Sunteți pe pagina 1din 3

În orice activitate umană, obiectivele sunt priorităţi de diferite niveluri sau

ranguri. De asemenea, este foarte dificil de a prezentă acest "subiect" la modul corect,
fiindcă nivelurile sau rangurile sunt extrem de multe!.).'Prin obiective se realizează,
funcţiile activităţii umane respective. În consecinţă, obiectivele derivă din funcţiile
activităţii respective şi se subordonează acestora. Doar în unele situaţii obiectivele se
identifică cu sarcinile specifice (este cazul obiectivelor operaţionale, valabile pentru
temele lecţiei sau ale alter-activităţi concrete). Obiectivele generate ale educaţiei fizice şi
sportului, cele mai apropiate de funcţii, sunt considerate ca fiind de nivelul sau rangul 1.
Nu ca importantă, ci din punct de vedere al ierarhizării obiectivele sunt_importante. De
aceea considerăm ca fiind necesară enumerarea cel puţin a obiectivelor generale ale
educaţiei fizice şi sportului, deoarece orice alte enumerări ar ocupa prea mult spaţiu
tipografic şi nu ar avea eficienţa scontată!

Obiective generale:

a) menţinerea unei stări optime a sănătate a celor care practică exerciţiile fizice în
mod conştient şi sistematic, precum şi creşterea potenţialului lor de muncă şi de viaţă (în
unele cazuri se pune şi problema „ameliorării stării de sănătate!);

b) favorizarea proceselor de creştere şi optimizare a dezvoltării corporale/fizice a


subiecţilor;

c) dezvoltarea/educarea-calităţilor motrice de bază şi a celor specifice sporturilor;

d) formarea corectă a unui sistem larg de deprinderi şi priceperi motrice, precum


şi valorificarea for în planul sportiv - performanţial;

e) formarea şi perfecţionarea capacităţii şi obişnuinţei de practicare sistematică,


corectă şi conştientă a exerciţiilor fizice, mai ales în timpul liber uman;

f) contribuţia eficientă la dezvoltarea unor trăsături şi calităţi intelectuale,


estetice, morale, civice etc.

Toate aceste obiective generale sunt foarte importante şi le putem evalua doar în
sistem. Cred, totuşi, că în ideea "alinierii" (nu-mi place termenul, dar se foloseşte prea
des! ) la Europa şi la alte ţări civilizate, se impune, ca obiectiv general cel de la litera
„e”). Adică, cel mai important ar fi să ajungem (dar oare când vom ajunge?) la obişnuinţa
ca zilnic, minimal 30-50 de minute, fiecare individ uman din România să practice
exerciţii fizice (fără să-i fie ruşine, de exemplu, atunci când aleargă pe străzi sau în parc,
iar ceilalţi care văd să nu-l considere "nebun" ).

Într-un mod relativ, încercând o ierarhizare a obiectivelor educaţiei fizice şi


sportului, se poate deduce că cele de rangul/nivelul al II-lea ar fi cele specifice fiecărui
subsistem specific (deci, obiectivele educaţiei fizice a tinerei generaţii, sportului
pentru_toţi,etc.) Aş îndrăzni să consider ca obiective de rangul al IIIlea pe cele specifice
"fragmentelor" din fiecare subsistem (de exemplu: obiectivele pentru educaţia fizică la
preşcolari sau la gimnaziu etc.; obiectivele sportului de performanţă la începători sau
avansaţi etc.).

Criteriile de stabilire a rangurilor obiectivelor educaţiei fizice şi sportului sunt


multiple.

Ceea ce ştim noi precis sunt două categorii de obiective:

• obiectivele de rangul I, (adică, cele generale);

• obiectivele de ultim rang (adică cele operaţionale, numite şi "sarcini", specifice


temelor lecţiei sau altei activităţi organizatorice).

Restul categoriilor de obiective este dependent de criteriul său criteriile după care
se face ierarhizarea!Evident că sunt şi specialişti, unii chiar recunoscuţi şi respectaţi în
domeniu, care nu acceptă ideea ierarhizării obiectivelor în educaţie fizică şi sport, deşi ar
trebui să publice argumentele neacceptării! Taxonomia (numită în unele dicţionare şi
"taxinomie"!) este ştiinţa care se ocupă ,de descrierea şi, mai ales, clasificarea
obiectivelor. Există multe clasificări ale obiectivelor, majoritatea dintre ele fiind valabile
şi pentru educaţie fizică şi sport. Cea mai răspândită clasificare este în funcţie de laturile
procesului practicare a exerciţiilor fizice: instruirea şi educaţia (deci, obiective de
instruire şi obiective de educaţie!).
O altă clasificare a obiectivelor educaţiei fizice şi sportului, foarte răspândită,
este cea care le grupează în:

•cognitive;

• psihomotorii;

• sociale;

• afective.

Clasificarea aparţine, desigur, psihologiei şi este deosebită, dar perfectibilă! (De


ce doar obiective psihomotorii?). Descrieri şi clasificări ale obiectivelor educaţiei fizice şi
sportului au făcut mai mulţi specialişti străini şi autohtoni, fără ca să existe diferenţieri
semnificative între acestea.