Metabolismul proteinelor e) [ ] prolină

1. Funcţiile biologice ale proteinelor: 5. Selectaţi aminoacizii semidispensabili:

a) [ ] coenzimatică a) [ ] asparagina

b) [x] catalitică b) [x ] histidina

c) [x] plastică c) [ ] glicina

d) [x] de transport d) [x] arginina

e) [x] imunologică e) [ ] fenilalanina

2. Funcţiile biologice ale proteinelor: 6. Afirmaţii corecte referitor la compusul

chimic:

a) [x ] antigenică CH2 - CH - COOH

b) [ ] genetică
NH2
NH
c) [x] contractilă

d) [x] energetică

e) [x] reglatoare a) [ ] este histidina

b) [x] este aminoacid heterociclic

3. Valoarea biologică a proteinelor este c) [ ] este aminoacid dispensabil

determinată de aminoacizii esenţiali:
d) [ ] conţine ciclul imidazol

e) [x] dă reacţia xantoproteică pozitivă

a) [ ] alanină

b) [x] triptofan
7. Afirmaţii corecte referitor la compusul
c) [ ] acid glutamic chimic:

d) [x] fenilalanină HOOC-CH2-CH2-CH-COOH

e) [ ] serină |

NH2

4. Valoarea biologică a proteinelor este

determinată de aminoacizii esenţiali:
a) [ ] este asparagina

b) [ ] este glutamina
a) [ ] asparagină
c) [ ] este aminoacid esential
b) [ ] cisteină
d) [x] dă reacţia ninhidrinică pozitivă
c) [x] metionină
e) [ ] este aminoacid bazic
d) [x] treonină
8. Afirmaţii corecte referitor la compusul
chimic:
HOOC-CH2-CH2-CH-COOH
|
NH2
a) [ ] este încărcat pozitiv
b) [ ] dă reacţia Fol pozitivă
c) [ ] dă reacţia xantoproteică pozitivă
d) [x] posedă proprietăţi acide
e) [x ] este precursorul acidului gama-
aminobutiric
9. Rolul HCl în digestia proteinelor:
a) [ ] activează tripsinogenul
b) [ ] activează chimotripsinogenul
c) [x] сreează рН optimal pentru acţiunea
pepsinei
d) [ ] creează рН optimal pentru acţiunea
carboxipeptidazelor
e) [x] denaturează parţial proteinele
alimentare
10. Rolul HCl în digestia proteinelor:
a) [x] posedă acţiune antimicrobiană
b) [ ] este emulgator puternic
c) [x] accelerează absorbţia fierului
d) [ ] inhibă secreţia secretinei
e) [ ] stimulează formarea lactatului în stomac
11. Reglarea secreţiei sucului pancreatic şi
intestinal:
a) [ ] secretina stimulează secreţia sucului
pancreatic sărac în bicarbonaţi
b) [x] secretina stimulează secreţia sucului
pancreatic sărac în enzime
c) [ ] pancreozimina este sintetizată în celulele
stomacului
d) [ ] pancreozimina reglează secreţia sucului
gastric
e) [x ] pancreozimina stimulează secreţia
sucului pancreatic bogat în enzime
12. Proprietăţile pepsinei:
a) [x] pepsina este secretată sub formă de
pepsinogen de celulele principale ale mucoasei
stomacale
b) [ ] pepsina este secretată de celulele
parietale ale mucoasei stomacului
c) [ ] activarea pepsinei are loc prin fosforilare
d) [x] activarea pepsinogenului constă în
scindarea de la capătul N-terminal a unei
peptide (41 de aminoacizi)
e) [ ] activarea pepsinei are loc în celulele
mucoasei stomacale
13. Proprietăţile pepsinei:
a) [ ] activarea pepsinogenului are loc sub
acţiunea bicarbonaţilor
b) [x] activarea pepsinogenului constă în
proteoliza limitată
c) [ ] pH-ul optimal de acţiune a pepsinei este
3,0-4,0
d) [x] pH-ul optimal de acţiune a pepsinei este
1,5-2,5
e) [ ] este o enzimă lipolitică
14. Pepsina:
a) [x] scindează legăturile peptidice la b) [x] scindează legăturile peptidice la
formarea cărora participă grupările -NH2 ale formarea cărora participă Lys si Arg prin
Phe, Tyr, Trp gruparea -COOH

b) [ ] acţionează asupra tuturor legăturilor c) [x ] pH-ul optimal de acţiune a tripsinei este

peptidice 7,2-7,8

c) [ ] scindează legăturile peptidice din d) [ ] pH-ul optimal de acţiune a tripsinei este

keratine, histone, protamine şi 1,5-2,5
mucopolizaharide
e) [ ] scindează proteinele până la aminoacizi
d) [ ] scindează proteinele până la aminoacizi liberi
liberi

e) [x] este o endopeptidază

18. Enterokinaza:

15. Tripsina:
a) [ ] este o enzimă care scindează proteinele
alimentare

a) [x] este secretată sub formă de tripsinogen b) [x ] scindează de la capătul N-terminal al

inactiv tripsinogenului o hexapeptidă acidă

b) [ ] este o aminopeptidază c) [x] e secretată de mucoasa intestinală sub

formă de kinazogen inactiv
c) [ ] este o carboxipeptidază
d) [ ] activarea enterokinazei are loc sub
d) [x] activarea tripsinogenului are loc sub
acţiunea bicarbonaţilor
acţiunea enterokinazei şi a tripsinei
e) [x] activarea enterokinazei are loc sub
e) [ ] activarea tripsinogenului are loc sub
acţiunea tripsinei
acţiunea HCl
19. Chimotripsina:

16. Tripsina:
a) [ ] este secretată de mucoasa intestinală în
formă de chimotripsinogen inactiv
a) [x] Ca++ exercită efect activator asupra
b) [ ] este secretată de pancreasul exocrin în
tripsinei
formă activă
b) [ ] este secretată de celulele principale ale
c) [x] este o endopeptidază
mucoasei stomacale
d) [ ] activarea chimotripsinogenului are loc în
c) [ ] este secretată de celulele mucoasei
pancreas
intestinale
e) [x] activarea chimotripsinogenului are loc
d) [x] transformarea tripsinogenului în tripsină
sub acţiunea tripsinei şi a chimotripsinei prin
constă în proteoliza limitată
proteoliza limitată
e) [ ] activarea tripsinei are loc în pancreas

20. Chimotripsina:
17. Tripsina:

a) [ ] scindează legăturile peptidice la formarea

cărora participă Phe, Tyr, Trp prin gruparea -NH2
a) [ ] scindează legăturile peptidice la formarea
cărora participă Lys şi Arg prin gruparea -NH2
b) [ ] este sintetizată de celulele principale ale
stomacului în formă activă
c) [ ] scindează proteinele până la aminoacizi
liberi
24. Absorbţia aminoacizilor (AA):
d) [x] centrul activ al chimotripsinei conţine
-OH al Ser şi inelul imidazolic al His

e) [ ] pH-ul optimal de acţiune este 1,5 – 2,5 a) [ ] AA sunt absorbiţi prin difuzie simplă

b) [ ] transportul AA este activ primar şi

necesită ATP
21. Carboxipeptidazele:
c) [ x] transportul AA este activ secundar şi
necesită ATP

a) [x] sunt secretate sub formă de zimogeni de d) [x] la transportul AA participă Na+ ,K+ -АТP-
pancreasul exocrin aza

b) [ ] sunt secretate de celulele mucoasei e) [ ] la transportul AA participă ATP-sintaza

intestinale

c) [x] carboxipeptidaza A conţine Zn++ şi

scindează de la capătul C-terminal aminoaczii 25. Absorbţia aminoacizilor (AA):
aromatici

d) [x] carboxipeptidaza A posedă şi acţiune

esterazică ce se amplifică la substituirea Zn++
cu Ca++
e) [ ] carboxipeptidaza B scindează Phe, Tyr şi
Trp de la capătul C-terminal
a) [ ] ouabaina stimulează transportul AA
b) [x] la transportul AA are loc simportul AA şi
a Na+
c) [ ] la transportul AA are loc antiportul AA şi a
Na+

22. Aminopeptidazele: d) [x] peptidele si proteinele nehidrolizate se

pot absorbi prin endocitoză

e) [x] în celule peptidele şi proteinele

a) [ ] sunt endopeptidaze nehidrolizate pot fi scindate de proteazele
lizozomale
b) [ ] posedă specificitate absolută de substrat

c) [ ] sunt secretate de pancreasul exocrin

26. Absorbţia aminoacizilor (AA):
d) [x] funcţionează preponderent intracelular

e) [x] sunt activate de Mg++ şi Mn++

a) [ ] are loc in stomac si în intestinul gros

b) [x] are loc in intestinul subţire

23. Funcţiile proteazelor:
c) [x] este dependentă de concentraţia Na+

d) [ ] este dependentă de concentraţia Ca+ +

a) [x] de protecţie (coagularea sângelui, liza
celulelor) e) [x] exista sisteme specifice de transport
pentru AA înrudiţi structural
b) [x] generarea substanţelor biologic active
(hormonilor, agenţilor vasoactivi)

c) [x] activarea enzimelor proteolitice digestive 27. Ciclul gama-glutamilic:

d) [ ] sinteza zimogenilor

e) [ ] sinteza aminelor biogene

a) [ ] este un mecanism de transport al
glucozei prin membranele celulare
b) [ ] decurge fără utilizare de energie
c) [x] enzima-cheie a ciclului este gama-
glutamiltransferaza
d) [ ] cofactorul enzimei este acidul glutamic
e) [x] cofactorul enzimei este tripeptida
glutation (GSH)
28. Ciclul gama-glutamilic:
a) [x] reprezintă un mecanism de transport al
aminoacizilor prin membranele celulare
b) [ ] ATP-ul este utilizat direct la transportul
aminoacizilor
c) [x] nemijlocit la transportul aminoacizilor e
utilizată energia de hidroliză a legăturilor –CO–
NH– din glutation
d) [x] funcţionarea ciclului necesită resinteza
glutationului
e) [ ] constă din 6 reacţii în care se utilizează 6
molecule de ATP
29. Putrefacţia aminoacizilor în intestin:
a) [x] este scindarea aminoacizilor sub
acţiunea enzimelor microflorei intestinale
b) [ ] are loc sub acţiunea enzimelor
proteolitice gastrice şi pancreatice
c) [x] conduce la formarea atât a substanţelor
toxice, cât şi a celor netoxice
d) [ ] alcoolii, aminele, acizi graşi si cetoacizii
sunt produse toxice
e) [ ] crezolul, fenolul, scatolul, indolul sunt
produse netoxice
30. Produsele putrefacţiei aminoacizilor în
intestin:
a) [ ] scatolul şi indolul se formează din
histidină
b) [x] putrescina este produsul de
decarboxilare a ornitinei
c) [ ] cadaverina este produsul de
decarboxilare a ornitinei
d) [ ] crezolul şi fenolul se formează din
triptofan
e) [ ] metilmercaptanul şi acidul sulfhidric se
obţin din serină
31. Neutralizarea produselor de putrefacţie a
aminoacizilor:
a) [ ] are loc în intestinul gros prin conjugarea
cu acidul sulfuric şi acidul glucuronic
b) [x] forma activă a acidului sulfuric este
fosfoadenozinfosfosulfatul (PAPS)
c) [ ] forma activă a acidului glucuronic este
CDP-glucuronatul
d) [x] la conjugare participă enzimele hepatice
UDP-glucuroniltransferaza şi
arilsulfotransferaza
e) [x] conjugarea este precedată de oxidarea
substanţelor toxice
32. Produsele de putrefacţie a aminoacizilor:
a) [ ] scatolul si indolul sunt produse de
putrefacţie a tirozinei
b) [ ] indicanul este produsul de putrefacţie a
triptofanului
c) [x] indicanul este indoxilsulfatul de potasiu
d) [x] cantitatea de indican in urină indică
starea funcţională a ficatului
e) [x] cantitatea de indican in urină indică
gradul de putrefacţie in intestin
33. Compusul chimic:
 a) [x] dezaminarea
C - NH - CH2 - COOH
b) [ ] transsulfurarea
O c) [x] transaminarea

