Sunteți pe pagina 1din 65

LUCRARE DE LICENŢA

UNIVERSITATEA CONSTANTIN BRÂNCUsI

FACULTATEA DE sTIINŢE ECONOMICE

SPECIALIZAREA: ECONOMIA COMERŢULUI, TURISMULUI

sI SERVICIILOR

IMPACTUL

TURISMULUI

ASUPRA MEDIULUI

TÂRGU JIU

2008

CUPRINS;

INTRODUCERE.......................................................................................4

CAPITOLUL I TIPOLOGIA IMPACTURILOR TURISMULUI ASUPRA MEDIULUI

1.1. Impactul macroeconomic al turismului...........................7

INTRODUCERE

Turismul reprezinta si o cale (în unele cazuri chiar singura) de valorificare superioara a
tuturor categoriilor de resurse si în special a celor naturale: frumusetea peisajelor, calitatile
curative ale apelor minerale sau termale, conditiile de clima.

Turismul este capabil sa asigure prosperitatea unor zone defavorizate, putând fi un remediu
pentru regiunile dezindustrializate.
Turismul prezinta o serie de impacturi asupra mediului economic, social, politic si natural.
Turismul, prin faptul ca este un mare consumator de munca vie, joaca un important rol în
economie. El creeaza noi locuri de munca, participând astfel la atragerea excedentului de forta de
munca din alte sectoare, contribuind astfel la atenuarea somajului.

Turismul are si o profunda semnificatie socio-umana.; actioneaza, prin natura sa, atât
asupra turistilor în mod direct, cât si asupra populatiei din zonele vizitate. De asemenea, efectele
turismului se rasfrâng si asupra calitatii mediului, a utilizarii timpului liber si nu în ultimul rând
asupra legaturilor dintre natiuni.

Existenta a numerosi factori exogeni care contribuie la degradarea accentuata a mediului


înconjurator impune cu maxima stringenta utilizarea rationala si eficienta a resurselor turistice.

Lucrarea este structurata in trei mari capitole: Tipologia impacturilor turismului asupra
mediului, Dezvoltarea durabila, mediul înconjurator si turismului, Cresterea economica prin
turism si, prin abordarea efectelor turismului asupra mediului, creaza o imagine de ansablu
asupra influentelor turismului pe toate planurile.

Principalele probleme tratate in prezenta lucrare sunt: Impactul macroeconomic al


turismului, Efectul multiplicator al turismului, Turismul si ocuparea fortei de munca, Turismul
international si echilibrarea balantei de plati externe, Impacturi versus protetie în turism,
Impactul social al turismului, Conceptul evalarii impactului ecologic, Impactul turismului asupra
diferentelor culturale, Forme ale turismului durabil, Controlul impactului turismului asupra
mediului în orasul Tg.Jiu.

Pe langa problemele tratate in legatura cu impacturile turismului asupra mediului,


lucrarea prezinta si unele aspecte referitoare la monitorizarea acestora si prevenirea efectelor
negative. Astfel, lucrarea abordeaza tematica monitoringul integrat al mediului, care corespunde
unei cerinte de obtinere a unei imagini pertinente, de ansamblu, asupra stadiului, la un moment
dat si al tendintei de evolutie a calitdtii mediului, la care cele doud componente de bazd, mediul
353v2111d biotic si cel abiotic, ce trebuie investigate în directd corelatie cu interdependentele si
conditiondrile reciproce. Pentru rezolvarea consecintelor negative ale turismului, o directie
importantd in atentia managerilor din turism si autoritatilor locale direct implicate este
planificarea generald. Aceasta se realizeaza in scopul sporirii efectelor pozitive si reducerea
celor negative si implica încurajarea comunitdtii de a se implica în turism. Localnicii ar trebui sa
înteleaga turismul, sd participe la luarea deciziilor de planificare, dezvoltare si conducere a
turismului si sd aibd posibilitatea de a primi beneficii din turism. Este, de asemenea, importanta
promovarea unei anumite forme a turismului, care sd se potriveasca mediului social si natural al
zonei.

CAPITOLUL I TIPOLOGIA IMPACTURILOR TURISMULUI ASUPRA MEDIULUI

1.1. Impactul macroeconomic al turismului

Cu toate ca are un aport semnificativ la crearea PIB, turismul are si o contributie aparte la
realizarea valorii adaugate. Având ca specific consumul mare de munca vie, de inteligentd si
creativitate, turismul participa la crearea valorii adaugate într-o masura mai mare decât alte
ramuri apropiate din punct de vedere al nivelului de dezvoltare.

De asemenea, turismul antreneaza si stimuleaza productia din alte domenii. Studiile de


specialitate au evidentiat faptul ca activitatea unor ramuri este determinata în mare parte de
nevoile turismului.

Turismul reprezinta totodata un mijloc de diversificare a structurii economiei unei


tari. Astfel, necesitatea de adaptare a activitatii turistice la nevoile tot mai diversificate, mai
complexe ale turistilor determina aparitia unor activitati specifice de agrement, transport pe
cablu.

Pe lânga toate acestea, turismul reprezinta si o cale (în unele cazuri chiar singura) de
valorificare superioara a tuturor categoriilor de resurse si în special a celor naturale:
frumusetea peisajelor, calitatile curative ale apelor minerale sau termale, conditiile de clima.

Exista tari[1] care realizeaza pâna la 80% din PIB (I-le Maldive) din activitatea
turistica, dar si tari cu o economie dezvoltata (Franta 7.3% PIB, Elvetia 7.7% PIB) care au
ponderi ridicate ale activitatii turistice în PIB. Fata de aceasta situatie, în România, turismul
contribuie cu 2-3% la realizarea PIB.
Pentru tara noastra – în etapa actuala, ca urmare a prezentei unor resurse turistice
neexploatate si insuficient puse în valoare, turismul constituie o ramura cu posibilitati însemnate
de crestere si deci ramâne o sfera de activitate care poate absorbi o parte din forta de munca
ramasa disponibila prin restructurarea economica.

Trebuie mentionat si faptul ca turismul este capabil sa asigure prosperitatea unor zone
defavorizate, putând fi un remediu pentru regiunile dezindustrializate. Aceasta prin dezvoltarea
unor zone mai putin bogate în resurse cu valoare economica mare, dar cu importante si atractive
resurse turistice naturale si antropice. Datorita acestui fapt el este considerat o pârghie de
atenuare a dezechilibrelor interregionale.

O alta forma de manifestare a efectelor economice ale turismului o reprezinta contributia


sa la asigurarea unei circulatii banesti echilibrate, realizata deopotriva pe seama turismului
intern si international.

1.2 Efectul multiplicator al turismului

Este vorba, în primul rând, despre un asa-numitul efect direct care consta în cresterea
veniturilor în sectorul turistic (salarii, profituri ale hotelurilor, restaurantelor, agentiilor tour-
operatoare), ca urmare a cheltuielilor diverse efectuate de turisti în decursul unei anumite
perioade de timp, de obicei un an. În al doilea rând, avem în vedere efectul indirect care vizeaza
impactul cresterii cheltuielilor pentru serviciile turistice asupra ramurilor producatoare de bunuri
de consum la care firmele turistice apeleaza în mod inevitabil pentru a-si sustine oferta turistica
la parametri competitivi. În fine, în al treilea rând, poate fi urmarit si un efect indus asupra
întregii economii nationale, deoarece atât veniturile celor ce lucreaza nemijlocit în turism, cât si
cele ce revin sectorului producator de bunuri de consum sunt reinvestite în vederea procurarii
altor marfuri si servicii de care au nevoie. Asistam astfel la un proces de multiplicare a cererii
agregate la scara macroeconomica. Potrivit Organizatiei Mondiale a Turismului efectul
multiplicator poate fi definit ca volumul suplimentar de venituri realizat de o unitate de cheltuieli
a turistului, care va fi utilizat în economie.

Pornind de la modelul keynesian al multiplicatorului investitiilor, în literatura de


specialitate se indica o fomula de calcul a multiplicatorului turistic astfel:
R = 1 / 1 − c’

R = multiplicatorul turistic care arata de câte ori se multiplica în economia

nationala fiecare unitate monetara cheltuita de turist

c’ = înclinatia marginala spre consum turistic care arata cu cât creste cheltuiala

pentru consumul turistic la cresterea cu o unitate monetara a veniturilor din

EFECTUL MULTIPLICATOR AL
TURISMULUI

turism.
1.3. Turismul si ocuparea fortei de munca

Turismul, prin faptul ca este un mare consumator de munca vie, joaca un important rol în
economie. El creeaza noi locuri de munca, participând astfel la atragerea excedentului de forta de
munca din alte sectoare, contribuind astfel la atenuarea somajului. Numarul mare al celor care
lucreaza în domeniul turismului are ca explicatie faptul ca posibilitatile de mecanizare-
automatizare a operatiunilor turistice sunt limitate.
De la jocul copiilor, la distractia adultilor, animatorul a început sa fie o persoana din ce în ce mai
cautata si în România. Acum, în ofertele de joburi de vard se întâlnesc si anunturi de genul
„Animatori Grecia care vor lucra în hoteluri. Responsabilitdti: buna desfasurare a programului de
animatie, propunerea programului catre oaspetii hotelului, activitati sportive în timpul zilei (polo
de apa, volei, ping pong, aerobic, sporturi de apa), precum si evenimente culturale si sportive din
cursul serii. Trebuie sa fie o persoana dinamica, sa aiba spirit de echipa si capacitate de
comunicare.” Din pacate, în toti acesti ani, în Romania nu au debutat, decât sporadic, cursuri de
specializare reala a animatorilor, nici pentru copii, nici pentru adulti. Chiar daca, aparent, jobul
lui este distractia, responsabilitatea este enorma.

De asemenea, ramânând tot în sfera relatiei turism-forta de munca, trebuie amintit efectul
indirect[2] al cresterii numarului celor ocupati în acest sector. Studiile arata ca un loc de munca
direct din turism poate crea 1-3 locuri de munca indirecte si induse[3]

Aceasta se explica prin aceea ca turismul, fiind un mare consumator de bunuri si servicii,
influenteazd benefic utilizarea fortei de muncd în ramurile furnizoare ale acestuia (agricultura,
industria alimentard, constructii).

1.4. Turismul international si echilibrarea balantei de plati externe

Una dintre trdsdturile majore ale evolutiei economiei mondiale o reprezintd cresterea si
diversificarea schimburilor internationale. Astfel, turismul apare ca o componentd importantd a
relatiilor economice internationale.

Este binecunoscut faptul cd turismul face parte din structura comertului invizibil mondial,
reprezentând una dintre principalele componente ale acestuia. Comertul invizibil este o formd a
schimburilor economice internationale care nu au ca obiect o marfd. Comertul invizibil se
materializeazd si formeazd „balanta invizibild” sau „balanta serviciilor”, componentd importantd
a balantei de pldti externe a unei tdri. În cadrul balantei serviciilor, încasdrile si cheltuielile
provenite din activitatea turisticd se înregistreazd în contul balantier numit „cdldtorii”. Astfel, în
creditul acestui cont se înscriu veniturile rezultate din activitatea turisticd, iar în debit cheltuielile
ocazionate de desfdsurarea activitdtii turistice.
În legdturd cu rolul turismului în echilibrarea balantei de plati externe a unei tari, în
functie de mdrimea si semnul soldului contului „calatorii”, dar si de mdrimea si semnul
soldurilor celorlalte conturi balantiere, putem avea una din urmdtoarele situatii:

a) Contul „calatorii” are un sold pozitiv, atunci acesta poate contribui, în functie si de
soldul celorlalte conturi balantiere, dupd caz la:

• reducerea deficitului balantei de pldti;

• echilibrarea balantei de pldti;

• cresterea excedentului balantei de pldti.

b) Contul „calatorii” are un sold negativ, atunci acesta poate contribui la:

• cresterea deficitului balantei de pldti;

• reducerea excedentului balantei de pldti;

• dezechilibrarea balantei de pldti.

Pentru a întelege si mai bine locul si rolul turismului în cadrul balantei de pldti externe a
unei tdri, analizele economice trebuie completate si cu alte elemente care tin de obiectivele
majore ale politicii comerciale si chiar cu cele ale politicii externe, în general.

1.5. Impacturi de natura sociala

Impacturi sociale asupra comunitatii locale

Impacturile sociale determinate de turism se pot manifesta prin schimbarea calitdtii vietii
rezidentilor din zonele turistice. Este o mare nevoie pentru a pune accent pe normele de
comportare atât pentru vizitatori cât si pentru rezidenti, precum si asupra efectelor de interactiune
reciprocd între comunitdtile locale si turisti.

Impacturi sociale ce afecteaza satisfactia vizitatorilor


Satisfactia vizitatorilor este puternic afectatd de cdtre alti vizitatori si actiunile lor. În general,
conditiile sociale afecteazd satisfactia vizitatorilor mai mult decât conditiile naturale. Dorinta de
solitudine, posibilitatea conflictelor între vizitatori si perceperea diferitd a comportamentului
altor vizitatori, sunt toti factori ce pot afecta satisfactia turistilor.

Înghesuiala poate afecta negativ satisfactia vizitatorilor. Ceea ce vizitaorii considerd a fi


solitudine sau înghesuiald depinde de perceperea fiecdruia care e influentatd de caracteristicile
vizitatorilor si de situatie sau localizare. Conflicte pot apdrea între cei ce subt sositi pentru
recreere sau cei al cdror scop principal nu este recreerea. Conflictele apar în special în zonele cu
utilizare multipld, unde activitdtile umane interferd. Pot exista conflicte între diferite tipuri de
vizitator, precum cei ce merg pe jos si aceia ce vin cu masinile. De reguld conflicte apar si atunci
când grupuri mici întâlnesc grupuri mari, sau chiar si atunci când se întâlnesc grupuri organizate
cu alte grupuri neorganizate. Comportamentul turistilor poate afecta satisfactia vizitatorilor
direct sau indirect prin impacturi asupra mediului cum ar fi deseurile sau vandalismul. Alte
elemente din afara Parcului National pot afecta vizitatorii prin zgomot, poluarea aerului sau
elemente vizuale.

Interesant este cd managerii si vizitatorii au o percepere diferitd asupra impacturilor bio-fizice si


a celor sociale; managerii percep impacturile asupra resurselor ca fiind mai importante decât
problemele sociale în timp ce vizitatorii au un punct de vedere opun.

Ţinerea sub control a impactului apreciere etc. Este ceea ce se urmdreste prin conceptul general
al Evaludrii Impactului Ecologic (EPE).

La nivelul legislatiei din România, în timp s-au promovat ca elemente componente ale[4]:

• studiu de impact

• bilant de mediu nivel

• evaluarea impactului de mediu

La nivelul legislatiei internationale sunt promovate prin seria ISO 14000 “Sistemul de
management de mediu” sau a unor legislatii nationale si alte concepte, printre care mentiondm:
• auditul de mediu - AM

• analiza ciclului de viatd - ACV

• evaluarea performantei de mediu - EPM

Este de mentionat cd în general se remarcd un dinamism si o tendintd de perfectionare a


reglementdrilor pe linia evidentierii relatiei dintre o anumitd activitate sau produs cu mediul si
minimalizarea eventualului impact negativ asupra mediului.

