Sunteți pe pagina 1din 2

SFATUL DEGETELOR -Elena Farago

Poezia despre copilărie

Sfatul degetelor

de Elena Farago
Spune degetul cel mare
Către-arătător,
Spune degetul cel mare
- N-am fărâmă de mâncare,
Frate-arătător!

Spune, către mijlociul,


Cel arătător,
Spune-arătătorul: - Frate,
Nu mai sunt deloc bucate,
Și de foame mor!

Se apleacă mijlociul
Către inelar,
Și îi spune-atâta numai:
- Ce e de făcut acuma,
Frate inelar?

Leneș cată inelarul


Către ei, și-apoi,
Cam în silă, le răspunde:
- Ce să faci când nu-i de unde?
Vom răbda și noi!...

Prinde atunci cel mic să strige


Mai isteț ca ei:
- Ce tot plângem și ne frângem?
Hai la muncă să ne strângem
Toți uniți, că nu rămâne
Niciodată fără pâine
Cel ce vrea să și-o câștige,
Frățiorii mei!...

Autoarea adulata de copii (Catelusul schiop, Sfatul degetelor, Motanul pedepsit, Gandacelul, Mos Craciun) se
naste la Barlad, numindu-se Elena Paximade. Era fiica unor greci destul de bogati, veseli si fericiti. Mama nascuse
sapte copii. Dar la varsta de 11 ani, pentru Elena a inceput drama. Mor trei copii, apoi mama si, cand avea 17 ani,
se prapadeste si tata, in bratele ei.
Elena ajunge guvernanta a copiilor lui I. L. Caragiale (si el grec de origine). Citeste cu nesat cartile din biblioteca
scriitorului. Domnisoara de 19 ani, inalta, cu ochi negri, ca ciresele amare, se ocupa de copiii lui Caragiale, Luki
si Tuski. Apoi a devenit ea insasi scriitoare, fiind considerata la inceputul secolului cea mai mare poetesa a vremii
(volumele Versuri, Soapte din umbra, Soaptele amurgului). Elena s-a casatorit cu Francisc Farago (director de
banca la Constanta, apoi la Braila si Craiova, unde se stabilesc). Ca scriitoare, ii va purta numele, desi a semnat
si Fatma. La Craiova, a trait si scris pana la finele vietii (a crescut doi copii). Pentru copiii ei si ai tarii a scris o
multime de volume, intre care: Din traista lui Mos Craciun, Bobocica, Sa nu plangem, Ziarul unui motan, 4 gaze
nazdravane). ...

Poezia ,,Sfatul degetelor” de Elena Farago, face parte din colecția poeziilor scrise de autoare pentru
copii, alături de ,,Cățelușul șchiop, ,,Cloșca”, ,,Bondarul leneș” și altele. Nu este creația Elenei Farago, ci este o
traducere după Jean Aicard, poet francez. Cu toate acestea, statutul ei nu este de simplă culegătoare, ci de
scriitoare, pentru că a dat o formă original acestei creații lirice.
Poezia ,,Sfatul degetelor” de Elena Farago aparține genului liric, acest lucru fiind vizibil din faptul că
autorul își exprimă gândurile și sentimentele în mod direct prin intermediul versurilor, iar textul abundă de figuri
de stil, cea de bază fiind personificarea.
Poezia ilustrează două categorii umane: omul leneș și omul harnic, care muncește temeinic pentru a putea
trăi, a-și satisface nevoile și cerințele fiziologice, în special.
Tema poeziei o reprezintă astfel, cele două categorii umane. Este o temă ce apare des în repertoriul
literaturii pentru copii și în poeziile Elenei Farago.
Titlul sintetizează tema poeziei, ilustrând conversația sfătuitoare pe care o poartă degetele, unde în esență
există două sfaturi: unul este dat de degetul inelar care spune că soluția este să rabzi ,,-Ce să facem când nu-i de
unde?/ Vom râbda și noi!” , iar cel de-al doilea sfat este cel dat de degetul cel mic ,,Hai la muncă să ne strângem!”
.
La nivel compozițional, poezia este segmentată în trei secvențe lirice:
Prima secvență – ilustrează problematica de la care pornește sfatul, contextul în care apare discuția dintre
cele cinci degete ,,Nu mai sunt deloc bucate,/ Și de foame mor.” (strofa 2, versurile 4 și 5).
A doua secvență prezintă sfatul pe care îl dă degetul inelar celorlalte degete ,,Leneș cată inelarul […] -
Ce să faci când nu-i de unde?/ Vom răbda și noi!”. În această secvență este ilustrată categoria omului leneș, cel
care doar așteaptă, dar nu face nimic pentru ceea ce își dorește.
Ultimele versuri creionează mesajul revelator al poeziei, prin sfatul pe care degetul cel mai mic îl dă
fraților săi: ,,-Ce tot plângem și ne frângem?/ Hai la muncă să ne strângem”. În continuare degetul cel mic le
explică faptul că cel care muncește, nu va rămâne niciodată fără hrană.
În poezia ,,Sfatul degetelor” de Elena Farago, degetele sunt caracterizate în mod indirect de către
autoare, fiind măști lirice, reprezentanții unor categorii umane. Deși degetele sunt părți componente ale corpului
omenesc, deci aparțin regnului uman, în această poezie ele sunt însuflețite și au capacitatea de a vorbi. Dacă
primele patru degete ale mâinii, începând de la cel mare, până la inelar, sunt reprezentanții categoriei omului
leneș, neprevăzător, care nu face altceva decât să trăiască de pe o zi pe alta, degetul cel mic, caracterizat și în mod
direct de autoare ,,Mai isteț ca ei”, este reprezentantul acelei categorii de oameni muncitori, care își fac un rost
în viață.
Limbajul este adaptat nivelului de înțelegere al copiilor, poezia fiind dedicată copiilor. Textul este
construit prin dialogul dintre degetele de la o mână.
La nivel stilistic, textul e construit cu ajutorul antitezei și poate fi considerat o alegorie ce are în centru
omul leneș și omul harnic. Versurile ,,Leneș cată inelarul” și ,,Prinde atunci cel mic să strige/Mai isteț ca ei”,
prin epitetele ,,leneș” și ,,isteț”, desemnează tocmai tema alegoriei. La baza textului stă personificarea anunțată
încă din titlu ,,sfatul degetelor”, ele pot să vorbească și să gândească.
La nivel prozodic, versurile au în medie 6-8 silabe, alternând ca lungime pe parcursul textului. La nivel
structural, poezia este împărțită în 5 strofe, primele patru strofe având 5 versuri, iar ultima are 8 versuri.
Concluzionând toate acestea, putem spune că poezia ,,Sfatul degetelor” de Elena Farago, este o poezie
ce sintetizează două tipuri umane, leneșul și omul harnic, prevăzător. Această operă se înacdrează în tema poeziei
pentru copil, încrucât are valențe formativ-educative bine conturate prin intermediul alegoriei ce se stabilește între
cele două categorii umane. Mesajul moral se desprinde din ultimele versuri ale poeziei, acela prin care omul este
sfătuit să muncească pentru a fi în posesia a tot ceea ce are nevoie și își dorește.