d) [x] decarboxilarea

a) [ ] reprezintă acidul benzoic e) [ ] transamidinarea

b) [x] reprezintă acidul hipuric

c) [ ] se formează în intestin in procesul de 37. Tipurile de dezaminare a aminoacizilor:

putrefacţie

d) [x] se formează în ficat în rezultatul

conjugării benzoil-CoA cu glicina a) [x] reductivă

e) [x] este o probă de examinare a funcţiei de b) [x] intramoleculară

dezintoxicare a ficatului
c) [x] hidrolitică

d) [x] oxidativă
34. Reglarea digestiei proteinelor în stomac:
e) [ ] omega-dezaminare

a) [x] histamina stimulează secreţia de HCl şi

38. Dezaminarea (DA) aminoacizilor:
mai puţin secreţia de pepsinogen

b) [ ] histamina stimulează secreţia de

pepsinogen şi mai puţin secreţia de HCl
c) [ ] gastrina stimulează numai secreţia de
HCl
d) [x] gastrina stimulează secreţia de HCl şi de
pepsinogen
e) [x] gastrina acţionează prin AMP ciclic
a) [ ] DA intramoleculară este caracteristică
pentru toţi aminoacizii
b) [x] DA oxidativă conduce la formarea alfa-
cetoacizilor şi a amoniacului
c) [ ] toţi aminoacizii se supun DA oxidative
directe

d) [ ] în rezultatul DA intramoleculare se obţin

alfa-cetoacizi şi amoniac
35. Utilizarea aminoacizilor (AA) în ţesuturi:
e) [ ] DA reprezintă calea principală de sinteză
a aminoacizilor dispensabili

a) [x] sinteza proteinelor, inclusiv şi a

enzimelor
39. Dezaminarea oxidativă a aminoacizilor
b) [ ] toţi AA pot fi utilizaţi în gluconeogeneză (AA):

c) [ ] surplusul de AA nu poate fi transformat în

lipide
a) [x ] are loc sub acţiunea oxidazelor L- şi D
d) [x] toţi AA pot fi oxidaţi până la CO2 şi H2 O aminoacizilor

e) [ ] scindarea AA nu generează energie b) [ ] coenzima oxidazelor L-AA este FAD

c) [ ] coenzima oxidazelor L-AA este NAD+

36. Căile generale de degradare a d) [ ] oxidazele L-AA posedă o activitate înaltă

aminoacizilor: la pH-ul fiziologic
e) [ ] dezaminarea oxidativă directă este 43. Glutamat dehidrogenaza:
principala cale de dezaminare a tuturor L-AA

a) [ ] este o enzimă din clasa hidrolazelor

40. Dezaminarea directa a aminoacizilor:
b) [x] este enzimă alosterică

c) [ ] în calitate de coenzime utilizează FAD şi

a) [x ] este o cale minoră, caracteristică FMN
anumitor aminoacizi
d) [x] ATP şi GTP sunt inhibitori alosterici ai
b) [x] Ser + H2O → piruvat + NH3 + H2O enzimei
(enzima – serindehidrataza)
e) [ ] activitatea glutamat dehidrogenazei nu
c) [ ] Thr + H2O → piruvat + NH3 + H2O se reglează
(enzima – treonindehidrataza)

d) [x ] His → acid urocanic + NH3 (enzima –

44. Transaminarea aminoacizilor (TA):
histidin amonioliaza)

e) [ ] histidaza este o enzimă cardiospecifică

a) [x] reprezintă transferul grupării -NH2 de la
un alfa-aminoacid la un alfa-cetoacid
41. Dezaminarea oxidativa directa a acidului
b) [x] este o etapă a dezaminării indirecte a
glutamic:
aminoacizilor

c) [ ] este un proces ireversibil

a) [ ] are loc sub acţiunea enzimei glutamat
d) [ ] Glu, Asp şi Ala nu se supun TA
oxidaza
e) [ ] numai Glu, Asp şi Ala se supun TA
b) [ x] are loc sub acţiunea enzimei glutamat
dehidrogenaza

c) [ ] este un proces ireversibil

45. Transaminazele aminoacizilor:
d) [ x] coenzimele sunt NAD şi NADP
+ +

e) [ ] coenzimele sunt FAD şi FMN

a) [ ] sunt enzime din clasa izomerazelor

b) [x] reacţiile catalizate de transaminaze sunt

reversibile
42. Dezaminarea oxidativa directa a acidului
glutamic:
c) [ ] toate transaminazele posedă specificitate
absolută pentru substrat

d) [ ] specificitatea transaminazelor este

a) [x] este un proces reversibil
determinată de coenzimă
b) [x] în dezaminare se utilizează NAD+, iar în
e) [x] partea prostetică a transaminazelor este
reaminare – NADPH
piridoxalfosfatul
c) [ ] în dezaminare se utilizează NADP+, iar în
reaminare – NADH
46. Mecanismul reacţiei de transaminare (TA) a
d) [ ] reaminarea este o etapă a catabolismului
aminoacizilor:
aminoacizilor

e) [ ] dezaminarea glutamatului este o etapă în

sinteza aminoacizilor dispensabili
a) [x ] TA are loc prin formarea unor compuşi
intermediari (baze Schiff)
b) [ ] în procesul de TA are loc transformarea
ireversibilă a piridoxalfosfatului (PALP) în
piridoxaminfosfat (PAMP)
c) [ ] în procesul de TA are loc transformarea
ireversibilă a piridoxaminfosfatului în
piridoxalfosfat
d) [x ] alfa-aminoacid + PALP ↔ alfa-cetoacid +
PAMP
e) [ ] alfa-aminoacid + PAMP ↔ alfa-cetoacid +
PALP
47. Transaminazele aminoacizilor:
a) [ ] sunt enzime excretorii hepatice
b) [ ] în condiţii normale posedă activitate
înaltă în sânge
c) [ x] în hepatite creşte preponderent
activitatea serică a alaninaminotransferazei
(ALT)
d) [ x] în infarctul miocardic creşte considerabil
activitatea serică a aspartataminotransferazei
(AST)
e) [ ] ALT şi AST nu sunt enzime
organospecifice
48. COOH-CH2-CHNH2-COOH + COOH-CH2-CH2-
CO-COOH ↔
COOH-CH2-CO-COOH + COOH-CH2-CH2-CH
NH2-COOH
a) [ ] este reacţia de transaminare a alaninei
b) [x] este o etapă a dezaminării indirecte a
aspartatului
c) [ ] e catalizată de alaninaminotransferaza
(ALT)
d) [x] e catalizată de aspartataminotransferaza
(AST)
e) [ ] în rezultatul reacţiei se formează piruvat
şi glutamat
49. CH3-CHNH2-COOH + COOH-CH2-CH2-CO-
COOH ↔
CH3-CO-COOH + COOH-CH2-CH2-CHNH2-COOH
a) [x] este reacţia de transaminare a alaninei
b) [ ] este reacţia de dezaminare directă a
aspartatului
c) [x] e catalizată de alaninaminotransferaza
(ALT)
d) [ ] e catalizată de aspartataminotransferaza
(AST)
e) [ ] în rezultatul reacţiei se formează
oxaloacetat şi glutamat
50. Dezaminarea indirectă a aminoacizilor
(transdezaminarea):
a) [ ] este un proces ireversibil
b) [ ] este principala cale de sinteză a
aminoacizilor dispensabili
c) [x] în prima etapă are loc transaminarea
aminoacidului cu alfa-cetoglutaratul
d) [x] în etapa a doua are loc dezaminarea
oxidativă a acidului glutamic
e) [ ] la dezaminare glutamatdehidrogenaza
utilizează NADPH+H+
51. Transreaminarea aminoacizilor:
a) [ ] este un proces ireversibil
b) [ ] este o cale de sinteză a tuturor
aminoacizilor
c) [x] în prima etapă are loc aminarea
reductivă a alfa-cetoglutaratului
d) [x] în etapa a doua are loc transaminarea
glutamatului cu un alfa-cetoacid
e) [ ] la reaminare glutamatdehidrogenaza
utilizează NAD+
52. Transdezaminarea alaninei:
a) [ ] este dezaminarea directă a alaninei
b) [ ] este procesul de biosinteză a alaninei din
piruvat şi NH3
c) [x] include dezaminarea acidului glutamic
d) [x] participă enzimele
alaninaminotransferaza (ALT) şi
glutamatdehidrogenaza
e) [ ] în procesul de transdezaminare
glutamatdehidrogenaza utilizează NADPH+H+
53. Transdezaminarea alaninei. Selectaţi
reacţiile procesului (1) şi enzimele (2) ce
catalizează aceste reacţii:
a) [ ] Ala + H2O → piruvat + NH3 + H2O
alanindehidrataza
b) [x] Ala + alfa-cetoglutarat → piruvat + Glu
alaninaminotransferaza
c) [ ] Gln + H2O → Glu + NH3
glutaminaza
d) [x] Glu + NAD+ + H2O → alfa-cetoglutarat +
NADH+H+ + NH3 glutamatdehidrogenaza
e) [ ] Glu + NADP+ + H2O → alfa-cetoglutarat +
NADPH+H+ + NH3 glutamatdehidrogenaza
54. Biosinteza alaninei (transreaminarea):
a) [ ] este aminarea directă a piruvatului
b) [x] include aminarea reductivă a alfa-
cetoglutaratului cu formarea glutamatului
c) [ ] include dezaminarea acidului glutamic
d) [x] participă enzimele
alaninaminotransferaza (ALT) şi
glutamatdehidrogenaza
e) [ ] în procesul de transreaminare
glutamatdehidrogenaza utilizează NAD+
55. Biosinteza alaninei (transreaminarea).
Selectaţi reacţiile procesului (1) şi enzimele (2)
ce catalizează aceste reacţii:
a) [ ] Glu + NH3 + ATP → Gln + ADP + H3PO4
glutaminsintetaza
b) [ ] alfa-cetoglutarat + NADH+H+ + NH3 →
Glu + NAD+ + H2O glutamatdehidrogenaza
c) [x] alfa-cetoglutarat + NADPH+H+ + NH3 →
Glu + NADP+ + H2O glutamatdehidrogenaza
d) [ ] piruvat + NH3 + H2O → Ala + H2O
alaninhidrataza
e) [x] piruvat + Glu → Ala + alfa-cetoglutarat
alaninaminotransferaza
56. Transdezaminarea aspartatului:
a) [ ] este dezaminarea directă a aspartatului
b) [ ] este procesul de biosinteză a aspartatului
din oxaloacetat şi NH3
c) [ ] include dezaminarea asparaginei
d) [x] participă enzimele
aspartataminotransferaza (AST) şi
glutamatdehidrogenaza
e) [x ] participă coenzimele piridoxalfosfat şi
NAD+
57. Transdezaminarea aspartatului. Selectaţi
reacţiile procesului (1) şi enzimele (2) ce
catalizează aceste reacţii:
a) [ ] Asp + H2O → oxaloacetat + NH3 + H2O
aspartatdehidrataza
b) [x] Asp + alfa-cetoglutarat → oxaloacetat +
Glu
aspartataminotransferaza
c) [ ] Asn + H2O → Asp + NH3
asparaginaza
d) [ ] Glu + NADP+ + H2O → alfa-cetoglutarat +
NADPH+H+ + NH3 glutamatdehidrogenaza
e) [x] Glu + NAD+ + H2O → alfa-cetoglutarat +
NADH+H+ + NH3 glutamatdehidrogenaza
58. Biosinteza aspartatului (transreaminarea):
a) [ ] este aminarea directă a oxaloacetatului
b) [x] include aminarea reductivă a alfa-
cetoglutaratului cu formarea glutamatului
c) [ ] include dezaminarea acidului glutamic
d) [x] participă enzimele
aspartataminotransferaza (AST) şi
glutamatdehidrogenaza
e) [ ] participă coenzimele tiaminpirofosfat şi
NAD+
a) [ ] catalizează reacţia de transaminare
dintre glutamină şi oxaloacetat
b) [x] catalizează reacţia de transaminare
dintre aspartat şi alfa-cetoglutarat
c) [x] activitatea serică a AST creşte
semnificativ în formele grave ale afecţiunilor
hepatice
d) [x] în infarctul miocardic activitatea serică a
AST atinge valori maximale în 24-48 ore
e) [ ] în infarctul miocardic şi afecţiunile
hepatice activitatea serică a AST scade

