Sunteți pe pagina 1din 2

Îngreţoşat de viaţã cretinizantã pe care o ducea şi trezit la realitatea

de un vis, Siddhartha îşi pãrãseşte pur şi simplu fãrã vreo avertizare


traiul pe care-l ducea şi averea şi începe iar sã pribegeascã. În vis
vãzuse cum pasãrea rarã pe care Kamala o ţinea într-o colivie murise
şi el o aruncase în stradă, ceea ce îl speriase îngrozitor pentru cã
avusese senzaţia cã, odată cu acea pasăre moartă, aruncase şi tot ceea
ce avusese mai preţios şi mai bun în el şi se trezise brusc din somn.

Kamala nu e deloc surprinsã la aflarea veştii, deşi ştia cã în ultima


noapte de amor înaintea plecãrii inopinante a lui Siddhartha ea
rãmãsese însãrcinatã. Ea ştie cã Siddhartha nu se va întoarce şi îşi 0a
pe care o ţinea într-o colivie de aur.

Siddhartha ajunge în pãdurea de pe malul fluviului şi se sprijinã de


un trunchi de copac şi, extrem de scârbit de viaţa abrutizantã pe care o
duce, incapabil sã mai gãseasca vreun sens în ceva, vrea sã se înece în
fluviu. În ultima clipã însã aude cum fluviul rãsunã de incantaţia Om,
cuvântul sacru care înseamnã „desãvârşire” şi îşi abandoneazã planul
sinucigaş. Rãpus de obosealã, Siddhartha adoarme. Se trezeşte
vegheat de un cãlugãr, nimeni altul decât vechiul lui prieten Govinda,
care însã nu îl recunoaşte, dar care îi spune cã trecea întâmplãtor pe
acolo cu confraţii lui şi a rãmas din milã sã îl pãzeascã în somn de
jivinele pãdurii. Siddhartha îi spune pe nume şi Govinda e surprins sã
îşi regãseascã prietenul îmbrãcat şi ferchezuit ca un bogãtaş. Govinda
îl întreabã cine e el, Siddhartha, acum şi acesta îi rãspunde cã e un
pribeag, dupã care Govinda pleacã încã nelãmurit de starea actualã a
lui Siddhartha.

Siddhartha se duce sã treacã fluviul cu bacul înapoi în sensul din care


venise în urmã cu zece ani pentru a afla bogãţia materialã şi gustul
tuturor plãcerilor lumeşti alãturi de Kamala. Îl întâlneşte din nou pe
luntraş şi cum nici de aceastã datã nu are bani sã îi plãteascã
traversarea, îl roagã sã îi accepte veşmintele scumpe drept platã.
Brodarul Vasudeva îl recunoaşte şi acceptã rugãmintea lui Siddhartha
de a înnopta din nou în coliba sa şi de a îi deveni ucenic înspre a
învãţa de la el şi de la fluviu. Cei doi devin buni prieteni şi chiar li se
duce faima de înţelepţi.
Uneori veneau oameni sã se împãrtãseaşcã din înțelepciunea lor şi în
loc de maeştri spirituali erau dezamãgiţi sã descopere cã au bãtut
drumul pentru doi nãtângi bãtrâni. La un moment dat se dã vestea cã
Gotama ar fi pe moarte şi grupuri mari de ucenici ai sãi vin sã treacã
fluviul pentru a îi fi alãturi Desãvârşitului în ultimele momente.

Şi Kamala care renunţase la viaţa de curtezanã şi devenise adepta lui


Gotama se porneşte pe jos în acest pelerinaj împreunã cu fiul ei şi al
lui Siddhartha în vârstã de unsprezece ani. Pe malul fluviului adoarme
rãpusã de obosealã şi e muşcatã de un şarpe sub ochii bãiatului care
ţipã atât de tare încât Vasudeva le vine în ajutor şi îi duce în coliba pe
care o împãrţea cu Siddhartha. Acesta o recunoaşte pe Kamala chiar
dacã frumuseţea îi pãlise cu vârsta şi înţelege pe loc cã baiatul e fiul
lui şi cã mama lui va muri.