5.

Sistemul românesc de educaţie fizică şi sport

Generalităţi privind noţiunea de sistem
Sistemul social - constituit din subsisteme:
- economice;
- ştiinţifice;
- culturale;
- militare;
- de învăţământ etc.
La acestea, având în vedere domeniul nostru de activitate, putem adăuga şi pe acela al
educaţiei fizice şi sportului.
Eventualele disfuncţionalităţi într-unul sau altul din aceste subsisteme creează
disfunţionalităţi în întreg sistemul social.
Noţiunea de sistem cuprinde totalitatea instituţiilor, organizaţiilor, structurilor
administrative etc., ce se găsesc într-un anume timp dat într-un teritoriu bine determinat, care
interacţionează, şi se află într-o relaţie de interdependenţă cu scopul de a realiza obiective
comune impuse de comanda socială. Tocmai de aceea, aceste sisteme sunt deschise, dinamice şi
complexe. Ele recepţionează, prelucrează şi transferă informaţie având capacitatea de reglare şi
autoreglare şi de adaptare la cerinţele impuse de societate în cadrul căruia funcţionează, de
ideologia acesteia.

Elementele componente ale unui sistem:

1. concepţia sistemului social care este determinată de caracteristicile sociale,
economice, politice şi culturale ale diferitelor state, de tradiţiile şi aspiraţiile popoarelor
respective; de aici derivă fundamentarea din punct de vedere teoretic, fondul de idei ce stau la
baza organizării, desfăşurării şi finalităţii activităţilor;
2. forţele organizatorice şi cadrul social, nivelul de civilizaţie existent (raportat la
cerinţele internaţionale, globale sau zonale), privite ca etalon a nivelului de dezvoltare a ţării
respective.
3. mijloacele şi formele de organizare şi funcţionare care să le asigure eficienţa şi
integrarea într-un sistem social.
 Având în vedere teoria sistemelor, un sistem are componente:
- materiale (numărul componentelor şi calitatea lor);
- structurale (relaţiile dintre componente);
- funcţionale (reacţia la solicitările externe şi interne);
- conceptuale (de natură ideologică).

5.1. Caracteristicile sistemului românesc de educaţie fizică şi sport

În vederea stabilirii unui model prospectiv ideal pentru toate categoriile de cetăţeni din
ţara noastră, sistemul românesc de educaţie fizică şi sport are stabilite scopurile, finalităţile,
obiectivele finale şi intermediare ale sistemului integral şi al fiecărui subsistem al său. Acestea au
la bază elemente ca tradiţiile practicării educaţiei fizice şi sportului în România,
respectarea drepturilor tuturor cetăţenilor indiferent vârstă, profesie, sex, rasă, cult
religios, nevoi speciale etc., privind practicarea educaţiei fizice şi sportului
Respectând ideologiile societăţilor democrate, în România, educaţia fizică şi sportul
sunt activităţi garantate de către stat.
Pentru a realiza obiectivele sistemului au fost desemnate instituţiile, organismele,
organizaţiile (guvernamentale sau neguvernamentale) cu atribuţii şi funcţii precise, bine
stabilite.
Nivelul calitativ al sistemului este determinat de buna funcţionare întregului sistem de
relaţii a elementelor de structură.
Întreg sistemul funcţionează având la bază cadrul legislativ, actele normative în
vigoare, precizându-se statutul şi rolul instituţiilor şi organizaţiilor cuprinse, precum şi a
specialiştilor ce acţionează în cadrul său.
Legea educaţiei fizice şi sportului precizează poziţia fiecărui subsistem (minister,
federaţii, cluburi, asociaţii, organizaţii), atribuţiile de comandă, control şi execuţie, precum şi
atribuţiile fiecărui subsistem în contextul general social.
Sursele de finanţare pentru funcţionarea sistemului de educaţie fizică şi sport
provin, în mare parte, de la bugetul, prin finanţare de la organizaţii neguvernamentale sau
alte surse atrase (sponsorizări, donaţii, etc). De elasticitatea sistemului de finanţare şi, mai
ales, de managementul specific consumării fondurilor, depinde buna funcţionare a sistemului de
educaţie fizică şi sport.
 Activitatea de educaţie fizică şi sport din România se desfăşoară sub îndrumarea
profesorilor de educaţie fizică şi sport, antrenorilor, instructorilor ce îşi desfăşoară activitatea
în şcoli, facultăţi şi cluburi sportive. Cerinţele superioare a desfăşurării activităţilor din sistem
impun o categorie aparte de specialişti ca: medicii, psihologii, fizioterapeuţii, cercetătorii etc.
Baza materială, patrimoniul de care dispune sistemul de educaţie fizică şi sport
aflate în subordinea A.N.S., a altor departamente (învăţământ, apărare, transporturi etc), a
administraţiilor locale sau în proprietate particulară trebuie să fie întreţinute şi dotate
corespunzător, să asigure condiţii bune pentru practicarea exerciţiilor fizice şi securitatea
participanţilor (sportivi, public). Acesta poate fi concesionat sau închiriat cu condiţia menţinerii
destinaţiei sportive a acestuia

5.2. Principiile de organizare a sistemului de educaţie fizică şi sport

1. Asigurarea practicării continue şi simultane a exerciţiilor fizice la nivelul
tuturor subsistemelor sale;
2. Oferta sistemului trebuie să asigure forme de organizare care să ofere posibilitatea
fiecărui cetăţean să practice activităţile de educaţie fizică şi sport după posibilităţi şi aptitudini,
după preferinţe şi opţiuni în funcţie de particularităţile individuale;
3. Asigurarea unei legături eficiente între educaţia fizică şi sportul şcolar, zonele
geografice ce se pretează depistării a copiilor cu aptitudini superioare, sportul de performanţă
ce cuprinde tineri şi adulţi şi sportul pentru toţi care cuprinde populaţia cu motivaţie pentru
valorile individuale şi sociale ale sportului.
4. În vederea creşterii eficienţei, a ordinii şi funcţionalităţii superioare a sistemului de
educaţie fizică şi sport este imperios necesară asigurarea unităţii conducerii, îndrumării,
răspunderii şi competentei profesionale a mişcării sportive.
5. Valorificarea maximă a bazei materiale existente, modernizarea acesteia acolo unde
este cazul, construirea de noi baze sportive şi valorificarea superioară a resurselor
organizatorice.