59. Biosinteza aspartatului (transreaminarea).

Selectaţi reacţiile procesului (1) şi enzimele (2)
ce catalizează aceste reacţii: 62. Decarboxilarea aminoacizilor:

a) [ ] Glu + NH3 + ATP → Gln + ADP + H3PO4 a) [x] este reacţia de înlăturare a grupării –
glutaminsintetaza COOH din aminoacizi în formă de CO2

b) [ ] alfa-cetoglutarat + NADH+H+ + NH3 → b) [ ] este un proces reversibil

Glu + NAD+ + H2O glutamatdehidrogenaza
c) [x] in organismele vii au fost descoperite 4
c) [x] alfa-cetoglutarat + NADPH+H+ + NH3 → tipuri de decarboxilare
Glu + NADP+ + H2O glutamatdehidrogenaza
d) [ ] toţi aminoacizii se supun tuturor tipurilor
d) [ ] oxaloacetat + NH3 + H2O → Asp + H2O de decarboxilare
aspartatsintaza
e) [x] în rezultatul alfa-decarboxilării se obţin
e) [x] oxaloacetat + Glu → Asp + alfa- aminele biogene
cetoglutarat
aspartataminotransferaza (AST)

63. Decarboxilazele aminoacizilor (AA):

60. Alaninaminotransferaza (ALT):

a) [ ] toate decarboxilazele AA poseda
specificitate absolută de substrat
a) [ ] catalizează reacţia de transaminare
b) [ ] specificitatea decarboxilazelor AA
dintre glutamină şi piruvat
depinde de coenzimă
b) [x] catalizează reacţia de transaminare
c) [x] coenzima decarboxilazelor AA este
dintre alanină şi alfa-cetoglutarat
piridoxalfosfatul (derivatul vitaminei B6)
c) [x] activitatea serică a ALT creşte în
d) [ ] coenzima decarboxilazelor AA este
hepatitele acute şi cronice, hepatopatiile toxice
tiaminpirofosfatul (derivatul vitaminei B1)
d) [ ] are valoare diagnostică înaltă în infarctul
e) [ ] se disting de decarboxilazele cetoacizilor
miocardic
doar prin natura coenzimei
e) [ ] în afecţiunile hepatice activitatea serică a
ALT scade

64. Reacţia chimică:

61. Aspartataminotransferaza (AST):

 HC C CH2 CH COOH HC C CH 2 CH2 + CO2
67. Reacţia chimică:
N NH N NH
NH2 NH2

HO C CH2 CH COOH HO
a) [x] e alfa-decarboxilare

b) [ ] e omega-decarboxilare NH NH2
c) [x] este reacţia de formare a histaminei
a) [ ] este reacţia de formare a histaminei
d) [ ] este reacţia de formare a serotoninei
b) [ ] produsul reacţiei poseda acţiune
e) [ ] produsul reacţiei posedă acţiune
vasodilatatoare
vasoconstrictoare
c) [ ] produsul reacţiei contribuie la secreţia de
HCl în stomac
65. Reacţia chimică:
d) [x] produsul reacţiei participă la reglarea
temperaturii, tensiunii arteriale, respiraţiei
HC C CH2 CH COOH HC C CH2 CHreacţiei2 + CO 2 mediator în SNC
e) [x] produsul este
N NH N NH
NH2 NH2

68. Reacţia chimică:

a) [ ] este reacţia de sinteză a triptaminei

HO CH2 CH COOH HO
b) [ ] este o reacţie de decarboxilare a alfa-
cetoacizilior HO NH2 HO
c) [ ] produsul reacţiei inhibă secreţia de HCl în
stomac

d) [x] produsul reacţiei posedă acţiune a) [ ] e reacţia de decarboxilare a tirozinei

vasodilatatoare
b) [ ] e reacţia de decarboxilare a triptofanului
e) [x] produsul reacţiei este mediator în
reacţiile alergice şi inflamatorii c) [x] este reacţia de formare a dopaminei

d) [ ] este reacţia de formare a tiraminei

66. Reacţia chimică: e) [x] produsul reacţiei este precursorul

noradrenalinei şi al adrenalinei

HO C CH2 CH COOH HO C CH2 CH2 + CO2

69. Reacţia chimică:
NH NH2 NH NH2

HO CH2 CH COOH HO
a) [ ] este reacţia de formare a histaminei
HO NH2 HO
b) [x] este reacţia de formare a serotoninei

c) [ ] e reacţia de decarboxilare a triptofanului

d) [ ] e reacţia de decarboxilare a tirozinei

a) [x] este reacţia de decarboxilare a 3,4-
e) [x] produsul reacţiei posedă acţiune dioxifenilalaninei (DOPA)
vasoconstrictoare
b) [x] DOPA este precursorul melaninelor
c) [x] este catalizată de decarboxilaza
aminoacizilor aromatici
d) [x] inhibitorul decarboxilazei aminoacizilor
aromatici (alfa-metildopa) contribuie la
scăderea tensiunii arteriale
b) [ ] este catalizată de enzima
glutamatdehidrogenaza
c) [x] produsul reacţiei este acidul gama-
aminobutiric (GABA)
d) [ ] produsul reacţiei este mediator activator
în SNC

e) [ ] alfa-metildopa măreşte tensiunea e) [x] produsul reacţiei este utilizat în

arterială tratamentul epilepsiei

70. Reacţia chimică: 72. Vitaminele necesare pentru activitatea

mono- şi diaminoxidazelor:

R-CH2-NH2 + H2O + O2 → R-COH + NH3 +

a) [ ] tiamina
H2O2
b) [ ] niacina

c) [x] riboflavina
a) [ ] este reacţia de formare a aminelor
biogene d) [ ] acidul ascorbic

b) [x] este reacţia de neutralizare a aminelor e) [x] vitamina B6

biogene

c) [x] este catalizată de enzima

monoaminoxidaza (MAO) 73. Precursorul catecolaminelor:

d) [ ] cofactorul MAO este piridoxalfosfatul

e) [x] cofactorul MAO este FAD-ul a) [ ] glutamatul

b) [x] tirozina

c) [ ] triptofanul

d) [ ] histidina

e) [ ] glutamina

71. Reacţia chimică: 74. Precursorul histaminei:

NH2 NH 2 a) [ ] triptofanul

| | b) [x] histidina

HOOC - CH- (CH2)2 - COOH → CH2 - (CH2)2 - c) [ ] tirozina

COOH + CO2
d) [ ] fenilalanina

e) [ ] aspartatul

a) [ ] este catalizată de enzima

glutamatcarboxilaza
75. Serotonina se sintetizează din:
 79. Reacţia chimică:

a) [ ] histidină

b) [ ] glutamat Glu + NH3 + ATP → Gln + ADP + H3PO4

c) [ ] tirozină

d) [ ] fenilalanină a) [x] este o reacţie de dezintoxicare

temporară a amoniacului
e) [x] triptofan
b) [ ] are loc doar în ficat şi în rinichi

c) [x] este catalizată de glutaminsintetaza

76. Produsele finale ale scindării proteinelor
simple: d) [ ] Gln este unica formă de transport al NH3
de la ţesuturi spre ficat şi rinichi

e) [ ] Gln este forma finală de dezintoxicare a

a) [x] CO2
amoniacului
b) [x] NH3

c) [ ] CO
80. Ciclul glucoză-alanină:
d) [x] H2O

e) [ ] acidul uric
a) [x] este un mecanism de transport al NH3
din muşchi spre ficat

b) [x] este un mecanism de transport al

77. Amoniacul se obţine în următoarele
procese:
a) [ ] ciclul Krebs
b) [ ] beta-oxidarea acizilor graşi
piruvatului din muşchi spre ficat
c) [ ] în muşchi are loc reacţia: NH3 + piruvat →
Ala + H2O
d) [ ] în ficat are loc reacţia: Ala + H2O →
piruvat + NH3

c) [x] dezaminarea aminoacizilor e) [x] implică transreaminarea şi

transdezaminarea alaninei
d) [ ] glicoliză

e) [x] degradarea nucleotidelor purinice şi

pirimidinice 81. Enzimele şi coenzimele ciclului glucoză-
alanină:

78. Amoniacul se obţine în următoarele

procese: a) [x] alaninaminotransferaza (ALAT)

b) [x] glutamatdehidrogenaza

a) [ ] transaminarea aminoacizilor c) [ ] aspartataminotransferaza (ASAT)

b) [x] neutralizarea aminelor biogene d) [ ] tiaminpirofosfat

c) [x] putrefacţia aminoacizilor în intestin e) [ ] FAD

d) [ ] gluconeogeneză

e) [ ] oxidarea corpilor cetonici 82. Ureogeneza:

a) [x] are loc exclusiv în ficat 86. Aminoacizii-intermediari ai ciclului
ureogenetic:
b) [ ] are loc în rinichi

c) [ ] este sinteza acidului uric

a) [x] arginina
d) [x] decurge parţial în citoplasmă, iar parţial
în mitocondrii b) [ ] alanina

e) [x] este mecanismul de dezintoxicare finală c) [x] ornitina

a NH3
d) [x] citrulina

e) [ ] lizina
83. Ureogeneza:

87. Câte molecule de ATP sunt necesare pentru

a) [ ] este mecanismul de neutralizare sinteza unei molecule de uree?
temporară a NH3

b) [x] necesită consum de energie

a) [ ] 1
c) [ ] are loc în toate ţesuturile
b) [ ] 2
d) [ ] ureea este compus toxic
c) [x] 3
e) [x] ureea este sintetizată în ficat şi eliminată
d) [ ] 4
cu urina
e) [ ] 5

84. Enzimele ciclului ureogenetic:

88. Câte legături macroergice sunt utilizate la
sinteza a 200 molecule de uree?
a) [ ] glutaminaza

b) [x] carbamoilfosfatsintetaza I
a) [ ] 200
c) [x] ornitincarbamoiltransferaza
b) [ ] 400
d) [ ] glutaminsintetaza
c) [ ] 600
e) [ ] glutamatdehidrogenaza
d) [x] 800

e) [ ] 1000
85. Enzimele ciclului ureogenetic:

89. Câte molecule de CO2 sunt necesare pentru

a) [ ] asparaginaza sinteza a 100 molecule de uree?

b) [ ] asparaginsintetaza

c) [x] argininosuccinatsintetaza a) [x] 100

d) [x] argininosuccinatliaza b) [ ] 200

e) [x] arginaza c) [ ] 300

d) [ ] 400

e) [ ] 500
90. Ciclul ureogenetic (prima reacţie): 93. Selectaţi reacţiile ciclului ornitinic:

a) [x ] debutează cu formarea a) [x ] argininosuccinat → arginină + fumarat

carbamoilfosfatului
b) [ ] sursă de grupare amino pentru
carbamoilfosfat este glutamatul
c) [ ] sursă de grupare amino pentru
carbamoilfosfat este glutamina
d) [ ] pentru sinteza carbamoilfosfatului se
utilizează o legătură macroergică
b) [ ] argininosuccinat + H2O → arginină +
fumarat
c) [ ] argininosuccinat + ATP → arginină +
fumarat + AMP + H4P2O7
d) [ ] arginină → H2N-CO-NH2 + ornitină
e) [x] arginină + H2O → H2N-CO-NH2 + ornitină

e) [x] carbamoilfosfatul este un compus

macroergic
94. Eliminarea renală a amoniacului:

91. Sinteza carbamoilfosfatului (prima reacţie

în sinteza ureei): a) [x] este cuplată cu menţinerea echilibrului
acido-bazic

b) [ ] este cuplată cu menţinerea echilibrului

a) [ ] HCO3- + NH4+ + ATP + H2O → fluido-coagulant
carbamoilfosfat + ADP + H3PO4
c) [x] în rinichi glutaminaza catalizează reacţia:
b) [x] HCO3 + NH + 2ATP + H2O →
-
4
+ Gln + H2O →Glu + NH3
carbamoilfosfat + 2ADP + H3PO4
d) [ ] glutaminaza nu este prezentă în rinichi
c) [x] enzima este carbamoilfosfatsintetaza I
(mitocondrială) e) [x] NH3 + H+ + Cl- → NH4Cl este reacţia de
formare a sărurilor de amoniu în rinichi
d) [ ] enzima este carbamoilfosfatsintetaza II
(citoplasmatică)

e) [x] carbamoilfosfatsintetaza I este activată 95. Care aminoacizi dispensabili se pot

de N-acetilglutamat sintetiza din intermediarii ciclului Krebs cu
participarea transaminazelor?

92. Selectaţi reacţiile ciclului ornitinic:

a) [ ] serina

b) [x] acidul aspartic

a) [ ] carbamoilfosfat + ornitină + 2ATP→
citrulină + 2ADP + 2H3PO4 c) [ ] tirozina

b) [x] carbamoilfosfat + ornitină → citrulină + d) [x] acidul glutamic

H3PO4
e) [ ] glicina
c) [ ] carbamoilfosfat + ornitină + ATP→
citrulină + ADP + H3PO4
96. Selectaţi compuşii care prin dezaminare pot
d) [ ] citrulină + Asp + ATP → argininosuccinat
genera amoniac:
+ ADP + H3PO4

e) [x] citrulină + Asp + ATP → argininosuccinat

+ AMP + H4P2O7 a) [ ] alfa-cetoglutaratul
b) [x] guanina, adenina a) [ ] glutamatul

c) [x] glutamina b) [x] aspartatul

d) [ ] piruvatul c) [ ] glutamina

e) [ ] oxaloacetatul d) [ ] alanina

e) [x] NH4+

97. NH3 este utilizat:

101. Glutamatdehidrogenaza face parte din:

a) [ ] la sinteza aminoacizilor esenţiali

b) [ ] la sinteza corpilor cetonici a) [ ] hidrolaze

c) [x] în aminarea reductivă a alfa- b) [ ] ligaze

cetoglutaratului
c) [x] oxidoreductaze
d) [x] la sinteza glutaminei şi a asparaginei
d) [ ] liaze
e) [x] la formarea sărurilor de amoniu
e) [ ] izomeraze

98. NH3 este utilizat la sinteza:

102. Produsele finale de dezintoxicare a NH3:

a) [x] ureei
a) [ ] glutamina
b) [ ] acidului uric
b) [ ] asparagina
c) [ ] acetonei
c) [x] ureea
d) [ ] beta-hidroxibutiratului
d) [x] sărurile de amoniu
e) [ ] acetoacetatului
e) [ ] acidul uric

99. Selectaţi aminoacizii care transportă NH3 de

la ţesuturi spre ficat şi rinichi: 103. Conexiunea dintre ciclul ureogenetic şi
ciclul Krebs:

a) [x] glutamina
a) [ ] ciclul Krebs furnizează NADH şi FADH2
b) [ ] glicina necesar pentru sinteza ureei

c) [x] alanina b) [x] ciclul Krebs asigură sinteza ureei cu ATP

d) [ ] arginina c) [x] intermediarul comun al ciclurilor este

fumaratul
e) [x] asparagina
d) [ ] fumaratul din ciclul Krebs este utilizat
pentru sinteza ureei

100. Sursele nemijlocite de azot pentru sinteza e) [ ] intermediarul comun al ciclurilor este
ureei sunt: aspartatul
104. Azotul neproteic sangvin include:

108. Glicina participă la sinteza:

a) [ ] proteidele

b) [x] ureea a) [x] nucleotidelor purinice

c) [ ] hemoglobina b) [ ] glutaminei

d) [x] aminoacizii c) [x] creatinei

e) [x] peptidele d) [x] hemului

e) [ ] nucleotidelor pirimidinice

105. Azotul neproteic sangvin include:

109. Glicina participă la:

a) [ ] glucoza

b) [x] creatina, creatinina a) [x] sinteza serinei

c) [x] acidul uric b) [ ] sinteza indicanului

d) [x] indicanul c) [ ] sinteza metioninei

e) [ ] corpii cetonici d) [x] conjugarea acizilor biliari

e) [x] serveşte ca sursă de grupări cu un atom

de carbon pentru tetrahidrofolat (THF)
106. Câte molecule de ATP se generează la
oxidarea aerobă a unei molecule de alanină
până la CO2, H2O şi NH3?
110. Glutationul:

a) [ ] 6
a) [x] este o tripeptidă
b) [ ] 15
b) [ ] este o enzimă conjugată
c) [x] 18
c) [x] participă la transportul aminoacizilor prin
d) [ ] 38 membrane

e) [ ] 36 d) [ ] participă la transportul glucozei prin

membrane

e) [x] este alcătuit din glutamat, cisteină şi

107. Glicina: glicină

a) [ ] este aminoacid esenţial 111. Glutationul:

b) [x] se transformă în serină

c) [ ] este un aminoacid cetogen a) [ ] e coenzima glutamatdehidrogenazei

d) [ ] transformarea glicinei în serină este o b) [x] e coenzima gama-glutamiltransferazei

