Sunteți pe pagina 1din 5

Prezentare

Comportament adecvat în ariile protejate


Activitatea va începe cu un ice breaker pentru ca moderatorii şi elevii să se
cunoască mai bine şi să destindă atmosfera. Se propun următoarele activități:
● Ghemul de ață
Cel care coordonează jocul va începe prin a îşi spune numele şi o caracteristică
a sa care începe cu inițiala numelui său (exemplu: mă cheamă Ana şi sunt
amabilă, mă cheamă Cristi şi sunt conştiincios) după care îşi păstrează o bucățică
de ață şi aruncă ghemul altcuiva, care se va prezenta, iar acest lucru se repetă
până la ultimul copil, fără ca nimeni să dea drumul bucății de sfoară.
Moderatorul va trage de sfoară şi se va observa ideea din spatele activității:
suntem cu toții legați prin diferite tipuri de relații, iar un lucru făcut de noi are
efecte şi asupra celorlalți.
● Lista de cumpărături
Participanții se vor aşeza în cerc şi se vor prezenta pe rând spunându-şi numele
şi un lucru pe care vor să îl includă în lista lor de cumpărături, precizând şi toate
cele spuse înainte. De exemplu: “eu sunt Ana şi iau mere”, apoi “ea e Ana şi ia
mere, eu sunt Alex şi iau mere şi portocale”, “ea e Ana şi ia mere, el e Alex şi ia
mere şi portocale, eu sunt Vlad şi iau mere, portocale şi ciocolată”.
După va urma prezentarea propriu-zisă, o prrzentare interactivă, non-formală,
la care vor participa la discuție atât coordonatorii cât şi elevii
1. Introducerea conceptului de arie protejată

● Definiție: ​(slide …)
Uniunea Mondială pentru Conservarea Naturii (IUCN) definește aria protejată astfel:

Aria protejată este „un spațiu geografic clar delimitat, recunoscut, desemnat
și administrat în baza unor acte legale sau prin alte mijloace eficiente, cu
scopul de a se realiza conservarea pe termen lung a naturii precum și a
serviciilor de mediu și a valorilor culturale asociate” – Ghid pentru utilizarea
Categoriile de Management ale ariilor protejate, IUCN, 2008.

● Scopul​ desemnării ariilor protejate este atât conservarea speciilor care le populează, cât
și susținerea vieții și a frumuseții naturale, implicit a dezvoltării economiei și a societății
umane, în armonie cu natura. (slide …)
● În ​România​, ariile protejate ocupă aproximativ 20% din suprafața totală a țării. Printre
cele mai cunoscute arii protejate din România se numără Parcul Național Retezat, Delta
Dunării, Geoparcul Dinozaurilor „Țara Hațegului”, Parcul Naţional Cheile
Bicazului-Hăşmaş, Lacul Techirghiol. (slide …)
Categorii de arii protejate care compun Rețeaua Națională de Arii Naturale Protejate:

▪ rezervațiile științifice;
▪ parcurile naționale;
▪ monumente ale naturii;
▪ rezervații naturale;
▪ parcuri naturale;
▪ rezervații ale biosferei;
▪ zone umede de importantă internațională;
▪ situri naturale ale patrimoniului natural universal;
▪ arii speciale de conservare;
▪ arii de protecție specială avifaunistică;
▪ situri de importanță comunitară;
▪ geoparcul.

2. Dobrogea (caracteristici generale)

● Din punct de vedere geografic​, Dobrogea se caracterizează printr-un climat


temperat-continental moderat, vegetația este predominant de stepă și silvostepă, iar
fauna este determinată în mare parte de rozătoare, reptile de origine
submediteraneană, păsări și diferite specii acvatice. (slide …)
● Printre ​formele de relief​ care alcătuiesc cele mai remarcabile peisaje dobrogene se
numără Munții Măcinului, Dealurile Tulcei, Depresiunea Nalbant, Podișul Babadag,
Podișul Casimcei, Podișul Medgidiei, Podișul Negru Vodă. ​Din punct de vedere al rețelei
hidrografice​, se remarcă, în primul rând, Dunărea în sine și Delta Dunării, dar și Lacul
Razelm-Sinoe sau Lacul Techirghiol. (slide …)
Așadar, diversitatea peisagistică și a cadrului natural din Dobrogea impune definirea mai
multor arii protejate.

