Die Uhrzeit

Der Wecker klingelt. (Ceasul deşteptător sună.)

Exprimarea orei trebuie să ţină cont de cele două jumătăţi ale ceasului:

 între fix şi jumătate: nach

Es ist fünf nach acht. (Este opt şi cinci)

Es ist zwanzig nach zwölf. (Este doisprezece şi douăzeci)

 între jumatate si ora urmatoare: vor

Es ist Viertel vor neun. (Este nouă fără un sfert)

Es ist zehn vor sieben. (Este şapte fără zece)

MERKEN SIE! (OBSERVAŢI!)

Notăm minutele înainte de oră atunci când folosim exprimarea cu “vor” şi “nach”.

! Dar 7.30 – Es ist halb acht.

De ce “acht” şi nu “sieben”?

Aici observaţi că nu mai apar cuvintele “vor” şi “nach”, ci doar “halb” care înseamnă jumătate. Se
consideră, în germana, că spunem “mai este jumătate până la ora următoare”, astfel că, atunci când citiţi
ceasul cu “halb”, trebuie să vă amintiţi sa rostiţi ora ce urmează.

Ist anders auch möglich? Natürlich

(Se poate şi altfel? Bineînteles)

Orele se pot exprima şi utilizând cuvântul “Uhr”, care apare în prima întrebare:

Wieviel Uhr ist es?

Es ist eins Uhr. (Este ora unu.)

În acest caz, vom folosi următorul model atunci când nu este fix:

8.15 – Es ist acht Uhr fünfzehn. (Este opt şi cincisprezece.)

3.20 – Es ist drei Uhr zwanzig. (Este trei şi douăzeci)

1.30 – Es ist eins Uhr dreissig. (Este unu treizeci)

Prin urmare, indicăm ora şi apoi numărul de minute, fără a adauga altceva în afară de “Uhr”.