "i comandat niciodată un "als de calitate at!t de bună dacă n-ar "i avut pe undeva srcinalul& în
ultimele săptăm!ni petrecute la 'aris, redusese lista #le"uitorilor de pietre preţioase de la #apte la trei
persoane, apoi la una singură1 un anume Dupont, pe jumătate algerian, care se "ormase lucr!nd în opal& )e
pare că, îna- nte de război, Dupont î#i c!#tigase traiul #le"uind diamante "alse, Nlin spinel, pentru văduve
bogate #i baronese& Qi pentru muzee&
într-o noapte de "ebruarie, von %umpel intră în atelierul barte dichisit al lui Dupont, a"lat în apropiere
de )acre-Cceur& 4c uită pe un e2emplar din 6ijuterii i pietre pre#ioase de )treeter1 schiţe de coliere,
gra"ice trigonometrice "olosite pen- i ru "aţetare& C!nd găse#te c!teva #abloane migălos lucrate, de aceea#i
mărime #i cu aceea#i "ormă de pară ca piatra din sei"ul muzeului, #tie că pusese m!na pe individ&
a ordinul lui von %umpel, lui Dupont i se plasează cupoane "alse pentru alimente& Apoi, von %umpel
a#teaptă& î#i pregăte#te întrebările1 ai "ăcut #i alte copiiR C!teR Qtii la cine au ajuns acumR
în ultima zi de "ebruarie a anului :@;:, un gestapovist mărunţel #i spilcuit vine să-i dea vestea că
nevinovatul Dupont încercase să se "olosească de cupoanele "alse& Qi "usese arestat& Din(erleic+t O joacă
de copii&
( o noapte de iarnă agreabilă, cu ploaie măruntă #i pete di zăpadă aproape topită adunate în 'lace de la
Concorde, pi margini, iar ora#ul arată spectral, cu "erestrele perlate eu stropi de ploaie& n caporal tuns
"oarte scurt îi veri"ică actel& lui von %umpel #i-l îndrumă nu spre o celulă, ci spre o (.1 meră cu tavan înalt
de la etajul al treilea, cu un birou la can stă o dactilogra"a& n spatele ei, pe perete, o glicină pictată ,s]
rami"ică într-o înc!lceală modernistă de culoare care-i dă o senzaţie neplăcută lui von %umpel&
Dupont e legat de un scaun ie"tin de su"ragerie, în mijlo cui camerei& *aţa lui are culoarea #i luciul
lemnului tropical on %umpel se a#teptase la un amestec de "rică, indignare #i "oame, dar Dupont stă cu
spatele drept& Are o lentilă de l&i ochelari deja spartă, dar alt"el arată destul de bine&
Dactilogra"a strive#te ţigara într-o scrumieră, lăs!nd pe chi# toc o pată de ruj de un ro#u intens&
)crumiera e plină1 cincizeci de mucuri sunt îndesate acolo, descompuse, într-un tablou cumva crud&
O 'oţi pleca, spune von %umpel, "ac!ndu-i secretarei un semn din cap, apoi se concentrează asupra
#le"uitorului&
O 4u vorbe#te germană, domnule&
O 4e descurcăm noi, spune el în "ranceză& închide u#a, te rog&
Dupont ridică ochii, iar o glandă din corp îi pompează curaj în s!nge& on %umpel nu are "orţa să
z!mbească& îi vine destul de u#or& )peră să obţină numele, dar nu-i trebuie dec!t un număr&
Scu'p& Marie$Laure.
Sunte' )n Ger'ania acu' i e ine, A' reuit s& g&sesc un )nger care %a )ncerca s&$#i tri'it& asta,
-e$aici sunt nite rai i nite anini "oarte "ru'oi, ?i O pare (e necreut. (ar te rog s&
11 +urei )n cu%*ntul 'eu B ne (au '*ncare e:celent&, 0e X i '& calitate@ prepeli#&. ra#& i tocan& (e
iepure, Copane (e pui uirto"i pr&ji#i cu sl&nin&. tarte cu caise, !asol (e %it& cu 'oron, CoP au vin cu ore,
Tarte cu prune, ructe i )ng+e#at&. niturate, ?i (e$aia atept s& se "ac& ora 'eseiK
S& "ii politicoas& cu unc+iul i cu Ma(a'e, Mul#u'ete$le ,,l "i citesc r*n(urile astea, ?i nu uita c&
sunt 'ereu cu tine. i unt al&turi (e tine,
T&ticul t&u
(ntropie
+imp de o săptăm!nă, prizonierul mort răm!ne legat de ţăru#ul din curte, cu pielea cenu#ie de la

899
degerături& =ăieţii se /presc #i-i cer indicaţii cadavrului& Cineva îi pune o cartu#ieră #i o cască& După
c!teva zile, pe umerii lui apar două ciori & &ire-l scormonesc cu ciocurile, pentru ca în cele din urmă
îngrijitorul, împreună cu doi băieţi din anul al treilea, să-i re- icze cu sat!rul picioarele prinse în gheaţă, să-
l urce într-un i &irucior #i să-l ia de acolo&
De trei ori în nouă zile, *redericL e ales veriga slabă la
instrucţie& =astian ia mai multă distantă ca oric!nd si numără N N N
mai repede ca oric!nd, ast"el înc!t *redericL are de alergat peste patru sute de metri, de multe ori prin
zăpadă mare, iar băieţii îl "ugăresc ca #i cum ar "i în joc viaţa lor& ( prins de liecare dată& De "iecare dată e
bătut, sub privirile lui =astian& : Ee "iecare dată, $erner asistă "ără să încerce să-i oprească&
*redericL cade după #apte lovituri& Apoi după #ase& Apoi după trei& 4u ţipă niciodată #i nu cere să
plece, ceea ce pare să aţ!ţe în mod deosebit m!nia uciga#ă care-l "ace pe comandant să tremure& Aplecarea
spre reverie a lui *redericL, e2centricitatea lui sunt ca un miros pe care-l emană #i pe care toată lumea îl
poate simţi&
$erner încearcă să se re"ugieze în munca din laboratorul lui 5auptmann& A construit un prototip de aparat
de
emisie-recepţie cu siguranţe, tuburi, receptor #i "i#e de amin de probă, dar p!nă #i la aceste ore t!rzii, are
senzaţia că cerul & întunecă #i că #coala devine un loc mai întunecat, mai diabolli chiar& îl supără stomacul&
*ace diaree& )e treze#te la ore mic i ?&i  vede pe *redericL în camera lui de la =erlin, cu ochelan N cravată,
eliber!nd păsări captive din paginile unei cărţi uria#i
Eti &iat (etept, O s& te (escurci ine,
într-o seară, c!nd 5auptmann e în biroul lui de la capiii ul culoarului, $erner îi aruncă o privire
autoritarului olL heimer, care moţăie într-un colţ, #i spune1
O 'rizonierul ăla&
olLheimer clipe#te, iar piatra prinde viaţă&
O *ac chestia asta în "iecare an& si scoate căciula si-si tre c t
N N E
m!na prin desi#ul ţepos al părului& =a zic că e polonez, u comunist, ba cazac& C!nd "ură băutură, c!nd
Lerosen, c!nd bani& n "iecare an, aceea#i poveste&
)ub urzeala orelor, băieţii se zbat într-o duzină de arene di"erite& 'atru sute de copii t!r!ndu-se pe
muchia unui brici
O Qi mereu aceea#i e2presie1 Jîl caută moarteaV, adaug&i olLheimer&
O Dar e decent să-l lase a#a a"arăR C!nd e deja mortR
O 4u pun ei preţ pe decenţă& Apoi, tocurile cizmelor lin 5auptman intră în cameră ţăcănind clar, iar
olLheimer se lasă iar pe spate în colţul lui, ochii i se umplu din nou de uni bră, iar $erner nu apucă să-l
întrebe cine sunt ace#ti JeiK&
=ăieţii îi pun lui *redericL #oareci morţi în ghete& îl striga JhomoV, JmuistulV #i nenumărate alte
porecle in"antile& De două ori, un băiat din anul cinci ia binoclul lui *redericL #i-i m!nje#te lentilele cu

e2cremente&
$erner î#i spune că "ace tot ce poate& în "iecare noapte, îi lustruie#te ghetele lui *redericL p!nă i le "ace
oglindă - un motiv mai puţin pentru ca un #e" de dormitor, =astian sau un elev mai mare să se ia de el& în
dimineţile de duminică, în sala de mese, stau am!ndoi în lini#te într-o rază de soare, iar $erner îl ajută la
teme& *redericL îi spune în #oaptă că, la pri-
\ T - iu, speră să descopere cuiburi de cioc!rlie în iarba de l!ngă
 ilii& a un moment dat, se opre#te cu creionul în aer, pri-
5 în gol #i spune1 JCiocănitoare pătată micăK, iar $erner nule din curte, prin perete, ciocănitul îndepărtat
al unei păsări&
 . 1 ora de #tiinţe tehnice, doctorul 5auptmann le prezintă l] glie termodinamicii&
- Cine poate spune ce înseamnă entropiaR
băieţii se apleacă peste pupitre& 4imeni nu ridică m!na& i l&iuptmann scrutează r!ndurile& $erner
încearcă să-#i contro- li >c orice tresărire&
O '"ennig&

O
/chii(ntropia e gradul
lui îl "i2ează de hazard
pe $erner saudedeo bătaie
preţ dezordine dintr-un
de inimă, istem, calmă
o plivire domnule
#i îndoctor&
acela#i timp îngheţată&

89:
O Dezordine& Cu care vă tot bate la cap comandantul& Qi #e"ii de dormitor& +rebuie să "ie ordine& iaţa
e haos, domnilor& ar noi suntem cei care "ac ordine în acest haos& '!nă la gene& *acem ordine în evoluţia
speciilor& 4e lepădăm de ce e n"erior, recalcitrant, de pleavă& Asta e marele proiect al %eichu- lui, cel mai
măreţ proiect iniţiat vreodată de oameni&
5auptmann scrie pe tablă& Cadeţii copiază cuvintele în caietele lor de clasă& Entropia unui siste'
)nc+is nu sca(e nicio(at&, Orice proces e supus oligatoriu (eagreg&rii,
'limbările
De#i (tienne se opune în continuare, Madame M!nec o duce pe Marie-aure în "iecare dimineaţă la
plimbare pe plajă&Madame
m!nă să termine *ata î#i M!nec
leagă singură #ireturile, coboară b!jb!ind scara #i a#teaptă pe hol cu bastonul în
în bucătărie&
O 'ot să merg singură, spune Marie-aure la a cincea ie#ire din casă& 4u trebuie să mă ghidaţi&
Douăzeci #i doi de pa#i p!nă la intersecţia cu rue dS(stro încă patruzeci p!nă la portiţă& Apoi coboară
nouă pa#i p!n&i pe nisip #i cele douăzeci de mii de zgomote ale oceanului i& împresoară&
Adună conuri de pin scuturate din copaci a"laţi, probabil, la mari depărtări& Colaci gro#i de s"oară&
.lobule lunecoase di polipi e#uaţi la ţărm& într-o zi, o r!ndunică înecată& Cel mal mult îi place să meargă
p!nă la capătul de nord al plajei, l&i re"lu2, să se a#eze pe vine în josul unei insule căreia Madami M!nec îi
spune e .rand =e #i să cotrobăie cu degetele prin sm!rcuri& Doar în acele momente, c!nd stă cu degetele
de l&i m!ini #i de la picioare în apa rece a mării, mintea ei se des prinde cu adevărat de tatăl ei& Doar atunci
uită să se mai în trebe ce parte din scrisoarea lui era adevărată, dacă va mai scrie, de ce "usese închis& )tă
pur #i simplu #i ascultă, aude, respiră&
Dormitorul ei se umple de pietricele, alge, cochilii1 patru zeci de scoici pe pervaz, #aizeci #i unu de
melci pe comod&i C!nd poate, le aranjează pe specii, apoi pe mărimi& De la mic - în st!nga - la mare - în
dreapta& mple borcane, găleţi, tăvi? camera capătă miros de mare&
Aproape în "iecare dimineaţă, după plajă, merge cu Ma dame M!nec după treburi, la piaţa de legume,
uneori la măcelărie, apoi să ducă m!ncare vecinilor care i se par lui Ma dame M!nec mai nevoia#i& rcă pe
o scară cu ecou, bat u#or la o u#ă& / bătr!nă le prime#te înăuntru, le întreabă de noutăţi, insistă să bea toate
trei un deget de sherry& Marie-aure descoperă că Madame M!nec are o energie "antastică& înmugure#te, î#i
întinde tulpina, se treze#te devreme, munce#te p!nă t!rziu, încrope#te creme de legume "ără strop de
sm!nt!nă #i p!ini cu mai puţin de o cană de "ăină& =ocănesc am!ndouă pe străzile înguste, Marie-aure
ţin!ndu-se de #orţul lui Madame, ghid!ndu-se după mirosul tocanelor #i prăjiturilor ei& în momentele
acestea, Madame e ca un perete imens de tranda"iri mi#cători, ţepo#i, par"umaţi #i b!z!ind de albine&
'!ine călduţă încă pentru o văduvă matusalemică, Madame =lanchard& )upă pentru Monsieur )aget&
+reptat, creierul lui
&trie-aure devine o hartă tridimensională, pe care sunt treme ni#te repere strălucitoare1 un platan gros
în 'lace au2  rrbes, nouă arbu#ti ornamentali în ghivece în "aţa hotelului
 mitinental, #ase trepte de urcat într -un pasaj care se nume #te MIC du Connetable&
: Ee c!teva ori pe săptăm!nă, Madame îi duce m!ncare lui
 uhert =azin 4ebunul, un veteran al Marelui %ăzboi care doarme într-o "iridă din spatele bibliotecii, "ie
soare, "ie zăludă& Care #i-a pierdut nasul, urechea st!ngă #i un ochi într-un bombardament de artilerie& Qi
care poartă o mască de cupru i mailat peste jumătate de "aţă&
ui 5ubert =azin îi place să povestească despre "orti"icaţiile, vrăjitorii #i piraţii din )aint-Malo& De-a
lungul secolelor, îi pune el lui Marie-aure, zidurile ora#ului au ţinut la distanţă prădătorii seto#i de s!nge
O romani, celţi, scandinavi& Chiar #i mon#trii marini& +imp de o mie trei sute de ani, spune el, zidurile i-au
ţinut la distanţă pe marinarii englezi însetaţi de s!nge care-#i lăsau corăbiile în larg #i trăgeau asupra
caselor cu proiectile în "lăcări, care încercau să treacă totul prin "oc #i s!-i omoare pe toţi prin în"ometare,
care nu se dădeau în lă- iuri de la nimic ca să-i nimicească p!nă la ultimul&
O Mamele din )aint-Malo î#i ameninţau copiii că, dacă nu stau drepţi #i nu se poartă "rumos, o să vină
un englez noaptea să le taie g!tul, spune el&
O 5ubert, te rog, spune Madame M!nec& / sperii&
n martie, (tienne împline#te #aizeci de ani, iar Madame M!nec umple ni#te scoici mici - palour(es -
cu ha#mă #i le serve#te cu o garnitură de ciuperci #i două ouă "ierte, tăiate în patru& )ingurele două ouă pe
care reu#ise să le găsească în ora#, din c!te spune& (tienne poveste#te cu vocea lui cati"elată despre erupţia
vulcanului ZraLatoa, despre amintirile lui cele mai vechi, în care apusurile din )aint-Malo erau s!ngerii

898
din cauza cenu#ii din ndiile de (st #i deasupra mării străluceau în "iecare seară nervuri stacojii uria#e& ar
lui Marie-aure, cu buzunarele ei pline de nisip #i "aţa aprinsă de la v!nt, i se pare, preţ de c!teva clipe, că
ocupaţia e departe, la o mie de mil] de ei& îi e dor de tati, de 'aris, de doctorul .e""ard, de pan de cărţile #i
conurile ei de pin O toate sunt goluri în viaţa ci nsă de c!teva săptăm!ni, e2istenţa ei devenise suportabilă
Măcar c!nd e a"ară, pe plajă, lipsurile #i "rica sunt #terse de v!nt, culori #i lumină&
Aproape în "iecare după-amiază, după ce dimineaţa o înso ţeste pe Madame în drumurile ei, Marie-
aure se a#ază pipat, cu "ereastra deschisă, #i parcurge cu m!inile macheta ora #ului "ăcută de tatăl ei&
Degetele ei alunecă peste barăcile con structorilor de nave de pe rue de Chartres #i peste brutăria lui
Madame
"aină, mi#%uelle de pe
c!ndu-se a#arue
cum%obert )urcou"&eaîncăimaginaţia
î#i închipuie ci, îi aude pe
se mi#că patinatorii, #i brutari
coc!ndglis!nd
p!ine înpecuptorul
podeauavechi
plinădede
patru sute de ani pe care-l "olosise stră-străbunicul lui Monsieur %uelle& Degetele ei ating treptele
catedralei - aici, un bătr!n taie tranda"iri într-o grădină? aici, l!ngă bibliotecă, 5ubert =azin 4ebunul
bolborose#te pentru sine în timp ce se zg!ie#te cu ochiul sănătos la o sticlă de vin goală? aici e mănăstirea?
aici e restaurantul Chez Chuche, l!ngă piaţa de pe#te? aici e casa de la numărul patru, de pe rue auborel,
cu u#a o idee crăpată, unde Madame M!nec stă în genunchi l!ngă pat, în camera ei de la parter, desculţă,
"rec!nd între degete mătăniile, rug!ndu-se pentru aproape toate su"letele din ora#& Aici, într-o cameră de la
etajul cinci, (tienne umblă printre sertare goale, ating!nd cu degetele locurile pustii unde-#i ţinea înainte
radiourile& Qi, undeva dincolo de hotarele machetei, dincolo de hotarele *ranţei, într-un loc la care degetele
ei nu pot ajunge, tatăl ei stă într-o celulă, cu o duzină de miniaturi cioplite de el pe pervazul "erestrei, în
timp ce un gardian se apropie de el cu ceea ce speră din toată inima să "ie un "estin - prepeli#&. ra#& i
tocan& (e iepure, Copane (e pui. carto"i pr&ji#i cu sl&nin& i tarte cu caise - o duzină de tăvi, o duzină de
platouri, să măn!nce pe săturate&

4adei im nopţii&
Miezul 5euhau"en
C!inii doctorului 5auptmann ţopăie pe impurile îngheţate din jurul #colii, picături de
argint viu lunci And pe "undalul alb& După ei vine 5auptmann, cu căciula lui de blană, merg!nd cu pa#i
mărunţi ca #i cum #i-ar număra p&i#ii pe o distanţă imensă& a urmă vine $erner, duc!nd cele două aparate
de emisie-recepţie pe care le testează împreună & u 5auptmann de luni întregi&
5auptmann se întoarce, cu "aţa lucitoare&
O ( un loc bun, direcţia privirii e bună, lasă-le jos, '"ennig&
 am trimis înainte pe amicul nostru olLheimer& ( undeva pe deal& $erner nu vede nici o urmă, doar o
brazdă arcuită \clipind în lumina lunii #i pădurea albă din depărtare&
O Are la el transmiţătorul ZY într-o cutie pentru muniţie, \&pune 5auptmann& +rebuie să se ascundă #i
să transmită con- tinuu p!nă c!nd îl găsim sau îi moare bateria& 4ici măcar eu nu #tiu unde e& =ate din
palmele înmănu#ate, iar c!inii se înv!rtesc în jurul lui, scoţ!nd aburi pe gură&
O 0ece Lilometri pătraţi& ocalizează transmiţătorul, loca- lizează-l pe amicul nostru&
$erner se uită la cei zece mii de copaci în"ă#uraţi în mantile de zăpadă&
O Acolo, domnuleR
O distracţia,
începe Acolo& 5auptmann
'"ennig& scoate o sticlă din buzunar #i-i de- #urubează dopul "ără să se uite la el& Acum
5auptmann curăţă puţină zăpadă cu picioarele, iar $erner a#ază acolo primul aparat, măsoară două
sute de metri cu ruleta, apoi îl a#ază #i pe al doilea& Des"ă#oară cablurile de împă- m!ntare, întinde antenele
#i le porne#te& Deja i-au amorţit degetele&
O încearcă optzeci de metri, '"ennig& în mod normal, echipele nu #tiu pe ce bandă să caute& Dar, cum
în noaptea asta e primul nostru test practic, o să tri#ăm un pic&
$erner î#i pune că#tile #i în urechi i se revarsă paraziţii %eglează "recvenţa radio, ajustează "iltrul& în
scurt timp, mi #e#te să prindă cu ambele receptoare piuitul semnalului p i n dus de transmiţătorul lui
olLheimer&
O -am prins, domnule&
5auptmann z!mbe#te cu toată gura& C!inii "ac tumbe i strănută de surescitare& )coate din haină un
creion de ceara
O 4otează pe radio& 'e teren, echipele nu au întotdeauna la dispoziţie h!rtie&
$erner notează ecuaţia pe carcasa metalică a aparatului de emisie-recepţie #i începe să socotească&

 Acul în carul cu "!n germ&E&

89F
5auptmann îi în tinde o riglă de calcul& în două minute, $erner obţine un vector #i o distanţă1 doi Lilometri
#i jumătate&
O Qi hartaR *aţa mică, aristocratică a lui 5auptmann str&i luce#te de plăcere&
$erner trasează liniile cu un echer cu braţ mobil si un
N N
compas&
O După tine, '"ennig&
$erner pune harta str!nsă în buzunarul hainei, împache tează aparatele #i le ia pe unul într-o m!nă, pe
altul în cea laltă, ca pe ni#te valize identice& Cristale minuscule de zăpadă se cern la lumina lunii& n
cur!nd, #coala #i ane2ele ei pai ni#te jucării pe c!mpul alb de dedesubt& una coboară tot mai mult, un ochi
acoperit pe jumătate de o pleoapă, c!inii răm!n în preajma stăp!nului, scoţ!nd aburi pe gură, iar $ernei
nădu#e#te&
NN
Coboară într-o r!pă, apoi urcă& n Lilometru& Doi&
O Qtii ce-i aia sublim, '"ennigR spune 5auptmann, g!"!ind& ( ameţit de băutură, însu"leţit, mai că
bate c!mpii& $er ner nu-l mai văzuse niciodată a#a& ( acea clipă c!nd un lucru e pe punctul de a se
trans"orma în altul& 0iua în noapte, omida în "luture& 'uiul de căprioară în cerb& (2perimentul în rezultat&
=ăiatul în bărbat&
După cel de-al treilea urcu#, $erner des"ace harta #i-#i veri"ică încă o dată poziţia cu o busolă& 'este
tot, copacii
\ n uţi strălucesc& )ingurele urme care se văd sunt ale lor& Qcoala i `Nierdut undeva în spatele lor&
)ă mai pornesc o dată aparatele, domnuleR
 lauptmann î#i duce degetele la buze&
$erner triangulează iar #i constată c!t de aproape sunt de măsurătorile iniţiale - mai puţin de jumătate
de Lilometru&
1 1 !nge iar aparatele #i iuţe#te pasul, adulmec!nd deja o urmă pe care o simt #i cei trei c!ini, iar $erner
î#i spune1 am găsit ] dtiţia, o rezolv, ci"rele devin realitate& Copacii scutură în- i mna zăpadă, c!inii
încremenesc, cu nasurile "remăt!nd, adulmec!nd urma, arăt!nd ca spre un "azan, 5auptmann întinde o
palmă, iar $erner vede în s"!r#it, după ce se strecoară prin- 1 1 c copaci, chinuindu-se cu cele două cutii
grele, "orma unui mn care zace în zăpadă cu "aţa în sus, cu transmiţătorul la picioare #i antena ating!nd
crengile mai joase&
ria#ul&
C!inii tremură pe poziţii& 5auptmann stă cu palma în sus&  ii cealaltă m!nă, scoate pistolul din teacă&
O De la distanţă a#a mică n-ai voie să #ovăi, '"ennig&
olLheimer stă cu partea st!ngă a "eţei spre ei& $erner îi vede aburii respiraţiei ridic!ndu-se #i
împră#tiindu-se& 5aupt- mann î#i îndreaptă $altherul direct spre olLheimer #i, preţ de c!teva clipe lungi
#i con"uze, $erner e convins că pro"esorul lui are de g!nd să-l împu#te pe băiat, că absolut toţi cade- pi
sunt într-un mare pericol #i aude "ără să vrea vocea 3uttei de atunci, de pe malul canalului1 E ine s& "aci
un lucru (oar pentru c&$l "ace toat& lu'ea2 Ceva din su"letul lui $erner închide ochii solzo#i, iar
pro"esorul cel mărunţel ridică pistolul #i trage în aer&
olLheimer se ridică imediat pe vine, răsucind capul în timp ce copoii ţ!#nesc spre el, iar $erner î#i
simte inima s"!-
l!m!ndu-se în nenumărate bucăţi&
N
olLheimer întinde braţele în "aţa c!inilor care se reped asupra lui, dar c!inii îl cunosc& )ar pe el în
joacă, lătr!nd #i alerg!nd de colo-colo, iar $erner vede cum se scutură băiatul
cel mătăhălos de c!ini ca de ni#te pisoi de casă& Doctorul 5auptmann r!de& 'istolul "umegă, el trage o
du#că zdravăn& din sticlă #i i-o întinde lui $erner, care o duce la buze& '!n&i la urmă, pro"esorul e
mulţumit de el& Aparatele de emisie-n cepţie "uncţionează& ( a"ară, în noaptea strălucitoare, luminii 1.1 de
stele, #i simte dogoarea usturătoare a coniacului în sto mac&&&
O ite, asta "acem cu triunghiurile, spune 5auptmann&
C!inii dau roată, se aruncă în zăpadă, se zbenguiesc& 5aupi
mann se u#urează sub copaci& oLlheimer vine către $ernci t!r#!indu-#i picioarele, trăg!nd după el marele
transmiţătoi ZY& )e "ace tot mai mare& 'une o m!nă gigantică, înmănu#ai&i pe căciula lui $erner&

89;
O )unt doar ni#te ci"re, spune el încet, a#a înc!t 5aupi mann să nu-l audă&
O Matematică pură, cadet, adaugă $erner, imit!nd ac centul tăios al lui 5auptmann& î#i apasă
degetele înmănu#au de la o m!nă cu degetele de la cealaltă m!nă, cinci la cinci&
O +rebuie să te obi#nuie#ti să g!nde#ti a#a&
( prima oară c!nd $erner îl aude pe olLheimer r!z!nd #i are cu totul altă e2presie& Devine mai puţin
ameninţător, amintind mai degrabă de un copil gigantic, cu su"let bun& a
"el se trans"ormă si c!nd ascultă muzică&
N
+oată ziua următoare, plăcerea succesului persistă în s!ngele lui $erner, ca #i amintirea sentimentului
aproape sacru care-l însu"leţise în timp ce se întorcea la castel alături de uria#ul olLheimer, printre copacii
îngheţaţi, pe l!ngă dormitoarele în care băieţii adormiţi stăteau în#iraţi ca lingourile în sei"uri - $erner se
simţise protector la un mod aproape patern "aţă de ceilalţi în timp ce se dezbrăca l!ngă pat, iar olLheimer
î#i continua greoi drumul spre dormitoarele elevilor mai mari, un căpcăun printre îngeri, un paznic
travers!nd un cimitir pe timp de noapte&
'ropunere
Marie-aure stă la locul ei obi#nuit din colţul bucătăriei, el mai apropiat de "oc, #i ascultă bombănelile
prietenelor lui Madame M!nec&
O Ce scump e macroulU spune Madame *ontineau& De ui că-l aduc tocmai din 3aponiaU
O 4ici nu mai ţin minte ce gust au prunele adevărate, spune Madame 5ebrard, diriginta po#tei&
O Qi cupoanele astea absurde pentru panto"i, spune Madame %uelle, soţia brutarului& +heo are
numărul F 9: #i ei n au ajuns nici măcar la ;99U
O 4u le-au ajuns doar bordelurile de pe rue +hevenard&  iber-pro"esionistele vor primi toate
apartamentele de vară&
O Claude .rasul #i nevastă-sa au pus ceva os!nză pe ei&
O A"urisiţii de nemţălăi stau toată ziua cu luminile aprinseU
O (u nu mai suport să stau închisă-n casă cu bărbatu-meu încă o noapte&
)unt nouă #i stau la masa pătrată, cu genunchii ating!n- du-li-se& %estricţii alimentare, budinci
catastro"ale, calitatea tot mai proastă a lacului de unghii - su"eră pentru aceste nelegiuiri din ad!ncul
su"letelor lor& *aptul că s-au adunat at!t de multe în acela#i spaţiu o derutează #i o înc!ntă pe Marie- *aure1
"emeile sunt u#uratice c!nd trebuie să "ie serioase, se întristează c!nd se glume#te& Madame 5ebrard
depl!nge dispariţia zahărului Demerara& amentaţia altei "emei despre tutun degenerează la jumătatea
"razei în istericale inspirate de "ormidabilele dimensiuni ale posteriorului par"umierului& *emeile miros a
p!ine veche, a livinguri neaerisite, încărcate cu mobilier breton gigantic, în culori închise&
O Deci t!năra .autier vrea să se mărite, spune Madame %uelle& *amilia trebuie să-#i topească toate
bijuteriile ca să "acă rost de aur pentru verighetă& Autorităţile de ocupaţie impozitează aurul cu treizeci la
sută& ar munca bijutierului e impozitată tot cu treizeci la sută& i dau lui banii #i gata, n-a mai rămas nimic
din inelU
Cursul
Madame valutar
Mano punee ozăvorul
"arsă, preţul
la u#a morcovilor e aberant,
din bucătărie pest]
#i-#i drege tot domne#te
glasul& *emeili duplicitatea& ntr-un t!rziu,
amuţesc&
N
O 4oi punem lumea în mi#care, spune Madame Manei Dumneata, Madame .uibou2, "iul dumitale le
repară panto"ii Madame 5ebrard, dumneata #i "iica dumitale le sortaţi cores pondenţa& ar dumneata,
Madame %uelle, brutăria dumitali le coace aproape toată p!inea&
Aerul devine încordat& Marie-aure are senzaţia că "emeile se uită la cineva care patinează pe gheaţă
subţire sau care #tii cu m!na deasupra unei "lăcări&
O Ce vrei să spuiR
O )ă "acem ceva&
O )ă le punem bombe în panto"iR
O )ă "acem caca în aluatul pentru p!ineR
%!sete nervoase&
O Ar "i prea de tot& Dar am putea "ace lucruri mai mă runte& Mai simple&
O Ca de e2empluR
O Mai înt!i vreau să #tiu dacă sunteţi dispuse&

89
rmează o tăcere apăsătoare& Marie-aure simte cum c!ntăresc toate răspunsul& 4ouă minţi care
deapănă înceti#or& )e g!nde#te la tatăl ei - închis pentru ceR - #i su"eră&
Două "emei pleacă, prete2t!nd diverse obligaţii legate de nepoţi& Altele se trag de bluze #i se "oiesc pe
scaune ca #i cum temperatura în bucătărie ar "i crescut brusc& %ăm!n #ase& Marie-aure stă între ele,
întreb!ndu-se cine va ceda, cine va trăncăni, cine va "i cea mai curajoasă& Cineva zăcea pe spate, cu ultima
su"lare răbu"nindu-i spre tavan ca un blestem pentru invadatori&
Ai #i alţi prieteni
O *ii atent, *loricel, îi strigă Martin =urLhard lui *re- ilcricL, care traversează curtea& Diseară vin la
tineU Qi mi#că
pasmodic din pelvis, ca un maniac&
Cineva îi umple lui *redericL patul de "ecale& $erner aude vocea lui olLheimer1 Nu pun ei pre# pe
(ecen#&,
O Căcăciosule, adu-mi ghetele, îi aruncă un băiat&
*redericL se pre"ace că nu aude&
n "iecare seară, $erner se retrage în laboratorul lui 5aupt- mann& '!nă acum ie#iseră de trei ori prin
zăpadă ca să localizeze t ransmiţătorul lui olLheimer #i de "iecare dată găsiseră o soluţie #i mai directă& a
cel mai recent test practic, $erner icu#ise să instaleze aparatele, să recepteze transmisia #i să cal- i uleze
poziţia lui olLheimer în mai puţin de cinci minute&  lauptmann îi promite călătorii la =erlin& Des"ă#oară
ni#te planuri pentru o "abrică de electronice din Austria #i spune1
O Mai multe ministere #i-au e2primat entuziasmul "aţă tic proiectul nostru&
$erner are succes& ( loial& ( a#a cum spune toată lumea că e bine să "ie& Qi totu#i, de "iecare dată c!nd
se treze#te #i-#i încheie nasturii hainei, simte că trădează ceva&
ntr-o noapte, el #i olLheimer se întorc prin zăpada care se tope#te, olLheimer cu transmiţătorul,
ambele receptoare #i antena str!nsă la subraţ& $erner vine după el, bucuros să stea în umbra lui& Din copaci
picură apă& Crengile lor par a "i pe punctul de a izbucni în "loare& 'rimăvara& 'este două luni, olLheimer
î#i va lua diploma #i va pleca pe "ront&
)e opresc un moment pentru ca olLheimer să se odihnească, iar $erner se apleacă să e2amineze unul
dintre aparatele de emisie-recepţie, scoate o mică #urubelniţă din buzunar #i str!nge o balama slăbită&
olLheimer se uită în jos la el cu tandreţe nemăsurată&
O Ce mare ai putea "i, spune el&
n acea noapte, $erner se v!ră în pat #i prive#te în sus, la partea de dedesubt a saltelei lui *redericL&
n v!nt cald învăluie castelul, undeva se tr!nte#te un oblon, iar zăpada tu pită picură din burlane&
O (#ti treazR #opte#te el c!t de încet poate&
*redericL se apleacă peste marginea patului #i, preţ d&
c!teva clipe, în bezna aproape totală, $erner se a#teaptă să #l spună în s"!r#it unul altuia ceea ce nu
putuseră să-#i sputi&i p!nă atunci&
O Qtii, ai putea pleca acasă, la =erlin& )ă pleci din locul ăst&i
*redericL se mulţume#te să clipească&
O Mama ta nu s-ar supăra& 'robabil că i-ar plăcea să ti aibă l!ngă ea& Qi lui *anni la "el& Doar o lună&
Chiar #i o săptăm!nă& mediat ce pleci, cadeţii o s-o lase mai moale, i&n p!nă te întorci tu, deja vor "i trecut
la altcineva& 4ici măcai nu trebuie să-l anunţi pe tatăl tău&
Dar *redericL se culcă înapoi în pat #i $erner nu-l mai vede& ocea lui se aude răs"r!ntă din tavan&
O 'oate ar "i mai bine să nu mai "im prieteni, $erner 'rea tare, periculos de tare&E Qtiu că te e2pui
c!nd mergi cu mine, măn!nci cu mine, îmi împăture#ti mereu hainele, îmi lustruie#ti ghetele #i mă ajuţi la
teme& +rebuie să te g!nde#ti la studiile tale&
$erner str!nge din ochi& / amintire din cămăruţa lui din pod îl absoarbe1 lipăit de picioare de #oarece
în pereţi, lapo viţă răpăind în geam& +avanul at!t de înclinat, că nu poate sta în picioare dec!t l!ngă u#ă& Qi
sentimentul că undeva, acolo unde vederea lui nu mai bate, în#iraţi ca spectatorii într-o galerie, stau mama
#i tatăl lui #i "rancezul de la radio, urmă- rindu-l prin "ereastra tremurătoare, să vadă ce va "ace&
ede chipul abătut al 3uttei, aplecat peste bucăţile din radioul lor distrus& Are senzaţia că ceva imens #i
gol o să-i devoreze pe toţi&
O 4u asta am vrut să spun, #opte#te $erner în pătură& Dar *redericL nu mai răspunde #i am!ndoi
băieţii răm!n multă vreme nemi#caţi, privind spiţele albastre ale razelor lunii care se înv!rt prin cameră&

89<
Clubul bătr!nelor din %ezistentă
N
Madame %uelle, soţia brutarului O o "emeie cu voce "rumoasă, care miroase mai mult a drojdie, dar
uneori #i a pudră de "aţă sau a par"umul dulce al merelor tăiate în "elii O leagă
9 scăriţă pe portbagajul ma#inii soţului ei, iar pe înserat iese
: o Madame .uibou2 pe %oute de Caren tan #i reorientează  o un clichet indi catoarele rutiere& )e întorc
bete, hlizindu-se, m bucătăria de pe rue auborel, numărul ;&
O Dinan s-a mutat acum douăzeci de Lilometri mai spre nord, spune Madame %uelle&
O *i2trei
După în zile,
mijlocul măriiU*ontineau a"lă din auzite că neam- ţul care comandă garnizoana e alergic la
Madame
s!nziene& Madame Uarre, "lorăreasa, îndeasă braţe întregi de s!nziene într-un aran- jament care pleacă spre
castel&
*emeile deturnează un transport de viscoză spre o destinaţie gre#ită& mprimă intenţionat gre#it un orar
"eroviar& Madame : lebrard, diriginta po#tei, dose#te în chiloţi o scrisoare de la berlin care pare importantă,
o duce acasă #i seara aprinde cu ea "ocul&
Dau toate năvală în bucătăria lui (tienne cu ve#ti vesele, cum ar "i că cineva îl auzise strănut!nd pe
comandantul garnizoanei sau că rahatul de c!ine depus în pragul unui hotel î#i atinsese din plin ţinta, adică
talpa unui panto" german& Madame M!nec toarnă sherry, cidru sau Muscadet& Cineva se postează de strajă
la u#ă& Madame *ontineau cea micuţă #i g!rbovă se laudă că ţinuse ocupată centrala de la castel timp de o
oră& Madame .uibou2 cea #leampătă #i trupe#ă spune că-i ajutase pe nepoţii ei să vopsească un c!ine de
pripas în culorile steagului "rancez #i să-l trimită "uga prin 'lace Chateau- briand&
*emeile chicotesc, înc!ntate&
O (u ce pot să "acR întreabă venerabila văduvă, Madame
=lanchard& reau să "ac si eu ceva&
N

89
Madame M!nec le cere tuturor să-i dea lui Madanu =lanchard banii pe care-i au la ele&
O 4u vă speriaţi, îi veţi primi înapoi, spune ea& Acum& Madame =lanchard, dumneata ai avut toată
viaţa scris "rum] Ns a stiloul ăsta al cona#ului (tienne& +e rog să scrii pe toan h!rtiile de cinci "ranci
Eliera#i i'e(iat ran#a, 4imeni nu ?&i permite să distrugă bani, nu-i a#aR C!nd o să cheltuim toate banii,
micul nostru mesaj o să se răsp!ndească peste tot iu =retagne&
*emeile bat din palme& Madame =lanchard str!nge m!n&i
lui Madame M!nec, "ornăie #i clipe#te de plăcere din ochii o
sticlo#i&
E
neori, (tienne coboară mormăind, încălţat cu un singui panto", iar bucătăria amuţe#te cu totul p!nă
c!nd Madanu M!nec îi pregăte#te ceaiul, îl a#ază pe o tavă, iar (tienne si retrage iar cu el sus& Apoi,
"emeile o iau de la capăt, uneltind, "lecărind& Madame M!nec îi perie părul lui Marie-aure cu mi#cări
lungi, absente&
O Qaptezeci #i #ase de ani #i pot încă să mă simt a#aR #op teste ea& Ca o "etiţă cu ochi sc!nteietoriR
Diagnostic
Medicul militar îi ia temperatura plutonierului-major von %umpel& m"lă man#eta tensiometrului& i
e2aminează g!tul cu o mică lanternă& Chiar în acea dimineaţă, von %umpel e2aminase un divan din secolul
al cincisprezecelea #i supervizase instalarea acestuia într-un vagon de tren destinat cabanei de v!nătoare a
mare#alului .oring& )oldatul care i-l adusese descrisese devalizarea vilei de unde "usese luat? o numise
Je2pediţie la cumpărături::&
Divanul îi aminte#te lui von %umpel de o cutie de tutun olandez de secol optsprezece, "ăcută din alamă
#i cupru #i incrustată cu diamante minuscule, pe care o e2aminase la

