Lucrarea elaborati de dr. Gabriela Chivu - prima monografie din literatura juridicd romana avand ca obiect simulatia - se constituie intr-o adevarati pledoarie in favoarea simulatiei, autoarea apreciind, pe buna dreptate, ca institutia juridica pe care a cercetat-o cu pasiune si competenfa este inca viabild si isi justificd mentinerea in continuare in Codul civil, concluzie ce videste o infelegere deplina, izvorata dintr-o disponibilitate sufleteasca fara egal, a nevoii umane dea tine secrete unele conventii. Prof. univ. dr. Mircea Muresan ISBN 973-9350-19-6 oI OPC =e = = = =a Ee = a ea = = (oe lal ra = aa = (= ) Zz ARGONAUTCapitolul I CONSIDERATI INTRODUCTIVE § 1. Definirea notiunii de simulatie 1, Sediul materiel, Prevederile Codului civil in materie de simulatie se reduc Ia un singur articol, de mica intindere, potrivit ciria ,actul secret, care modifica un act public, nu poate avea putere decdt intre partile contractante si succesorii lor universali; un asemenea act nu poate avea nici un efect in contra altor persoane” (art. 1175). Prin acest text, legiuitorul roman de la 1864 prelua integral art. 1321 din Codul civil napoleonian, dar, inspirandu-se si din Codul civil italian, tinea si alature, in mod expres, pirfilor contractante si pe suecesorii lor universali, in calitate de continuatori in drepturi si obligatii ai persoanei defunctului. in ciuda faptului ci are o redactare clara si conci expriménd esenfa institufiei, acest text de lege s-a dovedit insuficient spre a putea rispunde tuturor problemelor ce s-au ivit in practica in legaturi cu actele juridice simulate. in astfel de condifii, instantele judecaitoresti au fost acelea care, fie prin interpretarea art. 1175 C. civ. sau prin raportarea lui la alte articole de lege, fie prin aplicarea principiilor fundamentale ale dreptului civil, au glsit solutiile cele mai juste pentru o seama de situatii ce nu-gi aflau reglementarea direct in cuprinsul art. 1175 C. civ. Contributia pe care jurisprudenta, plecdnd de la art. 1175 C.civ., a adus-o la dezvoltarea institutiei simulafiei mu ar fi fost ins8 Gabriela Chivu posibild fra concursul literaturii de specialitate, destul de bogaté pentru o materie al c&rei unic suport legal il constituie cele trei randuri ale art. 1175 C. civ., pierdute gi ele in capitolul privitor la probe. Valorificand in intregime practica publicata, ca si cea mai mare parte a literaturii roméne in materie, precum si, in mai mica misuri, surse similare franceze, lucrarea de fafi isi propune si prezinte, si analizeze si si completeze teoria simulatiei, prin abordarea atit a aspectelor ce fin direct de simulatie, ct si a celor conexe acesteia, 2. Definirea simulatiei in literatura romana. A defini simulatia nu pare o intreprindere di cil. Cum notiunea in sine nu ofera un cémp prea larg de migcare, rezultatul demersului ficut in acest scop poate fi uneori dezarmant prin simplitatea lui. Literatura roméné veche nici nu s-a preocupat in mod special de definirea simulatiei, ardtdndu-se mai interesat& si-i determine efectele juridice si consecintele de ordin practic cu privire la probatiune. Ea ne permite fnsi, din context, si infelegem perfect despre ce este vorba. $i o face fntr-un mod deloc pretentios, care Iasi impresia c& tot ce se putea spune a fost spus. Astfel, atunci cand se pune problema daci suscesorul trebuie privit ca avand cauzi sau ca tert fafi de efectele unui act anterior incheiat de autorul siu cu referire la dreptul transmis, se ajunge inevitabil si la situatia mai complicati cénd actul autorului instituie o simulatie, adic, .0 minciund, fie c4 raportul creat prin act va fi inexistent in realitate, fie cd i se va fi dat o alt natura juridica decat cea reali, fie cA persoana aritati in act, ca beneficiara sau ca Indatoraté, va fi alta decat persoana cu care autorul a incheiat raportul real, fie, in fine, c& unele clauze din acel act sunt aritate altfel decat Simulatia in teoria si practica dreptului civil 9 sunt in realitate”!, Prin simulatie, aflam din explicafiile care urme: se creeazA doua situafii juridice: una pur aparent& sau mincinoasa si cealalté reala. O alt& sursi din doctrina antebelici ne relevé c& exista simulatie ,cind partile fac o conventie aparenté numai pentru a ascunde o alti conventie reala, diferité, sau chiar numai pentru a ascunde lipsa oric&rei conventii. Actul ascuns, pe care actul aparent are ca scop si-l mascheze, se numeste act secret, iat actul aparent se numeste act simulat sau public™. Cand, dupa rézboi, datorita unor cazuri ivite in practica, s-au relansat discufiile pe marginea acestui subiect, literatura si-a propus s& clarifice mai a acceptirii, in principiu, a ideii ci simulatia poate produce efecte juridice valabile®. Insistndu-se pe respectul voingei reale, ca temei al admiterii i, s-a recurs la 0 formula extrem de concisi, cu usoar’ 4 filosofica, definindu-se simulatia ca ,,divergenfa intenfionat& of intai notiunea, ca premi simutafi rezonant dintre vointa si declararea ei "MLB. Cantacuzino, ELEMENTELE DREPTULUI CIVIL, Edit. Cartea Roménease, Bucuresti, 1921, p. 467. 7 C. Hamangiv, I. Rosetti-Balinescu, Al. Baicoianu, TRATAT DE DREPT CIVIL ROMAN, Eéiie ingrjiti de D. Radescu, vol. Hl, Edit. ALL, Bucuresti, 1997, p. $23. Din respect pentru adevar, preiztim ci notiunea a fost readusi in discufie (pentra prima dati, se pare), in contextul clarficdriinofiunii de tert, ocazie cu care Sa ajuns, in mod firese sila prevederile art. 1175 C. Civ., implicit, la definirea simulate’, prin ‘trimitere la’ alti autori, A se vedea C. A. Diaconu, PRINCIPIUL INOPOZABILITATIL CONTRACTELOR FATA DE TERTI. NOTIUNEA DE ‘TERT. Te2i de doctorat — 1947, Edit. Lumina Lex, Bucuresti, 1999, p. 87. V, Longhin, Neconcordanta constienta dintre vointi si declararea ef in raporturile ereate prin acte juridice, in L.P, nr. 9/1956, p. 1023. In acelasi sens, @ se vedes E. Poenaru, Aspecte din practica noastri judiciara in legituri cu problema simulafiei, in JN. nr. 9/1962, p. 101