Sunteți pe pagina 1din 194

Ale Dumnezeeștilor cântări iubirile

ΤΩΝ ΘΕΙΩΝ ΥΜΝΩΝ ΟΙ ΕΡΩΤΕΣ ΤΟΥ ΑΓΙΟΥ ΚΑΙ ΜΕΓΑΛΟΥ


ΠΑΤΡΟΣ ΗΜΩΝ ΣΥΜΕΩΝ ΤΟΥ ΝΕΟΥ ΘΕΟΛΟΓΟΥ, ΗΓΟΥΜΕ-
ΝΟΥ ΚΑΙ ΠΡΕΣΒΥΤΕΡΟΥ ΓΕΓΟΝΟΤΟΣ ΜΟΝΗΣ ΤΟΥ ΑΓΙΟΥ
ΜΑΜΑΝΤΟΣ ΤΗΣ ΞΗΡΟΚΕΡΚΟΥ

Ale Dumnezeeștilor cântări iubirile

ALE SFÂNTULUI ȘI MARELUI PĂRINTELUI NOSTRU


SIMEON NOULUI CUVÂNTĂTORIU DE DUMNEZEU,
CARELE IGUMEN ȘI PRESVITER AU FOST,
AL MONASTIREI SFÂNTULUI
MAMANT CEA DELA
XIROKERKOS

Tipărită cu binecuvântarea
Prea Sfinţitului Părinte Galaction,
Episcopul Alexandriei
și Teleormanului

LA ANUL 7516 DELA FACEREA LUMII,


IARĂ DELA HRISTOS 2008

București
SIMEON NOUL TEOLOG, Sf.
Ale Dumnezeeștilor cântări iubirile / Sfântul Simeon Noul Cuvântătoriu de Dumnezeu;
trad.: Isaac Dascălul
București: Predania, 2008
ISBN 978-973-87621-7-6

I. Isaac Dascălul (trad.)

821.14'02-97=135.1
NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI

Textul de faţă este prima editare a traducerii Cântărilor Sfântului Simeon Noul Theolog,
făcută de Isaac Dascălul între anii 1802-1803 și rămasă până acum în manuscris (Manus-
crisul 59, filele 636-793v din Biblioteca Mănăstirii Neamţ1). Traducerea aceasta s’a făcut
după ediţia publicată la Veneţia în anul 1790, alcătuită de monahul Dionisie Zagoreos,
(îngrijitorul ediţiei fiind Sfântul Nicodim Aghioritul), din care lipsesc Cântările10,15, 21,
53 și 54 din ediţia lui Nikita Stithatul. De asemenea, ordinea Cântărilor („Cuvintelor”)
diferă de ediţia aceasta din urmă (vezi „Tabloul de corespondenţe” de la sfârșitul cărţii).2
Pentru transcrierea slovelor chirilice în grafie latină facem următoarele precizări:
Slova ä s’a transcris diferenţiat: „î” (änßlcime=înălţime), „în” (äsß=însă,
änoåwe=înnoiaște), „îm” (äbrßkat=îmbrăcat). Slova õ – s’a transcris „â.” Slova ß – s’a tran-
scris „ă.”
Slova å (ia) a fost transcrisă „ea” doar când redă pronumele personal feminin pers. a III-a.
Grupul Ïå, cu valoare de diftong, a fost transcris „ia” în cuvinte precum mÏåm (=mi-am);
mÏå¶ (mi-au); mÏåi (mi-ai).
Prescurtările uzuale în scrierea chirilică au fost întregite (xse – Hristoase; dxl – Du-
hul; bgoslovit – bogoslovit etc.).
Accentele s’au pus doar pe numele proprii și cuvintele accentuate diferit faţă de limba
de azi: acolò, bólnav, etc., și pe cuvintele mai puţin cunoscute (de ex. haractír); de aseme-
nea, în cazurile când accentul marchează o diferenţiere gramaticală, de ex.: voì (vb. a voi),
spre deosebire de voi, pron pers. persoana a II-a pl., scris fără accent. În câteva cazuri am
marcat vocala scurtă, la fel ca în manuscris: iarășĭ, eiĭ (=pron. pers. fem. ei), ochiŭ, pociŭ,
voiŭ.
Am păstrat ca atare toate variantele de grafie, de ex. să-ţĭ/să-ţ, sânt/sint, mulţămesc/
mulţemesc, șăzind/șezind, iarăș/iarășĭ etc. care apar uneori în același rând.
Greșelile au fost îndreptate în text și semnalate în note de subsol. Literele lipsă din cu-
vinte, datorate unor scăpări ale copistului, au fost completate în paranteze ascuţite < >.
În câteva cazuri am adăugat în paranteze drepte [] cuvintele necesare pentru înţelege-
rea sensului. Cuvintele explicative adăugate de traducător apar în paranteze rotunde ( ).
Numerotarea filelor manuscrisului apare în paranteze ascuţite < >. Acolo unde nume-
rotarea era greșită am îndreptat-o, semnalând greșala în notă de subsol.

1 Vezi descrierea manuscrisului la Pr. D. Fecioru, „Manuscrisele de la Neamţu. Traduceri din Sfinţii Pă-
rinţi și din scriitorii bisericești,“ în Studii teologice 4 (1952), nr. 7-8, pp. 459-487.
2 O primă traducere modernă în limba română a publicat Părintele D. Stăniloae (Sfântul Simeon Noul
Teolog, „Imnele iubirii dumnezeieștii,“ în vol. Studii de teologie dogmatică ortodoxă, Editura Mitropo-
liei Olteniei, Craiova, 1991, pp. 329-705), folosind textul stabilit de Johannes Koder în colecţia Sour-
ces Chrétiennes. Recent a apărut o nouă traducere realizată de Diac. Ioan I. Ică Jr. („Erosurile imnelor
dumnezeiești,“ în vol. Sfântul Simeon Noul Teolog, Imne, epistole și capitole, Ed. Deisis, Sibiu, 2001,
pp. 31-302), folosind textul din ediţia lui Athanasios Kambilis: Symeon Neos Theologos, Hymnen,
Berlin-New York, 1976, confruntat cu textul din Sources Chrétiennes. Ambele traduceri sânt însoţite de
substanţiale studii introductive.
NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI

Cuvintele care în manuscris nu sânt despărţite au fost despărţite (cu puţine excepţii)
conform normelor actuale (la¶ – l-au; sßci – să-ţi; thi – te-ai; mam – m’am etc.). Invers,
cuvinte scrise despărţit în manuscris au fost transcrise după grafia actuală (tot deauna –
totdeauna etc.).
Punctuaţia adoptată în text nu respectă fidel pe cea a manuscrisului, deși nu am elimi-
nat-o cu totul. În multe cazuri însă, pentru a păstra înţelesul, am recurs la o altă punctua-
ţie, urmând și originalul grecesc.
Notele la text au fost marcate prin n. ed., spre deosebire de sholiile textului, care au fost
lăsate ca atare.
Am semnalat în notă numai deosebirile majore faţă de textul din Sources Chrétiennes1
(stihuri lipsă, pe care le-am tradus în românește).

Editorul

1 Syméon le Nouveau Théologien, Hymnes, vol. 1-3, ediţie alcătuită de Johannes Koder, Sources Chrétien-
nes 156, 174 și 196, Paris, 1969, 1971, 1973.
6
<636>

PARTEA A DOA

Ale Preacuviosului Părintelui nostru


SIMEON
Noului Cuvântătoriu de Dumnezeu, alte cuvinte prin stihuri foarte folosi-
toare și preadulci.

CUVÂNTUL ÎNTÂIU
Cum că de sufletele care s’au curăţit prin lacrămi și prin pocăinţă atin-
gându-să focul cel Dumnezeesc al Duhului, să apucă de dânsele, și mai
mult le curăţeaște, luminând părţile lor ceale de păcat întunecate, și rane-
le vindecându-le, și la desăvârșită vindecare le aduce, cât cu Dumnezeias-
că frumseaţe le străluceaște pre dânsele.
oD5dO
Iaste foc Dumnezeesc cu adevărat, care au Nestins, nemuritoriu, necuprins cu totul,
zis Stăpânul, Afară de toate zidirile ceale materiialnice și
Că au venit să-l arunce: preste care pământ, nemateriialnice,
spune-mi? Văzute și nevăzute, trupești și netrupești,
Preste oamenii, negreșit, carii ceale pămân- Pământești și Cerești, de aceastea toate afa-
tești chitesc. ră iaste,
Care au voit, și voiaște, să se aprinză întru Dupre fire, dupre fiinţă, așa cu adevărat și
toţi. dupre stăpânire.
Ascultă, și cunoaște, fiiule, adânc de Dum- Deci acesta în care materie să va arunca,
nezeești taine. spune-mi mie?
Deci focul acesta Dumnezeescul, în ce fea- În sufletele care au de sus untdelemn cu în-
liu socotești că iaste? destulare,
Oare văzut, sau zidit, sau prins îl socotești Și mai nainte de acesta și împreună cu aces-
că iaste? ta au credinţă și lucruri,
<636v>
Nu, nicidecum, că ești și te-ai făcut în- Care pre credinţă o întăresc; întru aceastea,
tru cunoștinţa unui foc ca acestuia, ca întru o candelă plină,
Și știi cu adeverire că iaste el și neprins cu Și de untdelemn și de câlţi, pre foc îl aruncă
totul, Stăpânul,
Nezidit, și nevăzut, fără de început și ne- Pre care foc lumea nu l-au văzut, nici poate
materiialnic, să-l vază –
Neschimbat și neprefăcut cu totul, nescris Lume zic pre cei din lume, și carii ceale lu-
împrejur așijderea, mești chitesc.
9
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Și precum să aprinde candela – întru ceale Deaca zavistiia în lăuntru va cădea, sau vreo
simţite zic ţie – patimă a pomenirii de rău,
Când de foc să va atinge, așa și duhovniceaș- Sau vreun dor de iubire de slavă, sau altă
te înţeleage-mi-ţ mie oarecarea poftă
Că zice, cum că să atinge de suflete și le De dezmirdare oarecarea, sau de altă pati-
aprinde focul cel Dumnezeesc. mă, și candela o va răsturna,
Mai nainte de ce să va atinge, cum să va Adecă punerea și voirea sufletului mieu,
aprinde? Sau untul-de-lemn îl va limpi, al faptelor
Și mai nainte de a să arunca, cum să va atinge? bune, îţ zic ţie,
Cu adevărat nicidecum, cu totul desăvârșit. Sau cu adevărat fetilul, care iaste mintea
Iar când candela s’ar aprinde, și strălucit ar mea, dupre cum am zis ţie,
<637v>
lumina pre toţi, Și carea întru sineș o avea pre Dumne-
<637>
Deaca untul-de-lemn va lipsi, au nu să zeiasca Lumină strălucind foarte,
va stinge candela? Și ori au mâncat prin cugetele ceale reale
Vezi-mi-ţ și alt lucru mai mare, care decât tot pre fitilul acesta,
toate mă înfricoșază mai tare. Ori și de tot l-au înecat înlăuntru în untul-
Și îmi arată candela mea mare, având unt- de-lemn,
delemn cu îndestulare, Adecă întru pomenirea lucrărilor faptelor
Și câlţi cu eftinătate, dar un șoarece sau alt- sale celor bune,
ceva viind, Și de aicea în trufie căzind de tot s’ar orbi.
Ori candela o au răsturnat, ori câte puţin o Și candela mea dintru aceastea, ori poate
au limpit, dintru altceva,
Și untul-de-lemn l-au băut, și câlţii i-au Deaca s’ar întâmpla să se stingă, unde focul
mâncat, atuncea iaste?
Și candela o au stins. Și încă lucrul cel mai Sau vei zice mie, ce să face? Că rămâne și
minunat iaste petreace în candelă?
Că toţi câlţii, care fetil să numeaște, Sau cum că să depărtează de candelă? O,
Căzind în untul-de-lemn, îndată să stinge neștiinţă! O, nebunie!
focul Cum iaste cu putinţă candela fără de foc să
Și să face candela mea întunecată, și cu to- se aprinză?
tul neluminată. Sau cum iaste cu putinţă focul fără de ma-
Candelă înţeleage că iaste sufletul mieu, iar terie să rămâe în candelă?
untdelemn faptele bune, Totdeauna focul de materie a să apuca do-
Iar mintea fetil, și întru dânsa iaste focul cel reaște, și voiaște.
Dumnezeesc, Însă al nostru cu adevărat e lucrul, ca mai
Care luminează și străluceaște pre suflet, nainte să o gătim pre aceasta,
împreună și casa Și să ne arătăm pre noi înșine cu bună sâr-
Toată a tot trupului mieu, și pre toate ceale guinţă, ca niște candele
din casă, Cu untdelemn și cu tot fealiul de fapte
Și gândurile și aminte-aducerile. Și așa lu- bune împodobiţi;
minându-o focul acesta, Și pre fitilul minţii cu bună nimereală îna-
inte să-l punem,

10
C U V Â N T U L 1

Și de foc să-l atingem, și câte puţin și înceti- Înţeleage, vezi, socoteaște pre aceastea. Că
șor să-l aprindem, pre cea nesuferită ţi-o am zis ţie,
Și așa va rămânea împreună cu cei ce l-au Și Îngerilor neapropiiată Lumină, cum că
căștigat pre dânsul. înlăuntru o are și o ţine sufletul,
Că într’alt fealiu – nimenea să nu să amă- Și în suflet lăcuiaște iarăș, și pre acesta nu-l
gească – nu să veade, nu să cuprinde, nici arde nicidecum.
<638v>
să ţine, Cunoscut-ai adânc de taine? Cel mai
Nu să cuprinde, măcar ori și cum; că iaste, mic întru ceale văzute,
dupre cum am zis, Omul, carele iaste umbră și praf, are pre
Afară de zidirile toate, <638>și să face prins Dumnezeu tot întru sineș,
cu neprindere, De al căruia singur deagetul iaste spânzu-
Cu unirea cea negrăită, și împrejur nescris rată zidirea,
așijderea Și pre fiinţă fieștecarele o are, și pre viiaţă,
Cu chip nescris împrejur. Și pre aceastea și pre mișcare;
[cu] cuvintele nu nicidecum, Toată mintea, sufletul și cuvântul celor cu-
Nici cu chitirile să le cauţi, ci pre foc să-l vântătoare iaste dela acesta,
arunce ceare, Încă și Duhul celor necuvântătoare și al tu-
Care învaţă și arată luminat și cu cunoștin- turor așijderea jivinelor,
ţă, celor ce l-au căștigat, Și a celor gândite și a celor simţite fiinţa de
Pre aceastea toate, și pre ceale decât aceas- aicea le iaste.
tea mai tainice netâlcuit. Pre acesta avându-l, carele îl va avea și înlă-
Iar mai tainice1 decât aceastea ascultă, de untru său purtându-l,
voești, fiiule! Și frumseaţa lui văzindu-o, cum va suferi
Când va străluci, precum am zis, și roiul îl văpaia dorului?
va goni, Cum va răbda focul dragostei? Cum fier-
Al patimilor, și casa sufletului tău o va curăţi, binţi nu va pica, adecă nu va vărsa
Atuncea să ameastecă cu dânsul fără de Lacrămi din inimă? Cum minunile le va
amestecare și să uneaște fără de povestire, povesti?
Dupre fiinţă cu fiinţa acestuia, tot cu sufle- Și cum pre aceastea le va număra, care întru
tul tot, cu adevărat, dânsul să lucrează?
Și câte puţin, câte puţin îl străluceaște, îl în- Cum și cu totul va tăcea, silit fiind să le
focază și îl luminează, zică?
Și cum să fac amândoi, și Ziditoriul și sufle- Cum să veade pre sineș [ca] cel ce iaste în
tul, unul, a spune nu pociŭ: iad, când lumina va străluci, zic adecă;
Sufletul cu Ziditoriul, și în suflet Ziditoriul, Că nimenea altul din cei ce acolò șădea,
Singur cu singur tot, cela ce ţine pre toată Mai nainte de a străluci Dumnezeiasca Lu-
zidirea mină pre sineș să cunoaște,
Întru a sa palmă. Să nu te îndoești, acesta tot, Ci sânt și să află întru necunoștinţa negurii
Împreună cu Tatăl și cu Duhul întru un su- întru carea sânt ţinuţi,
flet încape, Și a stricăciunii, și a morţii. Însă veade unde
Și pre suflet întru ale aceluia tot îl cuprinde. străluceaște [lumina],

1 În manuscris: taineçe. (n.ed.)


11
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Sufletul acela zic, și înţeleage că întru întu- Cât semn nici să se vază nicidecum în locul
nearec acela,
Preacumplit era tot, și în temniţă preaînte- Și să strălucească mai vârtos, asemenea mâi-
meiată și păzită nii ceii Dumnezeești,
A unii necunoștinţe prea adânci; Lucrează pre locul ranei. <639v>Stre/ină mi-
<639>
atuncea veade unde zace, nune iaste, trupul mieu,
Unde iaste închis, tot locul tină și împuţi- Zic adecă pre fiinţa sufletului, așa cu adevă-
ciune, rat, și pre a trupului mieu,
Care de necurate târâtoare și de venin arun- Și de Dumnezeiasca Slavă să împărtășaște, și
cătoare iaste plin, cu raza cea Dumnezeiască să înfulgerează.
Și pre sineș legat, și cu legături nescăpate Și văz acest lucru săvârșit în partea trupului
strâns mieu.
Și de mâini împreună și de picioare, și mur- Cum pre tot pre trupul mieu nu-l voiŭ dori,
darevsit și întinat, și nu mă voiŭ ruga,
Și cu mușcături de târâtoare împreună cu De ceale reale să se izbăvească? Și sănătate,
totul rănit, precum am zis,
Și pre cărnurile sale umflate purtându-le Și slavă așijderea să dobândească? Cu toate
împreună aceastea, așa făcând eu,
Și cu mulţime de viermi, pre aceastea văzin- Iar mai vârtos și mai cu fierbinţeală, și spăi-
du-le, cum nu să va înfricoșa? mântându-mă
Cum nu va plânge, cum nu va striga, și cum Dupre mărimea minunilor, mâna sa Stăpânul
fierbinte nu să va pocăi? Cel bun mișcându-o, pre cealelalte părţi ale
Și cum nu va ceare de legăturile ceale prea- trupului mieu
cumplite să se izbăvească? Le încungiură, pipăindu-le și văzindu-le
Cu adevărat pre aceastea tot cela ce le vea- pre aceastea, care dupre chipul care mai
de, și va suspina, și să va tângui, sus am zis,
Și a urma va voì lui Hristos, celui ce au stră- S’au curăţit, și cu Slavă Dumnezeiască s’au
lucit lumina. îmbrăcat.
Deci pre aceastea făcându-le, precum am zis, Deci după ce m’am curăţit îndată și de legă-
și la cela ce au strălucit lumina căzind – turi m’am izbăvit,
Vezi-mi-ţ bine pre acealea ce voiŭ să le zic! – Îmi dă mie mâna sa cea Dumnezeiască, și
să atinge cu mâinile acela ce au strălucit, mă scoate din împuţiciune,
De legăturile și ranele meale. Și unde mâna Și tot mă îmbrăţișază, și cade pre grumazul
lui să va atinge, mieu –
Sau cu deagetul să va apropiia, să dezleagă Vai mie, cum voiŭ suferi pre aceastea? – și
legăturile îndată, adeaseori mă sărută.
Viermii să omoară, și ranele și bubele cad, Și pre mine, carele am fost afară lepădat tot,
Cade împreună cu aceastea și întinăciunea, și și vârtutea o am pierdut –
mânjitura cât de mică a trupului mieu. Vai de mine, cum voiŭ însemna aceastea? –
Și degrab și fără de veaste să face vindecare mă rădică pre umerile sale.
până întru atâta, O, dragoste, o, bunătate! Și din loc pre
mine mă scoate,

12
C U V Â N T U L 1

Și din întunearecul iadului, și mă bagă pre Și să fiu împreună cu cei din întunearec eu,
mine întru altă cela ce m’am izbăvit de întunearec,
Ori lume, ori aer, cu totul nicidecum nu Și închis să mă aflu împreună cu aceia, zic
pociŭ să povestesc. adecă cu cei din tină și noroiŭ;
Aceasta numai o știu, că lumină <640>pre <640v>
Iar mai vârtos să-i învăţ pre dânșii, și la
mine și mă poartă, și mă ţine, cunoștinţă să-i aduc,
Și cătră Lumina cea mare mă bagă, pre a că- Ranelor acelora cu care sânt înfășuraţi, și a
riia Dumnezeiasca minune cea mare legăturilor cu care sânt ţinuţi,
Nici îngerii a o tâlcui, sau a o povesti nu pot Și poruncindu-mi s’au dus. Deci părăsit fi-
Unii altora nicidecum, precum mi să pare. ind eu singur și rămas
Și acolò ajungând eu, Întru întunearecul cel mai de nainte, zic,
Alte minuni îmi arată mie iarăș, adecă pre nu s’au îndestulat cu aceastea care am zis
ceale ce să află întru lumină, zic ţie, Că mi-au dăruit mie, bunătăţi negrăite,
Iar mai vârtos pre ceale ce es din lumină, Și tot pre mine m’au înnoit, tot nemurito-
pre zidirea de a doao oară cea streină riu m’au făcut,
Mi-o dă mie să o înţeleg, cu carea însuș el Și Hristos m’au săvârșit. Însă lipsirea aceluia
pre mine m’au zidit, și de stricăciune Uitare de toate bunătăţile aceastea care am
m’au izbăvit, și de moarte întru simţire zis îmi pricinuia,
Tot m’au slobozit, și viiaţă nemuritoare mie Și mi să părea că m’am lipsit. Pentru aceas-
Mi-au dăruit, și de lumea ceastă stricăcioa- ta, ca mai nainte
să, și de ceale din lume, Înglodat fiind, întru ceale reale mă ahthisi-
De toate m’au despărţit, și cu podoabă m’au iám, și șezind în mijlocul
îmbrăcat, Cortului mieu, ca întru un sicriiu, sau ca
Nemateriialnică, și luminată, și m’au încăl- întru un chiup încuiat,
ţat cu încălţăminte așijderea, Plângeam și foarte mă tânguiam, dinafară
Și inel, și cunună, nestricăcioase, și de-a pu- nicidecum nevăzind.
rurea vecuitoare mi-au dat, Căci căutam pre acela, pre acela pre carele
Toate streine de ceale de aicea. Și m’au fă- îl doriiam,
cut pre mine neatins, Pre acela pre care l-am iubit, cu a căruia po-
Nepipăit – o, minune! – și nevăzut aseme- doabă a frumseaţii m’am rănit,
nea, Mă învăpăiam, mă ardeam, tot cu totul mă
Unit și împreunat cu ceale nevăzute. Deci înfocam.
așa și într’acest fealiu Deci așa petrecând eu, și așa lăcrămând, și
După ce m’au lucrat Ziditoriul, în cort topindu-mă împreună, și încă muncin-
m’au băgat, du-mă și bătându-mă,
Simţit și trupesc, și m’au închis și m’au în- Și strigând cu dureare, strigarea mea o au
cuiat întru acesta, auzit,
Și m’au pecetluit pre mine, și pogorându- Și dintru neasemănata înălţime plecându-
mă în lume să și văzindu-mă,
Și simţită și văzută, iarăș m’au pus pre mine M’au miluit, și iarăș a-l vedea m’au învrednicit
să vieţuesc, Cela ce iaste tuturor nevăzut, precât iaste
cu putinţă omului să-l vază.

13
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Pre carele văzindu-l m’am minunat, în casă Și aceaia m’am făcut, carea o vedeam mai
fiind <641>închis, nainte de aceasta,
Și în chiup fiind încuiat, și în mijlocul întu- Și de departe o vedeam, și nu știu cum îţ
nearecului ţinut, voiŭ povesti ţie
Al Ceriului și al pământului, zic ţie simţi- Chipul cel preaslăvit iaste, că nu am putut
toriu, că și eu sânt întunearec. să cunosc,
Fiindcă pre toţi oamenii, și pre minţile Nici acum cunosc nicidecum, cum au în-
acestora, trat, cum cu <641v>mine s’au unit.
Care cu ceale simţite sânt amestecate, întru Și după ce s’au unit, cumu-ţ voiŭ spune ţie
aceastea fiind ei, greu cine e cela ce s’au unit cu mine?
Acestea îi acopere. Însă întru aceastea aflân- Și cu cine și eu m’am unit? Mă înfiorez și
du-mă eu, mă înfricoșez, nu cumva
Am văzut pre cela ce mai nainte era, pre- Deaca îţ voiŭ spune, tu necrezind, să cazi
cum am zis, în hulă
Și carele acum iaste afară de toate, însă cu Din neștiinţă, și pre sufletul tău să-l pierzi,
mintea, fratele mieu.
Și m’am minunat, m’am spăimântat, m’am Cu toate aceastea, unul eu și acela cu carele
înfricoșat, și m’am bucurat. m’am unit făcându-ne,
Și înţelegând minunea, cum pre Cela ce Cine pre sinemi mă voiŭ numi? Dumnezeu
iaste afară de toate, îndoit dupre fire,
Eu, cel ce sânt înlăuntru tuturor, singur văz Iar dupre ipostas unul fiind, îndoit și pre
pre cela ce mă veade pre mine, mine m’au lucrat.
Necunoscând unde iaste, cât iaste și în ce Și îndoit după ce m’au lucrat, îndoite dea-
fealiu e, ciia numele
Sau în ce chip iaste acela pre carele și îl văz, Și mie, precum vezi, mi-au dăruit. Vezi și
sau cum îl văz, sau ce văz. despărţirea.
Însă văzind acealea care am văzut, și plân- Om sânt dupre fire, și Dumnezeu dupre dar.
gând, căci nu pociŭ Vezi care dar îţ zic, adecă unirea cea cu acela,
Să cunosc chipul acesta, nici să-l înţeleg, Simţitoriu, și gânditoriu, și fireaște, și Du-
nici să-l pricep nicidecum, hovniceaște.
Sau cât de puţin să cunosc cum pre acela îl Pre unirea adecă cea gândită ţe-am poves-
văz, cum el pre mine mă veade. tit-o ţie în multe fealiuri,
L-am văzut iarăș pre acesta înlăuntru în Și în multe chipuri, iar simţită îţ zic ţie pre
casă, și în chiup, cea a tainelor.
Tot fără de veaste făcându-să, și unindu-să Că curăţindu-mă prin pocăinţă și prin cur-
netâlcuit, gerile lacrămilor,
Negrăit împreunându-să, și amestecându- Și cu trup îndumnezeit ca cu Dumnezeu
să cu mine cu neamestecare, împărtășindu-mă,
Precum focul în fier, și precum lumina în Dumnezeu și eu mă fac prin unirea cea ne-
sticlă. tâlcuită.
Și m’au făcut pre mine ca focul, și ca lumina Deci vezi taina: Sufletul, drept aceaia, și
m’au arătat pre mine, trupul,

14
C U V Â N T U L 1

Ca pre aceasteaș iarăș să ţi le zic, din multa Și la înălţime să rădică văpae, și luminează
bucurie, casa,
Unul fiind eu în doao fiinţe, deci aceastea Și pre întunearec îl goneaște, și face să vază
unul și doao, pre toţi
Cu Hristos împărtășindu-se, și pre singele Cei ce sânt în casă. Văzut-ai minune? Deci
lui bându-l, spune-mi mie,
Cu amândoao fiinţele și firile așijderea Mai nainte de a să lovi adeaseori, cum vor
Ale Dumnezeului mieu unindu-se, să fac slobozi și vor lăsa scântei?
Dumnezeu prin împărtășire; Și fără de scânteae, materiia însăș, de sineș,
Și cu un nume să numesc, cu numele aceluia, cum să va aprinde?
Cu care dupre fiinţă s’au împărtășit. Deci Mai nainte de a să aprinde, cum va lumina,
că<r>bunile foc să zice, cum pre întunearec îl va goni?
<642>
Și fierul cel negru înfocându-să, ca niș- Cum pre vedeare ţie ţi-o va dărui? Nicide-
te foc să veade; cum cu totul îmi vei zice,
Deci deaca într’acest fealiu să veade, și Că cu putinţă acest lucru să va face cândva.
într’acest fealiu să numeaște, Deci <642v>așa și tu a face
Apoi foc să veade, foc să numeaște. Și deaca Sârguiaște-te, și vei lua. Ce zic ţie că vei
nu pre sineș într’acest fealiu lua?
Te-ai cunoscut, celor ce pentru unele ca aceas- Scânteaia Dumnezeeștii firi, pre carea o au
tea îţ spuiŭ1 ţie, nu fii necredincios, asemănat Ziditoriul
Ci caută din toată inima ta, și vei lua Mărgăritariului celui de mult preţ, și gre-
Mărgăritariul, sau picătura, sau ca pre un untelui de muștariu.
grăunte de muștariu, Și ce să faci îţ zic ţie? Ascultă cu iubire de
Ca pre o scânteae, Dumnezeiasca sămânţă. osteneală, fiiule.
Cum o vei căuta aceaia carea ţi-o zic ţie? Fie-ţi ţie sufletul și trupul în loc de cremene
Ascultă, și cu sirguinţă lucrează, și o vei afla și de amnariu,
îndegrabă: Iar mintea, ca un însuș-stăpânitoriu al pati-
Ia-mi-ţi luminată asemănare a cremenii, și milor, îndeletnicească-se
a amnariului, Întru faptele ceale îmbunătăţite și în chiti-
Că iaste și întru aceastea cu adevărat firea rile ceale lui Dumnezeu plăcute,
focului, Și ca pre o cremene adecă pre trup, iar ca
Și deși nu să veade nicidecum, dar însă lo- pre un amnariu pre suflet,
vindu-se împreună, Cu mâini gândite apucându-le, tragă-se, și
Dease scântei de foc slobod, și de toţi aducă-se
Să văd adecă întru întâiŭ, dar nu să aprind Cu sila cătră faptele bune. Că silită iaste
însă, A ceriurilor împărăţiia. Dar care fapte îţ zic
Deaca nu să vor apuca de materie. Iar deaca ţie?
să va uni cu aceasta dintru aceastea, Priveghiiarea, și postirea, și fierbintea po-
Apoi o scânteae mică cu totul, câte puţin căinţă,
să aprinde, Plângerea, și a lacrămilor vărsarea, și neîn-
cetata a morţii pomenirea,
1 Greșală în manuscris; în orig. λέγουσι, „spun“
(pers. a 3-a pl.). (n.ed.)
15
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Necurmata rugăciune, și răbdare a toate fe- Și ţi le va descoperi pre toate, și în taină ţi le


aliurile va arăta, câte
De ispitele ceale asupră-ţ aduse, tăcerea mai Și îţ iaste de folos ca să te înveţi. Că într’alt
nainte de toate aceastea, fealiu cu neputinţă iaste ţie
Și smereniia cea adâncă, și ascultarea cea Pre ceale de acolò prin cuvânt să le înveţ’.
desăvârșit, Domnului nostru i să cuvine Slava în
Și a voii tăiarea. Deci întru aceastea, și în- veacii veacilor, Amin.
tru ceale de acest fealiu
Sufletul îndeletnicindu-să și de-a pururea
ţiindu-să, AL ACELUIAȘ1
Face pre mintea ta întâiŭ adecă să priimeas- Cuvântul 2.
că străluciri, Cum că frica naște pre dragoste. Iar
Dar să sting îndegrab, căci încă nu s’au sup- dragostea dezrădăcinează pre frică
ţiiat, din suflet, și mâne ea singură întru
Ca și îndegrab să se aprinză. Iar când și de
inimă
dânsul, fiindcă iaste Duh Dumne-
Să va atinge raza cea Dumnezeiască, atun- zeesc și Sfânt.
cea și pre dânsa o luminează, ASSA
Și pre minte o curăţeaște, și la înălţime pre Cum voiŭ lăuda, cum voiŭ slăvi, cum după
dânsa o rădică, vrednicie voiŭ binecuvânta
Și la ceriu o sue, și cu lumina <643>cea Dum- Pre Dumnezeul mieu, carele pre multele
nezeiască o uneaște. păcate mi le-au ertat?
Pre acealea care ţi le-am zis ţie, mai nainte de Cum la înălţime cu totul voiŭ căuta? Cum
a le face, cum, spune-mi, te vei curăţi? pre ochii miei îi voiŭ căsca?
Și mai nainte de a te curăţi, cum mintea ta Cum îmi voiŭ deșchide gura, o, Părinte,
Dumnezeeștile cum buzele<643v>meale le voiŭ mișca?
Străluciri le va priimi? Și cum, spune-mi Cum mâinile meale cătră înălţimea Ceriu-
mie, și unde lui le voiŭ întinde?
De aiurea de altundeva întru inima ta că- Și care cuvinte voiŭ afla? Care graiuri voiŭ
zind focul cel Dumnezeesc aduce?
Să va aprinde, și pre aceasta o va aprinde, și Și cum a grăi voiŭ îndrăzni? Cum ertare
o va înfoca? îmi voiŭ ceare,
Și cum o va uni, și o va împreuna, și nedes- A nemăsuratelor meale greșale, și a păcate-
părţită o va face lor meale celor multe?
Pre zidire cu Ziditoriul? Nicidecum nicio- Cu adevărat lucruri am lucrat, mai presus
dată, îmi vei zice mie, de toată ertarea.
Că acest lucru va fi cu putinţă cuiva din cei Știi acealea care zic, Mântuitoriule. Pre toa-
născuţi, tă firea o am covârșit,
Sau din cei ce să vor naște. Iar ceale de aicea Preste fire lucruri am lucrat; decât ceale ne-
înainte nu le întreba. cuvântătoare mai rău m’am arătat,
Că deaca te vei uni cu lumina, toate pre
tine ea te va învăţa,
1 În manuscris: alaçel¶lþ (n.ed.)
16
C U V Â N T U L 

Decât toate jivinele ceale din mare, și decât Și îi curăţești, și-i strălucești, și ai luminii
toate dobitoacele ceale de pre pământ, părtași îi faci,
Și decât ceale târâtoare, și decât hiiarăle Cuminecături ai Dumnezeirii tale lucrân-
mai rău m’am făcut cu adevărat, du-i cu îndestulare,
Călcând poruncile tale mai mult decât firea Și streină minune și îngerilor, și minţilor
celor necuvântătoare. oamenilor,
Deci fiindcă trupul mi l-am spurcat, și su- Vorbești cu dânșii de multe ori, ca cu niște
fletul mi l-am întinat, priiateni ai tăi adevăraţi.
Cum mă voiŭ arăta ţie? Cum te voiŭ vedea pre O, bunătate nemărginită! O, dragoste ne-
tine, cum cu totul voiŭ îndrăzni să stau tâlcuită!
Înaintea feaţii tale eu, mișelul? Cum nu Pentru aceasta și caz, și cu fierbinţeală strig
voiŭ fugi de a ta Slavă cătră tine:
Și de lumina cea fulgerătoare a Sfântului Precum pre curvariul ai priimit și pre curva
tău Duh? carea au venit la tine,
Și cum singur nu mă voiŭ duce cătră întu- Așa pre mine mă priimeaște, îndurate, care-
nearec eu, cela ce ale întunearecului le din suflet mă pocăesc,
Lucruri am lucrat, și cum de mulţimea Sfin- Și picăturile lacrămilor meale, care ca niște
ţilor nu mă voiŭ despărţi? izvoară de-a pururea izvorăsc,
Cum voiŭ suferi glasul tău carele mă va tri- Socotindu-le, Hristoase al mieu, spală întru
mite pre mine întru întunearec dânsele ale sufletului mieu,
Eu, cela ce de aicea din lucruri îmi duc cu Spală și ale trupului mieu întinăciunile și
mine osândirea mea? mânjiturile patimilor,
Înfiorându-mă tot, cutremurându-mă tot, Spală și pre inima mea de toată răotatea.
Cu frică și cu spaimă cuprins fiind strig ţie: Că aceasta iaste rădăcina și izvorul păcatului:
Știu, Mântuitoriule, că altul ca mine nu au Răotatea, a sămănătoriului celui rău iaste
greșit ţie, sămânţa,
<644>
Nici au lucrat fapte pre care eu, ticălo- Și unde iaste și odrăsleaște aceasta, și la
sul, le-am lucrat, înălţime să sue,
Și pricinuitoriu de pierzare și altora m’am Acolò și răsare preamulte <644v>o/drasle de
făcut. răotate și de nebunătate.
Ci aceasta iarăș știu, aceasta iarăș nădăjdu- Pre rădăcinile aceștiia dintru adânc zmul-
esc, Dumnezeul mieu, ge-le, Hristoase al mieu,
Că nu mărimea greșalelor, nu a păcatelor Și curăţeaște holdele sufletului mieu, și ale
mulţimea, inimii meale,
Nici a faptelor urâciunea va covârși cândva Și răsădeaște întru dânsele pre frica ta, În-
Pre iubirea ta de oameni cea mare, iar mai durate,
vârtos pre cea mai presus de mare, Și învredniceaște-mă să se înrădăcineaze și
Pre cea mai presus de cuvânt, mai presus și bine să odrăslească și să răsară,
de minte, mila, pre carea bogat Ca să crească la înălţime prin păzirea po-
Preste cei ce-ţ greșesc ţie, și cu fierbinţeală runcilor tale;
să pocăesc, o verși, Și adăogându-le în fieștecare ceas cu adăo-
girea lacrămilor,

17
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Adăogând ape care izvorăsc, și adăpându-le Și poartă întru dânșii pre hotărârea judecă-
dintru aceastea, ţii aceiia, Dumnezeul mieu.
Mai mult și creaște, și la înălţime să rădică. Deci floarea carea o aduce și o înfloreaște
Și dupre asemănare creaște și smereniia îm- iaste netâlcuită dupre fealiu,
preună cu frica, Mai netâlcuită dupre chip. Că să veade că
Iar smereniei toate patimile îi dau loc; înfloreaște adecă,
Și împreună cu dânsele și tabăra dracilor Dar să ascunde degrab, care lucru nu iaste
s’au izgonit, al firii,
Și toate faptele bune ca unii împărătease Dar nici dupre urmarea firii, ci mai presus
împrejurul aceștiia, de fire,
Ca niște străjari și priiatene să văd că îm- Căci pre toată firea o covârșaște, și încă să
preună îi urmează, arată frumoasă
Și ca niște slujnice Stăpânii. Și aceastea de- Floare mai presus de tot cuvântul, și cătră
aca împreună să vor aduna, privirea aceiia
Și să vor uni unele cu altele, în mijlocul Îmi răpeaște pre toată mintea mea, și nimic
acestora ca un pom nu o lasă să pomenească
Lângă izvoarele apelor frica ta răsădindu-să, Dintru acelea pre care știe frica să le dea, ci
Înfloreaște, și câte puţin câte puţin îmi ara- uitare de toate aceastea
tă mie floare streină. Îmi lucrează mie atuncea, și reapede și de-
Streină am zis, căci toată firea dupre neam grab dela mine zboară.
naște, Și pomul fricii iarăș iaste fără de floare,
Și a tuturor pomilor și copacilor sămânţa Și mă scârbesc și suspin, și cătră tine cu fier-
dupre neam iaste întru fieștecarele. binţeală strig,
Iar frica ta și floare de fire streină arată, Și floarea iarăș o văz în ramurile pomului
Și rod asemenea strein de aceaia și venetic. Și pre ochiŭ o, Hristoase al mieu, numai că-
Că frica iaste din fire plină de mâhniciune tră floare avându-l,
și de <645>întristare, Nu văz atuncea pomul; ci mai adeaseori
Și pre cei ce o au căștigat pre aceasta îi lu- floarea
crează de-a pururea Înflorind, și cătră aceaia tot pre mine cu
Să se mâhnească ca niște robi, ca niște vre- dorirea trăgându-mă
adnici de multe rane și bătăi: Întru rodul dragostei încetează.
<645v>
Ca unii ce așteaptă în fieștecare ceas tăiarea Și rodul acesta iarăș
cea a morţii, Nu sufere de pomul fricii să se poarte și să
Și ca unii ce văd adecă seacerea, dar ceasul se ţie,
secerișului nu îl știu, Ci mai vârtos când deplin să va coace, atun-
Și ca unii ce nu au nădeajde, nici deplin cea singur
adeverire Fără de pom să veade. Că frică întru dra-
De ertarea cea desăvârșit, ci să cutremură goste
de mărginire, Nu să află nicidecum, nici iarăș fără de frică
Ci să înfiorează de sfârșit, ca de o hotărâre dragostea
cu îndoială a judecăţii, În suflet să rodeaște. Cu adevărat minune
mai presus de cuvânt,

18
C U V Â N T U L 

Și mai presus de toată chitirea. Că pomul Însă lumina, dupre cum zic ei, e cu totul
cu osteneală înfloreaște și rod aduce; și atât-lucrătoare3 și luminează.
rodul lui iarăș Cu toate aceastea nu iaste din lume, nici
Pre pomul îl dezrădăcinează, și rămâne ro- vreun lucru al lumii nicidecum,
dul singur. Nici vreo zidire; că nezidită iaste, și de toa-
Cum iaste rodul fără de pom, nicidecum te zidirile afară,
a-ţ povesti nu pociŭ; Nezidită în mijlocul celor zidite. Înţeleage
Cu toate aceastea rămâne, cu toate aceastea ceale ce îţ zic ţie, fiiule!
iaste dragostea fără de frica Că iaste și să află despărţită, și ceaia ce iaste
Ceaia ce o naște pre dânsa. Deci dragostea nezidită niciodată
iaste Zidire a să face nu priimeaște; afară deaca
Cu adevărat toată veseliia, și de toată bucu- ar fi voit, și aceasta
riia și dulceaţa Cu putinţă îi iaste eiĭ să se facă. Că și s’au
Umple pre cel1 ce o are, și din lume întru făcut Cuvântul,
simţire Prin a Duhului lucrarea și prin a Tatălui
Pre acesta afară îl scoate, care lucru nu-l buna-voinţă,
poate frica Om neschimbat tot, Dumnezeu fiind din
Să-l lucreaze nicidecum. Că înlăuntru celor fire nezidit,
văzute, S’au făcut zidit cu nepovestire, și luarea în-
Și înlăuntru celor simţite fiind, cum oare va dumnezeindu-o,
putea pre cela ce o are Mi-au arătat mie îndoită minune în doaoă
Departe de aceastea să-l arunce, și întru lucrări,
simţire să-l împreuneaze Și în doaă voiri așijderea: văzut și nevăzut,
Tot cu ceale nevăzute? Cu adevărat nicide- Ţinut și neţinut. Și arătându-să ca o zidire
cum nu va putea. În mijlocul tuturor zidirilor, dar nu fiind ca
Iar floarea și rodul pre carele frica îl naște o zidire,
Afară de lume sânt, care și acum a-l răpi să Precum li să părea, nu li să făcea arătat; însă
obicinuiaște, nici cu totul era nearătat,
Și pre suflet împreună cu acesta să-l rădice, Ci în mijlocul tuturor zidirilor celor simţi-
și din lume afară să-l arunce. te fiind, Cuvântul
Cum, spune-mi mie, afară de lume dragos- Să veade unit cu luarea ca o zidire.
tea pre aceastea le aruncă? Și luând pre zidire și ascunzindu-o, ori su-
Aș fi voit arătat să știu. Că netâlcuit iaste, indu-o
precum am zis, lucrul acesta. La înălţimea, la Slava sa mai presus de cu-
Cu toate aceastea, ia aminte, și voiŭ zice: vânt,
Duh Dumnezeesc iaste dragostea. Să ascundea îndată.4 Că Ziditoriul tuturor,
<646>
Aceasta o zicea aceia2 când li să arăta
Stăpânul. 3 Greșală în manuscris. În textul originar: „atot-
lucrătoare“ (gr. παντουργὸν). (n.ed.)
4 În ediţia Zagoreos (Veneţia, 1790), după care s’a
tradus textul de faţă, lipsesc trei stihuri din tex-
tul grecesc, pe care le traducem acì după Sources
1 În manuscris: çhl. (n.ed.) Chrétiennes: „Iar aceia ziceau că Stăpânul nu se mai
2 Adecă Luca, și Cleopa. arată, aceasta însă, negreșit, numai către ei.“ (n.ed.)
19
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Fiind adecă nedespărţit și nedepărtat de Iaste împreună cu mine nevăzută și necu-


toate, dar ca un Dumnezeu pre toate îm- noscută dragostea.
plinindu-le, Carea și afară de toate zidirile iaste, și iaste
Cum ar fi fost cu putinţă într’alt fealiu să se iarăș și împreună cu toate.
ascunză? Vei muta din loc Ea iaste foc, iaste și rază, să face și nor al
Pre Stăpânul, și cătră alt <646v>loc vei da că luminii,
s’au dus, Soare să săvârșaște. Însă ca focul pre sufle-
Și dela ochii Sfinţilor Apostoli cum că s’au tul mieu îl înfierbintează,
ascuns? Și pre inima mea o arde, și cătră dorire o
Să nu fie, să nu cazi din neștiinţă întru o deșteaptă
hulă ca aceasta! Și cătră dragostea Ziditoriului; <647>și din
Însă tu ascultă, de voești, pre lucrările dra- destul înfocându-mă,
gostei, Și la suflet de tot arzindu-mă, și o rază de
Și te vei învăţa cum iaste mai mare decât lumină purtătoare
toate faptele bune dragostea. Zboară împrejurul mieu toată, strălucitoa-
Decât care toate? Auzi pre Apostolul stri- re slobozindu-ș
gând: În sufletul mieu razele sale, și pre mintea
Decât a grăi cu limbile îngerilor și ale tutu- mea strălucindu-o,
ror oamenilor, Și cătră înălţimea privirii îndemânatecă o
Decât a avea toată credinţa, cât să mute și arată,
munţii, Văzătoare lucrându-o. Aceasta era, ceaia ce
Decât a ști toată cunoștinţa și adâncul tai- mai nainte o am zis
nelor, Că iaste floarea fricii. Și văzindu-i eu stră-
Decât a răsipi toată bogăţia, și sărac pre si- lucirea,
neș a să face, Și umplându-mă de bucurie negrăită, nu
Decât și pre însăș trupul spre ardere pentru m’am bucurat căci o am văzut,
Hristos a-l da, Ci ea, de Dumnezeiasca bucurie după ce
Mai mare iaste dragostea; și cu atâta mai m’au bucurat, s’au dus,
mare iaste, Și pre mintea mea împreună o au răpit, și
Că fără de aceasta, aceastea ori una, ori și simţirea, și pre toată
toate, Pofta lumească; și au alergat mintea mea în
Nici un folos celui ce le-au căștigat nicide- urmă-i,
cum nu-i iaste. Și căuta cu dorire să ajungă și să prinză pre
Deci cela ce și de dragoste, și de toate ceale strălucirea ceaia ce i s’au arătat.
zise Ci nu o au aflat zidirea, nici au putut să se
Iaste lipsit, spune-mi mie, unde să va arăta, facă
ce va face? Cu totul de zidire afară, ca să prinză stră-
Cum credincios celor ce îl întreabă va în- lucirea,
drăzni să se numească pre sineș? A celui nezidit și necuprins. Însă încungiu-
Pentru aceasta, a lua aminte să cuvine celui ra pre toate
ce zice pentru dragoste. Și să măestriià, și să sârguia să o vază, cerca
Șez eu în chilie, noaptea sau și zioa, aerul,

20
C U V Â N T U L 

Ceriurile le cutreera, încungiura adâncurile Că aceasta iaste dragostea. Ia să alergăm o,


Și margenile lumii, și căuta, precum i să pă- credincioșilor, cu întindere,
rea. Ia să ne sârguim cu dureare o, trândavilor,
Ci nimic întru aceastea toate nu afla, căci ia să ne deșteptăm o, lenevoșilor,
zidite sânt toate; Ca căștigători ai dragostei și părtași ai aceș-
Și mă tânguiam, și plângeam, și la mărun- tiia mai vârtos
tae mă ardeam, Să ne facem, și așa să ne mutăm dintru ceas-
Și ca un eșit din minte, întru uimire te de aicea,
făcând<u-m>ă, așa petreceam. Ca împreună cu dânsa înaintea Ziditoriu-
Deci au venit precum au voit, și ca un chip lui și Stăpânului să stăm,
de nor Afară de toate ceale văzute făcându-ne îm-
Luminos căzind și slobozindu-să preste ca- preună cu dânsa.
pul mieu, Iar deaca nu, apoi întru ceale văzute și întru
Să vedea șăzând, și a striga mă făcea și mă zidiri, ca cei ce sintem
îndemna, Zidire, vom rămânea, și în foc, <648>și în tartar,
<647v>
Înspăimântat făcându-mă. Însă iarăș Și întru înfricoșatele munci, fără de aceasta
dela mine zburând, aflându-ne,
M’au lăsat singur, și căutându-o eu cu oste- Fără de dragoste zic. Și deaca și iaste cu pu-
neală și cu dureare, tinţă să ne mântuim
Pre aceasta toată, fără de veaste și degrab ia- Fără de aceasta, o, Hristoase al mieu, cum
răș întru mine cu cunoștinţă s’au aflat, va fi cu putinţă acest lucru cu adevărat?
Și în mijlocul inimii meale, ca un luminăto- Nicidecum cu adevărat, nicidecum. Că de
riu, ca un discos cu adevărat lumină deaca ne vom răzliţi,
Al Soarelui s’au văzut. Și așa arătându-să, Cum de întunearec vom scăpa? De bucurie
Și cu cunoștinţă dovedindu-să, ceatele dra- deaca ne vom lipsi,
cilor le-au surpat, Cum de scârbă ne vom izbăvi? Afară de că-
Au izgonit teamerea, și pre inimă o au făcut mară deaca ne vom afla,
vitează, Cum va fi cu putinţă cu adevărat înlăuntru
De simţirea lumii au dezgolit pre mintea cu cei de acolò împreună să ne veselim?
mea, Deaca din împărăţie vom cădea, zic adecă
Și în veșmântul simţirii ceii gândite m’au dela vedearea ta, Mântuitoriule,
îmbrăcat, Care altă mântuire și carea altă mângăiare?
Și de ceale văzute m’au răzleţit pre mine, și Sau în care alt loc vom putea să ne aflăm?
cu ceale nevăzute m’au împreunat, Cu adevărat nicăiri, nicidecum, măcar de
Și a vedea pre cel nezidit, și a mă bucura să și pare oarecărora fără de minte,
mi-au dăruit mie. Că nebun și fără de minte e cela ce zice
Căci de toate ceale zidite și văzute, și care aceasta. Dar poate răspunzind,
degrab Va zice cineva aceastea cu nepriceapere:
Și în scurtă vreame să strică m’am răzleţit, și Cum afară de împărăţie,
cu cel nezidit m’am unit, Și cum și afară de cămară și de ceata drepţilor
Cu cel nestricăcios, cu cel fără de început, Alt loc de mântuire sau de odihnă nu va fi?
cu cel tuturor nevăzut:

21
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Nebune, îţ va răspunde dragostea, nu auzi Și au dat Dumnezeesc Duh, care iaste dra-
că Adam, gostea.
Strămoșul tău, în raiu o poruncă Deci deaca voești și deaca poftești să iai pre
Călcându-o, s’au dezgolit de Dumnezeias- Dumnezeescul Duh,
ca Slavă, și Eva Creade lui Dumnezeu desăvârșit, leapădă-
Împreună cu dânsul din raiu s’au surgunit te de sineţ așijderea,
îndată? Pre umere fără de îndoială rădică-ţ Crucea,
Care lucru pre moarte cu ticăloșie o au năs- și să iai
cut îndată, Moarte cu voirea, și cu punerea, fiiule, ca
Și în locul desfătării au luat viiaţă plină de părtaș să te faci
sudori, Al vieţii ceii fără de moarte. Să nu te rătă-
Și a trăi, și a muri, dela dânsul cu dreptate cească pre tine amăgitorii
pre hotărâre luându-o. Cu mincinoasele cuvântări ale lor, cum că
Așa înţeleagi-mi mie și atuncea când să va după moarte iau
face judecata, Viiaţa cei ce să săvârșesc; ca nu plecându-te
Că cela ce să va afla de Dumnezeiasca slavă, lor să te căești,
ca Adam acela Și de viiaţă să nu te împărtășești. Ascultă
<648v>
Cu adevărat dezgolit,1 fiindcă cea cuvintele lui Dumnezeu,
întâiŭ decât toate faptele bune Ascultă pre ale Apostolilor, ascultă pre ale
Și Împărăteasă și Doamnă, iaste cu adevă- Dáscalilor
rat dragostea. Celor din besearică, ce Hristos strigă în tot
Și cap al tuturor iaste, și haină, și slavă. ceasul:
Și trupul fără de cap, și mort, și fără de su- Râuri din pântecele celor ce întru mine cred
flare iaste. Vor curge, de izvorul cel <649>Dumne//ze-
Și trupul fără de haină fiind, cum nu va fi gol? esc al apei ceii de-a pururea vii.
Că faptele bune fără de dragoste, deșarte și Ce pre apa aceasta zicându-o, fără numai
nefolositoare sint, pre darul Duhului?
Și gol de Dumnezeiasca Slavă e cela ce nu Și pre cei curaţi cu inima îi fericeaște, zi-
are pre dragoste; când cum că aceștea
De ar avea cineva pre toate faptele bune, Vor vedea aicea pre Dumnezeu. Și Aposto-
dezgolit stă, lii toţi
Și pre goliciune nesuferindu-o, a să ascun- Și Dáscalii strigă de aicea și pre Duhul,
de mai vârtos voiaște. Și pre însuș Hristos să-l luăm, deaca voim să
Că cela ce are rușine, are și osândă, ne mântuim.
Și „Nu te știu pre tine” va auzi dela Judecă- Ascultă glasurile Stăpânului, ascultă cuvin-
toriul tuturor. tele Cuvântului,
Au venit pre pământ Ziditoriul, au luat Su- Cum îţ arată pre împărăţiia Ceriurilor că o
flet și trup, dobândesc
1 Din ediţia Zagoreos lipsesc șapte stihuri, pe care
De aicea oamenii. Asemănatu-s’au, zicând,
le traducem acì: „afară din rai, ba încă și din Îm- aceasta
părăţie și din cămara de nuntă cea cerească se va Mărgăritariului celui de mult preţ.
scoate degrab. Măcar de nu ar avea păcat, însă lip-
sit de fapte bune se va afla, dezgolit stă.“ (n.ed.)
22
C U V Â N T U L 

Iar Mărgăritariu auzind, oare ce socotești, Mărgăritariul cel nepreţuit să cumpără, ca


piiatră îl zici că iaste acesta? să zici
Sau cum că să ţine măcar cât de puţin? Sau Cum că: Oare cum, neavând eu avuţie,
cum că să veade măcar orișicât? voiŭ putea
Departe de o hulă ca aceasta, că gândit iaste. Să căștig Dumnezeescul acesta și frumosul
Și deaca neguţitoriul l-au aflat pre dânsul, Mărgăritariu?
cum l-au aflat, acum spune-mi, Deci pentru aceasta te rog pre tine să as-
Deaca neţinut iaste și neprins sau nevăzut, culţi cu priceapere:
Apoi unde l-au aflat pre acesta, cum l-au vă- Deaca pre toată lumea și pre ceale din lume
zut, învaţă-mă? le-ai avea,
Și cum pre toate vânzindu-le, l-au cumpă- Și răsipindu-le le-ai împărţi la sirimani și la
rat pre acela, văduve pre acestea,
Pre acela pre care nu l-au aflat, pre acela pre Și la săracii cei lipsiţi, și însuţ sărac te vei
care nu l-au văzut, pre acela pre care nu face,
în mâini l-au căștigat? Dar ca cum deopotrivă vreadnic cu totul
Dar încă nici în sân nu l-au luat: ci numai preţ vei socoti
cu singură credinţa cu adevărat Că ai plătit, zicând: „Daţi-mi mie Mărgă-
Și cu nădeajdea ca cum l-ar avea să va afla, ritariul,
așa mă vei învăţa. Că am dat pre toate ale meale,” îndată
Dar nu au zis Stăpânul așa, precum tu so- aceasta vei auzi
cotești, Pre Stăpânul zicându-ţi ţie: Care zici toate
Nici cu nădeajde ca să-l afle, nici cu nădeaj- ale tale?
de ca să-l dobândească au zis Tu gol din pântecele maicii tale ai eșit,
Să-ș vânze averile. Ce vă amăgiţi, pentru ce Și gol în mormânt negreșit iarăș vei întra.
pre deșarte Dar ale tale care zici că sânt, nebune tot, nu
<649v>
Nădejdi vă răzimaţi?1 Și pre sineţ te simţi?
arăţi și te vădești Și nu vei lua mărgăritariul, nici vei lua îm-
Că nu voești să-l cauţi, că nu voești să-l afli, părăţiia.
Că nu voești să-ţ vinzi averile, și să iai Ci deaca toate averile tale cu totul le vei răsipi,
Împărăţiia Ceriurilor, carea înlăuntrul tău, Deaca sărac foarte vei fi, și vei veni zicând așa:
deaca vei voì, Vezi, Mântuitoriule, inima, și sufletul mieu
Stăpânul au zis că iaste. Dar poate sărac ești? zdrobit,
Și nu ai aur, nici averi, nici bogăţie, Și cumplit muncindu-să și foarte arzindu-să!
Și auzind cum că prin vânzarea tuturor ave- Vezi-mă, Stăpâne, că sânt gol, vezi-mă că
rilor sânt lipsit și scăpătat,
De toată fapta bună strein, și neavând ce
să-ţ dau
1 În ediţia Zagoreos lipsește un pasaj de 10 stihuri, Spre răscumpărarea ta, Cuvinte, <650>și mi-
pe care le traducem acì: „Pentru ce de a voastră
pierzare, și a altora cruntă osândire, vinovaţi cu
luiaște-mă, unule,
deadinsul a vă face voiţi, prin deșarte amăgiri? Ci Nepomenitoriule de rău Dumnezeul mieu!
el întâiu, să-ţi afli mărgăritarul te îndeamnă, și ne- Că ce lucru vreadnic voiŭ afla
preţuit văzându-l că este, să vinzi toate ale tale, și
să-l cumperi. Tu însă zici ‘în nădejde’...“ (n.ed.)
23
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

În lume o, Dumnezeul mieu, pre carele îl Și cu dreptate! Că singur, când toţi de mine
voiŭ da spre cumpărarea ta, s’au lepădat,
Celui ce ai făcut pre toate? Că ce au dat și Și când toţi s’au smintit, spânzurat văzin-
curva? du-mă pre lemn,
Și ce tălhariul au dăruit? Iar curvariul, Acela Dumnezeu și Împărat m’au
<650v>
Hristoase al mieu, mărturisit,
Care bogăţie ţe-au adus ţie? Pre aceastea Și cum că eu sânt nemuritoriu din inimă
grăiaște-le, și vei auzi: striga!
Așa, mi-au adus mie daruri; așa, mi-au adus Pentru aceasta și mai nainte decât toţi au
mie bogăţie: luat Împărăţiia.
Dând ei acealea care au avut, au luat Măr- Dar pre dorirea curvei, oare care cuvânt o
găritariul va arăta,
Cel decât toată lumea mai bun și mai Pre carea o purta aceaia întru inima eiĭ când
scump. Pre aceastea și tu, de voești, au venit
Ado-le mie, și vei lua negreșit. Cu aceastea Ca la un Dumnezeu la mine, și ca la un Stă-
vino și tu la mine, pân al celor văzute, și al celor nevăzute?
Și îndată îţi voiŭ arăta ţie pre Mărgăritariul Și au adus bogat, precum n’au adus nime-
acela nea din cei pănă atuncea.
Carele l-au luat aceia, și te vei bucura, și pre Pre carea văzindu-o, o am priimit, și pre do-
însuș sufletul deaca îl vei da, rire nu i-o am luat,
Nimic vreadnic nu vei socoti, nimic vread- Ci pre Mărgăritariu dându-i-l eiĭ, i-am lăsat
nic nu vei gândi, și dorirea,
Că cu totul ai plătit. Că Eu, deaca vei veni, Mai vârtos încă i-o am și mai aprins, și întru
Precum curva la mine au venit, cu adevărat văpae mare i-o am rădicat,
am stăpânire, Și o am slobozit pre dânsa decât fecioarele
Cu adevărat am Mărgăritariu: pre carii toa- fiind mai cinstită.
tă lumea de-i va lua, Că degrab pre toată leagea, ca pre un zidiŭ
Și împreună cu lumea aceasta alte zeciuri trecându-o,
de mii de alte lumi, Sau ca pre o scară preste toate faptele bune
Nu va lipsi nici un singur Mărgăritariu din preaînălţindu-să și rădicându-să,
vistieriile meale, Au ajuns la sfârșitul legii, carea iaste dra-
Și-ţ voiŭ da ţie și darul, precum și acelora gostea,
le-am dat. Și s’au dus până la sfârșit, nerănită pre aceas-
Aceastea Dumnezeu îţ va zice ţie, și te va ta păzindu-o.
învăţa, cum au venit Iar curvariul așijderea din inimă întorcân-
Tâlhariul, și cum curva, cei cântaţi și vestiţi du-să,
în lume, S’au pocăit cu adevărat, și fiiu al mieu fiind
Și cum curvariul îndată ce s’au întors, au mai nainte,
fost priimit. Nu au venit ca un fiiu al mieu, ci cerea dela
Și tâlhariul cu credinţa s’au mântuit, cela ce mine să se facă
multe reale au făcut. Ca unul din năimiţii miei; și nu cu gura
numai,

24
C U V Â N T U L 

Ci și cu sufletul grăia, și cu lucrurile arăta Ce socotești că iaste acesta? Zi cu îndrăz-


Pre acealea care le zicea cu cuvintele. Sme- neală!
renia acestuia pre mine Iar deaca nu, apoi eu îţ zic ţie, și adevărul îţ
M’au tras spre milostivire, și l-am îmbogă- voiŭ spune.
ţit îndată, Negreșit Împărăţiia Ceriurilor ţe-au zis ţie
Și l-am proslăvit îndegrab, că-l vedeam că că iaste grăuntele.
din tot Iar grăuntele acesta iaste darul Dumneze-
Sufletul să apropie la mine. Căci înapoi ni- escului Duh.
cidecum, Iar grădina iaste inima a fieștecăruia din
Precum fac aceasta cei mulţi, nu ș’au întors oameni,
cugetele. Unde cela ce ia pre Duhul îl aruncă înlăun-
Deci așa deaca fieștecarele va veni, și va că- trul eiĭ și-l ascunde
dea la mine <651>cu adevărat – În coastele măruntaelor, cât nimenea să-l
Să auză toată zidirea! – îl voiŭ priimi pre vază pre dânsul,
dânsul îndată. Și-l păzeaște pre el cu toată cu denadinsi-
Iar carele cu vicleșug voiaște să ia darul mieu, rea, ca să răsae,
Și cu făţărie să va apropiia, ori răutate înlă- Ca să se facă copaciu, și la Ceriuri să se sue.
untru având, Deci deaca zici că nu aicea, ci după sfârșit toţi
Ori bizuindu-să lucrurilor sale, biruit fiind Cei ce fierbinte o îndrăgesc, vor lua Împă-
de trufie, răţiia,
Ori de zavistie, nicidecum nu are cu mine, Răstorni cuvintele Mântuitoriului și Dum-
Hristosul, parte. nezeului nostru.
<651v>
Aceastea ţie Dumnezeu, și tuturor, prin noi Că deaca nu vei lua grăuntele mușta-
vi le strigă în tot ceasul. riului, carele l-au zis,
Iar deaca voești și dela alţii să-ţi arăt ţie lu- Deaca nu-l vei pune în grădina ta, rămâi cu
minat, cum că totul fără de sămânţă.
Aicea să cade pre Împărăţiia Ceriurilor să o Iar deaca și sămânţa o ai lua, și vei îneca-o,
iai tu toată, sau vei împresura-o cu spini,
Deaca întru aceasta voești a întra tu și după Ori îl vei da în jaf paserilor, și vor răpi gră-
sfârșit. untele,
Auzi pre Dumnezeu carele iarăș în pilde Ori neadăpată vei lăsa grădina ta, prin le-
grăiaște ţie: nevire,
Cui oare voiŭ asemăna Împărăţiia Ceriurilor? Și nu va răsări sămânţa ta, nu va odrăsli, nu
Aseamenea iaste, ia aminte, grăuntelui de va rodi,
muștariu, Ce folos din sămânţă îţ va fi ţie, spune-mi?
Pre carele luându-l vreunul din oameni, Și când altădată, deaca nu aicea, vei lua să-
l-au aruncat în grădina sa, mânţa?
Și au răsărit, și copaciu cu adevărat s’au fă- Vei zice mie că după moarte: ci greșești din
cut mare. cuviinţă.
Deci zi tu, cela ce auzi, carele iaste grăun- În care grădină atuncea îl vei ascunde pre
tele acesta? acesta, te întreb pre tine?
Și prin care lucrări îl vei griji, ca să răsae?

25
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Cu adevărat cu totul ești plin de rătăcire AL ACELUIAȘI


amăgită, o, frate.
Cum că întru cei ce au păzit sfân-
Că vreamea aceasta iaste a lucrurilor, iar
ceaia ce va să fie, a cununilor. tul botez curat, rămâne Duhul cel
Aicea ia arvonele, ţe-au zis ţie Stăpânul. Sfânt: Iar dela cei ce l-au întinat pre
Aicea priimeaște peceatea, de aicea Candela dânsul să depărtează.
Sufletului tău aprinde-o, mai nainte de a Cuvântul al treilea.
întuneca, mai nainte de a să încuia
Ușile lucrării, deaca înţelept voești să fii.
Tu mă cunoști o, Hristoase, că al toatei fă-
rădelegi sânt
Aicea ţie și grâu îţi sânt, și ca un grăunte de
Lucrătoriu, încă și a tot fealiul de răutăţi
muștariu,
vas cu adevărat;
Aicea mă fac ţie și mărgăritariu, și mă cum-
Care lucru îl știu negreșit și eu, și sânt plin
păr.
de rușine,
Aicea mă fac ţie aluat, și dospesc frămân-
Și de înfruntare, și de necaz, și chinuire mă
tătura ta.
ţine pre mine,
Aicea ca niște apă îţ sânt ţie, mă fac și foc
Și dureare nesuferită stăpâneaște pre inima
care îndulceaște,
mea.
Aicea și haină ţie, și hrană, și băutura toată
Însă lumina feaţii tale strălucindu-mi mie
Deaca voești mă fac ţie, Stăpânul îţ zice ţie
cu taină,
aceastea.
Pre gândurile meale le-au gonit, mi-au luat
Deci deaca așa din ceale de aicea, și într’acest
durearea
fealiu mă vei cunoaște,
Și bucurie în loc au adus în smeritul mieu
Mă vei avea și acolò negrăit, toate făcându-
suflet.
mă ţie.
Deci voesc să mă necăjesc, Hristoase, și ne-
Iar deaca te vei duce neștiind lucrările da-
cazul nu să lipeaște de mine,
rului mieu,
<652>
Și mă necăjesc ca nu pentru aceasta mai
Acolò numai judecătoriu pre mine ne-
vârtos să pier,
milostiv mă vei afla.
Și de bucuriia să mă lipsesc, ticălosul, ceaia
Ci o, Hristoase al mieu, și Dumnezeul
ce va să fie.
mieu, să nu mă osândești atuncea,
Ci tu, Stăpâne, de aceasta niciodată să nu
Nici supt osândă să supui pre cela ce ţe-au
mă lipsești,
greșit ţie mult, <652v>
Nici acum, nici în veacul cel ce va să
Ci priimeaște-mă pre mine ca pre unul din
fie, Împărate al mieu.
cei mai de pre urmă năimiţi ai tăi
Că bucurie îmi iaste mie vedearea feaţii tale.
Și învredniceaște-mă de aicea să-ţ slujesc și
Că nu numai tot bunul ești, Dumnezeul
să plac ţie, Mântuitoriul mieu,
mieu,
Și să iau pre Dumnezeescul tău Duh arvo-
Ci și celor ce te văd tot bunul le dăruești,
nă a Împărăţiei,
De împărtășire și de cuminecare umpli pre
Și acolò să mă îndulcesc de cămara Slavei
aceia pre carii tu îi vezi,
tale:
Nu numai în veacul ce va să fie – vai de cei
Și să te văz pre tine, Dumnezeul mieu, în
ce zic aceasta! –
veacii veacilor, Amin.

26
C U V Â N T U L 

Ci și acum în trup fiind pre cei vreadnici Prin carea cei ce să botează, în lăuntrul viei
de tine, Întră izbăviţi de întunearec și de iad,
Adecă pre cei ce să curăţesc pre sineș prin Și de moarte și de stricăciune cu totul să
pocăinţă, slobozesc.
Îi vezi, și a te vedea pre tine și acelora le dai, Viia, raiul să înţeleage de mine, și iaste,
Nicidecum cu nălucire, sau cu gândirea Dintru care am căzut, iarăș chiemându-ne
minţii, înapoi;
Încă nici cu supţirea pomenire, precum Și precum era atuncea Adam mai nainte de
unii iarăș socotesc, păcat,
Ci cu adevărul Dumnezeescului lucru și al Așa să fac și toţi cei ce întru cunoștinţă s’au
înfricoșatei fapte, botezat,
Spre împlinirea cu adevărat a Dumnezeeș- Afară de cei ce nu au luat simţire gândită
tii iconomii; cu nesimţire,
Că atuncea unire a celor despărţite faci Pre carea Duhul venind cu lucrarea sa o face.
Tu, Dumnezeule, cela ce ești mântuirea tu- Aseamenea și a lucra poruncile toţi noi,
turor păcătoșilor. Ca Adam, am luat, și a le păzi așijderea,
Că cei ce botezul tău l-au luat din pruncie, Prin Duhul, care sânt Duhovnicească și
Și dupre vredniciia acestuia n’au trăit în viiaţă, Dumnezeiască leage,
Vor avea osândă mai multă decât cei nebo- Care leage cu trupul trupeaște să săvârșaște
tezaţi, prin faptă.
Precum ai zis, fiindcă au ocărât haina ta cea Că îndoit fiind omul, de îndoită leage are
sfântă; trebuinţă;
Și acest lucru, Mântuitoriule, întemeiat și Că deaca să va lenevi, și din bunătate cade.
adevărat cunoscându-l, Că sufletul singur a lucra bunătăţile nu
Le-ai dat pocăinţă spre de-a doao oară cu- poate,
răţire, Și trupul, lucrând lucruri fără de Dumne-
Și hotar al aceștiia ai pus pre darul Duhului, zeiască cunoștinţă,
Pre care în vreamea botezului întâiŭ l-am Ca un bou ce să osteneaște, sau ca un do-
luat: bitoc purtătoriu de povară să socoteaște.
Că nu numai prin apă ai zis că iaste darul, De<ci> cei ce în viia ta, adecă în raiu,
Ci mai vârtos și prin Duhul cu chiemarea Prin botezul tău s’au chiemat înapoi împre-
Troiţii. ună,
Deci de vreame că ne-am botezat prunci și Și cu totul fără de păcat, sau și Sfinţiţi,
nu am simţit, După ce au întrat s’au făcut ca Adam cel
Ca unii ce eram nedesăvârșiţi, și nu deplin dintâiu,
am priimit darul, Și apoi s’au lenevit de atâta mântuire,
Pre dezlegarea întâei călcări de poruncă lu- Și de atâta negrăită purtarea ta de grijă,
ându-o; Mântuitoriule,
Și pentru însuș acest lucru, <653>pre//cum Și au făcut lucruri mai reale decât Adam,
mi să pare, și a să săvârși Și au defăimat împreună și iubirea ta de oa-
Ai poruncit o, Stăpâne, și ai rânduit baia meni,
aceasta Dumnezeiasca, Nesocotind că lucrul al înfricoșatei iconomii

27
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Iaste baia botezului întru Dumnezeescul Câtă atuncea o ai pătimit, tu cu adevărat o


Duh. ai uitat.
Oare, precum socotesc cei mulţi <653v>din Dar eu însă o știu, Dumnezeu fiind carele
oameni, știu toate,
Să vor slobozi să fie înlăuntru și să păcătu- Credinţa, smereniia cea cătră Părintele tău,
iască, Și lepădarea cea cu totul a voii tale,
Și oare să vor lăsa Sfinţi iarăș cei ce s’au în- Carea mărturisire înaintea mea și să soco-
tinat, teaște, și iaste.
Și pre haina ta rău o au mânjit, Hristoase Că cela ce nu are voia sa, negreșit moare,
al mieu? Și întru voia mea să află, și viiază cu adevărat.
<654>
Și a lăcui înlăuntru inimii lor ceii întinate, Și de-abiia așa cu adevărat tu, și acela în
Tu cel curat, cel Sfânt, măcar cât de puţin fieștecarea zi
vei priimi? Silindu-mă cu lacrămile pre mine, cel din
Nicidecum, au zis Dumnezeu, să nu-m fie fire bun,
mie aceasta, fiiule! Mai adeaseori am început a mă arăta ţie,
Că știi că te-ai botezat și tu, ci te-ai întinat, precum știi,
Și ca un prunc ai păcătuit, ca un fără de Și câte puţin pre sufletul tău curăţindu-l
minte te-ai rătăcit, prin pocăinţă
Și știi cât ai plâns, și cât te-ai sfărâmat, Și arzind materiile ceale învistierite ale pa-
Și cum de toată lumea te-ai lepădat, și de- timilor,
abiia Nu trupești, nu materiialnici, ci nemateri-
Înduplecându-mă de rugăciunile lui Sime- ialnici spini,
on, Părintelui tău, Ca pre un nor întunecat, ca pre o deasă ne-
Dintru început numai cu mintea singură, gură și întunearec,
întru simţire gândită, Prin post strălucindu-te tu adecă și prin os-
De glas te-am învrednicit, apoi și de rază, tenealele
Și după aceasta strălucire s’au arătat ţie cu Ale priveghierii, ale rugăciunii, ale toatei
iubire de oameni. realii pătimiri,
Apoi nor m’am făcut mic în chip de foc, Și prin necurmate și fierbinţ lacrămi spă-
Care deasupra pre capul tău au șăzut, lându-te,
Și numai pre singură vedearea chipului ţi-o Și întru rugăciune, întru hrană, și mai vâr-
am dat ţie, tos întru băutură,
Și prin în<s>păimântare lacrămi cu multă Și de-abiia vas încăpătoriu me-am lucrat,
umilinţă, Și nu numai încăpătoriu, ci și curăţit,
Care arde patima trupului, și întunearecul De foc înlăuntru și să rămâi nears, ia aminte!
capului, Deci într’acest fealiu după ce te-am făcut,
Cât arzindu-să cu foc să se facă miros al Lumina carea atuncea
acestora, O ai văzut zburând întru mine, și încungiu-
De carne care dintru dânsul s’au făcut, pre- rându-te,
cum tu știi. Au întrat toată în lăuntru tău, neapropiiată
Iar pre realele ceale după aceastea și strâm- fiind dupre fire,
torarea

28
C U V Â N T U L 

Și cu schimbarea cea bună strein te-au Că niciodată pre toţi oamenii atuncea
schimbat. Dumnezei
Deci pre aceasta deaca nu cu toate lucrurile I-am făcut, ci om m’am făcut eu adecă;
o vei griji, Însă prin credinţă și prin a poruncilor me-
Ci vreun mic gând în inimă vei priimi, ale păzirea,
Sau îngreţoșare cătră cineva, binecuvântată Încă și prin botez, și prin Dumnezeiasca
sau nebinecuvântată, împărtășire
Și încă și asupreală de vreun cuvânt sau de A înfricoșatelor meale taine, tuturor viiaţă
vreun cuget rău, dăruesc!
Deaca nu te vei pocăi cu fierbinţeală și cu Iar viiaţă zicând, am arătat pre Duhul mieu
lacrămi, cel Dumnezeesc.
Și deaca nu vei goni dela tine pre aceastea Însă aceasta să o cunoască, dupre cum au zis
prin pocăinţă, Pavel:
Încă și pre toată reaoa pomenire a inimii, Cei ce au pre Duhul mieu întru inimile lor,
Nu are fire să rămâe; căci Duh Dumneze- Îl au strălucind și strigând cătră Tatăl
esc iaste, mieu,
Care iaste împreună cu mine, și cu Tatăl, ca Și cătră mine zice printr’înșii: Avva, Părin-
un deofiinţă cu mine; tele mieu!
Ci pre taină de năprasnă zboară,<654v>și ca Căci ca niște fii ai lui Dumnezeu s’au făcut,
un Soare apune, și cu îndrăzneală
Și ascunzindu-să ca întru o clipeală de Cunoscându-mă pre mine mă văd, și Tată
ochiŭ nu să veade. mă numesc.
Deci cum va fi în sufletul carele nicidecum Zice încă și cătră fieștecarele din cei ce-l au
nu s’au curăţit pre dânsul acum
Și întru simţire a pocăinţii niciodată nu au Întru dânșii prea cu adevărat: O, fiilor, nu
venit? vă teameţi!
Sau cum va suferi firea focului celui nesuferit Iată eu, precum vedeţi, înlăuntru vostru
Sufletul cel plin de spinii patimilor și de sânt,
<655>
păcat, Și împreună cu voi2 sânt, și de stricăciu-
Fiinţă cu totul neîncăpută cum o va încăpea? ne deodată și de moarte
Cum, întunearec fiind el, să va amesteca cu Vă izbăvesc, și vă arăt ai căruia fii și pri-
lumina cea neapropiiată iateni
Și nu să va prăpădi de venirea de faţă a eiĭ? Pre voi iată v’am făcut: bucuraţi-vă întru
Nu iaste, fiiule, nicidecum cu putinţă nici Domnul!
într’un fealiu acest lucru. Deci acesta va fi o, oamenilor, semnul cel
Că eu de toate zidirile sânt despărţit; adevărat,
Și fiindcă m’am făcut zidire eu, Ziditoriul Că s’au făcut fii ai lui Dumnezeu, și moș-
tuturor, tenitori,
Cu trupul numai aseamenea am fost oame- Că luând ei au pre Duhul mieu cel Dum-
nilor, nezeesc,
Suflet luând și minte1 aseamenea acestora. Și de aicea să fac Creștini cu adevărat,

1 În manuscris: „minte a...“ (n.ed.) 2 În manuscris: voü. (n.ed.)


29
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Cu adevărul și cu lucrul, nu cu singur nu- Cărora dăruiaște-le lumina cunoștinţii, dă-


mele numai. le mâna Dumnezeeștii frici,
Aceastea credincioase și dorite îţ sânt, Hris- Dă-le să se scoale din groapa realii socoteli
toase al mieu, Și întru simţire să vie, că în groapă zac,
Pre carii mai nainte i-ai cunoscut arătat, le- Și întru întunearec șed, Dumnezeiasca lu-
ai și dat să se facă mină nevăzindu-o.
De un chip cu chipul tău întru Duhul cel Care lucru îl mărturisesc și ei, care îl și ade-
Dumnezeesc, verează,
Și cu totul sânt putincioase lor, ca unora ce Dar nu cred că sânt și acum carii te văd pre
sânt chiemaţi tine.
De tine la bucuriia cea negrăită în veaci. Cărora, de nu le va străluci lumina ta, și să
Iar celorlalţi tuturor să par că-s cu neputin- vază întru cunoștinţă,
ţă aceastea, Cum vor creade desăvârșit că te arăţi celor
Carii și prihănindu-le cu totul nu le cred, vreadnici
Amăgindu-se pre sineș la minte, sau și so- Și împreună grăești, și împreună lăcuești,
cotesc acum și în veaci,
Să se mângâe pre sineș, eșiţii din minte, Cu dânșii ca cu niște robi1 ai tăi, precum
pentru deșarte nădejdi ai zis?
Înalt grăind ca niște frumoși grăitori cu cu- Că tu al2 credincioșilor ești Dumnezeu, dar
vintele lor ceale înalte, nu și al necredincioșilor,
Și cătră ceale plăcute lor aligoricindu-le pre Pentru care cătră dânșii nicidecum nu cauţi.
aceastea, Că celor ce să leapădă de tine și zic cum că
Cu totul defaimă înfricoșatele tale porunci. nu străluceaște
Că pre tine a te căuta nu voesc, că li să pare Lumina ta cea pururea vecuitoare în sufle-
că te au întru sineș; tele Sfinţilor,
Iar deaca vor mărturisi că nu te au pre tine, Cum faţa luminii tale li-o vei arăta, Mântu-
Dumnezeul mieu, itoriul mieu?
Atuncea cu totul neprins te propoveduesc Nicidecum, de nu vor căștiga credinţă mul-
pre tine tuturor, tă, precum ai zis,
Și cum că nimenea din oameni nu poate să Și de nu pre leagea ta cea Dumnezeiască o
te vază pre tine, vor păzi cu oserdie,
Nici iaste vreunul carele îi scovârșaște pre Pănă la moarte dându-se pre sineș pentru
dânșii întru cunoștinţă. tine
Că ori tuturor oamenilor pre tine prins și La lucrarea cea adevărată a înţeleaptelor
apropiiat, poruncilor tale.
<655v>
Ori neprins și neapropiiat cu totul te Deci aceasta iaste lesnirea cea mântuitoare a
vestesc pre tine; tuturor celor ce să mântuesc: Iar altă cale nu
Dar însă întru amândoao greșesc, neînţele- iaste, precum ai zis o, Dumnezeul mieu.
gând
Ceale Dumnezeești și omenești, întunecaţi 1 În manuscris este tăiat cuvântul „priiateni“ și
fiind. deasupra este scris cuvântul „robi.“ Gr.: „ὡς
ϕίλοις, ὡς πιστὸς δούλοις σου...“ (n.ed.)
2 În manuscris: aI. (n.ed.)
30
C U V Â N T U L 

Dă-le milă, dă-le milă celor ce să roagă ţie,1 Și de împătimirea lor să vor lepăda cu totul,
Mântuitoriule, acum și de-a pururea, și Câţi de slava cea deșartă, și pre laudele oa-
în veacii veacilor, amin. menilor, din suflet o vor urî pentru slava
cea de sus,
Câţi voia sa și-o au tăiat desăvârșit
<656>
Și ca niște oi fără de răutate s’au făcut păs-
AL ACELUIAȘ torilor,
Cărora să arată Dumnezeu, și carii Câţi morţi cu trupul cătră toată reaoa lu-
întru deprinderea bunului să fac, crare
prin lucrarea poruncilor. S’au făcut, și au asudat întru ostenealele
<656v>
Cuvântul 4. fapte/lor bune,
Și numai singurii voii ocârmuitoriului au
Cum vezi, ascuns fiind, cum privești pre trăit,
toate? Prin ascultare omorându-se, și iarăș înviin-
Cum nu te vezi de noi, dar pre noi ne vezi du-se.
pre toţi? Câţi de frica lui Dumnezeu și de pomeni-
Însă nu pre toţi pre carii îi vezi îi și cunoști, rea morţii
Dumnezeul mieu, În fieștecarea și noapte și zi lăcrămează,
Ci numai pre singuri cei ce te iubesc pre Și cu mintea cad la picioarele Stăpânului,
tine iubindu-i îi cunoști, Milă cerând, și lăsare greșalelor,
Și mai ales pre sineţi te arăţi lor; Aceștea întru deprinderea bunului să fac
Soare ascuns fiind despre toată firea ome- prin toată
nească, Lucrarea bunătăţilor, plângând în fieșteca-
Răsai întru ai tăi, ca să te vezi de aceia, rea zi,
Și răsar întru tine cei mai nainte întunecaţi, Și cu dureare bătând trag spre sineș milă.
Curvarii, preacurvarii, desfrânaţii, păcăto- Aceștea cu rugăciuni dease, și cu glasuri ne-
șii, vameșii. grăite,
Pocăindu-se să fac fii ai luminii tale ceii Și cu curgerile lacrămilor, pre Suflet și-l cu-
Dumnezeești, răţesc,
Iar Lumina, lumină cu adevărat naște, deci Și curăţit pr<e> dânsul văzindu-l unii ca
lumină și ei să fac, aceștea
Fii ai lui Dumnezeu, precum e scris, și Focul darului îl priimesc și focul poftei,
Dumnezei dupre dar.2 Ca desăvârșit să-l vază pre acesta curăţit.
Câţi de lumea cea deșartă să vor lepăda, și Dar fiindcă sfârșit al luminii a afla nu pot,
amăgitoare, Nesăvârșită iaste curăţirea unora ca acestora;
Câţi pre părinţi și pre fraţi îi vor urî cu ne- Căci pre cât mă voiŭ curăţi și mă voiŭ stră-
urâciune, luci eu, ticălosul,
Câţi ca niște streini și prin viiaţă trecători Și pre cât și să va arăta Duhul cela ce mă
să vor socoti, curăţeaște pre mine,
Câţi goli să vor face și de bogăţie și de bani, Început mi să pare mie că iaste totdeauna și
1 În manuscris: cÏ. (n.ed.) de curăţire și de vedeare.
2 În ediţia Zagoreos lipsește un stih: „Câţi bine
păzesc Dumnezeeștile tale porunci.“ (n.ed.)
31
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Că întru adânc nehotărât, întru nemăsura- Că deaca pre Soarele acesta, pre carele toţi
tă înălţime, îl vedem,
Cine va putea să afle mijloc sau sfârșit? Înlăuntru în inimă l-ar fi văzut cineva po-
Știu că mult iaste, dar suma nu o știu; gorându-să,
Poftesc și doresc mai mult, și totdeauna Și tot sălășluindu-să, și strălucind așijderea,
suspin, Au nu mort de minune1 și fără de glas ar
Că puţin iaste darul cel dat, deși mult îl so- fi fost,
cotesc că iaste Și toţi s’ar fi spăimântat cei ce pre acesta l-ar
Cătră ceaia ce să socoteaște că iaste departe fi văzut?
de mine, Dar cela ce pre făcătoriul acestuia îl veade
Pre carea văzindu-o, o doresc, și mi să pare ca un luminătoriu
că nimic nu am, În lăuntru său strălucind, lucrând și grăind,
Nicidecum nesimţind bogăţiia cea dată mie. Cum nu să va spăimânta văzindu-l, cum nu
<657>
Că văzind Soarele, nu socotesc aceasta; să va înfricoșa?
Și cum? Ascultă și creade ceaia ce păti- Cum nu va iubi pre cela ce viiaţă îi dă?
mesc. Oamenii pre oamenii cei aseamenea lor îi
Dulce iaste Soarele, negrăit întru simţire, iubesc,
<657v>
Carele trage spre dorire negrăită și Dumne- Când decât ceialalţi mai mult ceva li să
zeiască pre suflet. par că covârșăsc;
Care văzindu-l să pârjoleaște și să arde cu Dar pre Făcătoriul tuturor, pre cel singur
dorul, nemuritoriu,
Și pre tot cel ce i să arată a-l ţinea în lăuntru Pre cela ce pre toate și întru toate iaste pu-
său ternic, cineva văzindu-l nu-l va dori?
Voiaște, dar nu poate, și să scârbeaște de Din auzire crezind l-au iubit cei mulţi,
aceasta, Și pentru dânsul au murit Sfinţii, și viiază;
Și nu socoteaște că veade pre cel bun, sau și Iar cei ce și de vedearea lui, și de lumină s’au
îl pătimeaște. împărtășit,
Că cela ce veade neîncăput fiind tuturor, Carii s’au cunoscut și l-au cunoscut pre
Neapropiiat cu adevărat, deaca va vrea să dânsul, cum nu-l vor dori?
miluiască Spune, cum nu vor plânge pentru dânsul
Pre necăjitul mieu suflet, și smeritul, necurmat?
Degrab, în ce fealiu să veade de mine înain- Cum nu vor defăima lumea, și ceale din
tea feaţii strălucind, lume?
Într’acest fealiu tot întru mine să veade ful- Și cum nu să vor lepăda de toată cinstea și
gerând slava?
Și tot de toată bucuriia, de toată pofta Mai presus de Slava cea de pre pământ, și
Și de dulceaţa cea Dumnezeiască mă umple mai presus de toată cinstea
pre mine, smeritul. Făcându-se, pre cel afară de pământ, și de
De năprasnă iaste prefacerea, streină schim- toate ceale văzute,
barea, Iar mai vârtos pre cela ce au făcut pre toate
Lucru cela ce întru mine să săvârșaște iaste ceale văzute,
netâlcuit.
1 În manuscris: m¶n¶ne. (n.ed.)
32
C U V Â N T U L   

Așa cu adevărat și pre ceale nevăzute, pre Cum afară de toate fiind, vezi pre ceale lu-
Stăpânul, zic, iubindu-l, crate ale tuturor?
Și pre slava cea nemuritoare aflându-o, și Cum departe de noi fiind, vezi pre a fiește-
luându-o, căruia fapta?
Și având fără de lipsă tot binele de acolò? Dă răbdare robilor tăi, ca să nu-i acopere
Încă și pre toată dorirea, pre toată pofta pre dânșii necazul!
Bunătăţilor celor veacinice, a lucrurilor ce-
lor Dumnezeești?
Din izvorul cel de-a pururea viu s’au îmbo- AL ACELUIAȘ.
găţit, Îndemnare cătră pocăinţă. Și cum
Din care a ne sătura, Stăpâne, dă-ne și noao voia trupului cu voia Duhului
cu îndestulare, unindu-se, cu chip Dumnezeesc
Și tuturor celor ce te caută și te doresc cu pre om îl lucrează.
oserdie,
Ca să ne desfătăm și noi cu Sfinţii tăi
Cuvântul 6.
De bunătăţile ceale veacinice, în veacii vea- Plâng, și mă împung, când lumina îmi
cilor, amin. străluceaște,
Și pre sărăciia mea o văz, și cunosc unde
sânt,
<658> Și în ce fealiu de lume stricăcioasă lăcuesc,
AL ACELUIAȘ. și sânt muritoriu;
Tetrastiha, care pre dorul lui cel Și mă veselesc și mă bucur când iau în minte
cătră Dumnezeu îl arată. Starea cea dela Dumnezeu dată <658v>mie, și
Cuvântul 5. slava.
Și pre sinemi ca pre un înger al Domnului
Cum și foc ești izvorând? Cum și apă ești mă socotesc,
răcorind? Cu îmbrăcăminte nemateriialnică tot îm-
Cum și arzi, și îndulcești? Și cum pre strică- podobit.
ciune o pierzi? Deci bucuriia pre dorul lui Dumnezeu mi-l
Cum Dumnezei pre oameni îi faci? Cum aprinde,
pre întunearec lumină îl lucrezi? Carele îmi dă și mă schimbă, iar dorul râuri
Cum din iad scoţi? Cum pre cei muritori îi De lacrămi îmi izvoraște, și mai mult mă
nestricăţești? străluceaște.
Cum cătră Lumină pre întunearec îl tragi, Auziţi, cei ce lui Dumnezeu, precum eu aţ
cum pre noapte o cuprinzi? păcătuit,
Cum pre inimă împrejur o strălucești, cum Sirguiţi-vă și alergaţi prin lucruri bune cu
pre mine tot mă prefaci? întindere,
Cum cu oamenii te unești? Cum fii ai lui Ca să ajungeţi și să prindeţi materiia [cea]
Dumnezeu îi lucrezi? de focul cel nemateriialnic –
Cum cu dorul tău îi arzi? Cum fără de sabie Iar materie zicând, pre Dumnezeiască fiinţă
îi pătrunzi? o am arătat ţie –
Cum îi suferi? Cum îi porţi? Cum nu înda-
tă le răsplătești?
33
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Și să aprindeţi pre făcliia cea gândită a su- Fiinţă neschimbată, netăiare, întreit Sfântă,
fletului, Lumină fireșă și nechipnică, nealcătuită cu
Ca să vă faceţi sori strălucind în lume totul,
Și nicidecum să fiţi văzuţi de cei ce sânt în Netrupească, nedespărţită, neprinsă de
lume, toată firea,
Ca să vă faceţi ca niște Dumnezei, pre toată Cum te-ai făcut văzută, precum eu, cum te-ai
slava lui Dumnezeu făcut cunoscută celor dintru întunearec,
Înlăuntru vostru ţiindu-o în doao fiinţe, Și te-ai ţinut în braţile Maicii tale ceii Sfinte?
În doao cu adevărat firi, în doao lucrări, Și [cum] ai fost legat ca un ucigaș, ai păti-
În doao și voiri, dupre cum strigă Pavel. mit ca un făcătoriu de reale,
Că alta iaste voia trupului celui curgătoriu, Trupeaște, o, Împărate, vrând cu adevărat
Și alta a Duhului, și alta a sufletului mieu. să mă mântuești,
Însă nu întreit, ci îndoit sânt, ca un om; Și iarăș să mă întorci în raiul slavei?
Sufletul mieu iaste legat negrăit cu trupul Aceasta iaste iconomiia ta, aceasta venirea ta,
mieu, Aceasta milostivirea ta și iubirea de oameni,
Dar însă fieștecarele caută pre ale sale du- Carea s’au făcut pentru noi toţi oamenii,
pre cum i să potriveaște, Cuvinte,
Adecă ca să mănânce, și să bea, ca să doarmă, Credincioși, necredincioși, păgâni, păcă-
Care sânt voi ale trupului și zic că sânt pă- toși, sfinţi;
mântești. Că de obște a tuturor s’au făcut arătarea ta,
Dar de vreame ce iarăș, după ce să despăr- Mântuire și izbăvire a celor vii și a celor morţi.
ţeaște de suflet, nimic de acest fealiu nu Iar lucrul cel întru ascuns făcut <659v>întru
caută, mine, curvariul,
<659>
Ci iaste mort, nesimţitoriu, și ca niște Și din parte săvârșit întru cunoscută necu-
tină, noștinţă –
Tot al sufletului mi să pare că iaste o voe a Cunoscută adecă cu adevărat de mine, dar
omului. necunoscută de ceialalţi –
Deci cela ce cu Dumnezeescul Duh pre a sa Care limbă îl va grăi, care minte îl va tâlcui,
voe o au unit, Care cuvânt îl va descoperi, ca și mâna mea
Cu chip dumnezeesc s’au făcut și au luat să-l scrie?
pre Hristos întru inima sa, Că înfricoșat lucru cu adevărat, Stăpâne,
Și Hristiian s’au numit de la Hristos, pre înfricoșat iaste și mai presus de cuvânt,
Hristos închipuit Că să veade de mine lumina, pre carea lu-
Avându-l întru sineș, cu adevărat pre singur mea nu o are,
cel neprins, Și mă iubeaște pre mine cela ce nu iaste în-
Pre cel cu adevărat neapropiiat tuturor făp- lăuntru lumii aceștiia,
turilor. Și-l iubesc pre cela ce nicăiri nu iaste întru
Ci o, fire neîntinată, fiinţă ascunsă, ceale văzute.
Iubire de oameni necunoscută celor mai Și pre pat șez afară fiind de lume,
mulţi din oameni, Și în mijlocul chiliei meale fiind, pre cela ce
Milă carea ești nevăzută de cei ce fără de afară de lume
minte vieţuesc,

34
C U V Â N T U L   

Și iaste, și s’au făcut, îl văz, cu carele și vo- Și mi-ai dat să văz eu1 aceastea, și așa să
rovesc – scriu,
Însă îndrăzneaște a spune – și-l iubesc, și Și celor de pre urma mea să le propovedu-
mă iubeaște și acela, esc iubirea ta de oameni,
Mănânc, mă hrănesc bine cu singură vede- Ca și acum să se înveaţe cu taină noroade,
area, seminţii și limbi
Și unindu-mă cu dânsul, Ceriurile le covâr- Cum că tu pre toţi îi miluești carii fierbinte
șesc, să pocăesc,
Și acest lucru îl știu că iaste adevărat și în- Întocma cu Apostolii tăi și cu toţi Sfinţii,
temeiat: Și le faci bine, și îi cinstești, și îi slăvești,
Iar unde îmi iaste trupul atuncea nu cu- Dumnezeul mieu,
nosc. Ca cu dorire multă să te caute pre tine, și
Știu că să pogoară cela ce iaste nemișcat; cu frică,
Știu că să veade de mine cela ce iaste nevă- Și cătră tine numai să caute, făcătoriul lu-
zut; mii,
Știu că cela ce de toată zidirea iaste despăr- Căruia să cuvine Slava și cinstea, Stăpâni-
ţit, rea, Marea-cuviinţă,
În lăuntrul său mă ia pre mine, și în braţe Ca Împăratului și Dumnezeu totului, și
mă ascunde, Stăpânului,
Și de toată lumea afară mă aflu atuncea. Acum și de-a pururea și totdeauna și în vea-
Și eu iarăș, muritoriul și micul în lume fi- cii veacilor, amin.
ind,
În lăuntrul mieu văz pre Făcătoriul lumii,
Și știu că nu voiŭ muri înlăuntru vieţii vi- AL ACELUIAȘI.
ind, Cum că dorit și poftit dupre fire
Și toată pre viiaţă avându-o izvorând în lă- iaste numai singur Dumnezeu, de
untrul mieu, carele cela ce s’au împărtășit, în-
Întru inima mea iaste, și în Ceriu să află, tru împărtășirea tuturor bunătăţi-
Aicea și acolò să veade de mine întocma
fulgerând.
lor s’au făcut.
Iar în ce chip să fac aceastea, <660>cum aș fi Cuvântul 7.
putut bine înţeleage? O, ce lucru ascuns de toată fiinţa cea zidită!
Și cum voiŭ putea să-ţ povestesc ţie, câte Și ce iaste lumina cea gândită, carea de oa-
gândesc și câte văz? reșcarele nu să veade!
Că sânt cu adevărat cu totul negrăite, Și carea iaste bogăţiia cea multă pre carea
Acealea care ochiŭ nu le-au văzut, dar nici nimenea în lume
<660v>
ureachea le-au auzit, A o afla cu totul n’au putut, sau să o
Iar pre inimă trupească niciodată nu s’au dobândească nicidecum.
suit. Că iaste tuturor neprinsă, lumii neîncăpută.
Mulţemesc ţie, Stăpâne, că m’ai miluit, Iaste și preadorită, mai mult decât toată lu-
mea.

1 În manuscris: „eu eu.“ (n.ed.)