89B
m eputul săptăm!nii, iar cutia de tutun îi îndreaptă g!ndurile, l i ci de ine2orabil ca gravitaţia, înapoi spre
Marea de *lăcări& I I I momentele de slăbiciune, se vede într-un viitor oarecare urc!nd prin galeriile boltite
ale măreţului *iihrermuseum din  m>J cu tocurile ţăcănindu-i elegant pe marmură #i amurgul irvărs!ndu-
se în cascadă pe "erestrele înalte& ede o mie de vitrine cristaline, at!t de transparente, că par să plutească
deasupra podelei& înăuntru a#teaptă comorile minerale ale lumii,   lese din toate ascunzătorile planetei1
dioptaz, topaz, amedst i rubelit cali"ornian&
'arcă era #i o e2presie&&& Ca stelele aninate$n "run#ile ar+ang+elilor,
Qi, chiar în mijlocul galeriei, lumina unui re"lector din ta- vnn cade asupra unui piedestal& Acolo,
înăuntrul unuiîicub
Doctorul ceredeluiuiclă, luce#te să-#i
von %umpel o piatră mică,
scoată albastră&&&S&liiar dacă treburile războiului nu-l slăbiseră
pantalonii&
nici măcar o zi, von %umpel "usese "ericit în ultimele luni& %esponsabilităţile i se dublaseră& )e dovedise că
%eichul ducea lipsă de e2perţi în diamante arieni& Cu doar trei săptăm!ni în urmă, în gara unei minuscule
gări brăzdate de soare, la vest de =ratislava, e2aminase un plic plin cu pietre per"ect transparente, bine
laţetate& n spatele lui trecea huruind un camion plin cu tablouri învelite în h!rtie #i împachetate în paie&
'aznicii #u#oteau că înăuntru erau un %embrandt #i bucăţi dintr-un celebru altar din Cracovia& +oate erau
trimise către o mină de sare undeva în subteranele satului austriac Altaussee, unde un tunel lung de peste
un Lilometru #i jumătate cobora într-o galerie boltită strălucitoare, plină cu etajere pe trei etaje, unde înaltul
comandament depozita cele mai alese opere de artă europene& Aveau să le adune pe toate sub un singur
acoperi# invincibil, un templu închinat strădaniilor omenirii& în "aţa căruia oamenii se vor minuna o mie de
ani&
Doctorul îi palpează zona inghinală&
O 4u vă doareR

88 
O Deloc&
O 4ici aiciR
O Deloc&
Ar "i "ost prea mult să spere că #le"uitorul din 'aris #u i nume& a urma urmei, Dupont n-avea de unde
să #tie cui u "useseră încredinţate copiile diamantului& 4u era la curent ni precauţiile de ultim moment ale
muzeului& +otu#i, Dupom "usese util? von %umpel avea nevoie de un număr #i-l obţinuse
+rei&
O 'uteţi să vă îmbrăcaţi, spune doctorul, spăl!ndu-se pi m!ini la o chiuvetă&

dupăndiamantul
cele douăautenticR
luni de dinainte de după
e "ăcuse invadarea *ranţei,
un mulaj& 4u Dupont "ăcuse treidi&t
văzuse niciodată copii pentru
m!ntui muzeu&on
adevărat& e "ăcuse
%umpel
îl credea&
+rei copii& 'lus piatra autentică& ndeva, pe planeta asta, printre se2tilioanele de "ire de nisip&
'atru pietre, dintre care una în pivniţa muzeului, încuiata intr-un sei"& Mai erau trei de găsit& on
%umpel are momente c!nd simte nerăbdarea um"l!ndu-se în el ca "ierea, dar se sile#te s-o înghită& / să le
găsească&
î#i încheie cureaua&
O +rebuie să "acem o biopsie& 'robabil că vreţi să-i telc "onaţi soţiei, spune doctorul&
eriga slabă FE
=alanţa cruzimii se dă peste cap& 'oate că =astian porne#te o ultimă vendetă& 'oate că *redericL caută
singura cale de ie#ire posibilă& 'entru $erner, singura certitudine e că se treze#te într-o dimineaţă de aprilie
#i găse#te o baltă ad!ncă de #apte centimetri pe jos, iar *redericL nu e în patul lui&
4u apare nici la micul dejun, nici la poetică sau la instrucţia de dimineaţă& *iecare e2plicaţie pe care o
aude $erner

88B
T nnţine gre#eli #i contradicţii, ca #i cum adevărul ar "i o manii ale cărei viteze nu cuplează& Mai înt!i a"lă că
mai mulţi băieţi l-ar "i dus pe *redericL a"ară, ar "i aprins torţe în zăpadă . 1  ar "i pus să tragă în ele cu
pu#ca - să le arate că vede co- irspunzător& Apoi, lui $erner i se poveste#te că-i aduseseră panourile de la
e2amenul o"talmologie #i, pentru că nu reu- ise să le citească, îl siliseră să le măn!nce&
Dar de ce-ar "i contat adevărul în acel locR $erner î#i închipuie douăzeci de băieţi năpustindu-se ca
#obolanii asupra trupului lui *redericL& îl vede pe comandant cu "aţa lui grasă, lucioasă, cu g!tul
revărs!ndu-i-se din guler, tolănit ca un rege pc un tron din lemn de stejar cu spătar înalt, în timp ce s!ngele
acoperă treptat podeaua, îi trece de gambe, de genunchi&&&

$erner
detenţie sau lipse#te
chiar maiderău&
la masa de pr!nz
( o amiază #i se duce
însorită, ca îndar
senină, transă la lui
inima in"irmeria #colii&
e zdrobită lent%iscă
într-osămenghină,
"ie pedepsit cue
totul
greoi #i hipnotic #i î#i vede braţul mi#c!ndu-se ca să deschidă u#a de parcă ar privi printr-o apă albastră
ad!ncă de c!teva picioare&
n singur pat, pătat de s!nge& )!nge pe pernă, pe cear#a"uri, chiar #i pe rama de metal emailat a
patului& 4i#te c!rpe rozalii într-un lighean& =andaje pe jumătate des"ă#urate pe podea& Asistenta intră
grăbită #i se str!mbă la $erner& în a"ara personalului de la bucătărie, e singura "emeie din #coală&
O De ce e at!ta s!ngeR întreabă el&
(a î#i duce patru degete la buze& C!ntărind dacă să-i spună sau să se pre"acă mai bine că nu #tie& n
gest de acuzare, resemnare sau complicitate&
O nde eR
O eipzig& îl operează& î#i pipăie un nasture rotund #i alb al uni"ormei cu un deget care tremură
inoportun& Alt"el, atitudinea ei e per"ect rigidă&
O Ce s-a înt!mplatR
O +u n-ar trebui să "ii la masa de pr!nzR
De "iecare dată c!nd clipe#te, îi vede pe bărbaţii din copilăria lui, mineri #omeri rătăcind pe străzi
dosnice, bărbaţi cu c!rlige în loc de degete #i cu ochi goi& îl vede pe =asii&m deasupra unui r!u aburind, în
timp ce în jurul lui niii`?] ii+rer. popor. patrie, O#elete$#i trupul. o#elete$#i su"letul,
O C!nd se întoarceR
O /, spune ea, destul de bl!nd& Clatină din cap&
'e masă, o cutie albastră cu săpun& Deasupra, portretul unui o"iţer dispărut de mult, într-o ramă
#ubredă& +ot un ba iat trimis aici să moară&
O CadetR
$erner trebuie să se a#eze pe pat& *aţa in"irmierei pare sa acopere mai multe spaţii, mască peste mască
peste mască& /an ce "ace 3utta în momentul ăstaR Qterge la nas vreun pruni pl!ngăcios, adună ziare, ascultă
prezentări ţinute de in"irmiere militare sau mai c!rpe#te un ciorapR )e roagă pentru elR Crecii în elR
4iciodată nu voi putea să-i vorbesc despre asta, se g!n de#te el&
Scu'p& Marie$Laure.
Colegii (e celul& sunt. )n general. (e trea&, nii spun ancuri, Ca (e e:e'plu@ A#i auit (e
progra'ul sporti% al We+r$ 'ac+tului2 0a. )n "iecare (i'inea#& ri(ici '*inile (easupra capului i le lai
acoloK
Ha$+a, )ngerul 'eu 'i$a pro'is c& o s& tri'it& scrisoarea asta. cu 'ari riscuri, E"oarte sigur i
pl&cut s& 'ai ies i eu pu#in (in J.asthausV, Acu' construi' un (ru' i 'unca )'i prin(e ine, M&
)nt&resc la trup, Ai a' %&ut un stejar (eg+iat )n castan, Cre( c&$i spune stejar$castan, C*n( ne
)ntoarce' acas&. tare '$ar interesa s&$i )ntre pe otanitii (in parc (espre el,
Sper ca tu. Ma(a'e i Etienne s&$'i tri'ite#i )n continuare pac+ete, Cic& a%e' %oie s& pri'i' c*te
un pac+et (e c&ciul&. aa c&. p*n& la ur'&. ce%a tot treuie s& ajung& la 'ine, M& )n(oiesc c& 'i$ar l&sa
ei unelte pe '*n&. (ar ar "i 'inunat nl 'i lase, N$ai cre(e nici )ntr$o 'ie (e ani c*t (e "ru'os e aici. in&i
cherie, i c*t (e (eparte sunte' (e pericol, Sunt )n (eplin& n8uran#&. 'ai 'ult nici c& se poate,
T&ticul t&u
'e#teră
j

( vară #i Marie-aure stă în chio#cul din spatele bibliotecii împreună cu Madame M!nec #i 5ubert
=azin 4ebunul& n timp ce soarbe o lingură de supă, 5ubert spune, prin masca lui de cupru1
O reau să vă arăt ceva&
e duce pe Marie-aure #i pe Madame M!nec pe o stradă i are "etei i se pare a "i rue du =oyer, de#i ar

88@
putea "i #i rue incent de .ournay sau rue des 5autes )alles& Ajung la baza lorti"icaţiilor #i o iau la
dreapta, pe o stradă pe care Marie-aure nu mai "usese p!nă atunci& Coboară două trepte, trec printr-o
perdea de iederă, iar Madame M!nec spune1
O +e rog, 5ubert, ce se înt!mplăR )trada devine tot mai îngustă p!nă c!nd sunt nevoiţi să meargă în
#ir indian, înghesuiţi între pereţi, apoi se opresc& Marie-aure simte pe umeri atingerea blocurilor de piatră
care se înalţă de-o parte #i de
alta& 'ar să se înalte la in"init& Dacă tatăl ei indusese străduţa N N
asta în machetă, degetele ei încă n-o descoperiseră&
5ubert scotoce#te în pantalonii lui murdari, răsu"l!nd cu greutate prin mască& 'e st!nga, unde ar "i
trebuit să "ie zidul "orti"icaţiilor, Marie-aure aude o încuietoare ced!nd& / poartă se deschide cu un
sc!rţ!it&
O Ai grijă la cap, spune el, ajut!nd-o să treacă& Coboară cu greutate într-un spaţiu str!mt #i umed care
duhne#te a mare&
O )untem sub zid& Deasupra noastră sunt douăzeci de metri de granit&
O 5ubert, e sumbru ca într-un cimitir aici, zău a#a, spune Madame, dar Marie-aure se aventurează
ceva mai departe, tălpile panto"ilor îi alunecă, podeaua se înclină #i se pomene#n cu panto"ii în apă&
O 'une m!na aici, spune 5ubert =azin, apoi se lasă pe vine #i-i duce m!na p!nă la un zid bombat,
acoperit cu totul de melci& Cu sutele& Cu miile&
O Ce mulţi sunt, #opte#te ea&
O 4u #tiu de ce& 'oate pentru că pescăru#ii nu ajung l&i ei aiciR ite, pune m!na, o întorc eu& )ute de
picioru#e mi nuscule, hidraulice, care se zv!rcolesc sub un corp aspru, cu tat1 o stea de mare&
O Aici sunt midii albastre& Qi aici e un crab de piatră mori, îi simţi cle#teleR Acum să-ţi "ere#ti capul&
4u departe se sparge un val? apa susură pe l!ngă panto"ii ei& Marie-aure o ia înainte, prin apă&
'odeaua încăperii e nisipoasă, iar apa abia îi ajunge la glezne& Din c!te-#i poate da seama, e o pe#teră
joasă, lungă de vreo patru metri #i lată cam de doi, în "ormă de p!ine& a capătul îndepărtat e un grilaj gros
prin care pătrunde un v!nt lucitor, limpede& =uricele degetelor ei descoperă scoici, alge, încă o mie de
melci&
O Ce e locul ăstaR
O Wii minte că ţi-am povestit despre c!inii paznicilorR Cu multă vreme în urmă, îngrijitorii c!inilor
din ora# ţineau aici masti"ii, ni#te c!ini mari c!t caii& 4oaptea, clopotul anunţa ora stingerii, iar c!inilor li se
dădea drumul pe plaje, să măn!nce orice marinar care îndrăznea să coboare pe ţărm& ndeva sub midiile
astea e o piatră pe care e scrijelit anul ::<&
O Dar apaR
O 4ici măcar la "lu2 nu trece de talie& 'oate că pe vremuri apa era chiar #i mai mică& C!nd eram
copii, veneam #i ne jucam aici& (u cu bunicul tău& neori #i cu unchiul&
alurile le scaldă picioarele& 'este tot, midiile sc!rţ!ie #i o"tează& (a se g!nde#te la bătr!nii lupi de
mare barbari care trăiseră odinioară în acel ora#, contrabandi#ti #i piraţi navig!nd pe mări întunecate,
strecur!ndu-#i corăbiile printre zece mii de reci"e&
O 5ubert, ar trebui să mergem, strigă Madame M!nec, & n ecou& 4u e un loc potrivit pentru o
domni#oară&
O 4-am nimic, Madame, strigă Marie-aure& Crabi pust- nici& Anemone împro#c!nd un mic jet de apă
de mare c!nd le împunge& .ala2ii de melci& *iecare tăinuind propria-i poveste de viaţă&
în s"!r#it, Madame M!nec reu#e#te să-i scoată din cu#că, & 5ubert 4ebunul o conduce pe Marie-
aure înapoi pe poartă #i încuie în urma lor& înainte să ajungă în 'lace =rous- Jiis, cu Madame M!nec
deschiz!nd drumul, el o bate pe Marie-aure pe umăr& îi aude #oapta în urechea st!ngă& %ăsu- llarea lui
miroase a insecte zdrobite&
O Crezi că o să mai găse#ti drumul p!nă aiciR
O (u zic că da&
îi pune în m!nă ceva de "ier&
O Qtii ce-i astaR
E
Marie-aure închide pumnul&
O ( o cheie&

8F9
=eţie
în "iecare zi sunt anunţate noi victorii, noi progrese& %usia se "r!nge ca un acordeon& în octombrie,
elevii se str!ng în "aţa unui radio imens ca să-l asculte pe *iihrer cum lansează /peraţiunea +ai"un&
Diviziile germane în"ig steaguri la c!ţiva Lilometri de Moscova& %usia va "i a lor&
$erner are cincisprezece ani& în patul lui *redericL doarme un băiat nou& neori, noaptea, lui $erner i
se năzare că-l vede pe *redericL& Chipul lui apare la marginea patului de deasupra sau îi zăre#te silueta la
"ereastră, cu binoclul lipit de geam& *redericL, care n-a murit, dar nici nu #i-a revenit& *ractură de ma2ilar,
capul spart, traumatism cerebral& 4imeni nu "usese pedepsit, nimeni nu "usese luat la întrebări& a #coală
apăruse la un moment
apartamentele comandau dattului
un automobil albastru,
#i ie#ise după puţindin careaplecată
timp, cobor!sesubmama lui *redericL,
greutatea răniţi i luicare intrase păr!nd
*redericL, în
"oarte mărunţică& *emeia urcase iai m ma#ină, care demarase&
olLheimer plecase& începuseră să circule pove#ti despic cum devenise un brav plutonier în
$ehrmacht& Cum coman dase un pluton în ultimul ora# care-i mai despărţea de Miv, cova& Cum retezase
degetele ru#ilor morţi, le băgase în pipa a le "umase&
4oua promoţie de cădeţi se dezlănţuie, în zelul lor de a ara i a ce pot& Aleargă, strigă, sar peste
obstacole& a instrucţie, jo?u a un joc în care zece băieţi primesc banderole ro#ii, iar alţi zece, banderole
negre& 3ocul se termină c!nd o echipă recuperează toate cele douăzeci de banderole&
$erner are senzaţia că băieţii din jurul lui sunt toţi beţi Ca #i cum, la "iecare masă, căderii î#i umplu
cănile de tabla nu cu apa rece, minerală din )chulp"orta, ci cu o tărie după care umblă buimaci, cu ochi
sticlo#i, de parcă e singurul loi mod de a ţine piept unui ine2orabil val gigantic de su"erinţă, să "ie mereu
beţi de rigoare, sport #i ghete lustruite oglindă& 'rivirile celor mai înd!rjiţi băieţi radiază de o hotăr!re lumi
noasă1 au "ost antrenaţi să depisteze slăbiciunea cu "iecare dram de atenţie& C!nd $erner se întoarce din
laboratorul lui se
în accentul lui 5auptmann,
simte o notăîl cercetează bănuitori&
din "ranceza pe care o4uînvăţase
le inspiră încredere pentru că e or"an, singuratic, iar
în copilărie&
Sunte' o ra"al& (e gloan#e. c!ntă cadeţii nou sosiţi, sunte' g+iulele (e tun, Sunte' t&iul s&iei,
$erner se g!nde#te tot timpul la căminul lui& îi e dor de zgomotul ploii pe acoperi#ul de zinc de
deasupra lucarnei? de energia sălbatică a or"anilor? de *r!u (lena c!nt!nd "als în timp ce leagănă un prunc
în salon& Mirosul care venea în zori de la cocserie, primul miros de nădejde al zilei& Dar cel mai dor îi e de
3utta - de loialitatea ei, de tenacitatea ei, de "elul în care pare să recunoască întotdeauna ce e corect&
,Qi totu#i, în momentele de slăbiciune, $erner îi poartă uliii surorii lui pentru e2act acelea#i calităţi&
'oate că ea e impuritatea din el, paraziţii din semnal pe care-i simt brutele& Toate că ea e singura care-l
împiedică să se abandoneze pe  li &i-ntregul& Dacă ai o soră acasă, ar trebui să te g!nde#ti la i ca la o "ată
drăgăla#ă dintr-un a"i# de propagandă1 cu obraji nimeni, curajoasă, statornică& 'entru ea te lupţi& 'entru ea
mori& Dar 3uttaR (a trimite scrisori pe care cenzorul #colii le înnegre#te aproape în totalitate& 'une întrebări
care n-ar treimi puse& A"ilierea lui $erner cu doctorul 5auptmann - & 1 , 1 tutui lui privilegiat de pre"erat al
pro"esorului de #tiinţe irlinice O e singurul lucru care-l protejează& / companie din berlin produce aparatul
de emisie-recepţie #i c!teva e2emplare &ui început deja să se întoarcă de pe JterenK, cum spune 5aupt-
mann, "ăcute bucăţi, arse, înecate în noroi sau de"ecte, iar $erner trebuie să le repare în timp ce
5auptmann vorbe#te la tele"on, comandă piese de schimb sau lipse#te din #coală uneori #i c!te două
săptăm!ni&
+rec săptăm!ni #i nu-i trimite nici o scrisoare 3uttei& $er- ner scrie patru r!nduri, o încropeală de
platitudini - Sunt ine. sunt"oarte ocupat B #i i le dă #e"ului de dormitor& .roaza il îneacă&
O Aveţi minte, mormăie într-o seară =astian la cantină, iar băieţii se apleacă tot mai mult peste
m!ncare, aproape imperceptibil, c!nd degetul comandantului îi atinge u#or pe spatele uni"ormei& Dar nu te
poţi bizui pe minte& Mintea alunecă mereu spre ambiguitate, spre întrebări, iar voi aveţi de "apt nevoie de
certitudine& De scop& De claritate& 4u vă în-
credeti în minţile voastre&
EN
+!rziu în noapte, $erner stă în laborator, din nou singur, #i se plimbă pe "recvenţe la radioul cu lămpi
.rundig pe care olLbeimer obi#nuia să-l împrumute din biroul lui 5auptmann, căut!nd muzică, ecouri,
nici el nu #tie ce& ede circuite care se descompun #i se reconstituie&  vede pe *redericL cu privirea
pierdută în cartea luibenzile
lacătele zăngănind, cu păsări& ede "renezia
înv!rtindu-se, minelor
co#urile din 0ollverein,
înnămolind cerul zivagoanele
#i noapte& schimb!nd macazul,
/ vede pe 3utta rotind o

8F:
torţă aprinsă, străpuu g!nd întunericul care o împresoară din toate părţile& !iiiul se opinte#te în pereţii
laboratorului - v!ntul care, după cum îi place comandantului să le reamintească, vine tocmai din %usia, un
v!nt cazac, v!ntul cazacilor m!ncători de lum!năi i cu capete de porci, care sunt în stare de orice ca să bea
s!nge  "ecioarelor germane& .orile care trebuie rase de pe "aţa pa m!ntului&
'araziţi, paraziţi&
Eti acolo2
ntr-un t!rziu, opre#te radioul& ocile superiorilor săi rup tăcerea, răsun!ndu-i într-o parte a capului, în
timp ce în ce&i laltă vorbe#te memoria&
0esc+i(e#i
+ăi#ul oc+ii i %e(e#i cu ei tot ce pute#i )nainte s& se in c+i(& pe %ecie,
si Melcul

%estaurantul din 5otel-Dieu e mare, întunecos #i plin de oameni care discută despre submarinele din
.ibraltar, despre "luctuaţiile cursului valutar #i despre motoarele diesel în patru timpi ale navelor& Madame
M!nec comandă două porţii di supă pe care ea #i Marie-aure le dau gata numaidec!t& 0ici că nu #tie ce să
"acă - să mai a#tepteR a#a că mai comandă două porţii&
ntr-un "inal, un bărbat îmbrăcat cu haine "o#nitoare se a#ază la masa lor&
O )unteţi sigură că vă numiţi Madame $alterR
O Dumneata e#ti sigur că te nume#ti %eneR
+ăcere&
O Qi eaR
O ( complicea mea& %ecunoa#te un mincinos doar după voce&
  r!de& Discută despre vreme& 5ainele bărbatului miros i mare, de parcă o vijelie l-ar "i adus pe sus
acolo& n timp ce Torbe#te, gesticulează cu st!ngăcie #i bate în masă, "ăc!nd lingurile să zăngănească în
"ar"urii& ntr-un t!rziu, spune1
O Madame, vă admirăm strădania&
bărbatul care-#i spune %ene începe să vorbească e2trem de încet& Marie-aure prinde doar "r!nturi1
J)ă vă uitaţi după însemnele speciale de pe plăcuţele de înmatriculare& $5 e armata, $ e aviaţia, $M e
marina& Qi aţi putea să vă notaţi - ni să găsiţi pe cineva care să noteze - absolut toate navele are intră #i ies
din port& Ast"el de in"ormaţii sunt la mare i autareK&
Madame M!nec nu vorbe#te& Dacă î#i mai spun ceva, Marie-aure nu aude, iar dacă se înţeleg între ei
prin semne - lac schimb de bileţele, convin asupra unor strategii -, ea n-are i m să-#i dea seama& %eu#esc
să ajungă la o înţelegere #i, în &] urt timp, ea #i Madame M!nec sunt din nou în bucătăria din rue auborel,
numărul ;& Madame M!nec zdrăngăne prin pivniţă, de unde se întoarce cu ni#te conserve& Chiar în acea
dimineaţă, anunţă ea, reu#ise să "acă rost de, probabil, ultimele două lăzi cu piersici din *ranţa& în timp ce o
ajută pe Marie-aure să le cureţe de coajă, îng!nă un c!ntecel&
O MadameR
O Da, Mărie&
O Ce înseamnă pseudonimR
O ( un nume "als, un nume de împrumut&
O Dar dac-ar "i să am #i eu unul, ce nume a# putea să alegR
O (i, "ace Madame M!nec, apoi scoate s!mburele dintr-o nouă piersică #i o taie în patru& 'oţi să-ţi
spui cum vrei& 'oţi sa "ii )irena, dacă vrei& )au MargaretaR ioletaR
O Dar MelculR Cred că mi-ar plăcea să "iu Melcul&
O Melcul& ( un pseudonim e2celent&
O Qi dumneata, MadameR Ce-ai vrea să "iiR
O (uR Cuţitul lui Madame M!nec încremene#te& în pivniţă c!ntă greierii& Cred că mi-ar plăcea să "iu
+ăi#ul&
O +ăi#ulR
O Da& 'ar"umul piersicilor se adună într-un nor rumen, luminos&
O +ăi#ulR repetă Marie-aure& Apoi izbucnesc am!ndon&l
în r!s&
pune pe "oc te 'iri ce ca s& se )nc&leasc&, !u'egu. antracit
i nu'&rul lor crete pe i ce trece, Eu lucre la sp&l&torie cu ge'enele. Hanna+ i Susanne. i cu Clau(ia
orster. (ac& o 'ai #ii 'inte. 'ai 'ult c*rpi' jac+ete i pantaloni, A' )nceput 7Yl '*nui acul 'ai ine.

8F8
'&car c*t s& nu '& 'ai )n#ep tot ti'pul ite. toc'ai 'i$a' ter'inat te'ele, Tu ai te'e (e "&cu#i I lips&
'are (e te:tile i lu'ea %ine cu +use. per(ele. +aine %ec+i Cic& s& "olosi' tot ce se poate "olosi, Cu'
"ace' i noi. &tilal#i Ha, ite ce$a' g&sit la tine su pat, Cre( c& #i$ar prin(e ine
în plicul "ăcut în casă a#teaptă caietul de copil al lui $ci ner, cu scrisul lui pe copertă1 )ntre&ri, în paginile
lui s]
înghesuie desene copilăre#ti, invenţii1 un încălzitor electric pen tru pat pe care plănuise să-l me#terească
pentru *r!u (lena& E bicicletă cu lanţuri care să înv!rtă ambele roţi& Oare 'agne#ii au %reun e"ect asupra
lic+i(elor2 0e ce plutesc &rcile2 0e ce a'e#i' c*n( ne )n%*rti'2
ltimele zece, douăsprezece pagini goale& n lucru îndea juns de juvenil ca să treacă de cenzură&
n jurul lui răsună larmă de pa#i, zăngănit de pu#ti& 'atu- nlr jos, ţevile la perete& Cănile jos din cui,
"ar"uriile jos din ] istcl& a coadă la carne de vită "iartă& )imte cum vine peste  un val de dor de casă at!t
de acut, că trebuie să str!ngă \ lin ochi&
)ă trăie#ti înainte să mori
Madame M!nec intră în biroul lui (tienne de la etajul  mei& Marie-aure ascultă de pe scară&
O Ai putea să ne ajuţi, spune Madame& Cineva - probabil Madame - deschide o "ereastră, iar aerul
strălucitor al mării ,\ revarsă p!nă pe palier, răscolind tot1 perdelele lui (tienne, h!rtiile lui, pra"ul lui,
dorul lui Marie-aure de tatăl ei&
O +e rog, Madame, închide geamul, spune (tienne& i saltă pe cei care nu respectă restricţiile la
lumină&
*ereastra răm!ne deschisă& Marie-aure mai coboară t!r!#
9 treaptă&
O De unde #tii pe cine saltă ei, (tienneR / "emeie din Zcnnes a luat nouă luni de pu#cărie pentru că
#i-a botezat un porc .oebbels, asta #tiaiR / ghicitoare în palmă din Cancale
: "ost
O împu#cată pentru Madame&
Astea-s zvonuri, că a prezis că din primăvară se întoarce de .aulle& împu#catăU
O Madame 5ebrard zice că un bărbat din Dinard - un bunic, (tienne - a primit doi ani de pu#cărie
pentru că purta pe sub guler crucea de orena& Am auzit că vor să trans"orme întregul ora# într-un mare
depozit de muniţie&
nchiul ei r!de înceti#or&
O 0ici că sunt toate scorneli de #colar de clasa a #asea&
O *iecare zvon porne#te de la un s!mbure de adevăr, l&tienne&
Marie-aure î#i dă seama că, de c!nd (tienne devenise adult, Madame M!nec îi tot alinase "ricile& e
ocolise, le calmase& Mai coboară o treaptă&
O +u te pricepi la tot "elul de chestii, (tienne, spune M&i dame M!nec& 5ărţi, curenţi, radiouri&
O ( #i a#a destul de periculos cu toate "emeile alea care vin în casa mea& /amenii au ochi, Madame&
O CineR
O 'ar"umierul, de e2emplu&
O ClaudeR pu"ne#te ea& Micul Claude e prea ocupat să si miroasă singur&
O Claude nu mai e a#a mic& '!nă #i eu văd că "amilia ul capătă mai mult ca alţii1 mai multă carne,
mai multă eleci 11 citate, mai mult unt& 4u #tiu cum poţi c!#tiga ast"el de premii
O Atunci ajută-ne&
O 4u vreau belele, Madame&
O Dar dacă nu "aci nimic, nu se cheamă tot că te bagi in beleleR
O Dacă nu "aci nimic, se cheamă că nu "aci nimic&
O Dacă nu "aci nimic, e ca #i cum ai colabora&
!ntul se înteţe#te& n mintea lui Marie-aure e schimbătoi
#i strălucitor, spulberă ace #i spini& Argintiu, apoi verde, apoi iar argintiu&
O Am eu metodele mele, spune Madame M!nec&
O Ce metodeR n cine te-ai încrezutR
O neori trebuie să te mai si încrezi în oameni&
N
O Dacă prin braţele #i picioarele celui de l!ngă tine nu curge acela#i s!nge ca în ale tale, atunci nu
poţi avea nici un "el de încredere& Qi chiar #i a#a& Dumneata nu te lupţi cu o per soană, Madame, ci cu un
sistem& Cum te lupţi cu un sistemR

8FF
O încerci&
O Ce-ai vrea să "ac euR
O Dezgroapă vechitura aia din pod& 'e vremuri, #tiai mai multe despre radiouri dec!t oricine din
ora#& 'oate chiar din =retagne&
O Au luat toate aparatele de radiorecepţie&
O 4ici vorbă& umea a ascuns lucruri peste tot& +rebuie doar să cite#ti ni#te numere, dacă am
priceput eu bine, numere de pe ni#te h!rtiuţe& Cineva O nu #tiu cine, poate 5ulim =azin - o să i le aducă
lui Madame %uelle, iar ea o să le &l!ngă #i o să coacă p!inea cu ele înăuntru& Cu ele înăuntruU 5!de& După
voce,Olui5ubert
Marie-aure
=azin& i+eseîncrezi
pare întinerită
în 5ubertcu=azinR
douăzeci de ani&
Ascundeti
N
mesaje ci"rate în p!ineR
O Crezi că îmbuibaţii de nemţălăi o să măn!nce p!inile &dea oribileR (i î#i păstrează toată "ăina bună
pentru ei& 4oi &ulucem p!inea acasă, tu transmiţi numerele, apoi ardem h!r- liuţa&
O ( absurd& ă purtaţi ca ni#te copii&
O ( mai bine dec!t să nu "aci nimic& .!nde#te-te la nepoata ta& .!nde#te-te la Marie-aure&
'erdelele "lutură, h!rtiile "o#nesc #i cei doi adulţi se în"runtă în birou& Marie-aure s-a "uri#at at!t de
aproape de u#a camerei unchiului ei, că i-ar putea atinge tocul&
O 4u vrei să trăie#ti înainte să moriR spune Madame M!nec&
O Mărie are aproape paisprezece ani, Madame& 4u at!t de t!nără, nu în război& Qi la paisprezece ani
se moare, cum moare toată lumea& Dar eu a# vrea ca la paisprezece ani să-#i trăiască tinereţea, as vrea&&&
Marie-aure "ace iute un pas înapoi& / văzuserăR )e g!nde#te la cu#ca de piatră pe care i-o arătase
5ubert =azin 4ebunul, la nenumăraţii melci adunaţi acolo& )e g!nde#te la numeroasele drumuri cu
bicicleta pe care le "ăcuse cu tatăl ei1 ea #edea în echilibru pe #a, iar el pedala în picioare #i lunecau a#a în
tumultul unui bulevard parizian& (a îl cuprindea pe după #olduri, îndoia genunchii #i zburau am!ndoi
printre ma#ini, în jos pe pante, printre mirosuri, zgomote #i culori ameninţătoare&
O (u mă întorc la cartea mea, Madame& Dumneata n-ai de pregătit cinaR
*ără ie#ire
în ianuarie :@;8, $erner îl vizitează pe doctorul 5aupt mann în biroul său luminos, unde arde "ocul în
cămin, tic două ori mai bine încălzit dec!t restul castelului, #i se roag&i să "ie trimis acasă& Micuţul doctor
stă la biroul lui masiv, în "aţa unei "ar"urii pe care tronează o pasăre cam anemică& E prepeliţă, un porumbel
sau o găinu#ă de munte& în dreapta lui sunt tot "elul de desene "ăcute sul& C!inii lui stau tolăniţi pe covor, în
"aţa "ocului&
$erner stă în picioare, cu căciula în m!ini& 5auptmann închide ochii #i-#i m!ng!ie o spr!nceană cu
v!r"ul degetului&
O / să muncesc ca să plătesc biletul de tren, domnule, spune $erner&
%eţeaua "ină de vini#oare albastre de pe "runtea lui 5aupt mann începe să pulseze& Doctorul deschide
ochii&
O +uR C!inii ridică toţi odată ochii, o hidră cu trei ca pete& +u, care ai de toateR Care vii aici, asculţi
concerte, roti ţăi ciocolată #i te încălze#ti la "ocR
/ bucăţică de pasăre "riptă dansează pe obrazul lui 5aupt mann& 'oate pentru prima oară, $erner
deslu#e#te, în părul blond rărit al pro"esorului său, în nările lui negre, în urechile lui micuţe, aproape
el"e#ti, ceva necruţător #i inuman, ceva preocupat doar de supravieţuire&
O îţi închipui, poate, că ai devenit cinevaR Cineva im portantR
$erner str!nge căciula la spate, ca să-#i controleze tremurul umerilor&
O 4u, domnule&
5auptmann î#i împăture#te #ervetul&
O (#ti un or"an, '"ennig, n-ai nici un sprijin& 'ot să "ac din tine ce doresc& n scandalagiu, un
nelegiuit, un adult& 'ot să te trimit pe "ront #i să am grijă să stai chircit în tran#ee p!nă vin ru#ii să-ţi taie
m!inile #i să ţi le dea să le măn!nci&

O /
Da,
sădomnule&
prime#ti ordine c!nd o să găsească #coala de cuviinţă să ţi le dea& 4u mai devreme& 4oi slujim

8F;
%eichul, '"ennig& 4u el pe noi&
O Da, domnule&
O Diseară să vii la laborator& Ca de obicei&
O Da, domnule&
O .ata cu ciocolata& .ata cu "avoritismele&
'e hol, după ce închide u#a, $erner î#i reazemă "runtea de perete #i-i revin imagini cu ultimele clipe
ale tatălui lui - &ipăsarea zdrobitoare a tunelurilor, tavanul apropiindu-se& Ma2ilarul ţintuit la podea& Weasta
"!c!ndu-se ţăndări& Acasă nu pot pleca, se g!nde#te el& ar aici nu pot răm!ne&

Dispariţia lui 5ubert


Marie-aure =azin
se ţine după mirosul supei lui Madame Mance prin 'lace au2 5erbes #i stă cu bolul cald
în m!nă în li rida din spatele bibliotecii în timp ce Madame bate la u#ă&
O nde e Monsieur =azinR întreabă Madame&
O / "i plecat în altă parte, spune bibliotecarul, dar pe un ion în care îndoiala e doar pe jumătate
ascunsă&
O nde ar "i putut pleca 5ubert =azinR
O 4u-mi dau seama, Madame M!nec& ă rog& ( "rig&
#a se închide& Madame M!nec suduie& Marie-aure se
g!nde#te la pove#tile lui 5ubert =azin1 mon#tri în"rico#ători din spumă de mare, sirene cu părţile intime de
pe#te, "antezii despre asediile englezilor&
O )e întoarce el, spune Madame M!nec, at!t pentru sine, c!t #i pentru Marie-aure& A doua zi
dimineaţa însă, 5ubert =azin tot nu s-a întors& Qi nici în următoarea zi&
a următoarea înt!lnire e prezent doar jumătate din grup&
O
O /r 4e"iajutaR
crezut că ne ajută pe noiR #opte#te Madame 5e- brard&
O Credeam că transmitea mesajele&
O Ce "el de mesajeR
O Devine prea periculos&
Madame M!nec se plimbă încolo #i încoace& Din celălalt colţ al camerei, Marie-aure aproape că
simte căldura enervării ei&
O 'lecaţi atunci& ocea ei clocote#te& +oateU
NN
O 4u te pripi, spune Madame %uelle& / să luăm o pauză,
9 săptăm!nă sau două& '!nă se mai a#ază lucrurile&
5ubert =azin cu masca lui de cupru, entuziasmul de "l&i căiandru #i răsu"larea cu miros de insecte
zdrobite& /are unde îi duc pe oameni, se întreabă Marie-aure& +ot la J.asthausT unde e #i tatăl eiR De
unde ei trimit acasă scrisori despn m!ncare minunată #i copaci miticiR )oţia brutarului spune c . 1 sunt
trimi#i în munţi, în lagăre& )oţia băcanului spune că sunt trimi#i în %usia, la ni#te "abrici de nailon& ui
Marie-aun
: se pare la "el de pl auzibilă ideea că oamenii dispar pur #i simplu& )oldaţii aruncă un sac peste cel car e
trebuie eliminai îl electrocutează, iar persoana dispare, se evaporă& ( e2pediata în altă lume&
/ra#ul, î#i spune Marie-aure, începe să semene încetul cu încetul cu macheta ei din cameră& )trăzile
se golesc una c!te una& De "iecare dată c!nd iese din casă, devine con#tienta de multele "erestre de
deasupra ei& +ăcerea are în ea un neas t!mpăr, ceva ne"iresc& î#i spune că a#a trebuie să se simtă #oa recele
c!nd iese din vizuina lui pe o paji#te întinsă, ară să #tie vreodată ce umbră se va abate din înalt&
+otul otrăvit
Deasupra meselor de la cantină at!rnă noi steaguri, cu slo ganuri sc!nteietoare&
Nu e o ruine s& cai. ci s& 'in#i, spun ele&
i#i supli i uori. iu#i ca ogarii. tari ca piatra. tari ca o#elul Drupp. mai spun&
/ dată la c!teva săptăm!ni mai dispare c!te un instructor, înghiţit de ma#inăria războiului& )unt adu#i
alţii noi, localnici II I v!rstă, pe seriozitatea #i caracterul cărora nu se poate conta& Absolut toţi, observă
$erner, au c!te o meteahnă1 #chiopătează, nu văd cu un ochi, au "eţele str!mbe în urma vreunui atac
cerebral sau a războiului trecut& Cadeţii sunt mai puţin respectuo#i "aţă de noii instructori, care sunt la
r!ndul lor mai ţ!"no#i, iar în cur!nd, $erner are senzaţia că #coala e ca o grenadă căreia i s-a scos cuiul&