reacţie ireversibilă
c) [ ] e coenzima catalazei
e) [x] la transformarea glicinei în serină
participă N5,N10-СН2-THF (tetrahidrofolat) d) [x] e coenzima glutationperoxidazei
e) [x] glutationul inactivează unele proteine
(insulina)
112. Serina (Ser):
a) [ ] este aminoacid indispensabil
b) [ ] este aminoacid cetoformator
c) [x] se sintetizează din 3-fosfoglicerat
d) [x] se poate forma din glicină
e) [ ] participă la sinteza metioninei
113. Serina (Ser):
a) [x] participă la sinteza glicerofosfolipidelor
b) [x] serveşte ca sursă de fragmente cu un
atom de carbon pentru tetrahidrofolat (THF)
c) [ ] participă la sinteza hemului
d) [ ] participă la sinteza nucleotidelor purinice
şi pirimidinice
e) [x] întră în componenţa centrelor active ale
serinproteinazelor
114. Cisteina (Cys):
a) [ ] e un aminoacid esenţial
b) [x] două molecule de Cys legate prin
legătura disulfidică formează cistina
c) [ ] Cys este sursă de sulf pentru sinteza
metioninei
d) [ ] Cys participă la sinteza serinei
e) [x] Cys se sintetizează din metionină şi
serină
115. Cisteina (Cys):
a) [x] gruparea –SH a Cys se conţine în
centrele active ale unor enzime
b) [ ] este un aminoacid cetoformator
c) [x] din Cys se sintetizează taurina, utilizată
pentru conjugarea acizilor biliari
d) [ ] Cys degradează până la oxaloacetat şi
NH3
e) [x] Cys se scindează până la H2S, SO32-,
SCN-, NH3, piruvat
116. Metionina:
a) [ ] este aminoacid dispensabil
b) [ ] se sintetizează din cisteină şi treonină
c) [x] este aminoacid indispensabil
d) [x] este donator de sulf pentru sinteza
cisteinei
e) [ ] este aminoacid cetoformator
117. Metionina (Met):
a) [ ] metionina liberă este donator de grupări
-CH3 în reacţii de transmetilare
b) [x] din Met se sintetizează S-
adenozilmetionină (SAM)
c) [ ] sinteza SAM nu necesită energie
d) [x ] SAM este donator de grupări -CH3 în
reacţii de transmetilare
e) [x] în rezultatul transmetilării SAM se
transformă în S-adenozilhomocisteină (SAHC)
118. S-adenozilmetionina (SAM):
a) [ ] este produsul de catabolism al metioninei
b) [x] este forma activă a metioninei
c) [x] serveşte ca donator de grupări -CH3
d) [ ] serveşte ca donator de adenozil
e) [ ] serveşte ca donator de metionină
119. S-adenozilmetionina (SAM) serveşte ca
donator de grupare metil la sinteza:
a) [ ] noradrenalinei
b) [x] adrenalinei
c) [x] creatinei
d) [ ] fosfatidiletanolaminei din fosfatidilserină
e) [x] fosfatidilcolinei din fosfatidiletanolamină
120. Homocisteina:
a) [ ] se obţine prin demetilarea metioninei
b) [x] se obţine la hidroliza S-
adenozilhomocisteinei (SAHC)
c) [x] este utilizată pentru resinteza metioninei
d) [x] este utilizată pentru sinteza cisteinei
e) [ ] este aminoacid proteinogen
121. Fenilalanina (Phe) şi tirozina (Tyr):
a) [ ] ambii aminoacizi sunt dispensabili
b) [ ] ambii aminoacizi sunt indispensabili
c) [x ] Tyr se sintetizează din Phe prin
hidroxilare
d) [x] sunt aminoacizi micşti – gluco- şi
cetoformatori
e) [ ] Phe este aminoacid glucoformator, iar Tyr
– cetoformator
122. Fenilalanina (Phe) şi tirozina (Tyr) sunt
precursorii:
a) [x] catecolaminelor
b) [ ] serotoninei
c) [ ] histaminei
d) [x] triiodtironinei (T3) şi tiroxinei (T4)
e) [x] melaninei
123. Sinteza tirozinei (Tyr) din fenilalanină
(Phe):
a) [x] este catalizată de enzima
fenilalaninhidroxilaza
b) [ ] fenilalaninhidroxilaza este hidrolază
c) [x] fenilalaninhidroxilaza este
oxidoreductază
d) [x ] în calitate de cofactor enzima utilizează
tetrahidrobiopterina
e) [ ] deficienţa ereditară a
fenilalaninhidroxilazei cauzează alcaptonuria
124. Bolile ereditare cauzate de defectele
enzimelor implicate în metabolismul
fenilalaninei şi al tirozinei:
a) [x] alcaptonuria
b) [ ] boala Hartnup
c) [ ] boala urinei cu miros de arţar
d) [x] albinismul
e) [x] fenilcetonuria
125. Fenilcetonuria:
a) [x] este cauzată de deficienţa ereditară a
fenilalaninhidroxilazei
b) [ ] manifestările clinice sunt determinate de
mărirea concentraţiei de tirozină
c) [ ] manifestările clinice sunt determinate de
micşorarea concentraţiei de fenilalanină
d) [x] manifestările clinice sunt determinate de
mărirea concentraţiei fenilpiruvatului,
fenillactatului, fenilacetatului
e) [x] se manifestă clinic prin retard mental
126. Alcaptonuria:
 d) [x] se supune dezaminării intramoleculare

a) [ ] este cauzată de deficienţa ereditară a e) [ ] prin decarboxilarea His se obţine

fenilalaninhidroxilazei serotonină

b) [ ] se acumulează fenilpiruvat, fenillactat,

fenilacetat
130. Acidul glutamic (Glu):
c) [x] este cauzată de deficienţa ereditară a
homogentizatdioxigenazei

d) [x] urina se înnegreşte în contact cu aerul a) [ ] este aminoacid indispensabil

datorită prezenţei acidului homogentizinic
b) [x] prin alfa-decarboxilare din Glu se obţine
e) [x] conduce la artroze acidul gama-aminobutiric (GABA)

c) [x] prin carboxilare din Glu se obţine acidul

gama-carboxiglutamic
127. Albinismul:
d) [ ] carboxilaza Glu utilizează ca coenzimă
biotina

a) [ ] este cauzat de deficienţa ereditară a e) [x] carboxilaza Glu utilizează ca coenzimă

fenilalaninhidroxilazei vitamina K

b) [x] este cauzat de deficienţa ereditară a

tirozinazei
131. Acidul glutamic (Glu):
c) [x] persoanele cu albinism prezintă în risc
crescut pentru cancerul de piele

d) [ ] persoanele cu albinism sunt protejate de a) [ ] este aminoacid cetoformator

razele ultraviolete
b) [x] se supune dezaminării oxidative directe
e) [ ] este însoţit de retard mental
c) [x] din Glu se sintetizează glutamina

d) [ ] se supune dezaminării intramoleculare

128. Triptofanul (Trp):
e) [x] se obţine din prolină, arginină, histidină

a) [ ] este aminoacid dispensabil

132. Acidul glutamic:
b) [x] este precursorul serotoninei

c) [ ] este precursorul dopaminei

a) [x] este parte componentă a glutationului
d) [x] din Trp se sintetizează nicotinamida
b) [ ] este parte componentă a acidului
pantotenic
e) [ ] este aminoacid strict glucoformator
c) [x] este parte componentă a acidului folic

d) [ ] la dezaminare se transformă în
129. Histidina (His):
oxaloacetat

e) [ ] la dezaminare se transformă în piruvat

a) [x] pentru om este aminoacid
semidispensabil
133. Biosinteza glutaminei (Gln):
b) [ ] este aminoacid cetoformator

c) [ ] se supune dezaminării oxidative

a) [ ] Gln se sintetizează din asparagină
b) [x] Gln se sintetizează din acid glutamic
c) [ ] este catalizată de glutaminaza
d) [x] este catalizată de glutaminsintetaza
e) [ ] reacţia nu necesită energie
134. Acidul aspartic (Asp):
a) [ ] este aminoacid indispensabil
b) [ ] este aminoacid cetoformator
c) [ ] se supune dezaminării oxidative directe
d) [x] se supune transdezaminării
e) [ ] la dezaminare se transformă în alfa-
cetoglutarat
135. Biosinteza asparaginei (Asn):
a) [x] Asn se sintetizează din acid aspartic
b) [ ] este catalizată de
aspartataminotransferaza (AST)
c) [x] este catalizată de asparaginsintetaza
d) [ ] reacţia nu necesită energie
e) [ ] Asn se sintetizează din glutamină
136. Acidul aspartic (Asp) participă la sinteza:
a) [ ] carbamoilfosfatului
b) [x] nucleotidelor pirimidinice
c) [ ] glutationului
d) [x] ureei
e) [ ] corpilor cetonici
137. Acidul aspartic (Asp) participă la:
a) [x] sistema-navetă malat-aspartat
b) [ ] ciclul glucoză-alanină
c) [x] sinteza nucleotidelor purinice
d) [ ] sinteza hemului
e) [x] sinteza glucozei
138. Catabolismul aminoacizilor:
a) [x] Leu este aminoacid exclusiv
cetoformator
b) [ ] Lys, Tyr, Phe, Trp sunt aminoacizi exclusiv
cetoformatori
c) [x] Ala, Gly, Ser, Glu, Gln, Asp, Asn sunt
aminoacizi glucoformatori
d) [ ] Val, Leu, Ile sunt aminoacizi cetoformatori
e) [ ] His, Arg, Pro sunt aminoacizi
cetoformatori
139. Catabolismul aminoacizilor:
a) [x] Arg, His, Pro se includ în ciclul Krebs prin
alfa-cetoglutarat
b) [ ] Tyr şi Phe intră în ciclul Krebs prin alfa-
cetoglutarat
c) [x] Thr, Ile, Met şi Val se includ în ciclul
Krebs prin succinil-CoA
d) [ ] Glu şi Gln intră în ciclul Krebs prin
oxalilacetat
e) [ ] Asp şi Asn intră în ciclul Krebs prin
fumarat
140. La catabolismul aminoacizilor participă
enzimele:
a) [ ] topoizomerazele
b) [ ] acil-CoA-sintetaza
c) [x] transaminazele
d) [x] glutamatdehidrogenaza
e) [ ] acil-CoA-dehidrogenaza b) [x] este vitamină

c) [ ] este coenzimă

141. La catabolismul aminoacizilor participă d) [x] constă din pteridină, acid para-
enzimele: aminobenzoic şi acid glutamic

e) [ ] constă din pteridină, acid para-

aminobenzoic şi glicină
a) [x] mutazele, carboxilazele

b) [ ] hexokinazele
145. Acidul tetrahidrofolic (THF):
c) [x] metiltransferazele

d) [x] decarboxilazele
a) [ ] este vitamină
e) [ ] helicazele
b) [x] este cofactor

c) [ ] participă la carboxilarea aminoacizilor

142. La catabolismul aminoacizilor participă
vitaminele: d) [ ] participă la decarboxilarea aminoacizilor

e) [x] participă la transferul grupărilor cu un

atom de carbon
a) [x] B1, B2, B6

b) [x] acidul nicotinic

146. Acidul tetrahidrofolic (THF):
c) [x] H

d) [ ] A, E
a) [x] participă la metabolismul serinei (Ser) şi
e) [ ] D
al glicinei (Gly)

b) [x Ser + THF ↔ Gly + N5,N10-CH2-THF + H2O

143. Vitamina (1), cofactorul (2) şi reacţia
c) [ ] Gly + THF ↔ Ser + N5,N10-CH2-THF + H2O
chimică (3) catalizată de acest cofactor:
d) [ ] Ser + THF → NH3 + CO2 + N5,N10-CH2-THF

e) [x] Gly + THF → NH3 + CO2 + N5,N10-CH2-THF

a) [ ] vitamina B1 tiaminpirofosfat
alfa-decarboxilarea aminoacizilor

b) [x] vitamina B6 piridoxalfosfat alfa-

decarboxilarea aminoacizilor
147. Acidul tetrahidrofolic (THF):
c) [ ] vitamina B6 piridoxalfosfat
carboxilarea aminoacizilor