Din punct de vedere al legislatiei române este necesar a se face eforturi pentru o adoptare
integrald, cât mai rapidd a conceptelor promovate în seria ISO 14000, ca o componentd a
alinierii de ansamblu a României la legislatia Comunitdtii Europene.

Revenind la prevederile legislatiei române mentiondm cd studiul de impact este necesar sd fie
realizat pentru activitdti ce se proiecteazd, în timp ce toate celelalte tipuri de studii se aplicd la
activitdti existente.

Într-o definitie succintd EPE urmdreste investigarea stiintificd a efectelor complexe ce ar rezulta
sau rezultd din impactul unei activitdti ce urmeazd a fi promovatd asupra mediului, în general,
fie asupra factorului social, cultural, economic si posibil politic.

EPE va urmdri deci efectele cele ce pot fi determinate de o anume activitate sau proiect. Aceastd
analizd si analiza contextului în care se desfdsoard activitatea va permite identificarea, estimarea
si apoi evaluarea efectelor complexe pe care acestea le determind. Dar rolul EPE nu se opreste
aici. În continuare, pe baza evaludrii efectelor, se formuleazd o gamd largd de actiuni si mdsuri
menite sd contracareze efectele negative si sd le dezvolte pe cele pozitive.

Datoritd naturii, factorilor implicati, EPE nu se realizeazd printr-o simpld parcurgere secventiald
a etapelor specifice: analizd, identificare, evaluare si proiectare de actiuni, ci printr-un proces
continuu interactiv, în care unele dintre etape se repetd în noi conditii, în noi alternative.

Foarte important pentru EPE este comunicarea rezultatelor obtinute.


Având drept obiectiv furnizarea unor informatii utile, studiul trebuie sd identifice potentiali
utilizatori si cerintele lor, încd din etapele initiale de analizd si identificarea celor mai adecvate
tipuri si forme de prezentare a informatiilor.

Este evident cd EPE are un caracter interdisciplinar, caracter impus de analiza sistematicd
necesar a fi fdcutd prin evaluarea impactului asupra elementelor economice, cadrului
institutional, culturii, structurii sociale si nu în ultimul rând asupra mediului. Acest caracter
impune, atât modul cum se realizeazd EPE cât si cine le realizeazd. Astfel, EPE apeleazd
aproape la toate modalitdtile de investigare stiintificd: analiticd, empiricd, sinteticd, dialecticd
sau globald. La rezolvarea problemelor ce se pun se vor antrena, în afard de experti în domeniul
protectiei mediului si ingineri, economisti, sociologi, juristi, scotând astfel în evidentd caracterul
de interdisciplinaritate al EPE.

Aceastd largd participare si apelare la diferite metode de investigare nu trebuie sd afecteze


unitatea studiilor si urmdrirea finalitdtii acestora, astfel cd totusi EPE va avea un colectiv
restrâns de organizare, coordonare si sintetizare a rezultatelor.

Relatia ERE cu alte tipuri de studii similare are si un pronuntat caracter anticipativ, urmdrind sd
prognozeze relatia si efectul unei activitdti ce urmeazd a fi realizatd asupra mediului sau sd
prevadd efectul asupra mediului a unor activitdti existente, ce se retehnologizeazd sau
modernizeazd, în diferite conditii, posibil sd apard întrun viitor mai apropiat sau mai depdrtat.

Pe aceastd linie EPE se coroboreazd cu studiile de previziune, de cercetare prospectivd sau de


prognozd tehnologicd, economicd, sociald etc.

De asemenea EPE trebuie sd beneficieze de rezultatele unor studii de marketing, de amplasare


teritoriald, studii tehnico-economice etc.

În ultima analizd, EPE au anumite caracteristici, care le delimiteazd de alte studii. În cele ce
urmeazd se vor insera sintetic, cele mai importante dintre acestea:

• folosirea unui punct de vedere sistemic;

• utilizarea analizei previzionale;


• examinarea efectelor directe dorite si în aceeasi mdsurd a efectelor indirecte, nedorite,
neasteptate;

• echipa interdisciplinard de analizd;

• identificarea celor ce vor suporta actiunea efectelor impactului;

• evaluarea caracterului diverselor efecte, a costurilor si beneficiilor pe care le implicd;

• elaborarea de solutii concrete care sd reducd efectele negative si sd dezvolte cele pozitive.

Pe de altd parte trebuie atrasd atentia cd EPE nu are menirea de a furniza decizii. Aceste studii
ldrgesc aria de informatii, care sd constituie, pentru factorii de decizie, baza adoptdrii acelor
mdsuri pe termen lung sau scurt, care sd reducd la minimum efectele negative si sd stimuleze
cele pozitive.

Pe de altd parte rolul amintit se poate orienta si pe directia suportului deciziilor de actiune.
Actiunile menite sd ducd la contracararea efectelor negative si la dezvoltarea celor pozitive,
implicd:

􀂐 modificarea proiectului;

􀂐 stimularea actiunilor de gdsire a solutiilor de reducere a implicatiilor negative;

Turismul este, dincolo de toate, UN ELEMENT care favorizeazd comunicarea,


schimbul de idei, de informatii, stimulând ldrgirea orizontului cultural cu efect asupra formdrii
intelectuale.

Una dintre cele mai importante functii ale turismului constd în rolul sdu reconfortant, în
calitatea sa de a contribui la regenerarea capacitdtii de muncd a populatiei, atât prin formele de
odihnd, cât si prin formele de tratamente balneo-medicale.Totodata urismul reprezinta un mijloc
de educatie de ridicare a niveluilui de instruire de cultura si civilizatie a oamenilor[5].

Asadar, turismul contribuie nu doar la satisfacerea nevoilor materiale, ci si la


satisfacerea nevoilor spirituale ale oamenilor. „Orice pas al unei cdldtorii devine o aventurd a
cunoasterii; la fiecare pas mori si invingi de bucurie, ineditul te face sd renasti, natura te
reînaltd pe soclul fiecdrei zile, martor la propriul miracol”[6] (Ion Ionescu, Turismul
fenomen social economic si cultural, Bucuresti, Editura Oscar Print, 2000, p. 17).

Rdspunzând unor cerinte de ordin social, turismul se afirmd si ca un important mijloc


de utilizare a timpului liber. Evolutia contemporand a economiei mondiale este caracterizatd
de tendinta de crestere a timpului liber, fapt ce ridicd probleme privind organizarea si utilizarea
eficientd a acestuia.

Dacd privim activitatea turisticd ca pe una de productie, cu intrdri si iesiri, se observd cd aceasta
presupune exploatarea unei game variate de resurse, cele naturale având un rol fundamental. În
consecintd, turismul exercitd influentd asupra mediului si componentelor sale.

Tot în plan socio-economic, dar si politic, trebuie amintit rolul deosebit de important al
turismului în intensificarea si diversificarea legdturilor între natiuni pe plan mondial. Într-adevdr,
aldturi de comertul propriu-zis, turismul international tinde sd devind una din formele
principale de legaturd dintre oameni situati pe continente diferite.

Dupd toate probabilitdtile, cdldtoriile turistice spre destinatii tot mai îndepdrtate (în alte tdri
decât cele vecine) si vizitarea a doud-trei tdri în timpul unei singure vacante, tind sd devind
caracteristice pentru circulatia turisticd viitoare. Ca rezultat, turismul va contribui din ce în ce
mai mult la sensibilizarea fiintei umane fatd de realitdtile din locurile vizitate, la cultivarea unui
climat de întelegere reciprocd între popoare, tocmai prin forta de convingere de care este capabil.
Prin natura sa intimd, turismul este o negatie a conflictelor politice, o antitezd a rdzboiului.

1.6. Impactul politic

Este determinat de pozitia în politica turisticd a guvernului privitoare la industria ospitalitdtii,


care pentru cazul României considerdm cd ar trebui sd aibd urmdtoarele directii:

• turismul fiind un sector prioritar al economiei ar trebui sd se dezvolte în viitor cu sprijinul


statului;
• folosirea în mod optim a resursele naturale, culturale, ale teritoriului national, cu asigurarea
protectiei acestora;

• ridicarea calitdtii amenajdrilor turistice si a serviciilor turistice si prin îmbundtdtirea politicii de


resurse umane;

• modernizarea infrastructurii generale si extinderea ei în folosul dezvoltdrii turismului;

• rolul si dimensiunea sectorului privat în turism trebuie sd fie mdrite considerabil.

În cele ce urmeazd vom face o analizd a tipurilor de impact. Existenta si evolutia omului, a
societdtii în ansamblul sdu sunt determinate de calitatea mediului. În acest sens mediul, definit
prin totalitatea factorilor naturali si a celor creati prin activitdtile umane aflati în strânsd
interactiune, influenteazd echilibrul ecologic, determind conditiile de viatd, de muncd si
perspectivele dezvoltdrii societdtii

Desfdsurarea eficientd a activitdtilor turistice presupune existenta unui mediu înconjurdtor


adecvat, având calitdti superioare atât în privinta conditiilor naturale, cât si a celor create de om.

Printre motivatiile turistice un loc tot mai însemnat revine nevoii de destindere, de recreere, de
odihna activd într-un mediu agreabil, cu o naturd nealteratd: aer curat, apd, soare, zapada, liniste,
peisaje reconfortante. Altfel spus, mediul si calitatea acestuia reprezintd conditia fundamentald a
desfdsurdrii activitdtilor turistice.

Amenajarea si valorificarea prin turism a naturii si a valorilor culturale, fdrd discerndmânt si la


întâmplare, pot produce în timp si spatiu efecte defavorabile asupra tuturor componentelor de
mediu.

1.7. Impacturi versus protetie în turism

Impactul turismului asupra mediului presupune analiza relatiei turist - rezervd turisticd
- produs turistic.
Existenta a numerosi factori exogeni care contribuie la degradarea accentuatd a mediului
înconjurdtor impune cu maximd stringentd utilizarea rationald si eficientd a resurselor turistice.
În acest context, Europa este continentul cel mai vizat, deoarece prezintd câteva contradictii
majore: un spatiu urban hiperdezvoltat, spatiu rural puternic antropizat, slab diversitate
biologicd, tdrmuri litorale urbanizate, arii protejate suprasolicitate, o poluare si degradare a
siturilor naturale, o puternicd presiune umand asupra spatiului agricol, o hiperdezvoltare a
transporturilor. Prin mdsurile de administrare si gestionare a Parcurilor Nationale si a
rezervatiilor naturale se realizeazd o barierd solidd în calea eroziunii resurselor naturale si
crearea premiselor cresterii capacitdtii de regenerare.

Protectia resurselor naturale turistice din ariile protejate are ca scop[7]:

- asigurarea bazei stiintifice pentru amplasarea în teritoriu a sistemului de monitoring


integrat prin stabilirea organizdrii spatiale a acestuia si prin selectia si standardizarea
parametrilor de mediu si a indicatorilor biologici ce trebuie analizati,

- diferentierea si organizarea la scard spatiald a retelei de arii protejate care sd asigure


conservarea biodiversitdtii specifice si conservarea halsitatelor, oferind în permanentd zone
esantion de minimd manifestare a impactului antropic,

- orientarea cercetdrilor asupra tuturor categoriilor de ecosisteme, în sensul completdrii


informatiei necesare, în vederea utilizdrii ei în orice moment, pentru fundamentarea oricdror
mdsuri de interventie asupra ecosistemelor,

- stabilirea prioritdtilor pentru procesul de redresare si reconstructie ecologicd a


ecosistemelor deteriorate, ca urmare a unor interventii nefundamentate ecologic, ori a poludrii de
fond sau punctiforme

Începutul oricdrei activitdti de protectie a mediului din Parcurile Nationale se face cu


organizarea si asigurarea functiondrii sistemului de supraveghere (monitoring) a medului.

În ansamblu si a componentelor sale o conceptie modernd de organizare a sistemului de


monitoring, materializeazd doud concepte:
- sistem integrat pentru toti factorii de mediu,

- sistem global, pe diferite niveluri de agregare, inclusiv cu conectare la reteaua


mondiald.

Existenta unui sistem de monitoring al mediului, perfectionarea si optimizarea lui, prin


extindere calitativd si cantitativd, rezultd din urmdtoarele necesitdti actuale:

- necesitatea cunoasterii evolutiei calitdtii componentelor de mediu, în scopul stabilirii si


impunerii mdsurilor de protectie, conservare, reconstructie, a celor de retehnologizare, a
aprecierii raportului cost/beneficii, a verificdrii eficientei mdsurilor luate,

- necesitatea gruparii, selectarii si ordonarii informatiilor, a corelarii lor cu informatii de


alta natura (zonare ecologicd, zonare pedologicd, etc.),

- necesitatea obtinerii de informatii comparabile cu informatiile la scara regionala,


continentala sau globala,

- necesitatea cunoasterii si evaludrii rapide a situatiei în cazuri de accidente sau incidente


antropice, deci a impactului asupra mediului.

- necesitatea dezvoltdrii bazei de cunostinte pentru stabilirea si fundamentarea unor


actiuni de protectia mediului, de reconstructie ecologicd, de evaluare a impactului si pentru
evidentierea unor efecte încd necontrolate asupra biodiversitdtii, a sdndtdtii si a bunurilor
materiale.

Obiective: Monitoringul integrat al mediului corespunde unei cerinte de obtinere a unei


imagini pertinente, de ansamblu, asupra stadiului, la un moment dat si al tendintei de evolutie a
calitdtii mediului, la care cele doud componente de bazd, mediul 353v2111d biotic si cel abiotic,
trebuie investigate în directd corelatie cu interdependentele si conditiondrile reciproce.

Se disting doua tipuri de activitati:


- activitatea operativd de culegere a datelor, avertizarea unor poludri accidentale si luarea
unor mdsuri de protectie a folosintelor,

- activitatea de caracterizare a calitdtii mediului pe termen lung, evaluarea tendintelor de


evolutie si a mdsurilor de protectie adecvate.

Reglementari privind calitatea factorilor de mediu

Este necesar, prin diferite metode, tehnici, echipamente si tehnologii sd se coroboreze orice
activitate umand cu mentinerea nealteratd a conditiilor de calitate a mediului înconjurdtor. Acest
lucru impune elaborarea unor limite pentru o serie de indicatori de calitate ce caracterizeazd
mediul, în ansamblu, sau fiecare component în parte, limite ce trebuie respectate în
dimensionarea unei activitdti sau alta.

1.8. Tipuri de indicatori de calitate reglementati

Existd o multitudine de indicatori care caracterizeazd calitatea factorilor de mediu. Ei pot


fi numiti generic - indicatori ecologici. Acestia sunt grupati :

 fie pe factori de mediu.

- apd; aer; sol; biodiversitate; sdndtate umand.

 fie pe anumite categorii de subsisteme identificate în cadrul unui anumit sistem:

- ecosisteme acvatice, ecosisteme terestre, ecosisteme silvice, ecosisteme urbane.

Dintre indicatorii primari (de baza) se caracterizeaza, atât factorii de mediu, cât si
subsistemele mentionate, unii având un caracter general ca de exemplu: indicatori organoleptici,
indicatori fizico-chimici, indicatori biologo-bacteriologici, indicatori de radioactivitate, iar altii
au un caracter specific unuia sau altuia din ecosistemele în discutie.