8F
încep să se înt!mple lucruri stranii cu electricitatea& )e în- 11 erupe cincisprezece minute, apoi revine
în "orţă& Ceasurile
9 iau înainte, becu rile se aprind, "ac "lam ă #i e2plodează, învăluind coridoarele într-o ploaie "ină de
cioburi& rmează zile dc întuneric, cu întrerupătoare moarte #i reţeaua la păm!nt&
: Eormitoarele #i du#urile îngheaţ ă& îngrijitorul aduce torţe #i lum!nări pentru iluminat& +oată benzina e
"olosită în război #i puţine ma#ini mai intră huruind pe poarta #colii& M!ncarea e adusă de acela#i cat!r
obosit, căruia i se văd coastele c!nd i rage la căruţ&
4u o dată, $erner găse#te viermi rozalii zv!rcolindu-se în c !rnatul din "ar"urie& ni"ormele noilor
cădeţi
$ernersunt mai mira
nu s-ar aspredacă
#i mai ie"tine
=as- i iandec!t a lui& 4u
s-ar apuca să lemai au acces
împartă la muniţie
pietre #i beţe& adevărată pentru trasul la ţintă&
Qi totu#i, primesc numai ve#ti bune& A' ajuns la por#ile Caucaului. proclamă radioul lui 5auptmann,
a' capturat son(e petroliere. o s& captur&' S%alar(, Znaint&' uluitor (e repe(e, Cinci 'ii apte sute (e
rui ucii. patrueci i cinci (e %ie#i ger'ane pier(ute,
/ dată la #ase sau #apte zile, aceia#i doi o"iţeri palizi care acordă asistenţă victimelor intră în sala de
mese #i patru sute de "eţe se "ac păm!ntii de la e"ortul de a nu se întoarce după ei& =ăieţii î#i mi#că doar
ochii, doar g!ndurile, urmărind în minte traiectoria celor doi o"iţeri care trec printre mese, în căutarea
următorului băiat care tocmai î#i pierduse tatăl&
Deseori, cadetul în spatele căruia se opresc încearcă să st poarte ca #i cum nu i-ar "i observat& î#i duce
"urculiţa la gnu #i mestecă, #i de obicei acesta e momentul c!nd o"iţerul mai înalt, un sergent, îi pune m!na
pe umăr& =ăiatul ridică ochii spre ei cu gura plină #i o e2presie #ovăielnică, apoi îi urmea>&i pe o"iţeri a"ară,
u#ile duble, masive de stejar se închid scai t!ind, iar cantina răsu"lă domol si revine la viată&
Cade tatăl lui %einhard $ohlmann& Cade tatăl lui Zail $esterholzer& Cade tatăl lui Martin =urLhard,
iar Martin
O 4u ltmor
spune tuturor
toate p!nă -lachiar
urmăînmult
searaprea
zileicur!ndR
c!nd "usese
spunebătut pe unui
el& Cine n-ar -"icăonorat
e "ericit&
să cadă în luptăR )ă "ie o
piatră de pavaj pe drumul spre victorieR $erner se uită în ochii lui Martin după vreo urmă de tulburare, dar
n-o găse#te&
$erner e asaltat "recvent de îndoieli& 'uritate rasiala, puritate politică O =astian se declară oripilat de
orice "orma de corupţie #i totu#i, se întreabă $erner în miez de noapte, nu tot un "el de corupţie e #i viaţaR
n copil se na#te, iar viaţa se dezlănţuie asupra lui& îi ia unele lucruri, îl îndeasă cu altele& *iecare
îmbucătură, "iecare particulă de lumină care intră în ochi O corpul nu poate "i niciodată pur& Dar
comandantul insistă asupra acestui lucru, e #i motivul pentru care %eichul le măsoară nasurile, le compară
culoarea părului&
Entropia unui siste' )nc+is nu sca(e nicio(at&, 4oaptea, $erner ridică ochii spre patul lui *redericL,
spre #ipcile subţiri #i salteaua mizeră, pătată& Acum, acolo doarme alt băiat, Dieter *erdinand, un băietan
scund #i v!njos din *ranL"un care "ace tot ce i se spune cu o "erocitate înspăim!ntătoare&
Cineva tu#e#te, altcineva geme& ndeva, dincolo de lacuri, un tren î#i sloboze#te #uierul singuratic&

)pre răsărit,
"rontului, trenurile
îndelung se îndreaptă
umblate& Chiar mereu sprecerăsărit,
#i în timp dincolo
el doarme, de coamele
trenurile dealurilor&
se mi#că& )e duc
Catapultele către liniile
istoriei trec
huruind&
$erner î#i leagă #ireturile bocancilor, c!ntă c!ntecele #i măr#ăluie#te, mai puţin din simţul datoriei c!t
dintr-o dorinţă consumată de a "i con#tiincios& =astian trece printre r!ndurile de băieţi care-#i iau cina&
O Ce e mai cumplit ca moartea, băieţiR
n biet cadet trebuie să ia poziţia de drepţi&
O a#itateaU
O a#itatea, încuviinţează =astian, iar băiatul se a#ază, în timp ce comandantul î#i vede greoi de
drum, d!nd din cap ca pentru sine, mulţumit& în ultima vreme, comandantul vorbe#te tot mai intim despre
*iihrer #i despre cele mai recente nevoi ale acestuia - rugăciuni, ţiţei, loialitate& *uhrerul are nevoie de
oameni de nădejde, de electricitate, de piele pentru încălţăminte& $erner începe să-#i dea seama, în pragul
v!rstei de #aisprezece ani, că *uhrerul are, de "apt, nevoie de băieţi& Qi- ruri-#iruri de băieţi, să urce pe
banda rulantă& 'entru *iihrer renunţăm la sm!nt!nă, la somn, la aluminiu& %enunţăm la tatăl lui %einhard
$ohlmann, la tatăl lui Zarl $esterholzer #i la tatăl lui Martin =ucLhard&
în martie :@;8, doctorul 5auptmann îl cheamă pe $erner în biroul lui& 'e podea zac împră#tiate lăzi
pe jumătate pline& C!inii nu se zăresc nicăieri& =ărbatul mărunţel se plimbă prin încăpere #i nu se opre#te

8F<
dec!t atunci c!nd $erner î#i anunţă prezenţa& Arată de parcă ceva ce nu poate controla l-ar înghiţi încetul
cu încetul&
O Am "ost chemat la =erlin& rmează să-mi continui munca de acolo&
O a "i a#a cum aţi visat, domnule& Cele mai bune echipamente, cele mai bune minţi&
O Asta e tot, spune doctorul 5auptmann&
$erner iese pe coridor& A"ară, în curtea pudrată cu zăpadă, treizeci de elevi din primul an aleargă pe
loc, su"l!nd pe gură aburi e"emeri& /ribilul =astian cel dolo"an, cu bărbia unsuroasă, urlă ceva& %idică un
braţ scurt, iar băieţii se întorc pe călc!ie, ridică pu#tile deasupra capetelor #i aleargă #i mai vioi pe loc, cu

genunchii
/ vizită scăpăr!nd în lumina lunii&
)oneria electrică sună pe rue auborel, numărul ;& (tienm e=lanc, Madame M!nec #i Marie-aure se
opresc din mes tecat în acela#i timp, toţi cu acela#i g!nd1 M-au prins& 'ostul de radio din pod, "emeile din
bucătărie, cele o sută de dru muri la plajă&
O A#tepţi pe cinevaR întreabă (tienne&
O 'e nimeni, răspunde Madame M!nec& *emeile ar ban la u#a bucătăriei&
)oneria se aude iar&
)e duc toţi trei în vestibul& Madame M!nec deschide u#a
'oliţi#ti "rancezi, doi la număr& Au venit, spun ei, la cerc rea Muzeului de storie 4aturală din 'aris&
=ocănitul tălpiloi lor pe sc!ndurile din vestibul pare să răsune at!t de tare înc!i geamurile par în pericol să
se "acă ţăndări& 'rimul poliţist mă n!ncă ceva - un măr, hotără#te Marie-aure& Celălalt miroase a loţiune
de după ras& Qi a "riptură& Ca după un ospăţ&
+oţi cinci - (tienne, Marie-aure, Madame M!nec #i cei doi bărbaţi - se a#ază la bucătărie, în jurul
mesei
Opătrate& =ărsau
'e drept baţii
pe re"uză "ar"uria
nedrept, cert e cu
că tocană o"erită& 'rimul
a "ost condamnat î#i "urt
pentru drege glasul&
#i conspiraţie, spune el&
O +oţi deţinuţii, politici sau de alt "el, sunt pu#i la muncă, chiar dacă sentinţa nu prevede asta&
O Muzeul a scris gardienilor #i directorilor de închisoare din toată .ermania&
O 4u #tim încă e2act la ce închisoare e&
O Credem că ar putea "i =reitenau&
O )untem siguri că n-a "ost un proces corect&
ocea lui (tienne urcă în spirală pe l!ngă Marie-aure&
O ( o închisoare bunăR Adică mai bună ca alteleR
O Mă tem că nu e2istă închisori germane bune&
'e stradă trece un camion& a cincizeci de metri, marea îmbrăţi#ează 'lage du Mole& 4u "ac dec!t să
rostească ni#te uirbe, se g!nde#te ea, #i vorbele nu sunt altceva dec!t ni#te Minete pe care oamenii ă#tia le
modelează din su"lare, vapori imponderabili cărora le dau drumul să se risipească #i să moară n aerul
bucătăriei&
OAţi bătut at!ta drum ca să ne spuneţi ceea ce #tim deja, pune ea&
Madame M!nec o ia de m!nă&
O 4u #tiam de locul ăsta, =ritenau, mormăie (tienne&
O e-aţi spus celor de la muzeu că a reu#it să strecoare două scrisori #i să vi le trimităR întreabă
primul poliţist&
O e putem vedeaR întreabă al doilea&
(tienne iese din cameră, mulţumindu-se să creadă că cineva preluase cazul& Ar trebui să se bucure #i
Marie-aure, dar ceva n dă de bănuit& î#i aduce aminte de ceva ce-i spusese tatăl ei
:&:'aris, în prima noapte a invaziei, în timp ce a#teptau un ircn. iecare )i p&ete pielea,
'rimul poliţist s"!#ie cu dinţii pulpa mărului& /are se uită
:&:eaR 'entru că e at!t de aproape de ei, se simte slăbită&
 tienne se întoarce cu ambele scrisori #i ea îi aude pe bărbaţi i um î#i pasează paginile între ei&
O înainte să plece, a pomenit cevaR
O )-a re"erit la vreo activitate sau la vreo însărcinare mai specială, de care ar trebui să #tim #i noiR

Au o "ranceză
picioarele celui (e "oarte
l*ng& bună,
tine nu"oarte
curgepariziană, dar cine
acelai s*nge ca )n#tie
aledetale
partea nu po#i0ac&
cui suntR
, atunci a%eaprin
nici ra#ele
un "el (ei

8F
)ncre(ere, Marie-aure are senzaţia că totul e comprimat, subacvatic, ca #i cum toţi cinci ar "i "ost
cu"undaţi într-un acvariu tulbure, plin p!nă la re"uz cu pe#ti care-#i tot "reacă aripioarele între ei în timp ce
înoată&
O +atăl meu nu e hoţ, spune ea&
M!na lui Madame M!nec o str!nge pe a ei&
O 'ărea îngrijorat pentru slujba lui, pentru "iica lui& 'entru *ranţa, desigur& Cine n-ar "iR
O Mademoiselle, spune primul bărbat&  se adresează direct lui Marie-aure& 4u a pomenit nimic
deosebitR

O
O 4imic&
a muzeu avea multe chei&
O A predat cheile înainte să plece&
O 'utem vedea lucrurile pe care le-a adus aici cu elR
O alizele, poateR adaugă al doilea bărbat&
O Qi-a luat rucsacul cu el c!nd l-a chemat directorul im poi, spune Marie-aure&
O Dar putem arunca o privire, totu#iR
Marie-aure simte cum cre#te gravitaţia din cameră& /& 
ce-or spera să găseascăR (a î#i imaginează echipamentul radio a"lat sus, deasupra ei1 micro"on, aparat de
emisie-recepţie, toi "elul de cadrane, butoane #i cabluri&
O ă rog, spune (tienne&
=ărbaţii iau la r!nd cameră cu cameră& (tajul al treilea, al p&i trulea, al cincilea& a etajul #ase, intră în
"ostul dormitor ,il bunicului ei, deschid dulapul imens, cu u#ile lui masive, apoi traversează holul, se uită la
macheta ora#ului )aint-Malo din camera lui Marie-aure, #u#otesc între ei, apoi coboară scărili bocănind&

"ăcute4usul
punCedec!t
cautăoînsingură
posesiaîntrebare& ntr-un dulap de l&i etajul al doilea sunt vreo trei steaguri ale *ranţei,
lui (tienneR
O -aţi e2pus pericolului păstr!ndu-le, spune al doile&i poliţist&
O 4u v-ar conveni ca autorităţile să vă considere terori#ti, spune primul bărbat& Au "ost persoane
arestate pentru mai puţin& .reu de spus dacă se dorise a "i un comentariu bine voitor sau o ameninţare& a
tati s-o "i re"eritR se întreab&i Marie-aure&
'oliţi#tii î#i încheie percheziţia, le urează noapte bună c!t se poate de politicos #i pleacă&
Madame M!nec î#i aprinde o ţigară&
+ocana lui Marie-aure s-a răcit&
(tienne b!jb!ie la grătarul sobei& Aruncă steagurile în "oc, unul după altul&
O 4u mai vreau& 4u mai vreau, spune el, din ce în ce mai urc. 4u aici&
O 4-au găsit nimic& 4-au ce găsi, se aude vocea lui Ma-  l&iine M!nec&
Mirosul înţepător de bumbac ars umple bucătăria& nchiul i i spune1
O *ă dumneata ce crezi cu viaţa dumitale, Madame& Ai lost mereu alături de mine #i voi încerca să "iu
#i eu alături de dumneata& Dar să nu mai "aci asemenea lucruri în casa asta& Qi să nu le mai "aci cu nepoata
mea&
=roasca "ierbe
în săptăm!nile care urmează, atitudinea lui Madame Mano răm!ne per"ect cordială& Aproape în "iecare
dimineaţă, M plimbă cu Marie-aure pe plajă, o ia cu ea la piaţă& Dar pan absentă, îi întreabă pe Marie-
aure #i (tienne de sănătate i u politeţe desăv!r#ită, le dă bună dimineaţa ca unor străini Deseori, dispare
c!te jumătate de zi&
După-amiezile lui Marie-aure devin mai lungi, mai soli tare& într-o seară, stă la masa de bucătărie, în
timp ce unchiul ei îi cite#te cu voce tare&
Ou&le (e 'elc sunt )nestrate cu o %italitate greu (e i'aginai nele specii au "ost g&site congelate )n
locuri 'asi%e (e g+ea#l i totui. su ac#iunea c&l(urii. i$au putut relua acti%itatea,
(tienne se opre#te&
O Ar trebui să pregătim cina& )e pare că Madame nu seva întoarce în seara asta& 4ici unul, nici altul
nu se clintesc (l mai cite#te o pagină& Au "ost #inu#i cu anii in "lacoane i totui. c*n( au (at (e u'eeal&.
au )nceput s& se t*rasc&. )ntr$o "or'& (e ile 'ari,,, C+iar atunci c*n( carapacea se sparge. a c+iar se
pier( uc&#i (in ea. (up& un anu'it inter%al (e ti'p, onele %&t&'ate se re"ac printr$o (epunere (e

8FB
'aterie cornoasa )n punctele (e "ractur&,
O Mai sunt speranţe #i pentru mineU spune (tienne #i r!de, iar Marie-aure î#i aminte#te că unchiul ei
nu "usese în totdeauna at!t de "ricos, că avusese o viaţă înainte de acest război, cum avusese #i înainte de
celălalt& Că "usese pe vremuri un t!năr care trăia pe lume #i o iubea la "el cum o iube#te ea acum&
într-un t!rziu, Madame M!nec intră pe u#a bucătăriei, o încuie în urma ei, (tienne îi spune Jbună
searaV destul de rece, iar Madame M!nec îi răspunde la "el, după c!teva clipe& ndeva, în ora#, nemţii
încarcă arme sau beau coniac, iar istoria a devenit un "el de co#mar din care Marie-aure îsi do-
>>

re#te cu disperare să se trezească&


Madame M!nec ia o oală din suportul suspendat #i o umple cu apă& Cuţitul ei pătrunde în carto"i, după
sunet, iar tăi#ul love#te "undul de lemn de sub ei&
O +e rog, Madame, spune (tienne& asă-mă pe mine& (#ti  r!ntă de oboseală&
Dar nu se ridică de la masă, iar Madame M!nec continuă să taie carto"i #i Marie-aure o aude cum îi
împinge în apă cu latul cuţitului c!nd termină& +ensiunea din cameră îi provoacă ameţeli lui Marie-aure,
ca #i cum ar simţi rotaţia planetei&
O Ai scu"undat vreun submarin german aziR mormăie  tienne& Ai aruncat în aer vreun tanc nemţescR
Madame M!nec deschide cu putere u#a răcitorului& Marie-  aure o aude cum caută printr-un sertar& n
chibrit scapără? se aprinde o ţigară& în scurt timp, în "aţa lui Marie-aure apare
9 "ar"urie cu carto"i ne"ierţi& 'ipăie tăblia mesei, căut!nd o "ur-
: uliţă, dar nu găse#te&
O (tienne, ai idee ce se înt!mplă dacă arunci o broască într-o oală cu apă care "ierbeR întreabă
Madame M!nec din celălalt capăt al bucătăriei&
O )unt sigur că ai să ne spui dumneata&
O )are a"ară& Dar #tii ce se înt!mplă c!nd pui broasca într-o oală cu apă rece, apoi o la#i să se
încălzească înceti#orR Qtii ce se înt!mplă atunciR
Marie-aure a#teaptă& Din carto"i ies aburi&
O =roasca "ierbe, spune Madame M!nec&
/rdine
n băiat de unsprezece ani în ţinută militară completă îl anunţă pe $erner că e chemat în biroul
comandantului& $erner a#teaptă pe o bancă de lemn, cuprins de un sentiment cresc!nd de panică& 'robabil
că bănuiesc ei ceva& 'oate că au descoperit vreun amănunt despre srcinile lui pe care nici măcar el nu-l
#tie, ceva compromiţător& î#i aduce aminte de
ziua c!nd "runta#ul intrase pe u#a casei de copii, ca să-l con
ducă acasă la 5err )iedler1 certitudinea că instrumentele %eicli
ului puteau vedea prin pereţi, prin piele, p!nă-n stră"undul
su"letului "iecărui cetăţean&
N
După c!teva minute, secretarul comandantului îl cheam&i înăuntru, lasă pi2ul din m!nă #i se uită la
$erner peste birou, ca #i cum băiatul ar "i parte dintr-un #ir nes"!r#it de probleme banale, a căror rezolvare
cade în seama lui&
O Cadet, ni s-a adus la cuno#tinţă "aptul că v!rsta du mitale a "ost consemnată incorect&
O DomnuleR
O Ai optsprezece ani& 4u #aisprezece, a#a cum ai pretins&
$erner e perple2& Absurditatea sare în ochi1 p!nă #i băieţii
de paisprezece ani îl întrec în înălţime&
O *ostul nostru pro"esor de #tiinţe tehnice, doctorul 5aupt mann, ne-a atras atenţia asupra acestei
discrepanţe& (l s-a îngrijit să "ii trimis la o divizie specială tehnologizată a $ehr machtului&
O / divizie, domnuleR
O +e a"li aici printr-o în#elăciune& )ecretarul are un ton unsuros, mulţumit de sine& =ărbia lui e ca #i
ine2istentă& 'e "ereastră se aude "an"ara #colii e2ers!nd un mar# trium"al& $erner vede un băiat cu trăsături
nordice clătin!ndu-se sub greutatea unei tube&
O Comandantul a insistat să "ii pedepsit disciplinar, dar doctorul 5auptmann a "ost de părere că vei "i
dornic să-ţi pui talentele în slujba %eichului& )ecretarul scoate de sub birou o uni"ormă împachetată O gri-

8F@
ardezie, cu un vultur pe piept #i Liten pe guler& Qi o cască neagră-verzuie, ca un vas pentru cărbuni, în
mod evident prea mare&
*an"ara porne#te în "orţă, apoi se opre#te& nstructorul "an"arei strigă nume&
)ecretarul comandantului spune1
O (#ti "oarte norocos, cadet& ( o onoare să sluje#ti pe ront&
O C!nd, domnuleR
O în două săptăm!ni vei primi instrucţiuni& Asta e tot&
'neumonie
'rimăvara bretonă #i un mare val de umezeală iau cu asalt coasta& Ceaţă pe mare, ceaţă pe străzi, ceaţă
în minte& Madame M!nec se îmbolnăve#te& C!nd Marie-aure îi pune m!na pe piept, are senzaţia că
sternul ei emană căldură, ca #i cum ar "ierbe pe dinăuntru& %ăsu"larea i se dezintegrează în oceane de tuse&
O Mă uit la sardine, bolborose#te Madame& Qi la termite, #i la ciori&&&
(tienne cheamă un doctor care prescrie odihnă, aspirină #i ni#te bomboane movulii aromate& Marie-
aure stă cu Madame în perioada cea mai critică, momente ciudate c!nd m!inile "emeii devin "oarte reci #i
începe să spună că mersul lumii depinde de ea& (a conduce tot, dar nimeni nu #tie& ( o povară colosală,
spune ea, să "ii responsabil pentru toate mărunţi#urile, pentru "iecare prunc născut, pentru "iecare "runză
care cade din "iecare copac, pentru "iecare val care se sparge pe plajă, pentru "iecare "urnică pe drumul ei&
ndeva în ad!ncurile vocii lui Madame, Marie-aure aude zgomot de apă1 atoli, arhipelaguri, lagune
#i "iorduri&
(tienne se dovede#te a "i un in"irmier grijuliu& Comprese, supă, din c!nd în c!nd c!te o pagină din
'asteur sau %ous- seau& / atitudine care-i arăta că-i iertase toate păcatele trecute sau prezente& / învele#te
pe Madame în plăpumi, dar tremuratul ei devine at!t de ad!nc, de intens, înc!t în cele din urmă ia de pe
podea covorul cel mare #i greu #i-o acoperă cu el&
0rag& Marie$Laure.
Au sosit pac+etele %oastre. (ou& cu totul. tri'ise la c*te%a lo' (istan#&, Eprea pu#in s& spun c& '$a'
ucurat, M$au l&sat N&] p&stre periu#a (e (in#i i piept&nul. (ar nu i +*rtia )n car erau )n%elite, Nici
s&punul, Ce ine ar "i "ost (ac&$'i l&sau F.i punull Ne$au spus c& ur'au s& ne tri'it& la o "aric& (e c'
colat*. (ar era (e carton, Toat& iua pro(uce' carton, La ce Ic & N treui at*t (e 'ul#i
Marie$Laure. eu a' "ost toat& %ia#a purt&torul c+eilor, Acu' le au( orn&in( (i'inea#a. c*n( %in s&
ne ia. i (e "iecare (ai,i '& caut )n uunare. (ar sigur c& sunt goale,
C*n( %ise. %ise c& sunt la 'ueu,
Mai #ii 'inte ilele tale2 C*n( g&seai 'ereu (ou& lucruri >N] 'as& c*n( te treeai2 )'i pare r&u c& a
ieit aa, 0ac& %ei %rea s& )n#elegi %reo(at&. s& te ui#i )n casa lui Etienne. )n&untrul casei, ?tiu c& %ei lua
(eciia un&, 0ei 'i$a "i (orit un (in 'ai ac&t&rii,
)ngerul 'eu %a pleca. aa c& o s&$#i tri'it asta. (ac& pot Nu$'i "ac griji pentru tine. tiu c& eti "oarte
(eteapt& i c& ic "ereti (e pericole, ?i eu '& "eresc. aa c& s& nu$#i "aci griji, Mul #u'ete$i lui Etienne
c&$#i citete asta, Mul#u'ete$i )n ini'a la su"letului curajos care ia scrisoarea asta (e la 'ine i o a(un
p*n& la tine,
T&ticul t&u
+ratamente
Doctorul lui von %umpel spune că se "ac cercetări "ascinante asupra gazelor iritante& Că sunt e2plorate
proprietăţile antitumorale ale multor substanţe chimice& 'rognosticul e optimist1 la subiecţii testaţi, s-a
constatat mic#orarea tumorilor lim"atice& Dar injecţiile îi provoacă lui von %umpel stări de slăbiciune #i
ameţeală& n zilele de după tratament, cu greu reu#e#te să se pieptene #i să-#i convingă degetele să-i încheie
i&iina& Qi mintea îi joacă "este& ntră într-o cameră #i uită ce i&iută acolo& )e uită "i2 la un superior #i uită ce-
i spusese acesta în urmă cu c!teva clipe& 0gomotele ma#inilor care trec sunt ca ni#te dinţi de "urculiţă pe
nervii lui&
în seara asta, se învele#te în păturile hotelului, comandă supă #i des"ace un colet de la iena&
=ibliotecara #oricie, îmbrăcată în maro, îi trimisese e2emplare din +avernier #i )tree- tcr, ba chiar - lucru
cu adevărat remarcabil - ni#te copii #apirogra"iate după Ge''aru' et lapi(u' +istoria a lui de =oodt din
:<9;, scrisă integral în latină& +ot ce putuse găsi despre Marea de *lăcări& în total, nouă paragra"e&

Are nevoie de toată puterea de concentrare pentru a înţelege te2tele& / zeiţă a păm!ntului care se
 +rese germ&E&

8;9
îndrăgostise de un >&eu al mării& n prinţ care se vindecase după ni#te răni catastro"ale #i care domnise într-
un nor de lumină& on %umpel închide ochii #i vede o zeiţă cu păr de "oc gonind prin tuneluri subterane,
lăs!nd în urmă o d!ră strălucitoare de "lăcări& Aude un preot ară limbă care spune -&str&torul pietrei %a "i
ne'uritor, îl aude pe tatăl lui spun!nd1 -ri%ete ostacolele ca pe nite anse. !ein+ol(, -ri%ete$le ca pe
nite surse (e inspira#ie,
%ai
+imp de c!teva săptăm!ni, Madame M!nec se simte mai bine& îi promite lui (tienne că o să ţină cont
de v!rsta ei, n-o să mai încerce să "ie de toate pentru toţi, să ducă războiul de una singură& într-o zi de la
începutul lui iunie, la aproape doi ani bătuţi pe muchie de la invadarea *ranţei, iese cu Marie- aure la
plimbare pe un c!mp de morcovi sălbatici, la est de )aint-Malo& Madame M!nec îi spusese lui (tienne că
se duc după căp#uni la piaţa din )aint-)ervan, dar Marie-aure e sigură că, pe drum, c!nd se opriseră să
salute o "emeie, Madame lăsase un plic #i luase altul&
a propunerea lui Madame, stau am!ndouă culcate în iarbă, iar Marie-aure ascultă albinele
scormonind în "lori #i încearcă să-#i imagineze rutele lor a#a cum i le descrisese (tienne1 "ieca i c
lucrătoare urmează un mic "lu2 ol"activ, caută semnale uliu violete în "lori, umple co#urile de pe picioarele
dinapoi cu gu unţi de polen, apoi, beată #i grea, î#i croie#te drum spre casa
De unde #tiu albinutele astea ce roluri le revinR
NN
Madame M!nec se descalţă, î#i aprinde o ţigară #i scoale un geamăt de satis"acţie& nsectele zumzăie1
viespi, sir"ide, o libelulă care trece în zbor O (tienne a învăţat-o pe Marie-auu să le recunoască pe
"iecare după zgomotul pe care-l "ace&
O Ce-i aia ma#ină de multiplicat, MadameR
O Ceva care ajută la scos mani"este&
O
O Qi ce de
4-ai legătură
ce să-ţiare cutu"emeia
baţi capul cu
cu care
astea,ne-am înt!lnitR
drăguţă&
4i#te cai nechează, iar dinspre mare adie o briză suavă,
răcoroasă #i plină de arome&
O MadameR (u cum arătR
O Ai mii #i mii de pistrui&
O +aţi spunea că sunt ca stelele de pe cer& Ca merele din tr-un pom&
O )unt ni#te puncti#oare maronii, copilă& Mii de puneţi soare maronii&
O )ună a ceva ur!t&
O a tine, sunt "rumoase&
O Madame, crezi că în rai o să-l vedem pe Dumnezeu
"ată-n "atăR
NN
O +ot ce se poate&
O Dar dacă e#ti orbR
N O Mă g!ndesc că, dacă o vrea Dumnezeu să vedem, o să vedem&
O nchiul (tienne spune că raiul e ca păturica de care se agaţă sugarii& 0ice că oamenii au urcat cu
avioanele la zece Lilometri deasupra păm!ntului #i n-au găsit nici o împărăţie acolo& 4ici porţi, nici îngeri&
Madame M!nec izbucne#te într-o tuse aspră, care o "ace pe Marie-aure să se cutremure de spaimă&
O +e g!nde#ti la tatăl tău, spune ea într-un s"!r#it& +rebuie să ai încredere că tatăl tău se va întoarce&
O Dumneata nu te saturi niciodată să crezi, MadameR 4 u vrei niciodată doveziR
Madame M!nec pune o m!nă pe "runtea lui Marie-aure& M!na masivă care-i evocase la început o
m!nă de grădinar . II I de geolog&
O 4iciodată să nu-ţi pierzi credinţa& Asta-i lucrul cel mai important&
Morcovii sălbatici se leagănă în rădăcinile lor pivotante,
i&ir albinele îsi văd hotăr!te de treabă& =ine-ar "i ca viata să "ie
NI

i .1 un roman de 3ules erne, se g!nde#te Marie-aure, ca să poţi da paginile înainte c!nd te împinge nevoia
#i să a"li ce se va înt!mpla&
O MadameR
O Da, Mărie&
O Ce crezi că se măn!ncă în raiR

8;:
O 4u #tiu dacă în rai ai nevoie de m!ncare&
O 4u e m!ncareR Asta nu prea e pe placul dumitale, nuR Dar Madame M!nec nu r!de, cum se a#tepta
Marie-aure&
4u spune nimic& )e aude cum inspiră #i e2piră h!r!it&
O +e-am supărat cu ceva, MadameR
O 4u, copilă&
O )untem în pericolR
O 4u mai mult dec!t de obicei&
arba se leagănă #i tremură& Caii nechează& Aproape în #oaptă, Madame M!nec spune1
O Acum, că stau să mă g!ndesc, copilă, cred că raiul e cam a#a ca acum&
*redericL
$erner î#i cheltuie#te ultimii bani pe un bilet de tren& După-amiaza e destul de senină, dar =erlinul
pare să re"uze lumina soarelui, ca #i cum clădirile sale ar "i devenit mai triste, mai murdare #i mai pătate în
lunile scurse de la ultim,i lui vizită& De#i probabil că nu se schimbaseră dec!t ochii can le priveau&
$erner nu sună imediat la u#ă, ci dă de trei ori ocol cl&i dirii& +oate "erestrele apartamentelor sunt la "el
de întunecoase 4u-#i dă seama dacă sunt neluminate sau acoperite& a "n care ocol, trece la un moment dat
pe l!ngă vitrina plină cu manechine dezbrăcate a unui magazin #i, de#i e con#tient i .1 e doar o iluzie optică,
ochii lui văd de "iecare dată acelea#i cadavre at!rnate de "ire&
în s"!r#it, sună la soneria de la numărul doi& 4u-i deschidN nimeni #i-#i dă seama, după plăcuţele cu
nume, că ei nu mai stau la numărul doi& 4umele lor apare la numărul cinci&
)ună& Dinăuntru îi răspunde un t!r!it&
i"tul nu "uncţionează, a#a că urcă pe scări&
#a se deschide& *anni& Cu "aţa ei pu"oasă #i pielea at!r n!ndu-i în "alduri pe braţe& )e uită la el cum s-
ar uita o pci soană captivă la alta a"lată în aceea#i situaţie& Apoi, dintr o cameră iese mama lui *redericL, în
echipament de tenis&
O ai, $ernerU
+imp de c!teva clipe, se cu"undă într-o reverie chinuită, îu mijlocul mobilelor elegante, unele
în"ă#urate în pături groas de l!nă& /are dă vina pe elR îl consideră parţial responsabil1 'oate chiar este& Dar
ea se dezmetice#te #i-l sărută pe am!ndoi obrajii, iar buza de jos îi tremură u#or& Ca #i cum apariţia lui o
st!njene#te în încercarea de a ţine la distanţă ni#te umbre&
O 4-o să te recunoască& 4u încerca să-i aduci aminte& / să-l tulburi& Dar e#ti aici& Cred că nu-i puţin
lucru& (u tocm?u ie#eam, îmi pare "oarte rău că nu pot răm!ne& )ă-l conduci tu, *anni&
Menajera îl conduce într-un salon somptuos, cu ornamente de ghips întinz!ndu-se în v!rtejuri pe tot
tavanul, cu pereţii zugrăviţi într-un albastru delicat, în nuanţa cojii de ou& +a blourile nu sunt agăţate încă,
ra"turile a#teaptă, goale, iar pe podea sunt cutii de carton deschise& *redericL stă la o masă
i II tăblie de sticlă din "undul camerei, iar at!t camera, c!t #i b&iiatul par mici în mijlocul acelui talme#-
balme#& ( pieptănat « II o cărare severă într-o parte, iar căma#a largă de bumbac i .1 boţit la umeri,
"ac!ndu-i gulerul să se str!mbe& 4u ridică ochii spre musa"irul său&
'oartă aceia#i ochelari cu rame negre& Cineva îi dăduse să
măn!nce, lingura a rămas pe masa de sticlă #i resturi de terci
de ovăz s-au lipit de mustăţile lui *redericL #i de suportul
pentru "ar"urie, un obiect din l!nă decorat cu "iguri vesele de
i opii rumeni în obraji, încălţaţi cu saboţi& $erner nu suportă
&&i-l vadă asa&
>

*anni se apleacă, mai îndeasă trei linguri în gura lui *re- dericL, îl #terge pe bărbie, ia suportul pentru
"ar"urie #i iese pe o u#ă batantă care dă, probabil, în bucătărie& $erner stă cu m!inile încruci#ate în "ata
curelei&
y y

y
n an& Chiar si mai mult& $erner îsi dă seama că *re-
y

dericL deja se bărbiere#te& )au îl bărbiere#te altcineva&


O )alut, *redericL&
*redericL dă capul pe spate #i se uită în direcţia lui $erner cu lentilele lui murdare a#ezate pe nas&
O )unt $erner& Mama ta spunea că probabil nu-ţi aduci aminte& )unt prietenul tău de la #coală&
*redericL nu pare să se uite at!t la $erner, c!t mai degrabă prin el& 'e masă e un teanc de h!rtii pe care

8;8
o m!nă neîndem!natică a desenat o spirală grosolană, st!ngace&
O +u ai "ăcut astaR $erner ridică desenul de deasupra teancului& )ub el mai e o spirală, #i încă una,
treizeci sau pa- ruzeci de spirale, toate ocup!nd c!te o pagină întreagă, toate cu acelea#i linii rigide&
*redericL î#i lasă bărbia în piept, poate într-un gest de încuviinţare& $erner se uită în jur1 o ladă, o cutie cu
p!nzeturi, albastrul pal al pereţilor #i albul opulent al lambriurilor& )oarele t!rziu pătrunde prin "erestrele
înalte, "ranţuze#ti, iar aerul are gust de argintărie lustruită& Apartamentul ăsta de la etajul cinci e, într-
adevăr, mai reu#it dec!t cel de la etajul al doilea O are tavane înalte, cu ornamente din tablă stanţată #i
stuc1 "ructe, "lori, "runze de bananier&

=uzape
picur!nd luih!rtie
*redericL
Cumenustr!mbă, i se văd
mai suportă să-ldinţii
vadăde sus$erner
a#a, #i un "ir de salivă
cheamă i se scurge
menajera& în apare
*anni jos pepe
bărbie,
u#a batantă&
O nde e cartea aiaR întreabă el& Cea cu păsăriR Cu co pertă aurieR
O 4u cred că am avut vreodată o ast"el de carte&
O =a da&&&
*anni se mulţume#te să clatine din cap #i să-#i împreuneze degetele pe #orţ&
$erner scoate capacele cutiilor #i se uită înăuntru&
O +rebuie să "ie pe-aici, pe undeva&
*redericL s-a apucat să deseneze o nouă spirală pe o "oaie goală&
O / "i aiciR
*anni vine l!ngă $erner #i-i îndepărtează m!na de lada pe care se pregătea s-o deschidă&
O 4u cred că am avut vreodată o ast"el de carte, repetă ea&
$erner începe să simtă m!ncărimi în tot corpul& A"ară, în
"aţa "erestrelor imense, teii "reamătă& umina slăbe#te& a două cvartale depărtare, o "irmă neluminată de

pe o*anni retras6erlinul
clădires-aspune1 "u'ea&
deja înapoi uno,
în bucătărie&
$erner se uită la *redericL cum desenează încă o spirală grosolană, cu creionul str!ns în pumn&
O 'lec de la )chulp"orta, *redericL& Mi-au schimbat ei v!rsta #i mă trimit pe "ront&
*redericL ridică creionul, se g!nde#te, apoi reia desenul&
O în mai puţin de o săptăm!nă&
*redericL dă din gură de parcă ar mesteca aer&
O (#ti "oarte drăguţă, spune el& 4u se uită direct la $erner, iar cuvintele lui sună mai mult a gemete&
(#ti drăguţă, mami, "oarte drăguţă&
O (u nu sunt mami, #uieră $erner& *iaide, haide& (2presia lui *redericL e c!t se poate de sinceră&
ndeva în bu- i iltărie, menajera ascultă& 4u se aud alte zgomote, nici tra"ic, nici avioane, nici trenuri, nici
radiouri, nici năluca lui *r!u )chHartzenberger scutur!nd cu#ca li"tului& 4ici strigături, nici c!ntece, nici
steaguri de mătase, nici "an"are, nici trompete, nici mamă, nici tată, nici comandanţi cu degete lunecoase
pe care să #i le plimbe pe spinarea lui& /ra#ul pare încremenit, ca #i cum toată lumea ar a#tepta să "acă
cineva un pas gre#it&
$erner se uită la albastrul pereţilor #i se g!nde#te la -&s&ri (in A'erica. b!tlanul cu creastă galbenă,
pitulicea de ZentucLy, tangara stacojie, minunăţii de păsări una #i una, iar *redericL răm!ne cu privirea
aţintită undeva într-un plan secund teribil, cu am!ndoi ochii ca ni#te bălţi în care $erner nu se-n- dură să se
uite&
%ecidivă
a s"!r#itul lui iunie :@;8, pentru prima oară de c!nd zăcuse cu "ebră, Marie-aure n-o găse#te pe
Madame M!nec în bucătărie c!nd se treze#te& ( posibil să "i plecat deja la piaţăR Marie-aure îi bate la u#ă,
a#teaptă preţ de o sută de bătăi de inimă& Deschide u#a din spate #i strigă în stradă& / dimineaţă caldă,
splendidă de iunie& 'orumbei #i pisici& %!sete stridente de la o "ereastră din vecini&
O MadameR
nima îi bate tot mai repede& =ate iar la u#a lui Madame M!nec&
O MadameR
C!nd intră în cameră, aude mai înt!i h!r!itul& Ca un val obosit care răscole#te pietre în plăm!nii
bătr!nei& Dinspre pat vine un miros acru de sudoare #i urină& M!inile ei găsesc "aţa lui Madame, iar obrazul
bătr!nei e at!t de "ierbinte înc!t degetele lui Marie-aure se retrag ca arse& mpleticindu-se, se precipită pe
scări în sus, strig!nd1 JnchiuleU nchiuleU ::, în