35
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Iaste și prea poftită, precât covârșaște Și de dezmirdare și de dulceaţă Dumneze-


Pre cele văzute Dumnezeu, cela ce le-au fă- iască mă umplu.
cut pre dânsele. Mă împărtășesc de lumină, mă împărtășesc
Pentru aceasta mă rănesc cu dragostea ace- și de slavă,
luia, Și-mi străluceaște faţa mea, ca și a doritului
Și precât nu să veade el de mine, pre atâta mieu,
mă topesc cu cugetele Și toate mădulările meale să fac purtătoare
Și cu mintea, și cu inima mea mă arz, și sus- de lumină.
pin, Decât cei frumoși, mai frumos atuncea mă
Și umblu, și mă învăpăez, căutându-l aicea fac.
și acolò, Decât cei bogaţi mai bogat, și decât toţi cei
Și nicăirea pre ibomnicul Sufletului mieu putearnici
nu-l aflu, Sânt mai putearnic, și decât împăraţii mai
Și caut împrejur adeaseori, să văz pre dori- mare,
tul mieu, Și mai mult cinstit decât toate ceale văzute,
Și acela, ca cela ce iaste nevăzut, nu să veade Nu decât pământul, și decât ceale pămân-
de mine nicidecum. tești, ci încă și decât Ceriul
Și când voiŭ înceape să plâng ca un deznă- Și decât toate ceale din Ceriu, având pre
dăjduit, atuncea Ziditoriul tuturor.
Să veade de mine, și mă veade pre mine cela Căruia să cuvine Slava și cinstea, acum, și în
ce veade pre to<a>te. veaci, amin.
Minunându-mă mă spăimântez de frum-
seaţa podoabei,
Și cum, deșchizind Ceriurile, au căutat Zi- AL ACELUIAȘ
ditoriul, Pentru Smerenie și pentru săvârșire.
Și pre slava mi-au arătat mie, cea netâlcuită Cuvântul 8.
și streină? Dă-mi, Hristoase, să-ţ sărut picioarele tale.
Și cine oare să va face mai aproape de acela? Mâinile ceale ce pre mine cu cuvântul m’au
Sau cum să va sui la nemăsurata înălţime? adus întru fiinţă,
Gândind eu, el să află înlăuntrul mieu, Mâinile ceale ce pre toate le-au zidit fără de
Înlăuntru în ticăloasa mea inimă fulge- osteneală.
rând, Dă-mi din acestea să mă satur cu nesăturare.
De pretutindenea strălucindu-mă cu raza Dă-mi să văz frumseaţa ta, cuvinte,
sa cea nemuritoare, Și să mă îndulcesc de negrăita frumseaţe,
Și pre toate mădulările meale cu razele sale Și să înţeleg, și să mă desfătez de vedearea ta.
luminându-le, De vedearea cea negrăită, de vedearea cea
Tot împletecindu-să cu mine, tot mă sărută nevăzută,
pre mine, De vedearea cea înfricoșată, însă dă-mi să
Și tot pre sineș să dă mie, nevreadnicului, spuiu
Și mă satură de dragostea lui <661>și de frum- Lucrurile eiĭ, dar nu pre fiinţă,
seaţe, Că mai presus de fire, și mai presus de toată
fiinţa
36
C U V Â N T U L 

<661v>
Ești tot însuţ, Dumnezeul mieu și Zi- Cel mai nainte curvariu, cel necurat numai,
ditoriule. Cela ce mai mult decât toţi am păcătuit,
Iar raza slavei tale ceii Dumnezeești, Nimenea să nu să îndoiască, ci mai vârtos
Lumină proastă (adecă fíreșă), lumină dul- să te dorească.
ce să veade de noi. Să nu să teamă, ci bucurându-să să se apropie.
Lumină să descopere, lumină să uneaște, Nici să se înfricoșeaze, ci mai vârtos să cu-
Toată, precum socotesc, cu toţi noi robii tăi. teaze,
Lumină Duhovnicească de departe văzin- Văzind noianul iubirii tale de oameni
du-să, Și să alearge, și să cază la tine, și să plângă,
Lumină înlăuntrul nostru fără de veaste Și a greșalelor va lua dezlegarea.
aflându-să. Zicând întru sineș: cu adevărat Dumnezeul
Lumină ca niște apă izvorând, și ca niște mieu,
foc arzind Deaca pre prearăul acesta, și preavicleanul,
Pre inima de carea cu adevărat să va prinde, Și preaînvierșunatul, l-au miluit Zidito-
Dintru care am cunoscut că s’au aprins, riul,
Mântuitoriul mieu, Carele mai mult decât toţi oamenii au pă-
Ticălosul și smeritul mieu suflet, cătuit:
Carele să și arde, și de tot să pârjoleaște. Cum mai mult nu mă va milui pre mine,
Că focul apucând pre fiinţele ceale gătijoase,1 Cela ce mai cu cruţare câtuși de cât am pă-
Cum nu va pricinui dureri nesuferite cătuit?
Aprinzindu-să, dă-mi să grăesc, Mântuito- Și poruncile lui nu pre toate le-am călcat?
riule? Dar ca să știe ei și mulţimea răotăţilor meale,
Chip netâlcuit de frumseaţe preafrumoasă Aicea vom zice, nu pre toate, cu adevărat,
Îmi arată, și mă veseleaște, și văpae de dor Cuvinte,
Nesuferit îmi lucrează, și cum voiŭ suferi? Că nenumărate și mai presus de steale sânt,
Sau cum voiŭ spune minunea aceasta marea Mai multe decât picăturile ploii, și decât
Carea să face întru mine, curvariul? năsipul mării,
Că nu sufăr a tăcea, Dumnezeul mieu, Și decât mulţimea valurilor celor învăluite.
Și în adâncuri de uitări a acoperi lucrurile, Ci pre acelea care cartea știinţii le poartă,
Care ai făcut, și le faci totdeauna, Și vistieriile pomenirii le cuprinde.
Cu cei ce fierbinte de-a pururea te caută, Iar pre cealelalte tu însuţ singur știi a le nu-
Și cu pocăinţă cătră tine năzuesc. măra
Ca nu și eu ca cela ce am ascuns talantul Făcutu-m’am ucigaș,2 auziţi toţi,
Robul cel rău să mă osândesc cu dreptate. Ca să plângeţi cu milostivire, iar chipul
Ci descoperindu-le pre aceastea tuturor zic, L-am lăsat, de lungimea cuvântului lepă-
Și pre ceale dela mine, și dela milostivirea ta dându-mă.
Scrisorii le dau, și le <662>pove//stesc <662v>
Făcutu-m’am, vaiu mie, și preacurva-
Neamurilor celor de pre urmă, o, riu cu inima,
Dumnezeul mieu.
Ca învăţindu-se mila ta cea multă,
Pre carea o ai arătat întru mine, și o arăţi, 2 Adecă al sufletului său, dupre cum zice în cu-
vântul 24. Că pre aceastea gânditoriu le ia Sfân-
1 Gr. ϕρυγανώδους οὐσίας. tul Păr. nostru, pentru smereniia cea desăvârșit.
37
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Și sodomitean cu socoteala și cu voirea.1 Acestuia dă-i iertare, ca un milostiv,


<663>
Jurătoriu strâmb, crud, și lacom. Că neștiind îndelungă răbdarea ta,
Fur, și mincinos, obraznic, răpitoriu, vaiu Mântuitoriule,
mie, Și adâncul iubirii tale de oameni,
Ocărâtoriu, urâtoriu de fraţi, pizmătareţ Și necuvioasele meale lucruri auzindu-le,
foarte. Pre hotărârea aceasta cu dreptate o ar fi scos:
Și iubitoriu de argint, îndrăzneţ, pre fealiul Deaca pre acesta, zicând, nevinovat osânda
A toată altă răutatea am lucrat. L-au lăsat, apoi judecată nu iaste.
Așa, creadeţi că cu adevărat zic aceastea, Iar tu mai ales că vei să judeci,
Și nu făţărniceaște, nici sofisticeaște. Pentru aceasta, Dumnezeul mieu, acum în-
Deci cine auzind aceastea nu să va spăi- delung rabzi;
mânta? Că voiești cu adevărat mântuirea tuturor,
Nu să va minuna de așa îndelungă îngădu- Pocăinţa acestora adestându-o
irea? Cea din lucruri cu dreaptă suferirea ta.
O, iubitoriule de oameni, nu să va mira, și Că al dreptului lucru iaste, să nu bată pre
nu va zice? cei ce cad,
Cum nu s’au desfăcut pământul, lepădân- Ci mâna mai vârtos cu adevărat să tinză
du-să de a suferi acestora.
Pre spatile sale neîngăduind pre ticălosul Care lucru făcându-l tu, bunul mieu Stă-
acela? pân,
Și nu de viu pre acesta l-au pogorât în iad? Nu ai lipsit, nici vei lipsi cândva.
Și cum un trăsnet de sus nu s’au slobozit, Viiaţa aceasta luptă a tuturor oamenilor
Și n’au mistuit pre călcătoriul de leage acesta? iaste,
Și cum Ceriul n’au căzut împreună deodată? Și toţi oamenii robi ai tău sânt, Ziditoriule.
Și cum nu s’au stins Soarele, și Stealele Dar avem însă și mici și mari
Preste cela ce atâta le-au defăimat? Vrăjmași neîmpăcaţi pre boiarii întuneare-
O, iarăș suferirea ta, Mântuitoriule, ar fi zis cului.
cineva, Deci deaca nu tu vei tinde mai vârtos mâna,
Și, o, bunătatea, și mila cea mare. Ci îi vei lăsa pre dânșii să ne biruiască pre
Că cu adevărat sânt mai presus de toată er- noi,
tarea Unde iaste dreptatea, unde iubirea ta de
Faptele aceastea ale preaticălosului acestuia, oameni?
Pre care fieștecarele auzindu-le înalt va striga: Că robi ne-am făcut noi aceluia,
Pre acesta oare judecata l-au lăsat viu? Cu a noastră socoteală, cu a noastră voire,
Și cum dreaptă fiind măcar cu totul pre Iar tu, după ce ai venit, ne-ai răscumpărat
acesta pre noi,
L-au priimit să fie pre pământul viilor? Și Părintelui tău ne-ai dus, Dumnezeului
Și deaca mă va socoti poate cineva că min- mieu,
ciuni am scris, Dar. Pre carii însă văzindu-ne vrăjmașul nu
rabdă,
1 În ediţia Zagoreos lipsește în continuare un Nu sufere pizma pre carea o are,
stih: „Făcutu-m’am curvariu, vrăjitoriu și de co-
pii stricătoriu.“ (n.ed.)
38
C U V Â N T U L 

Ci răcneaște asupra noastră ca un leu, și Toţi am păcătuit, și ne lipsim


umblând și cu dinţii săi scrișnind, De slava ta, Hristoase, cea <664>negrăi//tă și
Cu cruzime caută pre cine să înghiţă. Dumnezeiască,
Deci pre cei ce de hiiara aceasta nedumest- Și în dar te rugăm să ne mântuiești,
nica Și să ne îndreptezi de pomană și să ne mi-
Să rănesc, și rane priimesc multe, luești,
<663v>
Și răniţi, o, Hristoase al mieu zac, Pre carea o ai vărsat preste mine acum bogat,
Nu-i vei milui, nu vei împreună-pătimi mai Pentru care a zice, și a scrie, nu voiŭ pregeta,
mult, Că cum pociŭ suferi cu tăceare
Și pre sănătatea acestora nu o vei aștepta, Pre ceale făcute în fieștecare ceas, o,
Ci îi vei răni, ci îi vei zdrobi cu totul, Dumnezeul mieu?
Și îi vei omorî pre unii ca aceștea desăvârșit. Și pre ceale lucrate întru mine, ticălosul?
Că și cu dreptate iaste, așa, și eu zic aceasta, Că întru adevăr sânt netâlcuite,
Că nu fără de voe să ţin și să biruesc aceștea, Neajunse mai presus de minte, mai presus
Ci voind ei pre sineș să dau. de cuvânt.
Însă vicleanul și meșteșugareţul răotăţii, Și cum le voiŭ povesti aceastea, sau cum le
Neîmblânzita, și pestriţa hiiara aceasta, voiŭ grăi?
Să făţărniceaște ceale ale priiatenilor, ca un Dar însă nesuferind să le tac, acum le voiŭ
priiaten, zice:
Tot căutând să mă prinză și să mă vâneaze, Dumnezeu ești singur fără de început, ne-
Pre viiaţa ceastă văzută arătându-o mie,1 zidit,
De viiaţa cea gândită mă lipseaște, Întru Fiiul, și întru Duhul Treime Sfântă,
Prin simţirea celor acum de faţă mă fură, Neajuns, și neapropiiat ești,
Și pre bogăţiia celor ce vor să fie o jăfuiaște. Ziditoriu și al zidirii ceii văzute
Altul cu vedearea cea din afară să arată, Și al ceii gândite, și Domn tu ești și Stăpân,
Și altul iaste dupre cea ascunsă, Mântuito- Și mai presus de Ceriuri, și de toate
riule, Ceale din Ceriul Ceriului te afli.
Și deaca oamenii cei ce au cunoscut lucrul Singur făcătoriu, singur Stăpânitoriu,
acesta, Și singur pre toate le porţi cu porunca ta,
Vicleșuguri prin făţărnicie formăluesc, Și cu singură voia ta le ţii pre toate.
Apoi aflătoriul răotăţii ce nu va face? Ai împrejurul tău miriiade de Îngeri,
Cum nu va amăgi, și mai ales pre cei tineri? Și mii de mii de Arhangheli, de Scaune, de
Și cum nu va înșela pre cei ce sânt fără de Domníi nenumărate,
răotate? Ai Heruvimi, și Serafimi, Puteri,
Cu totul neiscusiţi, cu totul neviclenicioși, Pre cei cu ochi mulţi, Începătoríi, și Stă-
Cela ce iaste cu voirea și satan, și preaviclean, pâníi,
Și pre tot vicleșugul cu bună măestrie îl află? Și pre alţii mai mulţi slujitori și priiateni.
Ci pre toţi îi amăgeaște, și-i răneaște, Ai Slavă preaproslăvită cu totul,
Și nimenea din mâinile acestuia au scăpat, Cât nu îndrăznesc fără de sfiială să caute
Nici de săgeţile lui, și de veninul Vreunii dintru aceștia la dânsa, o,
Cel dintru aceastea, nepătrun<și> au trecut. Dumnezeul mieu:
Nici pot pre strălucirea cea arătată
1 În manuscris: mÏå. (n.ed.)
39
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

A feaţii tale carea fulgeră să o sufere. Și m’ai auzit dintru negrăita înălţime,
Că cum va putea zidirea pre <664v>Zidi/toriul Pre mine, cela ce zăceam în fundul cel prea
Tot și să-l vază, tot și să-l înţeleagă? de jos
Nicidecum mi să pare că nu să poate să fie Al întunearecului celui nemărginit, celui
aceasta. fără de sfârșit întru sfârșit,
Ci Făcătoriul, precât ar voì, Și pre puterile ceale de prin prejurul tău lă-
Să arată și să veade, de aceia carii voiaște, sindu-le,
Și să cunoaște, și cunoaște pre zidire, Trecând pre lângă toate ceale văzute,
Și să veade și pre atâta veade, Te-ai pogorât acolò, unde eram zăcând,
Precât va da Făcătoriul ca să vază. Ai strălucit îndată, ai gonit întunearecul,
Că deaca de tine s’au adus întru fiinţă, M’ai sculat tu pre mine cu însuflarea ta cea
Dumnezeul mieu, Dumnezeiască.
Apoi dela tine au pre fiinţă și pre vedeare, M’ai pus pre mine în picioarele poruncilor
Și pre puteare a sluji ţie fără de prihană. tale,
Dar însă tu ești sus preste toate Începăto- M’ai îndulcit de frumseaţa și de dragostea ta,
riile, M’ai pătruns, m’ai schimbat tot pre mine,
Și aceastea iarăș împrejurul tău, Dumnezeul toată
mieu. Am văzut faţa ta, și m’am înfricoșat,
Iar noi jos în groapa cea prea de jos, Măcar că blândă și bine apropiiată s’au ară-
Groapă nu zic lumea cea văzută, tat mie,
Ci pre întunearecul păcatului cu adevărat Iar frumseaţa ta m’au spăimântat,
În groapă rea, în groapă împâclată, Și m’au înfricoșat, o, Treime, Dumnezeul
În groapă, și mormânt prea adânc cumplit, mieu.
Pre carele Soarele nu poate să-l lumineaze, Că un haractir al celor trei iaste întru fieș-
Că afară iaste de lumea ceastă văzută, tecare faţă,
Și de ceaia ce va să fie, noaptea păcatului, Și ceale trei feaţe unul Dumnezeul mieu.
Și pre cei ce fără de minte întru dânsa cad, Carele și Duh să numeaște, Dumnezeu al
Și acum îi ţine, și după ce vor muri așijderea tuturor.
Îi va avea legaţi în veacul veacilor Deci tu arătându-te mie, preaticălosului,
Din carii eu cel întâiŭ, o, Hristoase al mieu, Cum nu vream eu să mă înfiorez, și să mă
sânt, cufund?
Carele și ţinut fiind, și așăzat întru acesta, Și mai jos de unde eram să mă fac?
Și în fundul lui cel prea de jos Și să mă ascunz iarăș de [către] întunearec,
Aflându-mă, am strigat: miluiaște-mă, Ca să mă ascunz de mine, cel nesuferit tu-
Dupre ce întru cunoștinţa realelor meale turor,
am venit. Ci aceasta adecă o lucram eu din teamere,
Că am cunoscut unde prin iale m’am po- Iar tu, Dumnezeul mieu, mai mult te îm-
gorât, pleteceai,
Pentru care am și plâns, ploi de lacrămi Mai mult mă sărutai, mai mult mă îmbră-
Din ochii miei am slobozit cu dureare. ţișeai,
M’am pocăit din toată inima, Înlăuntru sinului Slavei tale, Dumnezeul
<665>
Și am strigat cu glasuri negrăite, mieu,

40
C U V Â N T U L 

Înlăuntru margenii hainelor tale, Ceale din Ceriuri, că-s tuturor neînţelease,
Băgându-mă tot, și acoperindu-mă <665v>cu <666>
Și nevăzute, și numai acelora-s cunos-
lumina ta, cute aceastea
Și a nepomeni pre ceale văzute făcându-mă, Și văzute, cărora Dumnezeu le va descoperi,
Și pre ceale greale ce mă ţinea pre mine mai Dupre măsura vredniciei fieștecăruia,
nainte. Dupre măsura credinţii, a nădejdii și a dra-
O, adânc de taine! O, înălţime de slavă! gostei,
O, suire! O, îndumnezeire! O, bogăţie! Dupre măsura păzirii poruncilor Domnului.
O, strălucire negrăită a celor zise! Și dupre altă măsură, a duhovniceștii sărăcii,
Cine din cuvinte va putea să înţeleagă? Dupre măsura desăvârșit, nu mică, nici mare,
Sau pre mărimea Slavei să o gândească? Că pre aceastea le uraște Dumnezeu nu cu
Că cela ce n’au văzut acelea ce ochiŭ nu le- nedreptate,
au văzut, Ci cu dreptate, ca pre unele ce cu adevărat
Și n’au auzit acealea care ureache nu le-au nu-s dreapte.
auzit, Că cea mică adecă, lipsită iaste de cea
Și la inimă de om nu s’au suit, dreaptă,
Cum celui ce scrie pentru dânsele va creade? Ori pentru lenevirea, ori pentru defăimarea,
Iar de și va creade, cum prin cuvânt a le Numai netreabnică iaste, cu cale și cu drep-
Vedea va putea, pre ceale ce ochiŭ nu le-au tate.
văzut? Iar ceaia ce nu mică, ci mare e,
Și cum dupre vreadnicie prin auz le va în- În trufie aduce pre cela ce o au căștigat,
căpea? Și pre toţi cei ce o uneltesc pre aceasta îi
Pre ceale ce urechea oamenilor niciodată vatămă.
nu le-au auzit? Dreaptă măsură este a smereniei,
Ca și bine pentru dânsele să gândească, Că nici cu totul să deznădăjduiaște de sineș,
Ca să puteţi a veni întru cunoștinţa Nici i să pare că iaste cineva în lume
A celor ce frumseaţea le iaste nebiruită ce- Mai rău decât sineș întru faptele ceale ne-
lor ce o văd, cuvioase.
Și chipul lor iaste fără de chip, Și să plângă de-a pururea, și să se bocească
Și neînţeles iaste tuturor acelora, pentru aceasta,
De carii să veade. Ca iarăș să-ţ zic ţie. Și să defaime pre toate ceale văzute.
Cum cu gândul pre aceastea cineva formă- Că acesta iaste semnul plânsului
luindu-le, Celui ce dupre Dumnezeu din suflet să face,
Nu va cădea departe de adevăr? Iar deaca să ţine de ceva din ceale văzute,
Și nu să va rătăci cu formăluiri și cu năluciri, Încă pre sineș întru simţire nu s’au cunoscut,
Chipuri mincinoase de socoteale<le> sale, Nici frică au luat întru inima sa
Ale minţii lui închipuind, și văzind? A Dumnezeeștii judecăţi, și a focului celui
Că precum pre iad, și pre muncile ceale de veacinic,
acolò Nici au dobândit smerenie desăvârșită,
Fieștecarele le năluceaște cum ar voì, Și pentru aceasta cade și din Vedeare,
Dar însă precum sânt nimenea nu le-au văzut, Și din darul bunătăţilor acelora
Așa înţeleage-mi mie bunătăţile acealea Pre care nici un ochiŭ de om nu le-au văzut

41
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

<666v>
Ia să ne sârguim toţi a afla smerenie, Și al tocmealelor lepădătoriu m’am dovedit,
Pre darul cel nenumit al sufletelor noastre, Și nevreadnic de toată iubirea de oameni.
Care nu are nume, însă prin cercare Ci, o, Dumnezeul mieu, o, singure preami-
Numit să face întru cei ce l-au căștigat. lostive,
Blând iaste Hristos, și smerit cu inima, Sirguiaște, întimpină, întoarce-mă iarăș,
Și cela ce l-au căștigat pre dânsul lăcuitoriu Cătră pocăinţă, cătră lacrămi, cătră plâns.
întru sineș Ca să mă spăl, și să mă curăţesc, și să te văz,
Au cunoscut că printr’însul are pre smerenie, Străluceaște luminat întru mine Slava ta,
Iar mai vârtos însuș iaste smereniia. Pre carea o ai dăruit mie, acum, și în veaci.
Sufletul carele caută slavă dela oameni, Ca să te slăvesc pre tine cu glasuri neînceta-
Pre smereniia aceasta nicidecum nu o au te, făcătoriul veacilor și Stăpânul.
cunoscut.
Iar cela ce au căștigat trufie măcar cât de puţin,
Cum în lăuntrul său pre smerenie o va avea? AL ACELUIAȘ
Nicidecum cu adevărat, vai mie, preatică- Cum că cela ce întru necunoștinţa de
losului, Dumnezeu încă trăiaște, mort iaste
Celui măreţ în deșert și trufașului, în mijlocul celor ce trăesc întru cu-
Și celui ce nici o bunătate nu am noștinţa de Dumnezeu. Și cum că,
Și cu nesimţire îmi petrec pre toate
de cei ce cu nevrednicie din taine să
Zilele meale în viiaţa casta de acum.
Cine nu mă va plânge, cine nu foarte mă împărtășesc, neluat Dumnezeescul
va jeli? trup și sângele lui Hristos să face.
Că am fugit de lume, și de ceale din lume, Cuvântul 9.
Iar cu simţirea nu m’am despărţit de lume, Acum întru cei vii ca un mort o, Stăpâne,
În Shima Monahilor m’am îmbrăcat, sânt,
Și ca un mirean iubesc ceale din lume Și întru cei morţi ca un viu mă aflu, ticălo-
Slava, și bogăţiia, și dezmirdările, și veseliile. sul mai presus de toţi
Pre umeri Crucea lui Hristos o port, Oamenii cei de pre pământ, pre carii i-ai
Și a suferi pre ocările Crucii zidit, Dumnezeul mieu.
Cu totul mă leapăd, cu totul nu voesc, Că a fi eu mort între cei ce viiază după tine,
Ci cu cei slăviţi pre sinemi mă împletesc, Decât ceale ce s’au zidit mai rău mă arată
Și cu aceia voesc să mă slăvesc. cu adevărat.
O, primejdie! O, nesimţire! Iar a trăi între cei morţi viiaţă necuvântă-
De îndoită osândă sânt vreadnic. toare ca dobitoacele,
Că greșind mult mai nainte în viiaţă Celor ce nu te știu pre tine <668v>Dum/ne-
M’am făgăduit bine să mă <668>1 po//căesc zeu, aseamenea cu adevărat iaste.
Iar acum m’am arătat călcătoriu și nemul- Că cum nu iaste aseamenea? Și cum nu ias-
ţemitoriu te întocma?
Al tuturor bunătăţilor acelora care mi le-au Deși mi să pare că te știu, deși mi să2 pare
dat Dumnezeu, că crez,
Deși mi să pare că te laud și te chiem pre tine,
1 Greșală de numerotare în manuscris, în loc de
667. (n.ed.) 2 În manuscris: mi sß sß... (n.ed.)
42
C U V Â N T U L 

<669>
Că grăiaște gura mea cuvinte, dupre cum Și cei ce îi beau singele lui, întru dânșii
m’am învăţat, petreace el,
Și laude cânt, și rugăciuni, pre care în scris Încă și cum că însuș Stăpânul lăcuiaște în-
cei de demult, tru dânșii.
Luând pre Duhul tău cel Sfânt, le-au alcă- Deci aceasta zicând, ca un pipăit pre cel ne-
tuit, pipăit propoveduesc
Și zicându-le pre aceastea, și părându-mi-să Cum că în trupul cel pipăit să află cel ne-
că mare oareșce lucrez, pipăit,
Nu simţ, și nu le cunosc, căci ca copiii, Și ţinut, și văzut, cel cu totul nevăzut,
Cei ce învaţă, și putearea cuvintelor nu o știu, Și nu știu, nenorocitul, că întru aceia carii
Așa și eu întru rugăciuni, și în Psalmi și în vei voì,
laude Cu cel simţit, și cu cel ţinut și cu cel văzut ești,
Îngăduind, și lăudându-te pre tine, cel sin- Și simţit, și ţinut, și văzut, Ziditoriule,
gur milostiv, Și întru cei necuraţi, precum eu, și nevread-
Simţire a Slavii tale, și a luminii nu iau. nici mai vârtos,
Și precum ereticii cei ce multe de rost au Și Dumnezeu faci pre trupul și sângele tău
învăţat, cel simţit,
Li să părea că te știu pre tine, li să părea că Și cu totul neţinut, și neprins nicidecum,
te cunosc, Cu neschimbare îl schimbi, iar mai vârtos
Li să părea, preaticăloșii, că și te văd pre întru adevăr
tine,1 Dumnezeul mieu, Duhovnicesc îl prefaci, nevăzut, precum
Așa și eu multe rugăciuni, și multe cântări dedemult
de Psalmi Încuiate fiind ușile ai întrat, și ai eșit,
Grăind cu singură limba mea, poate încă și Și nevăzut întru înfrângerea pâinii din mâi-
cu inima, nile
Dintru aceastea socotesc că pre vârful Cre- Ucenicilor te-ai făcut, așa și acum pâinea
dinţii îl am, O săvârșești, și trup al tău Duhovnicesc o
Dintru aceastea toată cunoștinţa adevărului lucrezi.
Mi să pare că o am2 apucat, și de nimic mai Și mie mi să pare că te ţiu pre tine, măcar de
mult nu am trebuinţă. voești, măcar de nu voești,
Dintru aceastea zic cum că și te văz pre tine, Și cuminecându-mă cu trupul tău,
Lumina lumii, Mântuitoriule, Și cu tine împărtășindu-mă,
Dintru aceastea și cum că te știu pre tine, și Mă socotesc, și mă aflu, ca un Sfânt, Hris-
ești împreună cu mine, toase al mieu,
Și socotesc că mă împărtășăsc de firea Dum- Și moștenitoriu al lui Dumnezeu, și al tău
nezeirii tale împreună-moștenitoriu,
Și împrotiva mea pilde și cuvinte scornesc. Și frate, și părtaș al Slavei ceii veacinice.
Iscodindu-le din Scriptură le puiŭ înainte, Deci dintru aceasta mă arăt că sânt nesim-
și zic: ţitoriu cu totul.
Domnul au zis că cei ce îi mănâncă trupul lui, Dintru aceasta cu adevărat să arată, că nu
știu eu acealea care le cânt,
1 În manuscris: „pre tine pre tine.“ (n.ed.)
2 În manuscris: „...kß ÿm..“ (n.ed.)
43
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Și pre acealea ce le grăesc, și pre care de-a Carele te-ai născut dintru dânsul mai nain-
pururea le cuget și le cânt. te de veaci,
Că deaca cu totul le-aș fi cunoscut, aș fi pu- Și în vremile ceale mai de pre urmă din
tut cu adevărat să și știu Sfânta Fecioară,
Că neschimbat te-ai făcut om, Născătoarea de Dumnezeu Maria te-ai năs-
<669v>
Dumnezeul mieu, cut ca un prunc,
Ca pre mine, cel luat, tot Dumnezeu să mă Și te-ai făcut om pentru mine, și ai pătimit,
faci, Și te-ai răstignit, și îngropării, Mântuito-
Dar nu ca tu om cu grosimea să rămâi, riule, te-ai dat,
<670>
Și să fii ţinut întru stricăciune, cel cu totul Și ai înviiat din morţi după trei zile,
neţinut, Și te-ai înălţat cu trupul [acolo] de unde nu
Cela ce ești Dumnezeu nestricăcios și ne- te-ai despărţit,
prins cu firea. Deci așa crezindu-te eu, și așa închinându-
Aceasta știind că neluat trupul tău cel mă ţie,
Dumnezeesc, Și iarăș așteptându-te pre tine să vii, și să
Și sângele tău cel Sfânt crezind că să face, judeci pre toţi,
Și foc cu adevărat neapropiiat mie, nevre- Și să răsplătești fieștecăruia, Hristoase, cea-
adnicului, le dupre vrednicie.
Deaca eu cu groază și cu frică cu aceastea Credinţa în loc de lucruri socotească-se
m’aș fi cuminecat, mie, Dumnezeul mieu.
Cu lacrămi și cu suspinuri m’aș fi curăţit Și să nu cauţi lucruri care cu adevărat mă
pre sinemi. îndreptează mie,1
Iar acum întru întunearec șez, și întru ne- Ci credinţa aceasta în locul tuturor îmi va
cunoștinţă mă rătăcesc, ajunge mie,
Cu nesimţirea cea desăvârșit ţinut fiind, ti- Aceasta va răspunde pentru mine, aceasta
călosul, mă va îndrepta,
Dar însă te rog pre tine, însă te înduplec, Aceasta mă va arăta pre mine părtașĭ al Sla-
Căzind, și rugându-te, și căutând mila ta. vei tale ceii veacinice.
Caută precum totdeauna, și acum, a tot îm- Că cela ce creade întru tine, ai zis, o, Hris-
părate al mieu, toase al mieu,
Arată-ţi îndurarea ta, arată-ţi milostivirea ta, Va trăi, și nu va vedea moartea în veaci.
Arată-ţi nepomenirea de rău spre mine, va- Deci deaca Credinţa întru tine pre cei dez-
meșul, nădăjduiţi îi mântuiaște,
Iar mai vârtos preacurvariul, cel ce mai pre- Iată eu crez, mântuiaște-mă strălucindu-mi
sus decât toată firea Lumina ta cea Dumnezeiască,
Celor necuvântătoare și a celor cuvântătoa- Și pre sufletul mieu, cel ce întru întunearec,
re au păcătuit înaintea ta. și în umbra morţii
Că deși toată nelegiuirea o am lucrat în viiaţă, Iaste ţinut, Stăpâne, arătându-te îl vei lumina.
Dar Dumnezeu și făcătoriul al tuturor te 1 Gr. καὶ μὴ ζητήσῃς ἔργα με ὃλως τὰ δικαιοῡντα:
mărturisesc pre tine. „Și să nu cauţi lucruri carile cu totul să mă în-
Dumnezeu și Fiiu al lui Dumnezeu deofi- dreptăţească.“ (Cf. Iacov 2, 24: „Vedeţi dar că
inţă te cinstesc pre tine din lucruri se îndreptăţește omul, iar nu numai
din credinţă.“) (n.ed.)
44
C U V Â N T U L  

Și-mi dă mie umilinţă carea iaste băutură a Și desăvârșit însănătoșază-mă tot pre mine,
ta de viiaţă făcătoare, ca mai nainte
Băutură carea îngrașă simţirile lui și ale su- Când nu era pre mine nici o întinăciune,
fletului mieu, când nu aveam nici o bubă,
Băutură carea mă veseleaște de-a pururea, și Nici rană umflându-să și arzind, nici înti-
viiaţă îmi dăruiaște, năciune, o, Dumnezeul mieu,
De carea să nu mă lipsești, Hristoase, pre Ci alinare, și bucurie, pace, și blândeaţe,
mine smeritul și streinul, Și Sfânta Smerenie, și îndelunga-îngăduire,
Carele toate nădejdile spre tine mi-am Luminarea răbdării, și a lucrurilor celor
aruncat. preabune,
Răbdarea, și puteare cu totul nebiruită,
De unde iase multă mângâiare de lacrămi
<670v>
în fieștecarea zi,
AL ACELUIAȘ Dintru carea bucurie întru inima mea
Mărturisire cu rugăciune împreu- Ca un izvor izvora, curgea <671>ne//curmat
nată, și pentru împreunarea și uni- Și curgere era cu miiare curgătoare, și bău-
rea Duhului Sfânt, și pentru nepă- tură de veselie,
timirea. Carea neîncetat să întorcea în gura minţii
meale.
Cuvântul 10. De unde eșea toată sănătatea, de unde cu-
M’am îndelungat, iubitoriule de oameni, răţeniia,
m’am sălășluit în pustie, De unde curăţirea patimilor și a gândurilor
Și m’am ascuns dela tine, dulcele mieu Stă- celor deșarte.
pân, De unde nepătimirea cea cu chip de fulger
Supt noaptea grijii vieţii supuindu-mă, era împreună cu mine,
Multe de acolò mușcări și rane am pătimit, Și împreună să făcea de-a pururea. Duhov-
Multe rane, după ce m’am întors, port în niceaște înţeleage-mi mie.
sufletul mieu, Cela ce pre aceastea le treci, să nu te întini
Și strig întru chinuirea mea, și întru durea- cu ticăloșie.
rea inimii meale: Negrăită dulceaţă a venirii pricinuindu-mi
Miluiaște-mă. Milostiveaște-te spre mine, mie,
călcătoriul de poruncă, Și dor nemărginit de nuntă și de unirea cea
O, doftore, iubitoriule de suflete, și singure Dumnezeiască.
iubitoriule de milostivire, Dintru carea eu împărtășindu-mă, nepăti-
Cela ce în dar pre cei neputincioși și răniţi maș mă făceam,
Îi vindeci, vindecă bubele ranelor meale, Înfocat de dulceaţă, învăpăiat de dorul eiĭ,
Picurează mila, a darului tău, Și de lumină m’am împărtășit, așa, și lumi-
Și ranele meale unge-le, șterge zgăibile, nă m’am făcut.
Încheae și strânge mădulările meale Decât toată patima mai înalt, afară de toată
Ceale slăbănogite, și piiarde toate seamne- răotatea.
le, Mântuitoriule, Că nu să atinge patimă de lumina nepăti-
mirii,

45
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Precum nici umbra de soare, sau întuneare- Robul tău cel smerit, pre carele singur tu
cul de lumină. l-ai miluit.
Deci unul ca acesta făcându-mă, și unul ca Că preste grija cea bună de năprasnă căzind,
acesta fiind, Simţirea cea lumească reale pofte și urâte,
Pre furiș m’am trândăvit, Stăpâne, mie bi- Îndată au băgat în sufletul mieu cel ticălos.
zuindu-mă. Că slavă îi arată, bogăţie îi aduce aminte,
Și cu grija lucrurilor celor simţite pre taină Și de împăraţii pământului îl zădăraște să
m’am tras, se apropie,
Și întru învăluirea celor lumești am căzut, Ca cum zicându-i că acest lucru iaste bună-
ticălosul, norocire mare.
Și răcindu-mă ca niște hier, negru m’am fă- Dar dintru aceaste gânduri, precum de vânt
cut, Burduful să umflă, și focul să prinde în fla-
Și după ce am zăbovit zăcând, rugină am cără:
dobândit, Așa sufletul acela însuflându-să să umflă,
Și pentru aceasta strig ţie iarăș să mă cură- Și să întinde foarte cu pofta slavei,
ţești Și a bogăţiei, și odihnii celor ce pre foc să
Cerând, iubitoriule de oameni, și întru târăsc,
frumseaţa cea mai de nainte Pofteaște să se slăvească dimpreună cu cei
Să mă aduc, și lumina ta să o dobândesc, și slăviţi,
acum și de-a pururea, și întru toţi veacii, Și vestit să se arate împreună cu cei vestiţi,
amin. Și bogăţie să căștige cu cei ce au căștigat bo-
găţie.
Pre sufletul pre carele însuţ l-ai proslăvit cu
AL ACELUIAȘ lumina ta cea negrăită,
Cum că Slavă și cinste iaste fieștecă- Pre carele însuţ l-ai împodobit cu Slava ta
ruia om ce să ocăraște și pătimeaște cea netâlcuită,
rău pentru porunca lui Dumnezeu Căruia însuţi i-ai arătat strălucirea ta cea
Dumnezeiască,
<671v>
ne/cinstea cea pentru porunca Simţirea (lumească) pre mintea lui robită
aceasta a lui Dumnezeu. Și Voroavă luându-o,
cătră Sufletul său, învăţindu-l bogă- Îi arată împăraţi, îi aduce aminte slavă,
ţiia cea nedeșărtată a Duhului. Și bogăţiia vieţii ceștii de aicea îi arată,
<672>
Cuvântul 11. Și a să porni foarte cu poftă cătră aceas-
tea o face, prin singură aducerea aminte.
Dă-mi simţirea, Hristoase, pre carea odată O, întunearec! O, orbire! O, gânduri deșarte!
mi-o dăruiseș Și o, voire și punere întinată, și socoteală
Acoperi-mă cu aceasta, Mântuitoriule, as- nesimţită!
cunde-mă înlăuntrul eiĭ pre mine tot. Că lăsându-mă de a vedea pre ceale negrăi-
Și să nu lași să se apropie de mine simţire te, și nestricăcioase,
de lume. Pre ceale de pre pământ le gândesc, și pre
Să nu între înlăuntru, ca nu tot pre mine să aceastea le pomenesc.
mă pătrunză, Au nu să va săvârși împăratul? Au nu va
treace slava?
46
C U V Â N T U L  

Bogăţiia au nu să va răsipi ca praful de Căci lumea iaste deșartă, și ceale din lume
vânt? toate,
Au nu să vor strica trupurile în mormân- Deșărtarea deșărtărilor vor fi toate deșărtă-
turi? ciuni
Și alţii vor stăpâni banii cei de pre pă- Pentru aceaia și vor treace. Iar numai
mânt? Dumnezeu singur va fi,
Și după aceia alţii, și după aceia alţii? Veacinic, și nestricăcios, întru de-a pururea
Și apoi pentru ce, îmi zice sufletul, 1 s’au fă- vecuire rămâind
cut bogăţiia? Și împreună cu dânsul vor fi și cei ce acum
Și cine în lume au putut să dobândească îl caută pre dânsul
vreun mic lucru? Carii numai singur pre dânsul l-au iubit în
Ca precum când trăia, și deaca va muri locul tuturor.
să[-l] ia cu dânsul? Iar vai atuncea celor ce acum iubesc lumea
Cu adevărat pre nimenea nicidecum vei Că să vor osândi întru dânsa în veaci de
afla să-mi arăţi mie. veaci.
Fără numai pre cei milostivi carii nimic nu Vai, suflete, celor ce poftesc slava cea dela
au căștigat, oameni,
Ci pre toate în mâinile săracilor le-ai dat. Că de slava lui Dumnezeu atuncea să vor
Că aceia au cu întemeiare pre averile ceale lipsi.
date, Vai, suflete, celor ce au bogăţie strânsă,
După ce și ei le-au dat în mâinile Stăpânului. Că vor pofti acolò să dobândească o pică-
Iar ceialalţi toţi ca niște săraci, și decât toţi tură de apă.
săracii mai răi, Vai, suflete, celor ce-ș pun nădeajdea spre om,
Sânt carii au bogăţie învistierită. Că el va muri, și împreună cu dânsul și nă-
Că góli ca niște stârvuri să aruncă în mor- dejdile,
mânturi, Și atuncea să vor afla neavând nădeajde,
Și decât ceale de faţă mai ticăloși, și de ceale Vai, suflete, celor ce au odihnă aicea,
ce vor să fie, streini. Că acolò vor avea necaz veacinic și necurmat.
Deci ce bun întru dânsele văzind, suflete al Spune-mi, suflete al mieu, ce te scârbești?
mieu, te veselești? Ce din ceale din viiaţă cauţi?
Și pre care dintru aceastea îl judeci vread- Spune-mi, și te voiŭ învăţa pre tine pre a
nic de a să pofti? unuia fieștecăruia trebuinţa,
Cu adevărat nu ai ce să zici. <672v>Cu adevă- Și învaţă-te și cunoaște pre cel bun întru
rat nu ai ce să răspunzi. fieștecarele.
Vai celor ce au bogăţie învistierită, Poftești, spune-mi, să te slăvești? Voești să
Vai celor ce poftesc să ia slavă dela oameni. fii lăudat?
Vai celor ce să încurcă pre eiși cu cei bogaţi, Deci ascultă ce iaste cinstea, și <673>ce ne-
Și nu pre slava lui Dumnezeu și pre bogă- cinstea!
ţiia lui Cinstea iaste a cinsti adecă pre toţi, dar mai
Și numai să fie împreună cu dânsul le poftesc. nainte de toţi pre Dumnezeu,
Și poruncile aceluia a le căștiga ca pre o bo-
1 Καὶ τίνος, λέγε μοι, ψυχή,...: „Și a cui, spune-mi, găţie,
suflete,...“ (n.tr.)
47
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Și pentru dânsele a fi ocărât, pentru dânsele Și vei ceare moarte, nesuferind durearea,
defăimat, Nerăbdând despărţirea dulcelui Stăpân.
Și pentru dânsele a suferi ocări de tot fealiul. Dar însuș cel bun văzindu-te pre tine nedo-
Căci când de vreun lucru te vei apuca, suflete, mirindu-te,
Ca să cinstești cu dânsul pre Dumnezeu, ca Și foarte îngăduind în plângere, și în scârbă,
pre dânsul să-l slăvești, Iarăș numaidecât ţi să va arăta, iarăș numai-
Și pentru aceasta vei fi ocărât, și vei fi de- decât te va străluci,
făimat, Iarăș îţ va arăta ţie bogăţiia cea nedeșărtată,
Atuncea ai dobândit cinstea, și slava cea Slava cea neveștejită a feaţii ceii Părintești,
stătătoare, Și te va veseli pre tine, precum și mai nain-
Că slava lui Dumnezeu preste tine negreșit te, și de bucurie te va umplea,
va veni. Și așa te va lăsa pre tine plin de bucurie.
Atuncea pre tine și îngerii te vor lăuda toţi, Și câte puţin bucuriia prin cuvintele ceale
Căci ai cinstit pre Dumnezeu, pre carele și din lume
aceia îl laudă. Și prin gânduri va lipsi de la tine, și iarăș va
Voești, suflete al mieu, să căștigi îmbrăcă- fi ţie scârbă.
minte și bogăţie? Și așa iarăș ca mai nainte vei fi tânguindu-te
Auzi, că acum îţi voiŭ arăta ţie bogăţia cea foarte,
veacinică. Și cu chicot strigând, și pre acela căutându-l,
Lăcrămează, pocăiaște-te,1 defăimează pre Adecă pre dătătoriul veseliei, pre hărăzito-
toate, riul bucuriei,
Fă-te sărac cu Duhul, fă-te și cu inima, Pre bogăţiia ceaia ce stă, și carea de-a puru-
Fă-te necăștigătoriu de bani, fă-te strein2 de rea cu adevărat e.
lume. Așa pre voirea ta cercându-o el, caută
Fă-te dușman voilor tale celor împrotivnice Să nu obosești, o suflete, să nu te întorci
Și numai al singurei voii Stăpânului tău fă- înapoi,
te iubitoriu, Să nu zici, pănă când așa de neajuns și de
Și următoriu urmelor lui cu întindere și sâr- neprins îmi va fi mie?
guinţă. Să nu zici pentru ce arătându-să îndatăș să
Și atuncea mai încetișor viind Stăpânul, ascunde iarăș?
Vrând el să va prinde și să va priimi de tine, Și pănă când, dându-mi osteneală, nu mă
ticăloase. miluiaște?
Pre dânsul văzindu-l, chiuiaște, și strigă tare. Să nu zici: Cum pociŭ să mă ostenesc pănă
Și el să va întoarce cu ochiul său cel milostiv, la sfârșit?
Și te va vedea, și-ţ va dărui ţie să-l vezi pre Și să obosești, o, suflete, căutând pre Stăpâ-
dânsul puţin, nul?
Și iarăș te va lăsa pre tine, și să va ascunde Ci ca spre moarte pre sineţ, odată, suflete,
dela ochii tăi. dându-te,
Atuncea te vei tângui, ticăloase, atuncea vei Să nu pipăiești răsuflare, să nu cauţi Slavă.
plânge <673v>cu dureare, Nici desfătare a trupului, nici prieteniia ru-
deniilor.
1 În manuscris: „păcăiaște-te.“ (n.ed.)
2 În manuscris: „streini.“ (n.ed.)
48
C U V Â N T U L 1 1 - 1 2

Să nu cauţi în dreapta sau în stânga nicide- Dându-ţ, și părtaș al Slavei sale pre tine
cum, Lucrându-te, spune ce decât acest lucru al-
Ci ca cum acum ai fi început, iar mai ales, tul iaste mai mare?
<674v>
mai cu fierbinţeală alergând, Negreșit îmi vei zice mie că nimic, însă
<674>
Sârguiaște-te de-a pu<ru>rea să ajungi eu iarăș îţ zic,
să prinzi pre Stăpânul, De o Slavă ca aceasta tu, o, suflete, după ce
Măcar de nenumărate ori nevăzut, măcar te-ai învrednicit,
de atâtea ori arătat ţie Ce te mai uimești cătră pământ, și ce te în-
De s’ar face, și neprins, așa va fi ţie prins dulcești de ceale de aicea?
De mileoane de ori, iar mai ales pănă ce vei Ce te topești de ceale stricăcioase, după ce
sufla cu totul, ai luat ceale nestricăcioase?
Mai cu sirguinţă caută-l, și cătră acela aleargă. Ce te lipești de ceale de faţă, după ce ai aflat
Că nu te va lăsa pre tine, nici te va uita pre ceale ce vor să fie?
Ci câte puţin mai ales în mai multă vreame Pre acealea sirguiaște, suflete, totdeauna să
să va arăta, le căștigi.
Și mai adeaseori, o, suflete, va fi cu tine Stă- De acealea tot pre sineţ lipeaște-te, suflete
pânul. al mieu.
Și după ce te vei curăţi desăvârșit cu strălu- Ca și după moarte întru acealea să te afli
cirea luminii, Adecă de veacinicile bunătăţi, pre care de
Însuș tot va veni, însuș întru tine va lăcui. aicea le-ai căștigat,
Însuș cela ce au făcut lumea, va fi și cu tine, Și împreună cu dânsele să stai înaintea făcă-
Și bogăţie vei avea adevărată, pre carea lu- toriului tău și Stăpânului,
mea nu o are, Veselindu-te împreună cu dânsul în veacii
Ci Ceriul, și cei ce acolò sânt scriși. veacilor, amin.
Deaci deaca așa să va face ţie, spune-mi ce
mai mult voiești?
Spune-mi, suflete, nemulţămitoriule, spu- AL ACELUIAȘ
ne-mi, suflete, necunoscătoriule? Cum că dorul și dragostea cea că-
Spune-mi, suflete al mieu, smerite, ce decât tră Dumnezeu covârșaște toată
aceastea iaste mai mare, dragostea și pre tot dorul cel ome-
În ceriu, sau pre pământ, ca pre acela să-l nesc. Și cum că deaca să cufundă
cauţi?
Făcătoriul Ceriului, și Stăpânul pământului,
mintea celor curăţiţi întru Lumina
Și al tuturor celor din Ceriu, și al tuturor lui Dumnezeu, toată să înDumne-
celor din lume zeiaște, și de acolò să face minte
Ziditoriu, și judecătoriu și împărat însuș a lui Dumnezeu.
fiind singur, Cuvântul 12.
Întru tine iaste lăcuind, tot arătându-să ţie,
Tot strălucindu-te cu Lumină, și frumsea-
Nebiruită iaste frumseaţa ta, neasămănat
îţ iaste chipul,
ţea feaţii sale
Frumseaţa negrăită, mai presus de cuvânt îţ
Arătându-o ţie, și pre sineș mai cu închipu-
iaste slava,
ire a-l vedea

49
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Năravul, Stăpâne Hristoase, îţ iaste bun, și Și cu întunearecul iubirii de slavă sânt aco-
blând periţi,
Covârșaște înţeleagerea tuturor pământea- Văzind nu văd pre Slava cea Dumnezeiască
nilor, a ta,
Și pentru aceasta dorul cel cătră tine, și dra- Și auzind nu pricep nicidecum,
gostea, Poruncile tale, și poruncirile tale.
Pre toată dragostea și dorul muritorilor îl Așa și eu voiŭ fi întru lumina ta,
preabiruiaște. Nevăzind lumea, nici pre ceale din lume.
Că precât covârșești pre ceale văzute, Mân- Că cine văzindu-te pre tine, și fulgerându-
tuitoriule, să la simţiri
Pre atâta dorul cel cătră <675>tine iaste mai Din slava ta și din lumina ta cea Dumne-
mare, zeiască,
Și acopere pre toată dragostea cea ome- Nu s’au schimbat cu mintea, și <675v>cu su-
nească, fletul, și cu cugetele,
Și pre îndrăgirile dezmirdărilor celor tru- Și a vedea într’alt fealiu, și a auzi așijderea,
pești le opreaște și le preface, Mântuitoriule, nu s’au învrednicit, cu atot-
Și pre toate poftele degrab le izgoneaște. stăpânirea?
Că întunearec cu adevărat e pofta patimilor, Că să afundă mintea întru lumina ta,
Și noapte adâncă iaste lucrarea păcatelor Și să străluceaște și lumină să săvârșaște
celor urâte. Aseamenea Slavei tale, și minte să numeaște
Iar dorul cel cătră tine și dragostea iaste Lu- Așa, ceaia ce s’au învrednicit să se facă
mină mântuitoare. într’acest fealiu,
Pentru aceaia răsărind ea în sufletele ceale Și să învredniceaște atuncea să aibă mintea ta,
iubitoare de Dumnezeu, Și una cu tine să face, nedespărţit,
Îndată pricinuiaște zi de nepătimire, Și cum să nu vază ca tine și să auză
Dumnezeul mieu, Pre toate fără de patimă? Și cum va pofti
Și goneaște întunearecul patimilor, și al După ce Dumnezeu s’au făcut, cu totul vre-
dezmirdărilor. un lucru
Ci, o, Soare, al Soarelui, și al Lunii, Simţit, și curgătorĭ, și stricăcios,
Al stealelor, și al luminii, și al fieștecăriia Sau vreo slavă alta deșartă,
altei zidiri Ziditoriule, Cela ce mai presus toate aceastea s’au făcut?
Afară de aceastea ascunde-mă pre mine în- Și mai presus de toată slava ceastă văzută?
tru lumina ta, Că cela ce mai presus de toate ceaste văzute
Că numai pre tine văzindu-te întru lumina ta, S’au făcut, și de Dumnezeu s’au apropiiat,
Pre lume să nu o văz, nici pre ceale din Iar mai ales și el Dumnezeu s’au făcut,
lume, Cum dela cei ce zac jos cu totul, slavă
Ci și văzindu-le, să mă aflu ca cum nu le-aș Sau desfătare va voì să caute?
vedea, Că aceastea rușine îi sânt lui cu adevărat,
Și auzindu-le, ca cum nu le-așĭ auzi, Cuvinte. Ocară, nimicnicie, și necinstire,
Și precum pătimesc cei ce întru întuneare- Ci slavă îi iaste lui, și desfătare, și bogăţie,
cul Treimea Dumnezeu, și ceale ale lui
Dezmirdărilor vieţii șăd și petrec, Dumnezeu, și Dumnezeești.