d) [x] acid folic tetrahidrofolat a) [x ] participă la metabolismul metioninei

sinteza glicinei din serină
b) [x] homocisteină + N5-metil-THF → Met +
e) [ ] acid folic tetrahidrobiopterină THF
sinteza glicinei din serină
c) [ ] Met + N5-metil-THF → homocisteină + THF

d) [x ] reacţia este catalizată de o

144. Acidul folic: metiltransferază

e) [ ] coenzima metiltransferazei este vitamina

B6
a) [ ] este aminoacid
 a) [ ] acizii graşi pot fi utilizaţi în
gluconeogeneză
148. Acidul tetrahidrofolic (THF) este donator şi
acceptor de grupări: b) [x] glicerolul se transformă în glucoză

c) [ ] surplusul de glucoză nu poate fi convertit

în acizi graşi
a) [ ] acil
d) [x] glicerolul-3-fosfatul se obţine din
b) [x] metil intermediarul glicolizei – dihidroxiaceton-fosfat

c) [ ] amino e) [x] calea pentozo-fosfat de oxidare a

glucozei furnizează NADPH pentru sinteza
d) [x ] metilen acizilor graşi

e) [ ] carboxil

152. Conexiunea metabolismului proteic şi

lipidic:
149. Biotina participă la:

a) [ ] aminoacizii dispensabili pot fi sintetizaţi

a) [ ] carboxilarea glutamatului
din acizi graşi
b) [x] carboxilarea piruvatului, acetil-CoA,
b) [x] surplusul de proteine poate fi convertit în
propionil-CoA
acizi graşi
c) [ ] alfa-decarboxilarea aminoacizilor
c) [x] aminoacizii glucoformatori pot fi utilizaţi
d) [ ] decarboxilarea oxidativă a alfa- pentru sinteza glicerol-3-fosfatului
cetoacizilor
d) [ ] aminoacizii cetoformatori pot fi utilizaţi
e) [ ] decarboxilarea glutamatului pentru sinteza glicerol-3-fosfatului

e) [x] aminoacizii ce se transformă în

intermediari ai ciclului Krebs nu pot fi utilizaţi
150. Conexiunea metabolismului proteic şi pentru sinteza lipidelor
glucidic:

153. Carenţa proteică:

a) [x] majoritatea aminoacizilor sunt
glucoformatori

b) [ ] aminoacizii care se transformă în a) [x] este rezultatul inaniţiei totale sau

intermediari ai cuclului Krebs nu pot fi parţiale
transformaţi în glucoză
b) [x] este rezultatul alimentaţiei proteice
c) [x] aminoacizii care se transformă în piruvat unilaterale (proteine de origine vegetală)
pot genera glucoză
c) [ ] este însoţită de bilanţ azotat pozitiv
d) [ ] glucoza nu poate fi utilizată pentru
d) [x] este însoţită de bilanţ azotat negativ
sinteza aminoacizilor
e) [ ] bilanţul azotat nu este dereglat
e) [x] aminoacizii dispensabili pot fi sintetizaţi
din glucoză

154. Carenţa proteică se caracterizează prin:

151. Conexiunea metabolismului glucidic şi
lipidic:
a) [x] hipoproteinemie
b) [ ] mărirea presiunii osmotice 158. Sinteza fosforibozil-pirofosfatului (PRPP) –
prima reacţie în sinteza nucleotidelor purinice:
c) [x] edeme

d) [x] atrofie musculară

a) [ ] ribozo-5-fosfat + ATP → PRPP + ADP
e) [ ] bilanţ azotat pozitiv
b) [x] ribozo-5-fosfat + ATP → PRPP + AMP

c) [ ] ribozo-5-fosfat + ATP → PRPP + AMP +

155. Digestia nucleoproteinelor: H4P2O7

d) [x] reacţia este catalizată de enzima PRPP-

a) [ ] componenta proteică se scindează
exclusiv în stomac
b) [ ] acizii nucleici se scindează în stomac
sintetaza
e) [x ] PRPP-sintetaza este enzimă alosterică şi
este inhibată de ATP şi GTP

c) [x] acizii nucleici se scindează în intestinul

subţire
d) [x] scindarea acizilor nucleici are loc
preponderent hidrolitic sub acţiunea DNA-zelor
şi RNA-zelor pancreatice
159. Sinteza fosforibozilaminei din fosforibozil-
pirofosfat (PRPP) – a doua reacţie din sinteza
nucleotidelor purinice:

e) [ ] scindarea acizilor nucleici are loc a) [ ] PRPP + Glu → fosforibozilamină + alfa-

preponderent fosforilitic cetoglutarat + H4P2O7

b) [ ] PRPP + Gln → fosforibozilamină + Glu +

AMP + H4P2O7
156. Selectaţi compuşii chimici care participă la
sinteza nucleotidelor purinice: c) [x] PRPP + Gln → fosforibozilamină + Glu +
H4P2O7

d) [x] reacţia este catalizată de enzima

a) [x] ribozo-5-fosfat amidofosforiboziltransferaza

b) [x] glutamina e) [x ]amidofosforiboziltransferaza este enzimă

alosterică şi este inhibată de AMP şi GMP
c) [ ] acidul glutamic

d) [ ] asparagina
160. Inozinmonofosfatul (IMP):
e) [x] acidul aspartic

a) [ ] este intermediar în sinteza nucleotidelor

157. Selectaţi compuşii chimici care participă la
pirimidinice
sinteza nucleotidelor purinice:
b) [x] este intermediar în sinteza nucleotidelor
purinice
a) [x] glicina
c) [x] este precursor în sinteza AMP-lui şi GMP-
b) [ ] alanina lui

c) [x] derivaţii tetrahidrofolatului (THF) d) [ ] este precursor în sinteza UMP-lui şi CMP-

lui
d) [x] CO2
e) [ ] este produsul catabolismului AMP-lui şi
e) [ ] serina GMP-lui
161. Sinteza AMP-lui din inozinmonofosfat b) [ ] AMP activează sinteza proprie
(IMP):
c) [x] AMP inhibă sinteza proprie şi sinteza
inozinmonofosfatului (IMP)

a) [x] are loc prin două reacţii succesive d) [x] GMP inhibă sinteza proprie şi sinteza
IMP-lui
b) [ ] sursă de grupare amino pentru AMP este
glutamina e) [x] ATP este utilizat la sinteza GMP-lui, iar
GTP este utilizat la sinteza AMP-lui
c) [x] sursă de grupare amino pentru AMP este
acidul aspartic

d) [ ] necesită consum de energie sub formă de 165. Reutilizarea bazelor purinice:

ATP

e) [x] procesul este activat de GTP

a) [x] calea majoră este condensarea bazei
purinice cu fosforibozil-pirofosfatul (PRPP)

162. Sinteza GMP-lui din inozinmonofosfat b) [x] PRPP + adenină → AMP + H4P2O7, enzima
(IMP): adenin-fosforibozil-transferaza (APRT)

c) [x] PRPP + guanină → GMP + H4P2O7, enzima

hipoxantin-guanin-fosforibozil-transferaza
a) [x] are loc prin două reacţii succesive (HGPRT)

b) [x] sursă de grupare amino pentru GMP este d) [ ] activitatea înaltă a HGPRT poate cauza
glutamina guta

c) [ ] sursă de grupare amino pentru GMP este e) [ ] HGPRT posedă specificitate absolută de
acidul aspartic substrat

d) [ ] necesită consum de energie sub formă de

GTP
166. Sursele atomilor inelului pirimidinic:
e) [x] procesul este activat de ATP

a) [ ] glicina
163. Reglarea sintezei nucleotidelor purinice:
b) [x] acidul aspartic

c) [ ] derivaţii tetrahidrofolatului (THF)

a) [x] fosforibozil-pirofosfat-sintetaza (PRPP-
sintetaza) este enzimă alosterică d) [x] CO2

b) [x] amidofosforiboziltransferaza este enzimă e) [ ] asparagina

alosterică

c) [ ] AMP şi GMP activează PRPP-sintetaza

167. Sinteza nucleotidelor pirimidinice
d) [ ] ATP şi GTP activează (formarea carbamoilfosfatului):
amidofosforiboziltransferaza

e) [x] nucleotidele adenilice şi guanilice inhibă

enzimele reglatoare a) [ ] pentru sinteza carbamoilfosfatului se
utilizează o moleculă de ATP

b) [ ] sursă de grupare amino pentru

164. Reglarea sintezei nucleotidelor purinice: carbamoilfosfat este amoniacul

c) [x] sursă de grupare amino pentru

carbamoilfosfat este glutamina
a) [ ] GMP activează sinteza proprie
d) [ ] pentru sinteza carbamoilfosfatului se d) [x] OMP → UMP + CO2
utilizează o legătură macroergică
e) [ ] OMP → CMP + CO2
e) [x] carbamoilfosfatul este un compus
macroergic

171. Biosinteza nucleotidelor citidilice:

168. Sinteza nucleotidelor pirimidinice

(formarea carbamoilfosfatului):
a) [x] CTP se sintetizează din UTP

b) [ ] CMP se sintetizează din UMP

a) [x ] HCO3- + Gln + 2ATP + H2O →
carbamoilfosfat + Glu + 2ADP + H3PO4 c) [ ] sursă de grupare amino pentru citozină
este amoniacul liber
b) [ ] HCO3- + NH4+ + 2ATP + H2O →
carbamoilfosfat + 2ADP + H3PO4 d) [x] sursă de grupare amino pentru citozină
este Gln
c) [ ] HCO3- + NH4+ + ATP + H2O →
carbamoilfosfat + ADP + H3PO4 e) [x] sinteza este cuplată cu hidroliza ATP-lui
până la ADP şi H3PO4
d) [x] enzima este carbamoilfosfatsintetaza II
(citoplasmatică)

e) [ ] enzima este carbamoilfosfatsintetaza I 172. Biosinteza dezoxiribonucleotidelor:

(mitocondrială)

a) [x] dezoxiribonucleotidele se formează prin

169. Sinteza nucleotidelor pirimidinice
(selectaţi reacţiile):
a) [ ] carbamoilfosfat + Asp + ATP → N-
carbamoilaspartat + ADP + H3PO4
b) [x] carbamoilfosfat + Asp → N-
carbamoilaspartat + H3PO4
c) [ ] N-carbamoilaspartat + H2O → acid
dihidroorotic
reducerea ribonucleotidelor
b) [ ] iniţial are loc formarea dezoxiribozei din
riboză, care ulterior interacţionează cu baza
azotată corespunzătoare
c) [x] reacţia este catalizată de o reductază
care conţine tioredoxină
d) [x] tioredoxina este o proteină ce conţine 2
grupări -SH
e) [ ] la reducerea tioredoxinei participă FADH2

d) [x] N-carbamoilaspartat → acid dihidroorotic

+ H2O
173. Biosinteza nucleotidelor timidilice:
e) [x] acid dihidroorotic + NAD → acid orotic +
+