8;F
timp ce în mintea ei întreaga casă capătă o culoare stacojii acoperi#ul se pre"ace în scrum, iar "lăcările
macină pereţii&
(tienne se lasă în genunchii lui #ubrezi l!ngă Madame apoi dă "uga la tele"on #i spune c!teva cuvinte&
)e întoarce in pas alergător la căpăt!iul lui Madame M!nec& în următoaie&i oră, bucătăria se umple de
"emei, Madame %uelle, Madame *ontineau, Madame 5ebrard& a parter e prea multă lume Marie-aure
urcă #i coboară întruna scările, sus-jos, ca #i cum ar urca #i ar coborî pe spirala unei cochilii gigantice&
Medicul vine #i pleacă, c!nd #i c!nd c!te o "emeie o str!nge pe Mărie aure de umăr cu o m!nă osoasă, iar
la ora două "i2, dupii dangătele clopotelor catedralei, doctorul se întoarce cu un bărbat care nu spune
altceva
stradă, odec!t
a#azăbună ziua,
într-o caretrasă
căruţă miroase
de cai păm!nt
.1
ca pe un#isac
a tri"oi #i care
cu ovăz, o ridică
după pe Madame
care calul M!nec, otropotind,
se îndepărtează duci în
doctorul scoate len jeria de pat #i Marie-aure îl găse#te pe (tienne intr-un colţ al bucătăriei, #optind1
JMadame e moartă& Madame e moartăV&
VI
= august 1944
Cineva în casă
/ prezenţă, o respiraţie& Marie-aure î#i aţinte#te toate sini ţurile asupra u#ii de la intrare, care se a"lă
cu trei etaje mai jos 'oarta casei se închide cu un geamăt, apoi se închide #i u#a de la intrare&
 aude în minte pe tatăl ei "ăc!nd deducţii1 'oarta s-a in chis înaintea u#ii, nu după& Ceea ce înseamnă
că nu-#tiu-cinr ăsta a închis mai înt!i poarta #i abia apoi u#a& ( înăuntru&
î#i simte peri#orii de pe cea"ă zb!rlindu-se&
(tienne ar #ti că a declan#at alarma, Mărie& (tienne te-ar striga deja pe nume&
0gomot de bocanci în vestibul& Cioburi de "ar"urii sc!rţ!ind sub pa#i&
4u e (tienne&
4elini#tea devine aproape insuportabilă& (a încearcă să-#i calmeze mintea, să se concentreze pe
imaginea unei lum!nări care-i arde în centrul cutiei toracice, a unui melc retras în carapacea lui spiralată,
dar inima i se zbate în piept, zv!cniri de "rică îi străbat #ira spinării #i brusc nu mai #tie dacă o per soană cu
vedere normală care s-ar a"la în vestibul #i ar privi în sus de-a lungul scării #erpuite ar putea vedea p!nă la
etajul al treilea& î#i aminte#te de ce-i spusese unchiul, să aibă mare grijă la hoţi, aerul "reamătă de pete #i de
"o#nete-"antomă, iar Marie-aure î#i închipuie cum dă "uga în baia plină de p!nze de păianjen de la etajul
al treilea #i se aruncă pe "ereastră&
=ocanci pe coridor& n vas lovit cu piciorul alunec!nd pe podea& n pompier, un vecin, un soldat
german scotocind lupă m!ncareR
n salvator ar striga după supravieţuitori, ma cherie& +rebuie să te mi#ti& +rebuie să te ascunzi&
'a#ii o iau spre camera lui Madame M!nec& înaintează încet? o "i întuneric& ( posibil să se "i înnoptat
dejaR
+rec patru sau cinci sau #ase sau un milion de bătăi de inimă& Are la ea bastonul, haina lui (tienne, cele
două cutii, cuţitul, cărămida& în buzunarul rochiei e casa miniaturală& S&u piatra înăuntru& în cada din
capătul holului e apă&
Mi#că& Acum&
/ oală sau o tigaie, probabil căzută de la locul ei în timpul bombardamentului, se rostogole#te pe
dalele bucătăriei& (l iese din bucătărie& )e întoarce în vestibul&
%idică-te, ma cherie& %idică-te acum&
)e ridică& Cu m!na dreaptă, găse#te balustrada& (l e la baza scării& (i aproape că-i scapă un ţipăt& Dar,
imediat ce el pune piciorul pe prima treaptă, ea îi recunoa#te călcătura aritmică& nu-pauză-doi, unu-
pauză-doi& ( o călcătură pe care o mai auzise& Qchiopătatul unui plutonier-major cu voce seacă&
Du-te&
Marie-aure pă#e#te cu toată grija de care e în stare& =ucuroasă acum că nu poartă panto"i& nima i se
izbe#te cu at!ta "urie de cu#ca pieptului, înc!t e convinsă că bărbatul de jos o va auzi&
)us, la etajul patru& *iecare pas, o #oaptă& Cinci& 'e palierul de la etajul #ase, se opre#te sub candelabru
#i încearcă să asculte& îl aude pe neamţ care urcă încă trei sau patru trepte, apoi "ace o pauză astmatică&
Apoi continuă să urce& / treaptă de lemn protestează sub greutatea lui - în urechile ei, sună ca
un animălut strivit&
>

(l se opre#te pe palierul de la etajul al treilea, socote#te ea& nde stătuse ea adineauri& !ngă măsuţa
cu tele"onul, podeaua încă păstrează căldura corpului ei& Aerul păstrează răsu"larea ei împră#tiată&
nde să mai "ugăR
Ascunde-te&
n st!nga ei a#teaptă "osta cameră a bunicului ei& în dreapi&i a#teaptă micul ei dormitor, cu geamul
"erestrei "ăcut ţăndăn Drept înainte e toaleta& 'este tot se simte încă un miros slab de "um&
'a#ii lui traversează palierul& nu-pauză-doi, unu-pauză-dm 5orcăie& rcă iar&
Dacă mă atinge, o să-i scot ochii, se g!nde#te ea&
Deschide u#a de la dormitorul bunicului ei #i se opre#u Dedesubt, omul se opre#te iar& /are o auziseR
rcă acum mai repedeR A"ară, în lume, o a#teaptă nenumărate re"ugii O gr&î dini bătute de v!nt verde,
strălucitor? împărăţii de garduri vii păduri cu mări ad!nci de umbră, unde plutesc "luturi cu g!n dul numai
la nectar& +oate inaccesibile pentru ea&
Descoperă uria#ul dulap din "undul camerei lui 5enri, deschide cele două u#i cu oglindă, dă la o parte
cămă#ile vecin at!rnate înăuntru #i culisează u#a "alsă pe care (tienne o me# terise acolo& )e strecoară în
spaţiul minuscul unde se a"la scara care urcă p!nă în pod& Apoi, întinde m!na prin dulap, găse#te u#ile #i le
închide&

:9
'rotejează-mă acum, piatră, dacă e#ti protectoare&
In linite. spune vocea tatălui ei& S& nu "aci nici un go'ot. Cu o m!nă, găse#te toarta pe care o "i2ase
(tienne pe panoul "als din "undul dulapului& +rage la loc panoul, centimetru cu centimetru, p!nă aude
clicul de închidere, apoi trage aer în piept #i-l ţine a#a c!t poate&
Moartea lui $alter =ernd
=ernd bolborosise "ără #ir un ceas încheiat& Apoi tăcuse, iar olLheimer spusese1 JDoamne, ai milă de
sluga taK& Acum însă, =ernd se ridică în #ezut #i cere lumină& îi dau să bea ultimele picături de apă din
prima ploscă& n "iricel i se prelinge pe mustăţi, iar $erner îl urmăre#te cu privirea&
=ernd stă în licărul lanternei #i se uită c!nd la olLheimer, i And la $erner&
O Anul trecut, în permisie, am "ost în vizită la tata, spune el& ( bătr!n? e bătr!n de c!nd mă #tiu& Dar
de data asta, mi & a părut #i mai bătr!n& -a trebuit o ve#nicie numai să traverseze bucătăria& Avea un
pacheţel cu biscuiţi, ni#te biscuiţei ui migdale& -a pus pe o "ar"urie, a pus pur #i simplu pachetul de-a
curmezi#ul "ar"uriei& 4ici eu, nici el nu ne-am atins de ei& J4u trebuie să stai cu mineK, mi-a zis el& J(u
vreau să stai, dar nu e#ti obligat& 'robabil că ai treburile tale& 'oţi să ie#i cu prietenii tăi, dacă vreiK& îmi tot
repeta chestia asta&
olLheimer închide lanterna, iar $erner are presimţirea neagră că ceva cumplit p!nde#te acolo, în
beznă&
O Am plecat, continuă =ernd& Am cobor!t scările #i am ie#it în stradă& 4u aveam unde să mă duc& 4u
aveam cu cine să mă înt!lnesc& 4-aveam prieteni acolo, în ora#& îmi petrecusem toată ziua aia nenorocită în
tren numai ca să-l văd&
: Ear pur #i simplu am plecat&
Apoi tace& olLheimer îl a#ază mai bine pe podea, acope- iindu-l cu pătura lui $erner, iar =ernd moare
la scurt timp după asta&

că o $erner
"ace ca se
să apucă
nu "ie de reparat
nevoit să seradioul& 'oatela că
g!ndească o "ace pentru
olLheimer Eutta,
care-l ducecum
pe îi=ernd
sugerase olLheimer,
intr-un sau poate
colţ #i-i îngroapă
m!inile, pieptul, "aţa sub un morman de cărămizi& $erner ia lanterna în gură #i culege tot ce găse#te1 un
mic ciocan, trei borcane cu #uruburi, un cablu de optsprezece de la o lampă de birou zdrobită& într-un sertar
de"ormat descoperă, printr-o minune, o baterie de zinc-carbon de unsprezece volţi, cu o pisică neagră
imprimată pe o parte& / baterie americană, al cărei slogan promite nouă vieţi& luit, $erner îndreaptă
asupra ei lumina portocalie p!lp!itoare& îi veri"ică bornele& Are încă destul curent& î#i spune în sinea lui că,
atunci c!nd bateria lanternei se va consuma, vor răm!ne cu asta&
îndreaptă masa răsturnată& A#ază pe ea radioul zdrobit& $erner încă nu crede că se mai poate salva
ceva, dar poate că îi e de-ajuns să-#i ocupe mintea cu ceva, cu o problemă i&m trebuie rezolvată& î#i
potrive#te mai bine între dinţi lantenu lui olLheimer& încearcă să nu se g!ndească la "oame sau l&i sete, la
vidul în"undat din urechea st!ngă, la =ernd intr-un colţ, la austriecii de deasupra, la *redericL, la *r!u
(lena, la 3utta, la absolut nimic&
Antenă& )elector& Condensator& în timp ce lucrează, minic a lui e aproape lini#tită, aproape calmă& ( un
act de memorii

Dormitorul detrece
on %umpel la etajul #ase prin camere cu stucatura albă învechită, lămpi antice cu Lerosen,
#chiopăt!nd
perdele brodate, oglinzi =elle (poPue, corăbii închise în sticle #i întrerupătoai& electrice cu butoane, toate
inerte& umina pală de amurg intra piezi# printre #ipci de obloane #i "um în dungi ro#ii, tulburi&
Casa e un adevărat templu închinat celui de-al Doilea m periu& a etajul al treilea, o cadă plină pe trei
s"erturi cu apa a al patrulea, camere total su"ocate de obiecte& Deocamdată, nici o căsuţă de păpu#i&
4ădu#it, urcă la etajul al cincilea +em!ndu-se să nu "i gre#it total& .reutatea din stomac se leagănă ca un
pendul& ată o cameră spaţioasă, bogat decorată, plină ochi cu mărunţi#uri, lăzi, cărţi #i piese mecanice& n
bi rou, un pat, un divan, c!te trei "erestre pe "iecare latură& Ma cheta, nicăieri&
rmează etajul #ase& 'e st!nga, un dormitor ordonat, cu un singur geam #i perdele lungi& / #apcă de
băiat e agăţată pe perete& în "undul camerei se întrezăre#te un #i"onier masiv, plin cu cămă#i cu iz de
na"talină&
)e întoarce pe palier& ( un mic closet aici, o toaletă plină de urină& După asta, un singur dormitor& 'e
toate supra"eţele posibile se în#iră cochilii, cochilii pe pervazuri #i pe măsuţa de toaletă #i borcane cu
pietricele aliniatee pe
piciorul patului, podea,
ceea toateoaranjate
ce căuta, machetădupă un sistem
de lemn obscur,
i ora#ului, dar uite
ascunsă ca aiciU Aici,
un dar& Marepe măsuţa joasă
c!t o masă dede la

::
su"ragerie& 'lină p!nă la re"uz cu case minuscule& Cu e2cepţia unor coji desprinse din tencuială pe străzi,
micul ora# e cu desăv!r#ire intact& Copia e acum mai întreagă dec!t srcinalul& / lucrare disolut splendidă&
în camera "etei& 'entru ea& =ineînţeles&
on %umpel are senzaţia că ajunsese la "inalul victorios al unei lungi călătorii, iar c!nd se a#ază pe
marginea patului #i două săgeţi pornite din vintre îl străbat, dureroase, are sen- timentul straniu că nu se
a"la acolo pentru prima dată, că trăise mtr-o ast"el de cameră, dormise într-un pat grosolan ca ăsta, c
olecţionase pietricele netede #i le ordonase la "el& Ca #i cum lot decorul ăsta îl a#tepta cumva pe el să se
întoarcă&

pune)esăg!nde#te la propriile
îngenuncheze l!ngă lui
el& "iice,
Hai s&lane
c!tg*n(i'
de multlale-ar plăcea săcare
to#i oa'enii vadăiau
uncina
ora#acu'
pe o ,masă& Cea mică
&ir spune& S& nel-ar
g*n(i' la noi. tati,
A"ară, dincolo de "ereastra spartă, de obloanele trase, )aint-Malo e at!t de tăcut, înc!t von %umpel
aude "o#netul propriilor lui bătăi de inimă pun!ndu-i în mi#care peri#orii din urechea internă& Aude "umul
împră#tiindu-se peste acoperi#& Cenu#a a#tern!ndu-se încet& Din clipă-n clipă, tirul va reîncepe& #urel
acum& +rebuie să "ie pe-aici, pe undeva& ( în  rea lui de lăcătu# să se repete& Macheta O e în machetă&
%epararea radioului
$erner în"ă#oară un capăt al "irului în jurul unei ţevi retezate care se înalţă piezi# din podea& Curăţă cu
salivă "irul #i-l încolăce#te de o sută de ori la baza ţevii, ca să obţină o nouă bobină de acord& Celălalt capăt
îl petrece pe după un st!lp str!mb, în"ipt în aglomerarea de lemn, piatră #i ipsos care ţine acum loc de
tavan&
olLheimer îl urmăre#te din întuneric& ndeva în ora# i - plodează un obuz, se st!rne#te o ploaie de
cenu#ă&
Dioda$ernei
circuitul& e potrivită între capetele
luminează întreagalibere ale celor
instalaţie două "inluii olLheimer&
cu lanterna ajunge la conductorii bateriei,
=a>&i antenă, complet!nd
baterie& a s"!rsit,
ia lanterna între dinţi, ridică cei doi conductori identici ai că#tii în "aţa ochilor, le curăţă înveli#ul cu
"ileturile unui #urub #i atinge capetele dezvelite de diod&i 4evăzuţi, electronii străbat "irele zumzăind&
5otelul de deasupra lor O at!t c!t mai rămăsese din el scoate ni#te gemete nepăm!ntene& emnul
crapă, de păru dăr!măturile s-ar clătina pe un ultim punct de sprijin& : E] parcă p!nă #i o libelulă, dacă s-ar
a#eza peste ele, tot ar dc clan#a o avalan#ă care să-i îngroape pentru totdeauna&
$erner î#i îndeasă casca în urechea dreaptă&
4u merge&
întoarce pe partea cealaltă carcasa de"ormată a radioului, o e2aminează& =ate u#or în lanterna lui
olLheimer, ca să re învie lumina tot mai slabă& )e concentrează& î#i reprezint&i distribuirea curentului& Mai
veri"ică o dată siguranţele, lămpile, #ti"turile "i#elor& Acţionează butonul de emisie>recepţie, su"lă pra"ul de
pe selector& înlocuie#te conductorii care ajung l&i baterie& +estează iar casca&
Qi, de parcă ar avea din nou opt ani #i ar sta ghemuit l!ngă sora lui, pe podea, la casa de copii, aude iar1

paraziţi& +are, continuu&


surprinzătoare1 două s"oriînat!rn!nd
amintireapelui, 3uttacasei
"aţada îl strigă pe nume,
lui 5err iar iar
)iedler, astadesiele
înlănţuie
e legatcu o nouă
marele imagine, mai
drapel
purpuriu neîntinat, ro#u intens&
$erner schimbă "recvenţele intuitiv& 4ici un zgomot de "ond, nici răbu"niri de cod Morse, nici voci&
'araziţi, paraziţi, paraziţi, paraziţi, paraziţi& în urechea lui "uncţională, în radio, în aer& /chii lui olLheimer
răm!n "i2aţi asupra lui& în p!lp!irea slabă a lanternei plute#te pra" - zece mii de particule rotindu-se u#or,
licărind&
n pod
4eamţul închide u#ile #i"onierului #i pleacă #chiopăt!nd, iar Marie-aure răm!ne pe ultima treaptă a
scării #i numără p!nă la patruzeci& '!nă la #aizeci& '!nă la o sută& nima ei se precipită să transporte s!nge
o2igenat, iar mintea, să descurce situaţia& î#i aminte#te o "rază pe care (tienne o citise la un moment dat cu
voce tare1 C+iar i ini'a. care la ani'alele 'ai e%oluate pulsea& 'ai energic )n stare (e agita#ie. iar la
'elc ate 'ai (o'ol )ntr$un conte:t la "el (e tu'ultuos,
încetine#te inima& îndoaie picioarele& 4u scoate nici un zgomot& î#i lipe#te urechea de panoul "als al

#i"onierului& Ce audeR
încetul, de#i pare Moliile
imposibil, care rod întruna
Marie-aure î#i dă laseama
salopetele
că i seantice ale bunicului eiR 4imic& încetul cu
"ace somn&

:8
î#i pipăie conservele din buzunare& Cum ar putea deschide una acumR *ără să "acă zgomotR
)ingura cale e să urce& Qapte trepte p!nă la tunelul lung, triunghiular al mansardei& +avanul din
cherestea brută se ridică pe ambele laturi spre v!r", nu cu mult mai înalt dec!t ea& Acolo se adunase
căldura& 4u e2istă "ereastră, nici ie#ire& 4-are unde să "ugă& 4u poate ie#i dec!t pe unde venise&
Degetele ei întinse dau peste un bol de bărbierit vechi, peste un suport pentru umbrele #i peste o ladă
plină cu cine #tie ce& )c!ndurile podelei de sub tălpile ei sunt la "el de subţiri ca m!inile ei& Qtie din
e2perienţă c!t zgomot "ace o persoană care calcă pe ele&
4u dăr!ma nimic&
Dacă neamţul deschide iar #i"onierul, dă la o parte hainele, se strecoară pe u#ă #i urcă în pod, ei ce-i
răm!ne de "ăcutR )ă-l pocnească în cap cu suportul pentru umbreleR )ă-l străpungă cu un cuţit de cioplitR
)ă ţipe&
)ă moară&
+aţi&

:F
înaintează t!r!# pe grinda de mijloc, de la care porncsi sc!ndurile înguste ale podelei, spre mătăhălosul
horn de pi&i tră din capătul îndepărtat& .rinda din mijloc e mai groasă i va "i mai silenţioasă& )peră că nu-#i
pierduse simţul orientării )peră că el nu e în spatele ei, ţintind-o cu pistolul&
'e burlanul co#ului se aud ca o închipuire strigăte de lili eci, iar undeva departe, poate de pe o navă de
război sau de undeva de dincolo de 'arame, răsună tir de artilerie&
Crac, 'auză& Crac, 'auză& Apoi vaierul prelung al obuzului în zbor #i un u"can( e2plodează pe o
insulă din depărtare / spaimă sinistră, insidioasă, cre#te undeva dincolo de g!n duri& n "el de trapă
interioară pe care trebuie să sară imediat, în care trebuie să se împingă cu toată puterea #i pe care trebuie s-

o încuie
care l-ar cu lacăt&
"ace î#i scoate
genunchii haina
ei pe #i o întinde
sc!nduri& +impulpi trece&
podea&De4ujosîndrăzne#te
nu se audesănimic&
se ridice,
/ "i de teamaA#a
plecatR zgomotului
de repedeRpe
)igur că n-a plecat& Doar #tie #i ea de ce venise, în st!nga ei, c!teva cabluri electrice #erpuiesc pe
podea& Chiar în "aţă e cutia în care (tienne ţinea discuri vechi& 'ate"onul lui ictrola cu manivelă& echiul
aparat la care "ăcea înregistrările& '!rghia cu care ridica antena pe co#&
î#i adună genunchii la piept #i încearcă să respire prin piele, în lini#te per"ectă, ca un melc& Are la ea
cele două cutii de conserve& Cărămida& Cuţitul&

August 1945
'rizonieri
n caporal alarmant de subponderal, într-un echipameni de camu"laj ponosit, vine să-l ia pe $erner pe
jos& Are degete lungi #i de sub caschetă îi iese un smoc de păr rărit& n bo cane a rămas "ără #iret, iar limba
îi at!rnă canibalistic&
O (#ti mărunţel, spune el&
$erner, echipat cu noua lui jachetă de uni"ormă, o cască prea mare #i catarama regulamentară de la
curea, pe care scrie Gott 'it unsI. î#i îndreaptă umerii& în lumina zorilor, bărbatul mije#te ochii la #coala
imensă, apoi se apleacă, trage "ermoarul raniţei lui $erner #i caută printre cele trei uni"orme de la nstitut,
împăturite
să-l încapă&cuDupă
grijă&ce(2aminează o pereche
închide geanta, de pantaloni
#i-o aruncă pe umăr?înpoate
luminăca#is-o
pare dezamăgit
păstreze că n-are
sau doar nici oel,#ansă
s-o ducă
$erner nu-si dă seama&
N
O (u sunt 4eumann& Mi se spune Doi& Mai e un 4eu- mann, #o"erul& (l e nu& Apoi mai sunt
genistul, sergentul #i cu tine, a#a că, una peste alta, tot cinci suntem&
*ără "an"ară, "ără pompă& A#a "ace cuno#tinţă $erner cu $ehrmachtul& Merg pe jos cei aproape cinci
Lilometri de la #coală p!nă în sat& într-un bu"et, roiuri de mu#te plutesc deasupra celor #ase mese& 4eumann
Doi comandă două porţii de "icat de viţel #i le măn!ncă pe am!ndouă, înting!nd în s!nge cu bucăţele de
p!ine neagră& îi lucesc buzele& $erner a#teaptă e2plicaţii - încotro se duc, la ce "el de unitate va "i arondat -
dar nu i se o"eră nici una& (cusoanele de sub epoleţii #i gulerul caporalului sunt ro#ii ca vinul, dar $erner
nu mai ţine minte ce înseamnă asta& n"anterie mecanizatăR %ăzboi chimicR WM'"rau str!nge "ar"uriile&
4eumann Doi scoate din haină o cutiuţă de tablă, răstoarnă pe masă trei pastile rotunde #i le înghite& Apoi
pune cutiuţa la loc în haină #i se uită la $erner&
O împotriva durerilor de spate& Ai bani la tineR
$erner clatină din cap& 4eumann Doi scoate dintr-un buzunar c!teva %eichsmarL boţite #i murdare&
înainte de plecare, cere de la "r*u o duzină de ouă "ierte #i-i dă patru lui $erner&
De la )chulp"orta iau un tren care trece prin eipzig #i se dau jos într-o staţie de la vest de odz, ca să
ia alt tren& De-a lungul peronului zac soldaţi dintr-un batalion de in"anterie, toţi adormiţi, ca sub puterea
"armecelor unei vrăjitoare& ni"ormele lor uzate au un aer spectral în lumina slabă #i soldaţii par să respire
la unison, ceea ce creează un e"ect "antomatic, sinistru& Din c!nd în c!nd, un di"uzor mormăie destinaţii
total necunoscute pentru $erner O Gri''a. Wuren. Grossen+ain O, de#i nu circulă nici un tren, iar
soldaţii nici nu se clintesc&
4eumann Doi stă cu picioarele depărtate #i măn!ncă ou după ou, înălţ!nd un turn din coji în cascheta
lui întoarsă pe dos& )e lasă înserarea& n s"orăit u#or, care cre#te #i descre#te, se aude dinspre compania
adormită& $erner are senzaţia că el #i 4eumann Doi sunt singurele su"lete rămase treze pe lume&
)e întunecase de-a binelea c!nd dinspre răsărit se aude un #uierat, iar soldaţii adormiţi încep să se
agite& $erner se de#teaptă dintr-un "el de semivisare #i se ridică în capul oaselor& !ngă el, 4eumann Doi
s-a ridicat deja #i stă cu palmele unite #i "ăcute cupă, ca #i cum ar încerca să cuprindă o s"eră de întuneric
în cău#ul m!inilor&
>

Cuplajele zăngănesc, saboţii de "r!nă strunjesc roţile #i din beznă se apropie cu viteză un tren& Mai
înt!i se deslu#e#te o locomotivă întunecată, blindată, care su"lă un gheizer dens de "um #i abur& n urma
locomotivei huruie c!teva vagoane în chise, apoi vine o turelă de mitralieră, cu doi trăgători a#ezaţi pe vine
l!ngă ea&
După vagonul cu mitraliera vin ni#te vagoane-plat"ormă, pline cu oameni& nii stau în picioare? cei
mai mulţi stau în genunchi& +rec două vagoane, trei, patru& +oate par să aibă în "aţă saci stivuiţi pe post de
parav!nt&
Qinele de sub peron lucesc palid, vibr!nd sub întreaga greutate& 4ouă vagoane-plat"ormă, zece,
unsprezece& 'line toate& C!nd trec, sacii arată straniu - de parcă ar "i "ost modelaţi din argilă cenu#ie&
4eumann Doi î#i ridică bărbia&
O 'rizonieri, spune el&
$erner încearcă să distingă "orme de oameni în timp ce vagoanele trec nedeslu#ite pe l!ngă ei1 un
obraz scobit, un umăr, licărul unui ochi& /are poartă uni"ormeR Mulţi stau sprijiniţi cu spatele de saci, în
"aţa vagoanelor& Arată ca ni#te sperietori e2pediate în vest ca să "ie în"ipte în cine #tie ce grădină oribilă&
 Dumnezeu e cu noi germ&E&

89
$erner observă că unii prizonieri dorm&
/ "aţă trece într-o clipită pe l!ngă el, palidă, ca de ceară, cu o ureche lipită de podeaua vagonului&
$erner clipe#te& Aia nu sunt saci& ^la nu e somn& *iecare vagon are în "aţă o stivă de cadavre&
C!nd devine limpede că trenul nu va opri, toţi soldaţii din jurul lor se lini#tesc #i închid iar ochii&
4eumann Doi cască& 'rizonierii trec vagon după vagon, un r!u de oameni revăr- s!ndu-se din noapte&
Qaisprezece, #aptesprezece, optsprezece - ce rost are să numeriR )ute #i sute de oameni& Mii& în cele din
urmă, din beznă năvăle#te un ultim vagon-plat"ormă, tot cu vii rezemaţi de morţi, urmat de umbra altei
turele de mitralieră, cu patru sau cinci trăgători, #i trenul a trecut&

0gomotul
cu turnurile osiilor se stinge&
ei întunecate, ini#tea
cu băieţii care cuprinde iarpat,
se scapă în pădurea, ermetic& ndeva
cu somnambulii în partea
#i brutele aia e )chulp"orta,
ei& ndeva #i mai
departe e 0ollverein, un leviatan t!nguitor& *erestrele care trepidează ale casei de copii& 3utta&
O )tăteau pe morţiR spune $erner&
4eumann Doi închide un ochi #i înclină capul, ţintind ca un pu#ca# în bezna care înghiţise trenul&
O =ang, "ace el& =ang, bang&
Qi"onierul
N
C!teva zile după moartea lui Madame M!nec, (tienne nu iese deloc din birou& Marie-aure #i-l
închipuie chircit pe divan, mormăind poezioare pentru copii #i uit!ndu-se după "antomele care trec prin
pereţi& n spatele u#ii, tăcerea e at!t de deplină înc!t ea începe să se teamă că reu#ise el cumva să
părăsească de tot lumea asta&
O nchiuleR (tienneR
Madame =lanchard o duce pe Marie-aure la )t& incent ca să asiste la slujba de pomenire pentru
Madame M!nec& Madame *ontineau găte#te ciorbă de carto"i c!t să le ajungă o săptăm!nă& Madame
.uibou2 aduce gem& Madame %uelle a reu#it, ea #tie cum, să "acă o prăjitură crocantă&
/rele ajung la capăt #i se duc& )eara, Marie-aure lasă o "ar"urie cu m!ncare în "aţa u#ii lui (tienne, iar
de dimineaţă vine după "ar"uria goală& )tă singură în camera lui Madame M!nec, adulmec!nd mirosurile
de mentă, de ceară, de #ase decenii de loialitate& Menajeră, in"irmieră, mamă, complice, s"ătuitoare,
bucătăreasă - ce alte zece mii de lucruri "usese Madame M!nec pentru (tienneR 'entru ei toţiR 'e stradă,
ni#te marinari nemţi c!ntă un c!ntec de beţivi, iar deasupra aragazului, un păianjen de casă ţese în "iecare
zi o p!nză nouă, ceea ce pentru Marie-aure reprezintă o dublă cruzime1 aceea că restul lumii î#i vede de
viaţă, iar păm!ntul nu se opre#te nici măcar o clipă în drumul său în jurul soarelui&
=iata copilă&
=ietul Monsieur e=lanc&
'arc-ar"i blestemaţi&
Ce n-ar da să apară tatăl ei pe u#ă& )ă le z!mbească doamnelor, să-#i pună palmele pe obrajii lui Marie-
aure& Cinci minute cu el& n minut&
După patru zile, (tienne iese din camera lui& +reptele sc!rţ!ie sub pa#ii lui, iar "emeile din bucătărie
amuţesc& 'e un ton grav, le roagă pe toate să plece&
O Am avut nevoie de un răgaz ca să-mi iau rămas-bun, iar acum trebuie să am grijă de mine #i de
nepoata mea& Mulţumesc&
N
mediat ce u#a bucătăriei se închide, (tienne trage zăvorul #i o ia pe Marie-aure de m!ini&
O .ata, toate luminile sunt stinse& *oarte bine& ino încoace, te rog&
)caunele sunt mutate din loc& Masa de bucătărie e mutată din loc& (a îl aude umbl!nd la inelul din
mijlocul podelei - ridică trapa& Apoi coboară în pivniţă&
O nchiuleR Ce cauţiR
O Asta, strigă el&
O Ce-i aiaR
O n "ierăstrău electric&
(a simte o lumină aprinz!ndu-i-se în p!ntec& (tienne urcă scara, cu Marie-aure după el& (tajul al
doilea, al treilea, al patrulea, al cincilea, al #aselea, la st!nga p!nă în camera bunicului ei& (l deschide u#ile
imensului #i"onier, adună hainele vechi ale "ratelui lui #i le pune pe pat& întinde un prelungitor pe palier #i-l
bagă în priză&

8:
O / să se audă tare, spune el&
O =ine, spune ea&
(tienne intră în dulap, iar "ierăstrăul se treze#te strident la viaţă& 0gomotul pătrunde prin pereţi, prin
podea, prin pieptul lui Marie-aure& (a se întreabă c!ţi vecini îl aud, dacă nu cumva vreun neamţ care-#i
lua micul dejun ciule#te urechile, să asculte&
(tienne scoate o bucată dreptunghiulară din "undul dulapului, apoi taie u#a podului& /pre#te
"ierăstrăul, se strecoară prin gaura proaspătă, urcă scara din spatele dulapului p!nă în pod& (a îl urmează&
+oată dimineaţa, (tienne se t!ră#te pe podeaua podului cu cabluri, cle#ti #i alte unelte pe care degetele ei
nu le recunosc,
în barbă, aduce ţes!nd
bro#uriîngroase
jurul sau
lui ceea
pieseceelectrice
ea î#i imaginează
din di"eritea camere
"i o p!nză
de electronică so"isticată&
la etajele in"erioare& (l mormăie
'odul sc!rţ!ie?
mu#te de casă descriu prin aer bucle de un albastru electric& )eara t!rziu, Marie-aure coboară pe scară #i
adoarme în patul bunicului ei, în zgomotul pe care-l "ace unchiul ei care munce#te deasupra&
C!nd se treze#te, pe sub stre#ini ciripesc r!ndunele de casă, iar din tavan se pogoară muzică&
Clair (e lune. un c!ntec care o duce cu mintea la "o#net de "runze #i la panglicile tari de nisip pe care
le simte sub tălpi la re"lu2& Muzica se "uri#ează, cre#te #i revine pe păm!nt, apoi se aude vocea t!nără a
bunicului ei mort de mult1 In corpul o'enesc sunt nou&eci i ase (e 'ii (e Jilo'etri (e %ase (e s*nge.
copiiK Ca' c*t s& le )n"&ori (e (ou& ori i ju'&tate )n jurul lu'ii,,,
(tienne coboară cele #apte trepte, se strecoară prin tăblia din spate a dulapului #i îi ia m!inile în m!na
lui& (a #tie ce va spune înainte ca el să vorbească&
O +atăl tău mi-a cerut să te ocrotesc, spune el&
O Qtiu&
O / să "ie periculos& 4u e o joacă&
O
O reau să "ac asta&
a spune-mi& Ar "i "ost
)pune-mi cumdorinţa
decurg lui Madame&&&
lucrurile&
O Douăzeci #i doi de pa#i din rue auborel p!nă pe rue dS(strees& Apoi, drept înainte p!nă număr
#aisprezece canale& )t!nga pe rue %obert )urcou"& încă nouă canale p!nă la brutărie& Mă duc la tejghea #i
spun1 J/ p!ine simplă, vă rogK, iar ea trebuie să răspundă JQi ce mai "ace unchiul tăuRK
O întreabă de mineR
O A#a ar trebui& Ca să #tie că e#ti dispus să ajuţi& A "ost propunerea lui Madame& *ace parte din
schemă&
O Qi tu ce răspunziR
O %ăspund Jnchiul meu e bine, mulţumescV& Apoi inii p!inea, o bag în traistă #i vin acasă&
O Qi chiar o să continue asta acumR *ără MadameR
O De ce nuR
O Cum plăte#tiR
O Cu un cupon alimentar&

O
O Avem a#a cevaR
a parter, în sertar& Dar dumneata ai bani, nuR
O Da& Avem ni#te bani& Cum te întorci acasăR
O Direct&
O 'e ce drumR
O 'e rue %obert )urcou" p!nă număr nouă canale& Dreapi&i pe rue dS(strees& 4umăr #aisprezece
canale înapoi p!nă pi rue auborel& Qtiu tot, unchiule, am învăţat pe dina"ară& Am "ost la băcănie de trei
sute de ori&
O )ă nu cumva să te abaţi din drum& )ă nu te duci pe plajă&
O in direct acasă&
O 'romiţiR
O 'romit&
O Atunci du-te, Marie-aure& Du-te ca v!ntul #i ca g!ndul&
(st
Călătoresc în vagoane de mar"ă prin odz, ar#ovia, =rest& Zilometru după Lilometru, $erner nu vede
pe u#a deschisă nici o urmă de prezenţă umană, în a"ară de c!te un vagon răzleţ răsturnat l!ngă #ine,

88
str!mbat #i sluţit de vreo e2plozie& )oldaţii urcă #i coboară din vagoane, slabi, palizi, duc!nd "iecare c!te o
raniţă, o pu#că #i o cască de oţel& Dorm în ciuda zgomotului, "rigului, "oamei, ca #i cum ar căuta cu
disperare să se ţină departe de lumea reală c!t mai mult&
Qiruri de pini despart c!mpii nes"!r#ite, în culori metalice& 0iua e mohor!tă& 4eumann Doi se treze#te,
urinează a"ară din pragul u#ii, scoate cutia cu pastile din haină #i înghite încă două, trei tablete&
O %usia, spune el, de#i $erner nu-#i dă seama ce marcase i ranziţia&
Aerul miroase a otel&
N
'e înserat, trenul se opre#te, iar 4eumann Doi îl conduce pe $erner pe jos printre #iruri de case în
ruină, cu grinzi #i cărămizi care zac în mormane carbonizate& 'uţinele ziduri rămase în picioare sunt
brăzdate de ha#urile negre ale tirului de mitralieră& ( aproape întuneric c!nd $erner e predat unui căpitan
v!njos care cinează singur pe o canapea alcătuită dintr-un schelet de lemn #i ni#te arcuri& în poala
căpitanului, într-un vas de tablă, stă o bucată cilindrică de carne cenu#ie, din care ies aburi& Căpitanul îl
e2aminează un timp pe $erner "ără să spună nimic, cu o e2presie nu at!t dezamăgită, c!t
amuzată si obosită&
N
O 4u găseau #i ei unii mai mariR
O 4u, domnule&
O C!ţi ani aiR
O /ptsprezece, domnule&
Căpitanul r!de&
O 0i mai bine doiS#pe& +aie o bucată circulară de carne, o mestecă îndelung, iar într-un s"!r#it î#i v!ră
două degete în gură, scoate un zg!rci #i-l aruncă&

care O / sătrimis
ni l-au vrei sădata
te "amiliarizezi
trecută& cu echipamentul& )ă vedem dacă o să te descurci mai bine dec!t cel pe
4eumann Doi îl duce pe $erner la un /pel =litz nespălat, un camion de teren de trei tone, cu o
plat"ormă de lemn construită în spate& într-o parte stau legate canistre de benzină de"ormate& Cealaltă parte
e per"orată din loc în loc de urme de glonţ& Amurgul de plumb se stinge încetul cu încetul& 4eumann Doi îi
aduce lui $erner o lanternă cu Lerosen&
O .adgeturile sunt înăuntru&
Apoi dispare& *ără e2plicaţii& =ine ai venit la război& Molii minuscule roiesc în lumina lanternei&
(puizarea se cuibăre#te în "iecare părticică din "iinţa lui $erner& A#a înţelege doctorul 5auptmann să-l
răsplătească sau să-l pedepseascăR +!nje#ti JU se a#eze iar pe băncile de la casa de copii, să asculte
c!nteceli lui *r!u (lena, să simtă căldura puls!nd în soba p!ntecoasa #i să audă vocea subţire a lui
)ieg"reid *ischer psalmodiind despre submarine #i avioane de v!nătoare, s-o vadă pe 3utta di sen!nd la
celălalt capăt al mesei, schiţ!nd miile de "erestre &il] ora#ului ei imaginar&
n camion vieţuie#te un miros1 păm!nt, motorină vărsai&i amestecată cu ceva putrezit& +rei geamuri
pătrate re"lectă u mina lanternei& ( o ma#ină de radiocomunicaţii& 'e o băncuţ&i de l!ngă peretele din
st!nga stau două staţii de ascultare so ioase, mari c!t ni#te perne& / antenă telescopică %*, care M poate
înălţa #i coborî din ma#ină& +rei seturi de că#ti, un ras tel pentru arme, c!teva compartimente pentru
depozitari Creioane de ceară, busole, hărţi& +ot acolo, în ni#te carcase chinuite, a#teaptă două dintre
aparatele de emisie-recepţie pe care le proiectase împreună cu doctorul 5auptmann&
*aptul că le vede aici, at!t de departe, are darul de a-l li ni#ti, ca #i cum, a"l!ndu-se în largul mării, i-ar
"i ie#it în calc un prieten vechi& )coate primul aparat din cutia lui #i-i de#u rubează plăcuţa din spate&
)electorul e crăpat, c!teva siguranţe s-au ars #i lipse#te "i#a transmiţătorului& Caută în jur după unelte O o
cheie tubulară, s!rmă de cupru& )e uită a"ară pe u#a deschisă peste tabăra tăcută, la stelele ţesute cu miile
pe cer&
/are tancurile ruse#ti p!ndesc acoloR Cu tunurile îndreptate asupra luminii lanterneiR
î#i aduce aminte de 'hilco-ul voluminos, din lemn de nuc, al lui 5err )iedler& ită-te la "ire,
concentrează-te, judecă& '!nă la urmă, va ie#i la iveală o regularitate&
C!nd ridică iar ochii, după un #ir de copaci îndepărtaţi se vede o lumină pală, de parcă ceva ar "i luat
"oc& 0orii& a opt sute de metri de el, doi băieţi cu beţe în m!ini umblă g!rbovi în urma unei turme de vite
costelive& C!nd $erner deschide cutia celui de-al doilea aparat de emisie-recepţie, în spatele camionului
apare un uria#&