50
C U V Â N T U L 1 

Căruia să cuvine toată slava, cinstea, și stă- Proastă, pre carea văzindu-o, mă fac prost
pânirea, cu nerăotatea.
Și acum, și deapururea, și întru toţi veacii. Aceastea-s lucrurile ceale preaslăvite, Hris-
(a toase al mieu, ale minunilor tale.
mi Aceastea-s ale puterniciei tale, și ale iubirii
n. de oameni
Lucrurile, care cătră noi, nevreadnicii, le
<676> faci.
AL ACELUIAȘ Deci pentru aceasta frica ta mă ţine, și mă
Mărturisire a harurilor dăruirilor cutremur,
lui Dumnezeu, și în ce chip Părin- Și mă îngrijesc totdeauna, și mă cheltuesc
foarte,
tele cela ce scrie aceastea de Sfântul Ca, cu ce să-ţ răsplătesc ţie? Ca, ce să-ţĭ
Duh să lucra. Și învăţătură zisă de aduc ţie
Dumnezeu, cum că ce să cade să Pentru atâtea daruri? Pentru <676v>atâta mi-
facă cineva ca să dobândească mân- lostivire.
tuirea celor ce să mântuesc. Pentru nenumăratele dăruiri, pre care cu
Cuvântul 13. mine le-ai lucrat,
Nimic aflând întru mine, nimic având al
Iarășĭ îmi străluceaște lumina, iarăș lumi- mieu în viiaţă,
nat mi să arată. Ci toate roabe ale tale-s, lucrurile toate-s
Iarăș îmi deșchide Ceriurile, iarăș tae noaptea. ale mâinilor tale.
Iarăș trage pre toate. Iarăș să veade singur. Mai mult, Mântuitoriule, te rog, să mă în-
Iarăș afară de toate ceale văzute mă face. veţi ce să cade să fac?
Și de ceale simţite așijderea mă despărţeaște Ca și să te slujesc pre tine, ca bine să-ţ plac,
iarăș, Ca să mă aflu, Mântuitoriule, neosindit în-
Cela ce singur iaste mai presus de toate Ce- aintea
riurile, Divanului tău celui înfricoșat, în zioa jude-
Pre carele nimenea din oameni nu l-au vă- căţii.
zut niciodinioară. Ascultă ce va face tot cela ce voiaște să se
Nedeșchizind Ceriurile, netăind noaptea, mântuiască,
Nici aerul despărţindu-l, nici acoperemân- Iar mai vârtos tu cel întâiŭ decât toţi, carele
tul casii, mă și rogi pre mine.
Cu netăiare tot împreună cu mine, ticălo- Astăzi să ţi să pară ca ai murit, astăzi că te-ai
sul, să face, lepădat de lume.
Înlăuntru chiliei meale, înlăuntru minţii Astăzi pre toată lumea să o socotești că o
meale. ai părăsit.
Și în mijlocul tuturor fiind eu, afară de toa- Astăzi pre priiateni, pre rudenii, pre slava
te mă face. cea deșartă toată
Nu știu de și cu trupul, și deodată tot Lăsindu-o, împreună să te leapezi și de grija
acolò celor de jos,
Întru adevăr mă fac, unde iaste lumina sin-
gură,
51
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Și pre umeri să-ţ rădici Crucea, și foarte să Lucrează-le, și pre alţii învaţă-i, și tu și toţi
o strângi, alţii
Și până la sfârșitu-ţi poartă ostenealele is- Carii întru mine cred, deaca voiţi să vă
pitelor, mântuiţi,
Și durerile necazurilor, și piroanele celor Și împreună cu mine să vă sălășluiţi în vea-
scârbicioase, cii veacilor.
Cu bucurie priimeaște-le, ca pre o Cunună Iar deaca vă lepădaţi, și cu greu suferiţi,
a Slavei, Și rușine pre aceastea, și necinstire le soco-
Și cu suliţile ocărilor împuns fiind în tot tiţi
ceasul, A le pătimi, și a vă pune sufletul pentru po-
Și împroșcat foarte cu toate necinstirile, runcile meale,
Lacrămi în loc de singe vărsind, vei fi mu- Ce și mai ceareţi a vă învăţa, cum să cade
cenic, voao să vă mântuiţi,
Și batjocoriri, și pălmuiri suferind prea cu Și ce și pre mine Dumnezeu al vostru mă
mulţămită, mai numiţi?
Părtaș al Dumnezeirii meale și al Slavei te Ce și mai socotiţi cu nepriceapere că crea-
vei face. deţi întru mine?
Iar deaca și cel decât toţi <677>cel mai de pre Eu pre aceastea pentru voi le-am pătimit de
urmă pre sineţi te vei arăta, voe,
Și rob, și slujitoriu, cel mai întâiŭ decât toţi M’am răstignit, am murit cu moarte a făcă-
aceia torilor de reale.
Mai pre urmă te voiŭ arăta pre tine, dupre Și slavă, și viiaţă, și strălucire a lumii s’au
cum m’am făgăduit făcut,
Deaca vei iubi pre vrăjmaș, și pre toţi cei ce Și înviiare a morţilor, și fală a tuturor
<677v>
te urăsc, Celor ce au crezut întru mine, ocările
Și deaca pentru cei ce te supără pre tine din ceale împrotiva mea,
suflet te vei ruga Și moartea cea grozavă, îmbrăcăminte a ne-
Și le vei face bine acestora dupre puterea ta, stricăciunii,
Aseamenea cu adevărat te-ai făcut Tatălui Și a adevăratei înDumnezeiri, tuturor cre-
tău celui preaînalt. dincioșilor s’au făcut.
Și deaca inimă curată vei căștiga dintru Pentru aceaia și cei ce îmi urmează cinstite-
aceastea le meale patimi,
Întru aceasta vei vedea pre Dumnezeu, pre Împreună-părtași vor fi și ai Dumnezeirii
carele nimenea niciodată nu l-au văzut. meale,
Iar deaca și a fi gonit tu pentru dreptate Și ai împărăţiei meale vor fi moștenitori,
Ţi s’ar întâmpla, atuncea saltă, că împără- Împreună-părtași ai bunătăţilor celor ne-
ţiia tâlcuite și negrăite
Ceriurilor a ta s’au făcut. Și care decât acest Să vor face, și împreună cu mine vor fi în
lucru iaste mai mare? veaci.
Aceastea, și decât aceastea mai multe, care Iar pre ceialalţi cine nu-i va plânge? Cine
am poruncit, pentru dânșii nu să va tângui?

52
C U V Â N T U L 1 3 - 1 4

Cine nu va pica lacrămi din milostivirea Mă nasc pământ din pământ, din trup,
inimii? trup.
Cine nu să va boci pentru nesimţirea lor Din stricăcios, cu adevărat stricăcios, și mu-
cea multă? ritoriu cu totul fiind:
Că lăsând viiaţa, pre sineș morţii Puţină vreame pre pământ zăbovesc, trăind
S’au dat, dela Dumnezeu cu ticăloșie rum- în trup, și moriu,
pându-se, Și altă viiaţă încep, după ce mă mut dintru
De a cărora parte a tuturor izbăveaște-mă, aceasta.
Stăpâne, Las trupul pre pământ, carele va să se înviiaze,
Și părtașĬ a mă face al patimilor tale celor Și viiaţă nesfârșită va să trăiască în veaci,
preacurate Deci acum caută spre mine, Dumnezeule,
Învredniceaște-mă pre mine, prostul, și ro- acum milostiveaște-te, singure,
bul tău cel mai de pre urmă, Acum miluiaște-mă, iată au lipsit vârtutea
Ca, dupre cum ai zis, Dumnezeule, și mea.
părtașĬ să fiu, De bătrâneaţe, Mântuitoriule, m’am apro-
Al slavii tale, și al desfătării bunătăţilor tale, piiat, lângă ușile morţii.
Cuvinte. Prinţipul lumii vine,1 vrând să caute
Acum adecă, ca întru gâcitură, și închipui- Lucrurile și faptele meale ceale urâte și pân-
re, și ca întru o oglindă, gărite.
Iar atuncea voiŭ cunoaște, precât și m’am Muncitorii îmi stau înainte, cu sălbăticie
cunoscut, amin. căutând la mine,
Și poruncă așteaptă să ia și să tragă
În fundul iadului, Mântuitoriule, sufletul
AL ACELUIAȘ mieu cel ticălos.
Cum că cei ce cu Dumnezeu de ai- Deci tu cel din fire milostiv, cel singur iubi-
cea încă, prin împărtășirea Sfântu- toriu de oameni,
lui Duh, s’au unit, după ce să duc Tu cel preaîndurat Doamne miluiaște-mă
din viiaţă, în veaci cu dânsul acolò atuncea.
Și să nu-mi pomenești răotăţile. Să nu mă
vor fi. Iar deaca cu Dumnezeu nu părăsești.
s’au unit de aicea, ci aiminterlea cu Să nu dai loc asupra mea dușmanului mieu
cei ce într’acest fealiu să află aicea celui viclean
să va face. Carele în fieștecarele ceas mă tot îngrozeaște,
Cuvântul 14. Și răcneaște asupra mea, și scrâșneaște cu
dinţii,
<678>
Început al vieţii, al sfârșitului îmi iaste Și îmi zice cui te bizuești, și cum a scăpa
mie început, și sfârșitul început îmi iaste
Din mâinile meale nădăjduești? Că pără-
mie.
sindu-mă pre mine ai venit
De unde viu, nu cunosc, și unde sânt nu
știu, 1 Gr. ῍Αρχων τοῡ κόσμου ἒρχεται, trimitere la Ioan
Și unde iarăș mă voiŭ duce nu cunosc, ti- 14, 30: ἒρχεται γὰρ ὁ τοῡ κόσμου ἂρχων („că vine
stăpânitoriul lumii acesteia“). „Prinţipul“ tradu-
călosul. ce grecescul ἂρχων (acì: „căpetenie, stăpânitor,
conducător“). (n.ed.)
53
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

<678v>
La Hristos, și poruncile meale minci- Sau faptelor n’am încredinţat mântuirea
noase le-ai făcut, sufletului mieu,
Ci nu vei scăpa nicidecum. Că unde și te Ci la mila ta, Iubitoriule de oameni, am
vei duce? alergat,
Nu vei putea niciodată a fugi de mine ni- Nădăjduind că mă vei mântui în dar, prea-
cidecum, milostive,
Carele pre Adám și pre Éva i-am scos din Și mă vei milui, ca un Dumnezeu, precum
Raiu, oarecând pre curva,
Și pre Cáin ucigaș de frate l-am făcut, Și precum pre fiiul cel curvariu, <679>carele
Și în vreamea potopului pre toţi împreună au zis: greșit-am.
întru rătăcire, Așa crezind am alergat, așa bizuindu-mă
Și întru moartea cea înfricoșată a cădea cu am venit.
ticăloșie, Așa nădăjduind, Stăpâne, la tine am năzuit.
Pănă în sfârșit i-am amăgit cu înșălăciunile Și acum să nu să fălească asupra mea, robu-
meale, lui tău.
Și pre David spre preacurvie și ucidere l-am Nici să zică: unde iaste Hristosul tău, unde
amăgit, iaste sprijinitoriul tău?
Și am rădicat războiu asupra tuturor Sfin- Au nu acela te-au dat pre tine în mâinile
ţilor, meale?
Și pre mulţi i-am omorât, dar tu cum vei Că deaca mă va amăgi pre mine, și robit mă
scăpa de mine? va lua,
Tot te bizuești, și nădăjduești tu cel nepu- Nu deasupra voirii meale, nici deasupra
tincios cu totul? trândăvirii meale
Aceastea auzindu-le eu, Stăpâne, și Va scrie el aceasta, ci deasupra părăsirii
Dumnezeul mieu, și Ziditoriule, Tale pre totul aruncându-l, unele ca aceas-
Făcătoriul mieu, și judecătoriule carele ai tea îmi va zice:
Stăpânire Iată căruia te-ai bizuit. Iată spre carele ai
Preste sufletul și trupul mieu, ca un plăz- năzuit.
muitoriu al amândurora Iată pre carele socoteai că te îndrăgeaște
Mă înfiorez, și tot mă tem, tot mă cutre- pre tine, iată pre carele îl socoteai că te
mur, ticălosul, iubeaște.
Îmi pune înainte, și-mi zice mie vicleanul, Și frate, și priiaten, și fiiu, și moștenitoriu
Hristoase al mieu: Te făleai că te are pre tine, cum te-au pă-
Că iată nu priveghezi, iată nu te înfrânezi. răsit,
Iată rugăciune nu ai căștigat, nu faci închi- Și în mâinile meale, dușmanului tău, te-au
năciuni, dat,
Osteneale nu arăţi, în ce fealiu de demult Și numaidecât s’au întors dela tine, numai-
ai început, decât te-au urât pre tine.
Și pentru aceastea singure pre sineţ de Deci să nu mă lași, Mântuitoriule, să auz eu
Hristos te-ai despărţit, aceastea,
Și cu mine te voiŭ lua în focul cel nestins. Să nu mă lași, Dumnezeul mieu, să mă fac
Eu, știi, o, Stăpâne, că niciodată lucrurilor ocară așa.

54
C U V Â N T U L 1 4

Nu, împărate, nu Doamne, cela ce din întu- Că nu ai cătră Dumnezeu ca dedemult în-
nearec pre mine dedemult, drăzneală.
Și din mâinile, și din berigata aceluia m’ai Cătră carele nu-l învrednicesc nici cuvânt
scos, să-i răspunz,1 Dumnezeul mieu,
Și lângă lumina ta slobod pre mine m’ai pus. Ci suflu asupra lui, și nevăzut îndată să
Că pre tine văzindu-te, mă pătrunz la cea- face.
lea din lăuntru ale inimii, Așa cer, Stăpâne, așa te rog pre tine, așa
Și nu pociŭ să te văz pre tine, și a nu te ve- Milostivire să-mi dăruești și atuncea mie,
dea nu sufer. Mântuitoriul mieu,
Neapropiiată iaste frumseaţea ta, neurmat Când sufletul va eși din trup, să-i dăruești
chipul tău. ca să poată
Neasămănată slava ta, și cine cândva te-au Cu singură suflarea asupră-le pre toţi să-i
văzut? rușineaze
Sau cine va putea să te vază tot pre tine, Carii asupra mea, a robului tău, vor vrea să
Dumnezeul mieu? alearge,
Că pre totul care ochiŭ va putea să-l vază? Și să treacă nevătămat, păzit fiind cu lumina
Dar pre cela ce iaste mai presus de totul Duhului tău, și înaintea divanului tău să stau,
care minte îl va <679v>a/junge? Având pre darul tău cel Dumneze<e>sc,
Sau va putea să-l cuprinză? Sau să se întinză Hristoase, fiind împreună cu mine,
<680>
toată Acoperindu-mă, nerușinat2 arătându-
Cătră tot, și să vază pre ţiitoriul tuturor? mă pre mine tot.
Pre cel afară de toate, și carele pre totul și Că apoi cine va îndrăzni să se arate înaintea
pre toate le umple, ta?
Și carele afară iarăș același, tot iaste negrăit? Deaca nu va fi îmbrăcat întru dânsul, deaca
Însă ca un soare te văz, și ca pre un luceafăr pre dânsul în lăuntru său
te privesc, Nu-l ţine, și nu să luminează de dânsul,
Și în sânul mieu te port, ca pre u<n> măr- cum pre slava
găritariu, Cea nesuferită va putea să o vază, cu totul
Și ca pre o făclie te văz pre tine, aprinsă în- oricarele?
lăuntru vasului. Că pre slava lui Dumnezeu omul, și pre fi-
Iar căci nu te lăţești, nici cu tot lumină pre rea Dumnezeirii,
mine Firea omului cea proastă și smerită, cum va
Mă săvârșești, și căci nu te arăţi tot mie, în putea să o vază?
ce fealiu și cât Că Dumnezeu iaste nezidit, iar noi toţi zidiţi.
Ești, cu totul mi să pare că nu te am pre tine Acela nestricăcios iaste, noi stricăcioși și
viiaţa mea praf.
Ci mă tânguesc, ca unul ce m’am făcut oa- Acela Duh iaste, și mai presus de tot Duhul,
recarele scăpătat din bogat, Și ca un Făcătoriu al Duhurilor, și Stăpân
Și din cei slăviţ necinstit, și nu am nădeajde. fiind.
Deci acest lucru văzindu-l dușmanul, îmi Noi trupuri de pământ, și fiinţă pământească.
zice: tu nu te mântuești.
Că iată ai și căzut, nu ai nemerit nădejdile, 1 În manuscris: „răspuns.“ (n.ed.)
2 În manuscris.: „nerușinatul.“ (n.ed.)
55
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Acela al tuturor Făcătoriu e, fără de înce- De Dumnezeirea aceluia, precum s’au îm-
put, și neprins, părtășit
Noi viermi, împreună și împuţiciune, și ţă- De firea noastră însuș Făcătoriul tuturor.
rână. Dupre cum mărturiseaște Pavel: cum că be-
Și cine din noi va putea pre acesta cândva searica lui Hristos
să-l vază Un trup să va face, Stăpânesc și Dumnezeesc.
Dintru a sa puteare cu totul, sau din lucrare? Neîntinat, fără de prihană împreună, și fără
De nu el va trimite pre Duhul său cel Dum- de toată zbârcitura,
nezeesc, Carii deaca vor fi cei credincioși, și Cap
Și printr’însul firii ceii neputincioasă să-i Hristos le va fi,
dea Deci deaca acest lucru va fi precum arătat
Tărie, vârtute și puteare, și vreadnic să facă și iaste,
Pre om, a vedea Slava lui cea Dumnezeiască? Care întinat oare va îndrăzni atuncea să se
Că într’alt fealiu nu o va vedea, nici va pu- atingă de dânsul,
tea să vază Sau cine să va lipi, nevreadnic și neharnic
Din oameni cineva pre Domnul venind cu fiind?
Slavă. Că deaca și acum să scot din besearică afară,
Și așa să vor despărţi cei nedrepţi din cei Și să opresc cu totul a să împărtăși păcătoșii,
drepţi, Iar mai ales și de vedearea Dumnezeeștilor
Și cu întunearec să vor acoperi păcătoșii, și taine să lipsesc
toţi, Cei ce nu sint Sfinţi, cum, vai mie, atuncea
Câţi nu vor avea lumina Duhului întru oare
dânșii de aicea. Cu trupul cel prea fără prihană al lui
Iar cei uniţi cu dânsul din ceale de aicea, și Dumnezeu să vor uni?
atuncea Și mădulări să vor face ale lui Hristos, înti-
Cu taină să vor uni cu Dumnezeu, și cu naţi fiind?
adevărat, Nu iaste acest lucru, fraţilor, nu, nu să vor
Și de împărtășirea lui vor fi nedespărţiţi. face nicidecum.
Iar cei ce să vor duce de lumina lui despărţiţi, Și cei ce de Dumnezeescul trup, adecă de
Cum atuncea să vor uni, sau <680v>du/pre besearică,
care chip? Și de ceata celor aleși să despărţesc, spune,
Voesc să mă învăţ de la voi, ori pre voi să vă Unde oare să vor duce? În care împărăţie?
învăţ. În ce fealiu de loc, tâlcuiaște-mi, nădăjdu-
Dumnezeu s’au făcut om, și s’au unit cu oa- esc că să vor sălășlui?
menii, Că negreșit și Raiul, și sânul lui Avraám,
S’au împărtășit de omenire, și au dat cu îm- Și tot locul de odihnă al <681>celor mântuiţi
părtășire tuturor iaste.
Celor ce întru dânsul cred, și pre credinţă Și cei mântuiţi sânt Sfinţi cu adevărat toţi,
din lucruri Dupre cum toată Dumnezeiasca Scriptură
O arată, împărtășirea Dumnezeirii lui. mărturiseaște și învaţă.
Deci pre aceștea singuri au zis că să mântu- Că multe sălașe sint, însă în lăuntru<l> că-
esc, carii s’au împărtășit mării.

56
C U V Â N T U L  

Că precum un ceriu iaste, și întru dânsul Că dintru dânsul, ca dintr’o Lumină toţi
sânt Stealele împărtășindu-ne,
Care unele de altele să deosebesc cu cinstea Lumină adoa<o>ă să ne arătăm, asemănate
și cu slava, ceii dintâiŭ,
Așa și o cămară iaste, și o împărăţie. Și ai Împărăţiei Ceriurilor părtași, și ai slavei,
Însă și raiul, și Cetatea cea Sfântă, Și obșteani împreună vom fi, și moștenitori
Și tot locul de odihnă, Dumnezeu iaste sin- Ai bunătăţilor celor veacinice, pre care ni-
gur. menea niciodată nu le-au văzut,
Că precum nu are omul odihnă în viiaţa Iar aceastea sint, precum mă plec și crez, și zic,
aceasta, Tatăl, Fiiul, și Duhul cel Sfânt, Treimea cea
Cela ce nu petreace întru Dumnezeu, încă Sfântă.
și Dumnezeu întru dânsul, Aceasta iaste izvorul bunătăţilor. Aceasta
Așa și după moarte, afară de acela singur, viiaţa celor ce sint.
Socotesc, că nu va fi odihnă, nici loc fără Aceasta desfătarea și odihna, aceasta po-
de scârbă, doaba, și slava.
Nici de suspin, nici de necaz nicidecum iz- Aceasta bucuriia cea netâlcuită, și mântui-
băvit. rea tuturor
Deci ia să ne sârguim, fraţilor, ia să ne sâr- Celor ce s’au împărtășit din strălucirea lui
guim mai nainte de sfârșit, cea negrăită.
Să ne lipim de Dumnezeu, făcătoriul tuturor, Și au împărtășire cu dânsul întru simţire.
Cela ce s’au pogorât pre pământ pentru Auziţi, că pentru aceasta mântuitoriu să
noi, ticăloșii, numeaște,
Cela ce au plecat Ceriurile, și s’au tăinuit Căci tuturor cu carii s’au unit, mântuire le
de îngeri, dăruiaște.
Și în pântecele Sfintei Fecioarei s’au sălăș- Iar mântuirea iaste dezlegare de toate realele,
luit, Și a tuturor bunătăţilor întru dânsul aflare
Și s’au întrupat dintru dânsa neschimbat, și veacinică.
netâlcuit, Care din moarte adecă viiaţă, și din întu-
Și au eșit spre mântuirea noastră a tuturor. nearec lumină,
Iar mântuirea noastră aceasta cu adevărat Din robiia patimilor, și a faptelor celor prea
iaste, de rușine,
Precum de multe ori am zis, și acum iarăș Slobozire cu totul desăvârșit tuturor le dă-
vom zice: ruiaște
Nu noi de la înșine, ci Dumnezeiasca gură Celor ce s’au unit cu Hristos, și mântuito-
Au arătat lumina cea mare a veacului ce va riul tuturor.
să fie. Carii și atuncea pre toată adecă bucuriia
Împărăţiia Ceriurilor pre pământ s’au co- nejăfuită o căștigă,
borât, Și pre toată bucuriia, și pre toată veseliia.
Iar mai vârtos Împăratul tuturo<r> celor Iar carii cu totul sint de acesta despărţiţi,
de sus, și al celor de jos Și nu l-au căutat pre dânsul, sau nu s’au unit
Au venit, și au voit să se <681v>ase/meneaze cu dânsul,
noao,

57
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Nici de robiia patimilor și de moarte nu Fără de schimbare, și fără de curgere, și fără


s’au izbăvit, de tot păcatul,
Măcar împăraţi de sânt, măcar boiari, mă- Ca pătimind [tu], cel fără de patimă, dela
car meghistani, cei fără de leage cu nedreptate,
Măcar [de] li să pare că să desfătează, <682>și Nepătimire să-mi dai mie, celui osândit,
să veselesc, și cum că au Când voiŭ urma patimile tale, Hristoase al
Desfătare, și socotesc că să află întru bunătăţi, mieu.
Însă niciodată vor câștiga vreo veselie ca Deci dreaptă iaste judecata ta, împreună și
aceasta, porunca,
În ce fealiu robii lui Hristos cei slobozi de Pre carea ai poruncit să o păzim noi, prea-
toate milostive,
Poftele necuvioase, și de dezmirdări, și de Și aceasta iaste urmarea smereniei tale,
<682v>
slavă Ca precum ai pătimit însuţi, fără de
O au, carea iaste negrăită și netâlcuită cu păcat fiind,
totul, Așa și noi, cei ce am păcătuit, să suferim pre
Pre carea nimenea niciodată nu o va cu- toate,
noaște, nici o va învăţa, nici o va vedea, Și ispitele, și gonirile, și bătăile, și necazurile,
Din cei ce nu cu adevărat, și cu fierbinţeală Și mai pre urmă moarte dela cei fără de leage.
s’au lipit de Hristos, Că tu ai auzit: „Drac ai!”, și amăgitoriu te-
Și s’au amestecat cu dânsul întru unire ne- ai socotit
grăită. Dela cei fără de Dumnezeu, și împrotivnic
Căruia să cuvine slavă și cinste, laudă și toa- lui Dumnezeu, și călcătoriu de leage;
tă cântarea Tu ca un făcătoriu de reale prins fiind, și le-
De la toată zidirea și suflarea în veaci, gat singur ai fost adus,
amin. Toţi ucenicii și priiatenii părăsindu-te pre
tine,
Tu și ai stătut înaintea judecătoriului ca un
AL ACELUIAȘ osândit, Cuvinte,
Mulţămită pentru surguniia și pen- Și judecata pre carea o au scos asupra ta o
tru necazurile care au pătimit în <a>i priimit;
vreamea izgonirii sale. Tu și când ai grăit, palmă dela rob ai suferit,
Cuvântul 15. Și când ai tăcut, la moarte îndată te-ai osân-
dit.
Mulţămesc ţie, Doamne, mulţemesc ţie, Căci cuvintele tale sabie la cei fără de leage
unule era,
De inimi cunoscătoriule, împărate, dreap- Și tăcerea ta, împărate, pricină de osândă să
te, preamilostive, făcea.
Mulţemesc ţie, atotputearnice, și fără de în- Pentru aceaia, nesuferind să te vază pre
ceput Cuvinte, tine, cel singur drept,
Carele te-ai coborât pre pământ, și te-ai în- Cei nedrepţi la moarte prea de ocară te-au
trupat, Dumnezeul mieu, dat.
Și te-ai făcut ceaia ce nu erai, om aseame-
nea mie,
58
C U V Â N T U L  

Drept aceaia, bătut ai fost preste cap, și cu Deci ce lucru mare iaste mie, deaca pre
spini te-ai încununat, aceastea și eu le pătimesc,
Și cu haină mohorâtă te-ai îmbrăcat, și ai Pre care însuţ tu le-ai pătimit, fără de păcat
fost scuipit fiind,
În faţă – vai mie! – și batjocorit de cei fără Pentru lume, Stăpâne, ca pre lume să o
de leage, mântuești,
Și: „Bucură-te împărate!”, în batjocoră ai Eu, carele am păcătuit preamulte din tână-
auzit dela Evrei, ră vârstă,
Și Crucea ţe-ai purtat, Mântuitoriule, pre Și te-am întărâtat pre tine, Hristoase, cu lu-
umeri, crurile, și cu cuvintele?
Și înălţindu-te te-ai răstignit pre dânsa, Mare îmi iaste cu adevărat, iar mai vârtos și
Dumnezeul mieu. mai presus de toată slava,
Mâinile ţi s’au pironit, și picioarele, și cu Că părtaș mă face al slavei tale ceiĭ negrăite;
oţet te-ai adăpat, Împărtășirea patimilor iaste urmarea lucru-
Și în coasta ta te-ai împuns cu suliţa, prea- rilor,
milostive. Și pricinuitoare a Dumnezeirii smereniia a ta
Aceastea pământul nesuferindu-le, să clă- Iaste celor ce cu cunoștinţă pre aceasta o
tea de frică, uneltesc.
Și pre morţii cei dintru dânsul degrab îi da. Mulţemesc ţie, Stăpâne, pătimindu-le, mai
Iar Soarele în singe s’au <683>prefă//cut văzin- vârtos cu nedreptate,
du-te pre tine, Iar deaca după dreptate, fie-mi mie răsplă-
Și Luna cu întunecare s’au îmbrăcat atuncea, tire a greșalelor,
Și Catapeteazma besericii ceii de atuncea Spre curăţirea nemăsuratelor meale, Hris-
s’au sfășiiat toase, păcate,
Din ceale de sus făcându-să în doao până la Și să nu mă lași niciodată să se <683v>aducă
ceale de jos, asupră-mi dureri
Și niciuna cei fără de leage dintru aceastea Mai presus de puteare-mi, Stăpâne, sau is-
n’au priceput nicidecum, pite, sau necazuri,
Ci încă și în mormânt zăcând [tu], strejari Ci de-a pururea să-mi dăruești împlinirea,
au pus, Dumnezeul mieu,
Și piiatra o au pecetluit, socotind să te ţie. Și vârtute, ca să pociŭ a suferi scârbele.
Dar tu, Stăpâne, ai înviiat cu a ta Stăpânire, Că tu ești din început al celor bune dăru-
Și peceţile le-ai lăsat întregi călcătorilor de itoriul,
leage. Celor ce din suflet cad la Stăpânirea ta du-
Și venirea îngerilor au prăvălit piiatra, pre vrednicie.
Și pre cei ce străjuia acolò i-au spăimântat Carele ale Credinţii, și ale lucrurilor, și ale
cu frică, nădejdilor celor bune
Și nicidecum n’au voit cât de puţin să în- Le dăruești darurile, și pre toate dările
ţeleagă, Dumnezeescului și închinatului Duhului
Ci au rămas orbi fiind la minte și la inimă, tău, preamilostive,
Întunecată avându-o pre dânsa pănă în Acum și de-a pururea, și totdeauna în vea-
sfârșit. cii veacilor, amin.

59
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

AL ACELUIAȘ Și mai presus de toată înţeleagerea, singur


cu cel singur numai,
Cum că toţi Sfinţii strălucindu-se să
Și nimic din cele văzute, dar nici din cele
luminează, și pre Slava lui Dumnezeu nevăzute,
o văd, pre cât iaste cu putinţă firii Nu era cu adevărat mai nainte de a să face,
omenești să vază pre Dumnezeu. singur eu sânt nezidit,
Cuvântul 16. Împreună cu Tatăl și cu Duhul mieu. Sin-
gur fără de început sint,
Caută de sus, Dumnezeul mieu, și binevo- Din Tatăl mieu cel fără de început. Și din
iaște a te arăta,
îngeri nimenea niciodată,
Și cu mine, scăpătatul, a vorovi, descope-
Dar nici din Arhangheli, nici din cealelalte
re-m lumina ta,
rândueli,
Deșchizindu-mi Ceriurile, deșchide-mi
Au văzut cândva firea mea, nici pre mine
mai vârtos mintea mea.
însumi, Ziditoriul,
Întră și acum în lăuntru<l> mieu, grăiaște
Tot, în ce fealiu sânt. Ci numai pre singură
precum dedemult
raza slavei
Prin întinată limba mea, pentru acealea
Și pre curgerea Luminii meale o văd, și să
care grăesc oarecarii,
înDumnezeesc.
Că acum nimenea nu iaste, carele cu cunoș-
Că precum oglinda razele Soarelui prii-
tinţă au văzut pre Dumnezeu,
mindu-le,
Nici s’au făcut mai nainte de acesta, afară
Sau precum piiatra cea de criștariu când să
de Apostoli.
străluceaște întru amiază-zì,
Dar nici aceia înșiși,1 zic [ei], cum că n’au
Așa priimesc razele Dumnezeirii meale toate,
văzut arătat
Iar pre mine Tot a mă vedea cineva, nicide-
Pre Dumnezeul tău și tatăl, ci necunoscut
cum nu s’au înv<r>ednicit,
celor mulţi,
Nu din îngeri, nu din oameni, nici din Sfin-
Și nevăzut așijderea îl dogmatisesc că iaste.
tele Puteri.
Puind înainte graiul preaiubitului tău
Că afară sânt de toate, și tuturor nevăzut.
Ucenic Ioánn, carele zice: Pre Dumnezeu
Și nicidecum nu pizmuesc acestora ca să nu
niciodată
mă vază,
Nu l-au văzut cineva din oameni. Așa, Hris-
Nici ca cum nu aș fi frumos, mă ascunz, ca
toase al mieu, grăiaște degrab,
<684> să nu mă arăt;
Ca să nu fiu eu socotit de cei neprice-
Ci vreadnic de Dumnezeirea mea nimenea
puţi bârfitoriu.
nu s’au aflat,
Scrie, mi-au zis, atuncea care-ţ zic, scrie și
Nici s’au făcut zidirea întocma putearnică
să nu lenevești.
cu Ziditoriul.
Eu Dumnezeu, mai nainte de toate zilele,
Că aceasta nici îi iaste de folos, ci o mică
ceasurile, și vremile,
rază văzind,
Încă și de toţi veacii, și de toate ceale văzute,
Să învaţă cum că cu adevărat sint <684v>eu, și
Și gândite zidiri, eram mai presus de minte
mă cunoaște pre mine Dumnezeu,
și de cuvânt,
Carele pre dânșii întru fiinţă i-am adus, și
să spăimântează de mine, și cu frică
1 În manuscris: „însuș.“ (n.ed.)
60
C U V Â N T U L  6 -  

Lăudându-mă îmi slujesc. Că nu să poate <685>


AL ACELUIAȘ
alt Dumnezeu
Cum că unirea Preasfântului Duh
Să se aducă întru fiinţă întocma putearnic
cu Ziditoriul, cu sufletele ceale curăţite, întru
Nici deofiinţă cu acela. Că nici iaste cu pu- simţire luminată, adecă întru cu-
tinţă nicidecum noștinţă să face, și întru care suflete
Deofiinţă cu Ziditoriul zidirea să se facă. s’ar face, cu chip de lumină, asea-
Că cu cel nezidit cel zidit, când cândva să menea luiș, și Lumină pre dânsele
va potrivi?
le lucrează.
Că decât cel ce de-a pururea așijderea iaste,
și fără de început, și nezidit, Cuvântul 17.
Ceale zidite mai mici și mai de jos le vei Departe stă de ceale văzute cel nevăzut cu
mărturisi că sânt. totul,
Și pre atâta să deosibeaște, precât carul și Și de zidiri, cel ce mai nainte le-au făcut pre
herestrăul, iale.
De cela ce le-au făcut pre dânsele. Deci Și de ceale stricăcioase cel nestricăcios, și
cum carul întunearecu de lumină.
Pre cela1 ce l-au făcut pre el îl va ști, și cum Și amestecare acestora s’au făcut când
herestrăul pre cela ce-l trage Dumnezeu s’au pogorât.
Îl va cunoaște, spune-mi, deaca nu acestora Că pre ceale despărţite atuncea le-au îm-
le va da cunoștinţă, preunat Mântuitoriul mieu.
De nu va pune întru dânsele vedeare cel ce Dar cei orbi pre unire nu o au văzut, și cei
le-au făcut pre iale? morţ zic cum că simţire de aceasta nici-
Care cu neputinţă iaste ace<s>t lucru tutu- decum nu au avut.
ror zidirilor. Și socotesc că viiază, și văd: O, ce nebunie
Deci nimenea din oameni nicidecum, ni- mai de pre urmă!
menea nici din îngeri Și necrezind, zic cum că nimenea cu cerca-
Nu au luat stăpânire să dea altora pre Duhul, rea lucrul acesta
Sau viiaţă lor să le dăruiască. Iar Domnul Nu l-au cunoscut, nici l-au pătimit, nici
tuturor l-au văzut întru simţire,
Având stăpânire singur, singur având pu- Ci prin auzire și prin învăţătura cuvintelor
teare, singure să face numai.
Ca cela ce iaste izvor de viiaţă, aduce întru Ci, o, Hristoase al mieu, învaţă-mă să zic
fiinţă jivini însufleţite ceva cătră aceastea,
Ori în ce fealiu cu adevărat și va voì, și dă- Și din neștiinţa cea multă, și din necredinţă
ruiaște fieștecăruia, pre aceștea
Ca un meșter, ca un Stăpân, câte voiaște și Să-i trag, și să le dăruesc a te vedea pre tine
vrea. Lumina Lumii.
Căruia să cuvine Slava și Stăpânirea, acum, Ascultaţi și priceapeţi, o, Părinţi, Dumne-
și în veaci, amin. zeiești cuvinte,
Și veţi cunoaște unirea carea întru cunoș-
tinţă să face,
1 În manuscris: „pre cela cela.“ (n.ed.)
61
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Și întru simţire cu totul, și cu cercarea, și cu Și, dupre cuvântul acesta, și cu trupul și cu


vedearea. sufletul
Dumnezeu iaste nevăzut, iar noi cu totul Stricăcioși sintem, ca cei ce cu stricăciunea
văzuţi. morţii ceii gândite
Deci deaca el cu cei simţiţi de voe să uneaște, Am fost ţinuţi împreună toţi, și cu a păca-
Apoi unire să face a <685v>amându/rora în- tului.
tru cunoștinţă. Deci deaca cel cu firea nestricăcios să va uni
Iar deaca necunoscut vei zice că să face cu mine, cel stricăcios,
aceasta, și nesimţit, Cu adevărat una dintru aceastea va fi, carea
Cu adevărat a morţilor iaste unirea, și nu a voi să o zic ţie:
vieţii cu cei vii. Că ori pre mine mă va schimba, și nestrică-
Al zidirilor Ziditoriu e Dumnezeu, iar noi cios mă va face,
zidiţi așijderea; Ori întru stricăciune să va preface cel ne-
Deci deaca Dumnezeu Ziditoriul cu zidi- stricăcios, și așa
rea s’au pogorât, Poate eu nu voiu cunoaște <686>că acela au
Și s’au unit, și să face [ea] ca un ziditoriu, pătimit,
apoi zidirea Și s’au făcut ca eu; iar deaca eu mă fac
Simţire cu adevărat va lua de adevărată ve- Tot nestricăcios, din stricăcios, după ce
deare, m’am lipit de cel nestricăcios,
Căci cu Ziditoriul zidirea negrăit s’au unit. Cum nu voiu simţi? Cum, prin însăș cer-
Iar deaca aceasta nu o va da-o,1 apoi au perit carea,
Credinţa, Nu voiu vedea ceaia ce mă voiu face, după
Și nădeajdea celor ce vor să fie cu totul s’au ce m’am făcut ceea ce nu eram?
prăpădit, Că a zice cum că Dumnezeu, unindu-să cu
Apoi înviiare nu va fi, nici judecata cea de oamenii,
obște, Nu-i împărtășaște pre dânșii de Dumneze-
De vreame că și zidirile, precum zici, ne- iasca nestricăciune,
simţit Ci mai vârtos cu stricăciunea acelora îm-
Cu Făcătoriul ne unim, și nimic întru co- preună să trage,
noștinţă nu gândim. Peire a celui neperitoriu dogmatiseaște cela
Și urmează că Dumnezeu, dupre socoteala ce zice aceasta,
ta, nu iaste Și huleaște, și însuș din viiaţă cu totul cade.
Viiaţă, nici viiaţă, unindu-să cu noi, ne dă- Iar deaca aceasta iaste cu neputinţă, priime-
ruiaște. aște mai bine pre ceaialaltă,
Iarăș, Ziditoriul iaste nestricăcios, iar zidi- Și de nestricăciune a te împărtăși sirguiaș-
rile stricăcioase, te-te mai nainte de sfârșit.
Că cei ce au păcătuit, nu pre trup numai, Lumina iaste Dumnezeu, iar noi cei din în-
Ci și pre însăș sufletele întru stricăciune le- tunearec,
au aruncat, Sau mai adevărat să zic, noi înșine sintem
întunearec,
Că nici va străluci aiurea Dumnezeu – nu
1 Εἰ δὲ μὴ τοῡτο δώσομεν, „Iar de nu vom priimi vă amăgiţi! –
aceasta...“ (n.ed.)
62
C U V Â N T U L 1 7

Fără numai întru singure sufletele cu care să Au nu va lumina pre acesta, și nu-i va da să
va uni mai nainte de sfârșit. cunoască
Iar celoralalţi, de și va străluci, precum au Întru cunoștinţă adevărată pre dânsul, cine
zis propoveduitorii, și carele iaste?
Ca niște foc să va arăta lor, neapropiiat cu Așa cu adevărat așa să face, așa să săvârșaște,
totul, Așa să descopere darul Duhului,
Și va cerca pre lucrul fieștecăruia ce fealiu Și printr’însul, și întru dânsul Fiiul, și cu
iaste, Tatăl,
Și iarăș să va despărţi de aceștea ca de niște Și pre aceștea îi veade precum iaste cu pu-
nevreadnici, tinţă să-i vază.
Și aceia vor lua muncă vreadnică, Și atuncea ceale pentru dânșii de la dânșii
Însă și aicea, și acolò, Lumină a sufletelor el negrăit
singur iaste, Să învaţă și grăiaște, și tuturor celoralalţi scrie,
Iar noi întunearec, pre suflete neluminate Și dogme lui Dumnezeu cuvioase alcătuiaș-
avându-le. te, precum toţi
Deci deaca lumina sufletelor să va uni cu Sfinţii Părinţi cei mai de nainte învaţă.
sufletul mieu, Că așa au dogmatisit Simvolul cel Dumne-
Ori aceaia să va stinge, și să va face întunearec, zeesc.
Ori sufletul mieu, <686v>luminân/du-să, va fi Și unii ca aceștea făcându-se, precum am
ca lumina, zis, și aceia
Că lumina, când să va aprinde, fuge îndată Cu Dumnezeu pre ceale ale lui Dumnezeu
întunearecul, au grăit, și au zis:
Măcar că și al luminii ceii simţite iaste lu- Că cine ar fi bogoslovit unimea cea Troi-
crul acela. cească?
Și deaca lumina cea dintru nefiinţă adusă1 Sau cine ar fi răsturnat eresurile, deaca nu
îţ lucrează ţie unele ca acestea, s’ar fi făcut unul ca acesta?
Și pre ochii tăi ţi-i luminează, și pre suflet Sau cine s’ar fi chiemat Sfânt, neîmpărtășin-
ţi-l veseleaște, du-să de Sfântul Duh? Nimenea, nicioda-
Și pre ceale ce mai nainte nu le vedeai, îţ tă. Fiindcă și lumina cea <687>gân//dită
dăruiaște să le vezi, Întru simţire are fire a să apropiia de aceia
Ce nu va face deaca va străluci în suflet Zi- cu carii împreună va fi.
ditoriul luminii aceștiia? Iar cei ce zic cum că fără de simţire să îm-
Carele au zis: „Facă-se lumină,” și îndată părtășesc de aceasta,
s’au adus întru fiinţă? Ei cu adevărat pre sineș să numesc nesimţiţi.
Deci ce ţi să pare ţie, deaca va străluci gân- Iar noi îi zicem că și morţi sânt, și de viiaţă
dit întru inima ta, lipsiţi,
Sau în minte, ca un fulger sau ca un Soare Deși li să pare că sânt vii. O, rătăcire! O,
mare, nebunie!
Au nu va putea să facă pre suflet să strălu- Ci o, lumină, străluceaște întru dânșii, ca
cească? văzind,
Să se pleace negreșit, că tu lumină cu ade-
vărat ești,
1 În manuscris: „aduse.“ (n.ed.)
63
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Și cu carii te unești, ca o lumină aseamenea AL ACELUIAȘ


ţie îi lucrezi.
Alfavitos dupre slove îndoit, care
Strălucesc, precum și totdeauna, înaintea
feaţii credincioșilor, îndeamnă și povăţuiaște pre cela
Dar nu voesc a mă vedea, ci mijesc mai vârtos, ce acum nu demult de lume s’au
Și a căuta la mine nu voesc, o, fiiule. depărtat, ca să alearge la săvârșirea
Ci încă și îș întorc feaţele în altă parte, vieţii monahicești.
Și eu împrejur după dânșii mă întorc, și în-
Cuvântul 18.
aintea acestora stau,
Și aceia iarăș aiurea îș trimit ochii, Început făcând pre Hristos, și credinţa cea
Și cu totul Lumina feaţii meale nu o văd. fierbinte,
Dintru aceștea unii adecă își acopăr cu aco- Așa depărtează-te de lume.
peremânturi feaţele sale Mergi fugind de rudenii și de priiateni, că
Iar alţii și afară fug, fiindcă m’au urât pre Aceasta iaste de folos celor noi începători.
mine cu totul. Gol de materie apropie-te la cel nemateri-
Deci ce aș fi făcut cu aceștea, cu totul nu ialnic,
mă domiresc! Că nimic mai mare nu vei afla spre ajutoriu.
Că fără de voe pre dânșii, și cu sila, poate Și toată teamerea să o leapezi de la tine, că
să-i mântuesc, Cătră Stăpânul cel putearnic ai năzuit.
Și acest lucru necaz li să va părea lor, că nu Și nădeajde mai ales să iai fără de îndoire,
voesc să se mântuiască. Că să grijaște și de pasările ceale mici.
Că bunul cu voe va fi bun cu adevărat, Jugul cel ușor al Domnului poartă-l, că multă
Iar bunătatea cea fără de voe, nu va fi bu- Iaste răsplătirea celor ce vor să fie.
nătate. Căci pre noi muritorii pre toţi darul ne
Și pentru aceasta vrând ei – și îi văd, și mă mântuiaște,
văd, Că cu singele cel Dumnezeesc ne-am răs-
Și ai Împărăţiei meale împreună moșteni- cumpărat.
tori îi fac. Și Dumnezei ne arată cu puterea celui ce ne
Iar pre cei ce nu voesc, îi las dupre voia lor chiiamă,
în lume, Că aceasta iaste întruparea Stăpânului.
Și să fac judecători însuș ai loruș mai nainte Ca cu lucrul să cunoști împlinirile lucru-
de judecată. rilor, care iaste decât toate ceale văzute
Căci când eu Lumina cea neapropiiată stră- mai minunat.
luceam, Bun căștig îţ iaste ţie tăiarea voilor, că măr-
<687v>
Ei singuri loruș întunearecul ș’au pri- turisitoriu
cinuit, Te arată pre tine cunoștiinţa.
Nevrând să vază Lumina, și rămâind mai Cuvintele Părintelui tău, și poruncile lu-
bine întru întunearec, amin. crează-le,
Că te povăţuesc pre cale fără de potecnire
Pănă la moarte, cu înălţime mare iaste
aceasta,

