Sunteți pe pagina 1din 30
CAPITOLUL II SCRIPTA. CULTURA SPIRITUALA A GETO-DACILOR ASA CUM APARE iN SCRIERILE ANTICE Serierile grecesti, elenistice, romane, romano-bizantine care contin si informatii despre cultura spirituala a geto-dacilor sunt relativ numeroase si de o mare diversitate. Din secolul al V-lea {.e.n. prin Herodot si Hellanicos, pin’ in secolul al VI e.n. la Tordanes, Iucrari de istorie, etnografie, dictionare, opere literare sau filosofice, contin descrieri, comparafii sau numai aluzii, ecouri indepartate, transcrieri comentate sau interpolari nu lipsite de impor- tanta din scrierile predecesorilor. Scrierile din Evul Mediu au deja alte semnificatii $i direct | Istoria geto-dacilor in general si a viefii lor spirituale in special e greu de imaginat fra Istoriile lui Herodot, dar ar fi foarte sAraca fara cele scrise de Strabon, Pomponius Mela, sau Jordans, intre multitudinea aspectelor care-si propune sa le inftiseze o istorie a culturii spirituale si numarul relativ restréns al raspunsurilor sigure care le putem obfine din sursele sorise este o distanta mare, un spatiu larg pentru incercarile de reconstituire, ipotezele nu totdeauna suficient fundamentate sau fantezia excesiva conducind uneori cAtre constructii mai depiirtate de realitatea istorica. Reconstituirea componentei panteonului getic nu-i lipsitt de dificultati, Alaturi de Zalmoxis (Zamolxis), Gebeleizis, mai sunt mentiuni despre Bendis, Mars, Hestia. Caracteristicile divinitati supreme au facut obiectul a numeroase exegeze, atributele ei ‘continuiind a fi controversate. ‘Unele comentarii si consideratii asupra autorilor si credibilitatii surselor sunt exprimate pe parcursul lucrarii dupa cum au fost mentionate $i cuvintele care pot cépata si o alti ‘almacire cu noi implicati. Prin Anexa care cuprinde texte antice traduse, lectorul are posibilitatea unei verificari directe si imediate a afirmatiilor. Evolutia religiei geto-dacice, prezentarea celor mai insemnate momente din desfigurarea cultului, credinfele, organizarea sacerdotala sunt im SILVIU SANIE descrise sau numai mentionate in aceste texte. Cunostinfele generale asupra lumii geto-da- cice, exegeza textelor, comparatismul, progresele din istoria religiilor amplified adeseori valoarea acestor surse,semnificatiile lor. Freeventele trimiteri la textele antice atat la incercArile de conturare a divinitatilor cat si a aspectelor de cult casi pentru sublinierea posibilelor semnificati cultuale a unor materiale atheologice ne-a determinat si considerim mai utili intocmirea tabelelor sintetice cu informatiile asupra zeului suprem si a altor stiri referitoare la zei, culte si credinte. Zeul suprem 1. Numele principalului zeu Cele mai timpurii scrieri prin care este cunoscut numele prineipalului zeu al geto-dacilor dateaza din secolul al V-lea {e.n,, sil insemnarilor continudind cu elemente notabile, utile reconstituirii religiei geto-dacice, pani in secolul al VI-lea e.n. Sunt menfionate uneori, pentru ilustrarea perpetuarii amintirii acestei personalitati divine si unele lucrari din secolele VE-XII e.n. Datoritd originalitatii divinitatii getice asa cum apare in deserierea lui Herodot sia confuziei dani-daci, precum alta data goti-geti, aspecte ale religiei geto-dacilor apart si in serierile epocii medievale si modeme in unele centre ale Europei apusene si nordice. ‘Numele principalului zeu geto-dacic apare in textele antice si feudale timpurii sub formele: a) Salmoxis EGALoEIs gen. EoApset60s pe unele variante ale manuscriselor lui Herodot! si la Herodian?; b) Zalmoxis, Zddyoktc, gen. Zadpsésbos, Platon?, Herodian4, Apuleius’, Diogenes Laertios®, Porphyrios’, Enea din Gaza*, Hesychios din Alexandria?, c) Zamolxis, ZéponEls gen. ZapnEt60s la Hellanicos!, Mnaseas!!, Diodor din Sicilia!?, Strabon!3, Apollonios din Tyana!4, Herodian!S, Lucian din Samosata!®, Origenes!”, 1 Herodot, tori, IV, 94; 95; 1V, 96 (=Fontes, I p.48-50). 2 Herodian, Despre ovtografie, I, 514,25 (=Fontes, I, p.626-621). 3. Platon, Charmides, 156 d (-Fonues, i, p.100-101). 4 Herodian, opcit 3 Apuleius, poli, 26 Fonts, bp 608-609), 7 8 Diogenes Lactios, Despre viele, i (p. 115), VILL, 2(p 397). Porphysios, Via lui Pychagora, 14 (Fontes, p.743). Enea din Gaza, Teofrast sau despre nemurirea sufletelor si ivierea trupurilor, (PG LXXXV, 940), (Fontes, I, p320-321). 9 Hesychios din Alexandria Culegere alfabetica de cuvinte de tot fel ~ Zalmoxis (=Fontes, I, p.390-391). 10 Hellanicos, Phot, Suid, la Zamolxis (ELM, 407, 45) (~Fontes, 1, p.20-21). 11 Maaseas, PHG, IL, p.153 si 155 Fontes i, p.156-157). 12. Diodor din Sicilia, Biblioteca istoria, 1, 94,2 (-Fontes, 1, p-188-189). 13. Strabon, Geografia, VIL, 3, 5, (C.297) “Fontes, I, p-228-329). 14 Riletcher, Epistolographi Gracci, Paris, 1873, epistola XXVIII; F. Lo Cascio, Sulla autenticiti delle epasiole di Apollonio Tianco, Paleto, 1978, p.29; M.Alexianu, in Antchitatea si mostenirea ei spiritual, Retele sesiunii de comunictti ale Societaii de studi clasice din RSR", Iasi, 1980, 275-276. 15 Herodian, opi 16 Lucian din Samosata, Sctul sau oaspetele 1, 15, (~Fontes,,p. 610-611). 17 Origenes, Impotriva hai Colsu, Il, 98/429) (“Fontes lp.714-715). 172