8F
O '"ennigU
=ărbatul se agaţă cu braţele lui lungi de partea de sus a prelatei camionului& (clipsează satul în ruine,
c!mpurile, răsă- i itul de soare&
O olLheimerR
/ p!ine simplă
)tau în picioare, în bucătărie, cu draperiile trase& (a e încă eu"orică, după ce se întorsese de la brutărie
cu greutatea caldă .1 p!inii în traistă&
(tienne rupe p!inea&
O
O ite& i a#ază
Ce scrie în palmă un sul minuscul de h!rtie, cam c!t un ghioc&
acoloR
O 4umere& Multe numere& 'rimele trei ar putea "i "recvenţe, nu-mi dau seama e2act& Al patrulea -
douăzeci-#i-trei- zero-zero O ar putea "i o oră&
O *acem acum treabaR
O A#teptăm să se întunece&
(tienne întinde "ire prin casă, petrec!ndu-le după pereţi, conect!nd unul la un clopoţel de la etajul al
treilea, de l!ngă masa cu tele"onul, altul, la o sonerie din pod, #i încă unul la poarta de intrare& De trei ori o
pune pe Marie-aure să le testeze1 ea stă în stradă, împinge poarta, iar din stră"undurile casei răsună două
sonerii slabe&
Apoi, construie#te un spate "als pentru #i"onier, instal!ndu-l pe #ine, ca să poată "i deschis din ambele
părţi& 'e înserat, beau ceai #i mestecă p!inea "ăinoasă, consistentă, de la brutăria "amiliei %uelle& C!nd se
întunecă de-a binelea, Marie-aure î#i urmează unchiul pe scări p!nă-n camera de la etajul #ase, apoi sus,
în pod& (tienne întinde antena grea, telescopică pe l!ngă horn& Apasă pe ni#te butoane #i ni#e p!r!i- turi
delicate
O inundă podul&
(#ti gataR A#a vorbea tatăl ei c!nd se pregătea să spună vreun caraghiosl!c& n memorie, Marie-
aure îi aude pe cei doi poliţi#ti spun!nd1 Au "ost persoane arestate pentru 'ai pu#in (e$at*t, Qi vocea lui
Madame M!nec1 Nu %rei s& tr&ieti )nainte s& 'ori2
O Da&
(l î#i drege glasul& 'orne#te micro"onul #i spune1
O <, F8, F9::, 8F99,S::9, @9, :;<, :&
A#a se scurg numerele, plutind peste acoperi#uri, peste mare, zbur!nd cine #tie spre ce destinaţii& '!nă
în Anglia, p!nă la 'aris, p!nă la morţi&
(l schimbă "recvenţa #i repetă transmisiunea& Qi încă o dată& Apoi opre#te toată instalaţia& Ma#inăria
ticăie pe măsură ce se răce#te&
O Ce înseamnă ci"rele, unchiuleR
O 4u #tiu&
O )e traduc în cuvinteR

O 'resupun
Coboară că da&
am!ndoi pe scară #i se strecoară a"ară din dulap& 4ici un soldat nu-i a#teaptă pe coridor, cu
arma pregătită& 4u pare să se "i schimbat nimic& ui Marie-aure îi revine în minte o "rază din 3ules erne1
?tiin#a. &iete. e "&cut& (in greeli. (ar sunt greeli "olositoare pentru c&. )ncetul cu )ncetul. ne con(uc la
a(e%&r,
(tienne r!de ca pentru sine&
O Mai #tii ce-a zis Madame despre broasca "iartăR
O Da, unchiule&
O Mă întreb cine era pe post de broască& (a sau nemţiiR
olLheimer
.enistul se nume#te $alter =ernd #i e un bărbat taciturn, care pute de trăsne#te #i are pupilele
asimetrice& Qo"erul are treizeci de ani, strungăreaţă #i i se spune 4eumann nu& $er-

8;
ner #tie că olLheimer, plutonierul lor, nu poate avea mai mult de douăzeci de ani, dar în lumina aspră
a zorilor, de culoarea cositorului, pare de două ori mai bătr!n&
O 'artizanii atacă trenurile, e2plică el& )unt organizaţi #i căpitanul crede că-#i coordonează atacurile
prin radio&
O ltimul tehnician n-a găsit nimic, spune 4eumann nu&
O ( echipament de calitate, spune $erner& ntr-o oră ar trebui să le repun în "uncţiune pe am!ndouă&
/ bl!ndeţe inundă ochii lui olLheimer si răm!ne acolo
NN
preţ de c!teva clipe&
O '"ennig nu seamănă deloc cu ultimul nostru tehnician, spune el, privindu-l pe $erner&
'ornesc la drum& /pelul se hurducă pe drumuri care nu se deosebesc prea mult de ni#te poteci
bătătorite de vite& )e opresc după c!ţiva Lilometri #i instalează un radio pe un deal sau pe o creastă& i lasă
acolo pe =ernd #i pe 4eumann Doi cel slăbănog #i r!njit - unul cu o pu#că, celălalt cu că#ti pe urechi& Apoi
mai parcurg c!teva sute de metri cu ma#ina, su"icient c!t să traseze baza unui triunghi, calcul!nd pe drum
distanţa, iar $erner pune în "uncţiune principalul radioreceptor& întinde antena din camion, î#i pune că#tile
#i e2plorează spectrul, încerc!nd să găsească ceva nepermis& / voce care n-ar avea ce căuta acolo&
/ mulţime de "ocuri par să ardă în permanenţă la orizontul plat, imens& $erner merge cea mai mare
parte din timp cu spatele la drum, privind păm!ntul pe care-l lasă în urmă, înapoi spre 'olonia, înapoi spre
%eich&
4imeni nu trage în ei& 'uţine voci se deslu#esc printre paraziţi, iar cele pe care le aude sunt toate de
nemţi& 4oaptea, 4eumann nu scoate conserve cu c!rnăciori din lăzile cu muniţie, 4eumann Doi "ace
ni#te glume obosite despre t!r"e cunoscute sau inventate, iar $erner are co#maruri în care vede umbre de
băieţi str!ng!nd cercul în jurul lui *redericL, dar c!nd se apropie, *redericL se trans"ormă în 3utta, care-l
pirone#te pe $erner cu o privire acuzatoare în timp ce băieţii o dezmembrează #i pleacă "iecare cu c!te o
bucată din ea&

8B 
Din oră în oră, olLheimer î#i v!ră capul sub prelata ca mionului #i se uită în ochii lui $erner&
O 4imicR
$erner clatină din cap& mblă la baterii, rearanjează ante nele, veri"ică de trei ori siguranţele& a
)chulp"orta, cu doc torul 5auptmann, "usese un joc& %eu#ea să deducă "recvenţa lui olLheimer&
întotdeauna #tia dacă transmiţătorul lui olL
heimer transmitea sau nu& Aici însă nu #tie cum sau c!nd sau
N
unde #i nici măcar dacă se "ac transmisiuni& Aici, aleargă după năluci& 4u "ac dec!t să consume combustibil
trec!nd pe l!ngă căsuţe "umeg!nde, unităţi de artilerie "ăcute pra" #i morminte nemarcate, în timp ce
olLheimer î#i m!ng!ie capul tuns pe riuţă cu m!na lui uria#ă, tot mai nelini#tit pe zi ce trece& Din
depărtare se aude bubuit de armament greu, dar trenurile de mar"a germane sunt atacate în continuare,
#inele sunt de"or mate, vagoanele răsturnate, soldaţii *iihrerului schilodiţi, spre "uria o"iţerilor&
Ala de colo o "i un partizan, mo#neagul care taie copaci cu un "ierăstrăuR Dar cel care stă aplecat peste
motorul ma#iniiR Dar cele trei "emei care iau apă de la p!r!uR
4oaptea se lasă ger, îmbrăc!nd peisajul într-o pojghiţă argintie, iar $erner se treze#te în camion cu
degetele îndesate la subraţ, scoţ!nd aburi pe gură, cu lămpile aparatului de emi- sie-recepţie p!lp!ind slab
cu o lumină albastră& C!t de mare să "ie zăpadaR Doi metri, treiR +reizeciR
Zilometri de zăpadă, se g!nde#te $erner& / să trecem cu ma#ina peste tot ce e2ista odinioară&
+oamnă
in "urtuni care spală cerul, plajele, străzile, un soare ro#u se scu"undă în mare, "ăc!nd să se aprindă
toate "aţadele de granit orientate spre vest din )aint-Malo, trei limuzine cu tobe de e#apament acoperite
lunecă pe rue de la Crosse ca ni#te sta"ii, iar vreo zece, doisprezece o"iţeri germani, însoţiţi de oameni cu
re"lectoare #i camere de "ilmat, urcă treptele =astionului /landei #i se plimbă în "rig pe metereze&
De la "ereastra lui de la etajul cinci, (tienne îi urmăre#te printr-un telescop din alamă O sunt aproape
douăzeci cu totul1 căpitani, maiori, ba chiar #i un locotenent-colonel care-#i str!nge gulerul hainei #i arată
spre alte "ortăreţe de pe insulele din larg, în timp ce unul dintre soldaţi încearcă să-#i aprindă o ţigară în
v!nt, iar ceilalţi r!d c!nd chipiul îi zboară peste parapet&
'este drum, din casa lui Claude evitte ies r!z!nd trei "emei& *erestrele lui Claude sunt luminate, chiar
dacă restul cartierului nu are curent electric& Cineva deschide o "ereastră la etajul al treilea #i aruncă în rue
auborel un păhărel de tărie care se rote#te în cădere, "ăc!ndu-se nevăzut&
(tienne aprinde o lum!nare #i urcă la etajul #ase& Marie- aure a adormit& )coate din buzunar o h!rtie
"ăcută sul #i o des"ace& %enunţase deja la ambiţia de a sparge codul1 copiase numerele, le pusese într-o
matrice, le adunase, le înmulţise& 4u se alesese cu nimic& Qi totu#i se alesese cu ceva& 'entru că (tienne
scăpase de greţurile de după-amiază& ederea îi rămăsese clară, inima nu-i mai jucase "este& ntr-adevăr,
trecuse mai bine de o lună de c!nd nu mai "usese nevoit să se chircească la perete în biroul lui #i să se
roage să nu mai vadă "antome trec!nd prin pereţi& C!nd Marie-aure intră pe u#ă cu p!inea, iar el des"ace
cu degetele h!rtiuţa "ăcută sul, aplec!ndu-#i gura spre micro"on, se simte de neclintit& )e simte viu&
<B& 8:& ;< :9@;& ;<B:F&
Apoi ora #i "recvenţa următoarei transmisiuni&
Durează deja de c!teva luni, o dată la c!teva zile, noi bucăţele de h!rtie sosesc, ascunse în p!ine, iar
mai nou, (tienne pune #i muzică& 4umai noaptea #i numai c!te o "ăr!mă de c!ntec1 cel mult #aizeci sau
nouăzeci de secunde& Debussy, %avel, Massenet sau Charpentier& A#ază micro"onul în p!lnia picL-upu- lui,
cum "ăcea cu ani în urmă, #i lasă discul să se înv!rtă&
Cine ascultăR (tienne î#i imaginează radiouri pe undi scurte, camu"late în cutii de "ăină de ovăz sau
ascunse sulE sc!ndurile podelei, radiouri îngropate sub lespezi de piatră sau strecurate în co#urile pruncilor&
î#i imaginează douăzeci sau treizeci de ascultători pe toată coasta O poate #i mai mulţi în larg, radiourile
căpitanilor de pe vase libere care transportă ro#ii, re"ugiaţi sau arme - englezi care se a#teaptă la numere,
dar nu #i la muzică, #i care se întreabă, probabil, (e ce2
în noaptea asta pune ivaldi& L3autunno O allegro, n disi pe care îl cumpărase "ratele lui dintr-un
magazin de pe ruc )ainte-Marguerite în urmă cu patru decenii, cu cincizeci #i cinci de centime&
Clavecinul intră săltăreţ, viorile se lansează în în"lorituri ample, baroce O spaţiul scund, întortocheat
al podului e inun dat de sunet& Dincolo de ziduri, la distanţă de un cvartal #i aproape treizeci de metri,
doisprezece o"iţeri germani z!m besc în "aţa camerelor&

F8
a "iţi atenţi aici, g!nde#te (tienne& Ascultaţi&
Cineva îl atinge pe umăr& +rebuie să se sprijine de peretele înclinat ca să nu cadă& Marie-aure stă în
spatele lui, în căma#ă de noapte&
iorile coboară în spirală, apoi urcă iar& (tienne o ia de m!nă pe Marie-aure #i împreună, sub
pla"onul jos, înclinat - în timp ce discul se înv!rte, iar transmiţătorul poartă muzica peste parapete, prin
trupurile nemţilor, apoi în largul mării - dansează& (l o înv!rte& Degetele ei "lutură prin aer& în lumina
lum!nării, pare o "ăptură de pe altă lume, cu "aţa ei plină de pistrui, în mijlocul căreia stau cei doi ochi
nemi#caţi ca sacii cu ouă ai păianjenilor& 4u-l urmăresc, dar nici nu-l sperie& Aproape că par să privească
într-un alt loc, mai
.raţioasă& ad!nc,
)ubţire& într-o lume
%otindu-se "ăcută
precis, cueltotul
de#i din muzică&
nu poate pricepe de unde #tie ea ce e dansul&
Melodia continuă& / lasă să c!nte prea mult& Antena e încă ridicată, probabil abia vizibilă pe "undalul
cerului& Dacă po-
dul ar lumina ca un "ar, ar "i acela#i lucru& Dar la lumina lum!nării, în goana suavă a concertului, Marie-
aure î#i mu#că buza de jos, iar "aţa ei devine o sursă secundară de strălucire, amintindu-i de mla#tinile din
a"ara ora#ului în acele amurguri de iarnă c!nd soarele deja apus n-a "ost încă înghiţit de tot, iar stu"ul
captează ochiuri ro#ii de lumină #i arde pe porţiuni întinse - locuri în care mergea c!ndva cu "ratele lui, de#i
de atunci par să "i trecut mai multe vieţi&
Asta înseamnă numerele, se g!nde#te el&
Concertul se termină& / viespe se love#te de tavan1 tap. tap. tap, +ransmiţătorul răm!ne în p!lnia picL-
upului, în timp ce acul ajunge la ultimul ril& Marie-aure respiră greu, z!mbind&
După ce ea se întoarce la culcare, (tienne stinge lum!narea #i răm!ne multă vreme în genunchi l!ngă
pat& )ilueta scheletică a Morţii umblă călare pe străzi, oprindu-se din c!nd în c!nd să se uite pe "erestre& 'e
cap
mai are
înt!icoarne de "oc,
la o"iţerii carescoate "umdin
coboară pelimuzine
nări #i ţine în m!na
#i intră scheletică o listă nouă cu adrese& 'rive#te lung
în castel&
Apoi la odăile luminate ale par"umierului Claude evitte&
Apoi la casa înaltă, cu"undată în întuneric, a lui (tienne e=lanc&
)ă treci de noi, călăreţule& )ă treci de casa asta&
*loarea-soarelui
Merg pe un drum pră"uit, înconjurat de Lilometri pătraţi acoperiţi cu "loarea-soarelui ve#tede, at!t de
înalte, că aduc cu ni#te copaci& +ulpinile li s-au uscat #i s-au întărit, au "eţele plecate ca ni#te capete la
rugăciune, iar c!nd /pelul trece mugind pe l!ngă ele, $erner are senzaţia că o mie de ochi de ciclop se
îndreaptă spre ei& 4eumann nu trage "r!na camionului, iar =ernd lasă pu#ca de pe umăr, ia al doilea radio
#i intră singur printre "lori să-l instaleze& $erner ridică anten&i înaltă #i se a#ază la locul lui obi#nuit, pe
plat"orma /pelului, cu că#tile pe urechi&
O 4u i-ai "ript tu ouăle, "lăcău bătr!n ce e#ti, spune 4eu mann Doi din cabină&
O Wine-ţi gura, spune 4eumann nu&

O
O Wi-o
A#a "reci p!nă adormi
"ace jumate în "iecare
de armată& noapte&
Qi nemţii, Wi-o iei la labă& Dai la manivelă&
#i ru#ii&
O Micul arian puber din spate sigur dă la manivelă grupa mare&
=ernd cite#te "recvenţe la radio& 4imic, nimic, nimic&
4euman nu spune1
O Arianul adevărat e blond ca 5itler, suplu ca .oring #i înalt ca .oebbels&&&
)e aude r!sul lui 4eumann Doi&
O )ă dea dracii dacă&&&
O Destul, spune olLheimer&
( s"!r#itul după-amiezii& +oată ziua străbătuseră această regiune ciudată #i pustie, "ără să vadă altceva
în a"ară de "loa- rea-soarelui& $erner plimbă acul pe "recvenţe, schimbă benzi, reglează iar aparatul de
emisie-recepţie, răscolind printre paraziţi& Aerul roie#te de ei zi #i noapte, ditamai paraziţii ucraineni tri#ti,
sini#tri, care par să "i e2istat cu mult înainte ca oamenii să inventeze un mod de a-i auzi&
olLheimer coboară greoi din camion, î#i dă pantalonii jos #i urinează printre "lori, iar $erner
hotără#te să str!ngă antena, dar nu apucă s-o "acă pentru că aude - tare, clar #i ameninţător ca lama unui
cuţit lucind în soare O o salvă de cuvinte în ruse#te& A(in. est. %osie', *iecare "ibră a sistemului lui

FF
nervos se treze#te zv!cnind&
Dă volumul la ma2imum #i-#i apasă că#tile pe urechi& )e aude iar1 ponie$lala$"ec+i. er$lala$
(orooi,&& olLheimer îl prive#te pe sub prelată ca #i cum ar simţi ce se înt!mplă, ca #i cum ar învia pentru
prima oară de luni întregi, la "el ca în acea noapte, în zăpadă, c!nd 5auptmann descoperise că radiourile lui
$erner "uncţionau #i trăsese un "oc de pistol&
$erner întoarce milimetric butonul de reglaj "in, iar vocea îi tună brusc în urechi, 0%i$nat$set. aist$
nat$set. (a%t$ set$a(in. aiureli, ni#te aiureli grozave, transmise pe "ir direct în capul lui& 'arcă ar "i băgat
m!na intr-un sac cu bumbac #i ar "i dat peste o lamă de ras - totul unitar #i uni"orm în a"ară de acel unic
lucruolLheimer
periculos, at!t
batede
cutăios,
pumnulînc!t
luiaproape
uria# în că nu-l/pelului
aripa simţi pătrunz!ndu-ţi
ca să-i reducăînlapiele&
tăcere pe 4eumanni, $erner îi
comunică lui =ernd canalul prin radioul a"lat ceva mai departe, =ernd îl găse#te, măsoară unghiul, îl
transmite îndărăt, apoi $erner se apucă de calcule& %igla de calcul, trigonometria, harta& C!nd $erner î#i
trage că#tile de pe urechi, rusul tot n-a terminat de vorbit&
O 4ord nord-vest&
O Ce distanţăR
)imple numere& Matematică pură&
O n Lilometru #i jumătate&
O +ransmit chiar acumR
$erner î#i duce o singură cască la ureche& încuviinţează din cap& 4eumann nu porne#te /pelul cu un
huruit, =ernd apare în pas alergător printre "lori cu primul radio în braţe, $erner str!nge antena #i ies cu
toţii scr!#nind de pe drum, lu!nd-o de-a dreptul prin lan, culc!nd la păm!nt "lorile care le ies în cale& Cele
mai înalte sunt aproape c!t camionul, iar capetele lor mari #i uscate lovesc în capotă #i în aripi&
4eumann nu stă cu ochii pe contorul de parcurs #i anunţă distanţele cu voce tare& olLheimer împarte
arme& Două Zara- biner @BZ& $altherul semiautomat cu lunetă& !ngă el, =ernd umple cu cartu#e magazia
Mauserului său& 6ong. "ace "loa- rea-soarelui& 6ong. ong. ong, Camionul se leagănă ca o corabie pe
mare c!nd 4eumann nu îl conduce peste brazde&
O / mie o sută de metri, strigă 4eumann nu, iar 4eumann Doi iese pe capota camionului #i
scrutează c!mpul cu un binoclu& )pre sud, "lorile lasă locul unei parcele cu tăi tăcute răscolite& Dincolo de
ea, împrejmuită doar de păm!m, se înalţă o căsuţă arătoasă, cu acoperi# de paie #i pereţi ten cuiţi cu ghips&
O nde cre#te coada-#oricelului& a marginea c!mpului
oLlheimer ridică luneta&
O Ceva "umR
O 4imic&
O reo antenăR
O .reu de spus&
O /pre#te motorul& De-aici o luăm pe jos&
)e lasă o tăcere deplină&
olLheimer, 4eumann Doi #i =ernd intră cu armele prin tre "lori #i se "ac nevăzuţi& 4eumann nu
răm!ne la volan, iar $erner în spatele camionului& 4ici o mină nu e2plodează în "aţa lor& în jurul /pelului,
"lorile sc!rţ!ie pe tulpinile lor #i-#i pleacă "eţele eliotrope ca într-o încuviinţare tristă&
O / să-i luăm ca din oală pe "raieri, #opte#te 4eumann nu& Coapsa lui dreaptă tresaltă de c!teva ori
pe secundă& în spatele lui, $erner înalţă antena c!t îi permite curajul, î#i trage că#tile #i dă drumul
radioului& %usul pare să citească literele al"abetului& -e+. e+. Ja+. ce+. u. 'iaJi. naJ, *iecare rostire pare
să se ivească din bumbacul acustic doar pentru urechile lui $erner, apoi să se risipească& 4eumann nu
zg!lţ!ie u#or camionul cu vibraţiile piciorului lui, soarele sclipe#te printre rămă#iţele insectelor care
m!njesc geamurile #i întregul c!mp începe să "o#nească în v!ntul rece&
/are n-au santineleR /ameni de vegheR 'artizani înarmaţi care se "uri#ează chiar acum în spatele
camionuluiR %usul de la radio îi b!z!ie ca un gărgăun în ambele urechi, %u Ja %uJalo% - cine #tie ce orori
anunţă, poziţii de trupe, orare de trenuri& 'oate chiar în momentul ăsta le transmite artileri#tilor poziţia
camionului - iar olLheimer iese dintre "lori, cea mai mare ţintă umană posibilă, ţin!nd arma ca pe un
baston& 'are imposibil să încapă vreodată în căsuţă, poate căsuţa să dispară

înăuntrul
1
7 lui olLheimer, si nu invers&
Mai înt!i, împu#căturile răsună prin aerul din jurul că#- lilor& După o "racţiune de secundă, răsună chiar

F;
în că#ti, at!t de tare, înc!t $erner aproape că #i le smulge de pe urechi& Apoi se întrerup p!nă #i paraziţii,
iar tăcerea din că#ti devine ceva uria# înaint!nd prin spaţiu, un dirijabil spectral cobor!nd lent&
4eumann nu trage înainte-înapoi de p!rghia pu#tii&
$erner î#i aminte#te cum se ghemuia l!ngă pătuţul lui cu 3utta după ce "rancezul încheia transmisia,
"erestrele vibrau de la trecerea vreunui tren, ecoul transmisiunii părea să licărească în aer c!teva clipe #i el
avea impresia că poate întinde m!na ca să-l prindă în plutirea lui&
olLheimer se întoarce cu "aţa m!njită de cerneală& î#i duce două degete uria#e la "runte, î#i dă casca
pe spate, iar $erner î#i dă seama că nu e cerneală&

O Dă "oc
melancolic& )ă casei,
salvezispune el& %epede& 4u irosi motorina& )e uită la $erner& +onul îi e bl!nd, aproape
echipamentul&
$erner lasă jos că#tile audio, î#i pune casca de protecţie& 'este lanul de "loarea-soarelui trec în zbor
lăstuni& C!mpul lui vizual descrie mici bucle, ca #i cum i-ar "i "ost a"ectat echilibrul& 4eumann nu merge
în "aţa lui printre tulpini, "redon!nd un c!ntec, cu o canistră de combustibil în m!nă& î#i croiesc drum
printre "lori spre căsuţă, călc!nd peste lum!nărele #i morcovi sălbatici, cu "runzele maronii de la ger& !ngă
u#a de la intrare, un c!ine zace în pra", cu botul pe labe, iar iniţial $erner are impresia că e pur #i simplu
adormit&
'rimul mort e pe podea, cu un braţ prins sub el #i un terci purpuriu în loc de cap& 'e masă e încă un
om1 stă culcat pe o ureche ca #i cum ar dormi #i i se văd doar marginile rănii, un violet de t!r"ă& )!ngele
curs pe masă se îngroa#ă ca #i cum ar "i ceară răcită& 'are aproape negru& ( ciudat să te g!nde#ti că vocea
lui zboară încă prin aer, #i acum ar "i ajunsă deja în ţara vecină, tot mai slabă cu "iecare Lilometru&
'antaloni rupţi, haine soioase, unul dintre bărbaţi cu bretele - nu poartă uni"orme&
4eumann nu rupe o perdea "ăcută dintr-un sac de car to"i #i iese cu ea a"ară, iar $erner îl aude cum
toarnă peste ea motorină& 4eumann Doi îi scoate bretelele celui de-al doilea bărbat mort, ia o "unie de
ha#me agăţată de prag, o str!nge la piept #i iese din casă&
în bucătărie, o bucăţică de br!nză a rămas nem!ncată& !ngă ea stă un cuţit cu m!ner de lemn tocit&
$erner deschide un singur dulap& înăuntru se ascunde un cuib de superstiţii1 borcane cu lichide închise la
culoare, leacuri împotriva durerii "ără etichetă, melasă, linguri lipite de lemn, ceva pe care scrie, în latină,
ella(onna. altceva însemnat cu un [,
+ransmiţătorul e unul slab, de înaltă "recvenţă - recuperat, probabil, dintr-un tanc rusesc& Arată mai
degrabă ca o m!nă de componente aruncate de-a valma într-o cutie& Antena cu polarizare orizontală
instalată l!ngă căsuţă n-ar "i avut cum să transmită la mai mult de cincizeci de Lilometri, #i asta cu
indulgenţă&
$erner iese #i se uită îndărăt la casă, albă ca oasele în lumina tot mai puţină& )e g!nde#te la dulapul
din bucătărie, cu licorile lui ciudate& a c!inele care nu-#i "ăcuse datoria& 'oate că partizanii respectivi
practicau un "el de magie de codru întunecos, dar n-ar "i trebuit să se joace cu magia superioară a radioului&
î#i at!rnă pu#ca pe umăr #i duce transmiţătorul mătăhălos, încercat de vreme - conductorii, micro"onul
in"erior - printre "lori p!nă la /pel, care a#teaptă cu motorul pornit& 4eumann Doi #i olLheimer sunt deja
în cabină& îl aude pe doctorul 5auptmann spun!nd1 Opera unui o' (e tiin#& (epin(e (e (ou& lucruri, 0e
interesele lui i (e interesele %re'urilor )n care tr&iete, +oate au tins spre asta1 moartea tatălui? toate acele
ore de "reamăt c!nd asculta cu 3utta radioul cu cristale din pod? 5ans #i 5erribert care-#i purtau
banderolele ro#ii pe sub cămă#i, să nu le vadă *r!u (lena? patru sute de nopţi negre, sc!nteietoare, la
)chulp"orta, petrecute construind radiouri pentru doctorul 5auptmann& Distrugerea lui *redericL& +otul
culmin!nd cu acest moment, $erner îngrămădind echipament căzăcesc improvizat într-un camion, #ez!nd
cu spatele rezemat de băncuţă #i uit!ndu-se cum se înalţă peste c!mp lumina căsuţei în "lăcări& =ernd urcă
l!ngă el, cu pu#ca în poală, #i nici unul nu se obose#te să închidă u#a din spate c!nd /pelul se pune
duduind în mi#care&
'ietre
'lutonierul-major von %umpel e chemat la un depozit de l!ngă odz& ( prima lui deplasare după ce #i-
a încheiat tratamentul la )tuttgart #i are senzaţia că oasele i s-au subţiat& Qase santinele cu că#ti de oţel sunt
postate într-un perimetru închis cu s!rmă ghimpată& rmează o mulţime de bătăi din
călc!ie si de saluturi& (l îsi scoate haina si îmbracă un corn- N N N
binezon cu "ermoar, "ără buzunare& +rei zăvoare se deschid& Dincolo de o u#ă, patru militari în
combinezoane identice stau în picioare la ni#te mese luminate de lămpi de bijutier& +oate "erestrele sunt

F
acoperite de placaj bătut în cuie&
n Ge"reiter\ brunet e2plică procesul& Mai înt!i, cineva scoate pietrele din monturile lor& Altcineva le
va curăţa una c!te una într-o baie de detergent& / a treia persoană le va c!ntări pe r!nd, va anunţa gramajul
#i i le va înm!na lui von %umpel, care va e2amina pietrele cu lupa #i va estima claritatea O Incluiuni.
Mici incluiuni. Claritate aproape per"ect&, / a cincea persoană, Ge"reiter$ul, va nota estimările&
O ucrăm în ture de c!te zece ore p!nă terminăm&
on %umpel încuviinţează din cap& Deja are senzaţia că #ira spinării i se va "ace ţăndări& Ge"reiter$ul
trage un sac închis cu lacăt de sub masă, îi dezleagă lanţul de la gură #i îl răstoarnă pe o tavă acoperită cu

cati"ea& Miilicăresc
'rintre ele de pietre preţioase
sute se revarsă1
#i sute de smaralde,
mici diamante, celesa"ire, rubine&
m&ii multe Citrin&
prinse 'eridot&
încă Crisoberil&
în coliere, brăţări, butoni sau
cercei&
'rimul bărbat se a#ază cu tava la masa de lucru, pune un inel de logodnă în menghină #i îndoaie
garnitura cu un cle#te ar diamantul trece mai departe& on %umpel numără ceilalţi saci de sub masă1 nouă&
*ormulează un început de întrebau O De unde sunt&&&
Dar #tie de unde sunt&
Peşteră
>

C!teva luni după moartea lui Madame M!nec, Marie-aun încă se a#teaptă s-o audă pe bătr!nă
cobor!nd scările, cu ră su"larea ei chinuită #i vorbirea tărăgănată de marinar& Maica 0o'nului. copil&. ce
"rig eK Dar ea nu vine&
'anto"ii la piciorul patului, sub machetă& =astonul în colţ& Coboară la parter, unde-#i ţine traista
at!rnată în cui& A"ară& Douăzeci #i doi de pa#i pe rue auborel& Apoi la dreapta #i înainte p!nă numără
#aisprezece canale& *ace st!nga pe rue %obert )urcou"& încă nouă canale p!nă la brutărie&
O O p*ine si'pl&. %& rog,
O ?i ce 'ai "ace unc+iul t&u2
O nc+iul e ine. 'ul#u'esc,
neori, p!inea are înăuntru un mic sul alb de h!rtie, alteori n-are& neori, Madame %uelle reu#e#te să
"acă rost de c!teva produse de toată ziua pentru Marie-aure1 varză, gogo#ari, săpun& înapoi p!nă în
intersecţia cu rue dS(strees& n loc să "acă st!nga pe rue auborel, Marie-aure continuă drept înainte&
Cincizeci de pa#i p!nă la "orti"icaţii #i alţi apro2imativ o sută de pa#i pe l!ngă baza zidurilor p!nă la
intrarea în gangul care se "ace tot mai îngust&
.ăse#te cu degetele încuietoarea& )coate din haină cheia de "ier pe care i-o dăduse 5ubert =azin cu un
an în urmă& Apa e de gheaţă #i-i ajunge p!nă la "luierul piciorului& Degetele îi amorţesc instantaneu& Dar
pe#tera e în sine un univers ingenios, înăuntrul căruia se înv!rtesc nenumărate gala2ii1 aici, intr-o jumătate
de cochilie de midie întoarsă cu "aţa în sus, irăiesc o ciripedă #i o cochilie "usi"ormă minusculă, ocupată de
un crab pustnic încă #i mai mititel& ar pe cochilia crabuluiR / ciripedă #i mai mică& Qi pe ciripedăR
în vechea cu#că jilavă, zgomotul mării absoarbe toate celelalte zgomote& (a îngrije#te de melci ca de
ni#te plante ilintr-o grădină& al cu val, moment după moment - vine aici ca să asculte "ăpturile care sug, se
mi#că #i sc!rţ!ie,
sălbatici, să ei
la unchiul seînchis
g!ndească
timp la
detatăl ei la eldeînani
douăzeci celulă, la Madame
în propria-i casă&M!nec pe c!mpul ei de morcovi
Apoi se întoarce pe dibuite la poartă #i o încuie în urma ei&
în acea iarnă, curentul electric e oprit mai tot timpul& (tienne conectează la transmiţător două baterii
marine, ca să poată transmite #i c!nd se ia curentul& Ca să se încălzească, pun pe "oc lăzi, h!rtii, ba chiar #i
mobilă veche& Marie-aure ia covorul greu, din petice, de pe podeaua apartamentului lui Madame M!nec
#i-l t!ră#te p!nă sus, la etajul #ase, ca să #i-l tragă peste plapuma ei& neori, în miez de noapte, în camera ei
se "ace at!t de "rig, înc!t are senzaţia că aude chiciura a#tern!ndu-se pe podea&
/rice pas pe stradă ar putea "i un poliţist& /rice huruit de motor ar putea "i un deta#ament trimis după
ei&
)us, în pod, (tienne începe o nouă transmisie, iar ea se g!nde#te1 Ar trebui să mă postez la intrarea în
casă, în caz că vine cineva& Ca să c!#tig c!teva minute în contul lui& Dar e prea "rig& ( mult mai plăcut să
stea în pat, sub greutatea covorului, #i să se viseze înapoi la muzeu, să simtă sub degete pereţii "amiliari, să
străbată )ala Mare, cu ecoul ei, spre camera cheilor& 4u trebuie dec!t să traverseze podeaua pardosită, apoi
să o ia la st!nga, iar acolo o va a#tepta tati, în picioare l!ngă ma#ina lui de tăiat chei&

 .rad militar în armatele germană, austriacă #i elveţiană, care urmează în ierarhie imediat după soldat&

F<
a spune1 0e ce$ai )nt*riat at*t. turturica 'ea2
a spune1 Nu te %oi p&r&si nicio(at&. nici intr$un 'ilion (e ani,
!nătoare
n ianuarie :@;F, $erner localizează o a doua transmi#i, ilegală într-o livadă în care un obuz căzut
despicase în dou&i aproape toţi copacii& După două săptăm!ni, localizează o .1 treia, apoi o a patra
transmisiune& *iecare nouă descoperii, pare a "i doar o variaţiune pe tema precedentei1 triunghiul si închide,
segmentele se mic#orează simultan, iar v!r"urile se apropie p!nă c!nd sunt reduse la un singur punct O un
#o pron, o căsuţă, pivniţa vreunei "abrici sau cine #tie ce adăposi sc!rbos în gheaţă&
O
O +ransmite
Da& acumR
O Din #opronul ălaR
O ezi antena de pe peretele dinspre estR
C!nd poate, $erner înregistrează ce spun partizanii pe bandă magnetică& î#i dă seama că oricui îi place
să se audă vor bind& 5ybris, ca în pove#tile străvechi& înalţă antena prea mult, lungesc prea multe minute
transmisia, se încred în siguranţa #i raţionalitatea lumii care bineînţeles că nu e2istă&
Căpitanul trimite vorbă că e înc!ntat de progresele lor& 'romite permisii, "ripturi, coniac& +oată iarna,
/pelul cutreieră teritoriile ocupate, iar ora#ele pe care 3utta le consemnase în jurnalul lor radio prind viaţă1
'raga, MinsL, jubljana&
Din c!nd în c!nd, camionul trece pe l!ngă un grup de prizonieri, iar olLheimmer îi cere lui 4eumann
nu să încetinească& )tă "oarte drept, căut!nd din priviri pe cineva la "el de masiv ca el& C!nd îl găse#te,
bate în bord& 4eumann nu "r!nează, iar olLheimer o ia voinice#te prin zăpadă, vorbe#te cu un gardian,
apoi înaintează greoi printre prizonieri, de obicei doar într-o căma#ă care să-l apere de "rig&

O Are pu#ca
neori, se duceînprea
ma#ină, spuneAlteori,
departe& 4eumann nu&îl Ce
$erner dracuS,
aude #i-aAusie+en.
per"ect& lăsat pu#caspune
aici& olLheimer, cu
răsu"larea ie#indu-i în "uioare din gură, iar rusul mătăhălos îl înţelege aproape de liecare dată& JDă-le josK&
n rus voinic, cu e2presia unuia pe care nimic de pe lumea asta nu l-ar mai putea surprinde& 'oate cu o
singură e2cepţie1 un alt uria# croindu-#i drum cu greu spre el&
î#i scot mănu#ile, căma#a de l!nă, haina roasă& Abia c!nd le cere ghetele, ei se schimbă la "aţă1 clatină
din cap, se uită în sus sau în jos, î#i dau ochii peste cap ca ni#te cai speriaţi& $erner î#i dă seama că, dacă-#i
pierd ghetele, îi pa#te moartea& Dar olLheimer stă #i a#teaptă, colos l!ngă colos, #i întotdeauna prizonierul
cedează& %ăm!ne în #osetele lui nenorocite pe zăpada bătătorită, căut!nd privirile altor prizonieri, dar
nimeni nu se uită la el& olLheimer ia di"erite articole de îmbrăcăminte, le probează #i le dă înapoi dacă nu-
i vin& Apoi urcă înapoi în camion, iar 4eumann nu bagă /pelul în viteză&
.heaţă trosnind, sate arz!nd în pădure, nopţi at!t de geroase că nici nu mai ninge O iarna din acel an
ia "orma unui anotimp ciudat #i b!ntuit, în care $erner cutreieră printre paraziţi cum cutreiera pe vremuri
străduţele cu 3utta, trăg!nd-o în căruţ printre coloniile din 0ollverein& / voce se materializează în

caco"onia
aa@ din că#tile
o senzaţie lui, c!nd
ca atunci apoi se stinge,
închizi iar el
ochii porne#te să
#i înaintezi pe odibuite
caute& ţin!ndu-te
A#a, î#i spune
de un$erner
"ir lungc!nd
de oo milă,
găse#te iar,
p!nă
c!nd simţi sub unghii mica um"lătură a unui nod&
neori, trec zile întregi între transmisiunile pe care $erner le prinde în capcană& *iecare e o problemă
de rezolvat, ceva care să-i ocupe mintea& Cu siguranţă, mai bine a#a dec!t să lupte în vreo tran#ee împuţită
#i îngheţată, plin de păduchi, cum luptaseră bătr!nii instructori de la )chulp"orta în primul război& Asta e
mai curat, mai mecanic, un război purtat prin aer, invizibil, cu linii ale "rontului pretutindeni& Dar nu
cumva v!nătoarea asta ascunde plăceri irezistibileR Camionul hurdu- c!ndu-se în întuneric, o antenă
întrezărită printre copaciR
/& au(,
Ace în carul cu "!n& )pini în laba leului& (l îi găse#te, iar olLheimer îi smulge&
+oată iarna, nemţii bat acelea#i drumuri cu caii, săniile, tancurile #i camioanele lor, bătătorind zăpada,
trans"orm!nd-o intr-un amestec alunecos #i îns!ngerat de ciment #i gheaţă& ar c!nd vine în s"!r#it aprilie,
duhnind a rumegu# #i a hoituri, pereţii canionului de zăpadă se surpă, în timp ce gheaţa de pe drumuri
rezistă cu încăpăţ!nare, o reţea invadatoare luminoasă, pustiitoare - o mărturie a cruci"icării %usiei&
ntr-o noapte, traversează un pod peste 4ipru, în "aţă se ivesc cupolele #i copacii în"loriţi ai Zievului,
cenu#a zboară în toate direcţiile, iar prostituatele se înghesuie în ganguri& ntr-o ca"enea, se a#ază la două

F
mese de un in"anterist nu cu mult mai copt dec!t $erner& Acesta "i2ează un ziar cu ochii juc!ndu-i în cap #i
soarbe ca"ea cu o e2presie de pro"undă mirare& De uluire&
$erner nu se poate abţine să nu-l cerceteze cu privirea& '!nă la urmă, 4eumann nu se apleacă spre
el&
O Qtii de ce arată asaR
NN