64
C U V Â N T U L 1 8 - 1 9

Dumnezeu să veade că au lucrat acest lucru AL ACELUIAȘ


pentru tine.
Învăţătură cătră monahii cei ce acum
Socoteaște-te că ești mai <688>prost decât toţi,
Că aceasta cel întâiu te face al Împărăţiei. nu demult s’au lepădat de lume, și de
Și strein, și mai sărac și mai smerit decât ceale din lume. Și pentru ce fealiu de
alţii, credinţă datoriu iaste să aibă cineva
Că mari sint aceastea deaca și le vei isprăvi. cătră Părintele său.
Tot vei fi următoriu al Stăpânului, Cuvântul 19.
Și ce iaste mai bun decât aceasta?
Pre toate le isprăveaște plânsul cel din fieș- Lasă lumea toată, și pre cei din lume.
<688v>
tecarea zi, Priimeaște numai fericitul plâns
Că dulce iaste acesta mai mult decât mân- Tânguiaște-te numai pentru ceale de tine
carea și băutura. rău lucrate,
Carele te învaţă cunoștinţa acelor ce curg, Că aceastea pre tine de făcătoriul tuturor
și acelor ce stau, Te-ai lipsit, de Hristos, și de Sfinţi.
Că te depărtează mai întâiu de toată lumea. De nimic alt să nu te grijești, afară de acesta.
Tăcearea deprinde-o, carea păzeaște aceastea, Dar și pre trupul tău ca pre un strein aibi-l.
Că tae nefolositoarele rădăcini ceale de Și jos caută, ca un osândit numai,
multe fealiuri. Și carele pre calea cea spre moarte mearge,
Pomenirea morţii aibi-o totdeauna, Suspină de-a pururea din adâncul inimii,
Că aceasta iaste pricinuitoare de smerenie. Și faţa cu singure lacrămile spală-o,
Prin care curăţindu-te și luminându-te cu Iar picioarele care spre ceale reale au alergat,
inima, Să nu voești nicidecum cu apă a le spăla.
O, minune carea să caută de toţi! Așa și mâinile tale aibi-le strânse,
Te vei învrednici să vezi bine lumina cea Pre aceastea cu obrăznicie cătră Dumnezeu
Dumnezeiască, să nu le tinzi,
Că săgeată iaste nemateriialnică din cel ne- Pre care de multe ori le-ai întins cătră păcat.
materiialnic. Stăpâneaște-ţ îndrăzneaţa limbă cât poţi,
Iar Hristos iaste dragostea cea desăvârșit, Că lesnicioasă iaste acesta spre păcat.
Și cela ce-l are pre dânsul, Dumnezeu du- Fiindcă cu dânsa singură și mulţi
pre dar iaste. Din cei mari au greșit din calea cea dreaptă
Carele luminează sufletele ceale ce îl caută Ș’au pierdut împărăţiia Ceriurilor.
pre dânsul. Dar decât aceasta mai întâiu astupă-ţi ure-
Aceastea singure vor trăi, nimenea să nu să chile,
amăgească. Să nu auzi nimic din ceale urâte și deșarte,
O, dragoste de Dumnezeu făcătoare, și ca- Atuncea poate o vei domni și pre aceasta.
rea ești Dumnezeu, Să auzi numai sfătuirile Părintelui tău.
Spaimă iaste aceasta, și lucru cu greu de Fă-ţ smerite cătră dânsul răspunsurile,
aflat. Și ca lui Dumnezeu spune-i gândurile tale,
Până la asupreală, și nimic să nu ascunzi.
Nimic altceva să nu faci fără de voia acestuia,
Nici să dormi, nici să mănânci, nici să beai.
Și când aceastea vei păzi mulţi ani,
65
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Nici un lucru mare să-ţ pae că ai isprăvit, Și să caz la tine, și să cer cea de folos.
Că ai sămănat cu sudori și cu osteneală, Că nu cunosc și cum m’am adus în lume,
<689>
Dar încă rodul ostenealelor tale nu l-ai Și ce’s ceaste de aicea, care le socotesc că sânt.
secerat. Ce iaste vedearea mea, o, Dumnezeul mieu,
Deci să nu te rătăcești, nici să ţi să pae că Și ce’s ceale văzute, nu pociŭ să le spuiŭ.
ai aflat, Cum ne-am făcut deșerţi toţi oamenii?
<689v>
Mai nainte de a căștiga ochi sufletești, Și judecată dreaptă a celor ce sânt nu
Și urechile inimii tale să vor curăţi, avem.
Cu lacrămile tale spălându-se iale de Eri am venit negreșit, și mâine mă duc,
întinăciune,1 Și-mi pare că sint fără moarte aicea.
Și Duhovniceaște, și să vezi și să auzi, Cum că te am pre tine Dumnezeu, mărtu-
Că și a vedea așa iaste minunea minunilor. risesc tuturor,
Nimic trupesc cândva gândeaște unul ca Dar mă leapăd de tine cu lucrurile totdeauna.
acesta. Mă învăţ cum că tu ești făcătoriul al tuturor,
Și pășaște pre pământ ca cum ar păși în aer, Și fără de tine mă silesc pre toate să le am.
Și pre toate le veade, pănă și adâncurile, Tu împărăţești preste ceale de sus și preste
Și înţeleage făpturile toate. ceale de jos,
Cunoaște pre Dumnezeu. Să spăimântează Și eu singur a mă împrotivi ţie nu mă înfiorez.
de frică, Dă celui lipsit, dă-mi mie, preaticălosului,
Și ca unui făcătoriu i să închină și-l slăveaște. Pre toată răotatea sufletului să o leapăd,
Și mare lucru iaste a-i cunoaște stăpânirea, Pre care umflarea, pre care înălţarea deșartă,
Măcar de și toţi socotesc că știu aceasta. Îl frâng împreună, și-l zdrobesc, vai mie!
Dar să amăgesc cei mai mulţi, să nu te în- Dă-mi Smerenie, dă-mi mână de ajutoriu,
doești, Și-mi curăţeaște mânzălirea Sufletului mieu,
Acest lucru îl știu numai singuri cei luminaţi, Și-mi dă lacrămi de pocăinţă,
Iar ceialalţi toţi – o, cumplită neștiinţă! – Lacrămi de dorire, lacrămi de mântuire,
Mai întunecaţi sânt și decât dracii. Lacrămi care-m curăţesc negura minţii meale,
Rugăciune:2 Și strălucit pre mine de sus mă săvârșesc,
Ci o, Doamne, și ziditoriule al tuturor, Carele voesc să te văz pre tine, Lumina lumii,
Carele m’ai făcut din pământ jivină muri- Lumina ochilor miei, ai ticălosului,
toare, Celui ce pre inimă plină de realele vieţii
Și m’ai cinstit cu dar nemuritoriu, O am, de multe necazuri și de zavistie [din
Și mi-ai dat să viez, și să grăesc, și să mă mișc, partea]
Și să te slăvesc pre tine, Stăpânul tuturor, Lucrătorilor surguniei meale,
Însuţ, Stăpâne, dă-mi mie, ticălosului, Sau mai bine să zic, ai făcătorilor miei de bine,
Ai Stăpânilor miei, alor miei cu adevărat
1 În ediţia Zagoreos lipsesc în continuare patru sti- priiateni,
huri, pe care le traducem după Sources Chrétien- Cărora în loc de reale, dă-le bunătăţile,
nes: „și a fi început a ţi se schimba toate simţirile,
/ căci vei vedea multe dintru cele de nepovestit
Hristoase al mieu,
/ și vei auzi și mai multe cu totul neașteptate, / Ceale veacinice și bogate, și Dumnezeești,
carile nu vei putea cu limba ta a le grăi.“ (n.ed.) Care le-ai gătit în veacii veacilor
2 Cuvântul „rugăciune“ este scris în marginea tex- Celor ce te doresc și te iubesc cu osârdie.
tului, cu cerneală roșie. (n.ed.)
66
C U V Â N T U L 2 0

<690>
Că cu Hristosul mieu iaste împreună Tatăl
și Duhul,
AL ACELUIAȘ Și cum iaste singuratec cel ce cu trei iaste
În ce fealiu să cade să fie Monahul, unit ca cu unul?
și carea iaste lucrarea lui. Și carea Nu iaste singur cel unit cu Dumnezeu, deși
iaste sporirea cestuia, și suirea. iaste singuratec.
Cuvântul 20. Deși în pustie șade, deși în peșteră iaste.
Iar deaca pre acesta nu l-au aflat, iar deaca
Lucrează-ţ palat pre casa sufletului tău pre acesta nu l-au <690v>cunoscut,
Spre sălășluire lui Hristos, și împăratului
Iar deaca pre acesta carele s’au întrupat tot
tuturor.
nu l-au luat,
Cu picăturile lacrămilor tale, cu plângerile,
Pre Dumnezeu Cuvântul, nu s’au făcut
și cu tânguirile,
Monah, vai mie, nicidecum.
Și cu plecările genunchelor, și cu mulţimea
Drept aceaea și singur iaste despărţit de
suspinurilor.
Dumnezeu acesta,
Deaca cu adevărat o, monahe, voești să fii
Dar și fieștecarele din noi sântem despărţiţi
singuratec,
De ceialalţi oameni cu totul, încă și sirimani
Și atuncea nu vei fi singuratec, că cu împă-
Toţi sintem, și singurătăţiţi.
ratul ești,
Deși ni să pare că avem unire cu împreună-
Și vei fi singuratec ca noi, fiindcă din noi ești,
sălășluirea,
Și despărţit de toată lumea, acest lucru iaste
Și unii cu alţii ne amestecăm prin adunarea
[a fi] cu adevărat singuratec.
celor mulţi.
Iar cu Dumnezeu și împăratul unit, nu sin-
Că cu sufletul și cu trupul sântem despărţiţi,
guratec,
Care lucru și cum că iaste adevărat moartea
Ci și împreună cu toţi Sfinţii te-ai făcut nu-
îl arată,
mărat,
Carea desparte pre fieștecarele și de rudenii
Cu îngerii împreună-petrecătoriu, și îm-
și de priiateni,
preună-lăcuitoriu cu drepţii,
Și uitare de toate ceale acum iubite prici-
Și cu toţi cei din Ceriuri cu adevărat împre-
nuiaște.
ună moștenitoriu.
Așa și noaptea, și somnul, și faptele ceale
Deci cum iaste singuratec cela ce acolò are
din viiaţă,
petreacerea,
Pre unirea celor mulţi dupre cuviinţă o ră-
Unde-s adunările mucenicilor și ale cuvio-
sipeaște.
șilor?
Iar cela ce au făcut Ceriu, prin fapta bună,
Unde ceata Prorocilor și a Dumnezeeștilor
chilia lui,
Apostoli?
Și întru dânsa șăzind, pre Ziditoriul
Unde mulţimea cea nenumărată a drepţilor?
Ceriului și al pământului îl gândeaște și-l
A Ierarhilor, a Patriiarhilor și a celoralalţi
veade,
Sfinţi?
Și i să închină, și iaste de-a pururea cu lumi-
Iar cela ce are pre Hristos întru sineș lăcuind,
na cea neapusă,
Cum poate să se zică că iaste singur, spu-
Și cu lumina cea neînserată, cu lumina cea
neţi-mi?
neapropiiată,

67
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

De carea nicidecum nu să despărţeaște, nu În lume, și carele s’au născut dela Duhul


să depărtează cu totul. Sfânt.
Nu ziua, nici noaptea, nu mâncând, nici Deci noapte nu iaste întru dânșii. Cum – a
bând. spune ţie nu pociŭ.
Dar nici în somn, nici în cale, nici întru Că mă înfiorez scriind ţie aceastea, încă și
mutare din loc. gândindu-le mă cutremur.
Ci precum trăind, așa și murind, iar mai Ci te învăţ pre tine cum viiază, și în ce fea-
ales mai luminat liu de chip,
Cu totul împreună cu aceaia iaste sufletul Cei ce slujesc lui Dumnezeu, și pre acela în
veacinic. locul tuturor
Că cum și se va despărţi mireasa de mirele? Singur l-au căutat, și pre El singur l-au aflat.
Sau bărbatul de muiarea cu carea odată s’au Pre El singur l-au și iubit, și singur s’au și unit,
împreunat? Și făcându-se singurateci, ca niște singuri
Puitoriul de leage, spune-mi, leagea nu o va cu cel singur.2
păzi? Goli și de pomeniri, și de gândurile ceale de
Cela ce au zis: Și vor fi amândoi un trup, tot fealiul.
Cum nu să va face El cu dânsa1 <691>un Duh Numai pre Dumnezeu văzindu-l în minte
cu totul? fără de gândire,
Că în bărbat iaste muiarea, și în muiare Înfiptă în lumină ca întru un zid săgeata,
bărbatul, Sau ca o stea în Ceriu, sau cum să zic nu
Și sufletul întru Dumnezeu, și Dumnezeu pociŭ.
în suflet, Însă ca într’o altă cămară luminoasă lăcuesc
Să uneaște și să cunoaște întru toţi Sfinţii. În chiliile lor, și în Ceriu să socotesc că pe-
Așa să unesc cu Dumnezeu cei ce prin po- trec,
<691v>
căinţă Sau cu adevărat petrec – vezi să nu fii
Pre ale sale suflete și le curăţesc în lumea necredincios.
aceasta Că nu sânt pre pământ, de și sint ţinuţi de
Și singurateci să fac, afară de ceialalţi fiind. pământ,
Carii pre mintea lui Hristos o priimesc, Ci întru lumina veacului ce va să fie petrec,
care și gură iaste, Întru carea lăcuesc îngerii, întru carea umblă,
Și limbă cu adevărat nemincinoasă, cu ca- De carea să răpesc Începătoriile și Stăpâniile,
rea vorbesc Scaunele, și Domniile toate să împuterni-
Cu Tatăl atotţiitoriul cu carea de-a pururea cează.
strigă: Că de și să odihneaște Dumnezeu întru
O, Părinte, o, Împărate a toate, o, Zidito- Sfinţi,
riule al tuturor. Dar întru Dumnezeu Sfinţii și viiază, și să
A acestora chilia iaste Ceriu, iar aceia soare, mișcă,
Și lumina iaste întru dânșii neapusă și
2 În ediţia Zagoreos lipsesc în continuare trei sti-
Dumnezeiască, huri, pe care le traducem după Sources Chréti-
Carea și luminează pre tot omul ce vine ennes: „chiar de și într’o mulţime de norod ar
fi prinși./ Căci aceștia cu adevărat singurateci
1 „Cu ea“: cu sufletul (ψυχή, în lb. greacă subst. sânt, și singuri singurăţesc,/ carii sânt cu singur
feminin). (n.ed.) Dumnezeu și în Dumnezeu singuri.“ (n.ed.)
68
C U V Â N T U L 2 0

Umblând întru Lumină ca pre niște pardo- Pre acela și să-l dorim, pre acela a căruia
seli. frumseaţea
O, minune! – ca îngerii, și ca niște fii ai ce- Pre tot gândul îl spăimântează, și pre tot
lui preaînalt, cugetul îl minunează.
Vor fi după moarte Dumnezei cu Dumnezeu Și pre tot sufletul îl pătrunde, și-l înaripea-
împreună fiind, ză cătră dragoste.
Cu cel ce iaste din fire, cei ce s’au asemănat Și-l lipeaște și-l uneaște cu Dumnezeu de-a
lui dupre dar, pururea.
Și cu aceasta numai sânt lipsiţi acum, că să ţin Așa, fraţii miei, alergaţi prin lucruri cătră
Cu trupul, și să ascund, și să acopăr, vai mie, acesta.
Ca niște legaţi în temniţă carii văd soarele, Așa, iubiţilor, deșteptaţi-vă, așa, ca să nu
Și pre razele lui întrând printr’o mică gaură, rămâneţi,
Și nu pot tot pre dânsul să-l înţeleagă și să-l Așa, să nu grăiţi împrotiva noastră, pre în-
vază șivă amăgindu-vă.
Sau să-l privească, ca când ar fi fost afară de Să nu ziceţi că iaste cu neputinţă a lua pre
temniţă, Dumnezeescul Duh:
Sau, plecându-se, luminat să-l privească în aer. Să nu ziceţi că fără de dânsul e cu putinţă a
Și aceasta iaste care pre dânșii îi mâhneaște, ne mântui,
căci tot Deci să nu ziceţi că pre neștiinţă să împăr-
Nu văd pre Hristos, deși pre el tot îl văd, tășaște cineva de acesta,
Nici de legăturile trupului pot să se scape, Să nu ziceţi că Dumnezeu nu să veade de
Deși de patimi s’au slobozit, și de toată îm- oameni,
pătimirea. Să nu ziceţi că oamenii Dumnezeiasca lu-
Dar să ţine de unul, deși de ceale multe au mină nu văd
scăpat, Sau cum că și cu neputinţă iaste în vremile
Că cela ce iaste cu multe legături legat, ceaste de acum acest lucru.
Nici nădăjduiaște să afle dezlegare de ceale Niciodată iaste cu neputinţă acest lucru, o,
multe, priiateni,
Iar cela ce pre ceale mai multe din legături Ci și foarte cu putinţă acelor ce voesc iaste,
au putut de le-au rumpt, Însă câţi s’au curăţit de patimi în viiaţă,
Dar iaste ţinut de una, mai <692>mult îl doa- Și curat au lucrat pre ochiul minţii.
re decât ceialalţi, Iar ceialalţi, carii s’au orbit cu adevărat cu
Și să sirguiaște și caută de-a pururea și pre întinăciunea păcatelor,
dezlegarea de acesta. Carii și aicea, și acolò se lipsesc de Dumne-
Ca slobod să se arate, ca să umble bucurân- zeiasca lumină,
du-se, Nu vă amăgiţi, la foc și la întunearec să vor
Ca să se ducă cu sirguinţă cătră acela cătră trimite.
<692v>
carele avea dorirea. Vedeţi, iubiţilor, cât de frumos iaste
Pentru carele și pre dezlegarea de legătură Stăpânul?
o căuta. Așa, să nu mijiţi cu mintea în pământ că-
Deci pre acela toţi să-l căutăm carele singur utând.
Poate din legături pre noi să ne slobozească.

69
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Așa, nu cu grijile lucrurilor pământești și Pre carea să ne învrednicim și noi a o face,


ale banilor, Și de milă a ne împărtăși cu toţi Sfinţii.
Și cu poftă de slavă să vă stăpâniţi, și pre Acum adecă pre cât iaste cu putinţă în vea-
acesta cul acesta,
Să-l părăsiţi, pre lumina vieţii ceii vecinice. Iar acolò tot pre Hristos, tot pre
Așa, iubiţilor, veniţi cu mine, înălţaţi-vă Dumnezeescul Duh
împreună cu mine, Împreună cu Tatăl îl vom lua, în veacii vea-
Nu cu trupul, ci cu mintea, și cu sufletul, și cilor, amin.
cu inima.
Cu smerenie și cu zdrobirea inimii strigând,
Pre iubitoriul de milostivire Dumnezeu, AL ACELUIAȘ
pre iubitoriul de oameni numai, Pentru descoperirea cea gândită a lu-
Și negreșit vă va auzi, și negreșit vă va milui, crărilor Dumnezeeștii Lumini, și pen-
Și negreșit să va descoperi, și negreșit să va tru lucrarea minţii, și pentru Dumne-
arăta, zeiasca viiaţă cea îmbunătăţită.
Și pre lumina sa voao luminată o va arăta.
Ce vă leneviţi, smeriţilor? Ce vă trândăviţi?
Cuvântul 21.
Ce protimisíţi odihna trupului și slava, Lăsaţi-mă în chiliia mea singur încuiat.
Cea necinstită și neslăvită, și deșartă, și ră- Lăsaţi-mă cu Dumnezeu cel singur iubito-
suflată? riu de oameni,
Pentru ce ziceţi că viiaţa cea îmbunătăţită Depărtaţi-vă, delungaţi-vă, lăsaţi-mă singur,
iaste fără de grijă? Să moriŭ înaintea lui Dumnezeu celui ce
Nu iaste așa, fraţilor, nu iaste, să nu vă amă- m’au zidit.
giţi! Nimenea să-m bată în ușă, nimenea să slo-
Ci precum cei ce au avuţie, și muiare, și copii, boază glas,
Și bogăţie poftesc, și slavă vremealnică, Nimenea din rudenii sau din priiateni să
Să sirguesc și aleargă ca pofta să-și împli- nu mă cerceteaze.
nească, Nimenea pre mintea mea să o tragă și să o
Așa și tot cela ce să pocăiaște și tot cel ce lui zmulgă
Dumnezeu slujaște, Dela vedearea bunului și frumosului Stăpân.
Datoriu iaste să se sirguiască, și de-a puru- Nimenea să nu-mi dea de mâncare, nici bă-
rea îngrijat să fie, utură să-mi aducă,
Ca binepriimită să-i fie pocăinţa lui, Că-m va ajunge mie să moriŭ înaintea
Și slujirea să se facă bineplăcută, desăvârșită, Dumnezeului mieu,
Și atuncea cu totul cu Dumnezeu împriete- Dumnezeului celui milostiv, Dumnezeului
nindu-să dintru aceastea, celui iubitoriu de oameni.
Cu totul să uneaște, și pre dânsul în faţă îl Celui ce s’au coborât pre pământ, pre păcă-
veade, toși să-i chiiame,
Și îndrăzneală cătră dânsul pre atâta prii- Și împreună cu dânsul în viiaţa cea Dum-
meaște, nezeiască să-i ducă.
<693>
Precât și să sirguiaște voia lui să o îm- Nu voesc să mai văz lumina lumii aceștiia,
plinească,

70
C U V Â N T U L 2 1

Nici pre însuș Soarele, nici ceale din lume.1 Afară de aer, și de lumină, și de toată simţirea.
Că văz pre Stăpânul mieu, văz pre Împăratul, Pentru aceaia, și mai presus de toată simţi-
Văz pre cel ce cu adevărat iaste lumină, și al rea după ce l-am văzut m’am făcut.
toatei lumini ziditoriul. Deci cei ce sinteţi supt simţire lăsaţi-mă,
<693v>
Văz izvorul a tot binele, văz pricina Și nu numai chiliia să o încuiŭ, și2 înlăuntru
tuturor, să șăz,
Văz începutul cel fără de început, dela care- Ci și groapă supt pământ săpând să mă as-
le toate s’au adus întru fiinţă. cunz,
Prin care să înviiază, și de hrană toate să Și acolò să <694>petrec afară de toată lumea.
umplu, Și văzind pre Stăpânul mieu cel fără de
Că cu voia acestuia să fac și să văd, moarte și Ziditoriul,
Și cu voia acestuia lipsesc și pier toate: Voesc să moriŭ de doru-i, știind că nu voiŭ
Deci cum pre dânsul să-l las și să es din chi- muri.
liia mea? Deci ce folos mi s’au mai făcut mie din lume?
Lăsaţi-mă să mă tânguesc, și să plâng zilele Și ce dobândesc acum și cei ce sânt în lume?
Și nopţile care le-am pierdut privind lumea Cu adevărat nimic, ci goli să vor sălășlui în
aceasta, mormânturi3
Privind soarele acesta, privind lumina lumii, Și să vor scula goli, și să vor tângui toţi,
Ceastă simţită și întunecată, care pre suflet Că pre viiaţa cea adevărată, că pre Lumina
nu-l luminează, lumii,
Fără de carea și cei orbi de ochi în lume trăesc, Pre Hristos, zic, lăsindu-l, au iubit întunea-
Și mutându-se, vor fi întocma cu cei ce recul,
acum văd. Și a u<m>bla întru dânsul au ales toţi
Întru carea și eu rătăcindu-mă tot mă vese- Cei ce nu au priimit lumina carea au lumi-
leam nat în lume,
Și nicidecum cum că iaste altă lumină nu Pre carea lumea nu o încape, nici a o vedea
gândeam. poate.
Carea și viaţă, dupre cum s’au zis, iaste, și Pentru aceaia, părăsiţi-mă și lăsaţi-mă singur,
pricină Mă rog, să plâng și să caut pre acesta,
De a fi orișice iaste sau să va mai face. Ca bogat să se dea mie, și cu îndestulare să
Și eram ca un fără de Dumnezeu, necunos- mi să arate,
când pre Dumnezeul mieu, Că nu numai să veade, nu numai să priveaște,
Iar acum deaca au binevoit cu negrăită mi- Ci și să dă cu împărtășire, și să sălășluiaște,
lostivirea sa, și rămâne,
Să de arate mie, ticălosului, și să se descopere, Și iaste ca o comoară în sân ascunsă,
Am văzut și am cunoscut că iaste cu adevă- Pre carea cel ce o poartă să îndulceaște, și
rat Dumnezeu al tuturor. văzindu-o pre aceasta să bucură,
Dumnezeu, pre carele nimenea din oame- Și nu poate furul pre aceasta să o jăfuiască,
nii cei din lume l-au văzut, nici tălhariul
Că afară de lume iaste, afară de lumină, și
afară de întunearec,
2 În manuscris: „și și.“ (n.ed.)
1 În manuscris: l¶mh. (n.ed.) 3 În manuscris: „mormunturi.“ (n.ed.)
71
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Să o răpească, de și ar ucide pre cel ce o Și pentru ce ne minunăm, cu totul făcân-


poartă pre aceasta. du-ne nesimţitori?
Deaca va voì să o jăfuiască, în zadar să va Și cinstim mai mult ca niște orbi pre greo-
osteni. tatea fierului,
Cercând și căutând punga sau traista, cer- Și mărimea zgurii acestuia mai mult decât
când hainele, puţin aur,
Brâul dezlegându-l, cu deadinsul căutând Sau pre un mărgăritariu scump, ca pre un
pre aceaia. lucru necinstit,
Măcar pântecele de l-ar tăia, măcar mărun- Și nu căutăm grăuntele cel mic al muștariu-
taele de le-ar pipăi, lui?
A o afla pre aceaia, sau a o lua, nicidecum Carele iaste mai scump decât toate ceale
nu va putea. văzute?
Că iaste și nevăzută, și de mâini neţinută, Și mai mare decât lucrurile ceale nevăzute
Și nepipăită, împreună și pipăită cu totul. și zidirile.
<694v>
Dar însă să ţine în mâinile, și atuncea, Pentru ce nu dăm toate, și nu luoăm pre
celor vreadnici – acesta?
Iar întru ale celor nevreadnici nicidecum – Și pentru ce voim să trăim, necăștigându-l
zace și în palmă. pre acesta,
Ce iaste, o, minune, ce nu iaste, că nume Mai bine iaste a muri, creadeţ’, de multe ori,
nu are. de ar fi cu putinţă,
Deci spăimântându-mă, și a-l ţinea pre Și numai pre grăuntele acesta micul a-l
dânsul poftind, căștiga.
Strângând mâna, mi-au părut că-l ţiu, și-l Dar vai celor ce nu-l au pre dânsul răsădit
am, În sânul sufletului lor, că vor flămânzi foarte.
Ci au fugit, nicidecum ţinut fiind de mâna Vai celor ce nu l-au văzut pre dânsul odrăs-
mea, lind,
Și scârbindu-mă am deșchis pumnul mâinii Că goli vor sta, ca niște copaci <695>fără de
meale, frunze.
Și am văzut iarăș întru dânsa pre acela care Vai celor ce nu cred cuvântului Domnului,
mai nainte îl vedeam. Că să face acesta copaciu, și ramuri sloboade,
O, minune negrăită! O, taină streină! Și nu caută cu sirguinţă și cu păzirea minţii
Pentru ce în zadar ne turburăm, pentru ce Pre cea în fieștecarea zi creaștere a micului
ne rătăcim toţi? acestuia grăunte,
Pentru ce cătră lumina ceastă simţită ne ui- Că să vor păgubi de lucrarea acestuia,
mim? Ca robul cel ce au îngropat talantul cu ne-
Noi, cei ce întru simţire cu cuvântare gân- bunie,
dită sântem cinstiţi? Dintru carii unul sint și eu, că mă lenevesc
Pentru ce cătră materiile aceastea care să în fieștecarea zi.
strică căutăm? Ci o, Treime nedespărţită, o, unime nea-
Nemateriialnic având suflet, și nemuritoriu mestecată.
tot? O, lumină în trei ipostatnică, Tată, Fiiule,
și Duhule,

72
C U V Â N T U L  

O, începutul cel fără de început al începu- De unde din ceale văzute îndată afară fă-
tului, și Stăpânire, cându-mă,
O, lumină nenumită, ca ceaia ce cu totul În frică am căzut, văzind de unde m’am
ești nenumită. aruncat.
O, cea mult-numită iarăș, ca ceaia ce lucrezi Și pre ceale ce vor să fie departe cu adevărat
pre toate, le vedeam că sânt,
O, slavă una și începătorie, stăpânie și îm- Și pre acealea dorindu-le eu să le ajung, fo-
părăţie. cul dorului
O, lumină, ca ceaia ce ești una, și voe, soco- Întru mine s’au aprins, și câte puţin văpae
teală, sfat și tărie, negrăită s’au văzut
Miluiaște-mă, îndură-te spre mine, necăjitul. În mintea mea mai nainte. Iar mai pre urmă
Că cum să nu mă necăjesc, cum să nu mă în inimă,
scârbesc? Și izvora lacrămi văpaia Dumnezeescului dor,
Atâta bunătate a ta, atâta milă a ta, Și nepovestită dulceaţă împreună cu dânse-
Defăimându-o, și trândăvindu-mă eu, cel le îmi dăruia.
nemulţemitoriu și ticălos, Deci bizuindu-mă întru sinemi că nu să va
Și cu trândăvie mergând pre calea porun- stinge nicidecum,
cilor tale. Că bine am zis că arde, și trândăvindu-mă,
Ci și acum milostiveaște-te, și acum milu- Somnului și saţiului pântecelui nebuneaște
iaște-mă. rob m’am făcut.
Și pre fierbinţeala inimii meale aprinde-o, Și pre furișĭ slăbănogindu-mă, vin mai mult
Dumnezeul mieu. am uneltit,
Pre carea o au stins odihna trupului mieu Nu îmbătându-mă, însă săturându-mă, și
celui ticălos, îndată s’au stins
Somnul, și saţiul pântecelui, și băutura de Minunea aceasta înfricoșata, dorul inimii.
vin mult. Văpaia ceaia ce până la Ceriu ajungea, și în-
Aceastea și văpaia sufletului mieu de tot o lăuntru mieu
au stins, Arzind adecă foarte, dar nu mistuind
Și izvorul și fântâna lacrămilor o au uscat. Fiinţa cea erboasă carea era întru mărunta-
Și fierbinţeala naște focul, și focul iarăș pre ele meale,
fierbinţeală: Ci pre toată – o, minune! – în văpae o pre-
Și dintru amândoao să aprinde văpae și iz- făcea,
vor de <695v>lacrămi. Și iarba atingându-se de foc nu să arde ni-
Văpaia izvoraște ape, și apele pre văpae. cidecum.
Întru carea m’au supt îndeletnicirea celor Iar mai vârtos foc întru sineș cuprinzind
Dumnezeești, iarba
Cugetarea poruncilor tale, iarăș și a rându- Să unea, și nemistuită toată pre dânsa o păzea.
ialelor O, puteare a Dumnezeescului foc! O, lu-
Păzirea, pre pocăinţă ca pre o ajutătoare lu- crare streină!
<696>
ându-o. Cela ce răsipești pietrile și dealurile de
Și m’au pus în mijlocul celor ce sânt, și al singură frica
celor ce vor să fie.

73
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

<696v>
Și de la faţa ta, o, Hristoase, Dumnezeul Fulgerând și învârtindu-te,1 o, taină
mieu, streină!
Cum cu iarba te ameasteci, cela ce întru Dă-mi mie pre ţiţ’ așa și acum, ca să mă sa-
Dumnezeiasca fiinţă cu totul, tur de tine,
Întru Lumina cea cu totul nesuferită lăcu- Ca să pup și să sărut
ești, Dumnezeul mieu? Slava ta cea negrăită, și lumina feaţii tale,
Cum rămâind neschimbat, neapropiiat cu Și să mă umplu, și atuncea să împărtășăsc și
totul, pre ceaialalţi toţi.
Păzești nearsă de tot pre fiinţa erbii? Și mutându-mă să viu cătră tine tot proslăvit.
Și neschimbată păzindu-o, o schimbi toată Din lumina ta, lumină și eu făcându-mă, să
pre aceasta? stau ţie înainte.
Și rămâind iarbă, iaste lumină, dar nu lu- Și de atuncea de multele aceastea reale mă
mina iarbă. voiu face fără de grijă.
Ci cu iarba tu, Lumina, fără de amestecare De frica cea pentru ca nu iarăș să mă schimb
te unești, mă voiu izbăvi.
Și iarba să face ca o lumină, schimbându-să Așa, dă-mi aceasta, Stăpâne, așa, dăruiaște-
fără de schimbare. mi aceasta,
Nu sufer să acoper minunile tale cu tăcerea, Cela ce pre cealelalte toate în dar mi li-ai
Nu pociŭ să nu grăesc de iconomiia ta, dat mie, nevreadnicului
Pre carea cu mine, învierșunatul și curva- Că de aceasta mai ales iaste trebuinţă, că
riul, o ai făcut, aceasta e și totul.
Și a iubirii tale de oameni nedeșărtata bogăţie Că deși acum te vezi de mine, că deși acum
A nu o povesti tuturor nu îngăduesc, te milostivești,
Dumnezeul mieu. Că deși acum mă luminezi, și pre taină mă
Că voesc toată lumea să ia dintru aceasta, înveţi,
Și să nu rămâe cineva deșert de aceasta ni- Și mă acoperi, și mă păzești cu mâna ta cea
cidecum. tare,
Însă mai întâiu, o, împărate a toate, întru Și împreună ești de faţă, și pre draci îi surpi
mine iarăș străluceaște, și-i pierzi,
Sălășluiaște-te și luminează smeritul mieu Și pre toate le supui mie, și pre toate îmi
suflet. dai mie,
Arată-mi faţa Dumnezeirii tale luminat. Și mă umpli de toate bunătăţile, o,
Și nevăzut tot arată-te mie, o, Dumnezeul Dumnezeul mieu.
mieu. Dar nici un folos nu-mi iaste dintru aceas-
Că nu tot te vezi de mine, dar tot te arăţi mie. tea deaca nu-mi vei da
Neprins fiind tot, prins voești și te faci mie, Nerușinat să trec porţile morţii.
Neîncăput fiind totului acestuia, mic cu Deaca stăpânitoriul întunearecului ar veni,
adevărat te faci, și pre Slava
Și în mâinile meale, ca cum și în buzele meale, Ceaia ce iaste cu mine o ar vedea, [și] nu
Ca o ţiţă luminată și ca o dulceaţă te vezi, s’ar cu totul rușina

1 În manuscris: „învârtindundu-te.“ (n.ed.)


74
C U V Â N T U L   -  

Cel întunecos, arzindu-să de lumina ta cea AL ACELUIAȘ


neapropiiată,
Cum că numai singuri acelora să
Și puterile lui ceale împrotivnice toate cu
dânsul arată Dumnezeeștile lucruri, cu ca-
Nu să vor surpa, însemnarea peceţii tale vă- rii prin împărtășirea Sfântului Duh
zindu-o, cu toţi tot Dumnezeu s’au unit.
<697>
Și deaca eu încă nu voiu treace, bizuin- Cuvântul 22.
du-mă darului tău,
Fără de turburare tot, și nu voiu cădea înain-
De unde vii? Cum întri înlăuntrul chiliei,
spune,
tea ta, și deaca nu voiu zdrobi pre dânșii,
Carea de pretutindenea iaste încuiată? Că
Ce folos îmi iaste de ceale ce acum întru
strein lucru iaste și acesta,
mine să fac?
Mai presus de cuvânt, și mai presus de min-
Cu adevărat nimic, ci pre foc mi-l aprind
te. Iar căci te-ai făcut tu înlăuntru mieu
mai mult.
Tot de năprasnă, și strălucești, și cu chip de
Că cel ce nădăjduiaște că de bunătăţile și de
lumină ești văzut
slava <697v>
Ca o lună plină de lumină, acest lucru
Cea veacinică mă împărtășesc eu, robul tău,
fără de minte și fără de glas
și priiatenul,
Mă lucrează, Dumnezeul mieu. Știu că tu
Deaca de toate împreună, și de tine, Hris-
ești carele
toase al mieu, mă voiu lipsi.
Ai venit, ca să luminezi pre cei ce întru în-
Cum nu mai rău îmi va fi mie necazul decât
tunearec șăd.
al celor necredincioși?
Și mă spăimântez, și afară din minţi și de
Carii nu te-au cunoscut pre tine, carii lumi-
cuvinte mă fac
na ta strălucind
Că văz minune streină, carea pre toată zidi-
Nu o au văzut, și de dulceaţa ta nu s’au să-
rea, pre toată firea,
turat?
Pre tot cuvântul îl covârșaște, cu toate
Iar deaca s’ar întâmpla mie să dobândesc
aceastea acum tuturor voiu grăi,
arvoanele aceastea,
Acealea ce-m dăruiaște mie să le trăesc, o,
Plăţile, și celeanchiurile să le iau, Mântui-
tot neamule al oamenilor,
toriule,
Al împăraţilor și al boiarilor, bogaţii și săracii,
Care le-ai făgăduit celor ce cred întru tine,
Monahii, și mireanii, toată limba pămân-
Hristoase.
teanilor miei.
Atuncea și eu fericit voiŭ fi, și te voiŭ lăuda
Acum auziţi pre cela ce grăiaște mărimea
Pre tine, Fiiul, împreună cu Tatăl, și pre
iubirii de oameni a lui Dumnezeu.
Sfântul Duh,
Am greșit lui, ca alt om nimenea în lume.
Pre un Dumnezeu cu adevărat în veacii
Să nu mă socotească cineva că zic aceastea
veacilor, amin.
pentru smerenie,
Că cu adevărat am păcătuit mai mult decât
toţi oamenii.
Pre toată fapta păcatului, ca cuprinzătoriu
să zic ţie,

75
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Și a răotăţii o am lucrat, însă știu că m’au Nu m’am lenevit nicidecum, nici i-am dat
chiemat, să alearge,
Și l-am ascultat îndată. Dar unde ai socotit Nici ca pre un amăgitoriu l-am socotit, sau
să zici cum că mă ispiteaște cu totul.
Că m’au chiemat acesta? Nu la slava lumii, Ci cu toată vârtutea mea, ci cu toată putea-
Nici la desfătări, sau la odihne, dar nici la rea mea,
bogăţie nicidecum, Pre cela ce nu să vedea îl căutam, căile le
Sau la prieteniia boiarilor, sau la altceva din pândeam,
ceale de aicea Și gardurile, ca unde să va arăta. Și mă um-
În lume văzute? Departe de o hulă ca aceasta. pleam de lacrămi,
Ci cătră pocăinţă am zis că m’au chiemat Și pre toţi îi întrebam, pre cei ce cândva l-au
mai vârtos, văzut pre dânsul.
Și îndată Stăpânului celui ce m’au chiemat Dar pre carii mă socotești că-i zic că-i în-
i-am urmat. trebam?
Deci alergând el, în urmă îi alergam, și fu- Pre înţelepţii lumii aceștiia, sau pre cunos-
gând îl goniiam, cători mă socotești?
Precum pre epure câinele. Și când să depăr- Nu nicidecum: ci pre Proroci, pre Apostoli,
ta dela mine, și pre Părinţi,
Și să ascundea Mântuitoriul, eu nu mă dez- Pre cei înţelepţi întru adevăr, pre cei ce pre
nădăjduiam, însăș înţelepciunea
Nici ca cum l-aș fi pierdut pre acesta mă în- Aceaia toată o au căștigat, carele iaste însuș
torceam înapoi, acela,
Ci în locul întru care m’am <698>aflat șăzind Adecă Hristos Dumnezeu Înţelepciunea.
mă tânguiam. Deci pre aceștea cu lacrămi
Plângeam și chiemam înapoi pre Stăpânul Și cu dureare cumplită a inimii îi întrebam
carele s’au ascuns de mine. să-m spue,
Deci așa tăvălindu-mă și strigând, să arăta Unde cândva pre dânsul l-au văzut? Sau în
mie, care loc pre acesta?
Lângă mine apropiindu-să. Pre dânsul vă- Sau cum, și cu care chip? Și spuindu-mi
zindu-l, săream mie aceia,
<698v>
Și mă porneam să-l prinz pre dânsul, acela Alergam cu toată putearea. Nu dormi-
fugea degrab. iam nicidecum,
Alergam eu în sărita. Deci îl prindeam de Ci mă sileam pre sinemi. Drept aceaia, do-
multe ori, rul mieu văzindu-l,
De poala hainei acestuia atingându-mă, sta Să vedea de mine cu măsură acela pre carele
puţin acela. văzindu-l, precum am zis mai sus,
Mă bucuram eu foarte, și zbura de la mine, Îl goniiam cu întindere. Deci cum m’au vă-
Și eu iarăș îl goniiam. Și așa, ducându-să și zut pre mine [că] eu pre toate
viind, Întru nimic le-am socotit, ci pre toate ceale
Ascunzindu-să, arătându-să, nu m’am în- din lume,
tors înapoi. Împreună cu însăș lumea zic, și pre cei din
lume toţi

76
C U V Â N T U L 2 2

Socotindu-i din suflet că nu sint întru simţire, Și să sălășluiaște cu cunoștinţă întru aceș-
Și de lume despărţindu-mă cu un așăză- tea, și dupre fiinţă, cel ce cu totul
mânt ca acesta, Iaste mai presus de fiinţă, cum să ţine întru
Tot de mine totul s’au văzut, tot cu mine măruntae,
totul s’au unit, Cela ce ţine pre toată zidirea? Și cum stră-
Cela ce de lume afară iaste și pre lume îm- luceaște în inimă
prejur o poartă Trupească și groasă? Și cum înlăuntru’ aceș-
Împreună cu toţi cei din lume, și în singură tiia iaste?
mâna o ţine Cum și afară de toate să află, și el umple pre
Pre ceale văzute împreună cu ceale nevăzu- toate?
te. Deci acesta, auziţi-mă, Cum noaptea și ziua străluceaște, și nu să
Întâmpinând m’au aflat; de unde și cum au veade?
venit, nu știu. Acestea toate mintea omenească, spune-
Că cum vream ști de unde s’au apropiiat, de mi, cum le va înţeleage?
unde au venit Sau cum va putea să le spue ţie? Nicidecum.
Acela pre carele nimenea niciodată nu l-au Nu înger,
văzut, nici au cunoscut unde să află? Nu arhanghel ţi le va povesti ţie, nici a le
Unde naște, unde odihneaște. Că cu totul arăta pre aceastea
nu să veade, Prin cuvânt va putea. Deci aceastea Duhul
Cu totul nu să înţeleage, însă lăcuiaște în lui Dumnezeu,
lumină Dumnezeesc fiind, singur le cunoaște, și le
Neapropiiată, și iaste lumină între ipostat- știe, ca cela ce singur iaste
nică netâlcuit, De o fire, și de un Scaun, și împreună fără
În locuri nescrise împrejur, Dumnezeul de început
mieu cel nescris împrejur, Cu Dumnezeu, și cu Tatăl încă.
Unul Tatăl, Fiiul așijderea, împreună cu Deci cărora va străluci el iarăș,
Duhul cel Dumnezeesc. Și cu carii să va împreuna cu îndestulare,
Unul ceale trei, și ceale trei sânt un pre toate le arată negrăit.
Dumnezeu netâlcuit. Eu cu lucrul ţie pre toate ţi le zic. Că pre-
Că cuvântul nu poate pre ceale netâlcuite cum orb deaca va vedea,
să le tâlcuiască, Veade adecă întâiu lumina, apoi și pre toată
Nici mintea poate arătat să le înţeleagă. Că zidirea
pre ceale dintru noi de-abiia ţie Ceaia ce iaste întru lumină – o, minune! – așa
A le povesti oareșce puţin pociŭ. Iar pre și cel ce s’au strălucit cu Dumnezeescul
aceastea a le tâlcui ţie, Duh la suflet, îndată întru împărtășirea lu-
<699>
Nici eu, nici altul cineva acest lucru ni- minii
cidecum nu-l va putea. Să face, și lumină veade, lumină a lui
Cum Dumnezeu iaste de toate afară cu fi- Dumnezeu, și pre Dumnezeu cu adevărat,
inţa și cu firea, Carele îi și arată pre toate, iar mai vârtos
Cu putearea și cu slava, și cum e câte porunceaște,
pretutinde<nea> întru toate, Câte voiaște și pofteaște.
Dar, afară de aceastea, lăcuiaște întru Sfinţi, Pre aceia pre carii îi va lumina cu strălucirea,

77
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

<699v>
Acestora le dă să vază ceale ce sint în- Cum nu pre toate ceale de aicea nu le va
tru Lumina cea Dumnezeiască uita cu adevărat,
Dupre măsura dragostei și a păzirii porun- Și goală pre minte de aceastea o va căștiga,
cilor și de toate afară
Luminându-se văd, și să învaţă adânc de Îndată singur să va afla? Pre <700>carele vă-
Dumnezeești taine ascunse. Precum deaca zindu-l singur
cineva într’o casă Dumnezeu, că pentru acela singur s’au fă-
Întunecată ar întra ţiind în mâna sa făclie, cut, și de lume
Ori altul mergându-i înainte și ţiind fenariul S’au lepădat, și pre toate ceale ale lumii,
El veade pre ceale ce sint înlăuntru casii – așa Singur pre singur
Și cel strălucit luminat cu razele Soarelui Aflându-l, să uneaște cu dânsul. O, înfrico-
celui gândit, șată iconomie!
Veade pre ceale ce-s tuturor celoralalţi ne- O, bunătate negrăită! Iar ceale de aicea îna-
cunoscute, și zice, inte nu le întreba,
Însă nu pre toate, ci câte cu cuvântul va pu- Nu le cerca, nu le căuta. Că deaca mulţimea
tea să le tâlcuiască. Stealelor,
Că cine cândva va putea să le arate pre ceale Sau cu totul picăturile ploii, sau năsipul vei
de acolò? vrea să le numeri,
În ce fealiu, și câte, și în ce chipu-s, și-s ne- Încă și mărimile celoralalte zidiri și frum-
cuprinse seaţe,
Și nevăzute tuturor. Că chipul celor fără de Sau firile, sau așăzările, și pricinile acestora,
chip Deaca nimic nimic nu vei putea nici să zici,
Și câtăţimea celor fără de câtăţimi, și frum- nici să gândești,
seaţa celor neînţelease Cum vei putea să povestești milostivirea
Cine o va gândi? Cum o va măsura? Cum Ziditoriului,
cu totul va putea să le spue? Pre carea o arată cu sufletele Sfinţilor cu
Și chipurile celor fără de chip cum cu cu- care s’ar uni?
vântul le va zugrăvi? Că cu adevărat le înDumnezeiaște și pre
Negreșit că nicidecum, îmi vei zice. Ci ace- acealea prin unirea sa.
ia singuri, pre aceastea, Deci ale sufletului celui înDumnezeit cela
Carii le văd, le știu. Pentru aceaia nu cu cu- ce voiaște să-i spue
vintele, ci cu lucrurile Năravurile acestuia sau firea, așăzământul,
Să ne sirguim a căuta, și a vedea, și a ne învăţa socoteala,
Bogăţiia Dumnezeeștilor taine, pre carea o Sau ceale pentru dânsul toate să le poves-
dăruiaște Stăpânul tească ţie, [acela] precum nu știe,
Celor ce cu dureare o caută, și uitare de toa- Să ispiteaște să-ţ arate ţie prin cuvânt ce fe-
tă lumea aliu iaste Dumnezeu.
Și de lucrurile ceale dintru dânsa arătat au Ci nu să cade unele ca aceastea a căuta cei
căștigat. ce-s în lume,
Că cela ce caută pre acealea cu voire din tot Sau cei ce dupre trup trăesc, ci síngurei
sufletul, Credinţei pre aceastea
Dându-le, să urmeaze vieţile Sfinţilor tuturor,