În vederea asigurdrii celui mai important rol al ariilor protejate de mentinere a echilibrului
ecologic, se impune stabilirea unor obiective manageriale, care trebuie puse în aplicare si
urmdrite cu consecventd.
Categoriile actuale ale IUCN si WCPA preluate de legislatia Romând sunt urmdtoarele:

1. Rezervatia naturald strictd (rezervatie stiintifica)

2. Conservarea ecosistemului si recreare ( parc national)

3. Conservarea aspectelor naturale (monumente ale naturii)

Obiectivele de management care trebuie stabilite de cdtre Administratia Parcului National sau
Rezervatiei stiintifice, pentru fiecare categorie:

Categoria/
Obiective manageriale prioritatea
1 2 3
Cercetare stiintificd 1 2 2
Protectia zonelor sdlbatice 2 2 3
Conservarea speciilor si varietdtii genetice 1 1 1
Mentinerea serviciilor de mediu 2 1 /
Protectia specificului natural / particularitdti culturale / 2 1
Turism si recreere / 1 1
Educatie / 2 2
Folosirea durabild a resurselor ecosistemelor / 3 /
Mentinerea culturii / trdsdturi traditionale / / /

Cheie: 1 - obiectiv principal 2 - obiectiv secundar 3 - obiectiv potential aplicabil, / - nu


se aplica

În functie de aceste obiective manageriale se studiazd impacturile vizitatorilor în Parcurile


Nationale si rezervatiile naturale.

Datorita unor cresteri importante a numarului de turisti, dupa anul 2000, turismul a
determinat un consum sporit de resurse turistice. Acestea nu sunt decât parti componente ale
mediului ambiant, si de calitatea acestora vor depinde eficienta si valoarea turismului practicat.
Turismul produce impact asupra cadrului natural si social, în viziune ecologicd, se afla în
interactiune cu elementele abiotice, biotice, antropice, sociale, culturale ale mediului, si
depdseste sfera strictd a mediului înconjurdtor.

Turismul, este dependent de mediul înconjurdtor, fiind purtdtorul resurselor sale. Turismul
se desfdsoard în mediu si prin mediu, calitatea acestuia permitând dezvoltarea sau sistarea
activitdtilor turistice. Prin exigentele pe care le revendicd turismul se declard ca parte integrantd
a mediului înconjurdtor.

Evolutia actuala a turismului este caracterizata de profunda înnoire a ofertei turistice


mondiale prin dezvoltarea unei game de produse turistice noi, superioare din punct de vedere
calitativ sau cantitativ. Activitatile turistice determind în timp si spatiu efecte potentiale asupra
mediului, sanatatii sau sistemului social. Aceste influente cumulate sunt exprimate de notiunea
de impact. Degradarea mediului este o problema aparuta si accentuata o data cu accelerarea
cresterii demografice, care a determinat transformarea de cdtre om a unor zone din ce în ce mai
mari de pe planetd. Încd din deceniul 7 al secolul XX, în studiul "Limitele cresterii" s-a
demonstrat ca atât rezervele cât si resursele naturale ale planetei sunt limitate, ca de altfel si
puterea de absorbtie a tuturor reziduurilor si deseurilor rezultate. Ca urmare, în paralel cu
progresele tehnice si cu modificdrile antropice cu rol pozitiv (împdduriri, îndiguiri, desecdri,
etc.) au avut loc si fenomene negative: s-au degradat aproape 3s de statiuni si localitdti turistice
montane.

Solul unor regiuni întinse, au dispdrut specii de animale si plante, s-au epuizat unele
zdcdminte minerale, s-a intensificat fenomenul de poluare. Dezvoltarea intensivd si cresterea
populatiei vor afecta toate resursele planetei în mai putin de un secol, punându-se astfel bazele
unui nou concept de dezvoltare durabild. Constituirea si proiectarea de noi arii de protejare a
naturii, în special a parcurilor nationale si a rezervatiilor, reprezintd - în acest context alarmant
al epuizdrii resurselor naturale – o sperantd si chiar o certitudine. Aceste impacturi pot fi grupate
în doud mari categorii: impacturi bio-fizice si impacturi sociale.

1.9. Impacturile bio-fizice


Impacturile bio-fizice au ca efect deteriorarea resursei naturale mdrimea acestora este un
indicator al nivelului eficientei programelor de management. Monitoringul impacturilor bio-
fizice nu a ajuns sd se facd la un nivel acceptabil încd în majoritatea Parcurilor Nationale.
Principalul risc bio-fizic este eroziunea solului.

Eroziunea solului este permanentd si prin urmare cel mai serios dintre toate impacturile
asupra solului. Chiar dacd compactarea solului si pierderea de materie organicd va fi acoperitd în
oarecare mdsurd în sezonul de non-utilizare, eroziunea de reguld continud. Activitdtile de
recreare pot induce eroziune si sd mdreascd rata de aparitie a acesteia. Potecile sunt cele mai
afectate datoritd utilizdrii lor sporite. Deteriorarea potecilor poate lua oricare din urmdtoarele
forme:

- eroziune de tip fdgas care mdreste adâncimea si latimea potecii;

- aparitia de portiuni înnoroiate ce provoacd probleme datoritd segmentdrii potecii;

- aparitia de poteci secundare nedorite, precum poteci paralele sau retele secundare.

O cauzd comund a eroziunii este scurtarea potecilor stabilite formând noi poteci mai
abrupte. Tipul si nivelul de utilizare sunt principalele cauze a deteriordrii potecii, problemele
putând fi diminuate prin localizarea, designul si operatiunile de întretinere a potecii.

Eroziunea solului poate avea loc în locurile de campare, punctele de belvedere, locuri de
plecare sau îmbarcare sub forma de bdtdtorire. Deteriorarea zonei, poate rezulta din utilizarea
neadecvatd precum grupuri mari împrdstiate. În zonele de campare eroziunea conduce la
dezgolirea solului, dezgolirea rocilor, expunerea rdddcinilor copacilor, mdrirea arealului
impactat (mdrirea locului de campare) si proliferarea mai multor locuri de Campare. Dacd zonele
sunt bine alese, eroziunea poate fi controlatd eficient prin lucrdri regulate de întretinere.
Eroziunea e aproape ireversibild atâta vreme cât e asa de dificild atenuarea sa, mdrimea eroziunii
fiind necesar a fi reflectatd prin monitorizare. Un numdr mare de Parcuri Nationale indicd faptul
cd eroziunea solului a depdsit nivelul acceptabil. Numdrul Parcurilor Nationale în care
parametrii ce mdsoard eroziunea (ldrgimea/adâncimea potecii, mdrirea zonelor afectate si
eroziunea) au depdsit nivelul acceptabil este dublu în tdrile dezvoltate fatd de tdrile în curs de
dezvoltare. Dar totodatd pentru multe tdri monitoringul impacturilor este încd un concept nou si
multe administratii de Parcuri Nationale nu au încd cunostintele necesare pentru efectuarea
acestuia.

Impacturi asupra vegetatiei[8]

Recrearea poate avea impact asupra: covorului de vegetatie, compozitia speciilor si


modificarea conditiilor. Covorul vegetal este cel mai adesea impactat de cdtre vizitatori ca
urmare a bdtdtoririi, care reduce înmultirea prin seminte. Arborii maturi aflati în zonele de
recreere sunt avariati mecanic prin tdierea crengilor sau inscriptionarea pe scoarta acestora.

Impacturi asupra vietii salbatice

Diferite specii sdlbatice au o tolerantd diferitd a oamenilor si activitdtii umane. Chiar si în cadrul
unei specii, nivelul de tolerantd variazd în timpul anului, în timpul sezonului de împerechere, cu
vârsta animalului, tipul de habitat si experienta individuald a animalului fatd de turisti. În general
activitdtile de recreere duc la micsorarea diversitdtii specifice.

Impactul asupra vietii salbatice include:

- perturbarea neintentionatd datoratd unor conditii de stres asupra mamiferelor mari sau a
pdsdrilor, spre exemplu, perturbarea cauzatd de vehicolele turistilor din apropiere;

- acomodarea aninamelor cu oamenii datoratd în specal hrdnirii acestora de cdtre turisti sau a
hrdnirii cu resturile menajere ;

- transmiterea directd a bolilor de la câini la animalele salbatice ;

- braconajul sau supra-recoltare

Desigur animalele sdlbatice pot fi afectate prin alterarea habitatului, fragmentarea sau distrugerea
lui, drenarea zonelor umede pentru agriculturd sau constructia de baraje.

Impacturi asupra calitatii apei


Calitatea apei este o preocupare majord, dar nu e un impact predominant. Recrearea în ape
termale poate duce la modificarea ratelor de crestere a unora din plantele acvatice. Uneori existd
si germeni patogeni ddundtori omului, Giardia fiind una dintre cele mai rdspândite boli
contactate în zonele naturale. Materiile în suspensie pot fi cel mai adesea un factor vizibil în
ochii vizitatorilor. Traversarea apelor, baia, eroziunea sau schimbarea utilizdrii terenurilor pot
duce la cresterea volumului de materii în suspensie, reducând claritatea apei si satisfactia
vizitatorilor. Testarea unor parametrii ai apei necesitd echipamente ce nu existd în mod uzual în
multe Parcuri Nationale, dar destui parametrii sunt usor de mdsurat.

1.10. Evaluarea impactului ecologic (EPE)


Ministerul Apelor, Pddurilor si Protectiei Mediului a fost înfiintat în 1990 si are ca
responsabilitdti monitorizarea factorilor ecologici si promovarea mdsurilor stricte de protectie a
mediului înconjurdtor, precum si reprezentarea Guvernului României în relatie cu organizatii
internationale de specialitatePrintre alte responsabilitdti se numdrd promovarea si coordonarea
unor programe de cercetare în domeniul protectiei mediului înconjurdtor si administrarea apelor
si pddurilor. Ministerul controleazd 41 de agentii de protectie a mediului înconjurdtor regionale,
autoritdti locale care aplicd politica si strategia referitoare la mediul înconjurdtor pe o scard
locald, precum si Administratia Rezervatiei Biosferei Delta Dundrii[9].

Necesitatea EPE

Este bine cunoscut faptul cd orice activitate umand are o gamd largd de implicatii care se pot
resimti în cele mai diverse domenii. În general, trebuie sd se tind seama de întreg spectrul de
implicatii, efectele indirecte în unele cazuri depdsind, ca importantd pe cele directe.

Astfel, o anume tehnologie produce, pe lângd efectele directe, pentru care a fost conceputd -
proiectatd si o serie de efecte indirecte, care la un moment dat, prin evaluarea implicatiilor pot
pune sub semnul întrebdrii valabilitatea tehnologiei.

Un exemplu, în acest sens, îl poate constitui transportul public ordsenesc. Acesta poate fi realizat
prin patru mijloace:

- tramvai;

- autobuz;

- troleibuz;

- metrou.

Alegerea solutiei pentru rezolvarea transportului va tine seama de aceste elemente, dar si de
multe altele, legate de specificul orasului respectiv (conditii geografice, traditie etc.), incluzând
desigur si elementele de mediu.
Analiza fiecdrui mijloc de transport relevd anumite efecte dorite (rapiditate, capacitate de
transport, nepoluante), dar si efecte nedorite (risc de accidente, executie dificild, poluare).[10] O
cuantificare a acestora, pe baza unor metode matriciale, tinând cont de specificul local va
determina pentru fiecare caz în parte solutia optimd. Desigur cd problematica mediului poate
înclina decizia pentru o solutie sau alta.

Abordând o privire sistemicd în analiza unei activitdti putem constata cd ea este alcdtuitd din trei
componente:

􀂐 componenta “hard” adicd mijloacele, echipamentele, materialele cu care se realizeazd


activitatea;

􀂐 componenta “soft”, adicd metodele, tehnologiile, programele dupd care se desfdsoard


activitatea;

􀂐 componenta “org“ în care se reflectd relatiile, interactiunile dintre activitatea propriu-zisd si


ceilalti factori.

De multe ori aceastd ultimd componentd lipseste în analiza si în etapele de proiectare,


promovare, implementare a unei activitdti. Având în vedere cele precizate anterior, necesitatea
studierii si evaludrii impactului unei activitdti umane asupra tuturor domeniilor, dar în special
asupra mediului, este justificatd prin trei mari categorii de argumente:

􀂐 initierea din timp a unor actiuni menite sd reducd efectele negative colaterale, determinate de
activitatea respectivd;

􀂐 evaluarea obiectivd a tuturor alternativelor si posibilitdtilor, în vederea selectdrii strategiei de


actiune într-o perspectivd sistemicd;

􀂐 necesitatea implicdrii populatiei la procesele de decizie de promovarea unor activitdti sau


proiecte care le vor influenta viata într-un fel sau altul.

1.11. Aspecte ale evalarii impactului ecologic


Etape Continutul etapei

1. Analiza preliminara

- stabilirea obiectivelor (identificare, selectare)

- descrierea obiectivului studiului

- limitarea ariei E.P.E.

2. Identificarea efectelor

- analiza sistemului si subsistemelor generatoare de impact

- analiza ariilor de impact

- descrierea efectelor impactului

3. Estimarea efectelor

- estimarea mdrimii si importantei efectelor

- analiza probabilitdtii de manifestare a efectelor

4. Evaluarea efectelor

- definirea listei de efecte ce pot fi evaluate

- evaluarea efectelor cu diferite seturi de criterii sectoriale si globale

s. Proiectarea actiunilor si strategiilor

- identificarea actiunilor menite sd contracareze efectele negative

- identificarea actiunilor menite sd stimuleze efectele pozitive

- evaluarea actiunilor cu seturi alternative de criterii


- proiectarea strategiilor de actiune (etape, fonduri).

Evaluarea complexd si propunerea planului de actiune

- precizarea termenelor, bugetelor, responsabilitdtilor

7. Comunicarea si mediatizarea rezultatelor

- ancheta sociald

- colectare-selectare, observatii si propuneri

Definitivarea si transmiterea la factorii de decizie

- urmdrirea efectelor

Câteva consideratii se pot face pentru unele din etapele mentionate. Amintim cd posibilitatea de
realizare a EPE, având în vedere resursele materiale, timpul, capacitatea de cercetare nu este
nelimitatd.

Directiile de limitare se referd la:

􀂐 dimensiunile de impact;

􀂐 orizontul de timp pând la care se studiazd efectele;

􀂐 aria geograficd a propagdrii efectelor;

􀂐 tipurile de actiune.

Una din cele mai importante etape este identificarea totalitdtii efectelor impactului. Realizarea cu
succes a acestei faze conditioneazd în mare mdsurd desfdsurarea si calitatea analizei impactului.
Aceastd fazd are etape intermediare sau sub etape de realizare, a cdror succesiune nu este strictd.

1.12. Impactul turismului asupra diferentelor culturale


Privind turismul ca pe o formd de contrapunere interculturalds vom constata cd personalul din
tara gazdd este preocupat, în procent ridicat, de transmiterea de informatii culturale despre
propria patrie. Totusi ceea ce se preia de la un grup la altul sunt: articolele de vestimentatie,
obiecte de artd populard deosebite si specifice tdrii, muzicd, cuvinte.

