Sunteți pe pagina 1din 16

«prauat legal.

ANUL XLI - No. 25. * p n m i i m r Duminică 21 IUNIE 1925


2. 2 UNIVERSUL LITERAR

Arta românească la Paris lemente caracteristice. D . G.


Balş a consimţit să întovără­
_ t e N . IORGA şească acest transport, adăogînd
zelului d-lui Drăghiceanu auto­
De Ia publicarea cărţii fran- fundă degenerare, şi supt ra­ ritatea sa ştiinţifică în general
cese despre „Arta Romanească portul desemnurilor şi supt a- recunoscută. Astfel s'au găsit la
1
veche", în 1922, până azi, mul cela al coloritului şi, nu mai pu­ Paris, în Maiu trecut, alături cu
ţămită şi contactului direct, şi ţin, al tehnicii, aceasta se dato­ o colecţie de artă populară, pre-
atît de larg, pe care l-au avut reşte mai mult decît indiferenţei ţioase documente ale vechiului
cu această artă — şi cu natura oficiale: unei adevărate conru- nostru meşteşug în toate ramu­
Incunjurătoare, cadru aşa de co­ peri prin albumuri idioate, pe rile : fresce, icoane, lucrul în
respunzător—cîţiva dintre frun­ care le aprobă lipsa de gust a lemn al catapitesmelor, sculp­
taşii arheologiei bizantine, după îmbogăţiţilor cu hurta. tura în metal a crucilor şi ripi-
congresul din April trecut, cu­ Puteam expune. Puteam s'o delor, ţesătura luxoasă a per­
noştinţa comorilor de frumuseţă facem chiar onorabil. Am fi bi delelor de mormînt şi a veş­
pe care ni l e a lăsat un harnic ruit, sînt sigur, pe atîţia cari se mintelor preoţeşti.
şi înţelegător trecut şi-a făcut cred mai tari ca noi. Fiindcă nu îndată ce acest tesaur a fosi
drum în minţile Apusenilor. e vorba de cantitatea produc revelat criticilor de artă din Pa­
Marea Exposiţie de artă de­ ţiei, nici măcar de o desăvîr- ris, activitatea de secole a po­
corativă din Paris a dat prile­ şire tehnică a ei, în fasa de as­ porului românesc în acest do-
jul ca înseşi operele ieşite din tăzi a acestei arte, cînd proble­ meniu s'a impus atenţiei res­
smeritele inimi binecuvântate ale ma noutăţii pasionează pe toţi, pectuoase a tuturora. S'a sim­
meşterilor de pe vremuri să că­ de suggestii inedite, de îndru­ ţit imediat că aici nu e copia
lătorească spre Apus, ducînd mări cu totul noi. Şi ele pot servilă a Bizantinilor din ulti­
acolo ca o nouă solie a reali- pornt ae la noi. mele timpuri, decalchiarea pro­
sărilor artistice. Faţă de reaua-voinţâ a Sta­ cedeelor obişnuite de călugării
Participarea noastră la Expo tului, Fundaţia Carol a voit să de la Muntele Athos, că în for­
siţia însăşi n'a fost admisă de fim de faţă măcar printr'o ex­ me care par străine trăieşte fi­
un 'guvern preocupat de singu- posiţie de pictură, modernă şi, rea originală a unui popor a-
rilc griji ale Tesanrului. S'a in­ întru cîtva, retrospectivă. In devărat. Niciuna din manifes­
vocat, făţiş, în ţară şi în străi­ cursul visitei sale la Paris, Prin­ taţiile noastre în ultimul timp
nătate, incapacitatea de a pro ţul Carol s'a înţeles în această nu ne-a ridicat mai sus în sti­
duce în acest domeniu. Credin­ privinţă, în primitoarea casă a ma judecătorilor competenţi şi
ţă—dacă totuşi este o credinţă— acelui pictor de mare notorie­ fără părtenire decît această pre-
după mine cu totul greşită. Rar tate care e d. Stoenescu, cu sentare a «bucăţilor alese» din
se poate găsi la o naţie, pană bunul prieten pe care-1 avem vechea noastră trudă pentru fru­
la cel mai sărac om, atîta în­ în domeniul frumuşeţei, d. Fo- mos în domeniul sacru al Bi­
grijire de «decoraţia» propriei cillon. Elocventul profesor de Is­ sericii.
sale locuinţi ca la Romîni şi a toria artelor la Sorbona şî-a a- De aceia am ţinut ca păre­
tîta pricepere în a da acesteia sociat pe Léonce Bénédite, a rile prietenilor noştri francesi să
un aspect bogat, felurit şi sim­ cărui neaşteptată moarte în a- fie înfăţişate aici largului public
patic. Pe cît de păcătoase sînt junul chiar al deschiderii expo- căruia i se adresează această
străzile noastre, strîmbe, strîmte, siţiei de la Jeu de Paume a fost foaie.
murdare, lăsate la disposiţia ori­ o durere pentru noi, şi pe prie­ Dar, odată cu această biru­
cărui barbar, pe atîta ne pri­ tenul şi ginerele acestuia, d. Dé- inţă netăgăduită a datinei na­
cepem a face mici musee din zarrois, directorul uneia din cele
ţionale religioase, s'a petrecut
sălaşurile ndùstre familiare. In doua mai răspîridite reviste de
un fenomen care trebuie să ne
sate, gospodina însăşi e o ma- artă din Franţa.
#
întristeze numai momentan, fi­
estră în domeniul artelor deco­ S'a cerut şi colaborarea Co­ indcă din tristele constatări de
rative. Cîteva întreprinderi, ca a misiei Monumentelor Istorice.
azi poate veni învăţătura pen­
d-lui Mirtoiu din Craiova, dau Acordată fiind bucuros după
tru mini.
o desvoltare originală, în m o ­ luarea garanţiilor necesare, en-
bilă, motivelor populare. Cîm- tusiastul secretar al Comisiunii, Venind după orice altă do*
pulungul bucovinean transpu­ d. Virgil Drăghiceanu, desco­ vadă asămănătoare din partea
nea pe paltinul alb desemnurile peritorul monumentelor de la altui neam, arta noastră istorică
multicolore ale iilor lucrate în Argeş, s'a pus pe lucru ca să ar rămînea imposantă. Nu e a-
lînă şi mărgele. Dacă în in­ ! adune, din colecţia însăşi pe care celaşi cas pentru ' arta actuală.
dustria covoarelor este o pro-{o păzeşte, ca si din biserici, e- Exposiţia românească în a-
cest domeniu vine dimă aceia
" <JNIVERSUL LITERAR 3
a Belgienilor, Polonilor şi Elve­
ţienilor, cari au cu totul altceva Suflet pribeag
de presintat. Mari şcoli de pic­
tură şi de sculptură s'au format Amurg, păstor de vremuri, coboară pe irugă
la aceştialalţi şi sînt cunoscute Şi fulgeră pe cimburi la turmele ae stele
de mult pretutindeni. Artiştii Din cîrja-t ae lumină cu raze de oţele...
noştri cei noi n'au încă putinţa Iar turma speriată pe cimp o ia la fugă
de a celebra suta de ani de Şi oile de aur împresură Bugeagul
cînd s'au desfăcut dintr'un ti­ Pe cînd sub zări Amurgul îşi fulgeră toiagul.Z
pic de veacuri. Cu toată căl­
dura cu care a fost presintat Pe cimp urzeşte luna de-argint albastua-i natră
marele Grigorescu de un dis­ Şi ţese strecătoare din fir de ierburi coapte
tins critic de artă engles, el în­ Să-şi strecure pe cîmpuri pîraiele de lapte...
suşi e un nume cu care cineva Departe, hăt, departe, în noapte cînii latră :
e prea puţin deprins în străi­ Hau-hau—tihnind la lună, urlind sinistru 'n noapk
nătate. Ca şi la Veneţia, la Pa­ Şi, răspunzînd din cîmpuri—hau-hau—ecoul Latră.~
ris nu-şi dau samă privitorii nici
de adevărul impresiilor lui de Cînd Jocul dela stînă în licăriri se stinge,
natură şi de oameni, nici de Iar luna îşi aprinde jăratecul în vatră,—
extrema delicateţă cu care ele Noi ascultăm în noapte cîmpile cum latră...
au fost păstrate. Alţii sînt cu­ Şî-o frica neînţeleasă în suflet se prelinge
noscuţi ca nişte camarazi pari- Şi un por de groază ae spate ne apucă
sieni, de la cari nu se aşteaptă Şi părul supt căciulă se urcă 'n cap măciucă.*
o nouă inspiraţie. Se cunosc in­
fluenţele ce s'au exercitat asu­ O, suflete sălbatic, ce te'nfiori şi tremuri
pra lor, şi se trece mai departe. In noapte la auzul pustiilor cum latră,
Apusul se regăseşte în aceste Au nuţi cunoşti ecoul trecutului din vremnri t

pînze, şi el are numai grija să Pe cînd erai o fiară în peştera ae piatră ?


le claseze în preţuirea sa. Dar sufletul n'aude ! Vrăj.t de pacea multă.
De ce nu s'ar relua legătura Ecou 'n zări cum latră în noapte, et ascultă...
cu ceia ce de la prinuil mo­
ment a cîştigat preţuirea străi­ Şi, adîncit în noaptea misterului din mine,
nătăţii ? De ce nu ar face arta Adulmecînd în suflet pustiul vieţii mele,
de azi un pas în urmă pentru Ascult cum latră 'n mine durerea ca un cline,
ca încă mai puternic să se a- Tihnind—hau-hau—la lună, in nopţile cu stele'
runce înnainte pe calea arătată Privind stingher la stete, cu sufletu-mi-pribeagu
de orice formulă? De ce nu Ascult, ascult în noapte lătratul ei sinistru t

ne-am renaţiondlisa după ce am Si chiuiu de durere, înflorind Bugeagul,—


văzut că alţii nu ni cer ceid Si chiotu-mi snspină diu munţi şi pin la Nistrul...
ce sînt ei înşii ? Ion B u z d u g a n

Expoziţia de arta română putinţă să ne facem o ideie sinte­


tică, aproape justă, despre geniul
ei. Nimic n'ar fi putut să m o în­
dela Paris găduie mai bine dectt expoziţia de
artă românească veche şi modernă,
Cînd eram mici şi ni se arăta pe Răsboiul insă se însărcina să ne de curind organizată in salonul Jeu
o hartă Sud-Estul Europei, zăriam înveţe geografia. de Paume dela Tuileries, o anexă
printre munţi încâlciţi un mozaic a muzeului Luxemburgului.
Şi acum, cînd privim aceiaşi hartă,
de State cu nume pitoreşti, unde vedem o ţară întinsă, bine aşîzată Aşa dar e adevărat ; feluritele
se găsiau chiar „principate". Ca într'un cadru natural solid rotunjit:
elemente etnice, strins unite, cari
adolescenţi, credeam de bună sama România. E nevoie să cunoaştem alcătuiesc in siirşit actuala Româ­
că industria terilor acestora slujia mai bine această veche şi îndepăr­ nie, au un trecut comun, aspira-
cu deosebire să procure din biel- tată tovarăşă a Occidentului latin. ţiuni unitare bine determinate. Le-
şug libretiştilor prinţi încălţaţi cu Dacă nu putem pretinde să ştim au exprimat prin arta lor, pe care
cisme roşcate, în cap cu căciuli de cultura noastră, aproape exclusiv
bine feluritele nenorociri, jocul re­
astrahan cu pene, încinşi cu iata­ voltelor fericite şi al apăsărilor latină, n'a cnnoscut-o pană astăzi.
gane turceşti pe care erau încrus­ tn imtătoare, cărora în decursul *
tate inscripţii creştine, duelişti ex ve I ilor ea li-a fost cînd eroina, Arta aceasta piezintă un carac­
celenţi şi dănţuitori fermecători. cînd victima, cel рщіп ne stă in ter tradiţional şi cu deosebire vioiu,
4 4

