Sunteți pe pagina 1din 3

Predică la Adormirea Maicii Domnului

,,Nu lăsa, Măicuță / Să pierim pe cale / Căci noi suntem fiii / Lacrimilor tale
În numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh,
Dreptmăritori creștini,
Iată, îi mulțumim lui Dumnezeu că suntem astăzi împreună pentru a o slăvi pe Maica Domnului.
Astăzi celebrăm ziua adormirii Maicii Domnului. După cum știm foarte bine, când a binevoit
Hristos Mântuitorul Iisus Hristos să o ia la Sine pe Maica Sa, a trimis pe Arhanghelul Gavriil
pentru a mijloci, mutarea de pe pământ la cer.
În aceste seri în care ne-am rugat împreună în cadrul Paraclisului, am cântat numeroase cântări
închinate Maicii Domnului, cântări pe care de atâția ani le cunoaștem, le-am cântat în trecut
alături de părinții noștri și alături de copiii noștri. În aceste zile, am cântat și aceste versuri: ,,Nu
lăsa Măicuță/ Să pierim pe cale/ Căci noi suntem fiii/ Lacrimilor tale”. Am cântat, iată, despre
faptul că noi creștinii suntem FIII LACRIMILOR MAICII DOMNULUI.
De aceea, astăzi vă invit să medităm împreună și să înțelegem de ce și în ce mod suntem
noi creștinii FIII LACRIMILOR MAICII DOMNULUI.
În primul rând, atunci când ne raportăm la aceste versuri, trebuie să conștientizăm că Maica
Domnului Îl iubește pe Domnul Iisus Hristos și ne iubește pe noi oamenii cu o iubire
infinită, cu o iubire nețărmuită.
Însă această mare iubire a Maicii Domnului față de Mântuitorul – dar și față de noi – îi
aduce Maicii Domnului o suferință cumplită... Această suferință este surprinsă și de
Sfânta Scriptură.
În Evanghelia după Luca, în capitolul 2, versetele 34 și 35, citim proorocia pe care Dreptul
Simion a făcut-o, referitor la suferințele pe care Maica Domnului cea mult iubitoare le va avea
și atunci când îl va vedea pe prea iubitul său Fiu suferind, dar și atunci când ne va vedea și pe
noi suferind.
Iată ce zice Dreptul Simion: ,,Iată Acesta, adică Hristos, este pus spre căderea și spre ridicarea
multura din Israel și ca un semn care va stârni împotrivire. Și prin sufletul Tău va trece
sabie”(Luca 2, 34-35).
Ce înseamnă acest lucru?!
Adică, prin sufletul Maicii Domnului va trece sabie atunci când îl va vedea suferind pe
Fiul Său, dar și pe noi toți.
Nici o făptură n-a iubit vreodată atât de mult pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ca Preasfânta
lui Maică. Aceasta din două pricini: întâi fiindcă L-a născut fără de bărbat şi al doilea
pentru că a fost unicul şi singurul ei Fiu. De aceea, dragostea ei a rămas neîmpărţită.
De-a lungul activității publice a Mântuitorului Hristos, Maica Domnului a fost mereu aproape
de el. Astfel, la nunta din Canaa Galileii, Maica Domnului însoțindu-l pe Hristos, are grijă și
compasiune pentru semenii săi, intervenind și mijlocind pe lângă Hristos atunci când
vinul s-a terminat. Aceasta l-a însoțit în întreaga sa propovăduire, fiind necondiționat aproape
alături de El.
Însă, cea mai mare durere, a trăit-o Maica Domnului prin patimile Mântuitorului Hristos.
Maica Domnului, cu durerea sa de mamă iubitoare, a plâns pentru durerea Domnului Hristos.
Iar plânsul Maicii Domnului pentru Mântuitorul Iisus Hristos nu este deloc diferit față de
plânsul unei mame pentru copilul ei. Plânsul maicii Domnului nu este diferit față de plânsul
oricărui părinte pentru copilul lui. Și noi știm cum este să plângi pentru durerea celor apropiați...
Știm cum este să îți dorești – atunci când îți vezi copilul în suferință – să iei parcă toată durerea
asupra ta – doar ca să nu mai sufere el.
Simțim acest lucru ca și mame, ca și părinți – dar am simtit acest lucru când eram și noi copiii
și o vedem pe mama cum aleargă dintr-o parte în alta acum când sufeream... Am văzut cum
durerea noastră – era și durerea ei.
Mântuitorul Iisus Hristos a văzut durerea Maicii Sale și nu a rămas impasibil, ci a făcut unul
dintre cele mai deosebite lucruri – pentru noi creștini – pe lângă faptul că și-a dat oricum viața
pentru noi.
Mântuitorul Hristos, fiind pe Crucea Golgotei, o încredințează pe Maica Domnului, fiiilor
ei, iar pe noi, creștinii din toate timpurile, ne încredințează Preasfintei Născătoare de
Dumnezeu: ,,Deci Iisus, văzând pe mama Sa și pe ucenicul pe care îl iubea stând alături, a zis
mamei Sale: Iată fiul tău. Apoi i-a zis ucenicului: Iată mama ta” (Ioan 19, 26-27).
De ce suntem fiii lacrimilor Maicii Domnului?
Deoarece iubirea Maicii Domnului pentru noi, este nespus de mare. Maica Domnului ne
iubește cu o simțire de maică pe toți cei care ne unim cu Hristos ca și frați ai Lui, pe toți cei
care aparținem Mântuitorului Iisus Hristos.
Ea ne iubește pe noi ca și Maică pentru că îl iubește și pe Hristos ca și Maică și ne învăluie cu
grija și duioșia ei de mamă pe toți ce care ne unim cu Hristos prin credință, prin iubirea
față de El.
Suferința Maicii Domnului, nu s-a terminat odată ce Arhanghelul Gavriil a înăltat-o la
cer, ci ea continuă și va fi prezentă mereu.
Oare de ce?
Maica Domnului suferă în continuare pentru noi deoarece în lumea în lume predomină
necazul, încercarea, boala și toate celelalte neajunsuri. Maica Domnului este
compătimitoare, dragostea ei față de lume nu reușim să o exprimăm, iar atunci când noi
creștinii suferim, datorită dragostei pe care ne-o poartă, devenim fiii lacrimilor Sale.
Maica Domnului plânge pentru noi...la fel cum plânge mama și tata atunci când ne îndepărtăm
de la calea mântuirii, atunci când trecem prin suferințe trupești și sufletești, atunci când suntem
încercați de boală sau de alte neputințe.
Maica Domnului să ne primească rugăciunile noastre, să ne ușureze necazurile, să ne aline
suferințele prin marea sa dragoste, să ne binecuvânteze casele, copiii, viața și nu în ultimul
rând, să ne pomenească lui Hristos, Dumnezeul nostru. Și să nu uităm, că în cer – avem o
inimă de Maică...
Iar atunci când suferința din viața noastră este prea mare, să slobozim lacrimile și să
cerem cu credință fierbinte: Milostivă fii nouă, smeriților, că afară de Tine altă scăpare nu
știm, noi, cei ce suntem plini de tot felul de păcate. Miluiește-ne, nădejdea creștinilor! Amin.