Constatdm cd în general schimburile se realizeazd la nivel de simboluri. În rândul simbolurilor


turismului românesc s-ar putea include: muzica si portul popular, mestesugurile, produsele
gastronomice, dansurile, instrumentele populare, articole de artizanat si multe altele.

Prin combinarea acestor simboluri si valorificarea lor prin activitatea turisticd, satul românesc va
fi supus unor efecte economico-sociale favorabile si nefavorabile. Cele favorabile sunt urmarea
activitdtilor economice desfdsurate, iar cele nefavorabile sunt cu prioritate cele ambientale care
pot fi dezastruoase.

Se pot aminti o parte dintre acestea :

a. - efecte favorabile:

􀂐 dezvoltarea unor activitdti din sfera micii productii si a serviciilor ;

􀂐 aparitia unor noi locuri de muncd ;

􀂐 fixarea tinerilor în sate si concomitent întinerirea satelor ;

􀂐 introducerea unor utilitdti(alimentarea cu apd, canalizare, sisteme de

epurare, telefonie etc.) s.a.;

b. - efecte nefavorabile:

􀂐 degradarea peisajului;

􀂐 poluarea sub toate formele ei;

􀂐 modificdri ale: obiceiurilor de consum, s.a.


Ca orice activitate economicd, turismul reprezintd o combinatie a elementelor negative si
pozitive care trebuie estimate si dirijate în sensul dorit.

Cunoasterea si constientizarea posibilelor efecte nefavorabile va conduce la justa dimensionare a


activitdtii si fenomenului turistic astfel încât mutatiile, de orice naturd, sd poatd fi pozitive si
favorabile. Fiind locul de întâlnire si redirijare al multor contrapuneri interculturale
fundamentale, turismul îndepdrteazd izolarea realizând conditiile necesare ca oamenii sd
constientizeze existenta si a altor semeni de culturi diferite. Constientizarea ineditului, a
deosebirilor si a punctelor comune, pot sluji pentru realizarea de produse turistice cum ar fi:
învdtarea limbii române, initierea în muzica instrumentald si vocald, deprinderea de mestesuguri
(oldrit, sculpturd în lemn, tesut, picturd pe sticld etc.), învdtarea de dansuri populare românesti,
introducere în gastronomia româneascd etc.

Toate acestea ar personaliza oferta turisticd rurald româneascd si reprezintd doar o parte a
atractiilor care rdmân a fi introduse în circuitul turistic si deci valorificate economic. Chiar dacd
în mare parte cei ce practicd în momentul de fatd turismul rural nu privesc aceastd activitate ca
pe o afacere în sine ci doar ca pe o activitate complementard - prioritare rdmânând, asa cum este
si normal de altfel, activitdtile agricole - din contactul cu turistii strdini gazdele vor resimti
nevoia învdtdrii limbilor turistilor.

Interesul primar îl reprezintd nevoia de comunicare, iar mai apoi trebuinta reclamei propriilor
afaceri7. Se vor realiza astfel inevitabile relatii personale între oameni foarte deosebiti si pe cdi
foarte variate. Aceste relatii personale vor contribui la cunoasterea realitdtilor si întelegerea
mentalitdtilor între oaspeti si gazde, scotând în evidentd ineditul satului românesc.

Manifestarea ineditului constd în:

• executarea manuald a majoritdtii activitdtilor casnice si gospoddresti (lucrdri agricole si


agrozootehnice),

• modul de preparare a produselor gastronomice,

• activitdtile manufacturiere din segmentul mestesugdresc,


• datinile si traditiile populare,

• instalatii tehnice populare,

• instalatii arhaice industriale (mocanita, batoza, piua, ateliere si cuptoare de olari, s.a.),

• varietatea peisajului,

• monumente ale naturii,

• servicii religioase monahale

• si încd multe altele.

Toate acestea prin diferentierea lor de la o culturd la alta, de la o piatd la alta, vor contribui la
personalizarea produsului turistic rural românesc. Aceste ciocniri interculturale vor da culoarea
ofertei românesti, vor realiza si demonstra nota accesibilitdtii precum si dimensiunea exotericd a
ruralului românesc.

CAPITOLUL II DEZVOLTAREA DURABILĂ, MEDIUL ÎNCONJURĂTOR sI


TURISMUL

Protectia si conservarea mediului înconjurdtor se contureazd ca o activitate distinctd


având probleme specifice care solicitd colaborarea specialistilor din domenii variate. Aceastd
activitate poate avea însd o eficientd satisfdcdtoare numai în conditiile asigurdrii unui cadru
juridico-administrativ de desfdsurare, ea impunând organizare administrativa, resurse
economice, suport legislativ eficient si o sustinutd activitate de educatie cetateneasc.

2.1 Protectia mediului înconjurator

Protectia mediului înconjurdtor este cel mai mare deziderat al generatiei noastre, de aceea
în îndeplinirea lui atât guvernele, organizatiile si indivizii trebuie sd joace un rol important. Dat
fiind cd progresul tehnic si economic creeazd pe de o parte bogdtii, iar pe de alta – în acelasi
timp – distruge natura (consumând apa naturald, poluând aerul, stânjenind spatiul etc.), se impun
anumite limitdri si constrângeri[11].
Drept urmare fireascd tot mai adesea, companii mai mari sau mai mici recurg la
managementul ecologic. Pe lângd rezultatele obtinute din punct de vedere al mediului se pot
obtine profituri reale, cum ar fi costuri si rdspunderi reduse. Toate acestea duc în final la o
calitate ridicatd a serviciilor oferite, o mai mare satisfactie a clientilor, dar si o mai bund imagine
a companiilor. Implementarea legislatiei si reglementdrile de protectie a mediului si adoptarea
unor reforme economice si structurale, a unor standarde de limitare a emisiilor poluante si a
normelor cu privire la calitatea aerului, apei, solului, precum si constituirea Fondurilor nationale
de protectie a mediului au condus la aparitia pietei de bunuri si servicii ecologice.

Politicile urmdrite vizeazd doud obiective majore, si anume asigurarea unui echilibru
mai bun între cresterea economicd si protectia mediului pe de o parte, iar pe de altd parte,
cresterea importantei procedeelor de protectie nepoluante.

În timp, datoritd amplificdrii intensitdtii fenomenului de poluare s-a format piata


mediului înconjurdtor. Ea cuprinde segmentul utilajelor, tehnologiilor, aparaturii destinate
punerii sub control a acestui fenomen. Serviciile de mediu (constructii, întretinere, exploatare,
control, informatizare, consultantd, specializare a personalului etc.) contureazd la rândul lor piata
mediului înconjurdtor.

Ultimii ani au fost marcati de o inserare tot mai fermd a industriei protectiei mediului în
structurile economice, ce a capatat în timp ponderi importante, care se vor mdri în anii ce vin –
atât la scard nationald cât si mondiald. Piata mediului înconjurdtor are efecte benefice directe
asupra mediului (refacere, protectie, conservare etc.), ea faciliteazd amplificarea potentialului
resurselor materiale (reciclare), duce la crearea de noi locuri de muncd, valorificd potentialul de
dezvoltare-cercetare, stimuleazd progresul tehnic si stiintific.

Acele firme ce produc bunuri si servicii capabile sd mdsoare, prevind, limiteze sau sd
corecteze daunele aduse mediului înconjurdtor descriu ecoindustria. Aceasta include tehnologiile
curate care minimizeazd intensitatea fenomenului de poluare în termeni cantitativi.

Este evident ca aceastd piatd este dependentd de politica publicd, de strategiile si


politicile guvernamentale de protectie a mediului si de obtinerea unor avantaje economice, dar ea
depinde si de evolutia sa ciclicd: “viata ecologicd” a tehnologiilor si echipamentelor se
suprapune peste “viata economicd”. De aceea durata ecoindustriei este determinatd de
valabilitatea normelor de calitate pentru factorii de mediu.

Piata mondiald a protectiei mediului nu trebuie vdzutd numai ca industriald, ea cuprinde


în plus si serviciile pentru constructii (cu profil de protectie a mediului), întretinere etc. precum
si tehnicile[12] cu impact asupra mediului precum:

♠ tehnici de mdsurare si control ai parametrilor de calitate ai factorilor de mediu;

♠ tehnici de substituire a unor materii prime cu altele mai putin poluante sau mai
eficace pe lantul prelucrdrii;

♠ tehnologii “curate”;

♠ tehnici de reciclare, recuperare, reutilizare a deseurilor;

♠ tehnologii de tratare a subproduselor de proces în incinta instalatiilor


industriale.

În functie de legislatia existentd într-o tard, precum si de valorificarea propriilor


oportunitdti se pot distinge trei faze distincte ale pietei protectiei mediului:

􀂐piete în curs de formare,

􀂐piete dezvoltate,

􀂐piete mature.

Dacd pând în prezent aceastd piatd era dominatd de investitii în tehnologii tip “end of
pipe”, în prezent tendinta este în favoarea tehnicilor “curate” datoritd mai ales reglementdrilor
din domeniul deseurilor.

La nivel macroeconomic piata protectiei mediului se bucurd de o atmosferd favorabild


determinatd de constientizarea populatiei asupra efectelor poludrii factorilor de mediu. Educatia
ecologicd este, conform Conferintei de la Tbilisi, “un proces care are ca scop dezvoltare unei
populatii care este constientd si preocupatd de mediul înconjurdtor în totalitate si de
problemele sale asociate si care are cunostinte, atitudini, abilitdti, motivatii, fiind angajatd
individual si colectiv în solutionarea problemelor curente si în prevenirea altor probleme noi”.

Ţintele educatiei ecologice conform conferintei UNESCO din Belgrad sunt:

􀂐adoptarea unei constiinte si a griji fatd de interdependenta economicd, sociald,


politicd si ecologicd în zonele urbane si rurale;

􀂐oferirea ocaziilor de a dobândi cunostinte, de reconsiderare a valorilor, de


formare a atitudinilor si a capacitdtii de angajare în protectia si îmbundtdtirea
mediului înconjurdtor pentru fiecare persoand;

􀂐crearea de noi tipare pentru comportamentul fatd de mediul înconjurdtor al


persoanelor, grupurilor si societdtii în ansamblul ei.

Conform principiilor enuntate la Conferinta de la Tbilisi din 1978, educatia ecologicd


trebuie:

􀂐sd considere mediul înconjurdtor în totalitatea sa – mediu natural si construit,


tehnologic si social (economic, politic, tehnologic, cultu-ral-istoric, moral, estetic);

􀂐sd fie un proces continuu pe toatd durata vietii, începând cu nivelul prescolar
si continuând prin toate etapele de educatie formald si neformald;

􀂐sd fie interdisciplinar în abordare, îmbinând continutul specific al fiecdrei


discipline cu perspectiva de ansamblu, echilibratd;

􀂐sd examineze problemele majore ale mediului din punct de vedere local,
national, regional si international, astfel încât sd se înteleagd problemele de mediu si
din alte zone geografice;

􀂐sd se axeze pe situatii curente sau potentiale legate de mediul înconjurdtor,


tinând cont si de perspectiva istoricd;
􀂐sd promoveze valoarea si necesitatea cooperdrii nationale si internationale
pentru prevenirea si solutionarea problemelor de mediu;

􀂐sd considere explicit în planurile de dezvoltare si crestere aspectele legate de


mediul înconjurdtor;

􀂐sa permita elevilor sd aiba un rol în planificarea activitatilor de educatie si sa


le ofere ocazia de a lua decizii si de a accepta consecintelor lor;

􀂐sa faca legatura între sensibilitatea fata de mediul înconjurdtor, cunostinte,


capacitatea de rezolvare a problemelor si clarificarea valorilor la fiecare vârstd, dar
subliniind în mod special sensibilitatea fatd de mediul înconjurdtor si de comunitate
la vârste fragede;

􀂐sa-i ajute pe elevi sa descopere simptomele si cauzele reale ale problemelor de mediu;

􀂐sa sublinieze complexitatea problemelor de mediu si a celor care necesitd


dezvoltarea gândirii critice si a capacitdtii de rezolvare a problemelor;

􀂐sa foloseascd diverse medii pentru studiu si o diversitate de aborddri despre si


pornind de la mediul înconjurdtor, punând accent pe activitdtile practice si
experientele directe;

􀂐sa fie inclusivd, cuprinzând întreaga populatie si talentele, deschisd diverselor


sisteme valorice;

􀂐sa actioneze plecând de la premiza cd dragostea trebuie sd fie componenta


principald într-o educatie ecologicd afectivd: dragostea pentru oamenii-prieteni, pentru
vietdtile-prietene, pentru pdmânt.

În ciuda atmosferei favorabile si a oportunitdtilor, piata protectiei mediului este supusd


regulilor, si mai ales legii profitului. Dacd pând acum câtiva ani, datoritd taxelor si amenzilor,
precum si costurilor suplimentare ce mdreau pretul de cost al produselor fabricate, protectia
mediului era consideratd ca un element de diminuare a profitului, astdzi respectarea calitdtii
mediului duce la diminuarea costurilor de fabricatie, ducând la prosperitatea firmei. Firmele pot
aborda o orientare pasivd, de a polua mai putin sau a nu polua, sau o orientare activa, generatoare
a pietei protectiei mediului.

2.2. Forme ale turismului durabil

Dezvoltarea turisticd durabild nu este doar un concept dezbdtut, completat sau reformulat în
cadrul conferintelor purtate pe aceasta temd. Necesitatea protejdrii bogdtiilor naturale, sociale si
culturale care constituie patrimoniul comun al umanitdtii si a satisfacerii nevoilor turistilor si
populatiei locale a generat aparitia în practicd a unor forme de turism durabil. Obiectivele,
principiile, cerintele dezvoltdrii turistice durabile se regdsesc în forme ale turismului cum ar fi :
ecoturism, turism.

Turismul reprezintd nu numai în prezent un factor pozitiv si dinamic de dezvoltare ci si o solutie


practicd de pdstrare nealteratd a mediului.

Din definitia data însd la începutul acestui capitol turismului durabil rezultd ca toate formele de
turism (nu numai cele enuntate anterior) ar trebui sd respecte principiile dezvoltdrii durabile si
deci, implicit, principiile turismului durabil:

♦ activitatea turisticd trebuie initiatd cu mijloace proprii ale comunitdtii locale, iar aceasta trebuie
sd-si mentînd controlul asupra dezvoltdrii turistice;

♦ turismul trebuie sd ofere rezidentilor locuri de muncd care sd ducd la îmbundtdtirea calitdtii
vietii comunitdtilor locale si trebuie realizat un echilibru între activitdtile economice deja
existente în zond si activitatea turisticd;

♦ trebuie stabilit un cod de practici pentru turism la toate nivelurile: national, regional si local,
bazat pe standarde internationale deja acceptate. Pot fi stabilite, de asemenea, liniile directoare
pentru operatorii din turism, monitorizarea impactului diferitelor activitdti turistice, cât si
limitele de acceptabilitate pentru diferite zone;
♦ trebuie realizate programe educationale si training pentru îmbundtdtirea managementului în
domeniul protectiei resurselor naturale si culturale.