a ş a de răzvrătit la influenţele este­ falange, acea lîncezeală îngrijitoare


tice d e origină păgînă, încît ne si­ şi maiestoasă uitată la p n n ţ ' i n o ş ­
leşte să ni revizuim convingerile tri din Occident de!a d e c a d e n ţ a
p e care le căpătasem aşa de uşor. Carolingienilor, o r e g ă s ' r n aici încă
R e i e s e mai intiiu din această ex- nouă, pe cită v r e m e Primaticcjo
posiţie atît de b o g a t ă în învăţă­ stă s ă cadă la Fontainebleau.
m i n t e că noi c u n o a ş t e m foarte r ă u A c e s t e p e r s o n a g i i rigide şi în­
descendenţa, ramificaţiile infinite ale coronate, aceşti sfinţi războinici în-
artei creştine ieşite din Bizanţ. D e s ­ zăuaţi ca legionarii unui A e t i u s ,
p r e ea ştim numai din vechime, de chipurile acestea cu t r ă s ă t u r i g r a ­
p e v r e m e a lui W i n c k e l m a n n şi a vate, cu cărnuri ca afumate în că­
lui Q u a t r e m è r e de Q u i n c y . delniţă, cu ochii măriţi şi cerniţi ca
R e n a ş t e r e a , această d e ş t e p t a r e a de grijile unui A p o c a l i p s t ă r ă stîr-
curiozităţilor arheologice, a trezit şit au un stil, un fel de î n a r i p a r e
în O c c i d e n t u l n o s t r * amintirile a- ascuţită şi teribilă. N u iau d r e p t
celei v r î s t e de a u r c a r e fu pacea pildă decît pe acel p r e a frumos şi
r o m a n ă . S t r ă m o ş i i noştri din seco­ g î n d i t o r A r h a n g h e l Mihail, cu pla­
lul al X V I - l e a au oropsit dintr'o toşa iui ca tăcută din pene şi, pe-
d a t ă goticul, împins poate pe vechi d e d e s u p t u l aripelor, mantia s t r i m t ă
o b i r ş n a u t o h t o n e de-a l u n g u l dări- c a r e se îndoaie şi se fringe în zig­
m ă t u r i l o r Imperiului, ale Imperiu­ z a g u r i de fulgere.
lui fericit, t u t e l a r provinciilor, zi­ A d e s e a simţul oribilului mînà*
ditor, constructor de d r u m u r i largi, pe artist cătră r e p r e z e n t ă r i şi m a i
g e n e r a t o r d e încrederi. D e l à P a r ­ arbitrare. O tăiere a capului lui
t h e n o n la şcoala din P e r g a m , delà
Sf. Ion Botezătorul, p r o v e n i n d delà
templul lui A u g u s t la arcul de
m ă n ă s t i r e a Văcăreşti şi care este
triumf al lui Septimiu S e v e r , delà
datată din 1722 (un an d u p ă m o a r ­
m a r e l e templu delà Baalbek la P a l ­
tea lui W a t t e a u !), face din sfînt un
ladio, delà Palladio la m a r e l e palat
m o n s t r u î n s p ă i m î n t ă t o r şi v r e d n i c
din C h a m p s É l y s é e s , g ă s i m o con­ Scaun cu spătar „furcă". de m i l ă : supt pielea v e r z u i e a spi­
tinuitate de tradiţie, c a r e p o s t e fi Desemn Miertoiu.
considerată, d u p ă dispoziţie, ca nării apar, înmulţite in afara ori­
splendidă sau ca netrebnică. cărui a d e v ă r anatomic, cercurile
coastelor şi metaniile v e r t e b r e l o r ,
D u p ă pilda Aticilor, din cari ni-a s u m p t u o a s e l e ieşituri pe c a r e s e aşa cum au morţii îmbălsămaţi, d a r
plăcut să facem cei m a i preţioşi i m p r i m ă placa de a r g i n t aurit a nu descarnaţi, ce se văd în dantu­
s t r ă m o ş i ai noştri, noi n u m i m bar­ icoanelor, veţi g ă s i p r i n t r e pătră­ rile m a c a b r e ale secolului al XV-Jea
b a r tot ceia ce nu p r i m e ş t e să se ţelele ţintuite, r o m b u r i l e sau frun­ la noi. In fundul panoului, un soiu
s u p u n ă acestei păreri, şi-1 neso­ zele bizantine un fel de ornamen­ de muscă cu aripi r o t u n d e făcute
cotim. taţie c a r e aduce cu mătă şurile cu­ d i n t r ' u n relief în a r g i n t in formă
N e d r e a p t ă naivitate. L ă u d ă m la s u t e veneţiene. A c e a s t a e toata de potcoavă. E capul sfintului ofe­
noi atita s u p u n e r e şi r i d e m O r i e n ­ concesia la a p o r t u l occidental. U n rit fiicei lui Ierodiadei şi c a r e e
tul apropiat pînă la sfirşitul s e c o ­ savant foarte specializat în această nelipsit de n i m b . Chipurile călăilor
lului al XVIIl-lea (într'o epocă în chestie ar descoperi pe ici p e colo au o slăbiciune nervoasă, o m u s ­
c a r e d e altmintrelea stilul n o s t r u influenţe sîrbeşti sau turceşti, ori c u l a t u r ă c o n v u l s i v ă ca la Sjgno>-
L u d o v i c al X V I - l e a nu se h r ă n i a venite din F a n a r cu acea minu­ relli.
decît din anticul latin) caracteris­ n a t ă şi mercantilă aristocraţie dé
ticile adînc s ă p a t e ale întreitei ei Greci „ieşită"—spune d. A n d r é Fo- Preţioasele lucrări făcute din
obirşii, creştină, asiatică şi bizan­ cillon în r e m a r c a b i l a sa p r e t a t ă la stofe, din mătasă, din fir de a u r şi
tină ? catalog—„din acel ciudat g h e t t o e- de argint, n'au mai puţină finejă
N ' a r fi mai b i n e s ă c o n s t a t ă m că lenic din Constantinopol, Levantini tragică.
regiuni imense au construit, au bro­ de finanţa, copiind în curţile lor S e poate v e d e a o p e r d e a de mor-
dat, au z u g r ă v i t opere ale c ă r o r strimte ierarhia c o m p l e x ă a Impe­ mint în mătasă roşie din 1476;
v a r i a ţ i u m nu iese dintr'o restrinsă riului bizantin, al c ă r o r continua­ portretul D o a m n e i Maria din Mam
g a m ă ; că un î n t r e g idealism, foarte tori li place să s e c r e a d ă . " g o p , soţia lui Ştefan c e l - M a r e . Um­
particular, le-a călăuzit p e o cale Şi, totuşi, v o m fi uimiţi cu deo­ flătura lividă a acestui chip cu ochii
uimitor d e constantă şi că a sosit sebire de omogeneitatea a n s a m b l u ­ închişi, indicaţi numai prin s e m i ­
v r e m e a s ă v e d e m în Bizanţ, ca şi lui, de acel aier de familie care-1 cercul pleoapelor, cu nasul r e d u s ,
în P a r t h e n o n , un isvor m i n u n a t de împodobeşte ş w -ntruchipează. cu g u r a mică şi gâlcevitoare, s p u n e
î m b i e l ş u g a t şi de g u s t o s , la c a r e Acele m a r i fre sce din secolul al toată măreţia realistă, t o t d e o d a t ă
s e a d a p ă chiar şi astăzi u r i a ş e t r u ­ X V I - l e a c a r e ni arată p e V o d ă m a c a b r ă şi cu d e s ă v i r ş i r e S m e r i t ă
p u r i etnice. Mircea-cel-Bătrin, pe Sf. Iacob al a i n m o r m i n t ă r i l o r regeşti. P r i n t r ' o
V o m g ă s i în această expoziţie Persiei, pe Sf. Nestor şi c a r e p r o ­ întîmplare patetică, mătasa c a r e
mobilă liturgică, icoane datînd delà vin din biserica episcopală delà forma chipul s'a zbircit pe ici pe
stirşitul secolului al X V I I I lea şi A r g e ş , sînt plme de o poésie înnăl- colo şi, supt pielea aceasta crăpată,
începutul celui de al X I X - l e a , care ţătoare şi înfrigurată, splendid ac­ fondul de m ă t a s ă roşie a p a r e în
au p ă s t r a t un e x t r a o r d i n a r caracter centuată. P a r c ' a r fi figurile de pe lungi despicături purpurn*, ce par
de a r h a i s m . nişte e n o r m e cărţi de joc. Acele să ni arate, începătoare, g r o z a v e l e
Cite odată, în o r n a m e n t a ţ i a ple­ picioare lungi încălţate, acele de­ m Hmorfoze ale mormintului.
torică a u n o r broderii, p r i n t r e g e t e stilizate, numai c u r b e şi fără Mai uimitoare încă sunt p e r d e -
UNIVERSUL LITERAR 5.

iele aşternute peste sarcofagele da- Dar să reluăm vechile noastre seau, Diaz şi se sfirşeşte în acea
tind din secolui al XVIII-iea, unde, manuale de bacalaureat. Lovitura ţarină romanească căreia i-a adorat
printre largi semne ideografice ară- de trăsnet delà 1848 se aude pană pururea simpla şi dulcea frumuseţă.
tind puterile personagiului pe care-1 în fundul Europei. La semnalul a- Alături de el, Andreescu du:e
încun)ură, se desprmde silueta cu cesta, Vodă Cuza se foloseşte o viaţă şi dovedeşte un talent oare­
tendinţe realiste a aceluia ce doarme de o tresărire a conştiinţei naţio­ cum paralele. Ei au stră'ucin vii
supt această Splendoare brodată. nale româneşti şi înfăptuieşte uni­ şi nuanţate în reprezentarea flori­
Cea mai extraordinară din aceste rea Principatelor Moldovei şi Mun­ lor, a ţărancelor, a liniştitelor co­
perdele este aceea care arată pe teniei. Atunci artişti români ca Teo­ libe. Dulceaţa rasei lor raţionaliste,
Vodă Ieremia M o v i l ă . E n o r m , dor Aman au venit in Franţa şi ale carii cîntece cinstesc mai mult
facturat ca un obuz de tun scurt, şi-au asimilat libertăţile artei noas­ dragostea şi pe April decît cioc­
se prezintă aproape din faţă în tre occidentale. Pictori delà noi le nitul armelor sau mîndria răzbu­
mantia lui înţepenită rebrodată cu jalonase calea în sens invers : Lio- nărilor, îi pecetluieşte pe de-a în­
frumoase motive florale; mina ri­ tard in secolul al XVIII-lea, dar tregul. Grigorescu a murit în 1907;
dică puţin sabia cu garda tătărească; mai cu samă in 1837 Raffet, în mai toată opera lui, evacuată în
o extraordinară căciulă de blană cursul „Călătoriei sale în Rusia me­ vremea răshoiului la Moscova, se
cu un preţios surguciu in faţă, prins ridională" publicată de Gihaut; poate vedea astăzi, dar nu în Ro­
cu o copcă cu piatră ca rubinul, Michel Bouquet, al cărui „Album mânia. Impresionismul propnu-zis,
pleacă ascuţită de-asupra unui Valaque" a fost litografiat de Ci- acela al lui Claude Monet, n'a in­
obraz gras, virit în greoaia dalma- ceri şi despre care biblioteca din fluenţat pe niciunul din aceşti pic­
tică şi incadiat pînă la ochi de o Cluj conţine—ne arată d. Ioan Can­ tori, la cari trebuie să adăugăm
barbă neagră : desemnul schematic pe Luchian, mort în 1916. Lărgi­
tacuzino în excelentul şi foarte scur­
al picioarelor cu călciiul răsucit, mile de execuţie ale unui T h é o ­
tul studiu ce însoţeşte catalogul—
puternicele contraste ale lividităţi- dore Rousseau, impresionismul mă­
lor şi ale coloraţiunilor strigătoare, crochiuri ; pictorul Dessin, pictorul
Doussau't. gulitor al unui Daubigny unit cu
arabescul basilicelor, al arborilor sensibilitatea mai intelectuală a lui
al florilor împrăştiate în jurul a- Teodor Aman, care fu elevul lui
Drolling si al lui Picot, aceşti da- Millet, conveniau prea mult senti­
cestei uimitoare siluete îi dau un
vidieni întîrziaţi, făcu frumoase por­ mentului şi gustului lor natural.
aspect minunat modern, s'ar zice
al unui Matisse datind dm 1905 şi trete în care se ghiceşte parcă in­ Şi printre cei în viaţă vom găsi
mai evocă şi alte nume. fluenţa lui Courbet, dar mai cu însemnători dibaci de tipuri popu­
samă a Iui Couture şi chiar a lui lare ca Steriade, portretişti subtili
In cele citeva pagini ale prefeţei Ricard, acest mediteranian nostal­ şi fermecători ca Stoeuescu, a cărui
Sale aşa de poetice şi de savante, gic. Aman e reprezentat in această tehnică ne pare destul de apro­
d. Henri Focillon spune : „Pe u- expoziţie printr'un mare portret în piată de aceia ce întrebuinţează
merii auriţi ai lui Ieremia Movilă, care se răsfaţă romantismul oficial acel încîntător pictor slav ce se nu­
pe statuia sa de aur, în poleiala al gravului şi frumosului lui chip. meşte Olga de Boznanski ; un fel
cadrului preţios, apare un chip ca Pe urmă iată-1 pe Gngorescu, a că­ de idealism dezolat la Toniţa, al
al lut Cranach, un soiu de Frédé­ rui viaţă începe ca aceia a unui Fra cărui „vagabond" prezintă o scriere
ric Magnanimul de pe plaiurile Angelico al Carpaţilor, se continuă analitică, desprinsă, în care se ghi­
Moldovei, puternic, îndesat, cu bar­ la Barbjzon lingă Millet, Rous- ceşte ca alipită o inspiraţie foarte
ba neagră, de o izbitoare frumu- locală, amintiri poate de fresce ro­
seţă. mâneşti de prin secolul al XV-lea ;
* o inteligentă adaptare de pilde c é -
zanniene în natura moartă a lui
Afla-vom oare printre actualele Teodorescu Sion ; în sfârşit schiţe
lucrări ale României continuarea foarte originale, după tipuri popu­
acelei arte mistice şi sonore, a a- lare, în lumini savant neutre, în
celui realism de impresiune aşa de care siluetele împrumută o mare
grav şi cu toate acestea aşa de pi­ valoare de caracter, de Iser.
toresc ? Da, in lucrările populare,
în acele broderii delicate unde ri­ Printre sculpturi, trebuie văzut
goarea geometrică a motivelor e „capul de femeie" al lui Căjinescu
iudulcită de armonioasa simplici­ (mort de curind), al cărui carac­
tate a tonurilor şi a mateiialului ter poetic şi pasionat poarta de
întrebuinţat Unele din aceste că­ minune pecetea rasei sale ; „bustul
meşi ce se pot vedea în cele două de fată" de Inna Codreanu, în care
vitnne din prima sală, făcute din am crezut că gâcim influenta lui
in trainic, dar candid şi fără greş, Brâncuş. cel mai inspirat poate din
au un farmec nesfirşit, te tac să sculptorii zişi cubişti, Român dacă
gândeşti ia savoarea pinii calde, îţi nu mă 'nşel, şi pe care sînt foarte
evocă veselele cîntece ale fetelor. surprins că nu-l văd aici ; „Cen­
Da, in rusticitatea aleasă a cera­ taurul şi Herculele" lui Jalea, în
micelor. Nu, in pictura propriu-zisă. care amintirea lui Rodin modificat
Acolo nu există prelungire, nici în unele manifestări de exemplul
tranziţie intre arta făcătorilor de actual al lui Bourdelle îmi pare
icoane, fideii pană la 1850 tradiţii­ cam prea vizibil.
lor ce am enunţat, zugrăvite abia Neavind să dărîme la ei niciun
'n secolul al ХѴШ ea cu o uşoară fel de academism oficial, artiştii
influenţa italiana in felul lui Carlo
Divan. români n'au avut acele mânii reac­
Duicu
Desemn Mirtoiu, tive din care au născut la noi săi»
6. UNIVERSUL LITERAR