$erner clatină din cap&


O -au degerat pleoapele #i a rămas "ără ele& Amăr!tul&
Corespondenţa nu ajunge p!nă la ei& +rec luni întregi #i
$erner nu-i scrie surorii lui&
Mesajele
Autorităţile de ocupaţie decretează că pe "iecare casă trebuie a"i#ată o listă a locatarilor1 0l Etienne
Le6lanc. ;5 (e ani, 0ra Marie$Laure Le6lanc. 1< ani, Marie-aure se torturează vis!nd cu ochii deschi#i
la ospeţe întinse pe mese lungi1 platouri cu mu#chi de porc tăiat "elii, mere coapte, banane "lambate, ananas
cu "ri#că&
ntr-o dimineaţă din vara anului :@;F, se duce p!nă la brutărie pe o ploaie măruntă& Coada se întinde
p!nă la u#ă&
C!nd Marie-aure ajunge în s"!r#it în "aţă, Madame %uelle o ia de m!ini #i-i vorbe#te "oarte încet&
O întreabă-l dacă poate citi #i asta&
)ub p!ine e o bucată de h!rtie îndoită& Marie-aure pune p!inea în traistă #i str!nge h!rtia în pumn&
întinde un cupon, se duce direct acasă #i încuie u#a cu zăvorul în urma ei&
(tienne coboară t!r#!indu-#i picioarele&
O Ce scrie, unchiuleR
O
O )crie zisMonsieur
Mi-a că 0roguet )i trans'ite "iicei lui (in Saint$Coulo' c& re"acerea (ecurge ine,
că e important&
O Ce înseamnă astaR
Marie-aure î#i dă jos traista, caută înăuntru #i rupe o bucată de p!ine&
O Cred că înseamnă că Monsieur Droguet vrea ca "iica lui să #tie că se simte bine, spune ea&
în următoarele săptăm!ni, primesc noi bileţele& / na#tere în )aint-incent& / bunică muribundă în a
Mare& Madame .ardinier din a %abinais îi transmite "iului ei că-l iartă& Dacă înăuntrul răva#elor se
ascund mesaje secrete - dacă Monsieur aou a su"erit un in"arct i s$a stins linitit înseamnă Arunca#i )n
aer gara (e triaj (in !ennes -, (tienne n-are de unde #ti& mportant e că trebuie să e2iste oameni care
ascultă, că cetăţenii obi#nuiţi au radiouri, că par să simtă nevoia să "acă schimb de ve#ti& (l nu iese
niciodată din casă, o vede doar pe Marie- aure, #i iată-l totu#i în centrul unei reţele de in"ormaţii&
Conectează micro"onul #i cite#te ci"rele, apoi mesajele& e transmite pe cinci benzi di"erite, dă
instrucţiuni pentru următoarea transmisiune, apoi pune un disc vechi preţ de c!teva momente& întregul
e2erciţiu durează cel mult #ase minute&
'rea mult& Aproape sigur e prea mult&
Qi totu#i
le tragă nu glonţ
c!te un vine nimeni&
în cap& Cei doi clopoţei nu sună& 4ici o patrulă germană nu urcă tropăind pe scări, să
Aproape în "iecare seară, Marie-aure îl roagă pe (tienne să-i citească scrisorile de la tatăl ei, chiar
dacă le-a învăţat pe dina"ară& Astăzi, el stă pe marginea patului ei&
Ai a' %&ut un stejar (eg+iat )n castan,
?tiu c& %ei lua (eciia un&,
0ac& %ei %rea s& )n#elegi %reo(at&. s& te ui#i )n casa lui Etienne. )n&untrul casei,
O Ce crezi că a vrut să spună c!nd a scris de două ori
)n cas&2
O Am discutat lucrurile astea de at!tea ori, Mărie&
O Ce crezi că "ace în momentul ăstaR
O Doarme, copilă& )unt sigur de asta&
(a se întoarce pe o parte, el îi trage plăpumile peste umeri, stinge lum!narea #i prive#te lung
acoperi#urile #i hornuri li miniaturale ale machetei de la piciorul patului ei& / amintiri îi revine în cuget1
(tienne pe un c!mp la est de ora#, cu "ratele lui& *usese în vara c!nd )aint-Malo se umpluse de licurici,
spre înc!ntarea tatălui lor, care le me#terise băieţilor plase cu cozi lungi #i le dăduse borcane cu capace

FB
legate cu s!rmă, iar (tienne #i 5enri alergaseră prin iarba înaltă, în timp ce licu ricii se îndepărtau plutind
de ei, lumin!nd intermitent, pă r!nd mereu să se înalţe e2act at!t c!t să nu-i poată ajunge, di parcă
păm!ntul ar "i ars mocnit, iar licuricii ar "i "ost sc!ntei st!rnite de pa#ii lor&
5enri spusese că vrea să pună în geam at!ţia licurici înc!t navele să-i poate vedea dormitorul de la
mare depărtare&
'oate or "i licurici #i vara asta, doar că nu vin pe rue au- borel& )e pare că aici au rămas doar umbrele
#i tăcerea& +ăcerea e rodul ocupaţiei? at!rnă pe crengi, se prelinge din canale& Madame .uibou2, mama
cizmarului, a plecat din ora#& Ca #i bătr!na Madame =lanchard& A#a că multe "erestre sunt neluminate&
/ra#ul
volumepare să "i#idevenit
ilizibile o bibliotecă
toate lămpile stinse&plină de cărţi într-o limbă necunoscută, iar casele, ra"turi imense cu
Dar aparatul din pod e iar în "uncţiune& / sc!nteie în noapte&
Din stradă se aude un zdrăngănit slab, iar (tienne se uită printre obloanele din dormitorul lui Marie-
aure, #ase etaje mai jos, #i vede sta"ia lui Madame M!nec în lumina lunii& / vede cum întinde o m!nă,
vrăbiile i se a#ază una c!te una pe braţe, iar ea le v!ră pe toate în haină&
oudenvielle
'irineii strălucesc& / lună pătată adastă pe crestele lor de parc-ar "i în"iptă acolo& 'lutonierul-major
von %umpel merge cu ta2iul în lumina ca de platină a lunii p!nă la un co''is$ sariat. unde se pomene#te
în "aţa unui căpitan de poliţie care-#i m!ng!ie întruna mustaţa bogată cu arătătorul #i degetul mijlociu&
'oliţia "ranceză "ăcuse o arestare& Cineva spărsese c+aletul unui "ilantrop important, care avea legături
cu Muzeul de storie 4aturală din 'aris, iar spărgătorul "usese prins av!nd asupra lui o geantă de voiaj
plină cu pietre preţioase&
A#teptarea e lungă& Căpitanul î#i studiază unghiile de la m!na st!ngă, apoi pe cele de la m!na dreaptă,
apoi se întoarce
îl asigură iar la ceas-a
că tratamentul st!ngă& oncă
încheiat, %umpel se simte tumora
bombardaseră "oarte slăbit în această
#i că urma seară, de
o perioadă îi ea#teptare,
#i greaţă& cu
Doctorul
toate
acestea în unele dimineţi î#i leagă #ireturile, apoi nu se mai poate ridica&
)ose#te o ma#ină& Căpitanul îi iese în înt!mpinare& on %umpel se uită pe "ereastră&
Doi poliţi#ti e2trag de pe bancheta din spate un bărbat plăp!nd, îmbrăcat într-un costum bej, cu o
v!nătaie per"ectă, violacee, deasupra ochiului st!ng& Cu cătu#e la m!ini& 'e guler are stropi de s!nge& De
parcă tocmai jucase rolul negativ într-un "ilm& 'oliţi#tii îl escortează pe captiv înăuntru, în timp ce
căpitanul scoate o geantă din portbagajul ma#inii&
on %umpel î#i scoate din buzunar mănu#ile albe& Căpitanul închide u#a biroului, pune geanta pe masă
#i trage jaluzelele& î#i aprinde veioza de pe birou& Ceva mai departe, von %umpel aude u#a unei celule
închiz!ndu-se cu un zăngănit&
Căpitanul scoate din geantă un carneţel de adrese, un teani de scrisori #i o pudră de damă& Apoi e2trage un
"und "als #i #ase săculeţi de cati"ea&
i des"ace pe r!nd& 'rimul conţine trei bucăţi superbe d] berii1 roz, durdulii, he2agonale& în al doilea e
un singur mii nunchi de amazonit albastru-verzui, cu striaţii albe delicate n al treilea e un diamant în
"ormă de pară&
on %umpel simte un "ior în v!r"urile degetelor& Căpitanul scoate dintr-un buzunar o lupă, cu o
e2presie de lăcomie pun în"lorindu-i pe "aţă& )tudiază îndelung diamantul, întorc!ndu  pe toate "eţele& în
mintea lui von %umpel se derulează ima gini cu *iihrermuseum O vitrine sclipitoare, boite sub coloane,
pietre preţioase dincolo de geamuri, #i încă ceva1 o energie vagă, ca un curent electric de intensitate redusă,
emanat de piatră& Care-i #opte#te, îi promite că va #terge orice urmă de boală&
în s"!r#it, căpitanul ridică ochii, cu conturul lupei imprimai în jurul ochiului într-un cerc clar, rozaliu&
a lumina veiozei, buzele lui umede lucesc& 'une piatra înapoi pe prosop&
on %umpel ia diamantul peste birou& Are e2act greutatea potrivită& îi simte răceala pe degete, chiar #i
prin bumbacul mănu#ilor& Cu marginile total saturate de albastru&
)ă creadăR
Dupont aproape că reu#ise să aprindă un "oc înăuntrul pietrei& Dar, prin lentila lupei, von %umpel î#i dă
seama că piatra e la "el cu cea pe care o e2aminase în muzeu, cu doi ani în urmă& 'une "alsul înapoi pe
birou&
O Dar trebuie măcar s-o veri"icăm la raze Y, nuR spune căpitanul în "ranceză, cu o e2presie
dezamăgită&

F@
O Cum să nu, "aceţi cum credeţi& )crisorile alea răm!n la mine, vă rog&
Ajunge la hotel înainte de miezul nopţii& Două "alsuri& ( un progres& Două s-au găsit, mai sunt două,
din care una trebuie să "ie piatra srcinală& î#i comandă pentru cină "riptură de mistreţ cu ciuperci
proaspete& Qi o sticlă întreagă de =ordeau2& Ast"el de lucruri răm!n importante, mai ales în vreme de
război& (le "ac di"erenţa între omul civilizat si barbari&
N 3

n hotel e curent #i restaurantul e pustiu, dar chelnerul e e2celent& +oarnă vinul cu graţie, apoi se
retrage& C!nd ajunge în pahar, închis la culoare ca s!ngele, vinul de =ordeau2 aproape că pare o "iinţă vie&
on %umpel simte o satis"acţie la g!ndul că el e singura persoană din lume care va avea privilegiul să-l
guste
Gri
înainte să dispară&
Decembrie :@;F& între case se cască hăuri de ger& 4-a mai rămas de ars dec!t lemn verde #i tot ora#ul
miroase a "um& î ndrept!ndu-se spre brutărie, Mărie-aure, care are acum cincisprezece ani, su"eră de "rig
cum nu su"erise niciodată, înăuntru e ceva mai bine& *ulgi rătăciţi par să plutească prin camere, adu#i de
v!nt prin spărturile din pereţi&
Aude pa#ii unchiului ei răsun!nd prin tavan, vocea lui - V1> 14; <> 5555 <;==1 -, apoi c!ntecul
bunicului ei, Clair (e lune. se cerne peste ea ca o ceaţă albastră&
Avioanele se rotesc alene, la joasă altitudine, peste ora#& neori par at!t de aproape, înc!t Mărie-aure
se teme că ar putea rade acoperi#urile, dăr!m!nd hornurile cu p!ntecele lor& Dar nu se prăbu#e#te nici un
avion, nu e2plodează nici o casă& 4imic nu pare să se schimbe, în a"ară de "aptul că Mărie-aure cre#te -
nu mai încape în nici una dintre hainele pe care tatăl ei le adusese în rucsac în urmă cu trei ani& ar panto"ii
o str!ng& începe să poarte trei perechi de #osete #i o pereche de panto"i vechi ai lui (tienne, cu ciucuri&
)e zvone#te că doar personalul de bază #i cazurile medicale vor mai putea răm!ne în )aint-Malo&

ne dăOscutiri,
4u plecăm,
vedemspune (tienne&
noi cum +ocmai acum, că "acem #i noi, în s"!r#it, o "aptă bună& Dacă doctorul nu
le cumpărăm&
în "iecare zi, ea are momente c!nd reu#e#te să se piardă printre amintiri1 impresiile vagi ale lumii
vizuale de dinainte să împlinească #ase ani, c!nd 'arisul era ca o bucătărie ne s"!r#ită& 'iramide de verze #i
carto"i peste tot, tarabe care gemeau de produse de patiserie, pe#te stivuit ca lemnele l&i standurile
v!nzătorilor de pe#te, rigolele pline de solzi argintii, pescăru#i de alabastru repezindu-se în jos să în#"ace
măruntaiele /riunde se întorcea, "iecare cotlon era inundat de culoare verdele prazului, violetul intens,
lucios al vinetelor&
Acum, lumea ei devenise gri& *eţe gri, lini#te gri, o teroare nervoasă gri plan!nd asupra cozii de la
brutărie, iar singura culoare din lume se aprinde vremelnic doar atunci c!nd (tienne urcă scările p!nă în
pod, cu genunchii trosnindu-i, ca să mai citească în eter un #ir de numere, să mai trimită un mesaj de la
Madame %uelle, să pună un c!ntec& Micul pod e2plodează în magenta, acvamarin #i auriu timp de cinc i
minute, apoi radioul tace, griul năvăle#te îndărăt #i unchiul ei coboară iar scara, #ont!c-#ont!c&
*ebră
'oate că de vină e tocăniţa dintr-o bucătărie ucraineană
anonimă? poate că partizanii otrăviseră apa? poate că $ernei
stă pur #i simplu prea mult în locuri reci #i umede, cu că#tile
la urechi& n orice caz, se declan#ează "ebra, cu tot cu o diaree
cumplită, iar $erner stă pe vine în noroi, în spatele /pelului,
cu senzaţia că dă a"ară ultimele "ăr!me de civilizaţie& +rec orc N N
întregi în care nu e în stare dec!t să-#i lipească obrazul de ca bina camionului, căut!nd ceva rece& Apoi îl
iau în primire "ri soanele, dese #i intense, #i nu-#i poate încălzi corpul& i vine să sară în "oc&
olLheimer îi o"eră ca"ea? 4eumann Doi îi o"eră tabletele despre care $erner a"lase între timp că nu
erau pentru dureri de spate& îi re"uză pe am!ndoi, iar :@;F îi lasă locul lui :@;;& $erner nu-i mai scrisese
3uttei de aproape un an& ltima scrisoare primită de la ea era veche de #ase luni #i începea cu1 0e ce nu
scrii2
Cu toate astea, reu#e#te să descopere noi transmisiuni ilegale, cam una la două săptăm!ni& %ecuperează
echipamentul sovietic in"erior, "abricat din oţel de proastă calitate, sudat cu st!ngăcie& +otul e c!t se poate
de nesistematic& Cum poartă ei un război cu echipament at!t de prostR ui $erner i se prezintă imaginea
unei
ni#te rezistenţe cu organizare
lideri "eroce, s!ngero#i& desăv!r#ită& )unt
Dar el vede cu ni#te
ochii luiinsurgenţi
că reţeauapericulo#i, disciplinaţi&
lor e at!t de 'rimesc
#ubredă, înc!t ordine de la
e, practic,

;9
ine"icientă - sunt murdari, în ultimul hal& +răiesc în cocioabe& )unt ni#te (espe$ ra(os zdrenţăro#i, care nu
au nimic de pierdut&
ar e"orturile lui de a înţelege care teorie e mai aproape de adevăr par a "i zadarnice& 'entru că, de "apt,
î#i spune $erner, cu toţii sunt insurgenţi, cu toţii sunt partizani, "iecare persoană care le iese în cale&
/ricine nu e german ar vrea să-i #tie morţi pe germani, chiar #i cei mai slugarnici dintre ei& )e retrag din
calea camionului care intră huruind în ora#& î#i ascund chipurile, "amiliile& 'răvăliile lor gem de încălţări
luate de la morţi&
ite la ei&

în cele
radiouri, iarmai negregermane
diviziile zile ale acelei iernipretutindeni
se retrag necruţătoare
în -jurul
în timp
lor -cesimte
rugina
unpune stăp!nire
dispreţ pro"undpepentru
camion, pu#ti #i
toate
"iinţele umane pe l!ngă care trec& )atele în ruină, "umeg!nde, cioburile de cărămidă din stradă, zidurile
ţăndări, vagoanele răsturnate, c!inii care latră, #obolanii #i păduchii care mi#ună peste tot1 cum pot trăi a#aR
Aici, în păduri, în munţi, în sate, treaba lor e să smulgă din rădăcini dezordinea& (ntropia totală a unui
sistem, spunea doctorul 5auptmann, va descre#te doar dacă va cre#te entropia altui sistem& 4atura cere
simetrie& Or(nung 'uss sein]
Dar ce "el de ordine "ac ei acoloR alizele, cozile, copiii url!nd, soldaţii care se revarsă înapoi în ora#e
cu ochi care au văzut ve#nicia - în care sistem e mai multă ordineR Cu  siguranţă nu în Ziev, iov sau
ar#ovia& ( 5ades peste toi )unt pur #i simplu prea mulţi oameni, de parcă ni#te "abrL i ruse#ti colosale ar
turna oameni noi la "iecare minut& oi omor!ţi o mie, că "acem noi încă zece mii&
*ebruarie îi găse#te în munţi& $erner tremură în spatele camionului, în timp ce 4eumann nu ia
curbele scr!#nind& )ub ei #erpuie#te o reţea nes"!r#ită de tran#ee, poziţiile germa nilor într-o parte, poziţiile
ru#ilor ceva mai departe& =r!uri groase de "um brăzdează valea& Din c!nd în c!nd, c!te un proiectil de
artilerie zboară ca un "lutura# de badminton&
olLheimer întinde o pătură #i o în"ă#oară în jurul urne rilor lui $erner& înăuntrul lui, s!ngele se scurge
dintr-o partt în alta ca mercurul, a"ară, pe geamuri, reţeaua de tran#ee #i artilerie de sub ei se arată "oarte
clar preţ de c!teva clipe, în tr-o bre#ă ivită în ceaţă, iar lui $erner i se pare că are în "aţă circuitele unui
radio imens, "iecare soldat "iind un electron care lunecă în spatele altuia pe propriu-i traseu electric #i, tot
ca un electron, "iind cu desăv!r#ire lipsit de putere de decizie& Apoi intră într-o curbă #i nu mai simte dec!t
prezenţa lui olL"ieimer l!ngă el, a"ară un amurg rece, pod după pod, deal după deal, cobor!nd întruna&
%aze de lună metalice, "er"eniţite, se împră#tie pe drum, un cal alb stă pe un c!mp #i rumegă, un re"lector
mătură cerul, iar în "racţiunea de secundă c!nd trec huruind pe l!ngă "ereastra luminată a unei cabane de
munte, $erner o vede pe 3utta a#ezată la o masă, "eţele luminoase ale altor copii în jurul ei, broderia lui
*r!u (lena în chiuvetă #i o duzină de cadavre de prunci îngrămădite într-un co#, l!ngă sobă&
A treia piatră
)tă în "aţa unui castel de l!ngă Amiens, la nord de 'aris& Clădirea mare #i veche geme în întuneric& (
casa unui paleontolog ie#it la pensie, iar von %umpel crede că aici se re"ugiase #e"ul pazei de la muzeul din
'aris în urmă cu trei ani, în timpul haosului de după invadarea *ranţei& n loc pa#nic, o insulă apărată de
c!mpuri, cuibărită printre garduri vii ca în- tr-un p!ntec& rcă pe scară p!nă într-o bibliotecă& 4i#te ra"turi
cu cărţi "useseră date la o parte? în spatele lor e sei"ul& )părgătorul de sei"uri al .estapoului e priceput1 are
un stetoscop, nu-i trebuie lanternă&  deschide în c!teva minute&
n pistol vechi, o cutie cu titluri de valoare, un "i#ic de monede de argint o2idate& Qi, într-o cutie de
cati"ea, un diamant albastru, tăiat în "ormă de pară&
nima ro#ie din piatră devine vizibilă preţ de-o clipă, pentru ca în următoarea clipă să "ie total
inaccesibilă& )peranţa se împlete#te cu disperarea în su"letul lui von %umpel& 4u mai are mult& )orţii îi sunt
"avorabili, nu-i a#aR Dar î#i dă seama înainte să-l vadă în lumină& (2altarea îl părăse#te acum, zdrobită&
Diamantul nu e autentic& ( tot opera lui Dupont&
.ăsise toate cele trei "alsuri& î#i epuizase norocul& Doctorul spune că tumora cre#te iar& 'erspectivele
războiului sunt în cădere liberă - .ermania se retrage din %usia, din craina, din glezna taliei& în cur!nd,
toţi cei din (insatzstab %eichsleiter %osenberg - toţi cei care răscolesc continentul în căutare de biblioteci
#i te2te sacre ascunse, de tablouri impresioniste dosite prin dulapuri - vor primi pu#ti #i vor "i trimi#i în
"ocul luptei& nclusiv von %umpel&

 +rebuie să "ie ordine germ&E&

;:
Aa(ar. c*t& %re'e o %a p&stra. p&str&torul pietrei %a "i ne'uritor,
4u poate abandona& Dar î#i simte m!inile at!t de grele& Are un pietroi în loc de cap&
na la muzeu, una în casa unui protector al muzeului, una trimisă cu #e"ul pazei& Ce "el de om să "ie al
treilea curierR /mul .estapoului îl urmăre#te, atent la piatră, cu m!na st!ngă pe u#a sei"ului& on %umpel
se g!nde#te, pentru a c!ta oară, la e2traordinarul sei" pentru pietre preţioase de la muzeu& / cutie ca un
puzzle& în nici una dintre peregrinările sale nu mai înt!lnise a#a ceva& Cine să "ie inventatorulR
'odul
într-un ora# "rancez a"lat mult la sud "ată de )aint-Malo, un camion german e aruncat în aer c!nd
traversa un pod& Mor #ase soldaţi germani& )e dă vina pe terori#ti& Noapte "i cea#&. #optesc "emeile care vin
s-o vadă pe Marie-aure& -en tru "iecare ne'#&l&u 'ort. %or e:ecuta ece (e$ai notri, 'oliţi&i umblă din
u#ă-n u#ă #i-i cheamă pentru o zi la muncă pe toţi bărbaţii în putere& a săpat tran#ee, la descărcat de
vagoane, la împins de roabe cu ciment, la construit de baricade pe un c!mp sau pe o plajă& /ricine e
zdravăn trebuie să pună urnă rul la întărirea 0idului Atlanticului& (tienne stă în prag, str!n g!nd din ochi,
cu biletele de la doctor în m!nă& Aerul rece îl biciuie#te, iar "rica se revarsă îndărăt în hol&
Madame %uelle #u#ote#te că autorităţile de ocupaţie pun atacul pe seama unei reţele so"isticate de
transmisiuni radio anti-ocupaţie& )pune că se munce#te la izolarea plajelor prin- tr-o reţea de s!rmă
ghimpată #i capre de lemn uria#e cărora li se spune c+e%au: (e "rise, Deja restricţionaseră accesul la
pasarelele de pe ziduri&
*emeia îi întinde o p!ine, iar Marie-aure o duce acasă& C!nd (tienne o rupe, găse#te înăuntru o nouă
bucăţică de h!rtie& încă nouă numere&
O Credeam că o să "acă o pauză, spune el&
Marie-aure se g!nde#te la tatăl ei&
O 'oate că e chiar mai important acum, spune ea&
(l a#teaptă p!nă se întunecă& Marie-aure stă la intrarea în dulap, cu tăblia "alsă dată la o parte, #i
ascultă cum unchiul ei dă drumul micro"onului #i transmiţătorului din pod& ocea lui bl!ndă roste#te
numere în spaţiu& începe apoi muzica - gravă, suavă, multe violoncele în seara asta -, dar se întrerupe
brusc&
O nchiuleR
( coboară scara cu mare greutate& îi ia m!na&
O %ăzboiul care l-a ucis pe bunicul tău a ucis #aisprezece milioane de oameni, spune el& n milion #i
jumătate numai "rancezi, majoritatea mai tineri dec!t eram eu& Două milioane de partea germană& Dacă ai
pune morţii să măr#ăluiască în #ir indian, ar trece prin "aţa u#ii noastre timp de unsprezece zile #i
unsprezece nopţi& 4oi aici nu schimbăm ni#te indicatoare, Mărie& Qi nici nu gre#im c!te o literă la po#tă&
4umerele astea nu sunt simple numere& înţelegiR
O Dar noi suntem ăia buni& 4u-i a#a, unchiuleR
O (u a#a sper& )per că suntem&
%ue des 'atriarches
on %umpel intră într-o clădire de apartamente din aron- dismentul cinci& 'roprietăreasa cu z!mbet
a"ectat de la parter ia teancul de cupoane alimentare pe care i le întinde el #i le "ace să dispară în halatul ei
de casă& 'rintre picioarele ei roiesc pisici& Din apartamentul e2cesiv decorat din spatele ei vine un miros
înţepător de "lori de măr moarte, con"uzie, bătr!neţe&
O C!nd au plecat, MadameR
O în vara anului :@;9&
*emeia pare gata să ţistuie dezaprobator&
O Cine plăte#te chiriaR
O 4u #tiu, Monsieur&
O Cecurile sunt trimise de Muzeul de storie 4aturalăR
O 4-a# putea spune&
O C!nd a trecut ultima oară cineva pe aiciR
O 4u trece nimeni& Cecurile sunt trimise prin po#tă&
O De undeR
O 4u #tiu&

;8
O Qi în apartament nu intră #i nu iese nimeniR
O 4-a mai "ost nimeni din vara aia, spune ea #i se retrage cu chipul #i unghiile ei de vultur în
obscuritatea mirositoare&
(l urcă la etaj& a etajul al patrulea, o singură yală marchează apartamentul lăcătu#ului& înăuntru,
"erestrele sunt baricadate cu placaj, prin ale cărui găuri pătrunde o lumină side"ie&
 se pare că a intrat într-o cutie întunecoasă, at!rnată înăuntrul unei coloane de lumină pură& Dulapurile
sunt deschise, pci nele canapelei sunt puţin răvă#ite, un scaun de bucătărie i căzut într-o r!nă& +otul evocă o
plecare zorită, o percheziţie riguroasă sau am!ndouă& n inel negru de alge s-a "ormat iu vasul de toaletă,
după ce pe
nindu-i apadinăuntru1
a secat& nspectează dormitorul, baia, bucătăria, cu o speranţă diavolească, de neoprit izbiu
0ar (ac& totui,,,
'e masa de lucru stau bănci minuscule, "elinare minuscule, piese trapezoidale minuscule din lemn
#le"uit& / mică men ghină, o cutiuţă de cuie, "lacona#e cu clei întărit de mult& )ub masă, sub o husă, o
surpriză1 o machetă complicată a aron dismentului cinci& Clădirile nu sunt vopsite, dar alt"el suni splendid
lucrate, în detaliu& /bloane, u#i, "erestre, canale& *ănî oameni& / jucărieR
n dulap at!rnă c!teva rochii de "etiţă roase de molii #i un pulover brodat cu ni#te capre care pasc "lori&
Conuri de pin pră"uite se în#iră pe pervaz, aranjate de la mare la mic& 'i podeaua din lemn a bucătăriei a
"ost "i2ată bandă adezivii anti-"recare& n loc unde domne#te disciplina lini#tită& Cal mul& /rdinea& /
singură s"oară e întinsă între masă #i baie& n ceas "ără geam protector a stat în loc& Abia c!nd găse#tiT trei
volume uria#e de 3ules erne în =raille, legate cu spirală, dezleagă misterul&
n constructor de sei"uri& ăcătu# de geniu& ocuie#te su "icient de aproape de muzeu înc!t să poată
ajunge pe jos& Angajat acolo toată viaţa lui de adult& Modest, aparent "ără ambiţii de înavuţire& / "iică
oarbă& Destule motive să "ie loial&
O nde te ascunziR se adresează el cu voce tare camerei& 'ra"ul se învolburează în lumina stranie&
într-o geantă sau într-o cutie& )ub o plintă, dosită într-un compartiment de sub sc!ndurile podelei sau
zidită în perete& Deschide sertarele din bucătărie #i veri"ică în spatele lor& Dar toate "useseră deja veri"icate
de alţii înaintea lui&
Atenţia îi revine treptat la macheta cartierului& )ute de case minuscule, cu acoperi#uri mansardate #i
balcoane& î#i dă seama că e chiar cartierul în care se a"lă, incolor, depopulat #i miniaturizat& / ipostază
mititică, spectrală a lui& na dintre clădiri pare să "i "ost netezită #i tocită în mod deosebit de insistenţa
degetelor - clădirea în care se a"lă& Acasă&
Ajunge cu un ochi la nivelul străzii, un zeu ivit deasupra Cartierului atin& Cu două degete, poate
smulge orice clădire, poate trimite la pieire jumătate din ora#&  poate răsturna& î#i pune degetele pe
acoperi#ul clădirii de apartamente în care stă îngenuncheat& / mi#că încolo #i încoace& Clădirea se
desprinde u#or de machetă, ca #i cum a#a ar "i "ost g!ndită& / răsuce#te în "aţa ochilor1 optsprezece "erestre
micuţe, #ase balcoane, o minusculă u#ă la intrare& Acolo, jos - sub "ereastra asta - p!nde#te proprietăreasa
pirpirie, cu pisicile ei& ar aici, la etajul al patrulea, e el&
'e "undul ei descoperă o mică gaură, cam ca gaura de cheie din sei"ul pentru pietre preţioase de la
muzeu pe care-l văzuse cu trei ani în urmă& Casa, deduce el, e un recipient& n ambalaj& )e joacă o vreme
cu ea, încerc!nd să-i dezlege misterul& / întoarce cu susul în jos, încearcă pe dos, în lateral&
nima i-o ia la goană& Ceva ud #i "ebril îi inundă limba&
Ascunzi ceva înăuntruR
on %umpel lasă căsuţa pe podea, ridică piciorul #i o zdrobe#te&
/ra#ul alb
y

în aprilie :@;;, /pelul intră huruind într-un ora# alb, plin de "erestre ară geamuri& JienaK, spune
olLheimer, iar 4eumann Doi turuie despre palate habsburgice, #niţel vienez #i "ete ale căror vulve au gust
de #trudel cu mere& Dorm într-un apartament care mai păstrează ceva din opulenţa umii echi, cu mobila
îngrămădită la perete, chiuvetele de marmură în"undate cu pene de găină #i ziare lipite grosolan la "erestre&
Dedesubt e o gară de triaj, un hăţi# de #ine de tren& $erner se g!nde#te la doctorul 5auptmann, cu c!rlionţii
#i mănu#ile lui căptu#ite cu blană, 5auptmann care, în imaginaţia lui $er- ner, î#i petrecuse tinereţea
vieneză în ca"enele pline de viaţă în care viitori oameni de #tiinţă discutau despe =ohr #i )cho- penhauer,
în timp ce statui de marmură priveau în jos de pe pervazuri ca ni#te na#i blajini&
5auptmann, care ar putea "i încă la =erlin& )au pe "ront, ca toată lumea&
Comandantul ora#ului nu are timp de ei& n subaltern îi spune lui oLlheimer că e2istă indicii că

;F
rezistenţa ar transmite de undeva dinspre eopoldstadt& A#a că dau întruna ture prin cartier& Ceaţa at!rnă
din copacii înmuguriţi, iar $erner stă în spatele camionului #i tremură&  se pare că ora#ul miroase a măcel&
N

+imp de cinci zile, nu aude la radio dec!t imnuri, emisiuni de propagandă înregistrate #i transmisiuni
de la colonei asediaţi care cer provizii, benzină, oameni& 'entru $erner e limpede că totul se destramă&
rzeala războiului se de#iră&
O Aici e opera, spune 4eumann Doi într-o noapte& *aţada unei clădiri somptuoase, cu pila#tri #i
creneluri, se conturează graţios& De-o parte #i de alta se înalţă aripi maiestuoase, care reu#esc cumva să
pară masive #i în acela#i timp u#oare& $erner are în acel moment revelaţia minunatei "rivolităţi de a
construi clădiri splendide, de a compune muzică, de a c!nta, de a tipări cărţi imense, pline de păsări
colorate, în "aţa indi"erenţei cataclismice, anihilatoare a lumii& Că închipuiţi mai sunt oameniiU De ce să te
obose#ti să compui muzică, dacă tăcerea #i v!ntul sunt mai cuprinzătoareR De ce să aprinzi lămpi dacă
întunericul, inevitabil, le va stingeR Dacă prizonierii ru#i sunt legaţi cu lanţuri de garduri, c!te trei, patru,
iar soldaţii germani le v!ră grenade în buzunare #i "ugR
/pereU /ra#e pe lunăU %idicol& Mai bine s-ar întinde cu toţii pe caldar!m #i i-ar a#tepta pe băieţii care
trec prin ora# trăg!nd după ei sănii pline de cadavre&
a jumătatea dimineţii, olLheimer le ordonă să parcheze în Augarten& )oarele mistuie ceaţa #i scoate
la iveală primii muguri ai copacilor& $erner simte "ebra p!lp!ind în el, o sobă cu u#a zăvor!tă& 4eumann
nu care, dacă n-ar "i "ost sortit să moară peste zece săptăm!ni, în timpul invaziei Aliaţilor în 4ormandia,
ar "i putut deveni mai t!rziu "rizer, ar "i mirosit a talc #i a HhisLy #i le-ar "i îndreptat clienţilor capetele
v!r!ndu-le degetul arătător în ureche, ar "i avut pantalonii #i cămă#ile acoperite ve#nic cu păr tuns, ar "i
lipit ilustrate din Alpi în jurul unei oglinzi mari, ie"tine #i #ubrede din "rizerie, si i-ar "i "ost toată viata "idel
soţiei lui voinice, 4eumann nu spune1

O 5aideţi
'une la tuns&
un scăunel pe trotuar, aruncă un prosop aproape curat pe umerii lui =ernd #i se pune pe tăiat&
$erner găse#te un canal agreat de stat care dă valsuri #i a#ază di"uzorul în u#a deschisă a /pelului, ca să
audă toţi& 4eumann nu îl tunde pe =ernd, apoi pe $erner, apoi laţele amăr!te ale lui 4eumann Doi& C!nd
începe un vals deosebit de vioi, $erner îl vede pe olLheimer urc!nd pe scăunel #i închiz!nd ochii,
olLheimer, care omor!se deja o sută de oameni pe puţin, probabil chiar mai mulţi, care intrase cu bocancii
lui uria#i, con"iscaţi de la alţii, în cocioabe jalnice de unde se "ăceau transmisiuni radio, olLheimer, care
se strecurase în spatele vreunui ucrainean emaciat, cu că#ti pe urechi #i un micro"on la gură, #i-l împu#case
în cea"a, apoi se întorsese la camion să-i spună lui $erner să recupereze transmiţătorul pe un ton calm,
somnolent, chiar dacă aparatul era plin de bucăţi de om&
olLheimer, care are mereu grijă ca $erner să aibă de m!ncare& Care-i aduce ouă, care împarte cu el
supa, a cărui a"ecţiune "aţă de $erner pare să "i rămas de neclintit&
Augarten se dovede#te a "i destul de greu de inspectat, cu o mulţime de străzi înguste #i clădiri
rezidenţiale înalte& +ransmisiile trec prin clădiri, re"lect!ndu-se în acela#i timp în ele& n acea după-amiază,
cu mult după ce scăunelul "usese dus la locul lui, iar valsurile încetaseră, în timp ce $erner stă în "aţa
radioului, "ără să asculte nimic, o "etiţă ro#cată, cu o pelerină maronie, iese pe o u#ă, o "etiţă de vreo #ase,
#apte ani, micuţă pentru v!rsta ei, cu ni#te ochi mari #i limpezi care-i amintesc de ai 3uttei& *etiţa
traversează în "ugă strada p!nă în parc #i se joacă singură acolo, sub copacii înmuguriţi, în timp ce mama ei
stă la colţ #i-#i roade unghiile& *etiţa se urcă în leagăn #i pendulează înainte #i înapoi, "ăc!ndu-#i v!nt cu
picioarele #i, privind-o, $erner simte o supapă deschiz!ndu-i-se în su"let& Asta e viaţa, se g!nde#te el,
pentru asta trăim, să ne jucăm a#a într-o zi c!nd iarna slăbe#te în s"!r#it chingile& )e a#teaptă ca 4eumann
Doi să vină în spatele camionului #i să spună o gugumănie, stric!nd momentul, dar nu vin nici el, nici
=ernd, poate că ei nici n-o văd, poate că măcar acest lucru pur va scăpa nep!ngărit de ei, iar "ata se leagănă
#i c!ntă un c!ntec vioi pe care $erner îl recunoa#te, un c!ntec de numărat pe care-l c!ntau "etele care
săreau coarda pe străduţa din spatele or"elinatului1 Eins. ei. -oliei. (rei. %ier. O""iier. #i ce-ar mai c!nta
#i el cu ea, împing!nd-o tot mai sus, ar c!nta "un". sec+s. alte He:. sieien. ac+t. gute Nac+tK Apoi, maică-
sa îi strigă ceva ce $erner nu aude #i o ia de m!nă& Cotesc pe o stradă, cu micuţa pelerină de cati"ea
"lutur!nd în urma lor, #i dispar&
După mai puţin de o oră, reu#e#te să prindă ceva printre paraziţi1 o transmisiune simplă în germana
elveţiană& Aici D[4;. trans'isia (e la 1;>>. recep#iona#i2 4u înţelege chiar tot& Apoi nu se mai aude&

;;
$erner traversează piaţa #i reglează personal cel de-al doilea aparat de emisie-recepţie& C!nd vocea se
aude din nou, "ace triangulaţia, pune numerele în ecuaţie, apoi ridică privirea #i vede cu ochii lui ceea ce
pare a "i o antenă cu "ir care at!rnă pe latura unei clădiri de apartamente de la marginea pieţei&
At!t de u#or&
/chii lui olLheimer s-au însu"leţit deja, un leu care adulmecă prada& De parcă el #i $erner pot
comunica "ără prea multe cuvinte&
O ezi "irul ăla care at!rnă acoloR îl întreabă $erner&
olLheimer scrutează clădirea cu un binoclu&
O
O aDa&"ereastra aiaR
O 4u e prea aglomerat acoloR Cu at!tea apartamenteR
O Aia e "ereastra, spune $erner&
ntră în clădire& $erner nu aude "ocuri de armă& După cinci minute, e chemat într-un apartament de la
etajul cinci, cu un tapet cu motive "lorale ameţitor& )e a#teaptă să i se ceară să evalueze echipamentul, ca de
obicei, dar nu se vede nimic1 nici cadavre, nici transmiţător, nici măcar un aparat simplu, pentru ascultare&
Doar lămpi ornamentate, o canapea brodată #i tapetul rococo învolburat&
O )coate sc!ndurile podelei, ordonă olLheimer, dar după ce 4eumann Doi dă la o parte c!teva
sc!nduri #i se uită sub ele, devine evident că sub podea nu e dec!t ni#te păr de cal vechi de zeci de ani, pus
acolo pentru izolaţie&
O )ă "ie alt apartamentR De la alt etajR
$erner se duce în dormitor, deschide "ereastra si se uită
N

peste un balcon de "ier& Ceea ce luase el drept antenă nu e dec!t o bară vopsită "i2ată pe un st!lp, probabil
ca să susţină o s"oară de întins ru"e& 4ici vorbă de antenă& )i totu#i, auzise o transmisiune& )au nuR
/ durere îl săgetează la baza craniului& î#i împreunează m!inile la cea"ă, se a#ază pe marginea unui pat
ne"ăcut #i se uită la hainele din cameră O un "urou pe spătarul unui scaun, o perie cu cap de cositor pe
birou, o mulţime de cutiuţe #i "lacona#e mătuite pe o masă de toaletă, toate nespus de "eminine, de
misterioase #i de tulburătoare pentru el, în acela#i "el în care-l tulburase soţia lui 5err )iedler în urmă cu
patru ani, c!nd î#i ridicase "usta #i îngenunchease în "aţa voluminosului aparat de radio&
/ cameră de "emeie& A#ternuturi botite, un miros ca de lo- ţiune de corp în aer #i "otogra"ia unui t!năr
O nepotR amantR "rateR O pe măsuţa de toaletă& 'oate că gre#ise a calcule& 'oate că semnalul rico#ase din
alte clădiri& 'oate că "ebra îi întunecase judecata& +randa"irii de pe tapetul din "aţa lui par să lunece, să se
rotească, să-#i schimbe locurile între ei&
O 4imicR întreabă olLheimer din cealaltă cameră, iai =ernd îi răspunde1
O 4imic&
ntr-un univers alternativ, se g!nde#te $erner, "emeia asta #i *r!u (lena ar "i putut "i prietene& /
realitate mai plăcută dec!t asta& Apoi observă, agăţat de clanţă, un petic de cati"ea maro, cu glugă, o
pelerină de copil, #i e2act în acela#i mo ment, în camera vecină, 4eumann Doi scoate un ţipăt stri dent,
surprins, ca un g!lg!it, apoi se aude un "oc, urmat de un ţipăt de "emeie, apoi de alte împu#cături,
olLheimer trece în "ugă pe l!ngă el, urmat de ceilalţi, #i-l găsesc pe 4eumann Doi în picioare în "aţa unui
dulap, ţin!nd cu ambele m!ini arma, înconjurat de mirosul pra"ului de pu#că& a podea zace o "emeie, cu
un braţ întors la spate ca #i cum i s-ar "i re"uzat o invitaţie la dans, iar în dulap nu e un radio, ci o copilă
care stă în "und, cu un glonţ în cap& /chii ei rotunzi ca ni#te luni sunt deschi#i #i umezi, gura e rotunjită a
surpriză, e "etiţa de la leagăne #i nu poate avea mai mult de #apte ani&
$erner a#teaptă ca "etiţa să clipească& Clipe#te, o îndeamnă în g!nd, clipe#te, clipe#te, clipe#te&
olLheimer împinge deja u#a dulapului, care însă nu se închide de tot pentru că piciorul "etei at!rnă în
a"ară, iar =ernd o acoperă pe "emeie cu o pătură, #i cum de nu #i-a dat seama 4eumann Doi, de#i normal că
nu #i-a dat seama, pentru că a#a e 4eumann Doi, a#a sunt toţi din unitatea asta, din armata asta, din lumea
asta, "ac ce li se spune, se sperie, umblă de colo-colo cu g!ndul doar la propria persoană& Arat&$'i unul
care nu e aa,
4eumann nu î#i "ace loc cu umărul să iasă, cu ceva r!nced în privire& 4eumann Doi stă acolo,
proaspăt
O De tuns,
ce cu
s-ordegetele băt!nd
"i ascunsR ritmuri
spune el& "ără noimă pe patul pu#tii&