Dezvoltarea turisticd durabild, prin formele sale practice, conciliazd interese si obiective
antagoniste, favorizeazd parteneriatul si cooperarea între decidenti, operatori si consumatori si
promoveazd interesul general pe termen lung, dincolo de cel particular, imediat.

Formele de acum "clasice" ale turismului durabil, cu care acesta este încd confundat sunt
prezentate pe larg în capitolele ce vor urma. Ceea ce trebuie retinut însd este faptul cd, plecând
de la oricare din criteriile de clasificare, definirea tuturor formelor de turism trebuie sd contînd
ideea de durabilitate. Ecoturismul, turismul rural, turismul stiintific, turismul cultural sunt doar
"avangarda" formelor de turism durabil.

Desi industria turisticd acordd mai mare importantd problemelor legate de mediu si tot mai multd
atentie turismului durabil, diferentele dintre bunele intentii exprimate de oameni atunci când sunt
supusi cercetdrilor si ceea ce ei vor face efectiv în vacante, nu ar trebui subestimate. Nu existd
nici un dubiu cd turismul, dacd este bine planificat si condus, poate ajuta la generarea veniturilor
pentru populatia locald si poate accelera dezvoltarea regiunii. A devenit o sursd majord pentru
multe arii si numeroase tdri din lume. Patrimoniul mondial, cultural si natural de exemplu atrage
acum vizitatori din toatd lumea si poate deveni motorul dezvoltdrii locale. Dar mai multd atentie
trebuie acordatd impactului fizic si cultural al turismului de masd inclusiv pierderile indirecte ce
apar acolo unde se manifestd supraaglomerarea.

Relatia dintre industria turismului si patrimoniul mondial este de aceea delicatd pentru cd
turismul este totodatd un argument puternic pentru stabilirea bunurilor patrimoniului mondial.
Dacd lumea nu mai poate suporta consecintele sociale si ecologice ale numdrului de vizitatori
adusi în zone ce intrd în patrimoniul mondial, atunci mult mai multd atentie va trebui acordatd
aducerii patrimoniului mondial, cultural si natural la oameni.

O primd alternativd sugeratd de UNESCO (pentru turismul de masd) este dezvoltarea parcurilor
tematice. Acestea se bucurd deja de succes, notabil fiind cel al Corporatiei Walt Disney.
Desi datele despre provenienta si profilul vizitatorilor parcurilor Disney sunt considerate aproape
secrete comerciale, se pare cd aceste parcuri au tinut milioane de oameni departe de alte
destinatii unde probabil ar fi provocat mult mai multe pagube. Expansiunea acestor centre de la
originalul Disneyland din Los Angeles, California (19ss) în Florida si alte colturi ale SUA
(1971), la Tokyo (1983) si la Paris (1992) garanteazd deturnarea unor fluxuri turistice.

În ciuda criticilor aduse parcurilor tematice pentru caracterul lor total artificial, nu existd nici un
dubiu cd ele furnizeazd un tip de turism pe care milioane de oameni îl practicd. Aceste parcuri
sunt foarte atent proiectate si datoritd izoldrii lor de comunitdtile din împrejurimi, asemenea
parcuri contribuie foarte putin la contaminarea culturald a populatiei locale care adesea se plânge
cd singurul dezavantaj îl reprezintd slujbele slab pldtite din sectorul tertiar.

A doua alternativd la turismul de masd sugeratd de specialistii UNESCO nu este chiar complet
diferitd de prima si se bazeazd pe continua dezvoltare a tehnologiei computerelor care va face
posibild “vizitarea virtuala” a zonelor cuprinse în patrimoniul mondial. Aceasta înseamnd cd
tehnicile remarcabile folosite pând acum doar de pilotii militari si astronauti vor deveni
accesibile pentru milioane de cdutdtori de aventuri. Ei vor putea sd “zboare” în jurul lumii prin
simpla vizitare a siteului “Reality Park”, purtarea unui coif si a unor mdnusi cu sofisticate fibre
optice, stimulatori audio si olfactivi. Sistemele realitdtii virtuale fac astazi din filmele
tridimensionale un mare hit în parcurile tematice.

Viitorul dezvoltdrii durabile depinde de restructurarea economiei globale si necesitd schimbdri


majore în comportamentul uman, în sistemul de valori si stilul de viatd. “Nu mai putem pretinde
cd turismul este unul dintre cele mai bune moduri de a realiza dezvoltarea durabild locald, când
el este mai degrabd antidotul dulce-amar al dezvoltdrii durabile de oriunde”[13]. Patrimoniul
mondial, cultural si natural trebuie folosit cât mai bine pentru a sensibiliza oamenii în ceea ce
priveste importanta construirii de legdturi între naturd si culturd, între culturi diferite.

2.3. Ecoindustria este formatd pe de o parte din echipamente pentru protectia mediului,
în special pentru tratarea afluentilor poluanti la iesirea din proceselor de fabricatie, iar pe de altd
parte din activitdti de inginerie si servicii de consultantd tipice proceselor ecologice. În functie
de criteriul utilizdrii finale, echipamentele si serviciile pot fi divizate în urmdtoarele categorii:
– tratarea apei;

– gestiunea deseurilor;

– controlul poludrii aerului;

– alte utilizdri (refacerea solului contaminat, protectia împotriva zgomotului


etc.).

Ponderea acestor elemente diferd de la o zond la alta în functie de problemele


predominante si de legislatia existentd. Biotehnologia, energiile neconventionale si regenerabile
vor reprezenta componente de bazd ale ecoindustriei. Efectele acestei industrii vor fi cresterea
locurilor de muncd, reprofilarea unor ramuri industriale, mobilizarea unui important potential de
cercetare-dezvoltare, precum si formarea pietei importului si exportului de ecoindustrie.

Un segment important al ecoindustrei îl reprezintd igiena industriald. Aceasta


incorporeazd utilajele, echipamentele, substantele chimice produse de industrie. Necesitatea
acestor servicii de igiend este datd de civilizatia actuald (mecanizare, automatizare etc.).

Piata produselor de igiend si curdtire industriald – pornind de la baza sa traditionald si


naturald, aceea a curdtirii birourilor si imobilelor – a expandat rapid în toate directiile,
cuprinzând si tehnica hotelierd, agroalimentard, spatii verzi, administratia publicd etc. Elementul
comun al tuturor sectoarelor de activitate este tratamentul deseurilor industriale.

Firmele ce actioneazd în sectorul hotelier au o ofertd foarte diversificatd; de la articole


din hârtie cu destinatii divers, pând la substante deodorante, dezinfectante, etc. Sunt probleme
asemdndtoare cu cele ale restaurantelor, spitalelor, policlinicilor etc.

Din cauza diversitdtii mijloacelor implicate în operatiile de curdtenie, a noutdtilor ce apar


în domeniu, a responsabilitdtii personalului ce executd operatiile de curdtire, personalul trebuie
supus unui curs de perfectionare profesionald în fiecare an. Domeniul este cunoscut sub
denumirea de biocurdtenie.
Principiul de bazd al biocurdteniei este lupta împotriva biocontamindrii, ceea ce
presupune în practicd parcurgerea a trei etape obligatorii:

– curdtenie fizicd (mecanicd);

– aplicarea unui dezinfectant pe suprafetele ce se curdtd si recuperarea


ulterioard a acestuia în stare uzatd;

– distrugerea microbilor, tratarea prafului etc. pentru a nu vehicula


contaminarea în alte zone.

Criteriile biocurdteniei variazd în functie de zona de risc; echipamentele sunt adaptate de


asemenea. Curdtenia industriald prezintd servicii de întretinere de mari dimensiuni necesare si
industriei chimice, farmaceutice, nucleare etc. Nenumdrate motive justificd deci interesul pentru
tehnologiile curate, utilaje, echipamente etc. ce reduc impactul asupra mediului înconjurdtor.

2.3. Ecologia în industria ospitalitdtii

La nivel global, grija fatd de mediul ambiant este în continud crestere, atât la nivelul
organismelor guvernamentale nationale, asociatiilor civice – neguver-namentale de protectie a
mediului, în organismele internationale, dar si în rândul operatorilor industriei turismului si
cdldtoriilor.

Organismele internationale guvernamentale ce actioneazd în sfera industriei turismului si


a caldtoriilor, cât si informatiile oferite de colosii industriei ospitalitdtii la nivel global (lanturi
hoteliere, lanturi de restaurante, companii de evaluare de profil etc.) vin în întâmpinarea
operatorilor industriei cu studii, analize, standarde de operare ecologicd si de calitate, cât si cu
recomanddri care sd ofere, în baza datelor si experientelor culese la nivel global, regional sau
national, solutii de operare “prietenoasd” a unitdtilor hoteliere, restaurantelor si altor structuri de
primire sau pregdtire si servire a meselor, în context ecologic si profitabil.

Lanturile hoteliere si de restaurante, desi au propriile politici de operare si de protectie a


mediului ambiant, si în ciuda concurentei între ele din punct de vedere ecologic, toate îsi reunesc
eforturile în ceea ce priveste protectia mediului. În rândurile lor se afld în derulare programe de
protectie a mediului turistic–hotelier. Aceastd stare de veghe din cadrul fiecdrei unitdti turistice
face parte din alertarea hotelierilor si restauratorilor fatd de cererea din ce în ce mai mare a
consumatorilor de servicii turistice pentru oferte ecologice, “curate”. Mediul reprezintd în
prezent, din ce în ce mai mult, o conditie a succesului în afaceri. Politica de protectie a mediului
în industria ospitalitdtii

Fiecare unitate hotelierd trebuie sd-si creeze propriile politici de protectie pro-activd a
mediului ambiant, indiferent dacd face parte dintr-o companie puternicd sau este o afacere de
familie.

Politicile corporative[14] respectiv cele ale lanturilor hoteliere, nationale sau


internationale, nu pot sd nu tind seama de zona de localizare a unitdtii hoteliere, de climatul,
conditiile specifice de operare, constrângerile legale din punct de vedere al politicilor de mediu
din tara respectivd. Dacd aceste politici oficiale lipsesc, operatorii acestor corporatii au datoria
morald de a le introduce. Oricum, fiecare unitate hotelierd are identitatea ei, particularitdtile ei si,
de aceea, este necesar sd se foloseascd creator si sd se aplice concret informatiile despre mediul
ambiant.

Experientele pozitive de succes, trebuie sd tind seama – în procesul aplicdrii lor în


practica curentd – de legislatia nationald si de constrângerile la care sunt supusi în momentul dat,
pentru a functiona în parametri de performantd, pdstrând nealterat mediul ambiant si calitatea
serviciilor oferite.

Politica fiecdrei unitdti trebuie sd se bazeze si pe cererea reald a consumatorilor de


servicii turistice, pe implicarea clientilor în punerea în practicd a acestor concepte – ca parte
activd si constientd – aldturi de personalul unitdtii. Trebuie deci sd se educe în permanentd
personalul si chiar clientii.

Politica de protectie a mediului urmatd de un hotel trebuie urmdritd în permanentd aldturi


de realizarea indicatorilor de încasdri sau gradul de ocupare. Rezultatele se pot observa numai
dacd se mentin standardele de operare, cu reducerea consumurilor nejustificate de: apd, energie
sau combustibili; cu evacuarea resturilor menajere la canal. Rezultatele se mai pot observa si prin
mdsurare: raportarea consumurilor la alte perioade din trecut dar si la reactia clientilor fatd de
atitudinea “prietenoasa” cu mediul.

În cadrul politicii de protectie a mediului înconjurdtor este necesard realizarea unui plan
de punere în practicd. Astfel, prima fazd este cea a evaludrii în care se stabileste în ce stadiu se
gdseste unitatea si localitatea. În a doua fazd, cea a provocdrii, este necesard atragerea tinerilor
lucrdtori, a celor care au rolul de control din partea agentiei de protectie a mediului, a autoritdtii
publice locale, anuntarea presei locale si chiar centrale, implicarea filialelor locale, a asociatiilor
profesionale din bransd. Urmdtoarea etapd, actiunea, necesitd un plan simplu, cu obiective clare,
care trebuie fdcut cunoscut întregului colectiv.

Factorul cheie este implicarea managerilor. Ei trebuie sd croiascd planul de abordare a


acestor politici, pot preîntâmpina reclamatiile prin decizii manageriale corecte si la timp, cei care
pot sd închidd risipa de resurse.

Este necesard stabilirea responsabililor de actiuni, implicarea departamentului tehnic în


urmdrirea consumurilor, metodelor si cdilor de reducere fdrd afectarea proceselor tehnologice
normale si calitatea serviciilor. Totodatd trebuie alocati si cheltuiti bani pentru înlocuirea acelor
utilaje care, pe lângd consumuri neeconomice, pot pune în pericol si viata clientilor.

Ultima etapd este analiza rezultatelor obtinute. Urmdrirea rezultatelor trebuie fdcutd
periodic. Sunt necesare corectare erorilor sau depdsirilor de consum, premierea celor care sunt
merituosi în punerea în practicd a planului, lansarea planului pentru urmdtoarea perioadd etc.

Politicile de protectie ecologicd trebuie sd aducd hotelierilor avantaje multiple; pe de o


parte o crestere a volumului de afaceri, iar pe de altd parte reduceri însemnate în costurile de
operare, adicd un profit mai mare. Aceasta se traduce prin:

1. un consum mai mic si, în consecintd, costuri mai mici (multe mdsuri de protectia
mediului sunt menite sd reducd consumul de energie, apd, materiale consumabile etc. servind, de
asemenea, la reducerea costurilor de operare);
2. loialitatea clientilor si o mai bund imagine publicd (oaspetii hotelului sunt din ce în ce
mai interesati de protectia mediului înconjurdtor; dacd se poate dovedi preocuparea pentru
protectia mediului cât ti pentru confortul lor, se câstigd respectul si loialitatea clientilor; ei vor
face publicitate hotelului);

3. atragerea si pdstrarea unui personal devotat (dacd personalul observd preocuparea


pentru protectia mediului, va avea sentimentul cd este angajat

de o companie mai întelegdtoare; aceasta va duce la cresterea motivatiei, a loialitdtii si


eficientei personalului, ceea ce determind o fluctuatie mai micd a personalului);

4. avantaje pe termen lung (lucrându-se cu alti colegi din industrie si demonstrându-se o


practicd bund se va ajuta asigurarea protectiei mediului înconjurdtor).

Realizarile sunt obtinute printr-o planificare riguroasa, cu obiective clare si o urmarire


atenta a îndeplinirii actiunilor, dar mai ales, datorita unei decizii de demarare a actiunilor
necesare protectiei mediului.

Multe din rezultatele pozitive sunt obtinute prin mdsuri simple, fdrd a implica costuri
deosebite. Altele sunt o combinatie de mdsuri simple si costuri relativ reduse, dar si mdsuri de
investitii – cu costuri relativ mari, însd rambursate înainte de termenul prevdzut prin economiile
realizate prin:

• consumuri reduse de energie, combustibili, apd si taxe de gospoddrie comunald


reduse (pentru deversdri de efluenti/ape menajere tratate);

• colectare deseuri compactate si reduse ca volum, vânzarea deseurilor reciclabile


– hârtie, cartoane, sticle, doze de aluminiu, lemn de la europaleti si ambalaje etc.