batecii din 1905 şi unii din cubişii lor, artiştii români rămîn, in afară puţin stabilit că mişcarea pictori-
noştri, Arta ior incîntatoare şi po­ de orice, in iradiţia îndrăgit naţio cească modernă s'a născul de-abia
tolită rămine cred ncioasă repre­ nalista care lace din ei una din de ieri de-alaltăîeri şi că a evoluat
zentării mai ales obiective a unei ramurile cele mai seducătoare şi cu o repeziciune Buiprlnzătoare.
naturi pline de dulci atracţii şi a mai omogene in familia artistică a Aparenta spontaneitate a acestei
Cărei sevă liniştitoare ţişneşte din Europei. geneze nu poate fi înţeleasă decît
toate aceste opere. In acest chip, R. R. punînd-o în legătură cu înseşi îm­
ca să cinte frumuseţile pămintului (L'Europe nou. elle) prejurările cari au prezidat la re­
naşterea naţională în România.
Către sfîrşitul secolului al XVIII-

Pictura de profesor dr. IOAN


modernă cantacuzino
lea şi prima jumătate al veacului
al XIX-lea s'a produs în ţările ro­
mâne o puternică deşteptare a con­
ştiinţei nationale, — care a dus la
unirea principatelor Muntenia şî
1
Şcoala de pictură românească e de veacurile al XVII-lea şi al XVIII- Moldova sub domnia prinţului Cu-
formaţie recentă. Abia dibuind lea şi împodobesc pronaosul unui zaza în 1859, iar în 1919, ca o con­
spre mijlocul veacului al XIX-lea, mare număr de biserici din Româ­ secinţă a ultimului războiu, la re­
mărginită numaî în decurs de nia ; aceste portrete de o factură constituirea integrală a naţiunii ro­
cincizeci de ani la cîteva rare indi­ frustă şi rigidă sunt mai totdea­ mâneşti într'un singur stat, prin re­
vidualităţi artistice, ca deabîa de una caracterizate printr'un realism venirea la patria muma a Banatu­
vre-o treizeci de ani încoace să asis­ totdeodată grav şi naiv ; elementul lui, Transilvaniei, Bucovinei şi Ba­
tăm la repedea ei înflorire. In evo­ teatral sau melodramatic lipseşte sarabiei. In toate momentele aces­
luţia ei nu se leagă de nici o tradi­ cu desăvîrşîre ; impresia e serioasă tei îndelungate dramei storice, Prun
ţie picturală care să fi existat pe în­ şi directă; dîn grupul compact de ta, prin influenta ei intelectuală şi
suşi pămîntul tării noastre; nici o personagii cari compun ansamblul prin ajutorul ei efectiv, a jucat unul
formulă de şcoală nu î-a prezidat unei opere se desprinde un senti­ din rolurile celemai însemnate. In­
desvoltarea, Aman, Grigorescu şl ment de hotărîtă forţă morală. A- tre 1830 şî 1860, fu o năvalnică re­
Andreescu sunt precursorii şi înte- ceste trăsături elementare exprimă vărsare de nouă vitalitate care s'a
meetorîî unei mişcări •artistice care una . din înfăţişările caracteristice întins în toate domeniile de activi­
dobîndeşte din zi în zi o putere $ 1 ale artei populare româneşti şi nu tate politică, socială, intelectuală şi
o diversitate cît mai mare. trebue de loc să fie pierdute cu ve" estetică; viata profundă a naţiei ro­
înaintea acestei epoci aşa de a- derea, la alcătuirea unui studiu is­ mâne a fost renovată cu desăvârşi­
propiate, arta de a picta nu era ex­ toric Şî psihologic atent al desvol- re şi aceasta într'o scurgere de timp
ercitată în România decît de picto­ tării picturei în România. foarte scurtă- Această întoarcere
rii de icoane Şi decoratorii de bise­ Din toate astea nu rămîne maî exuberantă la viată, urmând unei
rici cari se ţineau de tradiţia bi­
zantină, atinşi însă, cu începere din
secolul al XVIII-lea, de oarecari in­
fluente italîenizate. Intre aceşti ar­
tişti, cea mai mare parte anonimi,
încătuşaţi în expresia artei lor de
severe tradiţii iconografice şi şcoa­
la plastică apărută către 1840> dom­
neşte un hiatus enorm; sunt ca doiţă
lumî deosebite, aproape fără legă­
tură una cu alta. Gîndind, şi ana-
lizînd lucrurile mai de aproape,
am găsi poate în arta acestor vechi
decoratori mai multe legături în­
tre arta lor şi arta succesorilor lor
moderni care să stabilească un
fond de sensibilitate comună. Ală­
turi de înfăţişări de sfînti sau de
scene scoase din cele două Testa­
mente, în care un studiu critic maî
atent ar îngădui fără îndoială di­
ferenţierea feluritelor şcoli şi influ­
ente, e important să notăm în spe­
cial o categorie de compoz'tti ma'
rare şi care reprezintă pentru isto
ria picturii noastre un mare înte
res, este vorba de portretele ctito­
rilor încunjurati de familiile lor
Ele datează uneori din secolul al Mormîntul eruditului Scai igeri delà Verona în stil
XVI-lea, însă mai adesea de prin italo-gotic la 1300.
UNIVERSUL' LITERAR 7.

lungi perioade de asuprire, a fost


însoţită de un pelerinaj în masă
al tinerilor intelectuali români în
Franţa, spre care îi atrăgeau ire­
zistibil de puternice afinităţi de
rassă şi de sensibilitate comună. Şi,
dacă frumoasa şi muzicala pleiadă
de poeţi români cari s'au făcut cân­
tăreţii armonioşi aî acestei renaşte­
ri, s'au nspîrat din vechile comori
legendare şi poetice ale poporului,
adăpmdu-se ca dintr'un îzvor ne­
secat, numai datorită contactului
direct cu arta franceză s'a născut
pictura românească şi s'au format
cei dintâi artişti români. Minune a
actiunei civilizatoare a Franciéi,
care stimulează, subţiază şi înavu­
ţeşte adîncul vieţii individului, ori
de unde ar venî el, fără ca să-i sub.
juge personaJitatea şi nici să-î de­
formeze propria-i originalitate —
pictorii români cari au primit în
Franţa iniţierea artistică şi şi-au afi
nat gustul şi judecta, au ştiut to­
tuşi să păstreze calităţile fireşti cari
dau poporului român fisîonoma lui
proprie. Aceste calităţi aşa de fine.
şi cari în unele privinţe ве apropie
de multe calităţi franceze, se regă­
sesc în cele mai diverse manifes­ Biserica Şcheilor Braşovului. Uşile împărăteşti din paraclisul
taţii ale artei populare în România, din s t â n g a .
fie că e vorba de muzică, de poezie
sau de artă decorativă ; subtilele
broderii lucrate de ţărancele româ­ gostit de fine armonii şi valori de­ mână de către domnul Oprescu,
ne constituesc una din expresiu- licate- Dacă chiar delà naşterea profesor la Facultatea de Utere a
şcoaiei plastice româneşti s'a sta­ universităţii noastre transilvănene.
nîle ce'e mai desăvîrşite ale aces­
tor însuşiri caracteristice ale Popo­ tornicit printre pictorii noştri tra­ Nu ni s'a părut deloc nefolositoa­
diţia să se ducă să studieze în Fran re notarea acestor din urmă fapte ;
rului nostru. In cântecele sau isto­
ta, să maî notăm că, pe dealtă par­ ele constituesc unul din aspectele
risirile sale poetice, cînd pecetlu­
te, cîţi-va artişti francezi au po­ influenţii franceze asupra desvol-
ite de un sentiment de pătrunză­
posit în Romănia, printre anii 1837 tării picturei în România.
toare nostalgie, cînd brodate pe
şi 1860 şî că au lăsat în trecerea Obiceiul să-şi facă portretele, a
o temă umoristică sau drăgălaş
lor prin această ţară amintiri fost introdus în familiile române­
zeflemisitoare, ţăranul român, cînd
cât se poate de Interesante. Raf­ şti, pe la sfîrşitul veacului al
nu cîntă dragostea şi sbuciumăriîe
fet în 1837, Michel Bouquet pu­ XVIIMea; artiştii cărora H se în­
•ei, proslăveşte păduri'e, apele, flo­ ţin mai tîrziu şî în fine Doussault credinţa lucrul acesta erau pictori
rile şi frumuseţa lucrurilor. Ii p a c şi Dessin au lucrat pe aci unul du­ străini, în trecere sau chiar stator­
colorile frumoase, nuante'e fine şi pă altul, lăsîndu-se prinşi de viaţa niciţi în ţară. Liotard poposi şi el
delicate, motivele subtil-geometrice înaltei societăţi bucureştene şî ie­ cîtăva vreme în provinciile dună­
ansamblurile armonioase şi discret şene. rene ; un oarecare număr de por­
rînduite ;. îi plac îdeue clare şi ele­ trete nesemnate, dar care par să fie
In timpul şederii sale în Româ­
ganţa formelor. Accentele războini­ de mîna lui, sunt astăzi proprieta­
nia, Raffet a litografiat cîteva plan­
ce sau cele cari să inspire ura, a- tea familiilor româneşti.
şe admirabile carî fac (parte din
proape că lipsesc din cîntecele sa'e.
Voyage dans la Russie méridiona­ Cei cari mai pictară portrete în
Spiritul său evită prisosul, îi place
le" pubücat la Gihaut; Michel România până la 1848 au fost de
măsura. Operele pictori'or români
Bouquet, în afară de al său „Al­ căpetenie pictori austriaci, aparţii-
nu se puteau lipsi s ă n păstreze o
u
bum valaque",. ale cărui planşe de­ nînd şcoaiei vieneze sau — mai rar
dîră din trăsăturile cele mai deo­ semnate de el fură litografiate de că­ — Levantini de origine constanti-
:
sebite ale sens bilitătîi popu'are- tre Ciceri, a maî lăsat, ca o urmă a nopoHtană. Rosenthal e unul din-
Deci nu-i deloc uimitor, că, în ur­ şederii sale în România o serie de ceî mai cunoscuţi dintre artiştii a~
ma .acestui lucru, pictura de peisaj foarte muHt^desemnuri, $n parte îne parţinînd primei categorii ; Leva-
şî aceea a florilor ţine în şcoala dite, şi păstrate la Biblioteca uni­ dîti, care pîctă numeroase portrete
plastică românească locul cel mai versitară din Cluj ; amintim, pen­ în familiile moldoveneşti, aparţine
de frunte, iar priorul român este tru mai mu'te amănunte, intere- celeî de a doua. Ar fi de făcut un
înainte de toate un colorist îndiă- i sântul studiu publicat în limba ro­ interesant studiu asupra acestor
8. UNIVERSUL LITERAR!