;
Cu grijă, olLheimer îndeasă piciorul copilei înapoi în dulap&
O 4u e nici un radio aici, spune el, închiz!nd u#a& *ire de greaţă în"ă#oară traheea lui $erner&
A"ară, "elinarele stradale tremură intr-un v!nt t!rziu& 4orii se ridică la apus peste ora#&
$erner urcă în /pel, cu senzaţia că toate clădirile se adună în jurul lui, cresc #i se de"ormează& Cu
capul lipit de pupitru, vomită între propriile încălţări&
0e "apt. (ragi copii. 'ate'atic %orin(. toat& lu'ina e in%iiil&,
=ernd urcă #i el, închide u#a, /pelul se treze#te la viaţă, aplec!ndu-se la un viraj, iar $erner simte cum
se înalţă străzile în jurul lor, rotindu-se încet într-o spirală "ără "und în care camionul se va a"unda tot mai
ad!nc&
Douăzeci de mii de leghe sub mări
n "aţa u#ii de la camera lui Marie-aure a#teaptă un obiect mare, împachetat cu ziare #i s"oară&
O *elicitări pentru cei #aisprezece ani împliniţiU spune (tienne de pe scară&
(a rupe h!rtia& Două cărţi, a#ezate una peste alta& +recuseră trei ani #i patru luni de c!nd tata plecase
din )aint-Malo& / mie două sute douăzeci #i patru de zile& +recuseră aproape patru ani de c!nd nu mai
simţise =raille sub degete #i totu#i literele îi revin în memorie ca #i cum se întrerupsese din citit abia ieri&
ules, /erne, 0ou&eci, 0e 'ii, 0e leg+e, -artea, )nt*i, -artea a (oua,
)e aruncă în braţele unchiului ei #i-l cuprinde cu braţele pe după g!t&
O 0iceai că n-ai apucat s-o termini& Mi-am zis că, dec!t să ţi-o citesc eu, mai bine mi-o cite#ti tu mie&
O Dar cum&&&
O Monsieur 5ebrard, librarul&
O Dar nu se găse#te nimicU Qi sunt a#a de scumpe&&&
O Wi-ai "ăcut o mulţime de prieteni în ora#ul ăsta, M&i rie-aure&

(a
O se/ instalează pe podea
iau de la capăt& #i început&
De la deschide cartea la prima pagin&i
O 'er"ect&
O Capitolul unu. cite#te ea& n reci" 'ic&tor, Anul IH7YF a "ost 'arcat (e un e%eni'ent straniu. (e
o )nt*'plare 'is terioas& care a r&'as proail )ntip&rit& )n 'e'oria tuturor, înghite pe nerăsu"late
primele zece pagini, iar povestea îi n vine în memorie1 curiozitatea întregii lumi e aţ!ţată de ceea c] pare a
"i un monstru marin legendar, iar pro"esorul 'ierii Aronna2, renumit specialist în biologie marină, î#i propti
iu să a"le adevărul& )ă "ie un monstru sau un reci" mi#cătorR )au altcevaR în următoarele pagini, Aronna2
va plonja peste boi dul "regatei& Cur!nd după aceea are să nimerească, împreuna cu 4ed and, canadianul
cu harponul, pe submarinul căpiţa nului 4emo&
Dincolo de "ereastra acoperită cu carton, dintr-un cer di platină cade o ploaie măruntă& / porumbiţă
r!c!ie burlanul, strig!nd gu-gu-gu& în port, un sturion "ace un singur salt, ca un căluţ argintiu, apoi se "ace
nevăzut&
+elegramă
'e Coasta de )marald a sosit un nou comandant de garnizoană, un colonel& Dichisit, de#tept, e"icient&
Cu medalii c!#tigate la )talingrad& 'urtător de monoclu& însoţit invariabil de o superbă secretară-
traducătoare "ranţuzoaică, care poate că se înv!rtise sau nu pe l!ngă "amilia regală rusă&
(l e de statură medie #i a încărunţit înainte de vreme, dar reu#e#te, printr-un arti"iciu de atitudine #i
ţinută, să-i "acă pe cei de l!ngă el să pară mărunţi& )e zvone#te că el ar "i colonelul care condusese o
întreagă companie de automobile îna-

;<
iute de război& Că e un om care înţelege "orţa păm!ntului german, care-i simte vigoarea întunecată,
preistorică puls!nd în propriile-i celule& Că nu va ceda niciodată&
n "iecare seară, comandantul trimite telegrame de la o"iciul po#tal din )aint-Malo& 'rintre cele
#aisprezece comunicări o"iciale trimise pe F9 aprilie :@;; se numără #i o misivă către berlin&
G +%A4)M)4 +(%/%)+( 4+(%C('+A+( 4 C/+() DSA%M/% '%/=A= )A4+-4A%( D4A%D )A4+-
MA/ )A CA4CA( G C(%(M A))+(4W^ '(4+% /CA0A%( Q (M4A%(
'unct, punct, liniuţă, liniuţă - #i mesajul e preluat de "irele întinse prin toată (uropa&
*ort 4ational
n a treia după-amiază de c!nd începuse asediul la )aint-Malo, ploaia de obuze se domole#te, ca #i
cum artileri#tii ar "i ador mit brusc la posturi& Ard copaci, ma#ini, case& )oldaţi germani beau vin în barăci&
în pivniţa colegiului, un preot strope#te pereţii cu apă s"inţită& Doi cai înnebuniţi de spaimă sparg cu
picioarele u#a garajului în care sunt închi#i #i o iau la galop printre casele "umeg!nde de pe .rand %ue&
n jur de ora patru, un mortier american, a"lat la vreo trei Lilometri, lansează un singur proiectil cu
ţintă imprecisă& Acesta planează deasupra zidurilor ora#ului #i e2plodează l!ngă parapetul de nord al *ort
4ational, unde sunt ţinuţi captivi trei sute optzeci de "rancezi care nu prea au unde să se adăpostească&
4ouă sunt uci#i pe loc& nul dintre ei ţin!nd str!ns m!na de bridge pe care o juca în momentul c!nd căzuse
obuzul&
în pod
în toţi cei patru ani de c!nd Marie-aure era la )aint-Malo, clopotele de la )aint-incent măsuraseră
timpul& Acum însă, clopotele tăceau& 4u #tie de c!nd e captivă în pod #i nici măcar dacă e zi sau noapte&
+impul e lunecos - o dată dacă-l scapi din m!nă, te treze#ti că nu-l mai prinzi în veci&
îi e at!t de îngrozitor de sete, înc!t îi trece prin cap să-#i mu#te propriul braţ #i să bea lichidul care
curge prin el& )coate conservele din haina unchiului ei #i-#i lipe#te buzele de marginile lor& Am!ndouă au
gust de tablă& '!nă la conţinutul lor e doar un milimetru&
Nu risca. spune vocea tatălui ei& Nu risca s& "aci go'ot,
na singură, tati& 'e cealaltă o păstrez& 4eamţul a plecat& Aproape sigur a plecat p!nă acum&
0e ce nu s$a (eclanat sonerial
'entru că a tăiat el "irul& )au n-am auzit-o eu, că dormeam& Qi mai am vreo cinci, #ase e2plicaţii&
0e ce s& plece. c*n( ceea ce caut& e aici2
> Cine #tie ce-o căutaR
?tii tu ce caut&,
Mi-e asa de "oame, tati&
>

)ncearc& s& te g*n(eti la altce%a,


Cascade asurzitoare cu apă limpede, răcoroasă&
/ei sc&pa cu %ia#&.ma cherie&
De unde #tiiR
0atorit& (ia'antului (in uunarul +ainei, -entru c& l$a' l&sat acolo ca s& te apere,
4-a "ăcut dec!t să sporească numărul pericolelor&
Atunci (e ce n$au ni'erit casai 0e ce n$a luat "oci
( o piatră, tati& / pietricică& (2istă doar noroc sau ghinion& 5azard si "izică& Mai #tiiR
>>

Tr&ieti,
+răiesc doar pentru că n-am murit încă&
Nu (esc+i(e conser%a, O s& te au(&, O s& te o'oare "&r& s& o%&ie,
Cum să mă omoare, dacă sunt nemuritoareR
întrebările se în#iră una după alta& Mintea lui Marie-aure stă să dea în clocot& +ocmai reu#ise se urce
pe băncuţa pianului din "undul podului #i începuse să pipăie transmiţătorul lui (tienne, încerc!nd să-i
identi"ice butoanele #i rolele - ăsta e "onogra"ul, ăsta e micro"onul, aici e unul dintre cei patru conductori
conectaţi la cele două baterii - c!nd aude ceva de jos&
/ voce&
Cu mare grijă, se dă jos de pe bancă #i-#i lipe#te urechr&i de podea&
(l e e2act sub ea& rinează în toaleta de la etajul #ase& )conn un jet jalnic, intermitent, #i geme ca #i
cum ar "i un proces chinuitor&
O 0as H&usc+en "e+lt. o ist (u H&usc+en2I strigă el prin tre gemete&
( ceva cu el&
O 0as H&usc+en "e+lt. o ist (u H&usc+en2
4ici un răspuns& /are cu cine vorbe#teR
De undeva de a"ară se aude bubuitul surd al unor mortiere îndepărtate #i scr!#netul obuzelor care cad
din cer& îl aude pe neamţ ie#ind din toaletă #i îndrept!ndu-se spre dormitorul ei& Cu acela#i #chiopătat&
 ipse#te căsuţa, unde e#ti, căsuţăR germ&E&

9
Mormăind& Deza2at& /are ce-o însemna asta - H&usc+en2
Arcurile din salteaua ei sc!rţ!ie - ar recunoa#te sunetul
NN
ăsta oric!nd& / "i dormit în patul ei p!nă acumR Qase detunături intense răsună una după alta, mai intense #i
mai departe dec!t tirul de antiaeriană&
+unuri navale& rmează tobele, cinelele, gongurile e2ploziilor, ţes!nd o reţea stacojie deasupra
acoperi#ului& Acalmia trecuse&
Abis în stomac, de#ert în g!tlej O Marie-aure scoate din haină o conservă& Cuţitul #i cărămida sunt la
îndem!nă&
NuK
Dacă mă mai iau mult după tine, tati, o să mor de "oame cu m!ncarea în m!nă&
De jos, din dormitorul ei, nu se mai aude nici un zgomot& /buzele se în#iră cu răbdare, "iecare proiectil
#uier!nd în timp ce săgetează cerul la intervale previzibile, crest!nd o lungă parabolă stacojie deasupra
acoperi#ului& De aceste zgomote se "olose#te ca să deschidă conserva& /buzul "ace iiiiiiii. cărămida love#te
cuţitul, iar cuţitul conserva, (ing, ndeva, o detunătură surdă, oribilă& )chije de obuz se în"ig v!j!ind în
zeci de pereţi de case&
Iiiiii (ing, Iiiiii (ing, a "iecare lovitură, o rugăciune& *ă să nu audă&
După cinci lovituri, din ea curge lichid& Cu a #asea lovitură, reu#e#te să deschidă cutia pe s"ert, apoi
îndoaie capacul
cu lama cuţitului&
N
/ duce la gură #i bea& %ăcoros, sărat O e "asole& *asole verde "iartă, la conservă& Apa în care a "iert are
un gust divin, întregul ei corp pare să se deschidă ca s-o absoarbă& .ole#te cutia& în mintea ei, taică-său a
amuţit&
Capete
$erner scoate antena prin tavanul surpat #i o lipe#te de o ţeavă de"ormată& 4imic& +!r!ndu-se în patru
labe, trage după el antena pe toată circum"erinţa beciului, ca #i cum l-ar lega pe olLheimer în "otoliul
aurit& 4imic& )tinge lanterna aproape consumată, î#i duce că#tile la urechea bună, închide ochii în
obscuritate, dă drumul radioului reparat #i plimbă acul în sus #i-n jos pe bobina de acord, comprim!ndu-#i
toate simţurile într-unul singur&
'araziţi, paraziţi, paraziţi, paraziţi&
'oate că sunt îngropaţi prea ad!nc& 'oate că rămă#iţele hotelului creează o umbră electromagnetică&
'oate că o componentă esenţială a radioului e stricată, iar $erner n-o identi"icase& )au poate că super-
savanţii *iihrerului inventaseră o armă care să le anihileze pe toate celelalte, acest colţ de (uropă "usese
"ăcut una cu păm!ntul, iar $erner #i olLheimer erau singurii răma#i în viaţă&
î#i scoate că#tile #i întrerupe cone2iunea& %aţiile s-au terminat de mult, plo#tile sunt goale, iar m!zga
de pe "undul căldării pline cu pensule e de nebăut& Qi el, #i olLheimer luaseră c!teva guri, dar $erner se
îndoie#te că-l va mai ţine stomacul să mai încerce&
=ateria din radio e aproape consumată& C!nd se va consu ma de tot, le va răm!ne bateria americană
mare, de unsprezece volţi, cu pisica neagră imprimată într-o parte& Qi apoiR
C!t o2igen trans"ormă sistemul respirator al unui om în dio2id de carbon într-o orăR (2istase o vreme
c!nd $erner ar "i "ost înc!ntat să a"le răspunsul la această întrebare& Acum însă stă l!ngă olLheimer, cu
două grenade în poală, simţind cum se mistuie tot ce mai rămăsese luminos în el& %ăsuce#tiT mai înt!i
cilindrul primei grenade, apoi #i pe al celeilalte& e-ai amorsa doar ca să "acă lumină în locul ăla, doar ca să
vadă iar&
olLheimer aprinde din c!nd în c!nd lanterna #i-i îndreaptă "asciculul plăp!nd spre colţul mai
îndepărtat, unde opt sau nouă capete din ipsos stau pe două ra"turi, unele răsturnate& Arată ca ni#te capete
de manechine, modelate însă cu mai multă pricepere, trei cu mustaţă, trei ple#uve, unul cu un chi piu
militar& Chiar #i cu lumina stinsă, capetele capătă o putere stranie pe întuneric1, per"ect albe, nu întru totul
vizibile, dar nici întru totul invizibile, imprimate pe retina lui $erner, aproape strălucind în beznă&
+ăcute, atente, privind "ără să clipească&
( mintea în
itaţi-vă care-i
altă joacă
parte,"este&
"eţelor&

:
'rin beznă, $erner se t!ră#te spre olLheimer - genunchiul uria# al prietenului său în întuneric are
darul de a-l recon"orta& )tă cu pu#ca l!ngă el& Ceva mai departe e cadavrul lui =ernd&
O Ai auzit vreodată ce pove#ti spuneau pe seama taR întreabă $erner&
O CineR
O =ăieţii de la )chulp"orta&
O Am auzit c!teva&
O ţi plăceaR )ă "ii ria#ulR )ă bagi în sperieţi pe toată lumeaR
O 4u-i a#a o "ericire să "ii mereu întrebat ce înălţime ai&
ndeva, la supra"aţă, e2plodează un obuz& Acolo undeva ora#ul arde, marea se sparge, g!#tele de mare
bat din aripile lor împenate&
O )i ce înălţime a-
y y

olLheimer scoate un "ornăit, un r!s ca un lătrat&


O Crezi că =ernd avea dreptate cu grenadeleR
O 4u, spune olLheimer, învior!ndu-se brusc& 4e-ar omorî&
O Chiar dacă am construi un soi de barierăR
O Am muri zdrobiţi&
N
$erner încearcă să deslu#ească în beznă capetele din colţul îndepărtat al beciului& Ce altceva să "ie,
dacă nu grenadeR /are olLheimer chiar î#i închipuie că va veni cineva să-i salvezeR Că meritau să "ie
salvaţiR
O Qi ce "acem, stăm #i a#teptămR
olLheimer nu răspunde&
O C!t timpR
După ce se consumă bateriile radioului, bateria americană de unsprezece volţi ar mai trebui să-i
asigure o zi de "uncţionare& )au l-ar putea bran#a la becul lanternei lui olLheimer& Cu bateria, vor c!#tiga
încă o zi de paraziţi& încă o zi de lumină& Dar nu vor avea nevoie de lumină ca să "olosească pu#ca&
Delir
a marginea c!mpului vizual al lui von %umpel "lutură un "el de "ranjuri violeţi& 'robabil că se
înt!mplase ceva cu mor"ina - poate luase prea mult& )au poate că boala avansase în- tr-at!t înc!t îi a"ecta
vederea&
'e geam intră cenu#ă ca o ninsoare& /are e dimineaţăR )trălucirea de pe cer ar putea veni de la lumina
"ocurilor& A#ter- nuturile îmbibate de sudoare, uni"orma leoarcă, de parcă ar "i înotat în somn& .ust de
s!nge în gură&
)e t!ră#te p!nă la marginea patului #i se uită la machetă / e2aminase centimetru pătrat cu centimetru
pătrat& *ăcuse ţăndări un colţ cu "undul unei sticle de vin& Mai toate strui turile erau goale pe dinăuntru -
castelul, catedrala, piaţa - dai ce rost are să le distrugă pe toate c!nd lipse#te una, e2act casa care-i trebuieR
A"ară, în ora#ul urgisit, toate celelalte clădiri par să ard&i sau să se năruie, dar aici, în macheta din "aţa
lui, e e2act in vers1 ora#ul e în picioare, doar casa în care se a"lă a dispărui&
)-o "i luat "ata cu ea c!nd "ugiseR 'osibil& nchiul n-o avea la el c!nd îl trimiseseră la *ort 4ational&
*usese controlat la s!nge& 4u avea la el dec!t actele O von %umpel primise asi gurări în acest sens&
ndeva, un zid se "ace bucăţi, o mie de Lilograme de cărămidă căz!nd grămadă&
Dacă at!tea alte case au "ost distruse #i asta e încă în picioare, e o probă su"icientă& 'iatra trebuie să "ie
înăuntru& +rebuie doar s-o găsească la timp& )-o ţină str!ns l!ngă inimă #i să a#tepte ca zeiţa să-i străpungă
"aţetele cu m!na ei de "oc #i să-i mistuie toate su"erinţele& Qi "ocul să-l scape din citadela asta, din asediul
ăsta, de boala asta& a "i salvat& +rebuie doar să se t!rască jos din pat #i să caute în continuare& Dar mai
metodic& C!te ore e nevoie& )ă întoarcă totul pe dos& încep!nd cu bucătăria& încă o dată&
Apă
Marie-aure aude cum gem arcurile patului ei& îl aude pe neamţ ie#ind #ont!c-#ont!c din camera ei #i
cobor!nd scările& /are pleacăR AbandoneazăR
începe să plouă& Mii de stropi minusculi răpăie pe acoperi#&
Marie-aure se ridică pe v!r"urile picioarelor #i-#i lipe#te urechea de pla"on, sub plăcile de ardezie&
Ascultă cum picură apa& Cum era rugăciunea aiaR Cea pe care o mormăia Madame M!nec în barbă c!nd

8
(tienne o scotea din săriteR
0oa'ne 0u'neeul nostru. +arul T&u e "oc ce '*ntuie,
+rebuie să-#i cheme mintea la ordine& )ă se "olosească de intuiţie #i logică& Cum ar "i "ăcut tatăl ei,
cum ar "i "ăcut ilustrul biolog marin al lui 3ules erne, pro"esorul 'ierre Aronna2& 4eamţul nu #tie de pod&
(a are piatra în buzunar? are o cutie cu m!ncare& Astea sunt avantaje&
Qi ploaia e bene"ică - va înăbu#i "ocurile& /are ar putea s-o adune în ceva, ca să beaR )ă dea o gaură în
ardezieR )-o "olosească în alt "elR 'oate ca să-i acopere zgomoteleR
Qtie e2act unde sunt cele două găleţi galvanizate1 chiar la intrare, în camera ei& 'oate ajunge la ele,

poate4u,
chiar
i-araduce una p!nă
"i imposibil s-osus&
aducă sus& ( prea grea, ar "ace prea mult zgomot, ar împră#tia apă peste tot&
Dar s-ar putea duce p!nă acolo să-#i înmoaie "aţa într-una din ele& Ar putea umple cutiile de "asole goale&
4umai g!ndul la buzele ei lu!nd contact cu apa - la v!r"ul nasului pe supra"aţa ei - îi st!rne#te o sete
mai puternică dec!t simţise vreodată& )e vede cu ochii minţii căz!nd intr-un lac& Apa îi umple urechile #i
gura& .!tlejul i se deschide& / singură sorbitură #i poate că va g!ndi mai limpede& )e a#teaptă ca vocea
tatălui din mintea ei să obiecteze, dar nu se înt!mplă nimic&
Din "aţa dulapului, dacă traversează camera lui 5enri, iese pe palier #i ajunge p!nă la u#a ei, distanţa e
de douăzeci #i unu de pa#i, mai mult sau mai puţin& a cuţitul #i cutia goală de pe podea #i le v!ră în
buzunar& Coboară tiptil cele #apte trepte #i răm!ne lipită multă vreme de tăblia din spate a dulapului&
Ascult!nd #i iar ascult!nd& C!nd se ghemuie#te, simte căsuţa de lemn împung!nd-o în coaste& /are în
podul ei minuscul, o Marie-aure în miniatură stă #i ea la p!ndă, ascult!ndR Qi oare versiunea ei
miniaturală e la "el de însetatăR
4u se aude dec!t răpăitul ploii care trans"ormă )aint-Malo în mocirlă&
'oate că e o stratagemă& 'oate că el o auzise deschiz!nd conserva de "asole #i cobor!se cu zgomot,
apoi urcase înapoi pe nesimţite& 'oate că stă în "aţa uria#ului #i"onier, cu pistolul pregătit&
0oa'ne. 0u'neeul nostru. +arul T&u e "oc ce '*ntuit î#i lipe#te palmele de panoul dulapului #i-l dă
la o pan )imte cămă#ile pe "aţă c!nd se strecoară printre ele& )e prop teste cu m!inile pe interiorul u#ilor
dulapului #i le întredeschid 4ici o împu#cătură& 4imic& 'e "erestrele rămase "ără ge&i muri, zgomotul ploii
căz!nd pe casele în "lăcări e ca zgomot ui pietricelelor pe care le tulbură marea& Marie-aure pă#e#te pe
podeaua "ostei camere a bunicului ei #i-l cheamă în minte1 un băiat curios, cu păr lucitor, care miroase a
mare& ( jucău#, ager, plin de energie& / ia de o m!nă, în timp ce (tienne îi dibuie cealaltă m!nă& Casa se
întoarce cincizeci de ani în timp1 părinţii băieţilor, elegant îmbrăcaţi, r!d la parter? în bucătărie, o
bucătăreasă curăţă stridii? Madame M!nec, t!nără "ată îu casă, abia sosită de la ţară, c!ntă în timp ce #terge
de pra" can delabrul, cocoţată pe o scăriţă&&&
+aţi, tu aveai cheile de peste tot&
=ăieţii o conduc p!nă pe coridor& +rece pe l!ngă baie& în dormitorul ei persistă ceva din mirosul
neamţului - un iz ca de vanilie& 'este unul de putregai& 4u aude nimic alt ceva în a"ară de ploaia de a"ară #i
de propriul ei puls care i se descarcă în t!mple& îngenunchează c!t de silenţios poate #i trece cu m!na peste
#anţurile din podea& 0gomotul pe care-l scot degetele ei c!nd ating găleata pare mai răsunător dec!t
dangătul unui clopot de catedrală&
'loaia murmură pe acoperi# #i pe ziduri& 'icură pe l!ngă "ereastra "ără geam& în jur a#teaptă pietricelele
#i cochiile ei& Macheta tatălui ei& 'lapuma ei& ndeva pe-aici trebuie să "ie #i panto"ii&
î#i apleacă "aţa #i atinge cu buzele supra"aţa apei& *iecare înghiţitură i se pare la "el de zgomotoasă ca o
detunătură de obuz& nu, trei, cinci? soarbe, respiră, soarbe, respiră& Qi-a v!r!t capul cu totul în căldare&
%espir!nd& Murind& is!nd&
)-a mi#catR ( josR rcă iarR
4ouă, unsprezece, treisprezece, e sătulă& +ot stomacul i s-a întins, bolborose#te& A băut prea mult&
Cu"undă conserva în găleată #i a#teaptă să se umple& Acum, retragerea "ără să scoată un sunet& *ără să se
izbească de vreun perete, de u#ă& *ără să se împiedice, "ără să verse apă& )e întoarce #i o ia înapoi încet, cu
conserva plină de apă în m!na st!ngă&
Marie-aure e deja la u#a camerei ei c!nd îl aude& ( cu trei sau patru etaje sub ea, întoarce pe dos una
dintre camere& Aude un zgomot ca o ladă de rulmenţi cu bile răsturnată pe podea& %ulmenţii sar, zăngănesc,
se rostogolesc&
(a întinde m!na dreaptă #i acolo, chiar l!ngă u#ă, dă peste ceva mare, tare, de "ormă dreptunghiulară,

F
acoperit cu p!nză& Cartea eiU %omanulU )tă acolo ca #i cum l-ar "i lăsat tatăl ei pentru ea& 'robabil că îl
scosese neamţul de sub pat&  ridică încerc!nd să nu "acă zgomot #i îl str!nge la piept peste haina unchiului
ei&
/are poate ajunge p!nă josR
/are se poate strecura pe l!ngă el #i ie#i în stradăR
Dar apa îi umple deja capilarele, înlesnindu-i circulaţia& .!nde#te deja mai limpede& 4u vrea să moară&
A riscat oricum prea mult& Chiar dacă, printr-un miracol, s-ar putea "uri#a pe l!ngă neamţ, nu e2istă nici o
garanţie că străzile vor "i mai sigure dec!t casa&

u#ileAjunge pe#ipalier&
deschise Apoiu#urel
le închide în pragul dormitorului
în urma ei& bunicului, înaintează pe dibuite p!nă la #i"onier, intră pe
.rinzile
/buzele se abat piezi# deasupra lor, zg!lţ!ind beciul ca ni#te trenuri mar"are care ar goni pe l!ngă el&
$erner #i-i imaginează pe artileri#tii americani1 cerceta#i cu lunete a#ezate în echilibru pe st!nci, #enile de
tanc sau balustrade de hotel?
trăgători care calculează viteza v!ntului, înălţimea ţevii, tem peratura aerului? operatori radio cu receptoare
de tele"on l&i ureche, anunţ!nd ţinte&
Trei gra(e (reapta. repeta#i (istan#a, oci calme, obosite, direcţion!nd tirul& 'oate că pe tonul ăsta
vorbe#te #i Dumnezeu c!nd cheamă su"letele la (l& 'e aici, vă rog&
Si'ple nu'ere, Mate'atic& pur&, Treuie s& te oinuieti s& g*n(eti aa, ( la "el #i în tabăra lor&
O )trăbunicul meu, spune olLheimer din senin, a "ost tăietor de lemne pe vremea c!nd nu e2istau
încă vapoare cu aburi, totul mergea cu p!nze&
De#i nu desluseste "oarte bine în întuneric, $erner are N N N
senzaţia că olLheimer s-a ridicat în picioare #i pipăie cu v!r "urile degetelor una dintre cele trei grinzi
despicate care ţin tavanul& )tă cu genunchii îndoiţi, din grijă pentru statura sa& Ca Atlas gata să se înhame la
povară&
O 'e atunci, continuă olLheimer, toată (uropa avea nevoie de catarge pentru "lotă& Dar majoritatea
ţărilor tăiaseră deja copacii cei mari& Din c!te spunea străbunicul, în Anglia nu mai găseai copac demn de
numele ăsta c!t era insula de mare& Deci catargele pentru "lota engleză #i cea spaniolă, dar #i pentru cea
portugheză, proveneau din 'rusia, din pădurile copilăriei mele& )trăbunicul #tia unde să-i găsească pe
uria#i& (rau acolo copaci la care o echipă de cinci oameni trudea c!te trei zile să-i doboare& Mai înt!i v!rau
penele, ca ni#te ace în pielea unui ele"ant, cum zicea el& +runchiurile cele mai groase înghiţeau #i o mie de
pene p!nă să crape&
Artileria tună? beciul se cutremură&
O =unicul spunea că-i "ăcea mare plăcere să-#i închipuie copacii cei mari tra#i de cai prin (uropa,
peste r!uri, peste mare, p!nă în Anglia, unde erau jupuiţi, trataţi #i înălţaţi iar pe post de catarge, unde
treceau prin zeci de ani de bătălii, trăindu-#i a doua viaţă, navig!nd pe nes"!r#itele oceane p!nă c!nd, într-
un t!rziu, cădeau #i mureau a doua oară&
încă un obuz trece peste ei, iar $erner î#i imaginează că aude lemnul grinzilor imense din tavan
"ăc!ndu-se ţăndări&
Acea ucat& (e c&rune a "ost o(inioar& o plant& %er(e , o "erig& sau o trestie care a tr&it acu' un 'ilion
sau poate (ou& 'ilioane (e ani sau poate acu' o sut& (e 'ilioane (e ani, -ute#i cuprin(e cu 'intea o
sut& (e 'ilioane (e anii
O (u vin dintr-un loc unde sapă după copaci& Copaci preistorici, spune $erner&
O îmi doream cu disperare să plec, spune oLlheimer&
O Qi eu&
O Dar acumR
=ernd putreze#te în colţ& 3utta se mi#că undeva prin lume,
privind cum se desc!lcesc umbrele din noapte, uit!ndu-se cum
trec minerii #ont!căind în zori& (ra de-ajuns pe c!nd $erner
era copil, nu-i a#aR / lume de "lori de c!mp iţindu-se printre
"ormele unor piese ruginite, aruncate la gunoi& / lume de
mure, coji de morcov
miros înţepător #i pove#ti
de gudron, spusecare
de trenuri de *r!u
trec,(lena& De de
de zumzet

;
albine la "erestre& )"oară, scuipat, s!rmă #i o voce la radio cu
care să-si teasă visele&
NN
+ransmitătorul
y

A#teaptă pe masa de l!ngă horn& Cu cele două baterii marine dedesubt& / ma#inărie stranie, construită
cu ani #i ani în urmă pentru a vorbi cu o sta"ie& Marie-aure se t!ră#te cu grijă in"inită p!nă la băncuţa
pianului #i se urcă pe ea& Cineva trebuie să aibă un radio - pompierii, dacă mai e2istă, sau rezistenţa, sau
americanii care trag cu rachete spre ora#& .ermanii, în "ortăreţele lor subterane& 'oate chiar (tienne&

oîncearcă să #i-l închipuie


crede moartă& ghemuit
'oate că un pesperanţă
licăr de undeva, îirăsucind cu degetele butonul unui radio-"antomă& 'oate că el
va "i su"icient&
'ipăie pietrele hornului p!nă c!nd găse#te p!rghia pe care unchiul ei o instalase acolo& / apasă cu
toată puterea, iar antena ţ!#ne#te în sus, scoţ!nd un zgomot ca un r!c!it slab pe acoperi#&
'rea mult zgomot&
A#teaptă& 4umără p!nă la o sută& De jos nu se aude nimii
)ub masă, degetele ei descoperă două întrerupătoare1 unul pentru micro"on, celălalt pentru
transmiţător, nu mai ţine minte care e care& Apasă pe unul, apoi pe celălalt& înăuntrul marelui transmiţător,
tuburile cu vid ţăcănesc&
( prea tare, tadR
Nu 'ai tare ca ria, Ca oapta "ocurilor,
%econstituie traseul cablurilor p!nă c!nd e sigură că a luat micro"onul în m!nă&
4u a"lăm nimic despre orbire doar închiz!nd ochii& )ub lumea noastră de ceruri, chipuri #i clădiri
e2istă o lume mai brută, mai veche, o lume în care supra"eţele plane dispar #i bancuri de sunete înoată prin
aer& Marie-aure poate sta sus în pod, mult deasupra străzii, #i auzi cum "o#nesc nu"erii în mla#tini, la trei
Lilometri depărtare& îi aude pe americani go nind peste c!mpurile "ermelor, îndrept!ndu-#i giganticele
tunuri spre "umul din )aint-Malo& Aude "amilii suspin!nd în beciuri, în jurul "elinarelor de v!nt, ciori
ţopăind de pe o mo vilă pe alta, mu#te ateriz!nd pe cadavre în tran#ee& Aude ta marinii d!rd!ind, gaiţele
ţip!nd, iarba de pe dune arz!nd& )imte marele pumn de granit, mult în"undat în scoarţa pă m!ntului, pe care
se a"lă )aint-Malo, oceanul care-l roade din toate cele patru părţi, insulele ţin!nd piept valurilor
învolburate& Aude vaci b!nd din troace de piatră #i del"ini săget!nd apa verde a Canalului& Aude oasele
balenelor moarte "remăt!nd la cinci leghe dedesubt, hrănind din măduva lor cu secolele ora#e întregi de
vieţuitoare care au să trăiască toată viaţa "ără să vadă vreodată un "oton de la soare& Aude melcii din pe#teră
t!r!ndu-#i trupurile peste pietre&
0ec*t s& #i$o citesc eu. nu 'ai ine 'i$o citeti tu 'iel
Cu m!na liberă, deschide romanul în poală& .ăse#te r!ndurile cu degetele& î#i apropie micro"onul de
buze&
ocea
n dimineaţa celei de-a patra zile de c!nd erau captivi sub ce mai rămăsese din 5otel des Abeilles,
$erner asculta radioul reparat, rotind milimetric înainte #i înapoi butonul de acord, c!nd drept în urechea
sănătoasă îi răsună o voce de iată1 La trei (i'inea#a '$a treit (in so'n o lo%itur& %iolent&, ( de la "oame,
e de la "ebră, î#i spune el& Am tot "elul de închipuiri, mintea mea combină cu de la ea putere paraziţii&&&
M$a' ri(icat )n capul oaselor i a' )ncercat s& '& (u'iresc ce se )nt*'pl&. (ar '$a' po'enit rusc
%*rlit )n 'ijlocul ca'erei. spune ea&
orbe#te domol, într-o "ranceză cu pronunţie per"ectă& Are un accent mai curat dec!t al lui *r!u (lena&
$erner î#i îndeasă că#tile în ureche&&& Era li'pe(e, continuă ea, c& 4autilus se ciocnise (e ce%a i se
)nclinase )ntr$un ung+i arupt,,,
.raseiază, lunge#te )-urile& Cu "iecare silabă, are senzaţia că vocea ei îi scormone#te tot mai ad!nc în
creier& +!nără, subţire, aproape o #oaptă& Dacă e o halucinaţie, n-are dec!t să "ie&
nul (intre aceste aiserguri se r&sturnase i se lo%ise (e 4autilus, care )nainta pe su ap&, Aisergul
lunecase su caren* i$l ri(icase cu o "or#& ireistiil& p*n& )n ape pu#in a(*nci,,,
/ aude umezindu-#i cerul gurii cu limba& 0ar cine s& garantee c& nu ne %o' ciocni )n 'o'entul
ur'&tor (e partea (e (e(esut a arierei. "iin( aa(ar stri%i#i )n c+ip groanic )ntre (ou& )ntin(eri (e
g+ea#&2 ar se pornesc paraziţii, ameninţ!nd s-o acopere, iar el "ace e"orturi disperate să-i alunge& ( iar
copil în camera lui de la mansardă, agăţ!ndu-se de un vis la care nu vrea să renunţe, dar 3utta i-a pus o


m!nă pe umăr #i-l treze#te cu #oaptele ei&
Era' suspen(a#i )n ap&. (ar (e$o parte i (e alta a lui 4autilus se )n&l#a c*te un perete lucitor (e
g+ea#&, 0easupra i (e(esut. aceiai pere#i,
*ata se opre#te brusc din citit, iar paraziţii năvălesc& C!nd vorbe#te iar, vocea ei s-a trans"ormat într-un
#uier panicat1 El e aici, E c+iar su 'ine,
Apoi, transmisiunea se întrerupe& $erner rote#te de buton, schimbă banda O nimic& î#i scoate că#tile,
o ia prin bezna totală spre locul unde stă olLheimer #i îl apucă de ceea a i se pare lui că e un braţ&
O Am auzit ceva& +e rog&&&

slab&olLheimer nu se mi#că?
'uterea îl părăse#te parela"ăcut
aproape dinbrusc
"el de lemn&cum
$erner il trage cu toată puterea, dar e prea mic, prea
îi venise&
O Destul, se aude vocea lui olLheimer din întunerii
4-are nici un rost& $erner se a#ază pe podea& ndeva, în rui
nele de deasupra lor, urlă ni#te pisici& în"ometate& Ca #i el&  .1
si olLheimer&
E
n băiat de la )chulp"orta îi descrisese o dată lui $ernei un miting de la 4iirnberg1 un ocean de
steaguri #i pancarte, a#a îl descrisese, roiuri, roiuri de băieţi sub lumini #i *iihrerul însu#i pe un altar la opt
sute de metri de ei, coloanele din spa tele lui scăldate în lumina re"lectoarelor, o atmos"eră supra saturată
de sens, "urie #i virtute care-i înnebunea pe 5ans )chilzer #i pe 5eribert 'omzel, îi înnebunea pe toţi băieţii
de la )chulp"orta, iar singura persoană din viaţa lui $erner cart vedea dincolo de toată mizanscena era sora
lui mai mică& CumR Cum de înţelegea 3utta mult mai bine cum "uncţiona lumeaR în timp ce el #tia at!t de
puţineR
0ar cine s& garantee c& nu ne %o' ciocni )n 'o'entul ur'&tor (e partea (e (e(esut a arierei.
"iin( aa(ar stri%i#i )n c+ip groanic )ntre (ou& )ntin(eri (e g+ea#&2
El e aici, E c+iar su 'ine,
& ce%a, Sal%ea$o,
Dar Dumnezeu e doar un ochi alb #i rece, un s"ert de lună at!rn!nd deasupra "umului, clipind întruna
în timp ce ora#ul e "ăcut pra" #i pulbere&