NADH+H+
a) [ ] precursorul nucleotidelor timidilice este
UMP
170. Sinteza nucleotidelor pirimidinice
b) [x] precursorul nucleotidelor timidilice este
(selectaţi reacţiile):
dUMP

c) [ ] donator de grupare –CH3 pentru timină

a) [ ] acid orotic + ribozo-5-fosfat →
orotidinmonofosfat (OMP)
b) [x] acid orotic + fosforibozil-pirofosfat
(PRPP) → orotidinmonofosfat (OMP) + H4P2O7
c) [ ] OMP + CO2 → UMP
este S-adenozilmetionina (SAM)
d) [x] donator de grupare –CH3 pentru timină
este N5,N10-CH2-THF (tetrahidrofolat)
e) [x] fluoruracilul inhiba ireversibil
timidilatsintaza
 e) [ ] beta-alanina

174. Biosinteza nucleozid-difosfaţilor (NDP) şi

nucleozid-trifosfaţilor (NTP) din nucleozid-
monofosfaţi (NMP): 178. Catabolismul nucleotidelor purinice
(biosinteza acidului uric):

a) [x] NMP + ATP → NDP + ADP

b) [ ] NMP + ATP → NTP + AMP
c) [x] NDP + ATP → NTP + ADP
d) [x] ADP + H3PO4 → ATP + H2O
e) [ ] AMP + H4P2O7 → ATP + H2O
a) [x] hipoxantina se formează din adenină
b) [ ] hipoxantina se formează din guanină
c) [ ] xantina se oxidează la hipoxantină
d) [x] hipoxantina şi xantina se oxidează la
acid uric sub acţiunea xantinoxidazei

e) [x] acidul uric este un compus greu solubil în

apă
175. Produsul final al catabolismului
nucleotidelor purinice:

179. Guta:

a) [ ] inozina

b) [ ] hipoxantina a) [ ] principala modificare biochimică în gută

este uremia
c) [ ] xantina
b) [x] principala modificare biochimică în gută
d) [x] acidul uric este hiperuricemia

e) [ ] ureea c) [ ] este cauzată de defecte ereditare ale

enzimelor implicate în sinteza ureei

d) [x] este cauzată de defecte ereditare ale

176. Produşii catabolismului uracilului şi al enzimelor implicate în sinteza nucleotidelor
citozinei: purinice

e) [ ] este cauzată de defecte ereditare ale

enzimelor implicate în catabolismul
a) [x] СО2 nucleotidelor purinice

b) [x] NH3

c) [ ] alfa-alanina 180. Selectaţi defectele ereditare care

cauzează guta:
d) [ ] acidul beta-aminoizobutiric

e) [x] beta-alanina
a) [x ] insuficienţa hipoxantin-guanin-
fosforiboziltransferazei (HGPRT)
177. Produşii catabolismului timinei:
b) [x] deficienţa glucozo-6-fosfatazei

c) [ ] activitate înaltă a arginazei

a) [x] СО2
d) [x] activitate înaltă a fosforibozilpirofosfat
b) [x] NH3 (PRPP)-sintetazei

e) [ ] activitate înaltă a xantinoxidazei

c) [ ] alfa-alanina

d) [x] acidul beta-aminoizobutiric

181. Manifestările clinice ale gutei: e) [ ] mioglobina este o proteină oligomeră

a) [x ] artrită gutoasă 185. Hemoglobina (Hb):

b) [ ] xantoame cutanate

c) [x] tofi gutoşi a) [ ] este o proteină tetrameră unită cu un

hem
d) [x] nefrolitiază
b) [x] hemul este format din protoporfirina IX şi
e) [ ] litiază biliară Fe2+

c) [x] HbA (adultă majoră) este alcătuită din 2

lanţuri polipeptidice alfa, 2 lanţuri beta şi din 4
182. Alopurinolul: hemuri

d) [ ] fierul din hem, în procesul activităţii

normale a Hb, îşi schimbă valenţa: Fe2+ ↔ Fe3+
a) [ ] este analog structural al acidului uric
e) [x] hemul se leagă prin intermediul Fe2+ la
b) [x] este analog structural al hipoxantinei
resturile de histidină din componenţa lanţurilor
c) [x] este inhibitor competitiv al alfa şi beta
xantinoxidazei

d) [ ] este inhibitor alosteric al xantinoxidazei

186. Hemoglobina (Hb) participă la:
e) [x] în tratamentul cu alopurinol xantina şi
hipoxantina sunt excretate drept produşi finali
ai purinelor a) [ x] transportul sangvin al O2

b) [x] transportul sangvin al CO2

183. La cromoproteine se referă: c) [ ] reglarea echilibrului fluido-coagulant

d) [ ] transportul sangvin al fierului

a) [ ] nucleoproteinele e) [x] reglarea echilibrului acido-bazic

b) [ ] metaloproteinele

c) [x] flavoproteinele 187. Biosinteza hemului (selectaţi substanţele

necesare):
d) [x] hemoproteinele

e) [ ] fosfoproteinele
a) [ ] glutamina

b) [x] glicina
184. Hemoproteinele:
c) [x] succinil-CoA

d) [x] Fe2+
a) [ ] sunt proteine simple
e) [ ] acidul aspartic
b) [ ] toate hemoproteinele conţin
protoporfirina IX şi Fe2+

c) [x] la hemoproteine se referă hemoglobina 188. Biosinteza hemului (prima reacţie):

şi mioglobina

d) [x] la hemoproteine se referă catalaza,

citocromii, peroxidazele
a) [x] Gly + succinil-CoA → acid delta-
aminolevulinic + HS-CoA + CO2
b) [ ] Gly + succinil-CoA + ATP → acid delta-
aminolevulinic + HS-CoA + CO2 + ADP + H3PO4
c) [x] reacţia este catalizată de delta-
aminolevulinat sintaza
d) [ ] reacţia este catalizată de delta-
aminolevulinat decarboxilaza
e) [x] enzima este reglată prin inducţie-
represie de hem
189. Biosinteza hemului (a doua reacţie):
a) [ ] 2 molecule de acid delta-aminolevulinic
+ATP → porfobilinogen + ADP + H3PO4 + H2O
b) [x] 2 molecule de acid delta-aminolevulinic
→ porfobilinogen + 2 H2O
c) [ ] reacţia este catalizată de porfobilinogen
sintetaza
d) [x] reacţia este catalizată de delta-
aminolevulinat dehidrataza
e) [ ] coenzima este piridoxalfosfatul
190. Biosinteza hemului (transformarea
protoporfirinei IX în hem):
a) [ ] protoporfirina IX + Fe3+ → hem + 2H+
b) [x] protoporfirina IX + Fe2+ → hem + 2H+
c) [x] reacţia este catalizată de enzima
fierochelataza
d) [ ] enzima este activată alosteric de hem
e) [x] deficienţa enzimei conduce la
protoporfirie primară
191. Porfiriile:
a) [ ] porfiriile primare sunt determinate de
deficienţele enzimelor implicate în catabolismul
hemului
b) [x] porfiriile primare sunt determinate de
deficienţele enzimelor implicate în biosinteza
hemului
c) [ ] se mai numesc ictere
d) [x] mai frecvente sunt porfiriile hepatice şi
eritropoietice
e) [ ] porfiriile sunt exclusiv cutanate
192. Catabolismul hemoglobinei (Hb):
a) [ ] începe în eritrocitele intacte
b) [ ] are loc exclusiv în sânge
c) [ ] are loc în toate ţesuturile
d) [x] are loc în celulele sistemului reticulo-
endotelial
e) [x] zilnic se degradează ≈ 6g de Hb
193. Catabolismul hemoglobinei (Hb):
a) [x] succesiunea corectă a transformărilor
este: Hb → verdoglobină → biliverdină →
bilirubină
b) [ ] succesiunea corectă a transformărilor
este: Hb → biliverdină → verdoglobină →
bilirubină
c) [x] reacţiile au loc în celulele sistemului
reticulo-endotelial
d) [ ] reacţiile au loc în hepatocite
e) [ ] reacţiile au loc în sânge
194. Catabolismul hemoglobinei (Hb)
(transformarea Hb în biliverdină):
a) [ ] iniţial are loc detaşarea globinei de la
hem
b) [ ] ulterior are loc oxidarea fierului şi
desfacerea inelului porfinic cu obţinerea
biliverdinei
c) [x] iniţial are loc oxidarea fierului şi
desfacerea inelului porfinic cu obţinerea
verdoglobinei
e) [x] ulterior de la verdoglobină se detaşează
globina şi Fe3+ cu obţinerea biliverdinei
d) [ ] Hb se transformă direct în biliverdină
195. Catabolismul hemoglobinei (Hb)
(transformarea biliverdinei în bilirubină):
a) [ ] are loc în hepatocite
b) [x] are loc în celulele sistemului reticulo-
endotelial
c) [ ] biliverdină + NAD+ → bilirubină +
NADH+H+
e) [x] biliverdină + NADPH+H+ → bilirubină +
NADP+
d) [ ] reacţia este catalizată de biliverdin
dehidrogenaza
196. Bilirubina indirectă:
a) [x] este o substanţă puţin solubilă în apă
b) [ ] circulă în plasmă în stare liberă
c) [x] este transportată de albumine
e) [x] complexul bilirubină-albumină se
numeşte bilirubină liberă
d) [ ] complexul bilirubină-albumină se
numeşte bilirubină conjugată
197. Bilirubina indirectă:
a) [x] este captată din sânge prin intermediul
receptorilor specifici ai hepatocitelor
b) [x] este transportată în microzomi de
ligandine
c) [ ] în microzomi se supune fosforilării pentru
a preveni reîntoarcerea în sânge
e) [x] în microzomi se supune conjugării cu
acidul glucuronic
d) [ ] agent de conjugare este UDP-glucoza
198. Conjugarea bilirubinei:
a) [x] agent de conjugare este UDP-
glucuronatul
b) [x] enzima ce catalizează conjugarea este
UDP-glucuronil-transferaza
c) [ ] în rezultatul conjugării bilirubina devine
mai puţin solubilă
e) [ ] complexul bilirubină-acid glucuronic se
numeşte bilirubină liberă (indirectă)
d) [x] complexul bilirubină-acid glucuronic se
numeşte bilirubină conjugată (directă)
199. Etapele intestinale ale metabolismului
bilirubinei:
a) [x] au loc în ileonul terminal şi în intestinul
gros sub acţiunea enzimelor bacteriilor
intestinale
b) [x] enzima beta-glucuronidaza scindează
resturile de acid glucuronic de la bilirubină
c) [ ] succesiunea transformărilor în intestinul
gros este: bilirubină → stercobilinogen →
urobilinogen
e) [x] succesiunea transformărilor în intestinul
gros este: bilirubină → mezobilirubină →
urobilinogen → stercobilinogen
d) [ ] pigmenţii biliari din intestin nu se
reabsorb în sânge
200. Excreţia renală a pigmenţilor biliari:
a) [ ] urina persoanelor sănătoase nu conţine
pigmenţi biliari
b) [ ] stercobilinogenul urinar este cel
reabsorbit prin vena porta
c) [x] stercobilinogenul urinar este cel
reabsorbit prin venele hemoroidale
e) [x] o parte din urobilinogenul reabsorbit din
intestin în sânge trece în urină
d) [x] bilirubina conjugată poate trece în urină
201. Bilirubina serică:
a) [x] constituie 8,5 – 20,5 μmol/L
b) [x] creşterea concentraţiei bilirubinei serice
se manifestă prin ictere
c) [ ] în condiţii fiziologice în ser predomină
bilirubina conjugată
e) [ ] în condiţii fiziologice în ser este prezentă
exclusiv bilirubina liberă
d) [x] determinarea fracţiilor bilirubinei permite
diagnosticul diferenţial al icterelor
202. Cauzele icterelor:
a) [x] creşterea vitezei de formare a bilirubinei
b) [ ] diminuarea degradării hemoproteinelor
c) [x] scăderea capacităţii de captare a
bilirubinei de către ficat
e) [x] scăderea capacităţii ficatului de a
conjuga bilirubina
d) [ ] mărirea capacităţii ficatului de a conjuga
bilirubina
203. Cauzele icterelor:
a) [x] perturbarea eliminării bilirubinei din
hepatocite în bilă
b) [ ] mărirea capacităţii de captare a
bilirubinei de către ficat
c) [ ] diminuarea sintezei hemoglobinei
d) [x] tulburări extrahepatice ale fluxului biliar
e) [ ] diminuarea formării bilirubinei în celulele
sistemului reticulo-endotelial
204. Icterul neonatal:
a) [x] este determinat de o hemoliză intensă
b) [x] este determinat de o „imaturitate” a
ficatului de a prelua, conjuga şi excreta
bilirubina
c) [ ] creşte preponderent concentraţia
bilirubinei conjugate
d) [x] bilirubina neconjugată trece bariera
hemato-encefalică şi provoacă encefalopatie
toxică
e) [ ] în icterul neonatal fenobarbitalul nu
influenţează metabolizarea bilirubinei
205. Icterul prehepatic:
a) [ ] este determinat de diminuarea capacităţii
de captare a bilirubinei de către ficat
b) [x] este determinat de hemoliza acută şi
hemoliza cronică
c) [ ] în ser se măreşte preponderent
concentraţia bilirubinei conjugate
d) [ ] conjugarea bilirubinei în ficat este
dereglată
e) [x] în ser creşte preponderent cantitatea
bilirubinei libere
206. Icterul hepatic premicrozomial:
a) [x] este specific sindromului Gilbert şi
sindromului Crigler-Najjar I şi II
b) [x] sindromul Crigler-Najjar este cauzat de
deficienţa UDP-glucuronil-transferazei specifice
pentru conjugarea bilirubinei
c) [ ] sindromul Crigler-Najjar este cauzat de o
hemoliză intensă
d) [ ] în sindromul Crigler-Najjar I fenobarbitalul
ameliorează metabolizarea bilirubinei
e) [x] sindromul Gilbert este cauzat de
deficienţa captării bilirubinei de către ficat
 c) [x] este cauzat de stază biliară intrahepatică