portretfeti străini, imigraţi în Ro­ ne de ,,genre", ţărăneşti, colturi de franceze, ale cărei învăţături le ur­
mânia de prin ţările vecine, pă­ tară, grupuri în parcuri saji gră­ mă şi după întoarcerea lui în Ro­
trunşi din depărtare de influenta lui dini, opere fără mare personalitate mânia; n'a putut niciodată să se
David şî Ingres, şi cari n'au fost în­ în factură, de un colorit în taxe, cu desbere de o oarecare lăture „ima-
totdeauna Hpsiti de talent. toată acea asprime în execuţie, in­ 1
gistă", care, la el, pare mai ales le­
Printre ei nu se văd de loc Ita­ fluenta lui Delacroix şi a Iţi Tho­ gată poate de o lipsă de cultură
lieni, cu toate că aceştia din urmă mas Couture se simte la -4 fiecare generala; arta lui e lipsită de spon­
au călătorit dese ori în Polonia în clipă, sincere însă şi ma| ales taneitate şi în orice caz n'aduce
tot cursul secolului al XVIII-lea, vioaie. Portretele, de o execjitie în nicio ' notă specific românească,
lăsînd în urmă-le numeroase por­ general rece şi minuţioasă, ?nărtu- nici măcar în sentimentul de in­
trete . De asemenea, nu se găsesc rlsesc cu toate acestea un senti­ terpretare, dacă nu în alegerea su­
nume romaneşti; şcoala picturală ment just al fizionomiei individu­ biectelor.
romanească era cu desăvîrşire ine­ lui şi un gust real în rînduiiea ac­ Publicul românesc, atît de simţi­
xistentă în prima jumătate a se­ cesoriilor. tor fată de poezia populară şî de
colului al XlX-lea ; un artist ori­ Câteva din marile compoziţii ale farmecul ei particular care se des­
ginar din Braşov, Lecca, anul lui Aman, foarte îngrijite, pictate prinde din pământul ţării sale, a
dintre primii Români carî, po la tu o nesfîrşită conştiinciozitate şi simţit Şi a recunoscut» dimpotrivă,
1840, a pictat cîteva portrete, cu o exactitate, reproduc credincios u- în Grigorescu pe poetul care a ştiut
artă rudimentară şi de-abia ciopli­ nele scene din istoria contempo­ să cânte sufletul românesc şi să ex­
tă; tot m rîndul acestor rari primi­ rană, aşa de pildă, aceea a şe­ prime, frumuseţa subtilă a peisa-
tivi poate fî trpcut şi Bardasare Pa- dinţei istorice când a fost procla­ giuluî românesc în ceea ce are el
naitescu, Imagist naiv, care a deco­ mată Unirea Principatelor, în 1861; mai pătrunzător, mai adânc, mai
rat cîteva biserici şî a colorat cîteva personagiile cari întră în compozi­ intim. Ca să-1 judeeî pe Grigore­
scene împrumutate dn istoria na­ ţia acestor tablouri sunt portrete scu, care a fost dotat de altfel cu
ţională- Nimic nu anunţa pîn'aci, exact pictate; aceste opere prezintă, cele mai fine şî mai delicate cali­
pentru pictură, vremurile noi cari dîn acest punct de vedere, o valoa­ tăţi de colorist, ca să înţelegi admt.
se pregătesc. Tătărăscu care, tot re documentară foarte mare. raţia entusîastă de care se bucura
cam în epoca ceea, fusese sä stu­ Aman n'a fost un mare pictor; în România nu trebue să se. uite
diere pictura în Italia, aduse oa­ n'a fost chîar totdeauna un bun niciodată punctul de vedere-,pe ca­
recare îndemînare meşteşugărească,' pictor ; a fost însă un artist con­ re l-am enunţat şi care, uneori, le
a decorat maî multe biserici cu vins, ayînd un respect absolut fată scapă puţin criticilor francezi che.
picturi de un gust puternic italie- de arta lui; şî Influenţa sa asupra maţî eă-1 judece pe acest maestru.
nizat Şi fără nici un pic de senti­ destinelor şcoalei plastice româ­ Grigorescu şi Andreescu!
ment religios- neşti a fost considerabilă, dîn însă­ Două nume pe cari istoria pictur
Iată-ne ajunşi în anii cari pre şi pricina acestei seriozităţi ce-o rei în România nu le va despărţi
cedă imediat evenimentele din aducea în . îndepinirea misiunei niciodată ! Şi unul şi altul s'au sim­
184І8; în ţările de limbă românea­ sale. Şi într'adevăr tot el a fost a- ţit irezistibil atraşi către pictura
scă spiritele sunt în fierbere; îm­ cela care,, între anii 1860 şi 1864, a de peisaj- Dotaţi cu o vie sensibil-
bulzeala Românilor către şcolile fondat în Bucureşti Şcoala de Arte tate de colorişti, se întîlniră arnîn-
franceze a început să se producă; Frumoase şi a inaugurat, încă delà doi la Barbizon. unde trăiră ani de
tineri şî arzători patrioţi aduc din început, o tradiţie de relaţii urma­ zile în contact cu maeştrii cart
Franţa, odată cu şpriţul de eman­ te şi azî între noua instituţie şi exercitaseră asupra lor o atracţie
cipare, voinţa de acţiune şî voinţa Şcoala de Arte Frumoase din Pa­ fascinatoare. . ...\
de organizare a libertăţii; provoa" ris. Primul bursier trimis la Pa­ Grigorescu s'a născut în 1838 din.-
că şî dirijează mişcarea măreaţă r i s de către Şcoala lui Aman casă tr'o familie săracă de Ia tară; a de^
delà 1848 pînă la 1859, care a în­ studieze pictura a fost domnul Mi- butat pictînd icoane. La douăzecţ
temeiat România nouă. Exodul a- rea, care s'a consacrat maî tîrziu de ani, cu desăvârşire lipsit de.fi­
cesta al intelectualilor români spre aproape numai pictureî de portre­ alta educaţie pictoricească decât a-
Paris a făcut să iasă la iveală u- te Şi care conduce în momentul de ceea pe care o dobândise dm con­
nele vocatiunî de pictori şi a pecet­ fată la Bucureşti ; şcoala, astăzi în­ templarea operelor religioase ale
luit naşterea şcoalei picturale ro­ floritoare, pe care o inaugura cînd- vechilor ,,zugravi" de biserici, él
maneşti- va ca elev. se închise vreme de treî ani în sin­
Şi seria o deschise Aman, al că­ Aman ne-a lăsat un Oarecare nu­ gurătatea m&năstîreî Agap'a, a că­
rui portret pictat de el însuşi în măr de aqua-forte. Cea maî mare rei capelă o decora, punînd în
1853 figurează în expoziţia noastră. parte dîn ele dovedesc o mare si­ munca aceasta ardoarea şi crezul
• Teodor Aman a lucrat în atelie­ guranţă în desemn şi netăgăduite artistic care, altădată, îi însufeţise
rul luî Drolling şi în cel al lui Pi­ calităţi de portretist cari se manife­ pe vechii maeştri aî picturei reli­
cot, apoî s'a statornicit în Bucu­ stă aci într'un fel mal puternic poa­ gioase în Italia. Retragerea aceasta
reşti, unde foarte numeroasele şi te decît în pictura luî ; unele por­ voluntară a tânărului artist în um-
variatele sale opere pe care le-a trete gravate de către el cu o trăsă­ bra unei mănăstiri, în izolarea dea­
lăsat sunt în mare parte expuse în tură hotărîtă, uşoară şi adesea spiri­ lurilor împădurite ale Moldovei îî
propria lui casă, pe care Statul ro­ tuală, sunt excelente opere care îl adânciră calităţile sale excepţiona­
mân, devenind legatarul pictoru­ aşează pe autorul lor în rîndul ce­ le Ide observaţie şi de sensibilitate.
lui, a transformat-o în muzeul lor bunî aqua-fortişti aî epocei sale- A trăit în bucuria aşa de gravă
Aman; a pictat portrete, scene isto­ In fond, Aman.a fost maî cu sea a creaţiei spontanee. Acest adoles­
rice comandate de către Stat. sce­ mă un elev conştiincios аД scoale] cent neexperimentat, în lumea res-
. tTrflVERSÜE "CITERÁK I
9.