Oricare din aceste demersuri sau combinatii de mdsuri simple cu investitii relativ
costisitoare aduc beneficii companiilor sau unitdtilor operative.
În toatd lumea, hotelurile si restaurantele, indiferent de localizarea lor, gradul de confort
sau specific, natura clientilor etc. consumd cantitdti importante de resurse, pentru a satisface
cererea consumatorilor si pentru a mentine standardele de operare.

Resursele consumate în industria ospitalitdtii sunt variate:

􀂐materialele de constructii utilizate pentru realizarea acestor obiective noi sau


renovate;

􀂐resursele energetice (energie electricd primitd prin reteaua nationald sau produsd pe
loc, în zonele si localitdtile isolate;

Managementul activitdtilor de turism servicii si dezvoltarea durabila

combustibilii fosili – de obicei gaz metan si combustibilii lichizi); resurse utilizate pentru
încdlzirea unitdtilor, prepararea apei calde menajere, functionarea tuturor
instalatiilor, echipamentelor, iluminat, comunicatii etc.;

􀂐apd: care poate fi potabild sau nu;

􀂐echipamente si instalatii înglobate în constructiile propriu-zise, pentru a conferi


destinatia de furnizor de servicii: hoteliere, de alimentatie, catering etc.;

􀂐materiale si dotdri necesare operdrii curente: mobilier, lenjerie, veseld, tacâmuri,


detergenti, materiale de curdtenie, materiale publicitare etc.;

􀂐alimente, bduturi, ingrediente, produse semiconservate etc.

Cantitatile de resurse consumate depind de o serie de factori, între care amintim


câtiva:

􀂐localizarea unitdtii respective, oras, statiune turisticd, de-a lungul unor cdi de
transport rutier, naval sau feroviar;
􀂐accesibilitatea la resurse (furnizarea de apd din apropiere sau prin aductiuni lungi si
costisitoare; retea de transport energie sau energie electricd creatd de generatoare cu
combustibili lichizi sau gaz metan);

􀂐dotdrile tehnologice ale unitdtii (echipamente cu consumuri reduse, reciclare apd


pentru alte utilizdri, statii de tratare a apei potabile, iluminat prin becuri si ldmpi
economicoase);

􀂐nivelul de “constiintd ecologicd” al lucrdtorilor respectivelor unitdti si programelor de


economisire aplicate;

􀂐nivelul de preturi sau tarife ale resurselor consumate, care pot, deseori, sd inhibe
consumul neeconomicos si sd oblige la mdsuri de economisire, fdrd a dduna însd
calitdtii serviciilor.

Raporturile cu tertii: furnizori ai industriei, constructori, proiectanti si arhitecti, firme de


întretinere curentd etc. trebuie sd fie orientate spre achizitii ecologice, nu numai din punct de
vedere al industriei hoteliere, dar mai ales din punctul de vedere al clientilor.

2.2 Planificarea si implementarea actiunilor ecologice

În vederea asigurdrii existentei pe termen lung a industriei turistice si pentru dezvoltarea


mediului înconjurdtor trebuie recunoscut rolul pe care fiecare companie îl joacd în protejarea
mediului pentru generatiile viitoare.

Fiecare hotel trebuie sd adere la charta “ecologica” a hotelurilor, angajându-se sd


întreprindd urmdtoarele actiuni:

☼ sd înfdptuiascd practici de protejare a mediului pe toatd durata sa de exploatare;

☼ sd respecte toatd legislatia privind protectia mediului;

☼ sd reducd la minimum utilizarea energiei, apei si materiilor prime;


☼ sd reducd la minimum deseurile si sd reducd, sd refoloseascd si sd recicleze resursele
consumate de companie ori de câte ori este posibil;

☼ sd reducd poluarea la minimum si, acolo unde este posibil, sd trateze apele menajere
deversate;

☼ sd invite clientii, furnizorii si angrosistii sd participe la eforturile pentru protejarea


mediului;

☼ sd se actioneze, în cazul în care se poate, împreund cu ceilalti din industria turisticd, cu


agentiile publice si comunitatea locald, pentru a atinge mai multe obiective privind
protectia mediului;

☼ sa se asigure instruirea personalului precum si resursele necesare atingerii obiectivelor;

☼ sa-i informeze deschis pe cei interesati despre politica si practicile ecologice;

☼ sa monitorizeze si înregistreze impactul actiunilor asupra mediului, în mod regulat si


sd compare performanta cu politica, obiectivele si telurile.

În vederea planificdrii actiunilor ecologice trebuie parcurse mai multe etape. Este
necesard o pregdtire pentru a ardta cum se poate începe un program fezabil de protectie a
mediului înconjurdtor, identificându-se acele domenii în care sunt cele mai necesare si mai de
folos mdsuri. Pentru aceasta trebuie întocmite liste pentru verificarea ecologicd a actiunilor
departamentele cheie si trebuie prezentate idei pe care managerii si personalul sd le poatd folosi
imediat.

Operarea ecologicd trebuie introdusd printr-un program de îmbundtdtire continud a


unitdtii, se vor explica astfel mdsurile ce trebuie luate pentru a introduce conceptul de
management ecologic. Vor fi incluse sectiuni despre motivatie, planificarea actiunilor,
îndeplinirea lor, analiza progresului înregistrat.

De aceea este necesar sd se concentreze eforturile asupra unui numdr de sase domenii
majore ale protectiei mediului înconjurdtor asupra cdrora se poate actiona, si anume: energia,
deseurile solide, apa, ape menajere si emisii de gaze, angrosisti si furnizori, probleme ale
companiei. Este necesard o analizd detaliatd a acestor domenii, în functie de prioritatea aleasd,
pregdtirea unui plan de actiune precum si monitorizarea progresului înregistrat. În cazul
necesitdtii unor informatii suplimentare sau asistentd tehnicd trebuie solicitate ldmuriri sau ajutor
suplimentar de la asociatiile existente.

Pregdtirea actiunilor ecologice ale unui hotel, presupun controlul ecologic care trebuie sd
ajute în luarea deciziilor în ceea ce priveste mdsurile cele mai importante de care ar beneficia
unitatea. Trebuie realizatd astfel o privire de ansamblu asupra problemelor de mediu ce afecteazd
compania precum si asupra performantelor de care ea dispune.

Toate hotelurile, oricât de mici, sunt o povard pentru mediul înconjurdtor. Dat fiind faptul
cd ele:

􀂐consumd materii prime, apd, energie pentru a furniza servicii turistilor;

􀂐folosesc substante nocive (cum ar fi CFC-clorofluorcarbon – folosit pentru frigidere,


sau îndlbitori pe bazd de clor);

􀂐genereazd deseuri si produc ape menajere si emisii de gaze care polueazd;

􀂐multe din produsele ce se cumpdrd au un impact asupra mediului, asociate cu modul


lor de fabricatie, utilizare si eliminarea lor.

Exista multe masuri pe care le pot lua hotelurile. Problema este sd se stie de unde sa se
înceapa – cum se definesc cele mai potrivite domenii pentru actiunile ce vor aduce foloase reale
mediului si beneficii companiei.

Acestea variazd de la un hotel la altul, din cauza diferentelor în caracteristicile


operationale si clienteld, în punctul de plecare (unele hoteluri au deja mdsuri privind protectia),
în legislatia dintr-o tard sau alta, în prioritdtile locale si regionale privind mediul înconjurdtor.
(vezi anexe)
Lista actiunilor practice ce trebuie luate este necesar sd cuprindd aspectele utilizdrii apei,
al achizitiilor, deseurilor, calitdtii aerului, poludrii fonice, comunicdrii etc. Sunt prezentate în
continuare cele sase domenii principale în care se poate actiona în privinta protectiei mediului
înconjurdtor. Sunt discutate principalele probleme cu care se confruntd hotelurile si se dau
îndrumdri în legdturd cu analizarea practicilor curente, pregdtirea planului de actiune, stabilirea
obiectivelor si monitorizarea progresului.

A. Energia

Hotelurile utilizeazd cantitdti foarte mari de energie sub forma cdldurii si energiei
electrice. Principalele utilizdri ale energiei sunt:

– încdlzire, ventilatie si conditionarea aerului;

– spdldtoria si curdtdtoria chimicd;

– iluminat;

– dotdrii suplimentare cum ar fi piscine;

– productia culinard si refrigerarea;

– combustibili pentru vehicule.

Aceastd energie vine în primul rând de la combustibili fosili (cdrbune, gaze si petrol), fie
prin ardere directd sau folositi pentru a genera electricitatea, care este primitd prin sistemul
national. Arderea combustibilului fosil este principala cauzd pentru încdlzirea Pamântului, ploile
acide si alte probleme legate de poluarea aerului. Reducând utilizarea energiei, hotelul poate
genera avantaje reale privind mediul înconjurdtor. Se pot, de asemenea, reduce substantial
costurile de exploatare curente.

Studiile au ardtat cd, majoritatea hotelurilor folosesc energia în mod ineficient si cd ele
pot obtine economii reale prin practici de housekeeping mai economicoase de utilizare a energiei
si prin investitii în mdsuri eficiente de reducere a costurilor energetice.
B. Deseurile

Omenirea, datoritd supradezvoltdrii (demografice, supraoferta societdtii de consum si


lacunele educationale etc.), este asaltatd de deseuri de tot felul: solide, lichide, gaze evacuate, dar
si de deseuri de tip “nou”, cele radioactive, rezultate din procesele nucleare civile si militare.
Miliarde de tone de deseuri de tot felul sunt generate anual, iar problema depozitdrii, deversdrii,
evacudrii sau punerii la “addpost” pentru cele cu un coeficient mare de risc pentru populatie si
mediu este deja o problemd de supravietuire[15].

Industria ospitalitdtii genereazd cantitdti mari de deseuri, atât prin utilizarea resurselor cât
si prin cele rezultate din resturile aduse de clienti si personal si aruncate apoi la lada de gunoi a
unitdtilor.

Majoritatea deseurilor generate sunt deseuri solide, formate din deseurile normale
rezultate din operarea zilnicd, deseurile provenite din materiale de constructii utilizate pentru
modernizdri, reparatii, zugrdveli-vopsitorii, din despachetdrile de produse utilizate în procesele
tehnologice din bucdtdrii, baruri, spdldtorii, sectorul tehnic si de întretinere si din procesele
zilnice de curdtenie a spatiilor de productie, a celor comune si camerelor clientilor, cât si din
spatiile unde activeazd personalul.

Succesul recicldrii deseurilor care se preteazd acestui proces depinde de felul cum sunt
colectate aceste deseuri de personalul de serviciu. Acesta însd trebuie instruit, urmdrit si motivat.

Colectarea deseurilor solide si sortarea lor din faza colectdrii usureazd munca celor care
fac depozitarea deseurilor, mai mult sau mai putin nocive, mai mult sau mai putin voluminoase
dar mai costisitoare în colectarea lor[16].

Desi, din faza colectdrii se pot alege deseurile reciclabile: cartoane, hârtie, sticle si
geamuri sparte, lemn etc. acestea pot si trebuie sd fie depozitate în containere speciale, pentru a
fi livrate companiilor care colecteazd deseuri.Restul deseurilor solide pot fi departajate în:

• deseuri organice, cele rezultate din procesele tehnologice din bucdtdrii si


laboratoare,
carmangerii etc. si cele din oficiile bucdtdriilor, cu resturi alimentare;

• deseuri nereciclabile, adicd mai bine spus adevdratul gunoi.

Aceste deseuri pot fi colectate si utilizate ca hrand pentru animalele din gospoddria
anexd, vândute unor crescdtorii de animale sau pdsdri sau, pur si simplu utilizate ca îngrdsdmânt
natural.

Gunoiul propriu-zis trebuie sd fie colectat în pungi din plastic si aruncat în containere
speciale, de preferat europubele din plastic dur dar necasant, cu rotile si cu capace care nu permit
exalarea mirosurilor nepldcute.

Deseurile constituie o problemd ecologicd la nivel mondial. Impactul deseurilor asupra


mediului înconjurdtor este puternic, în primul rând pentru cd necesitd energie si materiale pentru
a produce ceea ce vor deveni deseuri si, în al doilea rând, pentru cd creeazd probleme privind
poluarea, atunci când sunt aruncate în gropile de gunoi, când sunt incinerate sau pur si simplu
aruncate ilegal. Dacd de exemplu în localitate deseurile ar fi aruncate (în mare), acest lucru
dduneazd imaginii zonei si face sd se piardd clienti. În multe tdri, producdtorii de deseuri au o
îndatorire legald de a se asigura cd deseurile sunt depozitate în sigurantd. Încdlcarea acestei
îndatoriri poate duce la amenzi si costuri de curdtenie foarte mari.

De aceea hotelurile trebuie sd reducd la minimum materialele folosite, sd recicleze si sd


refoloseascd materialele uzate, acolo unde se poate si sd depoziteze deseurile reziduale în
sigurantd. Experienta aratd cd existd întotdeauna posibilitdti de a îmbundtdti situatia si cd nu este
greu sd faci economii substantiale cu ajutorul unor mdsuri practice bune.

C. Apa

Apa este una dintre resursele cele mai utilizate de industria ospitalitdtii pentru: camerele
clientilor – spdlat, grupuri sanitare, curdtenie; în restaurante – gdtit, spdlat alimente, zarzavaturi,
veseld etc.; agent circulant de rdcire în instalatiile de conditionare a aerului; piscine; udat spatii
verzi si terenuri de sport etc.
Pentru a fi de calitate, apa captatd din diversele surse trebuie testatd, controlatd si avizatd
pentru consum. Cu cât în amonte se afld mai putini utilizatori “neprietenosi” cu mediul – fabrici,
combinate, aglomerdri urbane, exploatdri de cdrbune etc. – ce deverseazd apele uzate în aceste
surse de apd, cu atât mai mult apa trebuie sd treacd prin diverse faze de tratare, cu costuri foarte
mari.

La consumator – hoteluri si restaurante – este recomandat ca apa, indiferent din ce sursd


provine, sd fie tratatd corespunzdtor pentru a se apropia de puritatea apei de izvor.

Consumurile de apd din hoteluri presupun utilizarea unor filtre precum si utilizarea unor
detergenti biodegradabili folositi în spdldtoriile de veseld sau de lenjerie astfel încât sd se
mdreascd durata de viatd a instalatiilor de circuit interior al apei, al echipamentelor si
instalatiilor iar apele deversate ca efluenti vor fi mai curate si mai putin nocive.

Devine astfel necesard punerea în practicd a unor mdsuri de reducere a costurilor de


operare si de economisire a apei precum si implicarea personalului si solicitarea clientilor de a fi
parte activd în punerea în practicd a mdsurilor luate.

Apa este o resursd rard în multe pdrti ale globului, iar utilizdrile în sfera serviciilor legate
de turism pot afecta dramatic furnizarea acestei cdtre alte nevoi locale, cum ar fi agricultura.
Economisirea si pdstrarea calitdtii apei proaspete sunt elemente foarte importante în aceste
unitdti.

Hotelurile acordd deseori prea putind atentie acestei probleme. Cu toate cd apa costd
destul, economisirea ei poate avea si rezultate financiare pozitive la fel ca si cele ecologice.