78
C U V Â N T U L 2 2 - 2 

Cu lacrămi, și cu pocăinţă, și cu ceaialaltă Și slăbind firea, și de acea tărie să lipseaște,


aspră petreacere, Pre carea o au căștigat, și să omoară cu prea-
Și cu răbdarea ispitelor a alerga, ca afară de slăvire,
lume Și atuncea mai vârtos trăiaște iubirea. Că
Să se facă, dupre cum s’au zis de mine, și vor viiază întru mine și înfrunzeaște.
afla precum am zis Iar cum îţ voiu spune că înfrunzeaște, lipsit
Pre toate fără de lipsă, și aflându-le, să vor sint de paradigme și asemănări.
spăimânta, Însă aceasta numai îţ grăesc ţie, că prin cu-
Și să vor minuna, și pentru mine, preatică- vânt unele ca aceastea
losul, Fieștecarele nu poate să le tâlcuiască. Dea
Să vor ruga cu oserdie, ca dintru aceastea tuturor cela ce singur
să nu caz. Iaste Dumnezeu, și al unor bunătăţi ca
Ci pre însăș acealea să le dobândesc, pre aceastea cu adevărat
care și a le dobândi doream, Dăruitoriu celor ce cu pocăinţă caută pre
Și le poftesc, și cu pofta pre poftă o întunec unele ca aceastea,
și o tâmpesc. Celor ce plâng, și să tânguesc, și bine să cu-
Ai auzit cândva una ca aceasta, că dor pre răţesc.
dor aprinde? Să se îndulcească de unele ca aceastea după
Și focul pre văpae o hrăneaște? Însă întru ce să vor împărtăși de dânsele
mine nu iaste așa. De aicea întru simţire, și cu aceastea împre-
<700v>
Dar cum? Aţ spune nu pociŭ. Că ceaia ună să se ducă
ce covârșaște dorul Și întru aceastea să se odihnească, și viiaţa
Îmi stinge pre dorul mieu, că nu zic cât voesc, cea veacinică
Și gândesc că nicidecum pre dorul lui Să o dobândească, și ai Slavei ceii negrăite
Dumnezeu nu l-am căștigat. părtași
Și căutând fără de saţiu să doresc eu cât voesc, Prin aceastea să se afle în veacii veacilor,
Pierz încă și pre dorul lui Dumnezeu care îl amin.
aveam, o, minune!
Precum cela ce are comoară, și iaste iubito-
<701>
riu de argint
Nici nu le are pre toate, i să pare că cu totul AL ACELUIAȘ
nu are nimic, Cum că Duhul cel Sfânt strălucind
Măcar de și preamult aur ar avea: Deci așa întru noi, toate patimile să izgo-
mi să pare că pătimesc și nesc, precum de lumină întunea-
Eu, ticălosul, întru aceasta, că nu doresc cât recul. Iar strângându-ș el razele, de
voesc,
Nici cât cu adevărat voesc, mi să pare că nu
aceastea, și de gândurile ceale reale
doresc măcar nici cât de puţin. ne săgetăm.
Deci a dori cât voesc, mai presus de dor ias- Cuvântul 23.
te dorul, Lumina ta, strălucindu-mă împrejur, mă
Și silesc firea mea mai presus de fire să iu- viiază, Hristoase al mieu.
bească. Că a te vedea pre tine viiaţă și înviiare iaste,

79
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Iar cum – nu pociŭ să spuiŭ lucrările lumi- Și es toate hiiarăle spre căutarea mâncării,
nii tale. Așa descoperind de pre mine, Dumnezeul
Însă aceasta cu lucrul o am cunoscut și o mieu, lumina ta,
cunosc, Dumnezeul mieu, Îndată întunearecul vieţii și marea gându-
Că măcar în boală, Stăpâne, măcar întru rilor
necazuri, măcar întru scârbe, Mă acopere, și hiiarăle patimilor caută de
Măcar întru legături, măcar în foame și în tot să mă mănânce,
temniţă sânt ţinut, Și cu săgeţile tuturor gândurilor mă stră-
Măcar întru ceale mai cumplite dureri de pung.
sint cuprins, Hristoase al mieu, Iar deaca iarăș te vei îndura, deaca te vei mi-
Lumina ta strălucindu-mi, pre toate ca pre lostivi,
un întunearec le goneaște. Și deaca la ascultarea jalnicilor meale tân-
Și întru odihnă, și lumină, și întru desfăta- guiri,
rea luminii Și suspinuri îţ vei pune ureachea,
De năprasnă mă face pre mine să fiu Duhul Și spre smereniia mea vei voì a căuta,
tău cel Dumnezeesc, A celui ce au păcătuit fără de ertare, Hris-
Și pre necazuri le-am cunoscut ca pre niște toase al mieu,
fum, pre gânduri ca pre un întunearec. De departe răsărind ca o stea te vezi.
Și ca pre niște săgeţi pre ispite, pre griji ca Că te lăţești și te mărești câte puţin, nu în-
pre o negură, suţ pătimind aceasta,
Iar pre patimi cum că sânt ca niște hiiară, Ci pre mintea robului tău deșchizindu-o să
Cuvinte, te vază mai mult,
Dintru care m’ai slobozit, Ca un Soare câte puţin câte puţin te vezi.
Dintru care m’ai izbăvit dedemult. Că întunearecul fugând și pierzindu-să, te
Și câte puţin ai strălucit întru mine Socotesc că vii tu, cela ce pretutindenea ești
Lumina ta cea Dumnezeiască. de faţă.
Și acum în mijlocul acestora fiind eu, Hris- Iar când tot ca mai nainte mă vei încungiu-
toase Dumnezeul mieu, ra, Mântuitoriule,
Mă păzești nerănit și mă acoperi cu lumina Când tot pre mine mă vei acoperi, tot mă
ta. vei cuprinde,
Și fiindcă greșesc prea multe, în tot ceasul Mă slobozesc de reale, mă izbăvesc și de în-
păcătuind, tunearec,
Și fiindcă mă înalţ, și fiindcă te întărât pre Și de ispite, și de patimi, și de toate gându-
tine, rile.
Mă rog pedepsirii tale ceii <701v>milos/tive, Că mă umplu de bunătate, mă umplu de
Hristoase al mieu, veselie,
Pre carea și foarte o simţ că să face întru Mă umplu tot de bucurie, de negrăită dul-
mine ceaţă.
Prin depărtarea pre taină a Dumnezeeștii Văzind taini înfricoșate, văzind minuni
lumini ceiia ce mă acopere. streine,
Că precum când apune Soarele să face Văzind acealea care nu le-au văzut, nici au
noapte și întunearec, putut

80
C U V Â N T U L 2 

Să le vază ochiŭ de om, dar nici ureache să Sau cu duhul cel slujitoriu și de rob, spune-
le auză, mi cum să va potrivi
<702>
Și la inimă de muritoriu nu s’au suit ni- Duhul cel Stăpânesc, și atotlucrătoriu, și
cidecum, Dumnezeesc?
Și mă spăimântez foarte, și spaimă mă co- Carele întăreaște și împuternicează toată
prinde de aceastea, fiinţa cea zidită.
Și de toate ceale de pre pământ cu totul mă Că cealelalte adecă toate-s făptură, și nu-
înstreinez. mai singur el făcătoriu,
Că cu glasuri neîncetate te laud pre tine, Ca cela ce iaste din Tatăl nedespărţit, și de
Dumnezeul mieu. Fiiul așijderea.
Și cunosc întru sinemi streină schimbare, Dumnezeu-s ceale trei, că un<702v>
Și chip de sprijineală a mâinii ceii atotpu- Dumnezeu iaste Treimea.
tearnice. Aceasta pre totul acesta l-au înfiinţat, au zi-
Cum cu strălucirea luminii tale și cu arătarea dit ea pre toate.
Pre toată scârba o ai gonit, m’ai răpit din Ea pre Cuvântul și Fiiul Tatălui în lume
lume, Dupre trup l-au zidit spre mântuirea noastră.
Și după ce te-ai unit cu mine, pre taină în- Nedespărţit fiind de Tatăl și de Duhul.
dată pre mine în Ceriu Și s’au întrupat cu adevărat prin venirea
M’ai așăzat acolò, unde nu iaste scârbă, Duhului,
Nu suspin, nu lacrămă, nu șarpe mușcând Și s’au făcut ceaia ce nu era, om aseamenea
călcâiul, mie,
Și ai arătat viiaţă neostenicioasă și netică- Afară de păcat, și afară de toată fărădeleagea,
loasă, Dumnezeu împreună și om văzindu-să de
Oamenilor, pre cea împrotivnică, cea toţi,
strâmtă, cea cu greu de călătorit, Având pre Dumnezeescul său Duh fiind
Sau mai adevărat să zic, carea iaste neum- împreună dupre fire,
blată tuturor. Cu carele pre morţi i-au înviiat, ochii orbi-
Că cine au putut cândva, sau cine cândva lor i-au deșchis,
va putea, Și pre leproși i-au curăţit, pre draci i-au gonit.
Din oameni, în Ceriu cu trupul să se facă? Acesta Cruce suferind, și moarte așijderea,
Sau și fără de trup, și cu fealiu de aripi va Și înviind prin Duhul, s’au înălţat întru
zbura? mărire,
Ilie cu căruţă de foc s’au înălţat, și mai na- Și cărare umblată la Ceriuri tuturor au înnoit
inte de acesta Celor ce cred întru dânsul cu credinţă ne-
Enoh, dar nu la Ceriuri, ci întru alt loc oa- îndoită,
recare, Și pre Duhul cel prea Sfânt l-au vărsat bogat,
Nu însușĭ de la sineșĭ, dar însă s’au mutat. Spre toţi cei ce arată credinţa din lucruri,
Dar ce-s, cătră ceale făcute, aceastea ce-s Și acum cu îndestulare pre acesta îl varsă
întru noi? spre unii ca aceștea.
Cum cu totul să va potrivi umbra cu ade- Și Dumnezei îi face printr’însul, cu carii
vărul? fără de veaste să uneaște,

81
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Și din oameni îi schimbă pre aceștea cu ne- Și-i treace pre dânșii nu noian de mare,
schimbare, Nu din Eghípet mutându-i, la alt pământ
Și fii ai lui Dumnezeu îi arată, și fraţi ai îi duce,
Mântuitoriului. Care roduri stricăcioase aduce iarăș oame-
Împreună-moștenitori adecă cu Hristos, nilor,
Dar moștenitori ai lui Dumnezeu, Dar nici în patruzeci de ani să umblăm
Dumnezei cu Dumnezeu împreună fiind Ne porunceaște noao Izbăvitoriul lumii,
întru Duhul Sfânt, Ca să și ajungem la pământul făgăduinţii,
Legaţi adecă fiind cu singur trupul, dar în Ci pre cei ce cu credinţă neîndoită îndată
Duhul slobozi. s’au botezat,
Împreună suindu-se cu Hristos în Ceriuri Și de sângele și trupul lui s’au împărtășit,
cu lesnire, Din moarte la viiaţă, și la lumină din întu-
Și toată petreacerea acolò avându-o, nearec,
Întru vedearea bunătăţilor pre care ochiŭ De la pământ la Ceriuri îi sue îndată.
nu le-au văzut Mai întâiu m’ai dezbrăcat pre mine de stri-
Deci ce iaste căruţa cea de foc carea pre Ilie căciune și de moarte,
l-au răpit? Și pre mine tot m’ai slobozit întru simţire și
Ce iaste mutarea lui Enoh pre lângă aceas- întru cunoștinţă
tea? Iar lucrul cel mai înfricoșat decât toate ias-
<703>
Eu socotesc, precum marea cea tăiată te că Ceriu nou m’au arătat,
cu toiagul dedemult, Și întru mine s’au sălășluit Ziditoriul tuturor.
Și manna ceaia ce din Ceriu s’au pogorât, De care lucru nimenea din Sfinţii cei prea-
închipuire numai, dedemult nu s’au <703v>învred/<ni>cit,
Și ale adevărului seamne aceastea toate era: Că grăia mai nainte prin Dumnezeescul
Marea a botezului, manna a Mântuitoriului, Duh,
Așa și acealea ale acestora seamne sânt, și Și prin lucrarea lui minunile făcea, iar
închipuire Dupre fiinţă nicidecum Dumnezeu cu noi
Ale celor ce neasemănată covârșire și slavă au, s’au unit,
Câtă pre cel zidit, cel nezidit îl covârșaște Mai nainte de a să face om Hristos și
cu firea. Dumnezeul mieu.
Că manna, carea să zice pâine, hrana înge- Că luând trup, ne-au dat pre Duhul său cel
rilor, Dumnezeesc,
Pre carea o au mâncat oamenii atuncea în Și dupre fiinţă să uneaște printr’însul cu
pustie, toţi credincioșii,
au lipsit, au perit, și au murit toţi Și să face nedespărţită unirea cea a acestora.
câţi au mâncat aceasta, că de viiaţă nu-i îm- Vai mie, că suspin cu amar pentru rătăcirea
părtășiia: oamenilor.
Iar trupul Stăpânului mieu carea iaste în- Cum nu creadem lui Hristos? Cum nu-i
Dumnezeit, urmăm lui?
De viiaţă plin fiind, pre toţi cei ce-l mănâncă, Cum nu dorim viiaţa? Cum nu dorim bo-
Părtași ai vieţii îi săvârșaște, și nemuritori găţiia aceluia?
îi face.

82
C U V Â N T U L    2 4

Cea nejefuită, cea nestricăcioasă, pre Slava Cela ce de lumea cea cumplită și deșartă
cea neîmbătrânită? m’ai izbăvit,
Petreacerea cea împreună cu dânsul cum Și de rudenii, și de priiateni, și dezmirdări
nu o poftim? necuvioase.
Cum de ceale stricăcioase lipiţi fiind, soco- Și aicea m’ai învrednicit, ca într’un munte
tim că ne vom mântui, să șăz,
Cei ce nu iubesc pre Hristos mai mult de- Și mi-ai arătat slava ta cea minunată,
cât ceale văzute, Dumnezeul mieu,
Nici nădăjduesc să fie cu dânsul după Și de Duhul tău cel Dumnezeesc m’ai um-
moarte? plut, Hristoase al mieu,
Ci mai nesimţitori și decât lemnele, și decât Și de luminare duhovnicească tot pre mine
pietrile. m’ai săturat.
Ci o, Hristoase al mieu, izbăveaște-mă de Tu însuţ necăit pre darul tău, Dumnezeul
necuvântarea acestora, mieu,
Și învaţă-mă să te iubesc pre tine, viiaţa tu- Dă-mi-l mie, robului tău până în sfârșit cu
turor credincioșilor. întregime.
Că ţie împreună cu Tatăl și cu Dumnezeescul Să nu-l iai, Stăpâne: Să nu-l întorci, Zidi-
tău Duh, toriule,
Să cuvine Slavă, și laudă, cinste și închină- Nici să mă treaci cu vedearea după ce odată
ciune, înaintea feaţii tale m’ai pus,
Acum și de-a pururea, ca unui împărat, în Și după ce m’ai rânduit între robii tăi, și
veacii veacilor, m’ai pecetluit
Și ca unui făcătoriu al tuturor, și Dumnezeu, Cu peceatea darului tău, și al tău m’ai numit,
și Stăpân, amin. Să nu mă arunci pre mine iarăș, să nu as-
cunzi iarăș
Lumina feaţii tale, și să mă acopere întu-
AL ACELUIAȘ nearecul,
Cum că uneori și prin grijirea și sâr- Și să mă înghiţă adâncul, ci să mă ţie Ceriul
guinţa celor deaproape, și îndrepta- Pre mine, carele mai pe deasupra lui m’ai
rea, împreună să trage Dascalul că- suit, Mântuitoriul mieu,
tră neputinţa patimii ceiia ce iaste Și împreună cu îngerii, iar mai ales împreu-
nă cu tine, Ziditoriul tuturor,
întru acel <704>ne/putincios. M’ai învrednicit să fiu, și împreună să mă
Cuvântul 24. bucur cu tine,
Miluiaște-mă, Doamne, miluiaște-mă, sin- Și să văz neasemănata slavă a feaţii tale,
gure Și de lumina ta cea neapropiiată, pănă la sa-
Mântuitoriule, cela ce din vârsta cea prun- ţiu să mă îndulcesc,
cească m’ai acoperit, Și să mă bucur, și să mă veselesc cu veselie
Cela ce mie, celui ce preamulte ţe-am greșit negrăită
întru cunoștinţă, De împreunarea, Stăpâne, razii tale ceii ne-
Pentru a ta bunătate pre toate mi le-ai ertat, grăită.

83
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Și desfătându-mă întru lumina aceaia ne- Poţi să mă slobozești numai cu singură voia
grăita ta.
Săltam. Mă bucuram împreună <704v>cu Deci de gurile hiiarălor și de mâinile lor
tine, Făcătoriul și Ziditoriul mieu, m’am prins,
Luând seama la nebiruita frumseaţe a feaţii Dar tu arătându-te, îndată vor muri, iar eu
tale. voiu trăi.
Dar de vreame că iarăș la pământ mi-am Așa cel mult întru îndurări, și negrăit întru
pogorât mintea mea, milă,
Luminat fiind întru tine, nu vedeam lumea, Miluiaște-mă, milostiveaște-te spre mine,
Nici pre lucrurile, Stăpâne, ceale ce sânt în cel căzut.
lume. M’am pogorât în puţ să izbăvesc pre aproa-
Ci mai presus de patimi și de griji eram, pele,
Și întru lucrul învârtindu-mă, și pre răotăţi Și împreună am căzut și eu, <705>dreapte ju-
mustrându-le, decătoriule, Mântuitoriule.
Mai nainte adecă nu mă împărtășiiam de Să nu mă lași să zac până în sfârșit în groapă,
răotăţile omenești: Așa știu, că ai poruncit, preamilostive
Iar după ce am zăbovit întru dânsele, pre Dumnezeul mieu,
ale altora înainte le puneam, Că să cuvine negreșit să izbăvim pre fratele
Și după bărbaţi prigonitori, Stăpâne, m’am din moarte,
scoborât Și de mușcarea păcatului: dar nu prin păcat
Cu nădeajde de îndreptare m’am împărtă- Împreună să perim cu dânsul, care lucru
șit de răotate, l’am pătimit eu, ticălosul.
Și de întunearec. Vai mie, m’am împărtășit Și trândăvindu-mă, am căzut, miem’ bizu-
de patimi nebuneaște, indu-mă.
Și ţinut fiind de hiiară sălbatece, mă pri- Ci și pre acela să-l izbăvesc, și pre sinemi
mejduesc. așijderea.
Că pre alţii vrând să-i trag, din stricăciunea Iar deaca nu, să rămâiu deasupra și să plâng
acelora, pre cela ce au căzut.
Însumi eu întâiu mâncare hiiarălor m’am Și să fug cu toată putearea de a cădea îm-
făcut. preună cu acela.
Ci apucând înainte, milostiveaște-te, ci gră- Dar însă și acum scoală-mă, scoate-mă din
bind izbăveaște prăpastie,
Pre cel ce pentru tine, iubitoriule de oa- Și pune-mă, Hristoase, pre piiatra porun-
meni, întru aceastea au căzut. cilor tale.
Că dupre porunca ta mi-am pus, milostive, Și arată-mi iarăș lumina pre carea nu o în-
Preaticălos sufletul mieu, pentru fraţii miei. cape lumea,
Deci deaca m’am rănit, tu poţi să mă vin- Ci afară de lume și de lumina cea văzută, și
deci, Mântuitoriule. de aerul
Că deaca m’am prins rob de dușmanii miei, Cest simţit, și de ceriu, și de toate ceale sim-
ticălosul, ţite
Dar tu ca un putearnic și cu totul tare, Săvârșaște pre cela ce pre dânsa, Mântuito-
riul mieu, o veade,

84
C U V Â N T U L 2 4 - 2 5

Ori afară de trup, ori cu totul împreună cu Și tuturor să dă, celor ce să împărtășesc de
acesta, viiaţă,
Neţiind, Dumnezeule, în ceasul acela atun- Și ducându-ne, și cătră tine călătorie fă-
cea. când,
Și mi să pare că iaste atuncea ca un lumină- Împreună-călătoare voiŭ avea-o, și ajută-
toriu nemateriialnic, toare, și izbăvitoare,
Și cu frumseaţă Soarelui celui gândit stră- Și împreună cu dânsa și printr’însa să ne
lucindu-să aducem ţie, Mântuitoriule,
Nu poate pre a sa lumină să o vază cu sim- Și la înfricoșata judecată păcatele noastre
ţire, Ea ni le va acoperi, Stăpâne, ca să nu fie des-
Ci pre Luminătoriul acela numai, neapu- coperite,
sul, a-l vedea Nici să se arate tuturor îngerilor și oame-
Și a înţeleage nebiruita frumseaţe a slavei lui. nilor.
Și spăimântându-să foarte, a o deprinde nu Încă și haină purtătoare de strălucire să se
poate, facă noao,
Nici a înţeleage și a încăpea în minte chipul Și Slavă, și Coroană, în veacii veacilor,
vederii, amin.
Că cum sau unde, cu netâlcuire fiind,
Să veade, vrând să scrie împrejur întru Sfin-
ţi. AL ACELUIAȘ.
<705v>
Și acest lucru îl știm toţi tăinuitorii Cum că cela ce au dorit pre
unora ca acestora, Dumnezeu din tot sufletul,
Că afară de lume atuncea întru adevăr uraște lumea.
Ne facem, și rămânem până o vedem pre Cuvântul 25.
dânsa.
Și iarăș ne aflăm în trup și în lume, De umbră ţinut sânt, și adevărul văz.
<706>
Și aducându-ne aminte de bucurie și de lu- Care nimic alt nu iaste, decât nădeaj-
mina aceaia, dea cea întemeiată.
Și de îndulcirea cea dulce, ne tânguim și Dar carea iaste nădeajdea? Pre carea ochi
plângem, nu o au văzut.
Ca un copil mic când veade pre maica sa, Aceasta ce iaste? Viiaţă, pre carea toţi o do-
Și aducându-ș aminte de dulceaţa laptelui resc.
plânge, Dar viiaţa ce? Decât Dumnezeu, ziditoriul
Până îl va apuca pre acela și pănă la saţiu îl tuturor.
va suge. Pre acesta doreaște-l, și uraște lumea.
Aceasta cearem și noi acum, de aceasta te Că lumea iaste moarte. Că ce necurgătoriu
rugăm, are?
Pre aceasta cădem la tine să o luoăm nelip-
sită, Mântuitoriule,
Ca și acum să ne hrănim, preaîndurate,
dintru pâinea
Aceasta carea din Ceriu gândit s’au pogorât.

85
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

AL ACELUIAȘ. Și Dumnezeeștile cuvinte în taină a mă în-


văţa, și pre alţii
Cum că mai bun lucru iaste a să
A-i învăţa cu blândeaţe, și însumi a mă în-
păstori bine, decât să păstorească văţa așijderea?
cineva pre cei ce nu voesc; că nici Că cela ce zice, și luiș pre ceale zise le zice,
o dobândă nu va fi celui ce pre alţii Și întâiu acesta negreșit datoriu iaste a face
adecă să sârguiaște să-i mântuiască, aceastea.
iar pre sineș, prin proistoșiia Deci dintru aceastea spune-mi mie, o,
Dumnezeul mieu și Ziditoriule,
acelora, s’au pierdut.
Care iaste mai bun, care iaste mai de folos
Cuvântul 26. mie?
Spune, Hristoase, robului tău, spune-i, lu- Și care bineplăcut iaste ţie, și desăvârșit?
mina lumii. Așa cu adevărat, să nu ascunzi dela mine, o,
Spune, Cunoștinţa Totului, spune, Cuvin- preamilostive Cuvinte.
te, Înţelepciunea Ascultă ceaia ce întrebi, scrie ceea ce auzi.
Ceaia ce pre toate mai nainte le cunoști, Eu-s Dumnezeu mai nainte fără de început,
ceaia ce pre toate mai nainte le știi, eu-s Stăpân din fire,
Și pre ceale ce ne sânt noaă de folos ne în- Și al Ceriurilor, și al celor dedesupt împărat,
veţi cu nepizmuire, Și toţi, [chiar] cei ce nu voesc, ai miei robi
Spune-mi, și învaţă-mă și pre mine căile sânt.
ceale mântuitoare Că Ziditoriu al tuturor sânt, și Judecătoriu
Ale voilor tale, Mântuitoriule, și ale Dum- și Stăpân,
nezeeștilor tale porunci. Și acumu-s, și voiŭ fi, în veacii veacilor.
Spune-mi, și să nu mă treci cu vedearea, să Dar pre cela ce nu voiaște, niciodată nu-l
nu ascunzi, o, Dumnezeul mieu, silesc.
De la nevreadnicul robul tău Dumnezeias- Ci de sineș stăpânitoriu voesc să fie, de si-
că voia ta. neș voitoriu și alegătoriu.
Ce iaste mai bun la tine? Care lucru iaste Și slujirea să se facă, și frica să se lucreaze,
mai bineplăcut ţie Și dragostea să se arate de la supuși și ascul-
Dintru aceaste doao, tâlcuiaște-m, o, iubi- tători.
toriule de oameni Mântuitoriule? Că într’acest fealiu robii miei, într’acest fe-
A fi eu întru grija lucrurilor Mănăstirii, aliu năimiţii,
Și de trebuinţele ceale trupești a mă griji cu Într’acest fealiu și priiatenii miei îi doresc
îndestulare, să fie.
Și a scoate pre toate cu vrajbă și cu sfadă? Iar pre ceialalţi încă nu i-am cunoscut, nici
Au de-a pururea a îngădui întru singură li- de dânșii m’am cunoscut:
niștea? Pentru aceaia aspru pre mine mă numesc,
Și a păzi neturburată pre minte <706v>și inimă, nemilostiv mă chiiamă,
Și a priimi strălucirile darului tău, Nedrept mă numesc feciorii celui nedrept.
Și a-mi străluci de-a pururea simţirile sufle- Deci cei ce pre mine mă ocărăsc, <707>și pre
tului, mine mă defaimă,

86
C U V Â N T U L 2 6

Și pre mine mă nimicnicesc, ţie cum să vor Pre aceștea, spune-mi, cum îi vei paște, cum
supune? vei călăuzi pre aceștea?
Sau cum te vor priimi Dáscal, spune-mi mie? Cum vei călăuzi, grăiaște-mi mie, pre cei ce
Și lupii păstoriu pre tine cum oare te vor cătră foc însuș să duc,
socoti? Pre cei adăogaţi și lipiţi de vrăjmașul, și îm-
Sau cum vor urma glasului tău, fiiară fiind? preună cu <707v>dânsul cu sârguinţă
Eș, fugi, fă-te afară din mijlocul unora ca Pre ceale împrotivnice poruncilor meale le fac?
acestora, Cum îi vei paște ca pre niște oi, cum îi vei
Că destul va fi ţie deaca te vei mântui pre duce, spune-mi,
sineţ. Cătră pășunile poruncilor meale, cătră apa
Iar deaca pre lume o vei mântui, dar pre si- voilor meale,
neţ te vei piiarde, Și cum îi vei sui pre dânșii în munţii cei
Ce folos îţ va fi ţie căci prin tine s’au mân- gândiţi
tuit lumea? Ai vederilor celor tainice, ai slavei meale
Nu te voesc pre tine să paști pre cineva din ceii negrăite,
cei ce nu voesc. Prin carea cei ce o văd pre aceasta, defaimă
Vezi că și eu am păzit aceasta în lume. pre slava
Că al celor ce voesc sânt eu și Păstoriu, și Cea de jos, și pre toate ceale simţite le uită,
Stăpân, Și ca pre o umbră, și ca niște fum pre aceas-
Iar al celoralalţi Ziditoriu adecă sânt, și tea toate le socotesc?
Dumnezeu dupre fire, Spune-mi, cum pre cel împrotivnic, ajută-
Dar nu-s încă și împărat, nici începătoriu, toriu al tău îl vei căștiga?
nicidecum Cum pre dușmanul vrăjmaș, priiaten al tău
Al celor ce nu ș-au rădicat Crucea, și nu îl vei pleca să fie?
mi-au urmat. Că priiatenii adecă lesne să fac vrăjmași
Că ai celui împrotivnic sânt feaţi, robi și vase. Mică pricină aflând, iar vrăjmașii cu greu
Vezi taini înfricoșate, vezi nesimţire. Pot să se facă priiateni, măcar de și li s’ar
Vezi, și tânguiaște-te pentru dânșii, de iaste face bine.
cu putinţă în fieștecare ceas. Măcar de și de daruri înalte și mari de s’ar
Că dintru întunearec chiemându-se cătră împărtăși,
lumina cea neînserată Ascuns au veninul și otrava în inimă,
Din moarte cătră viiaţă: la ceriuri din iad, Pre carea vreame cu prilej după ce vor do-
Din ceale vremealnice și stricăcioase, cătră bândi, de năprasnă o borâsc,
Slava cea veacinică, Și pre făcătorii de bine ai lor fără de milă,
Ei să mânie și să înnebunesc asupra Dásca- fără de milostivire
lilor, A-i ucide nu să înfricoșază. O, nebuniia cea
Și asupra loruș îș cos dușmănii de tot fea- mai de pre urmă!
liul, Acește-s ai lui Cain următori, aceștea decât
Și voesc și aleg să moară, decât de întunea- Lameh mai răi-s,
rec să se depărteaze Aceștea cu Saul de un năravu-s, următori ai
Și de faptele întunearecului, și mie să-mi Evreilor,
urmeaze,

87
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Și ai Iudei răvnitori, ai spânzurării moște- Și a învăţa și a deprinde dintru aceștea pre


nitori. cei ce voesc.
Pre aceștea deaca cauţi să-i povăţuești, vezi Și să nu-i silești pre dânșii să facă acealea
unde vei ajunge, care îi înveţi,
Că nu să vor întoarce unde și încotro tu vei Ci cuvintele meale zi-le lor și-i roagă
voì, Să le păzească pre acestea ca pre niște prici-
Ci în calea lor te vor sili pre tine să umbli. nuitoare de viiaţă veacinică
Și mai întâiu tu în pierzare să cazi decât aceia, Și însăș cuvintele vor sta, când voiŭ veni să
Și mai dedesupt să te pogori în fundul ia- judec,
dului, Și pre fieștecarele dintru toţi aceștea îl vor
Ca unul ce negreșit următori ai ţie pre aceia. judeca dupre vrednicie,
<708>
Iar deaca nu voești nicidecum să te ase- Și tu vei rămânea nevinovat, și cu totul ne-
menezi lor, osândit,
Și a te duce și a te pogorî după sfaturile lor Că nu ai ascuns argintul cuvintelor meale,
nu vei voi, Ci cât ai luat, însuţ l-ai aruncat tuturor.
Nici de faptele lor ceale reale să te împăr- Acesta lucru îmi iaste priimit. <708v>Acesta
tășești, al apostolilor
Zurbà, sfadă și războiu neîmpăcat vei avea, Și al ucenicilor miei s’au făcut dupre po-
Dintru care ce să va face ţie, sau ce să va în- runcile meale,
tâmpla, Ca să mă propoveduiască pre mine
Și ce vei căștiga? Ascultă, și voiŭ grăi ţie în Dumnezeu în toată lumea,
scurt. Și voile meale, și poruncile meale să-i înveaţe,
Mai nainte de toate, rob al mieu nicidecum Și în Scrisori să le lasă oamenilor.
nu vei putea să fii, Așa și tu nevoiaște-te să faci și să înveţi.
Că robul mieu nu voesc nicidecum să se Iar cătră cei ce nu voesc nicidecum cuvinte-
sfădească. le meale să le auză,
Și urâciune vor căștiga asupra ta neţinută, Zi și tu cum am zis și eu cătră cei ce zicea
și cătră ucidere atuncea:
Să vor porni asupra ta arătat și pre taină, Că aspru iaste cuvântul tău, și cine va putea
Și tu vei da seamă pentru osânda acelora, Să-l auză pre dânsul; și le-am zis: Deaca nu
Că moartea ta nimic nu va folosi pre ceialalţi, voiţi așa,
Precum au fost moartea mea viiaţă lumii, Duceţi-vă, și precum voiţi fieștecarele, așa
Ci și acelora pricină de osândă te vei face, și faceţi. –
Și tu fără de îndrăzneală vei eși din viiaţă. Întru stăpânirea lor și voirea pre totul
Deci mai bine iaste a te paște, și nu a paște Lăsându-l, ca moartea sau viiaţa să-ș aleagă.
nicidecum Că nimenea s’au făcut cândva bun fără de
Pre unii ca aceștea, ci mai bine de ale tale a voia sa,
te griji, Nici credincios cel necredincios, deaca nu
Și a te ruga pentru dânșii și pentru toţi oa- voiaște, nu va fi.
menii, Nici iubitoriu de Dumnezeu cândva cel iu-
Ca să se întoarcă, și toţi să-ș vie întru cu- bitoriu de lume nu să va face.
noștinţă,

88
C U V Â N T U L 2 7

Nici cel nebun fără de voe îș va întoarce so- Cuvântul a o grăi nicidecum nu poate, nici
coteala sa, a o scrie
Și bun nu să va face nicidecum unul ca acesta. Mâna mea cea ticăloasă, spre lauda și slava
Că nimenea s’au făcut rău cu firea, ci cu pu- Acelui ce iaste mai presus de laudă, acelui
nerea și voirea, ce iaste mai presus de cuvânt.
Ci cu socoteala bun și blajin să va face, de- Că deaca ceale ce acum să săvârșesc întru
aca voiaște. mine, curvariul,
Iar deaca nu voiaște, nicidecum nu va putea Îs negrăite, și-s nepovestite, cum acela
fi acest lucru. Carele iaste dăruitoriu al unora ca acestora
Nimenea nevrând nu au isprăvit faptă bună și făcătoriu, spune-mi,
în lume, Are trebuinţă să-ș ia dela noi laudă, sau slavă?
Nimenea nevrând nu să mântuiaște. Mai Că nici să va slăvi cela ce iaste proslăvit,
mult decât aceasta nu căuta. Precum nici să va străluci, sau de lumină să
Ci sirguiaște-te pre sineţ să te mântuești, și va împărtăși
pre cei ce te ascultă, Soarele cela ce de noi să veade în lume.
Deaca cu adevărat vei afla om pre pământ Luminează, nu să luminează; luceaște, nu
având urechi lumină priimeaște.
Să te auză, și cuvintele tale să le asculte. Că are aceaia pre carea o au luat din început
Așa voiu face, Stăpâne, precum mi-ai po- dela Ziditoriul.
runcit, Deci deaca Dumnezeu, cela ce au făcut soa-
Ci ajutoriul tău mie, nevreadnicului, ro- rele, [și] carele iaste ziditoriul tuturor,
bului tău, dăruiaște-mi-l, o, Doamne, și Nelipsit l-au făcut, cu îndestulată rază să
Dumnezeul mieu, lumineaze,
Ca de-a pururea să te slăvesc și să laud stă- Și nici dela altcineva de mai multă să nu
pânirea ta, aibă trebuinţă,
<709>
Cu neîncetate glasuri în veacii veacilor, Cum el va lua Slavă dela mine, smeritul?
amin. Că nelipsit iaste cu totul Ziditoriul Soarelui,
Cela ce umple pre toate de toate bunătăţile,
Întru amelinţáre și întru voire tăriia avân-
AL ACELUIAȘ du-o.
Pentru Dumnezeiasca strălucire, și <709v>
Întru aceasta și limba mea iaste lipsită
luminarea Duhului Sfânt. Și cum că de graiuri,
un loc iaste Dumnezeu, întru carele Și pre ceale ce săvârșesc, mintea mea le vea-
după moarte pre odihnă toţi Sfinţii o de adecă, dar nu le tâlcuiaște.
Le veade, și voiaște să le spue, dar cuvânt
au. Și cum că cela ce dela Dumnezeu nu află.
au căzut, întru alt loc nu va avea Că nevăzute veade, și fără de chip cu totul,
odihnă în viiaţa ceaia ce va să fie. Proaste, cu totul nealcătuite, nemărginite
Cuvântul 27. cu mărimea.
Ce înfricoșată taină iaste, carea întru mine Că nici început nu veade, nici sfârșit cu to-
să săvârșaște: tul nu cunoaște,

89
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Și mijlocul cu totul nu-l știe; și cum să spue Mai pre urmă, și ai luminat pre sufletul
ce veade? mieu cel întunecat,
Tot în scurt făcut mi să pare că să veade, Și mi-ai dăruit mie zioa cea neînserată –
Însă nu cu fiinţa cu adevărat, ci cu împăr- Lucrul cel greu de crezut la cei lenevoși ca
tășirea. mine și trândavi –
Că din foc aprinzi, și focul tot iai, Cela ce mi-ai umplut de toate bunătăţile
Și acela însă rămâne netăiat, nelipsit ca mai sărăciia cea dintru mine,
nainte Tu și cuvânt dăruiaște-m, și graiuri hărăze-
Însă focul cel împărtășit să despărţeaște de aște-mi,
cel dintâiu, Ca tuturor să povestesc facerile tale de mi-
Și întru făclii multe să face, că trupesc iaste: nuni,
Iar acela Duhovnicesc și nemăsurat fiind, Și pre acealea care astăzi le faci cu noi, robii
Și cu totul nedespărţit și netăiat iaste, tăi.
Că împărtășindu-să în multe, nu să despăr- Ca și cei ce dorm întru întunearecul trân-
ţeaște, dăviei,
Ci și rămâne netăiat, și întru mine iaste, Și zic cum că nu iaste cu putinţă păcătoșii
Răsare întru mine, înlăuntru ticăitei să se mântuiască,
Inimii meale ca un soare, sau ca un discos Și ca Petru, și ca ceialalţi Sfinţi Apostoli,
de soare, Cuvioși și Drepţi, și ei să se miluiască,
În chip de sfeară (adecă rătund) arătându- Să cunoască și să se înveaţe că lesne acest
să, cu chip de lumină, că văpae iaste. lucru
Nu știu, dupre cum s’au zis, ce să zic pentru Bunătăţii tale au fost și iaste, și va fi.
acesta. Și cei ce socotesc că te au pre tine lumina a
Aș fi și voit să tac, deaca și aș fi putut, toată lumea,
Ci minunea cea înfricoșată îmi porneaște Și zic cum că nu te văd, și cum că nu petrec
inima mea, întru lumină,
Și-mi deșchide gura mea cea cu totul înti- Și cum că nu să strălucesc, și nu te văd de-a
nată, pururea pre tine, Mântuitoriule,
Și, nevrând, mă face și să grăesc și să scriu. Să se înveaţe că nu te-ai strălucit în mintea
Cela ce ai răsărit acum de curând întru în- lor,
tunecata mea inimă, Nici te-ai sălășluit întru întinata inima lor,
Cela ce mi-ai arătat lucruri minunate, care Și în zadar să bucură pentru deșartele nă-
ochi nu le-au văzut, dejdi,
<710>
Cela ce te-ai pogorât și întru mine, ca Socotind că vor vedea lumina ta după sfârșit.
întru un mai de pre urmă decât toţi, Că arvona aicea iaste, peceatea negreșit aicea,
Cela ce ucenic al Apostolului și fiiu m’ai De la tine, Mântuitoriule, <710v>să dă oilor
arătat, celor de-a dreapta.
Pre mine, pre carele mă avea cumplitul bă- Că deaca moartea fieștecăruia încheiare iaste,
laur, și de om ucigașul, Și după sfârșit nelucrarea tuturor deopotri-
Mai nainte slujitoriu a toată nelegiuirea, vă e,
Soarele cel mai nainte de veci, cela ce în iad Și nici rău, nici bine nu poate cineva să facă,
ai strălucit

90
C U V Â N T U L 2 7

Mântuitoriul mieu, apoi negreșit fieșteca- Pre acealea care le-ai dat [tu] avându-le spre
rele precum s’au aflat, așa și va fi. îndulcirea vieţii,
Acest lucru mă înfricoșază, Stăpâne, acesta Și pre aceastea singure văzindu-le, așa li să
mă face să mă cutremur. pare că sânt
Acesta îmi topeaște toate simţirile meale. Și ceale după eșirea sufletului, și din viiaţă.
Că precum cela ce moare orb, și să mută Ci rău sămuesc, ci rău cugetă și socotesc,
acolò, Cei ce zic că nu cu tine, ci întru odihnă să
Nu va mai vedea încă simţit pre soarele acesta, află,
Deși lumina ochilor săi, după ce va învia, Și gătesc oarecare alt loc – o, nebunie! –
iarăș și-o ia. Care nici de lumină nu să împărtășaște, și
Așa nici cel ce are mintea sa oarbă, deaca de întunearec iaste lipsit,
va muri, Afară de Împărăţie, dar și de gheenna,
Pre tine, Soarele cel gândit, nu te va vedea, Și de cămară, și de focul osândirii departe.
Dumnezeul mieu, Întru care și ticăloșii să roagă să ajungă,
Ci dintru întunearec eșind, la întunearec să Și zic cum că n’au trebuinţă de veacinica ta
va duce, slavă,
Și în veaci va fi de la tine despărţit. Sau de Împărăţiia Ceriurilor,
Nimenea din oamenii, Stăpâne, cei ce întru Ci numai întru odihnă să fie.
tine cred, Vai de întunecarea lor. Vai de necunoștinţa
Nimenea din cei ce întru numele tău să bo- lor.
tează, Vai și de ticăloșiia, și de nădeajdile ceale de-
Greotatea aceasta marea și înfricoșata o va șarte.
suferi, Nicăiri nu să află scrisă aceasta,
A despărţirii tale, milostive, că cumplit ne- Ci întru lumina adecă a bunătăţilor, cei ce
caz iaste acesta. au lucrat ceale Dumnezeești,
Cumplită și nerăbdată și veacinică iaste Și întru întunearecul muncilor vor fi lucră-
scârba. torii celor reale.
Că ce și mai rău va fi, decât despărţirea de Iar în mijloc prăpastie înfricoșată iaste, ca-
tine, Mântuitoriule? rea desparte pre amândoao părţile,
Și ce mai chinuitoriu, decât de viiaţă a să Dupre cum însuţ tu ai arătat, cela ce ai gătit
răzliţi? pre aceastea.
Și a trăi acolò ca un mort, de viiaţă lipsit, Că omului ce va cădea în mijloc, mai presus
Și de toate bunătăţile împreună a fi scăpă- de toată
tat? Cazna și munca îi va fi mai înfricoșată
Că de tine cela ce să despărţeaște, de tot bi- aceasta:
nele să lipseaște. Că în adâncul muncii, în fundul peirii,
Că nu precum sânt pre pământ ceaste de Cu capul în jos să va cufunda, cu ticăloșie,
acum, vor fi și atuncea. și să va pogorî.
Că acum, cei ce nu te cunosc, trupeaște să De unde a eși, greu lucru iaste celor ce sânt
desfătează în munci,
<711>
Aicea, și să bucură, ca niște dobitoace Ca să treacă în pământul drepţilor.
săltând:

91
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Carii voesc mai bine în foc cumplit să se Întru despărţiri de case, și de sălașe preaslă-
cenușască, vite.
Decât în prăpastiia cea <711v>înfrico/șată pre Aceasta-s sălașă de multe fealiuri, aceasta-s
sineș să se arunce. Casele ceale multe,
Deci cei ce să roagă acolò să se ducă după Aceasta-s Caftanuri strălucite <712>de multe
moarte, vrednicii.
De multe lacrămi sânt vreadnici, și de plân- Și cununi preaîmpistrite, pietri scumpe, și
geri, mărgăritaruri,
Căci ca niște dobitoace necuvântătoare cu Și flori neveștejite care au streină vedeare.
totul sânt nesimţitori, Aceasta-i și paturi, și așternuturi, și mease,
Și pre sineș să bleastămă, și pre eiș să rătăcesc. și scaune.
Tu ești Împărăţiia Ceriurilor, tu pământul, Și tot lucru’ care spre desfătare preadulce
Hristoase, celor blânzi; Au fost, și iaste, și va fi, adecă a te vedea pre
Tu raiul verdeţii, tu Cămara cea Dumneze- tine numai.
iască; Deci cei ce, precum s’au zis, nu văd lumina ta,
Tu iatacul cel negrăit, tu masa tuturor, Și dela tine nu să văd, ci sânt răzliţiţi
Tu ești pâinea vieţii, tu băutura cea prea De vedearea ta cea preabună, de bunătăţi să
noaoă, lipsesc.
Tu și băutura apei, tu și apa vieţii; Unde vor afla odihnă? Un loc fără de du-
Tu și făclie totdeauna nestinsă Sfinţilor. reare?
Tu și veșmânt, și Cunună, și despărţitoriu Întru care să vor sălășlui deaca drepţi nu
al Cununilor. s’au făcut?
Tu și bucurie, și odihnă, tu și desfătare, și Că cei drepţi cu faţa ta să vor sălășlui.
slavă. Căci te-ai închipuit întru dreaptă inima lor,
Tu și inima bună, tu și veseliia. Și vor lăcui cu închipuirea ta întru tine,
Și va străluci ca soarele, Dumnezeul mieu, Hristoase al mieu.
darul O, minune! O, preaslăvit dar de bunătate!
Preasfântului tău Duh întru toţi Sfinţii, Că întru închipuirea lui Dumnezeu s’au fă-
Și vei străluci tu, Soarele cel neapropiiat în cut oamenii,
mijlocul acestora, Și s’au închipuit întru dânșii cel neîncăput
Și toţi să vor străluci dupre măsura și mul- întru toate.
ţimea Dumnezeu cel cu firea neschimbat, cel ne-
Credinţii și a faptei, a nădejdii și a dragostei, prefăcut.
A curăţirii și a luminării ceii dela Duhul tău, Carele întru toţi cei vreadnici voiaște să lă-
Dumnezeule, unule îndelung-răbdătoriule, cuiască,
și al tuturor judecătoriule, Cât fieștecarele să aibă pre împăratul tot în
Cărora sălașe de multe fealiuri și locuri să lăuntrul său,
vor socoti. Și pre însăș împărăţiia, și bunătăţile împă-
Măsurile strălucirii, măsurile dragostei răţiei.
Și a vederii tale câtăţimea și summa va fi iarăș, Și să strălucească precum au strălucit, după
Și a măririi lui slavă, desfătare și fală, ce au înviiat, Dumnezeul mieu,

92
C U V Â N T U L 2 7

Mai mult decât razele Soarelui acestuia vă- Totul acesta iaste plin de Dumnezeirea cea
zutului, Dumnezeiască.
Și așa înaintea celui ce i-au proslăvit pre Deci cei ce să împărtășesc de dânsul, și în-
dânșii stând, tru dânsul lăcuesc,
Înspăimântaţi să rămâe de scovârșirea Sla- Cum tot îl vor cuprinde, ca și să se sature,
vei, Sau cum pre sfârșitul cel fără de sfârșit îl
Și de adăogirea cea necurmată a strălucirii vor prinde, spune-mi?
ceii Dumnezeești. Cu neputinţă, încă și cu totul greu lucru
Că nici va fi sfârșit sporirii în veaci. iaste,
Că starea adăogării a sfârșitului celui ne- Că nici aicea întru Sfinţii cei ce sânt în trup,
sfârșit Nici după ce acolò întru Dumnezeu s’au
Va face și prindere cu adevărat a celui ne- mutat, o înţeleagere
prins, Ca aceasta nicidecum întru dânșii nu poate
Și să va face săţios cel neîncăput tuturor. să între.
<712v>
Însă plinirea lui, și slava luminii lui Că să acopăr cu lumina Dumnezeeștii slave.
<713>
Va fi adânc de sporire, și început fără de Să strălucesc și luminează, și să desfă-
sfârșit. tează întru aceastea,
Și precum cei ce au pre Dumnezeu înlăun- Și știu cu adevărat cu toată deplin adeve-
tru lor închipuit, rirea,
Însuș acestuia, celui ce străluceaște cu lumi- Că va fi fără de sfârșit săvârșirea acestora.
nă neapropiiată, îi stau înainte, Și sporirea slavei de-a pururea necurmată
Așa și sfârșitul întru dânșii început de slavă va fi.
le iaste. Iar cei ce cad de la Dumnezeu, mă mir unde
Și, ca mai luminat să-ţ fac ţie noima, și vor sta,
Întru sfârșit vor avea pre început, și întru De la cela ce iaste pretutindenea departe
început pre sfârșit. depărtaţi fiind?
Pre cel preaplin înţeleage-mi mie, nelipsit Și cu adevărat, de mare frică, fraţilor, minu-
de sporire, nea iaste plină,
Iar sfârșitul celui nesăvârșit, pre cei ce alear- Și care are trebuinţă de gând și de minte
gă și nu ajung. luminată,
Că deaca va treace Ceriul acesta văzutul, Ca bine să înţeleagă aceasta, și să nu cază
Și pământul, și toate ceale de pre pământ, În eres, căci nu creade cuvintele Dumneze-
socoteaște ce am zis: escului Duh,
Va fi ajungere a locului, unde vei afla sfârșitul. În lăuntrul adecă negreșit al totului vor fi
Nu zic ţie trupesc, ci cu mintea vei putea și aceștea,
Să ajungi plinirea lumii ceii fără de trup. Însă afară de Dumnezeiasca Lumină, și afa-
Și nu lume, ci aer iaste, ca mai nainte; ră cu adevărat de Dumnezeu.
Nici aer, ci loc negrăit, pre carele îl numesc Că precum cei ce nu văd când străluceaște
totul. Soarele,
Și iaste adânc cu totul fără de sfârșit. Măcar de și toţi să strălucesc împrejur, afară
Deopotrivă tot despre toate părţile despre de lumină sânt,
amândoaă.