de sensibilitatea poetică a poporu­


lui român. :
In contact cu aceşti maeştri, în
mijlocul vieţii libere de câmp şi de
pădure, sufletul lui Grigorescu s'a
deschis în largul lui; din această
epocă avem delà el o sumedenie de
studii şi tablouri, încântătoare sau
îndrăsneţe, luminişuri, margini de
pădure, păşuni înflorite,, maluri de
ale Senei, pictate liber şi întotdea­
una cu un foarte subtil simţământ!
al valorilor colorate; în aceasta se
constată impede influenţe cari
au avut înrâurire asupra lui şi cari
în unele momente I'au dominat;
rînd pe rind. 'Amintirile lui Corot
şî a lui Diaz apărea în pînzele sale
dar, în mijlocul actîunei domina­
toare a acestor doi maeştri, Grigo­
rescu rămâne el însuşî prin carac­
terul special al luminozităţii şi bo­
găţiei sale- Păşunele semănate cu
flori sau arse de soare iau la el o(
cădură şî mo'eşală de covor orien­
tal, amestecate cu un nu ştiu ce ve­
sel, aerian şi fraged totdeodată..
Dar în curând îl cuprinse nostalgia
de pământul natal; ,,dacă aţi şti" ce
frumoasă e ţara mea !" le spunea
el prietenilor care voiau să-1 reţină*
După câţiva ani petrecuţi în Fran­
Paraclisul din Măgureni. Tîmpla : partea superioară. ţa, Grigorescu s'a întors în Româ­
nia. Aci dădu el ce-a avut mai bun
în sine; trăind retras, solitar, în a~
trînsă a mînăstireî saie, a renovat acestui tânăr artist, îi procură mij­ fară de coterii, o viată simplă şî
plcutra bisericească, a impregnat loacele să Plece în Franţa. gravă, închinată cu desăvârşire cul­
de duioşie omenească figurile sfin­ La douăzeci şi trei de ani Grigo­ tului artei sale, vreme de patruzeci
ţilor şi аДе sfintelor, a înlocuit ri­ rescu a sosit la Paris- După o tre­ de ani, până în ultima zi a vieţii,
gidele figuraţii ale tradiţiei bizan- cere scurtă de tot prin Şcoala de artistul nostru s'a dedat bucuriei
t&ie cu fiinţă de suferinţă şi simţi- Arte Frumoase, însetat de aer, ire­ de a picta-
mînt, după modele luate dintre ţă­ zistibil, minat de pasiunea peisa- Grigorescu a ştiut să exprime cu
ranii şl oamenii simpli în mijlocul giuluî şi de nevoia de a lua contact o rară fericire fizionomia peisaju­
cărora trăia, fără ca vreodată, în lui roman: aspectele ce'e mai felu­
natura, nevoie pe care o desfăşura-
compoziţiile sale nimic teatral sau rite, motivele cele mai nuanţat şi'
se în el viata dusă în singurătăţile
lumesc să vie să turbure seninăta­ cele mai fugitive, pe cari i le ofe­
de la Agapia, curând-curând a pă­
tea stuntămînfcului.care-î inspira. Cu rea ochiului său pămîntul natal au
răsit atelierele şcoalei ca sä evade­
un desemn foarte h otărît şi mlădios fost notate cu dragoste, cu duioşie,
ze în spre pădurea de la Fontaine­
aceste picturi delà Agapia emoţio­ cu hotărţre: intimitatea rîzătoare şi
nează prîn umanitatea lor profun­ bleau unde, delà 1861 până la 1867,
a trăit în intimitatea lui F. Mil'et, dulce a văilor însorite dintre coli­
dă; ele ar fi marcat o dată în evo nele noastre, splendoarea colorată
luţia picturii religioase, dacă picto­ Th- Rousseau, Corot, Diaz şî Ch- 1
Jacque. Viaţa pământului ! Senti­ a toamnelor, pătrunzător rea poezie
rul ar fi stărut pe acest drum; aşa a întinselor cîmpil mlăştinoase,
cum sunt, stabilesc o interesantă mentul acesta atât de profund şi a-
tât de puternic care îsvorăşte cu albeaţa fluturătoare a drumurilor
trăsătură de unire, în persoana lui prăfuite pe cari, sub soarele de va­
Grigorescu, între arta vechilor zu­ străşnicie din frunzişuri de pădure,
din cîmpuri în floare, din ape tăcu" ră, care cu boi merg în pas egal, ca
gravi, cari au decorat bisericile din robîti unei munci seculare, bâl­
Románia şi şcoala peîsagiştilor no­ te, din ogoare mănoase şi din ţarini
inundate de lumină, tot acest pan. ciuri ţărăneşti forfotind de vite şî
ştri moderni, al căror maestru ne­ de oameni boi !a arat. colturi de
contestat a fost Grigorescu. teîsm al naturii cari a impregnat
admirabila pleiadă de peîzaglşti de sate cu colibele ru?t'ce pierdute în
Mihail Kogălnîceanu, unul din­ stepă, margini de păduri în apus
tre oamenii politici cari au, contri­ la Barbîzon, îi convenia de minune
firii lui Grigorescu, şi în special de soare, grupuri de nuci înt.'n-
buit cel mai mult la fomarea Ro- zîndu-şî crengile înfrunzite pe coa­
mânieî noi, a făcut cunoştinţă cu firii lui de român poet, cultul pu­
ste de dea'uri ierboase, ciobani ti­
Grigorescu la mînăstirea Agapia; ternic simţit al lucrurilor apropiate
neri la munte, fete sprintene de la
îtbit de darurile excepţionale ate de pământ fiind totdeauna legate
tară. cu iţniî svelte, cu mişcări mlă-
10. UNIVEKSUL LITERAR

dioase, cu siluetă elegantă, bătrîne frumosul volum, atât de bine do­ „pleiun air", avînd simţul sintetic
torcînd Una răsucită în jurul fusu­ cumentat, pe care îl consacră maes­ al volumelor, al planurilor şi al
lui strămoşesc, toată gingăşia şi toa­ trului român. masselor ; ,,tuşa" lui grasă şi ar­
tă drăgălăşenia ascunsă care se des­ Din nefericire, şi ţinem să stă­ monioasă, tonalităţile sobre şi cal­
prind din lucrurile şi fiinţele lega­ ruim asupra acestui punct, cele câ­ de ale coloritului său, materia bo­
te de pămînt toate, acestea Grigore- teva pânze de ale lui Grîgorescu pe gată şi susţinută a paletei sale îl
scu le-a pictat, a ştiut să le cânte care le cuprinde expoziţia noastră, rânduesc printe artiştii de rassă şî
pe pânză în armonii uşoare, colo­ sunt departe de a fi ce'e mai bune opera lui, hotărît ar fi lăsat urme
rate şi luminoase, evocatoare şi su­ pe care le-a pictat; ele nu dau decît adînci în şcoala plastică romanea­
ggestive, niciodată aspre ; impresio o îdee foarte incompletă şi inexactă scă, dacă nu Tar fi răpus o moarte
nîsmul său, foarte deosebit, e născut de ceea ce a fost acest mare artist timpurie.
dim cel al iui Diaz, transpus însă Mulţi colecţionar^ museete Statu­ Micul tablou expus la Jeu de Pau
în tonalităţile proprii ale peisajului lui înseşi, au crezut că fac bine, în me, şi care reprezintă coşmege'e
românesc, în care atmosfera care vremea ultimului războiu, când unui cătun nenorocit împrăştiate
învăluie obiectele se deosebeşte a- vrăjmaşul înainta pepământul no­ pe marginile unui drum larg şî
dînc de atmosfera mai estompată stru, să asigure păstrarea celor mal prăfuit, sub un cer jos şi pierdut
şi mai puţin vibrantă a regiune! bune tablouri ale lor punându-le spune îndeajuns până la ce punct
Parisului. în depozit la Moscova; şi acolo au acest pictor, atita vreme nesocotit
Grîgorescu n'a fost deloc un por­ rămas de atunci. Avem prea puţină Í poseda sentimentul intim al carac­
tretist în accepţia stabilită a cuvân­ nădejde să le mai vedem vreodată. terelor, al valorilor armonioase şî
tului, cu toate că a posedat un simt Multe alte opere de ale lui Grîgore­ al marei poezii a. spaţiului- Andre­
foarte sigur şi foarte viguros ai fi­ scu, şi din cele mai însemnate, se escu, cu desăvârşire uitat,înecat în
zionomiei individuale, dovadă acel găsesc în România, în Rosesia câ­ reputaţia mereu crescândă a lui
portret, direct şi puternic, al acelui torva mari colecţionari, dintre cari Grigorescu, a fost, ca să zic aşa,
,,garde-champêtre" dela Barbizon, cea mai mare parte au refuzat să regăsit de prea putină vreme şi s'a
care înainte de războiu mai putea se despartă de ele cu prilejul expo­ început să i se dea dreptate talentu­
fi admirat în pinacoteca din Bucu­ ziţiei din Paris. Aceste felurite îm­ lui său, pe care n'a avut timpul să
reşti; i-a mai plăcut adesea să Pic­ prejurări au făcut să nu Putem ni-1 dea întoată măsura lui.
teze, după femei tinere, schite de prezenta azî publicului parisian de Colecţionarii îi caută astăzi ope-
un modelat catifelat Şi ales, de un cât o reunire de tablouri a căror rUe şi domnul Cîoflec a publicat a*
farmec plastic totdeodată discret şi sărăcie relativă nu îngăduie de loc supra lui o lucrare importantă pe
captivant. Silueta femenină ocupa să se reconstituiască fizionomia aşa care o recomandăm celor ce se in­
de altfel în opera lui un loc consi­ de personală a aceluia pe care noi teresează de fizionomia acestui no­
derabil; expoziţia noastră cuprinde stăruim să-1 considerăm ca cel mai bil pictor.
o întreagă serie de frumoase desem mare pictor national al nostru. Grigorescu se găsise aşezat la
nuri în două creioane, adevărate Andreescu, din opera căruia e x ­ confluenta şcoalei romantice cu
desmnurî de pictor, în carî negrul poziţia actuală cuprinde câteva şcoala modernă; el aparţine gene­
profund se uneşte armonios cu ga­ pânze caracteristice, a fost contem­ raţiei de poeţi şi de artişti cari au
ma subtilă de cenuşiu şî care, mai poranul, tovarăşul şi prietenul luî desvăluit sufletul romanesc şi l-au
bine decît orice descriere, vor spu­ Grîgorescu. A început ca profesor slăvit în operele lor. Să nu uităm
ne pînă la ce punct a ştiut să des­ de desemn Ia un liceu dintr'un mic aceasta cînd e vorba să-1 judecăm
prindă gratia plină de cântec a li­ oraş de provincie dîn România; pri pe acest maestru. Impresionismul
niilor şi armonia mişcătoare a ati­ mele sale încercări de pictură, de său delicat excela în evocarea sen­
tudinilor modelelor lui, mai întot­ un meşteşug laborios şî de o mate­ timentului ascuns din lucruri, mai
deauna alese printre tărănciele de rie încă foarte slabă, dovedesc însă mult decît să ne definească reali­
la munte. , un nobil e Şi cinstit temperament tatea lor formală. Inaîntînd în vir-
Grîgorescu a mal fost un admira­ de artist; el ştia să aleagă motivul stă un oarecare romantism mis­
bil pictor de Pori : gama argintată compoziţiilor sale şi să desprindă tic s'a desvoltat în el şl 1-a dus
şî aurită a celor dintîi înfloriri expresia caracteristică a liniilor să ,,idealizeze" unele din persona-
î-a sedus ochiul- A pictat adesea, dintr'un peisaj. gille Iui preferate; să le dea un
cu un simt deosebit de gingaş al In curînd , înfrigurarea să pic­ tip convenţional care a ajuns la
vieţii prlpnăvătlatice, ramuri de teze puse stăpânire întreagă pe el sfîrşit să se apropie de o ^ima­
măr sau de cireş, împrăştiind în şi И sili să evadeze din mediul me­ gerie" sentimentală ; pastorii luî
Jurul lor zăpada trandafirie a peta­ diocru în care îşi înăbuşia talen­ egendarî, ţărancele lui gingaşe
lelor. !
tul; a fost prins şi el de mişcarea ale căror siluete le-a supţiat şi le-a
Acesta a fost pictorul Grîgorescu. irezistibilă care mâna spre Franţa lungit peste măsură, l-au dus la un
À murit în 1907. Retras în mode­ pe tinerii români din vremea lui; fel de naţionalism literar care n'a
1

stul său atelier din Câmpîna, a alături de Grigorescu, lucrează fost totdeauna de prea bună cali -
continuat să picteze pîn& la sfîrşlt, câtăva vreme în atmosfera roditoa­ tate şi care a slăbit grozav calita­
deşi îşi pierduse aproape cu desă­ re a şcoalei de la Barbîzon. Diaz şî tea artei lui. Ochul lui îmbătrînit
vârşire vederea, infirmitate d ecare Théodore Rousseau exercită asupra n'a maî putut să prindă valorile,
m
se resîmţîră crud ultimele sale pro- lui influenta cea a î hotărâtoare. alburile lui n'au mai fost armoni­
'ductîunî. A fost o fiinţă admirabilă In contact cu ei, darurile Iui fireşti oase şi au căpătat un ton un'form
plină de bunătate şi de candoare, se desvolară repede şî el nu întâr­ cretos care strică ultimele Iu' pic­
.,un erou al sufletului românesc", zie să dea dovadă unui puternic şi turi.
%şa cum 1-a definit Al. Vlahuţă în original temperament de pictor de Cu Luchian, care a pictat şi el
UNIVERSUL LITER AK . 11.