D. Efluenti si emisii de gaze

Aceastd sectiune se referd la degajarea (pe sol, în apd sau în aer) a lichidelor sau
substantelor gazoase care por afecta sdndtatea oamenilor sau mediul în general.

Unitdtile hoteliere elimind si cantitdti mari de deseuri lichide, provenite din procesele
tehnologice din spatiile de productie culinard, din grupurile sanitare comune si de la bdile din
camere, din spdldtorii-curdtdtorii.
Principalele surse de astfel de emisii sunt:

• eliminarea apelor uzate netratate, în surse de apd proaspdtd sau în mare;

• emisiile de gaze de la cazanele încdlzite cu combustibili fosili;

• eliminarea chimicalelor periculoase în sistemul de canalizare;

• emisiile de gaze de la vehicule;

• CFC de la instalatiile de refrigerare si conditionare a aerului;

• scurgerile de combustibili sau chimicale periculoase pe pdmânt sau în apd;

• mirosurile din bucdtdrii sau spdldtorii;


• zgomotul nocturn din discoteci sau de la vehicule.

În multe pdrti ale globului, eliminarea substantelor poluante este controlatd strict de lege.
Neîndeplinirea acestor norme poate conduce la amenzi sau chiar pierderea reputatiei. Chiar si
când nu existd forta legii, trebuie micsorate emisiile si eliminate sub control lichidele si gazele.

Deprecierea calitdtii aerului este extrem de ddundtoare circulatiei turistice. Pentru cei care
conduc si presteazd activitdti de clasd superioard existd posibilitatea implementdrii unui set de
concepte “curtoazia alegerii – acomodarea clientilor fumdtori si nefumdtori în industria
ospitalitdtii”, concepte care oferd solutii complexe, atât pentru operarea “prietenoasd”,
ecologicd, cât si din punct de vedere al sistemelor de ventilatie sau de conditionare a aerului.

Pentru cei care conduc si presteazd activitdti de clasd superioard existd posibilitatea
implementdrii unui set de concepte “curtoazia alegerii – acomodarea clientilor fumdtori si
nefumdtori în industria ospitalitdtii”, concepte care oferd solutii complexe, atât pentru operarea
“prietenoasd”, ecologicd, cât si din punct de vedere al sistemelor de ventilatie sau de
conditionare a aerului.

CAPITOLUL 3. CREsTEREA ECONOMICĂ PRIN TURISM


3.1. Turismul si cresterea economica durabila

Turismul si calatoriile reprezinta o activitate cu o rata de crestere înalta, care este prevazuta sa-si
dezvolte activitatea economica totala cu un procent de 4,2% pe an, pe plan mondial, în termeni
reali, în urmatorii 10 ani.

Pentru România, activitatea de turism si calatorii este asteptata sa creasca cu 7,9% pe an în


termeni reali, în perioada 2007-2016.

Turismul si calatoriile reprezinta o intensiva resursa umana, creând locuri de munca de calitate
acoperind întreg spectrul de angajare. In 2006, unul din 11,5 locuri de munca va fi generat de
economia turismului si calatoriilor. Economia turismului si calatoriilor reprezinta 8,7% din
angajarea globala. Astazi exista 76,7 milioane locuri de munca în industria de turism si calatorii
si 234,3 milioane de locuri de munca în economia turismului si calatoriilor si acestea sunt
prevazute sa creasca pâna la 89,5 milioane si respectiv 279,3 milioane pâna in 2016.

Industria de turism si calatorii din Uniunea Europeana se asteapta sa genereze 8,6 milioane locuri
de munca în 2006 (4,2% din total angajare), în timp ce mai larga economie a turismului si
calatoriilor va reprezenta 23,8 milioane de locuri de munca (11,8%).

Angajarea în economia turismului si calatoriilor din România este estimata la 485.000 locuri de
munca în 2006 – 5,8% din total angajare, sau unul din 17,4 locuri de munca. Pâna în 2016
acestea trebuie sa creasca pâna la 570.000 locuri de munca – 6,9% din total angajare sau unul din
14,4 locuri de munca. Cele 250.000 locuri de munca actuale (în 2006) din industria de turism si
calatorii reprezinta 3,1% din total angajare si sunt prevazute la un total de 315.000 sau 3,8% din
total, pâna in 2016.

Turismul si calatoriile reprezinta un exportator principal, cu vizitatori care injecteaza valuta


straina direct în economie. Exporturile sectorului turism si calatorii din UE se asteapta sa
reprezinte 13% din totalul exporturilor din 2006.

In România, exporturile constituie o foarte mare parte a sectorului turism si calatorii la formarea
PIB-ului. Din totalul exporturilor românesti, sectorul turism si calatorii se asteapta sa genereze
5,2% (6,4 miliarde RON sau 1,9 miliarde USD) în 2006, crescând la 28,8 miliarde RON sau 4,7
miliarde USD (4,6% din total) pâna in 2016.

Sectorul turism si aaaatorii este un catalizator pentru constructii si industria prelucratoare. In


2006, sectorul public si privat impreuna se asteapta sa cheltuiasca în lumea întreaga 1 trilion
USD pe noi investitii de capital în sectorul turism si calatorii – 9,3% din totalul investitiei-
crescând la 2,1 trilioane USD, sau 9,6% din total, în 2016.

In UE, investitia de capital în sectorul turism si calatorii este prevazuta la un total de 241,4
miliarde USD în 2006, sau 8,6% din totalul investitiei regionale de capital.

Investitia de capital în sectorul turism si calatorii din România este estimata la 5,3 miliarde RON
– 1,5 miliarde USD sau 7,2% din total investitie în 2006. Pâna în 2016, acesta ar trebui sa atinga
15,8 miliarde RON – 2,6 miliarde USD sau 7,5% din total.

Sectorul turism si calatorii este atât un generator, cât si un primitor de fonduri guvernamentale.
Pe plan global, în 2006, sectorul turism si calatorii se asteapta sa adune 300,2 miliarde USD, sau
3,8%, din totalul cheltuielilor guvernamentale. Pâna în 2016, cheltuielile guvernamentale pe
sectorul turism si calatorii ar trebui sa creasca la 480,9 miliarde USD – 4% din totalul
cheltuielilor guvernamentale.

Cheltuielile curente guvernamentale în sectorul turism si calatorii din România în 2006 sunt
prevazute la un total de 0,9 miliarde RON (263 milioane USD) – sau 4,3% din totalul
cheltuielilor guvernamentale. In 2016, aceste cheltuieli sunt prevazute sa creasca la 1,8 miliarde
RON (290 milioane USD), sau 4,5% din total cheltuieli guvernamentale.

3.2. Efectele economice ale turismului în contextul românesc actual

Una dintre recomandarile facute tarii noastre, în cadrul unui interviu televizat, de catre
reputatul profesor american Philip Kotler, de la Kellog School of Management, Northwestern
University, în luna mai 2005, cu prilejul Conferintei sustinute la Palatul Parlamentului, a fost, pe
lânga cresterea exporturilor, sporirea investitiilor în anumite domenii si cea referitoare la
„atragerea a cât mai multi turisti”, adaugând faptul ca turismul poate deveni un domeniu
reprezentativ pentru România, mai ales în contextul actual european.
Un argument în plus, daca mai era nevoie, pentru a considera turismul unul dintre
sectoarele prioritare ale economiei si chiar daca afirmatia apartine unui „om de marketing”,
aceasta vine în sprijinul specialistilor din turism care sustin rolul important al turismului în
cadrul procesului economic, prin resursele pe care le antreneaza si prin conexiunile cu celelalte
ramuri ale economiei nationale.

Un alt mare economist, de data aceasta român, respectiv academicianul N.N.


Constantinescu, în lucrarea sa „Reforma si redresare economica” referitor la domeniile mari ale
economiei nationale, afirma în anul 1997, faptul ca „...structura pe ramuri a economiei
nationale de care avem nevoie este industrie- agricultura- turism competitive.”

Parerile referitoare la turism si rolul lui în plan economic[17], pot continua iar parerile
fiind pe deplin îndreptatite si apartinând unor recunoscuti si experimentati observatori ai
procesului economic, acestea devin chiar argumente ale studierii fenomenului turistic românesc,
mai ales ca, daca pe plan mondial, analistii considera ca este sectorul cu cea mai rapida
dezvoltare, se impune ca si în România sa i se acorde o mai mare importanta (în sensul
dezvoltarii, modernizarii si promovarii acestuia) într-o perspectiva apropiata.

În plus, realitatea arata ca turismul a devenit unul dintre cele mai vaste fenomene sociale
ale anilor nostri, cu implicatii importante asupra economiilor nationale ale multor tari, precum si
asupra relatiilor economice internationale, acest fapt fiind determinat si de cresterea timpului
liber ca rezultanta a nivelului general de dezvoltare economica, sociala, culturala, turismul
putând deveni o modalitate importanta de folosire a acestuia3.

În sprijinul acestei idei, putem aminti evolutia timpului liber în decursul a doua secole,
respectiv, daca în 1800 acesta era de 3 ani (8%), în anul 2000 a ajuns la 19 ani (27%), crescând
bineînteles si durata medie de viata de la 36 ani la 72 ani, pe aceleasi perioade, calculele fiind
facute dupa datele prezentate de Roger Sue în lucrarea „Vers une sociėtė du temps libre?”,
Presses Universitairea de France.

În fapt, turismul, vazut ca ansamblu de relatii si fenomene care rezulta din deplasarea si
sejurul persoanelor în afara domiciliului lor, atâta timp cât acestea nu sunt motivate printr-o
stabilire permanenta si activitate lucrativa oarecare este un fenomen social - economic nou care a
patruns cu adevarat în realitatile cotidiene dupa cel de-al doilea razboi mondial, mai exact
începând cu anii 1960, dupa profundele transformari realizate în plan social-economic, respectiv:
introducerea automatizarii, industrializarea agriculturii, modernizarea mijloacelor de transport
etc., toate acestea determinând industrializarea societatii omenesti la scara planetara.

Societatile industrializate sunt caracterizate printr-o profunda concentrare a populatiei în


centre urbane, în cadrul carora, pe suprafete restrânse, se înregistreaza aglomerari de diferite
activitati (industriale, de constructii, de transport etc.), care la un anumit moment creeaza nevoia
de evadare, de schimbare radicala a mediului, de trecere de la culoarea preponderent „gri-
cenusiu” (constructii, asfalt) la preponderent „verde” (natura).

Sintetizand, se poate afirma ca, printre factorii favorizanti în extinderea practicii turistice
se remarca:

- cresterea timpului liber determinat de sporirea productivitatii muncii;

- dezvoltarea transporturilor, permitând deplasarea în scopuri turistice mai usor si mai


putin costisitor;

- agresivitatile tehnologice si cele de ordin nervos asupra oamenilor cauzate de societatea


moderna;

- transformarea turismului într-un punct forte al vietii sociale, în timp ce în secolele


precedente era un subprodus accesoriu al altor motivatii pentru calatorii: descoperiri stiintifice,
pelerinaje, cuceriri militare.

Un numar tot mai mare de tari dezvoltate sau mai putin dezvoltate, au descoperit posibilitatile si
perspectivele acestei activitati constientizând-o ca pe o resursa suplimentara în echilibrarea
schimburilor externe si în crearea unei imagini la nivel mondial.

- cresterea economica de tip intensiv care apare ca urmare a sporirii indicatorilor


macroeconomici, sintetici realizata, în presupunere prin utilizarea eficienta a factorilor (deci
accentuând latura calitativa).
Dupa calitatea cresterii economice se pot evidentia urmatoarele cinci tipuri10:

- cresterea economica negativa prin care se întelege scaderea în timp a indicativului de


masurare sau recesiune economica;
- cresterea economica stationara care înseamna o marime nula a ratei indicatorului de
masurare (se mai numeste si crestere economica de înlocuire sau crestere zero);
- cresterea economica echilibrata care se caracterizeaza printr-o rata pozitiva a
indicatorului de masurare si în plus, ratele de crestere pe diferite sectoare sau ramuri pastreaza
raporturi constante între ele;
- cresterea economica eficienta ce ne arata ca rata de crestere este pozitiva, gradul de
utilizare a unui anumuit factor de productie, fiind satisfacator;
- cresterea economica optima ce ne arata ca rata de crestere este pozitiva si este satisfacut
un criteriu de optimizare dupa caz (fie prin maximizare, fie prin minimizare) în anumite conditii
restrictive, explicit formulate.
Crearea modelelor, în decursul anilor, au vizat o crestere economica echilibrata, astfel
conturându-se mai multe tipuri de modele.

3.3. Contributii ale turismului la procesul de crestere economica

Cresterea rolului serviciilor în viata economica si sociala pe plan mondial, în special pentru tarile
dezvoltate, a fost interpretata de sociologi ca o înlocuire a “civilizatiei primare” cu “civilizatia
tertiara”, deoarece societatea în care predomina serviciile a ocupat, treptat, locul celei în care
domina agricultura. Serviciile s-au amplificat în economia moderna, când s-au înmultit si
diversificat ca urmare a informatizarii societatii, a activitatilor de ocrotire a mediului ambiant sau
a extinderii accentuate a urbanizarii: gospodarie locativa, distributia energiei si a apei, transport,
telecomunicatii, dar si a celor privind cresterea timpului liber al individului (spalatorii,
curatatorii, forme moderne de comert, întretinerea aparatelor de uz casnic si gospodaresc) si, de
asemenea, a serviciilor legate de utilizarea timpului liber (turism, cultura, sport).

Constituit, în principal, din prestatii de servicii, turismul reprezinta astazi una dintre
componentele esentiale ale sectorului tertiar, apartenenta la acest sector derivând din modul de
realizare a unora din trasaturile sale definitorii ca mobilitate, dinamism sau capacitate de
adaptare la exigentele fiecarui turist, precum si din particularitatile produsului turistic, acesta
fiind rezultatul combinarii armonioase a mai multor servicii cu trasaturi specifice si mecanisme
proprii de utilizare.

Înainte de a trece în revista implicatiile si considerentele activitatii turistice asupra


economiei, deci implicit si asupra cresterii economice, este necesara o scurta abordare
multifunctionala a fenomenului turistic. Astfel, turismul este, în primul rând, o experienta
umana, cunoscând modul în care indivizii iau decizii în legatura cu produsele turistice
substituibile, ce surse de informatii folosesc ei, cum evalueaza ei aceasta informatie si cum
folosesc experienta proprie în luarea deciziilor privind optarea pentru o forma sau alta de turism,
deci, toate acestea pot oferi avantaje importante în practica de afaceri si în modul în care se
cunoaste, se foloseste si se fructifica experienta din turism.

În al doilea rand, turismul este o conduita sociala deoarece, experienta umana de care
s-a amintit anterior, traita în calitate de turist, este, de obicei, împartasita altor oameni, iar multe
dintre deciziile legate de o experienta în turism sunt influentate atât de psihologia individului cât
si de socializarea experientelor si de autoaprecierea rolului social al turismului.