93
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Și cu simţirea și cu vedeare-s despărţiţi de Cu preacuratul și preaneîntinatul tău trup


aceasta: unindu-să,
Așa iaste în totul acesta Dumnezeiasca lu- Și amestecându-să sângele mieu cu sângele
mină a Troiţei, tău,
Și în mijloc păcătoșii întru întunearec sânt Știu că m’am unit și cu Dumnezeirea ta,
închiși, Și m’am făcut trup al tău preacurat.
Fiindcă nu văd, și nu au simţire nicidecum Mădulariu strălucit, mădulariu sfânt și ade-
Dumnezeiască, vărat,
Ci de tot arzindu-se de știinţa lor Mădulariu de departe lucitoriu, și luminos,
Și osindindu-se negrăit, pre necaz și strălucitoriu,
Și pre dureare și chinuire nepovestită o vor Văz frumseaţa, văz strălucirea.
avea în veaci. Oglindesc lumina darului tău,
Și de negrăita rază și strălucire mă spăimân-
tez,
AL ACELUIAȘ Și-m es din minţi cunoscându-mă pre si-
Carea iaste schimbarea ce întru Pă- nemi din ce fealiu
rintele acesta s’au fă<cut.> Și cum, În ce fealiu m’am făcut, o, minune!
desăvârșit curăţindu-să, s’au unit cu Și mă cucernicesc, și de sinemi mă rușinez,
Dumnezeu. Și din ce fealiu era, ce Și ca pre tine însuţ și mă cinstesc, și mă
tem,
fealiu s’au făcut – cuvintele lui ceale Și nu mă domiresc, rușinându-mă cu totul,
de dragoste cătră Dumnezeu făcute Și unde voiŭ ședea, și de cine mă voiŭ apro-
îl arată de aicea. Carele și bogoslo- piia?
vind zice la sfârșit și pentru îngeri. Și unde pre mădulările tale le voiu mai pleca?
Cuvântul 28. Întru care lucruri, întru care fapte cu totul
Le voiu unelti pre aceastea, înfricoșatele și
Carea
<713v>
iaste nemăsurata milostivirea
Dumnezeeștile.
ta, Mântuitoriule?
Dă-mi să grăesc și să lucrez acealea ce zic,
Cum m’ai învrednicit mădulariu al tău a
O, Ziditoriule, și Formăluitoriule, și
mă face?
Dumnezeul mieu!
Pre mine cel necurat, cel nestâmpărat, cel <714>
Că deaca acealea care le grăesc, cu lu-
curvariu?
crul nu le împlinesc,
Cum m’ai îmbrăcat în podoabă preastrălu-
M’am făcut aramă ce răsună în zadar tare,
cită
Și sânt nesimţitoriu cătră sunetul loviturilor.
Carea fulgeră cu raze de nemurire
Ci să nu mă lași, nici să mă părăsești,
Și lumină pre toate mădulările meale le face?
Nici să mă lași să mă rătăcesc, Mântuitoriul
Că trupul tău cel preacurat și Dumnezeesc
mieu,
Fulgeră tot cu focul Dumnezeirii tale,
Pre mine cel ticălos, și cel sărac, și cel strein,
Frământat fiind și amestecat negrăit,
Cela ce cu nenumăraţi talanţi sânt datoriu ţie.
Deci pre acesta și mie mi l-ai dăruit,
Ci precum dedemult, așa și acum fă, Cuvinte,
Dumnezeul mieu.
Că atuncea de moștenire, și de tot pămân-
Că întinatul și stricăciosul acesta vas,
tul Părintesc,

94
C U V Â N T U L 2 8

De tată, de fraţi, de mumă, de ai săi, de Ca cela ce pre toate cealelalte primejdii le


streini, covârșaște.
Și de toate cealelalte rudenii și priiateni Doamne, dă-mi umilinţă și plângere,
Răzliţindu-mă pre mine, cela ce eram pă- Și învredniceaște-mă întru întunearecul
cătos, vieţii,
Și decât toţi aceștea mai prost, Mântuito- Și în lumea aceasta, în locul cel de scârbă,
riule, Să-ţ slujesc ţie, și bine să-ţ argăţesc,
Și m’ai luat întru preacuratele tale braţe, Și sfintele tale porunci să le păzesc.
Pre mine, cela ce nemulţemitoriu m’am Mulţemesc ţie că mi-ai dat mie să viez,
arătat bunătăţilor tale, Și să te cunosc, și să mă închin ţie,
Așa și acum miluiaște-mă, îndurate, Dumnezeul mieu.
Așa, iar mai ales mai mult, o, Dumnezeul Că acest lucru iaste viiaţă, ca adecă să te cu-
mieu, noască pre tine
Și să te milostivești și să mă păzești, Singur Dumnezeu și ziditoriu și făcătoriu
Și pre pornirile mâniei meale să le îmblân- al tuturor,
zești, Nenăscut, nezidit, fără de început singur,
Și destoiniceaște-mă să sufăr cu îndelungă- Și pre Fiiul tău carele din tine s’au născut,
răbdare Și pre Sfântul Duh carele din tine să pur-
Toată ispita și scârba vieţii, ceade,
Câte miem îmi pricinuesc cu rea cugetare. Pre întrutot-cântata Troiceasca unime.
Cu câte firea cea pizmătareţă a dracilor mă Căriia a ne închina cu blagocestie și a-i sluji
ispiteaște, Mai presus de toată ceaialaltă slavă iaste,
Și cei neputincioși din fraţii miei aceștea Măcar pământească, măcar cerească de ai zice.
Cu lucrul și cu cuvântul îmi pricinuesc mie, Că ce lucru Îngerilor, ce și Arhanghelilor,
aoliò, vaiŭ mie! Domniilor, Heruvimilor și Serafimilor,
Că mădulările meale mă cheltuesc pre mine, Și tuturor celoralalte Oști Cerești,
Și mă chinuesc pentru însăș aceastea iarăș. Le iaste slavă, sau lumină de nemurire?
Și mă port de picioare, cap cu soartă luând Sau bucuriia, sau strălucirea vieţii ceii ne-
să fiu. materiialnice?
Și umblu cu picioarele goale, și cu mărăcini Fără numai una Lumina Sfintei Troiţe,
<715>
mă înghimpez, Carea să desparte în trei fără de despăr-
Și foarte mă doare, și nu pociŭ suferi du- ţire?
rearea, Carea iaste una în trei haractiruri,
La cealea din nainte unul din <714v>picioa/ Cunoscută necunoscut, atâta cât voiaște.
rele meale pâșaște, Că nici să poate zidirea pre Ziditoriul
Și iarăș celalalt înapoi să întoarce, Așa tot să-l cunoască precum însuș să știe
Aicea și acolò mă târăsc și mă trag, pre sineș dupre fire.
Și de jur împrejur mă împiiadec și cad jos. Ci dupre dar văd, și înţeleg,
Deci a urma tuturor nu pociŭ. Toţi Îngerii și toată firea cea zidită,
A zăcea iaste lucru rău, și a umbla așa Însă nu ajung, nici prind, ci înţeleg
Mai rău iaste decât a zăcea, că greu lucru Precât a să cunoaște și a să arăta va voi
iaste cu adevărat.

95
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Celor orbi lumina, sau și celor ce văd cu Pre cei ce fire schimbăcioasă la început luase,
adevărat Și întru înălţimile ceale Cerești petrecea.
Că ochiul fără de lumină nu veade,
Ci și pre vedeare dela lumină o ia,
Că dela dânsa și s’au zidit. AL ACELUIAȘ
Măcar zidire netrupească, măcar trupească Cum că cela ce al Sfântului Duh
vei zice, părtaș s’au făcut, de lumina și de pu-
Vei afla că pre toate le-au făcut Dumnezeu. tearea lui răpindu-să, pre deasupra
Ceale ce-s în ceriuri ori ce și vei auzi, tuturor patimilor să poartă, și nu să
Ceale de pre pământ și ceale ce-s întru
adâncuri
vatămă de dânsele cu apropiiarea.
Și a tuturor acestora una le iaste viiaţa și Cuvântul 29.
slava. Ah, ah, ah, Dumnezeule și Doamne atot-
Una dorirea, și una împărăţiia, ţiitoriule,
Bogăţiia, bucuriia, cununa, biruinţa, pacea, Cine să va sătura de frumseaţa ta cea nevă-
Și toată ceaialaltă bună-cuviinţă iaste zută?
Cunoștinţa începutului și a pricinii Cine să va umplea de neajungerea și ne-
De unde s’au adus întru fiinţă și s’au făcut prinderea ta?
toate, Cine dupre vredniciia poruncilor tale va
călători?
Aceasta iaste alcătuirea celor de sus și a ce-
Și pre lumina feaţii tale o va vedea?
lor de jos.
Mare și minunată, neîncăpându-să nicide-
Aceasta iaste rânduiala tuturor celor ce să
cum
gândesc.
În lumea aceasta greaoa și întunecoasa,
Aceasta iaste arătarea tuturor celor ce să văd.
Carea pre cela ce o veade îl lipseaște de lume
Pre aceasta o au avut Îngerii stare întemeiată.
Cu trupul – o, taină streină!
Luând și adăogând cunoștinţă, și frică mai
Cine iaste carele pre zidul trupului său l-au
multă
trecut?
Când au văzut pre satana căzind,
Cine-i carele au trecut stricăciunea cea ne-
Și pre cei supuși lui împreună cu dânsul,
guroasă,
pentru trufiia.
Și pre toată lumea părăsindu-o, s’au as-
Căci câţi numai au uitat <715v>pre aceasta, cuns?
Au și căzut, fiindcă s’au făcut robi trufiei. Oh, de cunoștinţă și prostimea cuvintelor!
Iar câţi iarăș pre aceasta o au avut întru cu- <716>
Că unde s’au ascuns cela ce pre lume o
noștinţă, au trecut,
Să ușura cu frica, și cu dragostea, Și afară de toate care veade s’au făcut?
Lipindu-se de al loruș Stăpân. Spune tu, înţelepciune a înţelepţilor cea le-
De unde cunoștinţa stăpânirii, pădată,
Și pre adăogirea dragostei o făcea, Ca să nu zic de Dumnezeu înnebunită,
Că și mai mult strălucirea carea fulgera Precum zice Pavel, și fieștecarele rob al lui
A Sfintei Troiţe, și mai luminată o vedea. Dumnezeu.
Și aceasta iarăș, pre toată altă înţeleagere Acesta-i bărbat al doririlor Duhului,
O alunga, și neschimbaţi îi făcea, Acesta cu trupul de trupuri apropiindu-să,
96
C U V Â N T U L 2 9 -  0

Poate cu Duhul Sfânt să fie AL ACELUIAȘ


Ca afară de lume și de trupurile acestea,
Mulţemire cătră Dumnezeu pen-
Nici poftă de patimă trupească iaste,
Ci nepătimire oarecarea. Cela ce pre aceas- tru darurile de care s’au învrednicit
ta o au sărutat, dela dânsul. Și cum că înfricoșată
Și viiaţă din sărutare au dobândit. iaste și Îngerilor vredniciia Preoţi-
Că deși îl veade cineva ca cum shimonosin- ei, și a Igumeniei.
du-să, Cuvântul 30.
Și cătră lucrare ca cum însuș mergând,
Însă mort pre trup cunoaște spre a lucra Eu deși voesc, o, Stăpâne, să grăesc, nu pociŭ.
aceasta. Că ce și voiŭ mai grăi, necurat fiind,
Nu zic fără de suflet prin care să mișcă, Și cu gândurile, și cu faptele, și cu socotea-
Ci afară de pofta cea rea. lele toate?
Că dulceaţa nepătimirii ceii bune, Însă la suflet mă rănesc, mă arz la ceale din
Și lumina cea dintru dânsa carea mă săruta lăuntrul mieu.
negrăit, Poftesc să grăesc ţie măcar cât de puţin o,
Pre toată mintea mea afară scoţindu-o o Dumnezeul mieu,
răpeaște, Că văz că știi pre ale meale ca un Dumnezeu
Și goală pre dânsa ţiindu-o în mână nema- al mieu.
teriialnică, Că toate mădulările trupului și ale sufletu-
A cădea nu mă lasă pre mine din dragostea lui mieu
lui, Le-am pângărit din naștere, tot fiind păcat.
Sau a gândi vreun gând de împătimire, Sămuesc mila, și iubirea de oameni,
Ci mă sărută neîncetat și necurmat, Și bunătăţile tale ceale multe, pre care cu
Și dorul de tot arde sufletul mieu, mine le-ai lucrat,
Și nu iaste întru mine altă simţire. Și fără de glas mă fac, puţin de și nu moriŭ,
Că cu cât pâinea cea preacurată decât gu- Și mă necăjesc neîncetat, și mă întristez, ti-
noiul călosul.
Iaste mai cinstită și mai dulce, Că nevreadnic sânt de toate bunătăţile,
Cu atâta mai mult cu neasemănare ceale de Când îmi viu întru sinemi, și cu mintea
sus voiŭ voì
Decât ceale de jos celor ce bine au gustat. Să socotesc, Hristoase, mulţimea răotăţilor
Rușinează-te o, înţelepciunea <716v>înţelepţilor, meale,
Cea cu adevărat de cunoștinţă lipsită. <717>
Și cum că nici o bunătate n’am lucrat în
Că prostimea cuvintelor noastre viiaţă –
Cu lucrul are pre înţelepciunea cea adevărată Însă în locul muncilor, și al mâniei tale ceii
Care de Dumnezeu să apropie, și să închină, dreapte,
De la carele să dă toată înţelepciunea vieţii, Pre care aș fi vrut să le pătimesc, căci mult
Prin carea de iznoavă mă zidesc, sau și mă te-am scârbit,
înDumnezeesc Tu mai ales de atâtea bunătăţi acum m’ai
Văzind pre Dumnezeu în veacii veacilor, învrednicit –
amin. Viu întru deznădăjduire. Mi-i frică de ju-
decata ta,
97
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Căci și mai mult adaog greșale totdeauna. M’am dat să slujesc, și să liturghisesc, tică-
Și de mila ta cea multă, și de iubirea de oa- losul?
meni, La care Îngerii să înfricoșază fără de sfială
Tremur, să nu o schimb întru mânie, de mai să caute,
mare muncă: Prorocii s’au temut îndată ce au auzit
Că făcându-mi-să bine de la tine, nu mai Slava cea neajunsă și neînţeleasă, și iconomiia.
mulţemesc ţie, Apostolii, și Mucenicii, și mulţimea Dásca-
Rob fiind rău al tău, bunului Stăpân. lilor
Deci toate cealelalte, Doamne, pre răbdare Chiuesc și strigă pre sineși nevreadnici
o arăta, Arătat propoveduindu-se tuturor celor din
Care pre nădeajdea vieţii veacinice mi-o lumea.
pricinuia; Dar cum eu, cel nestâmpărat, și cum eu,
Pentru care mă și bucuram foarte, precum curvariul,
știi singur, Și cum eu, smeritul, m’am învrednicit să mă
Bizuindu-mă la bunătatea și la mila ta. fac
Că pentru aceasta din toată lumea m’ai ră- Al fraţilor igumen? Și al Dumnezeeștilor
dicat, táini
Și de toţi m’ai răzliţit, și de rudenii, și de Sfinţit lucrătoriu? Și slujitoriu al preacura-
priiateni, tei Troiţe?
Ca și să mă miluești, și să mă mântuești, Că unde să pune pâinea, și vinul să toarnă
Hristoase al mieu. Întru numele trupului tău, și al sângelui
De aceasta adeverindu-mă deplin dela da- tău, Cuvinte,
rul tău, Acolò ești tu însuţ, Dumnezeul mieu și
Aveam bucurie neîmplinită, și <nă>deajde Cuvântul,
întemeiată. Și aceastea trup al tău și sânge cu adevărat
Iar pre ceale doao care-s pre urmă, cum le să fac,
voiŭ spune, nu știu, Cu venirea Duhului, și cu putearea celui
Care întru mine bine ai voit să se facă, îm- preaînalt,
păratul mieu. Și îndrăznind, ne apucăm de Dumnezeu
Și pre sufletul mieu, și pre minte de cuvânt cel neapropiiat,
o lipsesc, Iar mai vârtos de cela ce lăcuiaște în lumină
Și pre lucrări le încetează, și pre toate cu- neapropiiată,
getările. Nu numai firii aceștiia stricăcioasei și ome-
Încă și cu mărimea slavei tale mă îngreoiază, neștii,
Și mă pleacă pre mine, Mântuitoriul mieu, Ci și tuturor oștilor celor gândite ale Îngerilor.
să încetez puţin, Deci acesta-i cel negrăit, acesta-i cel mai
Și nimic să grăesc, nimic să fac, nici să mă presus de fire,
apuc de aceastea. Și lucru și apucare, care m’am rânduit să-l fac,
Și nu mă domiresc întru sinemi, și minu- Acesta mă pleacă și pre moarte înaintea
nându-mă, mă scârbesc, ochilor să o văz,
Cum unor lucruri ca acestora <717v>negrăite, De unde lăsindu-mă de a mă îndulci, de cu-
pre sinemi tremur m’am cuprins,

98
C U V Â N T U L  0

Știind că acest lucru cu neputinţă îmi iaste Pentru ceale ce au lucrat el, ori bune, ori reale.
mie, socotesc că și tuturor, Și cuvânt pentru fieștecarele singur eu voiŭ
Ca dupre vrednicie să slujască, și viiaţă așa să dau.
să aibă Și cum voesc să mă mântuesc, sau cum să
Îngerească în trup, iar mai ales mai presus mă miluesc?
de Îngeri, Cela ce nici măcar pentru sufletul mieu cel
Ca dupre cum Cuvântul au <718>a/rătat, și ticălos
adevărul iaste, Nu am nicidecum să arăt vreun lucru de
Și mai apropiiat decât dânșii să se facă cu mântuire?
vredniciia, Că deplin încredinţează-te, că nu am ce să
Fiindcă și cu mâinile să atinge, și cu gura grăesc.
mănâncă, Că nici am lucrat cândva vreun lucru mic,
Pre acela căruia aceia înfri<co>șindu-se, cu sau mare,
cutremur îi stau înainte. Prin carele mă voiŭ mântui de <718v>focul cel
Iar osânda fraţilor pre carii m’am rânduit veacinic.
să-i pasc Ci, o, iubitoriule de oameni Mântuitoriule,
Care suflet o va purta? Care minte va fi în- îndurate milostive,
destulată? Dă-mi mie, smeritului, Dumnezeiască pu-
Ca neosândit să ocârmuiască pre socoteala teare, ca cu cuvântul
unuia fieștecăruia? Pre fraţii pre carii mi i-ai dat să-i pasc întru
Și pre toate ceale dela sineș nelipsit să le priceapere,
aducă în mijloc? Să-i povăţuesc la pășunile legilor tale celor
Și să se scape pre sineș de judecata și osân- Dumnezeești,
direa acelora? Și să-i mântuesc întru lăcașurile Împărăţiei
Nu mi să pare mie, cum că iaste cu putinţă ceii de sus,
la oameni acest lucru? Întregi, nevătămaţi, străluciţi cu frumsea-
Deci mă plec, și voesc mai bine ucenic să fiu ţea faptelor bune,
Și voii unuia să slujesc, și cuvintele unuia să Și vreadnici închinători ai înfricoșatului
le ascult, tău Scaun.
Și pentru acesta unul numai seama să dau, Și pre mine, nevreadnicul, ia-mă din lume,
Decât năravurilor și voilor celor mulţi să Deși sânt împistrit cu multe rane ale păca-
slujesc telor,
Și pre socotealele acestora să le iscodesc, și Dar însă slujitoriu-s al tău, împreună, și ne-
sfaturile să le aflu, treabnic rob,
Și faptele, și gândurile mai mult să le cerc, Și cu ceatele celor aleș, cu judecăţile care
Fiindcă și pre mine judecată mă așteaptă, și cunoști,
seamă voiŭ să dau, Înnumără-mă împreună cu ucenicii miei,
Pentru acealea care au greșit aceia pre carii Ca toţi împreună să vedem slava ta cea
a-i paște eu Dumnezeiască,
Cu socoteli negrăite ale Dumnezeului tu- Și întru negrăitele tale, Hristoase, bunătăţi
turor m’am ales singur, să ne desfătăm.
Că fieștecarele să va judeca, și seamă negre- Că tu ești îndulcirea, hrana și lauda
șit va da,
99
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Celor ce fierbinte te iubesc pre tine în vea- De casă nu-mi mai aduceam aminte, că sânt
cii veacilor, amin. înlăuntru,
Și când mi să părea că în aerul întunearecu-
lui șădeam,
AL ACELUIAȘ Însă și pre însuș trupul l-am uitat cu totul.
Pentru vedearea Dumnezeeștii Lu- Grăiam ţie, și acum grăesc dintru adâncul
mini, ceiia ce s’au făcut lui. Și în ce inimii meale,
chip Dumnezeiasca Lumină nu să Miluiaște-mă, Stăpâne, miluiaște-mă, singure,
coprinde de întunearec. Întru care Pre mine, carele nicidecum niciodată n’am
slujit ţie, Mântuitoriule,
și pentru covârșirea descoperirilor Ci te-am tot întărâtat din tânără vârstă
spâimântându-să, îș aduce aminte Pre toată trupeasca și sufleteasca răotate o
de neputinţa omenească, și să osân- am lucrat,
deaște pre sineș. Și păcate am lucrat fără de măsură de ne-
Cuvântul 31. cuvioase,
Mai presus decât toţi oamenii, mai presus
Cum voiŭ zugrăvi, Stăpâne, vedearea feaţii decât toate dobitoacele,
tale?
Târâtoarele și pre toate hiiarăle prea le-am
Cum voiŭ spune netâlcuita privire a frum-
scovârșit.
seaţii?
Deci întru mine iaste trebuinţă să-ţ arăţ tu
Cum pre acela pre carele lumea nu-l încape,
mila ta,
glas de limbă îl va încăpea?
Carele și am păcătuit nebuneaște mai mult
Cum va putea cineva să tâlcuiască iubirea
decât toţi,
ta de oameni?
<719> Că tu însuţ ai grăit că nu au trebuinţă de
Că șăzind eu întru lumina luminării ce-m
vindecare
lucea mie,
Cei sănătoși, Hristoase, ci cei bólnavi.
Și-m lumina întunearecul nopţii și negura,
Pentru aceaia, ca pre unul ce sânt foarte
Mi să părea că sânt întru lumină luând
bólnav și lenevos,
aminte la citire,
Așa mila ta cea multă varsă-o <719v>preste
Și zicerile ce fealiu cercându-le, și privind
mine, Cuvinte.
sintaxísurile și alcătuirile.
Ci o, fala luminii! Ci o, mișcări de foc!
Deci când eram, Stăpâne, îndeletnicindu-
Ci o, încungiurări de văpae întru mine, ti-
mă întru aceastea,
călosul,
Îndată te-ai arătat de sus mult mai mare de-
Care de la tine și dela Slava ta să lucrează,
cât soarele,
Iar Slavă a ta eu pre Duhul tău îl știu și-l zic.
Și strălucind din Ceriuri până la inima mea.
Cel Sfânt, cel de o fire, de o cinste, Cuvinte,
Iar pre cealelalte pre toate, ca pre un întu-
Cel de un neam, de o slavă, de o fiinţă singur,
nearec adânc le vedeam că sânt,
Cu Tatăl tău, și cu tine, Hristoase, o,
Și stâlp în mijloc era luminos carele pre tot
Dumnezeul tuturor.
aerul îl tăia
Ţie închinându-mă, îţ mulţemesc că m’ai
Și ajungea dela Ceriuri până la mine, tică-
învrednicit
losul,
Și îndată am uitat lumina lihnáriului,
100
C U V Â N T U L  1

Măcar cât de cât de puţin să cunosc Stăpâ- Auzi, acum ceale înfricoșate ale îndoitului
nirea Dumnezeirii tale. Dumnezeu îţ zic ţie,
Mulţemesc că însuţ, șăzind eu întru întu- Și ca cătră un om îndoit cătră mine făcute.
nearec, Au luat asupră-ș trupul mieu, și mi-au dat
Te-ai descoperit mie, ai strălucit, și a vedea mie pre Duhul său,
m’ai învrednicit, Și m’am făcut și eu Dumnezeu dupre darul
Lumina feaţii tale cea nesuferită tuturor. cel Dumnezeesc,
Petreceam șezind întru întunearec în mij- Cu punerea fiiŭ, însă al lui Dumnezeu, o,
loc, știu, vrednicie, o, Slavă!
Și în mijlocul acestuia fiind eu, mie, celui Ca un om scârbindu-mă pre sinem mă ti-
cu întunearec acoperit, căloșesc,
Te-ai arătat lumină, m’ai luminat tot cu Și pre a mea neputinţă o cunosc și suspin,
toată lumina, Și-s cu totul nevreadnic de a mai trăi, pre-
Și m’am făcut lumină în noapte, în mijlocul cum bine știu.
întunearecului fiind. Însă darului lui Dumnezeu bizuindu-mă, și
Nici întunearecul pre lumina ta o au co- înţelegând
prins toată, Frumseaţă, pre carea mi-o au dat-o mie, mă
Nici lumina au gonit pre întunearecul cel veselesc văzindu-o.
văzut, Deci ca un om adecă știu că nimic din ceale
Ci amestecate fiind, neturburate cu totul și Dumnezeești nu văz,
împărţite, Și de ceale nevăzute cu totul sânt răzliţit.
Departe una de1 alta dupre cuviinţă, nu Iar dupre punerea de fiiŭ mă văz pre sinemi
amestecate nicidecum, Dumnezeu făcut,
Însă întru aceaiaș dată pre toate le împli- Și văz, și părtaș mă fac celor neajunse.
nesc, precum socotesc. Ca un om, nimic nu am din ceale înalte, și
Așa sânt întru lumină, în mijlocul întunea- Dumnezeești,
recului fiind, Iar ca un miluit acum cu bunătatea lui
Și așa iarăș întru întunearec, în mijlocul Dumnezeu,
Luminii petrecând – Am pre Hristos, făcătoriul de bine al tuturor.
Iată și mijlocul întru lumină, iată și mijlo- Pentru aceaia iarăș, Stăpâne, rugându-mă
cul întunearecului – caz la tine,
Și zic: Cine-m va da mie să aflu lumină în Să nu mă scap de nădejdile meale, ceale în-
mijlocul întunearecului? tru tine, nicidecum,
Pre carea nu o încape să o <720>prii//mească în- Și de petreacerea, și cinstea, și Slava, și îm-
lăuntru, că cum o va încăpea întunearecul? părăţiia.
Lumină-i înlăuntru, și nu va fugi, ci va ră- Ci precum acum m’ai învrednicit să te văz,
mânea în mijlocul Mântuitoriule,
Luminii întunearec – o, înfricoșată minu- Așa și după moarte dă-m mie să te văz pre
ne, cea văzută tine.
Îndoit, de îndoiţi ochi, ai trupului și ai su- Nu zic cât, și în ce fealiu, milostive, ci cu
fletului! blândeaţe, cu milostivire,

1 În manuscris: „de de.“ (n.ed.)


101
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Cu ochiul tău cel milostiv <720v>pre/cum și Eu, cel întinat, cel pângărit, și cu totul ne-
acum mă vezi, curat,
Și de bucuriia ta mă umpli, și de dulceaţă Să nu să desfacă pământul, și să mă înghiţă
Dumnezeiască, pre mine, călcătoriul de leage, Cuvinte.
Așa făcătoriule, și ziditoriul mieu, acoperi- Carele nici a trăi, nici a grăi nicidecum nu
mă cu mâna ta, sânt vreadnic.
Și să nu mă părăsești, și să nu ţii minte rea- Și foc să nu să pogoare preste mine, și nu-
lele meale. maidecât să mă lingă,
Nemulţemirea mea cea multă, Stăpâne, să Cât nici să mă iarte să zic «Doamne milu-
nu o cumpănești. iaște-mă.»
<721>
Ci învredniceaște-mă și pre mine întru lu- Nu, cel mult întru îndurări, cel cu firea
mina ta până în sfârșit, iubitoriu de oameni,
Și în calea poruncilor tale fără de pregetare Să nu voești a întra cu mine la judecată.
să umblu.1 Că ce voiŭ grăi, cu totul păcat fiind?
Și întru însăș lumina mâinilor tale, preami- Deci ce și aș zice cât de puţin, eu, cel osândit,
lostive, Cela ce din pântecele maicii meale nenu-
Să-m puiŭ și să-mi dau Duhul mieu, izbă- mărate am greșit ţie,
vindu-mă de vrăjmași, Și până acum sânt nesimţitoriu cătră înde-
De întunearec, de foc, de muncile ceale lunga îngăduire?
veacinice, Cuvinte. Cela ce de nenumărate ori întru adâncul
Așa, cel mult întru îndurări, și negrăit întru iadului m’am pogorât,
milă, Și de acolò, cu Dumnezeiască bunătatea ta,
Învredniceaște-mă în mâinile tale să-m dau afară am fost tras?
sufletul mieu, Cela ce mădulările și cărnurile trupului
Precum și acum în mâna ta sânt, Mântui- mieu, și ale sufletului,
toriule. Cu totul le-am întinat, ca nimenea altul
Deci să nu-mi împiiadece păcatul calea mea, din cei din viiaţă,
Să nu o curmeaze, să nu mă zmulgă din Cel îndrăcit îndrăgitoriu fără de rușinare al
mâna ta, dezmirdărilor,
Ci rușineaze-se cumplitul Stăpânitoriu, și Și rău, și viclean cu răotatea sufletului.
de suflete stricătoriul. Cela ce o poruncă a ta, Hristoase, nu o am
În palma ta, Stăpâne, văzindu-mă că sânt, păzit.
Precum și acum nici aproape de mine nu Ce voiŭ răspunde ţie, și ce voiŭ și zice cătră
îndrăzneaște să vie, tine?
Văzindu-mă de darul tău acoperit fiind, Cu ce fealiu de suflet voiŭ suferi mustrările
Să nu mă osândești, Hristoase, în iad să nu- tale, o, Dumnezeul mieu?
mi dai brânci. Deaca fărădelegile meale și faptele le vei
Să nu pogori întru adâncul morţii sufletul dezgoli,
mieu, O, împărate nemuritoriule, să nu le arăţi
Că nu îndrăznesc să numesc numele tău, pre aceastea tuturor,
Că mă înfiorez și gândind lucrurile tinerea-
ţelor meale,
1 În manuscris: }bl¶. (n.ed.)
102
C U V Â N T U L  1 - 3 2

Iar a le spune, de frică lucru iaste plin, plin Și împreună cu dânsele să te slăvesc în vea-
și de rușine. cii veacilor, amin.
Că deaca vei voì pre aceastea să le descoperi
tuturor,
Mai rea decât toată munca va fi rușinea AL ACELUIAȘ
mea. În ce chip s’au arătat Dumnezeu lui,
Că cine desfrânările meale, și cine nestâm- ca lui Stefan și ca lui Pavel, Apostoli-
părările, lor, aicea Părintele (nostru Simeon)
Cine pre necuratele sărutări, cine pre urâte- spăimântându-să povesteaște.
le meale fapte,
Întru care și acum mă pângăresc când pre
Cuvântul 32.
aceastea în minte le iau, Ce iaste minunea cea noao carea și acum
Văzindu-le, nu să va spăimânta, văzindu-le, să face?
nu să va înfricoșa cu totul, Dumnezeu și acum oare voiaște să se arate
Văzindu-le, nu va striga, și nu îndată îș va păcătoșilor,
întoarce vederile? Cela ce dedemult s’au suit sus, și au șezut
Și «Rădică», nu va zice, «Stăpâne, pre ne- în Scaunul
curatul acesta»? Cel Părintesc în Ceriu, și iaste ascuns?
Și «Porunceaște să i să leage mâinile <721v>și Că s’au ascuns dela ochii Dumnezeeștilor
picioarele ticălosului, apostoli,
Și să se arunce degrab în focul cel întunecat, Și singur, după cum am auzit, Stefan, după
Să nu mai fie văzut de noi, adevăraţii robii aceastea,
tăi.» Ceriurile deșchise le-au văzut, și atuncea au
Cu adevărat dupre vrednicie, Stăpâne, cu zis:
adevărat dupre dreptate iaste aceasta. Văz pre Fiiul stând de-a dreapta Slavei
Și aceia toţi vor grăi, și tu însuţ vei face, Părintelui, și îndată, ca cum ar fi grăit hulă,
Și în foc voiŭ fi aruncat eu, nestâmpăratul S’au împroșcat cu pietri de la <722>învăţătorii
și curvariul. legii,
Ci tu, cela ce te-ai pogorât, pre nestâmpă- Și au murit dupre leagea firii, și trăiaște în
raţi și pre curvari să-i mântuești, veaci.
Să nu mă rușinezi, Hristoase, în zioa judecăţii, Însă el era Apostol, era și Sfinţit,
Când pre oile tale de-a dreapta ta le vei pune, Și plin tot de Duhul cel prea Sfânt,
Și pre mine împreună cu caprele1 de-a stân- Și începutul Propovedaniei, și mulţime a
ga ta. necredincioșilor,
Ci lumina cea preacurată, lumina feaţii tale, Carii credea lui Hristos prin Apostoli,
Să acopere lucrurile meale, și goliciunea su- Și lua darul, care era dar al Credinţii.
fletului mieu, Iar acum, ce oare voiaște lucrul acesta streinul,
Și să mă împodobească luminat, ca cu în- Care întru mine să face? Și ce ar voì să fie
drăzneală Înfricoșata înspăimântare a lucrului celui
Și fără de rușine cu oile ceale de-a dreapta ce acum să săvârșaște?
să mă număr, Care iaste chipul iubirii de oameni care
acum să arată?
1 În manuscris: „caprelele.“ (n.ed.)
103
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Streină bogăţie de bunătate, alt izvor de milă, Când văz cum pre ochiul minţii meale îl
Care mult mai mult dar are decât ceale ce deșchide,
dedemult s’au făcut? Și cum îm dă să-l văz, și cum văzut iaste de
Că mulţi s’au miluit, cu Dumnezeiasca iu- mine.
bire de oameni, Că el lumină întru lumină să arată celor ce-l
Însă și eu aducea al lor oarece, adecă Cre- văd.
dinţa, Și cei ce-l văd, întru lumină iarăș pre dânsul
Ori și alte fapte bune, și lucrări priimite și îl văd.
lăudate. Că întru lumina Duhului îl văd cei ce-l văd.
Dar eu de toate aceastea pre sinemi lipsit Și cei ce întru aceasta văd, aceia văd pre Fiiul.
Cunoscându-mă, mă spăimântez, și a suferi Și cela ce pre Fiiul s’au învrednicit să-l vază,
nu pociŭ pre Tatăl veade.
Pre ceale făcute întru mine, cel curvariu Și pre Tatăl cel ce îl veade, negreșit împreu-
din matcă, nă cu Fiiul îl veade.
De la Dumnezeu, cela ce au zidit cu cuvân- Care lucru și acum, după cum să zice, întru
tul toată zidirea. mine să săvârșaște,
Pre care mă înfiorez și a le gândi – dar cum Și pre ceale neînţelease nici cât de puţin mă
și cu cuvântul să le scriu? învăţ,
Care cuvânt le va tâlcui, care limbă le va Și acum de departe văd frumseaţele ceale
povesti, nevăzute,
Care buze le va grăi [pre cele] care întru De neapropiiata lumină, de nesuferita Slavă
mine să văd Înspăimântându-mă foarte, și de cutremur
Făcându-se, și săvârșindu-se preste toată zioa? cuprins fiind,
Că și întru însăș noaptea, și întru însuș în- Însă ca o picătură dintru-n adânc văz,
tunearecul Și ca într’o picătură totul apelor să arată,
Văz pre Hristos, Ceriurile cu înfricoșare Ce fealiu iaste cu feliurimea, și în ce fealiu
deșchizindu-mi mie, dupre chip,
Și pre el însuș plecându-să și arătându-să mie, Ca din marginea poalei pre toată ţesătura,
Împreună cu Tatăl, și cu Duhul, cu Lumina Și din unghii, precum zic, hiiara leul să cu-
cea întreit-Sfântă, noaște,
<722v>
Unul fiind întru ceale trei, și întru unul Așa pre totul întru puţin sărutându-l îl văz
ceale trei. Pre dânsul, și aceluia, adecă lui Hristos și
Carele și mai mult decât Soarele luminează Dumnezeului mieu, mă închin.
sufletul mieu, Și aș fi avut înaintea mea o <723>mică mân-
Și de tot îmi străluceaște mintea, carea era gâiare:
întunecată. Că nu voiŭ fi ars de tot, și că nu voiŭ fi chel-
Că deaca l-ar fi văzut mintea mea, dintru tuit de văpae,
început ar fi văzut, Ca ceara de foc, precum au zis Prorocul,
Ci oarbă era, creadeţi, și nu-l vedea, Căci departe eram eu de focul cel neapro-
Și pentru aceasta mai mult mă spăimântea- piiat,
ză minunea, Și căci stam în mijlocul întunearecului, și
căci mă ascundeam întru acesta.

104
C U V Â N T U L  2 - 3 3

<723v>
De unde, ca dintr’o mică gaură văzindu-l, L-am scăpat, și m’am făcut zăcând în
mă uimiiam, mormânt,
Întru acesta petrecând eu, și cu mintea în- Și trăind mort supt pământ, cu piiatră aco-
deletnicindu-mă, perit,
Și ca cum în Ceriu părându-mi-să că mă Viiaţă am aflat pre Dumnezeu însuș carele
uitam, dă viiaţa,
Și tremurând, ca nu mai mult arătat fiind, Căruia să cuvine Slava și cinstea acum, și în
să mă lingă. veaci.
Am aflat pre însuș acela pre carele de depar-
te îl vedeam,
Pre carele și Stefan l-au văzut, ceriurile deș- AL ACELUIAȘ
chizindu-se, Mulţemire cătră Dumnezeu, pen-
Și Pavel iarăș mai pre urmă văzindu-l, s’au tru facerile de bine ceale dela dânsul
orbit, făcute lui. Și cearere ca să se înveaţe
Tot ca niște foc întru adevăr în mijlocul ini- pentru ce aceia, carii s’au făcut desă-
mii meale.
Deci spăr<i>indu-mă de minune, și tare
vârșit întru fapta bună, să slobod ca
suspinând, să se ispitească de la draci. Și pentru
M’am spăimântat, tot slăbănogindu-mă, cei ce să leapădă de lume învăţătură
tot nedomirindu-mă. zisă dela Dumnezeu.
Și nesuferind Slava cea nesuferită, m’am în- Cuvântul 33.
tors,
Și în noaptea simţirilor celor de aicea am
Cunoști sărăciia mea, vezi sirimăníia,
Știi singurimea, privești slăbiciunea mea,
fugit,
Și neputinţa mea, Dumnezeul mieu carele
Și acoperindu-mă cu gândurile, m’am as-
m’ai zidit,
cuns întru aceastea,
Nu nu o cunoști, ci o privești, și pre toate
Ca întru un mormânt întrând, și în loc de
le cunoști.
piiatră,
Vezi inimă smerită, vezi-o zdrobită,
Pre trupul acesta preagreul deasupra puin-
Vezi-mă că la deznădăjduire mă apropiiu,
du-l, m’am acoperit,
Dumnezeul mieu,
Și m’am ascuns, cu părearea, de cel ce pre-
Și dă-mi dintru înălţime darul tău, dă-mi
tutindenea iaste de faţă,
Duhul tău cel Dumnezeesc.
De cel ce dedemult m’au înviiat pre mine,
Dă-mi pre Mângâitoriul, Mântuitoriule,
mortul și îngropatul.
trimite-l precum te-ai făgăduit,
Că îngrozindu-mă, și neputând să văd slava
Trimite-l și mie și acum, celui ce șez aștep-
lui,
tându-l,
Am voit să întru și să rămâiu în mormânt,
În foișor, Stăpâne, mai presus cu adevărat
Decât să fiu de tot ars, și numaidecât să pier,
De tot lucrul cel pământesc, afară de toată
Acolò cu adevărat șăzind, mi să cade mie să
lumea,
plâng neîncetat,
Și pre tine te caut, și pre Duhul tău îl aștept.
Și a mă tângui mi să cuvine mie, curvariu-
Deci să nu întârziezi, milostive, să nu mă
lui, căci pre cel dorit,
treci cu vederea, îndurate.
105
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Să nu uiţi pre cel ce te caută cu suflet însetat. Cum scârba întră înlăuntru? Cum pre mine
Nici să mă lipsești de viiaţa aceasta pre tot mă turbură?
mine, cel nevreadnic. Cum de dulceaţa ta mă lipseaște,
Nici să te îngreţoșezi de mine, Dumnezeule, Dumnezeul mieu?
și să mă <724>pără//sești. Și de bucuriia ta mă răzliţeaște necazul ce-
Pre măruntaele tale le puiu înainte, pre lor pământești?
mila ta o întinz,1 Pentru ce pre mine, cela ce atâta am greșit,
Și pre iubirea ta de oameni solitoare ţie o și am păcătuit,
aduc. Sau de ce, pre cela ce te-au întărâtat pre tine
Nu m’am ostenit, nu am lucrat lucrurile la multă vreame, Hristoase al mieu,
dreptăţii. Îl părăsești, bunule, și îl lași ca mai mult să
Niciodată n’am păzit măcar una din porun- mă <724v>scârbesc
cile tale, Decât mai nainte, când sufletul mieu era
Ci cu nestâmpărare toată viiaţa mea o am pătimaș?
chieltuit, Spune-mi, și învaţă-mă acum adâncul jude-
Însă tu nu m’ai trecut cu vedearea, ci cău- căţilor tale!
tându-mă, m’ai aflat. Spune-mi, și să nu te îngreţoșezi de mine,
Rătăcindu-mă, m’ai întors din calea rătăcirii, carele cu nevrednicie îţ grăesc,
Și pre preacuratele tale umere, cu lumina Cela ce dedemult împreună te-ai ospătat
darului tău suindu-mă, Hristoase, m’ai cu păcătoșii și cu curvele,
purtat, milostive, Și împreună ai cinat, Stăpâne, cu curvarii și
Și osteneală nu m’ai lăsat nicidecum să simţiu, cu vameșii!
Și odihnindu-mă ca într’o căruţă mie Cătră aceastea Stăpânul mi-au răspuns și
Cu ușurătate mi-ai2 dat să călătoresc căile mi-au zis:
ceale aspre, Eu din lume pre tine ca pre un prunc pur-
Până m’ai așăzat iarăș în staulul oilor tale. tându-te,
Până m’ai împreunat și m’ai rânduit cu ro- În braţele meale te purtam – cu adevărat
bii tăi. știi ceaia ce o zic;
Propoveduesc mila ta, laud milostivirea, Eu și te înfășam pre tine tot, cu toate mă-
Mulţemind mă minunez de bogăţiia bună- dulările,
tăţii tale. Și cu lapte te hrăniiam mai mult decât cu
Și după ce m’am chiemat înapoi de tine, mâncare și băutură.
precum s’au zis, Dumnezeul mieu, Că negrăite sânt ceale pentru mine, și cu
Și acum, de vreame că sânt, precum mi să totul netâlcuite.
pare, cu totul robit Și la pedagog (adecă povăţuitoriu de copii)
Și ţinut de dorirea ta, și legat cu dragostea ta, te-am dat – știi pre carele îl zic;
Mă uimesc, mă spăimântez, și a cunoaște Și ca unui prunc mic, ce creșteai în fiește-
nu pociŭ: care ceas,
Cum oare să atinge necaz de sufletul mieu Ţe-au slujit ţie bine, te-au crescut dupre
cel ticălos? vrednicie.
Holteiu acum te făcuseș, și deaciia și tânăr.
1 În manuscris: „întinzi.“ (n.ed.)
2 În manuscris: mÏå. (n.ed.)
106
C U V Â N T U L  

Și nu nu știi că însumi de-a pururea cu tine Că au doară neputinţă de suflet și acum ias-
eram, te întru tine?
Și împreună creșteam întru tine, și te aco- Au doară slabă iaste și acum mintea ta cătră
periiam pre tine, împrotiviri?
Până ce toate vârstele bine le-ai trecut. Știi și să fugi de dușmani, și iarăș și să-i bi-
Deci acum nu holteiu și tânăr, ci bărbat ruești pre dânșii.
mai ales cu adevărat Că și bătând războiu, mă ai pre mine ajută-
Făcându-te, și desăvârșit, cătră bătrâneaţe toriu și părtinitoriu,
acum povârnindu-te, Și fugind, acoperemânt întemeiat și tare
Cum voești ca un prunc acum în braţe să m’ai căștigat pre mine.
te porţi? Și ce din ceale de pre pământ te scârbeaște,
Cum ceri să te înfeși, și să te porţi iarăș? care dintru aceastea, spune-mi?
Și cum cu lapte ceri să te hrănești, și supt Aurul, sau argintul, sau pietri de ceale
pedagog scumpe?
Să fii tu – nu te rușinezi a zice aceastea, Și cine-i mai strălucit decât mine, sau cine-i
spune-mi? carele străluceaște mai mult?
Bărbat fiind tu, altora slujaște, și îi hrăneaște, Sau care piiatră iaste ca eu, cu totul nepre-
Și pre toate ceale cătră <725>crea/șterea lor ţuită?
găteaște-le și meșteșugeaște-le. Dar a ţarinilor lipsa, sau a grâului trebuinţa,
Stăi și pune-te împrotiva vrăjmașilor, și ră- Sau a vinului scădearea cu totul te turbură?
nindu-te, răneaște-i. Și care alt raiu iaste în ce fealiu sânt eu?
Știi pre carii dușmani îţ zic ţie, împrotiva Sau pământul celor de jos <725v>și curgătoa-
dracilor vei tăbărî, re, iaste ca pământul blânzilor?
Apucându-i și biruindu-i, bate-i fără de Și care pâine-i gata, sau care vin în lume,
cruţare, căzind, iarăș scoală-te. În ce fealiu iaste darul mieu, în ce fealiu
Cu săgeţile ceale slobozite și trimise, iarăș Duhul cel Dumnezeesc,
să nu-i cruţ<i> a-i săgeta În ce fealiu pâinea vieţii, pre carea eu o dau –
Pre cei ce săgetează,1 și asupra ta aceastea să Trupul și sângele mieu – celor ce cu curată
meșteșugesc, inimă
Ci când cu deznădăjduirea te rănesc pre Și cu credinţă neîndoită, cu frică și cu cu-
tine aceia, tremur
Cu nădeajdea carea dela tine să trimite ră- Mă mănâncă, și mă beau gânditoriu și sim-
nească-se. ţitoriu?
Și când cu urgiia pre tine te pumnesc, și Care desfătare, care bucurie, care Slavă,
când cu mâniia te brâncesc, spune-mi,
De blândeaţa ta pălmuiască-se feaţele lor, Iaste mai mare pre pământ, ca pre mine sin-
Și afară scoaţă-se, departe dela casa ta izgo- gur să mă vezi,
nească-se. Pre mine singur ca întru o gâcitură, și ca în-
Că au doară, precum am zis, prunc sau co- tru o oglindă să mă privești,
pil ești? Pre strălucirea singură a slavei meale să o vezi,
Și printr’însa să te înveţ’ aceastea, și mai
mult decât aceastea?
1 În manuscris: „săcetează.“ (n.ed.)
107
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Și cu deamăruntul, că eu-s Dumnezeul zi- Așijderea și pentru cei ce unele ca aceastea


ditoriul tuturor îndrăznesc împrotiva mea,
Să știi, și să înţelegi că s’au împăcat cu mine Cu lacrămi cerându-le întoarcerea lor.
Omul cel ce ședea în groapa cea prea de jos; Împreună și a binecuvânta pre cei ce te blas-
Și fără de mijlocire vorbeaște ca un priiaten tămă pre tine,
cătră priiatenul său, Și a lăuda pre cei ce, pentru pizma, de-a pu-
Pre rânduiala și starea năimitului, și frica rurea te ocărăsc,
robiei covârșindu-o, Și pre cei ce te supără, ca pre niște făcători
Fără de osteneală slujindu-mi mie, și cu de bine a-i avea.
dragoste poslușindu-mi, Iar pre cei ce nu să pleacă, nici te ascultă pre
Prin ascultarea poruncilor meale sineșin- tine,
du-să mie. Ca pre unii ce cu totul să leapădă de mine,
Nu zic ale celor ce pe plată îm slujesc mie, Stăpânul lor,
Nici iarăș ale celor ce ca niște robi să apro- Să te tânguești, și să plângi necurmat, pre
pie la mine, carii să nu încetezi sfătuindu-i.
Ci zic faptele priiatenilor, și ale cunoscuţi- Că cela ce vă priimeaște pre voi, pre mine
lor, și ale fiilor miei: am zis că mă priimeaște.
Care și sânt aceastea, scrie în scurt! Încă și cela ce vă ascultă pre voi, negreșit
A te socoti decât toţi cei din lume mai prost, pre mine mă ascultă.
Nu numai decât cei împreună-pustnici, și Iar cela ce nu cu cutremur cuvintele meale
decât oamenii mireani, și dojenirile
Ci și decât păgânii pre sineţ <726>cu adevă- Le priimeaște, și nu le împlineaște pre iale
rat mai rău. până la moarte,
A socoti cădeare din viiaţa cea vecinică Nu să va împărtăși de slava mea cea veacinică,
O mică călcare a unii porunci preamici. Nici să va rândui, nici să va așăza împreună
Pre pruncii cei mici ca pre niște bărbaţi de- cu mine, cel răstignit,
săvârșit Carele am ascultat și m’am supus Părintelui
Și a-i vedea, și a te închina lor ca unor prea- mieu până la moarte,
slăviţi. Nu să va așăza de-a dreapta, nici
<726v>
Și celor orbi, așijderea cinstea cea întocma împreună moștenitoriu
a le da, Cu cei ce s’au răstignit pre eiși nu să va face
Fiindcă de sus văz eu faptele tuturor oame- unul ca acesta.
nilor. Deci să nu încetezi sfătuindu-i. Deci să nu
Și pre aceastea pentru mine a le face, care și încetezi plângând.
iarăș scrie-le: Deci să nu încetezi cerând mântuirea lor,
A nu avea asupra cuiva nicidecum întru Că deaca te vor asculta, și deaca să vor în-
inima ta, toarce,
Până la o goală mișcare, sau până la un mic Îi vei avea pre dânșii ca pre niște fraţi, vei
prepus. dobândi mădulările tale,
A te ruga din suflet, cu dureare de inimă și Și-i vei aduce pre dânșii adevăraţi ascultători,
Din milostivire, pentru toţi cei ce-ţ greșesc Ca și eu să-i priimesc prin tine, și să-i pro-
ţie. slăvesc,

108
C U V Â N T U L  

Și Părintelui mieu împreună cu tine ca niș- Și ca cum o calcă, și printr’însa iase afară,
te daruri să-i aduc. Și defaimă și calcă legile meale, și sare pre-
Iar deaca nu să vor lepăda de voile sale, ste porunci,
Deaca nu vor defăima pre sufletele lor, pre- Și din Staulul poruncilor, și din gardul
cum am zis, acestora afară
Deaca nu să vor face morţi voilor sale, Făcându-să, deaca va mântui lumea, și pre
Și deaca întru voia ta nu vor trăi în viiaţă, cei din lume,
Și prin a ta, voia mea împlinindu-o și fă- Strein de mine, și de oile meale departe va fi.
cându-o, Și mai ales căci pre gardul staulului l-au
Tu nu-ţ vei piiarde plata ta, nu te vei lipsi stricat,
de aceasta, Și oilor meale eșire nu prin singură ușa au
Ci îndoită pentru cea proastă, eu pre aceas- făcut,
ta-ţ voiŭ da-o. Și intrarea cea nedreaptă au dat hiiarălor,
Că și neascultat fiind, nu te-ai depărtat de Unul ca acesta să va osândi cu negrăită
a grăi, osândă pentru toate oile,
Ci mai vârtos și te-au urât, ci mai vârtos și Și în doao să va tăia, și focului, și tartarului
s’au întors despre tine, să va da,
Și de urâciune vreadnic socotit ai fost de Și a viermilor celor neadormiţ mâncare va
dânșii, precum și pre mine m’au urât fi ticălosul.
Oarecând, și acum încă printr’însele,1 și Că aceasta au zis Tatăl prin Fiiul, și Duhul
prin ceale aseamenea acestora. Au grăit, carele iaste gura Stăpânului.
Prin niște lucruri ca aceastea voesc să-mi Îngerii auzind au binecuvântat și au zis:
slujască mie, Dreaptă iaste judecata ta, fără de prepus îi
Prin unele ca aceastea, și prin ceale aseame- hotărârea,
nea acestora sârguiaște-te Că cu neîmpătimire ai judecat o,
A bineplăcea mie, că de aceastea foarte mă Dumnezeule preamilostive.
veselesc. Că cum, cela ce pre a sa voe nu și-o au lăsat,
Să nu cinstești mai mult nelucrarea, nici să Și a celui ce poartă faţa ta, ca pre a ta, a Stă-
alegi mai mult nicidecum pânului,
Pentru folosul sufletului altceva din ceale Nu o va cinsti, și nu o va păzi fără de vătă-
din lume. mare,
Că ce să va folosi cela ce dobândeaște lumea, Precum însuţ tu ai păzit a Părintelui tău,
Sau cela ce pedepseaște pre cei ce sânt milostivnice,
într’însa, sau îi învaţă, Împreună moștenitoriu al tău și părtaș să va
<727>
Sau și cela ce mântuiaște pre toţi, deaca arăta?
și el nu să va mântui? Și mai ales, tocmeală făcând pentru aceasta,
Dar carele iaste, sau cum pre alţii mântuin- ca până la moarte
du-i, nu va mântui Să nu facă voia sa niciodată întru nimic,
Pre sufletul său, ticălosul, ci îl va piiarde? Nici să se lipească de sânge, nici pre trup
Cela ce dezleagă și strică porunca mea, a să-l protimisească,
Stăpânului tuturor, Care iaste rudenie, și legătură firească,

1 În manuscris: prin prin trõnsele. (n.ed.)