207. Icterul hepatic premicrozomial d) [x] este caracteristic sindromului Dubin-

(modificările pigmenţilor biliari): Johnson şi sindromului Rotor

e) [x] sindromul Dubin-Johnson este cauzat de

deficienţa secreţiei bilirubinei conjugate din
a) [x] bilirubina totală – cantitatea crescută hepatocite în capilarele biliare

b) [x] bilirubina liberă – cantitatea crescută

c) [ ] bilirubina conjugată – cantitatea crescută 211. Icterul hepatic postmicrozomial

(modificările pigmenţilor biliari):
d) [ ] pigmenţi biliari în intestin – cantitatea
mărită

e) [ ] pigmenţi biliari în urină – cantitatea a) [ ] bilirubina totală – cantitatea micşorată

mărită
b) [x] bilirubina liberă – cantitatea crescută

c) [x] bilirubina conjugată – cantitatea crescută

208. Icterul hepatic microzomial este
determinat de: d) [ ] pigmenţi biliari în intestin – cantitate
mărită

e) [x] în urină apare bilirubina conjugată

a) [ ] hemolize masive

b) [x] hepatite virale

212. Icterul posthepatic este cauzat de:
c) [x] ciroze hepatice

d) [ ] afecţiuni biliare
a) [ ] hemoliză
e) [x] hepatopatii alcoolice
b) [ ] dereglarea conjugării bilirubinei în
microzomi

209. Icterul hepatic microzomial (modificările c) [ ] stază biliară intrahepatică

pigmenţilor biliari):
d) [x] blocarea parţială sau totală a canalelor
biliare

a) [ ] bilirubina totală – cantitatea micşorată e) [ ] diminuarea capacităţii de captare a

bilirubinei de către ficat
b) [x] bilirubina liberă – cantitatea mărită

c) [x] bilirubina conjugată – cantitatea mărită

213. Icterul posthepatic (modificările
d) [ ] pigmenţi biliari în intestin – cantitatea pigmenţilor biliari):
crescută

e) [x ] în urină apare bilirubina conjugată

a) [ ] bilirubina totală – cantitatea scăzută

b) [ ] bilirubina liberă – cantitatea crescută

210. Icterul hepatic postmicrozomial:
c) [x] bilirubina conjugată – cantitatea crescută

d) [x] pigmenţi biliari în intestin – cantitatea

a) [ ] este determinat de hemoliză scăzută

b) [ ] este cauzat de dereglarea conjugării e) [x] în cazul obstrucţiei complete – lipsa

bilirubinei în microzomi urobilinogenului şi stercobilinogenului în urină
 a) [ ] conţine o moleculă de oxigen (O2)

214. Transportul sangvin al oxigenului (O2): b) [ ] O2 se leagă la Fe3+ al hemului

c) [x] O2 se leagă la Fe2+ al hemului

a) [ ] O2 se transportă preponderent în formă d) [ ] O2 se leagă la partea proteică a

dizolvată hemoglobinei

b) [x] O2 se transportă preponderent în formă e) [ ] O2 se leagă la inelul tetrapirolic al hemului

de oxihemoglobină

c) [ ] metxemoglobina este principala formă de

transport al O2 218. Formele de transport sangvin al dioxidului
de carbon (CO2):
d) [x] O2 se leagă la Fe2+ al hemului

e) [ ] O2 se leagă la subunităţile proteice ale

hemoglobinei a) [x] dizolvat în plasmă

b) [x] carbhemoglobina

215. Factorii ce măresc afinitatea hemoglobinei c) [ ] carboxihemoglobina

(Hb) faţă de oxigen (O2) :
d) [ ] methemoglobina

e) [x] NaHCO3, KHCO3

a) [ ] micşorarea presiunii parţiale a oxigenului
(pO2)

b) [x] mărirea pH-ului 219. Carbhemoglobina:

c) [ ] creşterea temperaturii

d) [x] micşorarea concentraţiei 2,3- a) [ ] este hemoglobina legată cu CO

difosfogliceratului
b) [x] este hemoglobina legată cu CO2
e) [ ] micşorarea concentraţiei 1,3-
c) [ ] ligandul se leagă la Fe2+ al hemului
difosfogliceratului
d) [x] ligandul se leagă la partea proteică a
hemoglobinei
216. Factorii ce scad afinitatea hemoglobinei
e) [ ] ligandul se leagă la inelul tetrapirolic al
(Hb) faţă de oxigen (O2) :
hemului

a) [x] micşorarea presiunii parţiale a

oxigenului (pO2) 220. Formele patologice ale hemoglobinei sunt:

b) [x] micşorarea pH-ului

c) [ ] micşorarea temperaturii a) [ ] oxihemoglobina

d) [x] mărirea concentraţiei 2,3- b) [ ] carbhemoglobina

difosfogliceratului
c) [x] carboxihemoglobina
e) [ ] creşterea concentraţiei 1,3-
d) [x] methemoglobina
difosfogliceratului
e) [ ] deoxihemoglobina

217. Oxihemoglobina:
221. Formele patologice ale hemoglobinei:
 d) [x] KHb + H2CO3 → HHb + KHCO3

a) [x] carboxihemoglobina conţine monooxidul e) [ ] HHb + KHCO3 → KHb + H2CO3

de carbon (CO)

b) [ ] CO posedă afinitate mai scăzută faţă de

hemoglobină, comparativ cu oxigenul 224. Hipoxiile:

c) [x] CO se leagă la Fe2+ din hem

d) [x] methemoglobina conţine Fe3+ a) [x] reprezintă micşorarea conţinutului de

oxigen în ţesuturi
e) [ ] methemoglobina posedă afinitate înaltă
faţă de oxigen b) [ ] reprezintă micşorarea conţinutului de
oxigen în sânge

c) [x] pot fi cauzate de micşorarea presiunii

222. Schimbul de O2 şi CO2 (selectaţi reacţiile parţiale a oxigenului în aerul inspirat
care au loc la nivelul plămânilor):
d) [x] pot fi secundare anemiilor

e) [x] pot fi cauzate de patologii obstructive

a) [x] HHb + O2 → HHbO2 pulmonare

b) [ ] KHb + O2 → KHbO2

c) [x] HHbO2 + KHCO3 → KHbO2 + H2CO3 225. Anemia falciformă (HbS):

d) [ ] KHbO2 + H2CO3 → HHbO2 + KHCO3

e) [x] H2CO3 → CO2 + H2O a) [x] este cauzată de substituţia Glu din
poziţia 6 a lanţului beta al hemoglobinei (Hb)
cu Val

223. Schimbul de O2 şi CO2 (selectaţi reacţiile b) [ ] HbS posedă solubilitate mai înaltă,
care au loc la nivelul ţesuturilor): comparativ cu HbA

c) [x] HbS dezoxigenată precipită uşor,

formând fibre rigide ce deformează eritrocitul
a) [ ] HHbO2 → HHb + O2
d) [ ] anemia falciformă este cauzată de
b) [x] KHbO2 → KHb + O2 diminuarea sintezei Hb

c) [x] CO2 + H2O → H2CO3 e) [x] persoanele heterozigote sunt rezistente

la malarie