<
Y
Mai :@;;
Marginea lumii
în /pel, olLheimer îi cite#te lui $erner cu voce tare& 5!rtia pe care scrisese 3utta pare un mic #erveţel
în labele lui colosale&
&&& /, i Herr Sie(ler. "unc#ionarul (e la 'ine. a tri'is un ilet )n care te "elicit& pentru succesele tale,
Spune c& te$ai "&cut re'arcat, Asta )nsea'n& c& po#i s& %ii acas&2 Hans -"ej"ering ice s&$#i trans'it c&
Pglon#ul se te'e (e cei %iteji Q. (ei eu r&'*n la p&rerea c& e un s"at prost, ?i pe r*u Elena a 'ai l&sat$o
(urerea (e (in#i. (ar e ner%oas& c& nu poate "u'a. #i$a' is c& s$a apucat (e "u'at,,,
'este umărul lui olLheimer, prin parbrizul din spate al camionului, crăpat, $erner vede o copilă
ro#cată, cu orutiere,
indicatoare pelerină
se de cati"ea, laplutind
unduie#te viraje&la(aproape doi ca
inevitabilă metri deasupra #oselei& +rece prin copaci #i
o lună&
4eumann nu duce /pelul spre vest, iar $erner se ghemuie#te în spate, sub banchetă #i stă nemi#cat
cu orele, în"o"olit în pătură, re"uz!nd ceai #i carne la conservă, în timp ce copila plutitoare îl urmăre#te prin
peisaj& *ata moartă pe cer, "ata moartă pe geam, "ata moartă la c!ţiva centimetri de el& Doi ochi umezi, plus
cel de-al treilea ochi căscat de glonţ, care nu clipe#te niciodată&
+rec hurduc!ndu-se printr-un #ir de oră#ele verzi, cu canale somnolente străjuite de copaci cu
coroanele retezate& Două "emei pe biciclete opresc pe marginea drumului, privind mirate cum trece
camionul1 poate un vehicul in"ernal, trimis să "acă prăpăd în ora#ul lor&
O *ranţa, spune =ernd&
Coroanele cire#ilor "reamătă deasupra lor, grele de "lori& $erner propte#te u#a din spate, să răm!nă
deschisă, #i-#i lasă picioarele să at!rne peste bară, cu călc!iele chiar deasupra #oselei care "uge pe sub el& n
iarbă, un cal se rostogole#te pe spate? cinci nori albi împodobesc cerul&
*ac popas într-un ora# numit (pernay, iar hotelierul le aduce vin, pulpe de pui #i o supă pe care $erner
reu#e#te s-o ţină în stomac& în jurul lor, la mese, se vorbe#te limba în care *r!u (lena îi #optea în copilărie&
4eumann nu e trimis după motorină, 4eumann Doi îl atrage pe =ernd într-o discuţie în contradictoriu
despre cum au "ost sau n-au "ost "olosite intestine de vacă pe post de celule gon"labile la dirijabilele din
primul război, iar trei băieţi cu berete îi cercetează de după st!lpul unei u#i, sorbindu-l pe olLheimer din
ochii lor imen#i, în spatele lor, #ase gălbenele în"lorite desenează în amurg silueta "etei moarte, apoi se
preschimbă la loc în "lori&
O Mai vreţiR întreabă hotelierul&
N
$erner nu poate clătina din cap& în momentul ăsta îi e "rică să lase m!inile jos, să nu cumva să treacă
prin masă&
Merg toată noaptea #i se opresc în zori la un punct de control de la hotarul de nord al regiunii
=retagne& a orizont în"lore#te citadela )aint-Malo, cu zidurile ei de apărare& 4orii se în"ăţi#ează în "!#ii
di"uze gri #i albastru stins, iar oceanul de sub ei "ace acela#i lucru&
olLheimer arată unei santinele permisele& *ără să ceară voie, $erner se dă jos din camion #i sare
peste digul scund pe plajă& *ace slalom printre baricade #i se apropie de apă& n dreapta lui se în#iruie

obstacole antiinvazie,
ţărm pe o distanţă amintind
de cel puţin undeLilometru
un joc de #icopii cu pietricele, în"ă#urate în s!rmă ghimpată, aliniate pe
jumătate&
4ici o urmă de pas în nisip& 'ietricele #i bucăţi de alge se împletesc în linii zimţate& 'e trei insule din
larg se înalţă "or tăreţe scunde de piatră& a capătul unui dig luce#te un "elinar verde&  se pare cumva
nimerit că ajunsese la marginea conţi nentului, doar cu marea "răm!ntată a#tern!ndu-i-se înainte& De parcă
acesta ar "i "ost punctul terminus spre care $erner se îndreptase încă de c!nd plecase din 0ollverein&
încearcă apa cu o m!nă #i-#i v!ră degetele în gură, să simtă gustul sării& Cineva îl strigă pe nume, dar
$erner nu se întoarce& 4u vrea dec!t să stea acolo toată dimineaţa, să se uite la mi#carea valurilor în
lumină& Au început deja să strige, =ernd, 4eumann nu, #i în s"!r#it $erner se întoarce #i-i vede cum îi "ac
cu m!na, a#a că o ia îndărăt spre /pel printre #irurile de s!rmă ghimpată, călc!nd cu mare grijă pe nisip&
/ duzină de oameni îl privesc& )antinele, c!ţiva localnici& Mulţi cu m!inile la gură&
O Ai grijă pe unde calci, băieteU urlă =ernd& )unt mine acoloU 4-ai citit pancarteleR
$erner se suie în camion, în spate, #i-#i încruci#ează braţele&
O +u ai luat-o razna de totR întreabă 4eumann Doi&
Cele c!teva su"lete înt!lnite în ora#ul vechi se lipesc cu spinările de ziduri, "ăc!nd loc /pelului h!rbuit&
4eumann nu se opre#te în "aţa unei case cu patru etaje #i obloane albastru deschis&

B<
O DreisJo''an(antur, anunţă el&
olLheimer intră în clădire #i revine împreună cu un colonel în uni"ormă de "ront1 vestonul
%eichsHehr, cureaua încinsă sus în talie #i cizmele înalte, negre& mediat în urma lui vin doi aghiotanţi&
O Credem că e o reţea întreagă, spune un aghiotant& 4umerele ci"rate sunt urmate de anunţuri, na#teri,
botezuri, logodne, decese&
O Mai e #i muzică, aproape întotdeauna e muzică, spune cel de-al doilea& Ce vrea să însemne, asta nu
#tim&
Colonelul î#i plimbă două degete pe conturul per"ect al ma2ilarului& olLheimer se uită mai înt!i la el,
apoiO
la aghio- tanţi, caspune
/ să-i găsim, #i cum
el&arC!t
dade
asigurări
cur!nd&unor copii îngrijoraţi că se va corecta o nedreptate&
4umere
%einhold von %umpel merge la un medic din 4iirnberg& Diametrul tumorei din g!tul plutonierului-
major, anunţă doctorul, s-a mărit cu patru centimetri& +umora din intestinul subţire e mai greu de măsurat&
O +rei luni, spune medicul& 'oate patru&
/ oră mai t!rziu, von %umpel se a"lă la o serată& 'atru luni& / sută douăzeci de răsărituri, de o sută
douăzeci de ori va "i silit să-#i t!rască trupul măcinat jos din pat #i să-l îmbrace în uni"orma militară&
/"iţerii de la masă discută indignaţi alte numere1 armatele germane a opta #i a cincea se retrag spre nord
prin talia, în timp ce armata a zecea este, probabil, încercuită& ( "oarte posibil ca %oma să cadă&
C!ţi oameniR
/ sută de mii&
C!te vehiculeR
Douăzeci de mii&

"ără )e serve#te
ca von %umpel"icat&să+ăiat
se "i cubuleţe, cu sare #i+rei
atins de m!ncare& piper,
miiîntr-o
patruploaie
sute dedemărci
sos vineţiu&
O e tot*ar"uriile suntQi
ce i-a rămas& str!nse
trei
diamante micuţe pe care le ţine în porto"el, intr-un plic& Cam de un carat "iecare&
a masă, o "emeie vorbe#te cu în"lăcărare despre cursele cu ogari, despre viteză, despre c!t de
)nc&rcat& se simte c!nd le urmăre#te& on %umpel întinde m!na după toarta arcuită a ce#tii lui de ca"ea,
încerc!nd să-#i ascundă tremurul& n chelner îl atinge pe braţ&
O )unteţi chemat la tele"on, domnule& Din *ranţa&
on %umpel iese pe o u#ă batantă cu pa#i nesiguri& Chel
nerul a#ază un tele"on pe o masă #i se retrage&
O Domnule plutonier-majorR )unt 3ean =rignon& 4umele nu-i treze#te nici o amintire lui von
%umpel&
O Am in"ormaţii despre lăcătu#& Cel de care aţi întrebai anul trecut&&&
O e=lanc&
O Da, Daniel e=lanc& Dar vărul meu, domnule& Mai ţi neţi minteR -aţi o"erit să-l ajutaţi& Aţi zis că,
dacă găsesc in "ormaţii, l-aţi putea ajuta&
+rei curieri, doi identi"icaţi, o ultimă enigmă de rezolvat& on %umpel o visează pe zeiţă aproape în
"iecare noapte1 păi de "oc, rădăcini în loc de degete& 4ebunie& Chiar #i acolo, la tele"on, simte c!rcei de
iederă încolăcindu-i-se în jurul g!tului, pătrunz!ndu-i în urechi&
O Da, vărul dumitale& Ce ai a"latR
O e=lanc a "ost acuzat de conspiraţie, ceva legat de un castel din =retagne& Arestat în :@;:, în urma
denunţului unui localnic& Au găsit schiţe, #peracle& n plus, a "ost "otogra"iat #i c!nd "ăcea măsurători în
)aint-Malo&
O (-n lagărR
O 4-am reu#it să a"lu& )istemul e destul de complicat&
O )i in"ormatorulR
N
O ( din Malo #i-l cheamă evitte& Claude e prenumele&
on %umpel se g!nde#te& *iica oarbă, apartamentul de pe
rue des 'atriarches& %ămas gol din iunie :@;9, de#i Muzeul de storie 4aturală plăte#te chiria& nde ai
"ugi, dac-ai "i nevoit să "ugi undevaR Dacă ţi s-ar "i încredinţat ceva preţiosR Cu o "iică oarbă după tineR De
 Comandamentul local germ&E&

B
ce )aint-Malo, dacă nu cumva pentru că acolo locuie#te cineva de încredereR
O ărul meu, spune 3ean =rignon& Mă ajutaţiR
O Mulţumesc "oarte mult, spune von %umpel, #i pune receptorul în "urcă&
Mai
ltimele zile din mai :@;; la )aint-Malo îi amintesc lui Marie-aure de ultimele zile din mai :@;9 la
'aris1 interminabile, um"late #i încărcate de miasme& De parcă "iecare "iinţă vie s-ar grăbi să-#i găsească un
punct de sprijin înainte de cine #tie ce cataclism& n drum spre brutăria lui Madame %uelle, aerul miroase a
mirt, magnolie #i verbină& ujeri de glicină dau în "loare& 'este tot at!rnă coroane, perdele, ghirlande de
"lori&
(a numără canalele1 la douăzeci #i unu trece de măcelărie, unde se aude un "urtun stropind o
pardoseală& a douăzeci #i cinci e la brutărie& 'une un cupon alimentar pe tejghea&
O / p!ine simplă, vă rog&
O Qi ce mai "ace unchiul tăuR Cuvintele sunt acelea#i, dar vocea lui Madame %uelle sună alt"el&
(lectrizată&
O nchiul e bine, mulţumesc&
Madame %uelle "ace un gest pe care nu-l mai "ăcuse niciodată1 se întinde peste tejghea #i cuprinde "aţa
lui Marie-aure cu palmele ei pline de "aină&
O Copilă e2traordinară ce e#tiU
O 'l!ngeţi, MadameR +otul e în regulăR
O +otul e minunat, Marie-aure& M!inile se retrag& '!inea ajunge la ea O grea, caldă, mai mare
dec!t în mod obi#nuit& )ă-i spui unchiului tău că a sosit momentul& Că sirenele au părul decolorat&
O )irenele, MadameR
O or veni cur!nd, drăguţo& ntr-o săptăm!nă& întinde m!inile& Din cealaltă parte a tejghelei apare o
varză udă, rece, c!t o ghiulea de mare& Marie-aure abia reu#e#te s-o îndese pe gura traistei&
O Mulţumesc, Madame&
O Acum du-te acasă&
O ( curat în "ata meaR
N
O Ca un izvor de munte& 4imic nu-ţi stă în cale& Azi e o
zi "rumoasă& / zi de tinut minte&
N
A sosit momentul& Les sirenes ont Ies c+e%eu: (ecolores, n chiul ei auzise la radio zvonuri cum că pe
celălalt mal al Ca naiului, în Anglia, se aduna o "lotă grozavă, care rechiziţiona vas după vas O vase de
pescuit #i "eriboturi erau trans"ormate, dotate cu armament& Cinci mii de nave, unsprezece mii de avioane,
cincizeci de mii de vehicule&
a intersecţia cu rue dS(trees, n-o ia la st!nga, spre casă, ci la dreapta& Cincizeci de metri p!nă la
metereze, încă o sută pe puţin pe l!ngă ziduri& )coate din buzunar cheia de "ier a lui 5ubert =azin& 'lajele
sunt închise de c!teva luni, presărate cu mine #i împrejmuite de s!rmă ghimpată, dar aici, în "osta cu#că,
unde nu o vede nimeni, Marie-aure poate sta printre melcii ei #i se poate visa în rolul ilustrului biolog
marin Aron- na2, oaspete de onoare #i totodată prizonier la bordul "abuloasei ma#inării a căpitanului
4emo, #i asta din curiozitate, liber de naţiuni #i de politică, navig!nd printre minunile ca- leidoscopice ale
mării& /, libertateU )ă stea din nou întinsă l!ngă tati în 3ardin des 'lantes& )ă-i simtă m!inile pe m!inile ei,
să audă cum tremură în v!nt petalele lalelelor& (l "ăcuse din ea centrul incandescent al vieţii lui& / "ăcuse
să se simtă ca #i cum "iecare pas al ei era important&
Mai e#ti acolo, tatiR
/or %eni cur*n(. (r*gu#o, Intr$o s&pt&'*n&,
a v!nătoare din nouE
Caută zi #i noapte& )aint-Malo, Dinard, )aint-)ervan, )aint-incent& 4eumann nu strecoară /pelul
pe străzi at!t de înguste, înc!t aripile camionului se "reacă de ziduri& +rec pe l!ngă mici creperies cenu#ii,
cu geamurile sparte, pe l!ngă brutării cu obloanele trase, bistrouri pustii, dealuri pline de soldaţi ru#i care
toarnă ciment #i prostituate cu oase grele care aduc apă de la puţuri, dar nu prind nici o transmisiune de
genul celor descrise
==C dinspre nord #ide aghiotanţii
posturile colonelului&dinspre
de propagandă $ernersud&
prinde
Din c!nd în c!nd, reu#e#te să capteze c!te un

BB
"ragment rătăcit de mesaj în Morse& Dar nu aude nici un anunţ despre na#teri, nunţi sau decese, nici
numere, nici muzică&
Camera pe care o primesc $erner #i =ernd, la ultimul etaj al unui hotel rechiziţionat din interiorul
centrului "orti"icat, pare a "i un loc pe care timpul îl ocole#te1 tavanul e tivit cu tri"oi cu patru "oi din ipsos,
capiteluri lobate #i cornuri spiralate pline cu "ructe, vechi de trei sute de ani& 4oaptea, "ata moartă din
iena umblă pe coridoare& 4u se uită la $erner în timp ce trece pe l!ngă u#a lui deschisă, dar el #tie că pe
el îl b!ntuie&
5otelierul î#i "r!nge m!inile în timp ce olLheimer se plimbă încolo #i încoace prin hol& Avioanele, i se
pareO lui De-ale
$erner,noastreR
abia se întreabă
t!răsc pe4eumann
cer& De parcă
nu&în)au
orice moment
de-ale lorR s-ar putea opri #i prăbu#i în mare&
O )unt prea sus ca să-ţi dai seama&
$erner se plimbă pe holurile de la etaj& a ultimul etaj, în poate cea mai reu#ită cameră a hotelului, stă
în picioare într-o cadă he2agonală #i #terge cu podul palmei murdăria de pe un geam& C!teva seminţe luate
de v!nt se rotesc în aer, apoi cad în hăul de umbră dintre case& Deasupra lui, în lumina slabă, o regină a
albinelor lungă de aproape trei metri, cu o mulţime de ochi #i pu" auriu pe abdomen, se t!ră#te pe tavan&
0rag& utta.
)'i pare r&u c& nu #i$a' scris lunile astea, era 'i$a trecut aproape (e tot. aa c& s& nu$#i "aci griji,
M$a' si'#it "oarte li'pe(e la cap )n ulti'a %re'e i ast&i %reau s& scriu (espre 'are, Are at*tea culori
)n eaK Argintiu )n ori. %er(e la a'ia&. alastru )nc+is seara, neori ai ice c& e aproape roie, Sau
cap&t& culoarea 'one(elor %ec+i, In 'o'entul &sta. peste ea trec u'rele norilor i totul e pres&rat cu
petice (e soare, ?iruri ale (e pes c&rui trec peste ea ca nite '&rgele,
Cre( c& e lucrul care$'i place cel 'ai 'ult (in tot ce a' %& ut p*n& acu', neori '& po'enesc c&$

'i r&'*n oc+ii lasalut&ri


S& trans'i#i ea i uitlui(er*u
treuri,
Elena-are (estul (er&'ai,
i copiilor 'are ca s& cuprin(& toate si'#&'intele unui o',
Clair (e lune
Astăzi inspectează o zonă din vechiul ora#, opriţi l!ngă zidurile sudice& 'loaia e at!t de rară că se
con"undă cu ceaţa& $erner stă în compartimentul din spate al /pelului& olLhei mer doarme pe băncuţa din
spatele lui& =ernd e pe parapet, cu primul radio sub o pelerină& 4-a mai umblat la receptor de ore întregi,
ceea ce înseamnă că doarme& )ingura lumină vine de la "ilamentul chihlimbariu al indicatorului de
intensitate a semnalului&
+ot spectrul e acoperit de paraziţi, care se risipesc brusc&
Ma(a'e Laas anun#& c& "iica ei e )ns&rcinat&, Monsieur ere le trans'ite cal(e salut&ri %erilor lui
(in Saint$/incent,
zbucne#te o ra"ală puternică de paraziţi& ocea pare să vină dintr-un vis de demult& Alte c!teva cuvinte
vibrează înăuntrul lui $erner cu acela#i accent breton1 r'&toarea trans'isiune joi 5V>>, Cincieci i
ase apteeci i (oi nu tiu c*t,,,. iar amintirile se năpustesc spre $erner din beznă ca un tren cu #ase
vagoane, calitatea transmisiei #i vocea de tenor aduc!nd din toate punctele de vedere cu emisiunile
"rancezului
iar coardele pe
se care
înalţălesuav,
asculta pe vremuri,
"iecare apoi unpătrunz!nd
ca o lum!nare pian c!ntă trei notead!nc
tot mai disparate,
într-ourmate de %ecunoa#terea
pădure&&& alte două note, e
instantanee& )e simte de parcă s-ar îneca de c!nd se #tie, iar cineva l-ar trage a"ară, să respire&
Chiar în spatele lui $erner, pleoapele lui olLheimer răm!n cobor!te& 'rin panoul care-i desparte de
cabină, vede umerii nemi#caţi ai 4eumannilor& $erner acoperă indicatorul cu m!na& Melodia curge, se
aude tot mai tare, iar el se a#teaptă ca =ernd să pună în "uncţiune micro"onul, ca să-i spună că auzise&
Dar nu se înt!mplă nimic& +oată lumea doarme& Qi totu#i cutiuţa în care stăteau, el #i olLheimer, se
electrizase, nu-i a#aR
'ianul e2ecută acum o lungă "ugă "amiliară, pianistul c!ntă cu "iecare m!nă o gamă di"erită - pare să
aibă trei, patru m!ini -, armoniile se adună întruna pe un #irag ca ni#te perle, iar $erner o vede pe 3utta cea
de #ase ani aplec!ndu-se spre el, pe *r!u (lena "răm!nt!nd p!ine în "undal, pe el însu#i cu un radio cu
cristale în poală, într-o vreme c!nd strunele su"letului nu-i "useseră încă retezate&
'ianul atacă măsurile "inale, apoi paraziţii năvălesc iar&
/are ei nu audR 4u-i aud inima izbindu-se chiar acum de coasteR Asta-i ploaia căz!nd u#urel peste
casele înalte& Asta-i olLheimer, cu bărbia odihnindu-i-se pe întinderea nes"!r#ită a pieptului& *redericL
spunea că nu avem de ales, că nu suntem stăp!ni pe vieţile noastre, dar p!nă la urmă, $erner "usese cel
care se purtase ca #i cum nu ar "i avut de ales, cel care stătuse #i se uitase cum *redericL lasă găleata cu apă

B@
la picioare - !e"u O, cel care asistase neputincios la potopul de consecinţe& )ub ochii lui $erner călcase
olLheimer casă după casă, acela#i co#mar devorator repet!ndu-se la nes"!r#it&
î#i scoate că#tile #i se strecoară pe l!ngă olLheimer, să deschidă u#a din spate& olLheimer deschide
un ochi - imens, auriu, ca de leu&
O Nic+tsi întreabă el&
$erner ridică ochii la casele de piatră a#ezate zid în zid, înalte si distante, cu "aţadele umede si
"erestrele întunecate& 4ici un "elinar nicăieri& 4ici o antenă& 'loaia cade u#or, aproape "ără zgomot, dar
$erner are senzaţia că tună&

)e întoarce&
O Nic+ts. răspunde el& 4imic&
Antena
n locotenent de antiaeriană austriac se instalează cu un deta#ament de opt persoane la 5otel des
Abeilles& =ucătarul lor încălze#te terci de ovăz #i slănină în bucătăria hotelului, iui ceilalţi #apte dăr!mă
zidurile de la etajul al patrulea cu barou sele& olLheimer mestecă pe îndelete, cercet!ndu-l din c!nii în
c!nd pe $erner din priviri&
r'&toarea trans'isiune. joi 5V>>,
$erner auzise vocea pe care toată lumea încerca s-o captezi si ce "ăcuseR Mintise& )ăv!r#ise un act de
trădare& C!ţi oameni
i i i N

erau oare în pericol din cauza astaR Qi totu#i, c!nd $erner î#i aminte#te de voce, c!nd î#i aminte#te melodia
care-i inunda#i urechile, tremură de bucurie&
4ordul *ranţei e pe jumătate în "lăcări& 'lajele devorează oameni O americani, canadieni, englezi,
germani, ru#i O #i în toată 4ormandia, bombardiere grele pulverizează ora#e di provincie& Aici însă, în
)aint-Malo, iarba de pe dune cre#te lungă #i albastră? marinarii germani î#i văd de instrucţie în port? în a
Cite, artileri#tii "ac în continuare provizii de muniţie în tunelurile de sub "ort&
Austriecii de la 5otel des Abeilles coboară cu o macara un tun de BB de milimetri p!nă la un bastion
din interiorul "orti "icaţiilor& *i2ează tunul pe un suport în "ormă de cruce #i-l acoperă cu prelate de
camu"laj& (chipa lui olLheimer lucrează două nopţi la r!nd, iar memoria lui $erner îi joacă "este&
Ma(a'e Laas anun#& c& "iica ei e )ns&rcinat&,
0eci copii. cu' (e reuete creierul. care tr&iete "iar& o sc*nteiere '&car. s& construiasc& pentru noi
o lu'e plin& (e lu'in&2
Dacă "rancezul "olose#te acela#i transmiţător care bătea pe vremuri p!nă la 0ollverein, înseamnă că are
o antenă mare& )au sute de metri de cablu& /ricum, sigur ajunge "oarte sus, sigur e vizibilă&
n a treia noapte după ce auzise transmisiunea - joi -, $erner stă în cada he2agonală, sub regina
albinelor& Cu obloanele larg deschise, poate privi în st!nga, peste hăţi#ul de acoperi#uri din ardezie&
*urtunari trec razant pe l!ngă metereze& *alduri de vapori învăluie clopotniţa&
C!nd $erner contemplă ora#ul vechi, cel mai mult îl "rapează hornurile& )unt imense, grupate c!te
douăzeci, treizeci pe un cvartal& 4ici măcar =erlinul n-are ast"el de hornuri&
Desigur& 'oate că "rancezul "olose#te un horn&
)trăbate în "ugă holul #i o ia la pas pe rue des *orgeurs, apoi pe rue de Dinan& )e uită atent la obloane,
la burlane, căut!nd cabluri prinse de cărămizi, orice indiciu care să dea de gol transmiţătorul& )e plimbă în
sus #i-n jos p!nă c!nd începe să-l doară g!tul& A lipsit prea mult& / să-l mustre& olLheimer miroase deja că
ceva nu e în regulă& Apoi însă, "i2 la orele 8F, $erner o vede, la nici un cvartal de unde parcaseră ei
/pelul1 o antenă iţindu-se pe l!ngă un horn& 4u mult mai lată dec!t o coadă de mătură&
)e întinde cam vreo doisprezece metri, apoi se deschide ca prin magie într-o "ormă simplă de +&
/ casă înaltă, aproape de mare& / poziţie spectaculos de bună pentru o transmisiune radio& De la
nivelul străzii, antena e aproape de nedetectat& Aude vocea 3uttei1 -un pariu c& "ace trans'isiunile astea
(intr$un conac i'ens. 'are c*t toat& colonia noastr&. o cas& cu o 'ie (e o(&i i o 'ie (e ser%itori, Casa e
înaltă #i îngustă, cu unsprezece "erestre pe "aţadă& 'ătată de licheni portocalii, cu mu#chi cresc!nd ca o
blană pe "undaţie& %ue auborel, numărul ;&
0esc+i(e#i oc+ii i %e(e#i cu ei tot ce pute#i )nainte s& se )nc+i(& pe %ecie,
)e grăbe#te îndărăt spre hotel, cu capul în jos, cu m!inile în buzunare&

@9
Claude .rasul
evitte, par"iimierul, e roto"ei #i puhav, plesnind de autosu- "icienţă& în timp ce vorbe#te, von %umpel
se străduie#te să-#i păstreze echilibrul& Amestecul nenumăratelor arome din magazin e cople#itor& în ultima
săptăm!nă, a "ost nevoit să inventeze o duzină de incursiuni la di"erite conace de pe toată coasta bretonă,
intr!nd cu "orţa în case de vacanţă după tablouri sau sculpturi care nu e2istă sau nu-l interesează& +otul
numai ca să-#i justi"ice prezenţa acolo&
Da, da, spune par"umierul, cu privirea alunec!ndu-i peste însemnele militare ale lui von %umpel, în
urmă cu c!ţiva ani ajutase autorităţile să aresteze un străin care "ăcea măsurători ale clădirilor& 4u "ăcuse
dec!t ceea ce #tia că era de datoria sa să "acă&
O nde a locuit acele luni, Monsieur e=lanc al nostruR
'ar"umierul î#i îngustează ochii, calcul!nd& /chii lui cu
cearcăne albăstrii tr!mbiţează un singur mesaj1 /reau, 0*$'i, +oate "iinţele astea chinuite, se g!nde#te von
%umpel, muncite de tot "elul de apăsări& Dar von %umpel e aici în rolul animalului de pradă& 4u trebuie
dec!t să aibă răbdare& )ă "ie tenace& )ă îndepărteze obstacolele, r!nd pe r!nd&
C!nd se întoarce să plece, mulţumirea de sine a par"umie- rului se "ace ţăndări&
O )tati, stati, stati&
on %umpel răm!ne cu o m!nă pe u#ă&
O nde locuia Monsieur e=lancR
O Cu unchiul lui& n individ care nu e bun de nimic& )ărit de pe "i2, cum se spune&
O ndeR
O Aici. aproape, spune el #i arată cu degetul& a numărul ;&
=oulangerie
+rece o zi întreagă p!nă c!nd $erner găse#te o oră potrivită ca să se întoarcă& / u#ă de lemn, în "aţa
căreia stă o poartă de "ier& *erestre cu chenar albastru& Ceaţa dimineţii e at!t de deasă, înc!t nu deslu#e#te
conturul acoperi#ului& Are vise de opioman1 "rancezul îl va invita în casă& or bea ca"ea, vor discuta despre
transmisiunile de odinioară& or e2plora, poate, o problemă empirică importantă, care-l "răm!nta de
mulţi ani& 'oate că-i va arăta lui $erner transmitătorul&
> »

5ilar& Dacă $erner va suna la u#ă, bătr!nul va presupune că e arestat ca terorist& Că va "i împu#cat pe
loc& 4umai antena de pe horn #i e un temei su"icient pentru e2ecuţie&
$erner ar putea bate la u#ă, să-l ia pe sus pe bătr!n& Ar "i un erou&
umina începe să se in"iltreze în ceaţă& ndeva, cineva deschide o u#ă, apoi o închide& $erner î#i
aduce aminte de elanul cu care scria 3utta scrisorile, nota pe plic -entru pro"esor. ran#a. apoi le punea în
cutia po#tală din piaţă& nchipuindu-#i că vocea ei va ajunge la urechea lui a#a cum vocea lui ajunsese la
urechea ei& na din zece milioane&
+oată noaptea î#i e2ersase "ranceza în minte1 A%*nt la guerre, e %ous ai enten(u & la ra(io& î#i va ţine
pu#ca pe umăr #i m!inile pe l!ngă corp& a părea mic, ca un el", deloc ameninţător& =ătr!nul va "i surprins,
dar nu peste măsură de speriat& a sta să-l asculte& Dar, în timp ce $erner stă la capătul străzii au- borel,
în mijlocul ceţei tot mai rare"iate, repet!nd ce va spune, u#a de la numărul patru se deschide #i pe ea iese
nu un savant bătr!n eminent, ci o "ată& / "ată subţire, drăguţă, cu păr cas- taniu-ro#cat #i o "aţă "oarte
pistruiată, cu ochelari, rochie gri #i o traistă pe umăr& / ia la st!nga, venind drept spre el, iar inima îi
zv!cne#te lui $erner în piept&
)trada e prea îngustă? "ata o să-#i dea seama că se holbează la ea& Dar î#i ţine capul ciudat, cu "aţa
înclinată într-o parte&
$erner vede bastonul cu care e2plorează #i lentilele opace alt ochelarilor #i-#i dă seama că "ata e oarbă&
=astonul ei ţăcăne pe pietrele pavajului& ( deja la douăzeci de pa#i de el& 4imeni nu pare să se uite
după ea? toate drape riile sunt trase& Cincisprezece pa#i& Are găuri în ciorapi, pan to"ii îi sunt prea mari, iar
"aldurile de l!nă ale rochiei suni pline de pete& 0ece pa#i, cinci& +rece la o lungime de braţ de el, cu capul
puţin mai sus dec!t al lui& *ără să se g!ndeasc&i, aproape "ără să înţeleagă ce "ace, $erner se ia după ea&
Capă tul bastonului ei tremură lovindu-se de rigole, în căutarea gu rilor de scurgere& *ata pă#e#te ca o
balerină pe poante, cu picioarele la "el de sigure ca m!inile, o mică "ăptură graţioasă mi#c!ndu-se prin
ceaţă& Cote#te la dreapta, apoi la st!nga, tra versează jumătate de cvartal #i intră cu dibăcie pe u#a deschisă
 înainte de război& -am auzit la radio "r&E&

@:
a unei prăvălii& 'e "irma dreptunghiulară de deasupra stă scris1 6oulangerie,
$erner se opre#te& Deasupra lui, ceaţa se risipe#te în "!#ii #i un albastru intens de vară iese la iveală& /
"emeie strope#ti "lori? un bătr!n comis-voiajor, într-un costum din gabardină, plimbă un pudel& 'e o bancă
stă un plutonier-major german gu#at #i palid la "aţă, cu umbre ad!nci sub ochi& Acesta lasă jos ziarul, se
uită direct la $erner, apoi ridică iar ziarul&
De ce-i tremură m!inile lui $ernerR De ce nu reu#e#te să-#i recapete su"lulR
*ata iese din brutărie, coboară cu pa#i siguri de pe bordură #i se îndreaptă drept spre el& 'udelul se lasă
pe vine ca să se u#ureze pe caldar!m, iar "ata virează cu precizie spre st!nga, să-l ocolească& )e apropie
pentru a-, doua
^uatre oarădedeaproape
vine at!t $erner,înc!t
cu buzele mi#c!ndu-i-se
el îi poate u#urel,deînpe
număra pistruii timp
nas,cepoate
numără
simţipentru - (eu:.
sinep!inii
mirosul dintrois.
traista ei& n milion de stropi de rouă îi perlează pu"ul rochiei de l!nă #i urzeala părului, iar lumina îi
desenează silueta în argintiu&
(l răm!ne în loc ca pironit& C!nd trece pe l!ngă el, g!tul ei lung #i alb i se pare incredibil de
vulnerabil&
(a nu-l observă? dimineaţa pare s-o absoarbă cu totul& Asta, î#i spune $erner, trebuie să "ie puritatea
cu care le tot împuiau capul la )chulp"orta&
)e lipe#te cu spatele de un zid& Capătul bastonului ei alunecă milimetric pe l!ngă v!r"ul bocancului lui&
Qi a trecut, cu rochia legăn!ndu-i-se înceti#or, cu bastonul căut!nd înainte #i înapoi, iar el o urmăre#te cu
privirea pe stradă p!nă c!nd ceaţa o înghite&
'e#tera
>

/ baterie antiaeriană germană doboară un avion american& Aparatul se prăbu#e#te în mare, nu departe
de 'arame, iar pilotul american ajunge la ţărm, unde e luat prizonier& 'entru (tienne, e o catastro"a, dar
Madame %uelle radiază de înc!ntare&
O ( "rumos ca un star de cinema, îi #opte#te lui Marie- aure în timp ce-i întinde p!inea& 'un pariu că
toţi arată ca el&
Marie-aure z!mbe#te& în "iecare zi, acela#i lucru1 americanii sunt #i mai aproape, nemţii se de#iră la
cusături& în "iecare după-amiază, Marie-aure îi cite#te lui (tienne din 0ou&eci (e 'ii (e leg+e su '&ri.
volumul al doilea, #i am!ndoi sunt acum într-un teritoriu nee2plorat& ece 'ii (e leg+e )n trei luni i
ju'&tate. scrie pro"esorul Aronna2& )ncotro acu' i ce ne reer%& oare %iitorul2
Marie-aure pune p!inea în traistă, iese din brutărie #i co- te#te pe străzi spre "orti"icaţii p!nă la
pe#tera lui 5ubert =azin, închide poarta, î#i su"lecă rochia #i intră în băltoaca deloc ad!ncă, rug!ndu-se să
nu strivească vreo "ăptură sub pa#ii ei&
Apa începe să crească& .ăse#te scoici, o anemonă "ină ca mătasea& Atinge c!t poate de u#or un
4assarius& Acesta încremene#te pe loc, iar capul #i piciorul i se retrag în carapace& Apoi î#i continuă
drumul, întinz!nd cele două baghete ale coarnelor #i t!r!ndu-#i carapacea spiralată pe #ina corpului&
Ce cauţi
pro"esorul tu, melcu#orR +răie#ti doar clipa asta de acum sau îţi "aci griji pentru viitorul tău, ca
Aronna2R
După ce melcul traversează balta #i î#i începe ascensiunea pe zidul îndepărtat, Marie-aure î#i
recuperează bastonul #i iese din pe#teră, cu încălţările ei mult prea mari #iroind de apă& 'ă#e#te pe poartă #i
se pregăte#te s-o încuie în urma ei c!nd aude o voce de bărbat1
O =ună dimineaţa, 'a(e'oiselle,
(a se împiedică, mai-mai să cadă& =astonul îi cade, troncă- nind&
O Ce-ai acolo, în saco#ăR
orbe#te o "ranceză corectă, dar ea #tie că e neamţ& =lochează gangul cu corpul lui& Din tivul rochiei ei
picură apă? lipăie în panto"ii uzi? de-o parte #i de alta, numai ziduri& Are pumnul drept încle#tat pe o bară a
porţii deschise&
O Ce-i acolo, în spateR / ascunzătoareR ocea lui pare să "ie teribil de aproape, dar e greu să-ţi dai
seama e2act într-un loc at!t de saturat de ecouri& )imte cum îi pulsează pe spate p!inea lui Madame %uelle
de parcă ar "i vie& Cuibărită înăuntru - aproape sigur - e o bucăţică de h!rtie "ăcută sul& Cu numere care vor

rostiO
o condamnare la moarte&
=astonul meu, 'entru unchiul ei, pentru Madame %uelle& 'entru ei toţi&
spune ea&

@8
O )-a rostogolit în spatele tău, drăguţă&
în spatele bărbatului se întinde gangul, apoi perdeaua de iederă, apoi ora#ul& n loc unde ar putea ţipa
ca s-o audă cineva&
O 'ot să trec, 'onsieurt
O Desigur&
Dar bărbatul nu pare să se mi#te& 'oarta sc!rţ!ie încet&
O Ce doriţi, 'onsieur2 îi e imposibil să-#i stăp!nească tre- murul din voce& Dacă o mai întreabă o
dată de traistă, o să-i sară inima din piept&
O
O Ce "aci aiciR
4-avem voie pe plajă&
O A#a că vii aiciR
O )ă adun melci& +rebuie să plec, 'onsieur, 'ot să-mi iau bastonul, vă rogR
O Dar n-ai adunat nici un melc, 'a(e'oiselle,
O 'ot să trecR
O Mai înt!i să-mi răspunzi la o întrebare despre tatăl du- mitale&
O +aţiR Ceva rece din interiorul ei se răce#te #i mai tare&  a#tept să vină încoace din clipă-n clipă&
=ărbatul izbucne#te în r!s, iar ecoul r!sului lui răsună între ziduri&
O Din clipă-n clipă, ziciR +ăticul tău care e la închisoare, la cinci sute de Lilometri de noiR
*iricele de teroare i se răsp!ndesc în tot corpul& +rebuia să te "i ascultat, tati& 4-ar "i trebuit să ies a"ară&
O 5aide, petite cac+otiere:. nu "ace mutra asta speriată, spune bărbatul, iar ea îl aude cum se întinde
după ea& îi simte răsu"larea putredă, aude uitarea din vocea lui #i simte ceva - v!r"ul unui degetR -
ating!ndu-i u#or încheietura m!inii în timp ce se smuce#te #i-i tr!nte#te poarta în "aţă&

pune(lînalunecă?
buzunarîi#i,iaretrăg!ndu-se
nea#teptat de mult timp scund
în spaţiul să se redreseze& Marie-aure
al cu#tii, î#i recupereazăînv!rte#te
bastonul&cheia
oceaînjalnică
broască,
a o
bărbatului o urmăre#te, chiar dacă trupul lui răm!ne de partea cealaltă a porţii încuiate&
O Ma(e'oiselle, am scăpat ziarul din cauza dumitale& 4u sunt dec!t un umil plutonier-major #i am
venit să-ţi pun o întrebare& / întrebare simplă, apoi plec&
Apa clipoce#te? melcii mi#ună& )ă "ie gratiile prea înguste pentru ca el să se strecoare printre eleR )ă
"ie balamalele îndeajuns de solideR (a se roagă să "ie& 0idul de apărare o adăposte#te, solid cum e& Cam din
zece în zece secunde, o nouă revărsare de apă rece de mare intră peste ea& Marie-aure îl  aude pe bărbat
plimb!ndu-se de colo-colo, unu-stop-doi, unu stop-doi, un mers greoi, împiedicat& încearcă să-#i închipuie
c!inii de pază despre care 5ubert =azin povestise că ar "i trăit acolo secole de-a r!ndul1 c!ini mari c!t caii&
C!ini care s"!siau
+

picioarele oamenilor& )e ghemuie#te, cuprinz!ndu-#i genunchii& (a e Melcul& ( blindată& mpenetrabilă&


Agora"obie
+reizeci de minute& Marie-aure ar "i trebuit să ajungă în douăzeci #i unu de minute& (tienne o
cronometrase de multe ori& / dată durase douăzeci #i trei de minute& De multe ori chiar mai puţin& Mai
mult, niciodată&
+reizeci #i unu&
'!nă la brutărie e un drum de patru minute& 'atru dus #i patru întors, plus încă treisprezece,
paisprezece minute care dispar undeva pe drum& Qtie că de obicei se duce la mare - vine înapoi mirosind a
mare, cu panto"ii uzi, cu m!necile decorate cu alge, iarbă sărată sau planta căreia Madame M!nec îi spunea
pioJa, 4u #tie e2act unde se duce, dar ea îl asigurase întotdeauna că nu e nici un pericol& Că o întăre#te
curiozitatea& Că e mai descurcăreaţă dec!t el într-o mie de "eluri&
+reizeci #i două de minute& De la "erestrele lui de la etajul cinci, nu vede pe nimeni& 'oate că s-a
rătăcit, că zg!rie cu degetele zidurile de la marginea ora#ului, îndepărt!ndu-se tot mai mult cu "iecare clipă&
'oate a călcat-o un camion, s-a înecat într-o baltă, a "ost prinsă de un mercenar cu g!nduri murdare& 'oate
că a"lase cineva de p!ine, de numere, de transmiţător&
Arde brutăria&
Coboară repede la parter #i se uită pe u#a bucătăriei în stradă&