peisajul câmpenesc al tării sae,


pădurile, cîmpuri înflorite apele
)

si casele rustice, se dechide o fază


nouă pentru pictura romanească,
căreia îi însuf-ă un accent viguros
necesar. Artist puternic îndrăgostit
de arta lui. suflet vibrant ş pasîo-
aat într'un corp plin de suferinţe,
copleşit de boala care 1-a ucis de
tânăr şi luptând totuşi pînă la ca­
păt fără o clipă de codire. Luchian
întrunia în еГ darurile excepţionale
de colorist şi desmnator ; massele
construite sintetic, modelate, plîne
de savoare, dau picturii lui un ca­
racter de soliditate şi de uşurinţă
totdeodată. Acest simţ plastic asa
de remarcabil se uneşte la dînsul
cu calităţi de colorist excepţional de
puternice; materia pastei lui e pre­
ţioasă şi ajunge adeseori pînă la
transparenta şi căldura unor ema-
île translucide; alburile lui de fil­
deş sau lăptoase, verdele lui mat
nuanţat la infinît, care cită Pe pîn-
ză, albastrurile lui cenuşii, o în*
treagă polifonie subtilă şi logic scri­
să în care tîşnesc ici-colo cîteva ac­ Biserica Şcheilor Braşovului. - Ferecaturi de Evanghelii.
cente viguroase, dau pînzelor lui
o putere şi o blîndetă captivantă.
E pictor în toată accepţia cuvîntu- de astăzi ale picturei din Romănia. ne şi eleganta formelor; îi pùace să
lui ; fie că pictează florî, fie că mo­ Sînt abia treizeci de ani, de atunci puie pe pînză înfăţişarea fiinţelor
delează un portret ori valuri de şi numărul artiştilor cari consti­ sau a peisagiilor pe care le vede în
teren, fie că evocă intimitatea me­ tuiau şcoala romămnească se redu­ preajma luî ; are prea putină încli­
lancolică a vechilor ziduri patinate cea la cîtiva; asistăm astăzi la des- nare spre simbol ori spre formule
de vremuri ori farmecul tăcut al voltarea unei arte care răspunde alegorice • îî sunt dragi ideile Um-
unei case străvechi cu treptele nă­ aşa de bine silmtuluî înăscut de pezi ; e un realist. Ca îsuşî poporul
pădite de iarbă, mereu aceeaş jus- culoare şî de decoraţie, aflat la po­ român e peisagist şi fizonomist
tetă de accent, aceeaş siguranţă a porul romanesc. Dar, pentru ca a- înainte de toate ; peisajul, pictura
modelajului, aceeaş soliditate a cest gust firesc să ia fiinţă şi să de flori, portretul constituesc ma­
materiei. dea naştere unei mişcări artistice teria preferată a artei lui ; contra
Dragosfiei de tonuri frumoase de oarecare însemnătate, era nece­ artiştilor poloni sau ungur^ se
puse cu ,,tuşă" francă energică şi sar ca viata socială în România să simte prea puţin atras spre mari
din plin fisonomia morală a mo- se constitue în toată complexitatea compoziţii istorice ori vaste su­
surii şi al echilibrului. Avem delà ei de azi ; aceasta a fost opera re- biecte legendare, pe care istoria na­
dînsul portrete frumoase în care naşterei naţionale. ţională ar putea totuşi să i le dea
soliditatea liniilor lasă să străbată E interesant să constatăm pînă la din belşug ; pitorescul familiar ii
din plin fisionomia momrală o mo­ ce punct s'a răspîndit gustul de pic convine mai de grabă. Poate că la
delului. Studiile lui de flori sunt tură în publicul romanesc în foarte această îndepărtare de „marea pic­
din cele mai frumoase. A pictat a- putini ani ; dacă vom judeca după tură" contribue şi lipsa uneî tra-
quarele delicate şi m numeroasele numărul mereu în creştere de co­ diti scolastice.
lui peisaje desenate în două creioa­ lecţii, expoziţii particulare, saloane Anume curente moderne n'au a-
ne se găsesc calităţile de coloare anuale, pubücatü de artă, mono­ vut nici o înfuentă asupra pictori­
şi de intimitate emoţionantă care-i grafii de pictori luxos editate, sigur lor noştrî. Dacă impresionismul lui
caracteriza pictura. că ne găsim în fata unei manifes­ Grigorescu care a fost acela al maî
Monografia frumoasă pe care a taţii noi, bogate, foarte tinereşti şi anitu pictori din şcoala delà Bar-
Rcos-o domnul Cioflec asupra lui foarte însufleţite a vietiî artistice multor pictori din şcoala delà Вач*-
Luchian va da putinţă cititorului în România ; din clîpa aceea şcoala nîca curentă a multor artişti de-aî
să întrevadă întinderea şi diversi­ asta abia născută dă la iveală o noştri, impresionismul lui Claude
tatea operei acestui pictor pe care foarte mare diversitate de tendinţe; Monet n'a avut aproape nici o in­
D moarte prea timpurie 1-a răpit ar ea mărturiseşte de asemenea oare­ fluentă asupra şcoui romaneşti. Nu
tei romaneşti. care calităţi proprii eî şi care o de­ avem nici un reprezentant a lui, şî
Sî iată-ne ajunşi Ia capătul aces­ osebesc de mişcările a sămănătore aceasta e un lucru destul de greu
tei schite istorice la care nu maî care se observă la naţiile vecine. de explicat, Dînpotrivă observăm
avem de adăoerat decît cîteva ob­ Pictorul român înainte de toate la tinerii noştri pictori un curent
servaţii scurte asupra tendinţelor. este un colorist; îl plac nuanţele fi­ din ce în ce mai accentuat care-î
12. UNIVERSUL LITERAR

'duce spre estetica nouă a picturei aceea că, nefünd cazuri să reacţio­ pragul ftumoasei expoziţii nu va
europene şi mai cu «eamă a p.c- neze împotriva tradiţiilor de-Şcoală putea să nu evoce memoria ace­
turei franceze: exprimarea mai sin­ de-oparte şi contra unui impresio­ luia care a fost la Paris cel mai
tetică a obiectelor prin simplifica­ nism tiranic de altă-parte, necesi­ devotat propagandist al „şcoalelor
rea liniilor; o definire mai severă a tatea acestei mişcări anarhice a fost străine" şi cel mai primitor dintre
caracterului fiecăruia printr'un de mai putîn simţită în România de toţi directorii de muzee.
semn maî riguros geometric, care cit în alte părţi. Colegii săi romîni au răspum
reduce corpurile la esenţialul for­ la chemarea lui cu o grabă care
Şl pe urmă anarhismul acesta, de n e a mişcat. Nu au şovăit să aducă
mei lor ; părăsirea tot maî accen­ obîrşîe curat slavă, mai degrabă
d:n ţările lor opere de o valoare
tuată a sentimentului impresionist' importat în Franţa decît izvorit în considerabilă şi al căror transport
întrebuinţarea tonalităţilor simpßi- ea, e prea puţin conform spiritului a fost foarte greu: un iconostas
ficate alături de analiza adîncită şi raţionalist al poporului romanesc. complet, fragmente de picturi mu­
rafinată a valorilor. Acest curent de Organizatorii expoziţiei acesteia rale, argintării preţioase. D-l pro­
artă modernă de o înaltă probitate sau silit să adune în sala rezervată fesor Ioan Cantacuzino ni aminteşte
şi care năzuieşte să dea naştere unui pictorilor în viată operele artiştilor că, „în afară de colecţionarii înşişi
stil nou în pictură, se impune celor mai reprezentativi dîn diferi­ muzeele statului au găsit cu cale
în ochîi pictorilor romani cu tot tele curente care există în Româ­ să asigure, în timpul războiului,
mai multă autoritate ; dar toate nia : poate că n'au reuşit în totul, cele mai bune tablouri, ducîndu-le
acestea fără manifestări exagerate, unii pictori de valoare nici nu sunt la Moscova, unde sunt şi... azi". Cu
ci cu un simt foarte fin, foarte mă­ reprezentaţii ; alti sunt departe să toate acestea, şi mu'ţumită concur­
surat al necesităţilor ariei. . sului unui eminent arheolog ca d.
fie reprezentaţi prin lucrările lor Drăghiceanu, al unui pictor celebru
Intr'adevăr este curios că cubis­ cele maî reuşite şi cele mai carao- ca d. Stoenescu, al unui critic sub­
mul propriu-zis n'a avut în şcoala teristce. , til şi erudit ca d. Henri Focillon,
bucureşteană decît un ecou extrem Dar aşa cum este adunarea acea­ Romînii au putut să ne ofere o
de slab şi că anarhismul violent sta de pînze va fi deajuns să dea imagine vie şi fidelă a artei lor,
care a răsturnat concepţiile esteti­ putinţa să se vadă că în România expresia istoriei şi civilizaţiei lor.
ce din aproape toate işcolue euro­ e pe cale să se săvîrşească o sfor­ Imaginea aceasta este triplă. E -
pene, vreme de cîtiva ani, nu s'a ţare spontanee plină de vîată şi foar xistă intr'adevăr la Jeu de Paume
lipit de Ioc de spiritul pictorilor te variată în manifestările ei, sfor­ trei expoziţii. Arta veche a Româ­
noştri. Să fie lipsă de fantezie orî ţare abîa bănuită dinco'o de gra- niei, aceia a frescelor, a icoanelor
lipsă de pasiune ? Să fie lipsă de nitî şi pe care inimoasa şî frăţeasca şi a vehnţelor. Arta modernă, care
vlagă ori provincialism 1 Nu cred ; osptalitate ce ne-au acordat-o prie­ se revelează cam pe la 1850, se
'după părerea mea aceasta s'ar pu­ tenii noştri dîn Franţa ne îngăduie desvoltă sub influenţa franceză. In
tea lămuri cel puţin în parte prin s'o dăm astăzi în vileag. sfîrşit arta populară, care dovedeşte
nu numai virtuţile etnice ale crea­
torilor şi urmaşilor ei, ci şi poezia
curată şi delicată ce pare carac­
Presa Franceză teristica dominantă a marilor opere
expuse.
despre expoziţia noastră la Paris Sala broderiilor religioase cu­
prinde adevărate minuni care îa-
D. Doumergue parte ministrul Instrucţiunii Publice, cîntă ochiul. Efigiile Doamnei Ma­
ria de Mangop, a lui Ieremia Mo­
la Expoziţia de artă directorul Artelor Frumoase şi mi­
vilă şi a Doamnei Tudosca sun)
rmâneascâ nistrul României la Paris.
Expoziţia aceasta, organizată de tot ce poate fi mai frumos.
Preşedintele Republicei, însoţit de Muzeul Luxemburgului şi de di­ Nu trebue să uitam de asemeni
d Jules Michel secretar general rectorul lui, d. André Dézarrois, pe cei trei mari precursori ai şcoa-
dl Prezidenţei, a inaugurat azi di­ de un comitet francez de o parte, lei romine contimporane, Aman,
mineaţă Expoziţia de ai.tâ romána şi de altă parte de un comitet ro Grigorescu şi Andreiescu.
organizată la Tuileries în anexa m în în fruntea căruia se află d. Printre pictorii cari trăiesc sei
Muzeului din Luxemburg. doctor I. Cantacuzino, profesor la disting domnii Stoenescu, Popescu,
Universitatea din Bucureşti, este Steriadi şi cei „tineri", domnii Ise;
D. Doumergue a fost primit de
cea mai frumoasă expoziţie care a şi Ghiaţă.
d. Diamandy, ministrul României
de membrii comitetului romin şi de fost prezentată pînă acum la Pa­ De abia am putut să ne recu­
d. Paul Léon, directorul Artelor ris. Ea va fi deschisă publicului legem citeva clipe înaintea iconos­
Frumoase. pînă în Iulie. tasului. Sanctuarul acesta frumos
(L'oeuvre din 24 Maiu 1925). trebuie văzut. Arta românească e
• (Journal des Débats din 26 Maiu la înălţime şi trebuie onorata.
1925).
Paul Fierens
Arta romanească veche (Journal des Déuats din 2b Maî
Aria românească veche şi modernă 1925)-
şi modernă
După Olandezi, Belgieni şi Elve­
Mîne după amiază va avea loc ţieni, iată-i pe Români la muzeul „Jeu Arta românească la
fn sala J ^ u de Paume" inaugu­ de Paume". Léonce Bénéd'te, care Tuileries
rarea oficială a expoziţiei de artă i-a invitat în numele Franciéi,
românească veche şi modernă. nu mai e aici spre a-i primi, dar nici- După Belgieni, Olandezi >• Elvé­
La această inaugurare vor lua un prieten al picturii care va trece t e n i cari, delà 1922 ne-au arătat
UNIVERSUL LITERAR
13.
pe rind capodoperele vechi şi mo­ toate acestea ne îngăduie să facem este încă întreg roman, sau ca pa­
derne ale artei lor naţionale, iată cunoştinţă cu prietenosul suflet r o ­ trafirul ale cărui broderii de aur,
România. mânesc, amestec straniu de civili­ de cara ter bizantin totuşi, amestecă
Din capul locului trebuia să spu­ zaţie latină şi şi de viituţi slave, in motivele lor de o ornamentaţie
nem că nicio comparaţie nu e po­ pe care nici războiul, nici năvăli­ aşa de ciudată amintiri de arta
sibilă între manifestările acelea tre­ rile duşmane n'au putut să-1 chinezească. într'un cuvlnt, arta
cute şi acelea din prezent. T e afli schimbe, sufletul acesta românesc veche în această expoziţie nu se
ca intr'un vis In faţa unor senion care palpită atit de aproape de su­ urcă mai sus de secolul al XVI-lea,
drapaţi inbro:art uucînd nişte Doa­ fletul nostru. dar cu incepere delà această dată
mne împodobite cu bijuterii fine, Observăm minunatele tablouri ea e de o incomparabilă bogăţie.
purtind in cap văluri diafane şi ale ale lui Grigorescu, Teodorescu, Destinaţia ei este înainte de toate
căror picioare încălţate cu sandale Sion, Iser şi Popescu şi sculptu­ numai şi numai religioasă. B i s e ­
lunecă pe covoare bronzate de rile lui Mirea şi Severin. ricile fac să lucreze pentru ele nu­
soare. Scoarţe româneşti de toată fru- mai şi pe pictorul care decorează
Toată arta aceasta anonimă şi ve­ museţa şi o expoziţie de ceramică în frescă zidurile lor cu icoane
che, frescele acestea de un stil se rustică completează colecţiunile a- sau portrete de ctitori şi pe giu­
ver, icoanele acestea primitive a- cestea, care vor răminea deschise vaergiul care lucrează în ciocan
coperite adesea cu argint şi care publicului pînă la sfirşitul lui Iulie. plăcile de argint sufiat cu care se
nu lasă să se vadă decit faţa, co­ îmbracă evangheliile, icoanele sau
voarele acestea brodate cu fire de Vanderpyl
iconostasele şi pe lemnarul care
aur şi argint, catifelele acestea bo­ (Le Petit Parisien din 28 Ma 1