3. Exemple de arii protejate în Dobrogea

Activități interactive: filmulețele

● Canaraua Fetii
Este o rezervație mixtă, ce are o suprafață de 172,1 ha și este amplasată în partea de sud a
Dobrogei. Această arie protejată de interes local a fost înființată în 1970, fiind poziționată de
o parte și de alta a văii Canaraua Fetii - un canion stâncos, de vreo 20 km lungime, ce începe
lângă balta Iortmac, în apropiere de Băneasa și trece granița în Bulgaria, unde poartă numele
de Suha Reka.
Legenda numelui: „Peştera Fetei”
Totul a început când turcii au năvălit în Dobrogea, iar călugării creștini s-au ascuns în niște
locuri stâncoase, ca să nu fie depistați de păgâni. Aceștia le răpeau fetele și furau bogății fără
seamăn. Fetele însă, pentru a nu fi necinstite, se omorau aruncându-se de pe stânci. Curios
este că locul acesta, care amintește de sacrificiul româncelor, poartă azi un nume turcesc,
pentru că în limba fostului imperiu „canara” înseamnă albie săpată de ape.
Fauna şi flora
Stejarul brumăriu​ (Quercus pedunculiflora) este un arbore identificat în România în 1936,
atingând înălțimi de până la 50 m. Coroana are ramuri noduroase, frunzele sunt
scurt-pețiolate cu marginea lobată, având lobii rotunjiți.
Cărpinița​ (Carpinus orientalis) este un arbust indigen ce rar depăşeşte 5 m, asemănător cu
carpenul, dar de dimensiuni mai mici.
Mojdrean​ (Fraxinus ornus) este un arbore scund, de 10-14 m, având tulpina strâmbă, iar
scoarța cenuşie şi netedă.
Scumpia (Cotinus coggygria) este un arbust mare sau un arbore mic, cu frunze alternate, de
formă ovală, lungi de 3-8 cm.
Rădaşca​ (Lucanus cervus) este unul din cei mai mari gândaci din Europa. Caracteristice sunt
mandibulele mari şi roşcate, care seamănă cu coarne de cerb şi pot fi mşcate ca un cleşte.
Mărul lupului​ (Aristolochia clematitis) creşte prin vii, la margini de câmp şi prin locuri virane.
Este înaltă de jumătate de metru, iar frunzele ei amintesc oarecum de cele ale fasolei.
Veverița (Sciurus vulgaris) este un rozător care populează pădurile de conifere şi pe cele de
foioase. Are corpul zvelt, gâtul distinct, botul alungit şi urechi mari.
Mistrețul​ (Sus scrofa) prezintă un aspect general masiv, uşor aplatizat lateral, mai mult înalt
decât gros, care lasă impresia de putere şi mobiltate.
Căpriorul​ (Capreolus capreolus) este un animal erbivor rumegător, care vara este acoperit cu
păr scurt, des şi mai mult ruginiu pe spate şi mai deschis pe pântece, iar în perioada de iarnă,
părul este mai lung şi cenuşiu pe spate.
Vipera ammodytes montadoni​ este catalogată drept "adevărata viperă cu corn" şi totodată
cel mai periculos reprezentant din țara noastră.
Acvila țipătoare de mare​ (Aquila clanga) este o pasăre mare, având lungimea corpului între 50
şi 70 de cm, iar anvergura aripilor atinge 2 m.
Ciocănitoarea de stejar​ (Dendrocopos medius) se deosebeşte prin coloritul creştetului în roşu
şi striațiile de pe flancuri.
Liliacul comun​ (Myotis myotis) are lungimea urechii peste 26 mm, cu marginea externă
curbată şi prevăzută cu 7-8 piluri transversale.

● Allah Bair
Este o rezervație geologică, paleontologică și floristică. Aceasta are o suprafață de 10ha şi a
devenit arie protejată în anul 1980. „Dealul lui Allah” este cel mai înalt punct al județului
Constanța, atingând o altitudine de 204 m.
Flora și fauna
Pinul negru​ este o specie cu înălțimi până la 50 m și un diametru de 1-1,5 m.
Cicoarea comună este o plantă erbacee, perenă, comestibilă, adesea cultivată pentru
rădăcinile sale din care se extrage un surogat de cafea.
Adonis vernalis​ este o plantă medicinală care crește în zona de câmpie, având frunze subțiri,
asemănătoare cu cele ale mărarului.
Vulpea ​(Vulpes vulpes) este un mamifer carnivor, de culoare variabilă de la roşcat până la
galben-cenuşiu. Vulpea este un animal nocturn, solitar.
Balaurul dobrogean​ (Elaphe quatuorlineata sauromates) este un şarpe de talie mare atingând
chiar şi lungimea de 2,6 metri.
Iepurele de câmp​ (Lepus europaeus) are o lungime a corpului ce variază între 60 cm şi 70 cm,
greutatea 4-4,5 kg.
Dumbrăveanca​ (Coracias garrulus) este o pasăre migratoare, cu un penaj de culoare verde
turcesc, spatele fiind de culoare brună.
● Cheile Dobrogei
Dobrogea Centrala este deluroasă, altitudinile maxime - care depășesc nu des și doar cu puțin
200 de metri - fiind deosebit de atractive dacă le cercetăm de aproape. Rocile de bază sunt
șisturile verzi (2.000 milioane de ani vechime) - cele mai vechi roci care apar pe teritoriul
României, peste care s-au depus depozite din Jurasic (cu vârsta de 180 de milioane de ani) și
Cretacic (100 de milioane de ani), apoi o cuvertură discontinuă de loess . Lucrările antropice
(șosele, drumuri, așezări, terenuri cultivate, irigații, cariere etc.) maschează de cele mai multe
ori forma reliefului “inițial”, Dobrogea părând din cauza asta, în multe locuri, ca fiind
monotonă, neatractivă.
Fauna de vertebrate este foarte bine reprezentată, de un număr de 158 de specii (6 specii de
amfibieni, 10 specii de reptile, 119 specii de păsări și 23 de mamifere), multe dintre acestea
protejate la nivel național și internațional.
Zona Cheilor Dobrogei a fost declarată Arie de Protecție Specială Avifaunistică. Specii de
păsări protejate semnalate în arealul sitului: uliu cu picioare scurte, pescăruș albastru,
ciocârlia de câmp, fâsă de câmp, acvilă de câmp, acvilă-țipătoare-mică, ciuf-de-pădure, gâsca
cu piept roșu, bufniță, pasărea ogorului, șorecar mare, ciocârlie-cu-degete-scurte , caprimulg,
barză albă, șerpar european, erete de stuf.