În al treilea rând, turismul este un fenomen geografic întrucât deplasarea de la punctul


de plecare la destinatie, este inerenta într-o calatorie turistica, iar cercetarea geografica sprijina
cunoasterea fenomenului turistic prin identificarea si analizarea existentei regiunilor functionale
de turism, aceste informatii putând fi folosite ca baza de dezvoltare sau evaluare a unei zonei
geografice.

În al patrulea rând, turismul reprezinta o afacere si o sursa de venit pentru cei care
activeaza în acest domeniu dar si pentru sustinerea localitatilor sau zonelor turistice (receptoare).
Multe localitati sunt interesate în a adauga turismul la inventarul lor de afaceri, deoarece el are
puterea de a aduce, prin intermediul turistilor, bani din alte regiuni cu posibilitati turistice mai
reduse.

În sfârsit, turismul se considera a fi un complex de tip industrial, nefiind vorba doar


de câteva zeci sau sute de afaceri singulare, ci de o adevarata industrie cu importante implicatii
politice. Concret, el este un grup de mai multe industrii corelate: transport, cazare, servicii de
alimentatie publica, posibilitati de petrecere în mod placut a timpului liber (agrement) dar si de
tratament, servicii de vânzare cu amanuntul etc.

Dupa conturarea dimensiunilor fenomenului turistic, se poate afirma faptul ca


interdependenta dintre dezvoltarea turismului si cresterea economica este evidenta, deoarece
antreneaza cererea pentru o serie de bunuri si servicii, care altfel nu ar fi fost produse sau
prestate. Structura cheltuielilor turistice reflecta impulsul pe care aceste cheltuieli îl dau
sectoarelor ce concura la realizarea produsului turistic, procesul de crestere a veniturilor având
loc cu precadere în aceste sectoare dar si în alte sectoare ale economiei, prin intermediul input-
urilor (intrarilor) succesive de bani, încasati de la turisti, încasari ce reprezinta venituri derivate
ale acestor sectoare[18].

Legat de efectele turismului asupra economiei, Organizatia Mondiala a Turismului (într-


un studiu realiazat în anul 1980) împarte aceste efecte în trei categorii, respectiv:

- efecte globale: asupra economiei nationale, în general, stimularii productiei folosirii


fortei de munca - efecte partiale: asupra echilibrului balantei de plati, nivelul ratei de schimb,
masei monetare si circulatiei banesti, modului de distributie a veniturilor, dezvoltarii regionale,
mediului rural, miscarii demografice;

- efecte externe: asupra calitatii mediului, formarii profesionale, obiceiurilor de consum,


instruirii si educatiei, schimbarilor sociale si culturale.

Implicatiile si considerentele turismului evidentiaza importanta economica a acestui


domeniu argumentata în continuare, astfel:

a. Turismul – creator si utilizator de venit national

Antrenarea si stimularea productiei turistice, determina un spor de productie care se


regaseste ca aport la crearea produsului intern brut.

Efectul favorabil al turismului asupra venitului national, este evidentiat de procesul prin
care „exportul de turisti” asigura valorificarea mai avantajoasa a resurselor nationale si a muncii
interne. Turismul contribuie la producerea de venit national si prin valorificarea resurselor
nevalorificate înca, exploatarea suplimentara a celor ce apartin altor domenii, sau a creatiilor
realizate în alte scopuri.

În cazul tarii noastre, din punct de vedere procentual, valorii adaugate din turism atât în
raport cu PIB, cât si cu valoarea adaugata pe total ramuri, îi corespund valori foarte reduse, dupa
cum se poate observa.

Tabelul 2 - Ponderea Produsului intern brut din turism în total PIB

Indicatori 2000 2001 2002 2003 2004 2005

Produs intern brut 80377,3 116768,7 151475,1 197564,8 246468,8 288047,8


(PIB)

mil.lei (RON) preturi


curente
Produs intern 1904,2 2459,0 3233,8 3735,6 4615,0 6097,1

din hoteluri si
restaurante

mil.lei (RON) preturi


curente
Ponderea PIB din 2,37 2,11 2,13 1,89 1,87 2,12
turism

în PIB (%)

Sursa : Anuarul Statistic al României, 2006

Pentru populatie, cheltuielile turistice reprezinta cheltuieli peste cele legate de


satisfacerea nevoilor elementare, astfel turismul constituind instrumentul de regularizare a
circulatiei banesti. Cu ajutorul sau, statul readuce în circulatie o parte din economiile banesti ale
populatiei, actionând, totodata, asupra realizarii echilibrului necesar între cantitatea de marfuri si
servicii oferite populatiei si institutiilor si cererea solvabila a cumparatorilor.
b.Turismul – mijloc de valorificare a resurselor

Implicatiile economice ale turismului cuprind si elemente care vizeaza o valorificare


superioara a resurselor implicate în derularea activitatii turistice, în special a celor naturale
(peisajul, clima, apele, flora, fauna), dar si antropice, turismul fiind pentru multe dintre acestea
chiar singura modalitate de valorificare.

Activitatea turistica asigura, de asemenea, si dezvoltarea unor zone mai sarace în resurse,
prin realizarea unor amenajari turistice, favorizând utilizarea pe plan local a diverselor resurse a
fortei de munca si creând conditii de viata mai bune rezidentilor. Se contureaza, astfel, rolul
turismului în dezvoltarea economico-culturala a regiunilor respective, determinând chiar mutatii
în evolutia acestora.

Treptat, ca urmare a derularii activitatilor turistice în zonele sarace din punct de vedere al
resurselor naturale, s-au creat conditiile atenuarii dezechilibrelor de la nivel interregional, dar si
intraregional, precum si la scara locala, nationala sau mondiala.

c. Turismul – factor de atenuare a fenomenului inflationist

Practicarea turismului intern si international permite asigurarea unei circulatii banesti


echilibrate. Aspecte inflationiste în turism sunt semnalate la nivelul zonelor supuse dezvoltarii
turistice, printr-o condensare mai mare a cererii turistice care determina o accentuare a
fluctuatiilor sezoniere ale preturilor, o discrepanta semnificativa între puterea de cumparare a
rezidentilor si cea a turistilor printr-o crestere a preturilor la alimente, spatii de cazare pentru
turisti/investitori/angajati externi sau la unele produse sau servicii cerute mai mult în zonele
respective.

La nivel national si mondial este sesizat fenomenul presiunii inflationiste prin pretul
pamântului din zonele cu destinatie turistica. În aceste regiuni, pretul pamântului a crescut rapid,
pentru ca turistii ajung sa-si cheltuiasca banii investindu-i în economia zonei turistice (gazda),
asftel creându-se o sensibila presiune inflationista.
În ceea ce priveste turismul international, relevant este procesul de consolidare a monedei
nationale, a liberei convertibilitati, spre care se tinde prin realizarea unor încasari valutare cât
mai ridicate, ceea ce ar contribui la atenuarea deficitului balantei de plati[19].

Masurile antiinflationiste care pot fi adoptate trebuie sa cuprinda propuneri privind


adoptarea unei politici a cursului de schimb ridicat sau deflationiste, sau a practicarii unei
dobânzi ridicate.

d. Turismul – mijloc de diversificare a structurilor economice

În conexiune cu dezvoltarea si modernizarea economiei unei tari, turismul se manifesta si ca un


mijloc de diversificare a structurilor economice[20], ceea ce presupune, pe de o parte,
dezvoltarea celor existente ca urmare a derularii activitatilor turistice cu implicatii directe sau
indirecte asupra lor prin cresterea dimensiunilor sectoarelor economice destinate sa satisfaca
cererea turistica, iar pe de alta parte crearea altor ramuri datorita aparitiei unor noi activitati
specifice turismului: agrementul, transportul pe cablu, agentiile de voiaj, productia de artizanat si
altele.

CONCLUZII

Conceptul dezvoltdrii durabile a patruns în toate domeniile vietii economice si sociale, inclusiv
în ndomeniul turismului. Orice forma de turism trebuie sa respecte principiile dezvoltdrii
durabile: de la ecoturism, turism rural, turism cultural pând la turism de afaceri si congrese sau
turismul automobilistic.

Impactul activitdtilor turistice asupra unei zone este dat de cadrul natural si varietatea
potentialului turistic, de existenta unei infrastructuri generale, de prezenta unor structuri turistice
de cazare, de alimentatie, agrement. Aceste elemente definitorii ale turismului determind mai
multe tipuri de impact (politic, social, economic, cultural, s.a.), care pot îmbrdca forme pozitive
sau negative de manifestare.

Obiectivele, principiile, cerintele dezvoltdrii turistice durabile se regdsesc în ecoturism, turismul


rural, turismul cultural, s. a., aceste forme fiind expresia dorintei ca turismul sd reprezinte un
factor pozitiv si dinamic de dezvoltare economicd si o solutie practicd de pdstrare nealteratd a
mediului.

Efectul multiplicator al turismului are mai multe implicatii si modalitati de exprimare.


Este vorba, în primul rând, despre un asa-numitul efect direct care consta în cresterea veniturilor
în sectorul turistic (salarii, profituri ale hotelurilor, restaurantelor, agentiilor tour-operatoare), ca
urmare a cheltuielilor diverse efectuate de turisti în decursul unei anumite perioade de timp, de
obicei un an. În al doilea rând, avem în vedere efectul indirect care vizeaza impactul cresterii
cheltuielilor pentru serviciile turistice asupra ramurilor producatoare de bunuri de consum la care
firmele turistice apeleaza în mod inevitabil pentru a-si sustine oferta turistica la parametri
competitivi. În fine, în al treilea rând, poate fi urmarit si un efect indus asupra întregii economii
nationale, deoarece atât veniturile celor ce lucreaza nemijlocit în turism, cât si cele ce revin
sectorului producator de bunuri de consum sunt reinvestite în vederea procurarii altor marfuri si
servicii de care au nevoie. Asistam astfel la un proces de multiplicare a cererii agregate la scara
macroeconomica. Potrivit Organizatiei Mondiale a Turismului efectul multiplicator poate fi
definit ca volumul suplimentar de venituri realizat de o unitate de cheltuieli a turistului, care va fi
utilizat în economie.

Turismul reprezintd nu numai în prezent un factor pozitiv si dinamic de dezvoltare ci si o


solutie practicd de pdstrare nealteratd a mediului.

Turismul si calatoriile reprezinta o activitate cu o rata de crestere înalta, care este


prevazuta sa-si dezvolte activitatea economica totala cu un procent de 4,2% pe an, pe plan
mondial, în termeni reali, în urmatorii 10 ani.

Turismul se considera a fi un complex de tip industrial, nefiind vorba doar de câteva zeci
sau sute de afaceri singulare, ci de o adevarata industrie cu importante implicatii politice.

Turismul reprezinta o afacere si o sursa de venit pentru cei care activeaza în acest
domeniu dar si pentru sustinerea localitatilor sau zonelor turistice (receptoare).

Implicatiile economice ale turismului cuprind si elemente care vizeaza o valorificare


superioara a resurselor implicate în derularea activitatii turistice, în special a celor naturale
(peisajul, clima, apele, flora, fauna), dar si antropice, turismul fiind pentru multe dintre acestea
chiar singura modalitate de valorificare.

Practicarea turismului intern si international permite asigurarea unei circulatii banesti


echilibrate. Aspecte inflationiste în turism sunt semnalate la nivelul zonelor supuse dezvoltarii
turistice, printr-o condensare mai mare a cererii turistice care determina o accentuare a
fluctuatiilor sezoniere ale preturilor, o discrepanta semnificativa între puterea de cumparare a
rezidentilor si cea a turistilor printr-o crestere a preturilor la alimente, spatii de cazare pentru
turisti/investitori/angajati externi sau la unele produse sau servicii cerute mai mult în zonele
respective.

BIBLIOGRAFIE:

1. Alexandru, D., Geografia turismului, Editura Academiei, Bucuresti,1997

Negut, S.,Istrate, I.

4. Anghel, L.D., Business to business marketing, Editura Uranus,

Petrescu, E.-C. Bucuresti, 2001

9. Bran Florina, Ecologie generald si protectia mediului, Editura

Dincu I. A.S.E., Bucuresti, 1998

10.Bran F., Dinu M., Economia turismului si mediul înconjurtor ,

Simon T. Ed. Bucuresti, 1999

11. Bran Florina Politici ecologice, A.S.E., Bucuresti 1997

13. Bran F., loan,

Marin D., Mic lexicon de protectia mediului, Ed.

Mockesch C. Economicd, Bucuresti, 1999

14. Bran, F., Ecoturism, Editura Economicd, Bucuresti, 2000

Simon, T.,
Nistoreanu, P.

18. Brown, R. L. Eco-economie, Editura Tehnicd, Bucuresti, 2001

19. Cooper, C., Tourism, Principles and Practice, Longman, Harlow,1998

Fletcher, J.,

Gilbert, D.,

20. Cdmdsoiu C.,

Ruddreanu M., Conceptul de eco-business, Editura Magic,

Gh. Manea Bucuresti, 1998

21. Cosmescu, I. Turismul – Fenomen complex contemporan, Editura

Economicd, Bucuresti, 1998

22. Cosmescu, I., Economia serviciilor, Editura Universitdtii “Lucian

Ilie, L. Blaga” din Sibiu, 1999

Conley, C.

39. Grigorescu, A. Managementul proiectelor de mediu, Editura Dacia Europa Nova,

(coord.) Lugoj, 2000

40. Harrington, H. J. Management total, Editura Teora, Bucuresti, 2000

Harrington, J. S.

s0. Ionescu, Gh. I., Management organizational, Editor Tribuna Economicd,

Cazan, E., Bucuresti, 2001

s9. Lucey, T. Administrarea afacerilor, Editura tehnicd, Bucuresti,

2001

60. Lupu, N. Hotelul – economie si management, Editura ALL

Beck, Bucuresti, 2002


64. Minciu, R. Economia Turismului, Editura Uranus, Bucuresti, 2000

77. Nistoreanu, P., Managementul în turism, Editura ASE, Bucuresti, 2002

78. Nitd, I., Piata turisticd a României, Editura Ecran Magazin,

Nitd, C-tin Brasov, 2000

79. Popescu, C. O. Comunicarea în marketing, Editura Uranus, Bucuresti,

2001

87. Snak O. Baron, P. Economia Turismului, Editura Expert, Bucuresti, 2001

Neacsu, N.

88. Stanciu FI, Strategii manageriale, conexiuni .Tribuna

Calitdtii, nr.4, 2002

90. Stdnciulescu, G. Tehnica operatiunilor de turism, Editura ALL

Educational, Bucuresti, 1998

91. Stanciulescu G. Managementul agentiei de turism, Editura ASE,

Bucuresti, 2002

93.schiopu D., Ecologie si proiectia mediului, Ed. Didactica

si Pedagogicd, Bucuresti, 1997.

94. Tigu, G. Turismul montan, Editura Uranus, Bucuresti, 2001

95.Vasile, D. Tehnici de negociere si comunicare, Editura Expert,

Bucuresti, 2000

101. s s s DEX, editia a II-a, Editura Univers Enciclopedic,

Bucuresti, 1996

103. www.expedia.com

104. www.travelocity.com
10s. www.travelweb.com

106. www.uneptie.org/pc/tourism

107. www.vizion.com

108. www.world-tourism.org

109. www.yahoo.co.uk/business and economy/campanies/travel