sculptează dintr'o bucată ciubucele


gate şi iconostasul impunător, 1925X şi mobilierul bisericesc şi pe meş­
teşugarul care desemnează cu fir
A r t a românească de mătasă sau de metal scene din
Evanghelie pe stofele eptgona-
veche şi m o d e r n ă telor, epitaf urilor şi patrahirelor
portrete de personagii ilustre
pe mătasă sau pe catifeaua copere-
Expoziţia de artă românească foarte secundar. De altfel nu sunt mintelor de morminte. De aici vin
veche şi modernă, inaugurată as­ de o antichitate mai înapoiata ca acele admirabile bucăţi luate din
tăzi la Jeu de Paume, este a patra porţile In lemn sculptat delà bi­ mănăstirea delà Curtea-de-Argeş
din aceste manifestaţiuni de artă serica din Cotroceni, al căror stil pe card le-a creat pictorul Dobro-
străină, aşa de instructive, al că­
ror program îl întocmise îndată
după războiu regretatul Léonce Bé-
nédite şi care ne fac să intrăm
aşa de adine in caracterul şi în
sufletul raselor. Ea va fi pentru
cea mai mare parte din Francezi
o revelaţie şi nu ştim cum să
mulţumim mai bine erudiţilor ro­
mîni şi francezi, d-nii George Balş,
Drăghiceanu, Henri Focillon, Sto-
enescu şi André Dézarrois cari
ne-au oferit această mulţumire su­
fletească.
Originalitatea sa consistă cu de­
osebire in aceia că artele plastice
nu domină în chip exclusiv. Arta
decorativă sub formele ei cele mai
rafinate figurează aci pe picior de
egalitate cu pictura, sculptura şi
desemnul Originile din nenorocire
lipsesc şi arta împodobirii pe care
R o m a şt Bizanţul iând pe rând
au implintat-o pe malurile Dunării,
unde se semnală, în primele vea­
curi ale erei noastre, p m crea-
ţiuni de o somptuozitate totdeodată
aşa de sălbatecă şi aşa de nouă,
nu aruncă aici decît o strălucire
relativă, Giuvaericalele, colanunle
care ne-au fost procurate de mor­
mintele barbare au ieşit de mult
din ţ = ră şi nici colecţiile publice nici
cele private nu le cuprind. In com­
paraţie cu aceste comori dispărute
paftalele, inelele şi brâţănJe ce
ni se arată n'au decit un inttres
Biserica Şcheilor Braşovului. — Icoana din tinda mică.
14 UNIVERSUL LITERAR

mir între 1512 şi 1524, acele chi­ în viaţă, tot atît de variaţi ca tem­ care Stoeriescu a înfăptuit-o şi
puri maiestoase al lui Hristos, al perament, pe cit de bogaţi ca număr care ţine aşa de impunător loc în
lui Ioan Botezătorul, al arhanghe­ şi al căror talent se manifestă în sala des Artistes français.
lului Mihail, aie pioşilor fundatori toate sensurile, in peisaj, în por­ Şcoala de sculptură, de şi cu-
ai bisericii, icoane zugrăvite cari, tret, in floare, în natură moartă, prinzind frumoase talente, nu s'a
cu toate că reproduc tipurile şi cu o autoritate mereu crescindă. desvoltat încă cu aceiaş vioiciune
formulele imutabile ale artei re­ Vom intimi in această secţiune şi cu aceiaşi diversitate ca pictura.
ligioase bizantine, le împrumută multe nume care s'au găsit d e mai De altfel nici nu e represintată
totuşi o mlădiere necunoscută fres multe ori sub condeiul mieu, Elena decît prin cîteva bucăţi de studii
ciştiior vechilor biserici ruseşti. De Popea, Iser, Stoenescu. Saloanele sau portrete, printre cari Pietă şi
aici vin flabellele, potirele, raclele noastre, la care ei participă activ, Tête d'enfant de d-ra Cosăceanu
cu sfintele moaşte, crucile, cădel­ ni i a u făcut de mult familiari şi se disting çu deosebire.
niţele lucrate cu un güst remar­ cetitorii noştrii n'au uitat de sigur Thiébault Sissoa
cabil cu toată mulţimea amănun­ ef.gia lui Jean-Paul Laurens pe (Le Temps)
telor. De aci vin în sfârşit acele
extraordinare efigii al Doamnei
Mana din Mangop, soţia lui Ştefan
cei-Mare, sau a lui Ieremia Mo­
A r t a românească
vilă, una brodată pe matasă într'un lai s a l a J e u «Je Paume
stil cu totul gotic, alta lucrată în
felul covorului într'un stil cu totul tiv ca întotdeauna. Cît desp're
E o mare şi frumoasă sur­
oriental, amîndouă de neuitat
priză aceia pe care ne-au fă- erudiţii şi înalţii funcţionari ro­
La arta aceasta de înaltă dis­ cut-o amcii noştri Români şi mâni, se va vedea chiar prin
tincţie se opun forme de artă cu aceia din compatrioţii noştri exposiţia lor cu ce tragere de
desăvirşire rustice, olărie în colo-
raţium surde, albastru şi alb, şi în cari au Întreţinut în deosebi inimă şi-au priceput sarcina şi
nuanţă discretă, in cari se cetesc contactul cu gândirea şi arta se va ghici ce formidabile greu­
influenţe asiatice şi mediterane, dar acestei naţiuni. tăţi au avut de învins spre
topite în sensibilitatea românească Sa mărturisim că, In afară cea mai mare glorie artistică
şi disciplinate de e a ; broderii de
de acei cari au călătorit acolo a ţării lor.
lână cu decor geometric şi cu mo­
tive de natură stilizate, a căror pentru studii, puţini dintre noi Această glorie va fi de aci
coloare este tot aşa de vie pe cît cunoşteam şi bănuiam însem­ înainte câştigată şi nu va mai
este de sobră aceia a ceramicelor ; nătatea comorilor vechi şi in- ţinea socoteală de legenda des­
covoare de părete şi de parchet interesul sforţărilor moderne ce tul de despreţuitoare pe care
cu armonii severe şi sumbre sau ne sunt desvăluite astăzi. Fran­ o întreţineau vecinii şi rivalii.
cu note râzătoare şi curate, după
reg.unea de unde vin. Moderne cezii călătoresc puţin şi marile Ne cutremurăm în acelaşi timp
sau vechi, toate bucăţile acestea opere de arta ale trecutului la gândul că aceia ce rămâne
sint lucrate în acelaş spirit şi după nu călătoresc decât de la o din această moştenire de se­
aceiaşi iormulă. Prezentul urmează vreme în coace, destul de re­ cole ar fi putut să sufere o
cu respect urmele trecutului şi-1 centă. Artiştii moderni români alta distrugere decît aceia prea
continuă cu naivitate. Fericită ţară
nu figurează decât cu discreţie înceată a vrîstelor.
unde sîngele, terit de once aport
străin, ramine mereu generos şi în Saloanele noastre. Iată cele Exposiţia delà Jeu de Pau«
mindru, unde caracterul personal două principale motive ale me, care va dura plnâ la 1
al iasei pe care nevoia de a se neştiinţei noastre şi s'o bine­ August, cuprinde vre-o zece
apăra împotriva stăpinirii musul' cuvântăm pentru că plăcerea
mane şi perioadele de lupte nesfîr- divisiuni foarte destinate. Cu
de arta se Indoeşte cu plăcerea regretul de a nu le putea co­
site pe care a trebuit să le stră­
bată ca să-şi recîştige independenţa uimirii. menta In amănunţime, trebue
l-au făurit dintr'nn metal excep­ Au trebuit unele împrejurări să mai aducem un omagiu d-lor:
ţional de resistent, care se afirmă fericite şi unele iniţiative lumi­ N. B. Cantacuzino, ministrul
pururea asemenea lui insuş !
nate pentru ca evenimentul să României, D r a g h i c e a n u ,
Asttel sînt aspectele artei vechi
la expoziţia de artă românească se producă. D. Henri Focillon, director în Mmisteriul Artelor,
Arta moderna este bogat repre- care a prezidat în chip aşa de Stoenescu, distinsul artist apre­
sentata şi ea, de marii artişti — inteligent la destinele muzeului ciat la noi, André Dézarrois,
Amann, Andreeştii, Grigoreştn, Lu­ din Lyon, nu putea să inaugu­ Je la Muzeul Luxembourg,
ch enii, — cari au reacţionat în al reze mai bine Intoarcerea-i la cari au jucat un rol decisiv m
XIX-lea secol impotnva lormulelor
austriece sau levantine şi cari au Paris ca profesor la Universi­ comitetul de organizare. Şi,
restaurat, sub influenta şcoalei lran- tate declt provocând o ma­ cum nu putem să facem să in­
ceze, o şcoală de pictură naţională. nifestaţie ale carii elemente fu­ tre mtr'o scurtă dare de samă
Sint aci cîteva bucati alese in care sese In stare s a l e studieze şi o istorie pe cit de vasta, pe a-
se descopere o sensibilitate dătă sa le admire pe loc. El a găsit
toare de fiori, pe care daruri rare tlt de variată, trimitem şi noi
în regretatul Léonce Bénédite pe vsitMtori la savantele pre­
de pictor şi o tehnică minunată
au susţinut-o. Vin la rind aitiştii un colaborator entusiast şi ac­ feţe ale Catalogului, datorite
UNIVERSUL LITERAR 15.

d-lui Focillon, d-lui G. Balş, monia, sensibilitatea şi unita­ armonioase colori şi de desenuri
membru in Comisiunea Monu­ tea şcoalei moderne de pictură: variate.
mentelor, ş d-lui dr. Ioan Can- Pictorii moderni, cum am spus,
Grigorescu cu aşa de frumos
sunt toţi elevi ai şcoalei noastre.
tacuzino, profesor la Universi­ tîlc rustic; Luchian, plin de Cel mai vechiu, Aman (1831—1891),
tatea din Bucureşti. Graţie lor, forţa şi de mister; Andreescu, ne dă aci portretul lui, într'o tech-
frescele acestea grandioase, a- excelent peisagist, cari fura nică foarte sigură, care purcede de
ceste veritabile şi sumptuoase minunaţi înaintaşi. P r i n t r e ar­ la Ingres, dar care s'a înegrit mult.
Andreescu are prea frumoase pei-
broderii religioase, aceste i- tiştii Irl viaţa, Ghiaţă, Toniţă, sage- Grigorescu este poate cel mai
coane, acest minunat iconostas Stoenescu, Iser, P a l l a d y , Po- remarcabil dintre aceşti artişti ; Ji­
de la mănăstirea Arnota, se pescu, Petraşcu, d-nele Elena dovul lui cu găsea este o operă de
luminează pentru noi şi devin, P o p e a şi Cutzescu-Stork vor pictor mare. Trebue să remarcăm
p r n t r ' o frumoasa consecvenţă, termeea prin talent personal, lucrările lui Luchian, lui Ghiaţă, lui
Iser. lui Pallady, foarte modernist,
elemente pentrn propria noa­ ca şi prin particularitatea de Iui Petraşcu, care e violent, lui P o -
stră cultura de Latini. Sa nu rasa şi vor contribui la împre- pescu, impresionist, lui Steriade, lui
uitam acest punct visitînd ex- siunea nouă şi r a r a care se Stoenes:u, care are mult farmec, şi
posiţia; ne va explica tn ace­ desprinde din toata această lui Tonitza, care s'a inspirat de la
laşi timp taina instinctivei noa­ manifestare de un nobil trecut Manet.
stre emoţiuni. Nu fac decât să schiţez aici fru­
şi de un p r é s e n t plin de se­
museţile acestei expoziţii ; mă
Ne-a fost de asemenea pla­ ducţie şi de bărbăţie. mărginesc să le semnalez interesul
tul sa c o n s t a t ă m . mai bine de Arsène Alexandre şi să le arăt sufletul românesc aşa
cit prin trimiteri ocazionale ar­ („Le Figaro".) de aproape de al nostru, in acel
Orient balcanic care a îndurat aşa
de lungi, a ş i de numeroase şi aşa
Expoziţia d e artă română de neîndurătoare incercări şi din
care fiecare rasă a ştiut totuşi să-şi
la Jeu de Paume păstreze entitatea.