4. Comportamentul adecvat în cadrul ariilor protejate


Materiale:

Activități interactive:

Sunt interzise:
● culegerea și comercializarea plantelor;
● capturarea prin orice mijloace, deținerea și comercializarea animalelor declarate monumente
ale naturii;
● dislocarea, deținerea si comercializarea unor piese mineralogice, speologice și
paleontologice, provenite din locuri declarate monumente ale naturii;
● introducerea pe teritoriul țării, cu excepția cazurilor prevăzute de lege, a culturilor de
microorganisme, plante si animale vii, fără acordul eliberat de autoritatea centrală pentru
protecția mediului, in urma consultării cu Academia Romana;
● executarea de lucrări de amenajare și de construcție de orice natura fără autorizație;
● recoltarea sau distrugerea ouălor păsărilor sălbatice;
● distrugerea cuiburilor acestora;
● producerea – indiferent prin ce mijloace – a zgomotelor intense în perimetrele zonelor de
cuibărit sau de adăpost al pasărilor;
● fotografierea sau filmarea în scop comercial sau fără plata taxelor legale (dacă există);
● aruncarea oricăror gunoaie, deșeuri sau resturi menajere;
● aprinderea focului și camparea la cort în afara punctelor autorizate în acest sens;
● distrugerea amenajărilor, potecilor, marcajelor, indicatoarelor și panourilor informative;
● poluarea de orice natură (fizică, chimică sau sonoră) a mediului ambiant;
● desfășurarea oricăror activități organizate, de grup, științifice, de cercetare, explorare și
prospecțiuni fără aprobarea custodelui;
● desfășurarea oricăror activități care pot genera un impact negativ asupra mediului.
5. Cadrul legislativ

● În prezent, regimul ariilor protejate și monumentelor naturii face obiectul Capitolului VIII din
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.195/2005 privind protecția mediului, la care se adaugă
Ordonanța de Urgență nr. 236/2000 privind regimul juridic al ariilor naturale protejate,
conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice.
● Prin legislație, se reglementează:
▪ asigurarea diversității biologice, prin conservarea habitatelor naturale, a florei și
faunei sălbatice pe teritoriul României;
▪ menținerea sau restabilirea într-o stare de conservare favorabilă a habitatelor
naturale și a speciilor din flora și faună sălbatică;
▪ identificarea bunurilor patrimoniului natural care necesită un regim special de
protecție, pentru conservarea și utilizarea durabilă a acestora;
▪ constituirea, organizarea și dezvoltarea rețelei naționale de arii naturale protejate,
precum și a regimului acesteia;
▪ măsurile pentru protecția și conservarea speciilor de animale și plante sălbatice
periclitate, vulnerabile, endemice și/sau rare, precum și cele pentru protecția
formațiunilor geomorfologice și peisagistice de interes ecologic, științific, estetic,
cultural-istoric și de altă natură, a bunurilor naturale de interes speologic,
paleontologic, geologic, antropologic și a altor bunuri naturale cu valoare de
patrimoniu natural.

6. Importanța ariilor protejate (concluzie)

● reprezintă cel mai eficient mod de conservare a biodiversității, întrucât, fiind desemnate
adesea pe suprafețe relativ mari, pot include ecosisteme naturale și seminaturale
reprezentative și permit conservarea și monitorizarea lor;
● sunt zone model, unde acțiunile eficiente de conservare a ecosistemelor naturale și
seminaturale, inclusiv prin utilizare durabilă, pot demonstra că, menținerea într-o stare
corespunzătoare a componentelor capitalului natural permite asigurarea resurselor și
serviciilor ce stau la baza dezvoltării socio-economice durabile;
● sunt adevărate „laboratoare”, în care acțiunile de protecție strictă sau management activ cu
scop de conservare a biodiversității permit acumularea de cunoștințe valoroase fie cu privire
la procesele naturale, fie pentru găsirea „formulelor” eficiente pentru asigurarea tranziției de
la o dezvoltare economică concentrată pe profit la un model de dezvoltare durabilă.

Adaptarea prezentării pentru copii