Nu in câteva rânduri ar trebui Secolul al XIH-lea este acela in Louis de Heurville


să vorbim de această expoziţie care care se găsesc broderii admirabile („Le Ganlols")
vine la rând după expoziţiile de destinate cultului, cele mai vechi
artă olandeză, belgiană şi elveţiană. vestigii ale artei române. Apoi un
D Bénédite îi dase tot sprijinul superb iconostas, de o execuţie ad­
său ; d. Dézarrois a terminat cu bine mirabilă, de sigur operă a artiştilor
această punere la punct, cu concur­ creaţi de Bizanţ şi tot aşa cruci, BiSLIOGRMfME
sul luminat al d lor Drăghiceanu, icoane intr'o anumită varietate. Au apărut :
Balş şi doctor Cantacuzino. Frescele datează din secolul al
In realitate e istoria României XVI-lea şi sunt foarte frumoase. шш E u g e n B o u r e a n u . — S ă r m a n i
care apare sub ochii noştri cu tre­ Remarcăm cu deosebire aceia a fai­ oameni, nuvele, în Editura Literară
cutul ei artistic, dacă toluşi se poate mosului «Basarab» de la bătălia a Seoalelor, Preţul 45 lei
zice: România, căci numele e mo din Nicopole, in costum occidental. B AI. Lascarov M o l d o v a n u . —
dem şi ar trebui să se zică: Vala- Din cauză că nu l-au ascultat pe Revoluţia de mâne, încercări lite­
hia şi Moldova; Basarabia, al că­ el, călăreţii francezi cari s'au az­ rare asupra crizei noastre moral-
rei nume vine de la marele cuce­ vârlit furioşi în luptă au fost toţi sociale de azi. Editura Tip. L u p t a
ritor Basarab, fiind pur moldove­ ucişi sau prizonieri ai Turcilor, cu N Stroilă. Preţul 35 lei.
nească, ca şi Dobrogea, care poartă deosebire Jean sans-Peur, care a • B Traian Niculescu.—Poemele
de asemenea numele cuceritorului scăpat printr'o răscumpărare la mele dm Tona, T i p . Stroilă. Pre­
său creştin. Muntenia şi Moldova 1396. ţul 3o lei.
sunt vechia Dacie a lui Traian care a Mai departe întâlnim cădelniţe
lăsat aci limba românească şi se vede gotice, cruci cu mărgăritare şi sfeş­
incâ imensul monument ce 1-a ridi­
cat acolo în amintirea cuceririi lui.
Se poate spune că a fost altă
nice in argint, care amintesc stilul
nostru al Renaşterii îngreuiat sub
Ludovic al Xlll-lea.
V Universul Literar

Cuponul Ir. 10.


dată o artă românească? Ca şi in Admirabile perdele de mormânt,
limba ei, România a primit diferite in catifearoşie brodată ne aratăpe foş­
influenţe, care se recunosc după anu­ tii Domni ai Moldovei. Totul e inte­
mite caractere particulare ; acelaşi resant, totul spune in această vedere
lucru e cu toate stilurile şi, cum sti­ retrospectivă sufletul romanesc re­ Strângeţi complect aceste
cupoane şi veţi lua parte
lul nostru roman se complică din ligios şi patriot, ieşind incetul cu la premiile „Universului"
roman şt din bizantin, astfel arta încetul din hotarele agresiunii şi printre cari 2 CASE. şi
româna, nas:ută din bizantină, pri­ afirmându-se vioiu şi eroic, esen­ ===== 2 VILE. .
meşte puţin câte puţin influenţa ţial latin şi acoperit cu mantia Bi­
Serbiei, Veneţiei, Germaniei, Fran­ zanţului. —Tragerea în toamnă
Citiţi în „Universul" lista pre­
ciéi, şi se poate spune că astăzi toţi Arta populară nu e mai puţin ti­ miilor.
pictorii ei suut născuţi din şcoa a
noastră.
pica, împtumutând de la toţi veci­
nii ei si fâcându-şi o entitate de l
ie: UNIVERSUL LITERAR

Acestea sunt concluziile la care 8


D. Eugène Pittard fa Vălenii-de-Munte ajuns prin studii sistematice antro­
pologul Pittard. Insă cercetarea, o-
prindu-se aici, ar fi insuficientă:
D. Eugène Pittard. profesor de tul, rinocerul şi, ca faună mică, trebuesc anchete făcute în fiecare
antropologie Ia Universitatea dîn molusce; concluzia e că în Europa ţară pentru a studia epoca preisto­
Geneva, a vizitat, în ziua de 2 Iu­ era o temperatură mai ridicată şi rică şi mai ales în munţi, unde
nie, împreună cu d. profesor Iorga, deci posibilă pentru existenţa acestei populaţia n'a suferit amestec prea
Vălenii-de-Munte şi oprindu-se la vieţi. mare. Căci numai ţăranul din munţi
şcoala de misionare „Regina Maria" Rezultă că au existat două rase este acela care păstrează adevărata
a desfăşurat înaintea elevelor inte­ u m a n e : 1) o rasă extrem de bru­ nobleţă etnică şi adevăratul caracter
resanta conferinţă asupra Primelor tală şl 2) alta rafinată, cu o capa­ ancestral.
rase omeneşti în Europa. citate craniană mai bună. Mai cu­ încercarea de a reconstitui trecu­
D-sa a arătat rolul antropologu­ noaştem instrumenteie de silex dela tul prin studiul antropologiei este
lui, care are în vedere prin proprii această rasă din urmă, cum şi urme de mare folos, căci prin cercetarea
preocupări ştiinţifice marele număr de floră şi faună. urmelor rămase se vede cum acea­
de rase omeneşti, delimitarea lor şi După perioada caldă avem una stă omenire primitivă în lupta pen<
de aici concluzia că omul trebue glacială, care cuprinde aproape toată tru viaţă a pregătit Europa de mai
considerat, ca orice element geolo­ Europa. In spaţiile interglàciale s'au târziu.
gic, în studiul antropologiei şi deci găsit schelete cu maxilare, cranii cu Rezumat de elevele şcolii de Mi­
să se aibă în vedere caracterele mor­ orbite mari ; astfel de urme se gă­ sionare.
fologice asociate cu caracterele des­ sesc pretutindeni : în Spania, An­
criptive. glia, Italia. După aceste schelete se
In Europa se cunosc mai multe constată că oamenii nu puteau sta
rase, care sunt foarte amestecate ;
în oraşele mari e greu să se facă
bine în. picioare, că tibia era mai
îndărăt, femurul nu era în linie Literatura străină
deosebire între ele, de ex. într'un dreaptă cu tibia cînd omul • şedea
centru ca Parisul. Dacă ieşim însă in picioare, iar coloana vertebrală Revue Bleue. — D-l ThéveniiJi
din acest centru mare şi observăm era mai încovoiată. Acest om era autor al unui roman plin de sim­
toată populaţia Franciéi, din Nord, poate descendentul tipului brutal patie pentru noi, dar primit destul
din mijloc sau din Sud şi dacă ale­ din epoca mai caldă, dar rasa aceasta de rece de critică dm cauza idilis­
gem din aceste grupe trei indivizi, a dispărut către sfirşitul perioadei mului şi retorismului său, publică
vom constata trei mari diferenţe glaciale. citeva fragmente dintr'un caiet cu
care se referă la statură, craniu, Alături de acest tip constatăm e- însemnări despre România. După o
faţă, oclii şi păr. De aici' putem xistenţa altei rase în epoca post- descriere cu reală poezie a Cons­
crea trei tipuri: 1) tipul nordic, 2) glacială, în care se vede oarecare tanţei, laşului şi Brezoiului, staţie
cel din podişul central, care pre­ progres: instrumentele, s'au înmul­ balneară olteană, pe care autorul
zintă un element intermediar omo­ ţit şi sunt foarte variate ; se găsesc acestei recenzii o cunoaşte binişor
gen din punct de vedere geografic şi săgeţi. Viaţa devenise mai uşoară, şi cu plăcere intelectuala simtă*
şi etnic; al treilea tip e cel dolîho- şi perioada se termină cu o des- drie regionalistă constată obser­
cefal, tip brun, mediteranian. voltare a i artei: pictură, modelaj, vaţiile juste şi poezia neforţată S
Populaţia franceză a fost consti­ sculptură, care sunt manifestări ar­ Thévenin, urmează o elogioasei
tuită din aceste trei rase principale; tistice de primul ordin ; animale bine constatare a eleganţei şi distincţie
care de altfel se pot găsi şi'n altă executate, oase şi coarne gravate ar­ cu care a fost jucată o piesă din
parte. E întrebarea, de unde vin a- tistic. Oamenii trăiau în posesiu­ Molière Ia Şcoala Centrală, fapt
ceste tipuri, cum se explică acolo nea animalelor sălbatice si probabil care-i ocazionează literatului iran*
unde sunt, şi, dacă au venit din altă că exercitau prin asta asupra lor cez afirmarea că nu există pe lume
parte, de unde au venit? oarecare influenţe magice. popor care să 'nţeleagă şi să-şi a-
simileze mai bine cultura franceză.
Criteriul acesta de cercetare îl Aşa ceva se constată şi la rasele
putem aplica nu numai la Franţa, înapoiate, cum sunt Australienii. P e noi ne entusiasmează mat
ci în toată Europa. Acum avem două tipuri; unul cu mult comparaţia pe care o face
Datoria antropologului e de a talia foarte înaltă, craniul doliho- intre lumea feminină din Bucureşti
constata în trecutul cel mai apro­ cefal, care reprezintă rasa cea mai şi fetele noastre de ţară: eleganţa
piat urmele şi de a vedea dacă se veche ; se găseşte azi în Britania, în celor dintâiu, de un perfect şi în*
găsesc aceleaşi imagini morfologice; sudul Franciéi, între Pirinei şi Loire, cântător parizianism, datoreşte o> ,
a cerceta din etapă în etapă pehtru 2) alt tip mai mic, care a dat o sigur foarte mult artei croitorului!
a ajunge la cele mai îndepărtate rasă artistică, e tipul Auvergnatu- pe cită vreme fetele de ţară fes
urme. Astfel, dacă trecem peste lui. Acest tip a creat locuinţile la­ costumul lor simplu şi distins par
miile de secole, ajungem la era qua- custre în Elveţia şi arată vârsta pie­ statui create pentru costumul lor.
tenară în care constatăm existenţa trei lustruite. O parte din acest tip Dacă cele. dmtliu aprind în sufletul
omului. îl găsim în Răsârit, o alta a urmat privitorului admiraţia şi dorinţa,
E probabil câ omul a existat îna­ cursul Dunării, ajungând în masi­ cele dm urmă te dispun spre În­
inte de aceasta epocă, dar nu se vele alpine, de unde s'a răspândit delungă contemplare.
poate constata certitudinea existen­ în toate masivele muntoase ale Fran­
ţii umane. In quaternar se constată ciéi. Dela el a rezultat domesticirea
animalelor şi cultura cerealelor, iar
Abonamentele la Universul Li­
această existenţă, precum şi pro­ terar, Ziarul Ştiinţelor Populara
dusul culturii pământului şi resturi penetraţia lor în regiunile muntoase
a format substratul populaţiilor eu- şi Veselia fiind cu premii se fac
de schelete. Omul a existat în epoca numai pe un an şi cost* 310
aceia caldă în care găsim §i elefan­ ropenej
ţai flacăra*