109
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

<727v>
Dragoste carea leagă pre cei de pre pă- Ci întru dânsa văzindu-te numai pre tine,
mânt cu acealea de care s’au lepădat, Stăpânul tuturor,
Și carea îi întoarce pre toţi pre dânșii înapoi. Și întru privirea cea cătră tine îndeletnicin-
Mucenicii au strigat: Dreaptă cu adevărat du-ș cugetele,
iaste judecata ta. Pănă la moarte să rabde întru singură dra-
Că precum cei ce la mărturisire s’au dat pre gostea ta,
sineș cu oserdie, Și nu i să cade nicidecum nici la cei ce să
Apoi venind rudeniile și muerile și copiii, abat să caute,
<728>
Aceastea cu plângere zicând: Nu miluești Nici la cei ce să leapădă de tine, și iarăș
pre fiii tăi? să întorc
Nu-ţ iaste milă, nemilostivule, de văduviia La borâtura cea dintâiu. La faptele ceale
fămeii tale? din nainte,
Și de sărăciia lor cu milostivire nu te îndu- La grijirile celor de pre pământ, și ale mue-
pleci, rii, și ale fiilor,
Nici perirea lor nu o gândești, și nu o mi- Nici cu pricinuire, ori în ce fealiu ar fi, în-
luești, tru acealea să se încurce,
Ce îi lași sirimani, streini, săraci, și pre mine Că nu încă mai stăpâneaște el preste sufle-
văduvă, tul său.
Pre fămeaia ta, și pre sineţi te protimisești Pentru aceaia mulţi, temniţile de tine deș-
să te mântuești numai? chizindu-li-se,
Și cum nu ca un ucigașiu mai vârtos te vei Și legăturile de pre trupul lor deodată căzind,
osândi, Nu voia nicidecum robii tăi afară să iasă,
Că ne-ai părăsit pre noi pre toţi întru pier- Nici să fugă, ci rămânea ca cum ar fi legaţi.
zare, Deci așa, Mântuitoriule, și cei ce sânt acum
Și cauţi numai pre sufletul tău să-l mântuești? în lume,
Nu-i datoriu nicidecum măcar la puţină Și de lume să leapădă, împreună și de toate
vreame să asculte glasul lor. rudeniile,
Nicidecum cătră bocetele lor să-ș pleace De iubiţi și de priiateni, și de toate lucrurile
auzul, ceale din lume,
Nici cu daruri din legături și din temniţă Și mai nainte de toate aceastea, de voile lor,
să fugă, Nicidecum nu mai au stăpânire preste sineș,
Sau prin lepădarea de tine, Hristoase, de Ci de și s’ar opri de igumeni și stareţi,
aceastea să se sloboază, Ei însă sânt datori tocmeala să o păzească
Ci ca cum acum ar fi murit, să îngăduiască ţie, Stăpânului.
în munci, Că nu au zis oamenilor, ci lui Dumnezeu să
Să rabde în temniţe, și în foame și în seate, o păzească
Neaducându-și aminte de lucrurile sale sau Ascultarea, și slujirea igumenilor, și tuturor
de bani. Fraţilor celor ce cu dânșii în mănăstire îm-
Nici afară de temniţă pre a sa minte preună să nevoesc și pustnicesc.
Nelăsindu-o, de ar fi cu putinţă, măcar la Deci în mănăstire ca într’un ostrov ce iaste
puţină vreame să iasă, în mijlocul mării

110
C U V Â N T U L   - 3 4

Datori sânt să lăcuiască. Și să socotească AL ACELUIAȘ


cum că s’au făcut
Ce iaste cea după chip, și cum dupre
Lor toată lumea cu totul neumblată,
Fiindcă mare prăpastie iaste întărită împre- cuviinţă să înţeleage că omul ias-
jurul te Icoană a lui Dumnezeu. Și cum
Toatei mănăstirii lor, cât nici cei din lume că cela ce pre dușmani ca pre niște
Să treacă cătră mănăstire, nici cei din ostrov făcători de bine îi iubeaște, următo-
Să treacă cătră cei din lume, și cu împătimi- riu iaste al lui Dumnezeu. Și al Du-
re să caute cătră cei de acolò,
hului Sfânt de aicea părtașiŭ făcân-
Nici în inimă, nici în minte pomenirea
acestora să se întoarcă, du-să, dupre punere, și dupre dar să
Ci precum morţii cătră cei morţi, <728v>așa face Dumnezeu, și de singur aceia
sânt datori să se afle, numai să cunoaște, carii de Sfân-
Fără de simţire cătră dânșii aflându-se cu tul Duh să lucrează.
simţirea, Cuvântul 34.
Și să se facă cu adevărat ca niște miei de voe
junghiiaţi. Slavă, laudă, cântare, har fie celui ce pre zi-
Cătră aceastea graiurile ceale prea Sfinte ale dire dintru nefiinţă
mucenicilor Întru fiinţă cu singur Cuvântul, <729>și cu
Care-s pline de dor și de dragostea cea cătră voia sa,
Stăpânul, Toată o au adus, Dumnezeului tuturor ce-
Auzind Heruvimii, l-au lăudat, și cu frică, lui întru Treimea
Slavă ţie, au zis, împărate, slavă ţie, preami- Ipostasurilor, și întru o fiinţă închinat!
lostive, Că un Dumnezeu iaste Sfânta Treime, fiin-
Carele ai arăta mucenici pre pământ fără de ţă mai presus de fiinţă,
tirani, Una în trei feaţe, și în trei Ipostasuri
Numai cu singură dorirea cea cătră tine, Nerăzliţite, și netăiate. O fire, o slavă,
mărturisindu-te în fieștecare ceas. O puteare iaste, și o voire așijderea.
Așa, au zis iarăș Tatăl prin Fiiul și Duhul: Aceasta singură iaste ziditoare a tuturor.
Răbdând ei, și murind voilor sale Aceasta din tină pre mine tot
În fieștecare ceas, aceștea și priiateni adevă- Formăluindu-mă, și suflet dându-mi, m’au
raţi, aceștea și împreună moștenitori, pus pre pământ,
Aceștea și Mucenici cu singură voirea sânt, Și mi-au dat să văd lumina, și să privesc în-
Fără de strujiri, fără de spânzurări, fără de tru lumina aceasta
grătaruri, și fără de căldări, Pre lumea această simţită – Soarele zic, și
Și fără de focul ce arde, și fără de sabiile cea- luna,
le ce tae. Stealele și Ceriul, pământul și marea, și toate
Cătră aceastea, toate împreună rânduialele Ceale ce să află în mijlocul acestora. Mi-au
ceale mai presus de lume dat și minte și cuvânt.
Au hălăluít: Dreaptă-i judecata ta, preami- Însă tu ia aminte la cuvânt. Deci dupre chi-
lostive, pul Cuvântului
Scrie-să, și pecetluiască-să acum, și în veaci. S’au dat noao cuvântul. Că cuvântători sân-
tem dela Cuvântul
111
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Cel fără de început și nezidit, cel neajuns, și Și precum iarăș mintea mea totdeauna naș-
Dumnezeul mieu. te cuvântul,
Cu adevărat dupre chipul lui Dumnezeu Și-l scoate, și-l trimite, și cunoscut îl face
iaste sufletul a tot omului, tuturor,
Icoană cuvântătoare a Cuvântului. Cum? Dar nu să răzliţeaște de aceasta, ci și naște
Spune-mi și învaţă-mă! cuvântul,
Auzi pre însuș Cuvântul. Dumnezeu Cu- Și înlăuntru pre dânsul îl ţine, așa înţăleage
vântul cel din Dumnezeu și pre Tatăl,
Și iaste împreună vecuitoriu cu Tatăl și cu Că au născut pre Cuvântul, că îl naște de-a
Duhul. pururea.
Deci așa și sufletul mieu dupre chipul aces- Dar nu să despărţeaște nicidecum de Fiiul
tuia iaste. Tatăl acestuia,
Că minte având, și cuvânt, le poartă pre Ci întru Fiiul să veade, și Fiiul întru acesta
aceastea dupre fiinţă. rămâne.
Netăiate, neamestecate, și deofiinţă așijderea. Pre acesta cu dinadinsul, cu adevărat Icoa-
Una-s ceale trei dupre unire, dar trei dupre nă, deși întunecată iaste,
despărţire, O au arătat Cuvântul. Pre carea niciodată
Totdeauna și să unesc, și sânt despărţite. nu vei vedea-o,
Pre una dintru aceastea deaca vei surpa, ne- Dar nici vei înţeleage-o, de nu mai nainte
greșit pre toate împreună le-ai surpat, te vei curăţi,
Că suflet fără de minte, fără <729v>de cuvân- De nu mai nainte vei spăla tina Icoanei tale,
tare, poate va fi al dobitoacelor. De nu, îngropată fiind în patimi, o vei scoate,
Iar fără de suflet nu iaste cu putinţă minte Și de nu o vei spăla desăvârșit, și de nu o vei
sau cuvânt să se ipostăsuiască. dezbrăca așijderea de dânsele,
Deci așa din Icoană înţeleage pre întâiul chip: Și de nu o vei albi ca zăpada. Dar și după ce
Fără de Duhul nu va fi Tatăl, nici Cuvântul pre toate aceastea le vei face,
acestuia. Și bine pre sineţi te vei curăţi, și Icoană în-
Însă Duh iaste Tatăl, și Fiiul acestuia iaste treagă și desăvârșit te vei face,
Duh, Pre întâiul chip nu-l vei vedea, nici îl vei
Deși cu trupul s’au îmbrăcat, și Dumnezeu înţeleage,
<730>
iaste Duhul iarăș. Deaca nu să va descoperi ţie prin Du-
Că unul sânt dupre fire, și dupre fiinţă, câ- hul Sfânt,
teștrei, Că Duhul toate te învaţă, fiindcă întru Lu-
Precum mintea, sufletul și cuvântul. Ci Ta- mină negrăită străluceaște.
tăl adecă pre Cuvântul Gânditoriu pre toate ceale gândite ţie ţi le
L-au născut negrăit, precum mintea din va arăta,
Sufletul mieu, Cât poţi și să vezi, cât iaste cu putinţă omului,
Iar mai vârtos în sufletul mieu, așa din Ta- Dupre măsura curăţirii tale ceii sufletești,
tăl Duhul. Și precum lui Dumnezeu te vei asemăna,
Iar mai vârtos întru Tatăl și rămâne, și iase prin urmare cu dinadinsită a lucrărilor
negrăit, A întregii-înţelepciuni, și a bărbăţiei, încă
și a iubirii de oameni,

112
C U V Â N T U L  4

Și prin răbdarea ispitelor, și prin dragostea Necunoscută iubitorilor de slavă. Necu-


cea cătră dușmani. noscută mândrilor.
Că aceasta iaste iubire de oameni, ca vrăj- Necunoscută cu adevărat mânioșilor. Ne-
mașilor să le faci bine, cunoscută și pomenitorilor de rău.
Și să-i iubești pre dânșii ca pre niște pri- Necunoscută iubitorilor de trup, necunos-
iateni, ca pre niște făcători de bine. cută iubitorilor de argint.
Și să te rogi pentru toţi cei ce te supără pre Necunoscută și celor pizmătareţi. Necu-
tine. noscută tuturor ocărâtorilor.
Și întocma cătră toţi, și cei buni, și cei răi, Necunoscută făţarnicilor, necunoscută și
să aibi celor lacomi cu pântecele.
Dragoste în inimă așăzată, și pentru toţi Necunoscută celor mâncători pre ascuns, și
să-ţ pui beţivilor și curvarilor.
Sufletul tău în fieștecarea zi, pentru mântu- Necunoscută grăitorilor de deșărtăciuni.
irea lor zic, Necunoscută grăitorilor de cuvinte urâte,
Și pentru ca pre vreunul să-l mântuești, sau Necunoscută trândavilor, necunoscută și
și pre toţi, de ar fi cu putinţă. lenevoșilor,
Aceastea următoriu al Stăpânului te vor lu- Necunoscută și celor ce nu să grijesc de po-
cra pre tine, fiiule, căinţă în fieștecare ceas și zi.
Și Icoană adevărată a Ziditoriului te vor Necunoscută celor ce nu plâng necurmat
arăta pre tine, totdeauna,
Și următoriu întru toate al Dumnezeeștii Necunoscută celor nesupuși, necunoscută
săvârșiri. celor împrotivă-grăitori.
Și atuncea Ziditoriul – ia aminte la ceaia ce Necunoscută celor ce nu cer cu fierbinţeala
voiŭ să o grăesc – inimii,
Pre Dumnezeescul Duh îl va trimite, adecă Și cu sârguinţă fierbinte să ia pre Dumne-
pre cel din Dumnezeu, îţ zic ţie, zeiescul Duh.
Și te va însufla, și va lăcui, și dupre fiinţă în- Necunoscută celor ce nu cred că să dă și acum
tru tine să va sălășlui, Celor ce doresc și caută să ia pre Dumneze-
Și te va lumina, și te va străluci, și te va lă- iescul Duh.
muri tot, Că necredinţa opreaște și goneaște pre
Și pre cel stricăcios îl va face nestricăcios, și Dumnezeiescul Duh.
va lămuri iarăș Că necrezind cineva, nu ceare, și necerând,
Casa cea învechită. Iar casă a sufletului tău nici ia,
îţ zic. Și neluând, mort iaste. Și pentru cel mort,
<730v>
Și cu acesta te vei face nestricăcios și cu cine nu va plânge?
trupul tot cu totul, Că i să pare că iaste viu, mort fiind, și cei
Și Dumnezeu pre tine dupre dar, aseame- morţi <731>niciodată
nea cu întâiul chip te va lucra. Nicidecum nu pot nici să vază, nici să plân-
O, minune! O, taină tuturor gă. Ci cei vii,
Celor pătimași necunoscută! Necunoscută Pre aceștea văzindu-i, plâng. Că minune
celor iubitori de dezmirdări. văd streină,
Pre cei vii omorâţi fiind, încă și umblând;

113
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

<731v>
Pre cei orbi, și li să pare că văd, carii încă și Cu Duhul Sfânt. Dumnezeesc iaste ca-
surzi sânt cu adevărat, rele i-au născut, fiindcă Dumnezeu iaste
Și socotesc că aud bine, că viiază, și văd, cu adevărat.
Și aud ca niște dobitoace, și ca niște neînţe- Și unii ca aceștea carii s’au născut dela
legători înţeleg, Dumnezeu, Dumnezei sânt dupre dar,
Întru simţire cu nesimţire, întru viiaţă Și fii ai celui preaînalt toţi, dupre cum zice
omorâtă. Dumnezeiasca gură.
Că să poate a trăi nefiind viu cineva, să poa- Ai auzit cuvintele lui Dumnezeu? Ai auzit
te nevăzind să vază, cum de ceialalţi
Și auzind să nu auză. Cum, spune-mi? Voiŭ Pre cei credincioși îi despărţeaște? Ce fea-
zice degrab. liu de semn și de cunoaștere
Câţi trăesc dupre trup, câţi caută ceale de Au dat robilor săi, ca să nu să rătăcească cu
aicea, cuvintele
Și numai cu singure urechile ceale trupești Dáscalilor celor streini? Din pământu-i,
ascultă Dumnezeeștile cuvinte, zice, cel dintâiu,
Aceștea dupre Duh toţi-s surzi, orbi și morţi. Că pământesc s’au zidit, iar omul cel al doilea,
Că nici dela Dumnezeu s’au născut nicide- Stăpânul tuturor, din Ceriuri s’au pogorât.
cum, ca să și viiaze, Cel dintâiu, moarte tuturor oamenilor au
Dar nici pre Duhul l-au luat, nici cu ochii pricinuit
au căutat, Și stricăciune, prin călcarea de poruncă. Iar
Nici au văzut lumina cea Dumnezeiască. Și cel al doilea lumii
acest lucru nefăcându-să, Au dăruit, încă și acum tuturor credincio-
Au rămas cu totul surzi. Și unii ca aceștea, șilor dăruiaște,
spune-mi, Lumină, viiaţă și nestricăciune. Auzit-ai
Cum Creștini să vor chiema? Auzi pre ceale ce-ţ zice
Dumnezeescul Pavel, Tăinuitoriul celor Cerești? Auzit-ai pre
Carele aceastea ţie cu înţelepciune ţi le ara- Hristos grăind
tă, iar mai vârtos pre Hristos, cel ce grăiia Printr’însul, și pre oameni învăţind în ce
printr’însul. fealiu-s
Omul cel dintâi din pământ, pământesc Cei ce au crezut lui și credinţa din lucruri
s’au zidit cu adevărat. O arată? Deci să nu te îndoești deaciia,
Iar al doilea, din Ceriuri s’au pogorât. Deaca Creștin ești, în ce fealiu iaste Hristos,
Ia aminte la ceale ce să zic. Ceresc, unul ca acesta și el datoriu iaste să fie.
Deci în ce fealiu iaste cel dintâiu Iar nefiind într’acest fealiu, cum Creștin să
Pământesc, așa și toţi cei ce dintru acesta să va chiema?
nasc. Că, deaca în ce fealiu iaste Stăpânul cel Ceresc,
Și în ce fealiu iaste Hristos, cerescul Stăpân, Zice că sânt unii ca aceștea, și cei ce au cre-
Cerești-s și toţi cei ce întru dânsul au crezut zut lui,
Și carii de sus s’au născut, și s’au botezat Negreșit că Cerești – apoi câţ cugetă ceale
așijderea, lumești,
Câţi dupre trup trăesc, nu sânt dela cel ce
de sus

114
C U V Â N T U L  4

S’au pogorât, Cuvântul lui Dumnezeu: ci Și pre carii i-ar apuca înlăuntrul său, de adoao
negreșit din omul cel de ţărână, oară îi zideaște pre aceștea cu totul,
Carele din pământ s’au zidit. Așa cugetă, Îi întinereaște pre aceștea, și-i înnoiaște cu
așa ţine, preaslăvire.
Așa creade și caută, ca să te <732>faci și tu Cum, și în care chip, nu să împărtășaște ni-
unul ca acesta, cidecum
Adecă Ceresc, precum au zis acela ce au ve- El din întinăciunea acelora, precum nici fo-
nit din Ceriu, cul nu să împărtășaște
Și viiaţă lumii au dat, acesta iaste și pâinea De negreaţa fierului, ci îi dă cu împărtășire
Carea de acolò să pogoară. Pre carea cei ce aceluia
<732v>
o mănâncă, nicidecum Toate ceale ce-s întru dânsul. Așa și
Moarte niciodată nu vor vedea. Că Cerești Dumnezeescul Duh
fiind Nestricăcios fiind, dăruiaște nestricăciune,
De-a pururea vor fi cu adevărat de strică- și nemuritoriu fiind,
ciune dezbrăcaţi. Îi dă nemurire. Și Lumină neapusă fiind,
Și pre moarte lepădându-o, și întru nestri- Lumină săvârșaște pre toţi întru carii să va
căciune îmbrăcându-se, sălășlui.
Și de viiaţă lipiţi, că nemuritori și nestrică- Și viiaţă fiind, tuturor lor viiaţă le dă,
cioși Că cela ce iaste cu Hristos și de o fire, și de
Să fac, și pentru aceasta Cerești să numesc. o fiinţă așijderea,
Că cine din veac s’au făcut unul ca acesta? Și de o slavă și împreună unit cu dânsul fiind,
Din fiii lui Adam zic ţie, mai nainte de a să Cu însuș Hristos asămănaţĭ cu totul îi lu-
pogorî din Ceriu crează.
Stăpânul tuturor celor cerești, și al celor pă- Că nu zavistuiaște Stăpânul, întocma cu si-
mântești? neș să se arate
Acesta au luat trupul nostru și ne-au dat noao Muritorii, dupre Dumnezeescul dar, nici
Pre Duhul cel Dumnezeesc, precum de dezvredniceaște să se facă
multe ori am zis, și acesta pre toate Robii asemenea lui, ci să veseleaște și să bu-
Ca un Dumnezeu ni le dă noao. Care toate? cură
Care de multe ori am zis voaoă, ci și acum Văzindu-ne pre noi, din oameni, unii ca
le voiŭ povesti. aceștea făcându-ne
Să face ca o colimvíthră Dumnezeiască și Dupre dar, precum e acela dupre fire, și pre-
preastrălucită cum iaste el cu fiinţa.
Carea cu adevărat coprinde pre aceia pre Că făcătoriu de bine fiind, voiaște și noi
carii i-ar afla vreadnici unii ca aceștea
În lăuntru. Și cum să-ţ spuiŭ? Cum îţ voiu Să fim, în ce fealiu și acela. Că deaca nu
tâlcui pre aceastea iarăș, vom fi într’acest fealiu,
Care să fac dupre vrednicie? Dă-mi cuvânt, Apoi aseamenea întru adevăr, cum vom fi
cela ce suflet cu acela
Mi-ai dăruit, Dumnezeul mieu, Dumnezeu Uniţi precum au zis? Și cum întru dânsul
fiind Dumnezeescul Duh, vom petreace?

115
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Nefiind unii ca aceștea? Și cum el întru noi Măcar de și am păcătuit ca un om, mai pre-
va rămânea, sus de tot omul, precum știi.
Neasemănaţi fiind cu acesta? Deci aceasta Dar tu, cu a ta milostivire, Dumnezeul mieu,
arătat știindu-o, M’ai miluit pre mine, săracul și siriman în
Sârguiţi-vă să luaţi pre Duhul, cel din lume,
Dumnezeu, și Dumnezeesc, Și ai făcut, Stăpâne, aceaia ce singur tu o
Ca să vă faceţi unii ca aceștea, în ce fealiu au cunoști.
arătat cuvântul, De tată, și de fraţi, și rudenii, și de priiateni,
Cerești și Dumnezeești, în ce fealiu au zis De pământul nașterii, din casa cea Născă-
Stăpânul, toare a mea,
Ca și ai Împărăţiei ceii Cerești să vă faceţi Ca dintr’un Eghípet1 întunecat, ca din niș-
Moștenitori în veaci. Iar deaca unii ca aceș- te funduri ale iadului,
tea nu veţi fi, Că așa mi-ai dat mie, prostului robului tău,
Sau nu vă veţi face aicea Cerești, precum Pentru aceia să gândesc, și să zic întru pri-
am zis, ceapere,
Cum în Ceriuri cu adevărat socotiţi că veţi Depărtându-mă, milostive și priimindu-mă,
lăcui <733>împreună cu acesta? Și cu mâna ta cea înfricoșată ţiindu-mă m’ai
Și cum și întru Împărăţie, împreună cu cei adus,
Cerești, La acela care bine ai voit să fie Părintele mieu,
Că veţi întra, și cum că veţi împărăţi, și îm- Și la picioarele și în braţele lui m’ai aruncat.
preună veţ fi cu Împăratul Și acela m’au dus Tatălui tău, Hristoase al
Tuturor, și Stăpânul? Deci alergaţi cu sir- mieu,
<733v>
guinţă toţi, Și ţie prin Duhul. O, Treime,
Ca să ne învrednicim înlăuntru Împărăţiei Dumnezeul mieu,
Ceriurilor Carele plângeam ca curvariul și cădeam la
Să ne facem și să întrăm, și cu Hristos îm- tine, Cuvinte,
preună să împărăţim, Precum însuţ știi, că tu m’ai învăţat,
Stăpânul tuturor. Căruia și să cuvine toată Și tu ai priimit să mă chiemi pre mine fiiu
Slava, al tău.
Împreună cu Tatăl, și cu Duhul, în veacii O, gură nevreadnică, și buze întinate!
veacilor, amin. O, cuvânt de limbă săracă, și carea nu ajun-
ge să te laude pre tine!
Și să-ţ mulţemească, și să grăiască facerile
AL ACELUIAȘ tale de bine,
Rugăciune cătră Dumnezeu pentru Pre care cu mine, sirimanul și streinul, le-ai
ceale ce s’au făcut lui, și rugătoriu făcut,
împreună și mulţemitoriu. Carele sânt strein pre pământ. Că cei ce-s ai
Cuvântul 35. tăi, streini [sânt] de lume,
Și ceale ale tale, și pre ceale alor tăi ochi tru-
Doamne, dă-mi priceapere, Doamne dă- pești nu le văd.
mi cunoștinţă.
Doamne învaţă-mă și pre mine să fac po-
runcile tale, 1 În manuscris: egÏpepet (n.ed.)
116
C U V Â N T U L  5 - 3 6

Limbă nu poate să le grăiască, nici lumea Patimi de mânie, și de iuţime, din care să
să le încapă. fac întru mine
Deci pentru aceasta, Stăpâne, ne uraște pre Aburi, negură înlăuntru în capul mieu,
noi lumea, Și orbire ochilor minţii meale îmi fac,
Ne goneaște, ne ocăraște, ne pizmuiaște, să Că mă silesc ca să mă acopere, și să mă po-
îndrăceaște, ne ucide, nevoșáscă
Și pre toate le lucrează asupra noastră, celor Cu negura – vai mie! – și mă lipsesc
ce cădem întru aceastea. De lumina ta, pre carea cu toţi o poftesc, ci
Iar noi, precum tu bine ai voit, smeriţii ro- puţini o caută.
bii tăi, Dar și cei ce s’au învrednicit a să împărtăși
Întru neputinţă sântem tari, întru sărăcie de ceale negrăite,
sântem bogaţi, Și materiialnic să guste cu negrăită1 simţire
În tot necazul ne bucurăm, fiindcă sântem Din tainele ceale înfricoșate, și de toţi ne-
afară de lume. grăite,
Noi, o, Stăpâne, sântem cu tine, iar pre trup Și să cunoască pre slava cea întru ceale vă-
îl are lumea. zute nevăzută,
Deci să amăgeaște oarba de ea, pre tină nu- Și taina cea streină carea în lume s’au lucrat,
mai ţiindu-o, Foarte prea puţini sânt – bine știu cu ade-
Carea nici pre dânsa nu o va dobândi, că o vărat –
va da, precum ai făgăduit, Carii au venit întru luminată vedearea aces-
În vreamea trâmbiţii ceii mai de pre urmă, tora,
Duhovnicească, și pre aceasta, Dela cela ce iaste întru început mai nainte
Și atuncea singură pre realele sale le va de toţi veacii
căștiga, Din Tatăl împreună cu Duhul, Fiiul lui
Împreună cu cei de un cuget cu dânsa, și cu Dumnezeu și Cuvântul,
cei orbi iubitori de lume. Lumina cea întreită întru unul, și una întru
ceale trei;
Că câte treale o lumină-s, Tatăl, Fiiul și Du-
AL ACELUIAȘ hul,
Cuvântare de Dumnezeu pentru Netăiată fiind întru ceale trei feaţe fără de
unimea cea întru toate a Dumne- amestecare,
zeirii ceii în trei <734>Ipostat/nice. Și Însă unite și iale dupre firea cea Dumneze-
pentru acealea prin care smerindu- iască,
Început, slavă, puteare, [și] o voe așijderea.
să zice pentru sineș Sfântul, și în- Că ceale trei ca într’o faţă să văd de mine,
fruntează trufiia celor ce li să pare Frumoși doi ochi, carii de Lumină-s plini;
că sânt ceva. Fără de faţă ochii cum vor vedea, spune-mi?
Cuvântul 36. Și faţă fără de ochi, negreșit <734v>nu să cuvi-
Cum acealea pre care oarecând le-ai pier- ne a să numi,
dut, întru mine iarăș viiază? Că să lipseaște de cea mai multă parte, sau
Și de întunearec, și de necaz mă umplu, mai bine să zic, de totul.
Dumnezeul mieu? 1 În manuscris: „negrăite.“ (n.ed.)
117
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Că Soarele, de se va lipsi de buna-cuviinţă Și de lumina ceaia ce m’au făcut pre mine


a luminii, mă lipsesc.
Piiare întâiu el, apoi și toată zidirea Deci cine pre mine nu mă va plânge? Și
Carea cu soartă au luat dela dânsul să se cine nu mă va jăli?
strălucească și să se vază. Și cine nu va suspina pentru mine și nu va
Așa iaste Dumnezeu celor gândite, de unul lăcrăma?
deaca să va lipsi, Că Dumnezeu întru toate și pretutindenea
Ori de Fiiul, ori de Duhul, Tată nu va mai fi, iaste,
Dar nici viu va mai fi, deaca va lepăda pre Și el tot iaste Lumină, întru carele nu iaste
Duhul nicidecum
<735>
Dela carele tuturor să dă și viiaţa, și fiinţa. Nici umbrire de schimbare, nici venire
Deci cinstească toată firea cea cu adevărat de faţă a nopţii,
cuvântătoare, Nici împiedecare de întunearec cu totul nu
Câtă-i supt Soare, și câtă-i mai presus de să face,
acesta, Ci să tinde preste totul acesta, și cu neapro-
Pre firea ceaia ce în trei Ipostasuri cu totul piiare străluceaște,
e netâlcuită. Și celor vreadnici apropiiat și prins să veade,
Că al lui Dumnezeu nici numele, nici firea, Puţină adecă, precum am zis, pre lângă toa-
nici chipul, tă raza,
Nici forma, nici ipostasul cineva din oa- Dar multă cu adevărat cătră aceia carii șă-
meni nu l-au cunoscut, dea întru întunearec,
Ca să-l spue, și să-l scrie, și pre alţii să-i îm- Că s’au învrednicit o mică strălucire să vază.
părtășască, Iar eu, ticălosul, cinstesc mai mult întunea-
Ci precum când Soarele străluceaște și în recul,
nori să apune, Și mă grijesc de ceale dintru dânsul, și mă
Și el adecă nu să veade, nicidecum cu lumi- lipesc de negură,
nă să arată, Și să face mai groasă smeritului mieu suflet,
Ci întunecată celor de pre pământ îș arată Dintru carea să hrănesc patimile, și întru
lumina sa, mine să înviiază,
Așa înţeleage-mi mie pre Dumnezeu, că Și bălauri să fac mie, și târâtoare, și șerpi,
dela noi iaste ascuns, Carii turbură de-a pururea mădulările su-
Și cum că întunearec mare și adânc pre noi fletului mieu.
pre toţi ne ţine. Că slava cea deșartă și neadevărată mă muș-
Însă lucrul cel mai minunat înţeleage-mi că pre mine,
mie negreșit aicea, Și dinţii ș’au înfipt în inima mea,
Că lumina lui Dumnezeu nu să strânge, ca Dintru care, după ce m’am neputinţat și
a soarelui, m’am vărsat cu totul,
Ci și străluceaște pretutindenea, și lumi- Au venit câinii cei sălbateci, au venit mul-
nează pre toate. ţime de hiiară,
Și eu în mijlocul totului sânt coprins de în- Și aflându-mă zăcând, de tot m’au mistuit;
tunearec, Că desfătarea și lauda, măduha și nevrile

118
C U V Â N T U L  6

Sufletului mieu le-au tras și le-au zmult, și Ca auzind și el, și nesuferind prihănirile
pre tărie și pre sârguinţă meale,
Le-au jefuit dela mine. Vaiŭ mie, cum pre Să vie să mă heretisească, să se arate priiaten
toate le voiŭ scrie? al mieu,
Și pre trufie, și pre lenevire asupra mea ca Și ca cum și acela are trebuinţă de rugăciu-
pre niște tălhari le-au pus, nea mea și de dragoste,
Și pre dezmirdare, și pre grijă cum să plac Și zic tuturor celoralalţi: Vine și cutarele
oamenilor, Și rugăciunile priimeaște, și cuvintele le aude,
Întru ceale împrotivnice trăgându-mă, Și învăţătura mea, vaiŭ mie, de tâmpire și
m’au împărţit: grosime.
Aceaia adecă pre întreaga-înţelepciune și Deci cum nu văz goliciunea ticăloșiei meale?
pre trezvirea mea, Și cum nu simţiŭ ranele, și nu mă scârbesc,
<735v>
Iar aceaia pre lucrurile ceale bune și și nu plâng,
faptele ceale Dumnezeești, Și vindecare nu caut, chiemat fiind la bol-
Despre dânsele arătându-le, mort m’au ară- niţă?
tat, Și cum pre doftori nu-i rog, arătându-le bu-
Trufie lucrul cel preaslăvit și minunat și mare bele meale,
Lăsind întru mine, întinatul și de tot mân- Și dezgolindu-le lor și patimile meale ceale
jitul. ascunse,
<736>
Că cum, spune-mi, nu-i lucru minunat, Ca brice, și plasturi, și fiiară arzătoare
cum nu plin de jale? să pue,
Că atâtea patimi căzind preste mine de nă- Și să sufer cu răbdare pentru vindecarea
prasnă, mea,
Și de toată fapta bună gol, și mort arătân- Ci încă mai vârtos adaog rane în fieștecarea
du-mă, zi?
M’am amăgit iarăș pre sinem, nimic din Ci, o, Dumnezeul mieu, miluiaște-mă pre
ceale făcute mine, rătăcitul,
Necunoscând, și mă socotesc că-s mai mare Și frica ta răsădeaște-o întru inima mea,
decât toţi, Ca să fug de lume dupre poruncile1 tale,
Și nepătimașĭ, și Sfânt, și înţelept de Și să am urâciune cătră dânsa, și să mă
Dumnezeu cuvântătoriu, strâng cu înţelepciune.
Drept și cinstit dela toţi oamenii; Și să nu mă lași, Hristoase, să mă rătăcesc în
Încă și lăudat ca un vreadnic de laude, mijlocul aceștiia,
Chiemând pre toţi, mi să pare că cinste adun. Că pre tine numai te iubesc, deși încă nu
Că adunându-să ei, eu mai mult mă umflu, te-am iubit,
Și adeaseori caut împrejur, nu cumva au ră- Și poruncile tale singur nădăjduesc să le pă-
mas cineva zesc,
Carele nu au venit, și nu m’au văzut pre mine, Deși tot sânt întru patimi, și încă nu te-am
Și deaca undeva s’ar afla cineva că m’au tre- cunoscut pre tine.
cut cu vedearea, Ci cine din cei ce te-au cunoscut pre tine
Îi ţiu minte răul, și-l ocărăsc, și-l batjoco- are trebuinţă de slava lumii?
resc pre el,
1 În manuscris: „puruncile.“ (n.ed.)
119
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Sau cine din cei ce te iubesc pre tine va cău- AL ACELUIAȘ


ta ceva mai mult decât aceasta?
Învăţătură cu cuvântare de
Sau pre toţi să-i chiiame, sau pre oarecarii
să-i lingușască? Dumnezeu, pentru lucrurile Sfin-
Sau priiaten al tuturor oamenilor să va sâr- tei dragosti, adecă ale însăș Luminii
gui să fie? Sfântului Duh.
Pre aceastea nimenea din robii cei adevăraţi Cuvântul 37.
ai tăi nu le-au făcut,
Și pentru aceasta mă necăjesc și mă scâr-
Cine va putea, Stăpâne, pentru tine să po-
besc, Dumnezeul mieu, vestească?
Căci de aceastea mă văz pre sinemi robit, Cei ce nu te cunosc greșesc, nimic nicide-
Și nu pociŭ să mă plec nici să mă smeresc, cum știind,
Nici voesc să caut pre singură slava ta, Iar cei ce au cunoscut Dumnezeirea ta, cu
Prin carea să arată că sânt eu credincios, și credinţă
robul tău, Și cu frică multă sânt ţinuţi, și să spăimân-
Și prin carea pociŭ decât toate mai înalt să fiu. tează cu cutremur,
Mai ales întru prostime aflându-mă, și sără- Și nu au ce să zică, că mai presus de minte
cie, și osteneli, ești.
Nu numai decât bărbaţii cei putearnici, ci Toate-s neînţelease, toate-s neajunse,
și decât împăraţii. Lucrurile, și slava ta, și cunoștinţa ta.
Deci pleacă-te cătră mila smeritului mieu Că cum că ești Dumnezeu cunoaștem, și
suflet, lumina ta o vedem,
Dumnezeule, făcătoriul tuturor, cela ce mi- Dar în ce fealiu și în ce chip iaste, noi toţi
ai dat pre bine a fi, nu știm.
Dă-mi mie și cunoștinţă adevărată, ca de Însă nădeajdea o avem, și Credinţa o ţinem,
singure <736v>bunătă/ţile tale Și dragostea o am văzut, pre carea o ai dă-
Ceale vecinice cu priceapere să mă ţiu tot- ruit noaoă,
deauna, Cea nemărginită, cea negrăită, cea nicăiri
Și pre slava ta din suflet să o iubesc și să o neîncăpută,
caut, Carea iaste lumină, lumină neapropiiată,
De ceale omenești și pământești nicidecum lumină carea lucrează pre toate.
grijindu-mă, Aceasta și mână a ta să zice, și ochiŭ să chi-
Ca cu tine să mă unesc și acum și după iamă,
moarte, Și gură preasfântă, și puteare, și slavă,
Și să mă învrednicesc, Hristoase, împreună Și faţă să cunoaște frumoasă <737>mai presus
cu tine a împărăţi, de toate,
Cela ce pentru mine ai răbdat moartea Aceasta-i Soare neapus celor înalţ întru
Cea necinstită, și ai împlinit toată Iconomiia, ceale Dumnezeești.
Și atuncea decât toţi oamenii voiu fi mai Aceasta-i Stea de-a pururea strălucitoare
slăvit. celor ce nu prea o încap,
Facă-se, Doamne, acum, și în veaci, amin. Aceasta scârbei să împrotiveaște, aceasta
pre zavistie o goneaște,

120
C U V Â N T U L  7

Și pre răvna cea satanicească cu totul o pi- Degrab mă pornesc să o prinz, și toată zboară.
iarde. Mă nedomiresc, și mă arz, și mă <737v>învăţ
Aceasta topeaște întru început, și supţiiază, să cer,
și curăţeaște, Și să caut cu plângeri întru multă smerenie,
Goneaște gândurile și pornirile le domole- Și să nu socotesc că-s cu putinţă ceale mai
aște. presus de fire,
Aceasta ascunzindu-să pedepseaște a să smeri, Și al tăriei meale, și al sârguinţei omenești,
Și nu lasă a să răvărsa, nici a să răspândi ni- Ci al milostivirii lui Dumnezeu și al milii
cidecum. ceii nemărginite.
Aceasta iarăș arătându-să, depărtează de Aceasta în puţină vreame să arată și să
lume, strânge,
Și uitare de toate ceale scârbicioase ale vie- Și câte una câte una din patimile inimii
ţii pricinuiaște. scoate.
Aceasta și hrăneaște de multe ori și seatea Că nu poate omul să biruiască patimile,
o vindecă, Deaca nu va veni împreună întru ajutoriu
Și puteare dăruiaște celor ce bine să ostenesc. aceasta, nici iarăș deodată pre toate le
Aceasta stinge mâniia și întristarea inimii, goneaște.
Și nu o lasă să se iuţească sau să se turbure Că nu încape să priimească îndată pre Du-
nicidecum. hul tot
Aceasta fugind să goneaște de cei ce s’au ră- Omul cel sufletesc, și nepătimaș să se facă,
nit de ea, Ci când pre toate ceale dupre puteare va
Și cu dragoste multă din inimă să caută, lucra -
Iar întorcându-să și arătându-să și strălu- Goliciune, neîmpătimire, depărtare de ai săi,
cind cu iubire de oameni Tăiare a voii și lepădare de lume,
Celor ce o gonesc, face a să abate și a să Răbdare a ispitelor, și rugăciune, și plâns,
strânge, Prostime, smerenie, cu câtă tărie are –
Și cea mult căutată pentru frică a să depărta, Atuncea puţină ca o supţire strălucire și
Ca de unii ce nu-s vreadnici de binele cel preamică,
mai presus de toată zidirea. De năprasnă pre minte încungiurându-o,
O, dar netâlcuit și neînţeles! întru uimire o răpeaște,
Că ce și nu lucrează? Și ce și nu iaste? Părăsindu-l degrab ca să nu moară;
Acesta-i veselie și bucurie, blândeaţe și pace, Ca cu grăbniciia cea multă nici să înţeleagă,
Milă nemăsurată, adânc de milostivire, Nici pre frumseaţe să o pomenească să nu
*Nevăzută, neprivită,1 încăpută cu neîncă- lase pre cela ce o au văzut,
peare, Ca să nu mănânce sugătoriul hrana bărba-
Neatinsă, nepipăită, ţinută în mintea mea. ţilor celor desăvârșiţi,
Pre aceasta avându-o nu o văz, și văzindu-o Și îndată să se rumpă, sau să se vatăme, sau
*nu să duce,2 să borască.
Deci de atuncea îl povăţuiaște, îl întăreaște,
1 În textul originar: ἀόρατον βλεπόμενον, „nevă- îl învaţă,
zut privită.“ (n.ed.) Arătându-să raza, și fugând, când trebuinţă
2 Probabil greșală de copiere. În textul grecesc: de aceasta avem.
ἀϕιὲν, „că se duce.“ (n.ed.)
121
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Nu când noi voim, că acest lucru al celor Și mă învaţă smereniia carea pre toate le
desăvârșit e, poate.
Ci când vom cădea întru nedomirire, și cu Deci când pre aceasta o voiŭ căștiga, și sme-
totul vom slăbi, rit mă voiŭ face,
Vine spre ajutoriu, răsare de departe, Atuncea aceaia iaste cu mine nedespărţită.
Și mă face să o simţ pre aceasta întru inima Vorbeaște cu mine, mă luminează, mă vea-
mea, de, pre carea și eu o văz.
Mă spariu, mă strâng împrejur, <738>pre Întru inima mea să află, și în Ceriu iaste,
aceasta vrând să o ţiu, Îmi tâlcuiaște mie Scripturile, și-m adaogă
Și toate-s noapte, și deșarte-s ticăloasele cunoștinţă,
meale mâini, Taini mă învaţă, care nu pociŭ să le grăesc,
Pre toate le uit, șez și plâng, Îmi arată mie cum aceasta din lume m’au
Nenădăjduind altădată pre aceasta așa să o răpit,
mai văz. Și-m porunceaște pre toţi să-i miluesc, cei
Iar după ce voiŭ plânge mult, și voiŭ vrea din lume.
să încetez, Deci păreţii mă coprind, și cu trupul ţinut
Atuncea, viind pe taină, mă apucă de creaș- sânt,
tetul mieu, Și afară de aceastea cu adevărat <738v>sânt –
Și mă vărs cu lacrămile, neștiind cine iaste, să nu nu crezi!
Și-m străluceaște mintea mea cu lumină Ciocănituri nu simţ, și glasuri nu auz,1
dulce foarte. Nici mă tem de moarte, și o am trecut și
Și când o cunosc carea iaste, ea zboară de- pre aceasta.
grab, Pre necaz nu-l știu ce iaste, măcar de toţi
Lăsind întru mine focul Dumnezeescului mă scârbesc.
eiĭ dor, Dulceţile amărăciune-m sânt, fug toate pa-
Care nu mă lasă a râde, sau cătră oameni a timile,
căuta, Și Lumină văz totdeauna, noaptea și zioa,
Nici dor al vreunui lucru din ceale văzute Zioa noapte să arată mie, și noaptea zi îmi
înlăuntru să priimesc. iaste,
Câte puţin să aprinde, cu răbdarea să suflă, Și a dormi nu voesc, că pagubă îmi este
Și văpae mare să face, carea de ceriuri să acesta.
apucă. Și când toate realele mă vor încungiura pre
Pre aceasta o stinge odihna, grijirea de ai săi, mine,
Purtare de grijă de ceale lumești, că întru Și cu părearea m’ar trage în jos și m’ar bi-
început iaste. rui,
Să chiiamă înapoi tăcearea și urârea a toată Atuncea de năprasnă afară de toate mă aflu
slava, cu dânsa,
Prin a te tăvăli pre pământ și prin a fi călcat De ceale bucurătoare și de ceale scârbitoa-
ca niște gunoiu, re, și de dulceţile lumii.
Că de aceastea să veseleaște și voiaște îm- Mă îndulcesc de bucuriia cea negrăită și
preună să fie. Dumnezeiască.

1 În manuscris: „auzi.“ (n.ed.)


122
C U V Â N T U L  7

Întru frumseaţa aceștiia mă desfătez, adea- Nu cumva deaca voiŭ urma ţie mai mult mă
seori o sărut pre aceasta, voiŭ primejdui?
O pup și mă închin eiĭ foarte mulţemind Foc – mi-au zis – mare aprinde, să întru în
Celor ce mi-au pricinuit să văz pre aceaia mijlocul lui,
pre carea o doriiam, Și deaca nu voiŭ rămânea nears, să nu-mi
Și de lumina cea negrăită să mă împărtă- urmezi.
șesc, și lumină să mă fac, Cuvântul lui m’au spăimântat; lucrul cel
Și cuminecat al darurilor eiĭ de aicea să fiu, poruncit l-am făcut,
Și să căștig pre dăruitoriul tuturor bunătă- Și văpaia s’au aprins, și el în mijloc au stătut
ţilor, Neatins, nevătămat, și pre mine mă chiema.
Și să mă fac nelipsit de darurile sufletești. Mi-i frică, am zis, Stăpâne, că păcătos sânt.
Cine cătră bunătăţile aceastea m’au povăţu- Au eșit, au venit la mine, și m’au sărutat:
it și m’au tras? Ce ţi-i frică, mi-ai zis, ce te temi și tre-
Cine din adâncul amăgirii lumești m’au scos? muri?
Cine m’au răzliţit de tată, și de fraţi, și de Mare-i minunea și înfricoșată; mai mari de-
iubiţi? cât aceasta vei vedea.
Și de neménii, și de dulceţi, și de bucuriia M’ai spăimântat, i-am zis, Doamne, și a mă
lumii? apropiia de tine nu îndrăznesc,
Cine mi-au arătat calea pocăinţii, și a plân- Nici decât focul mai îndrăzneţ nu voiŭ să
sului? mă arăt.
De unde am aflat zioa carea nu are sfârșit? Că te văz pre tine că ești om mai presus de
Înger era, nu om, om dar însă iaste, om,
De carele lumea să batjocoreaște și bălaurul Și nu îndrăznesc nici să caut la tine, de care-
să calcă, le focul s’au cucernicit.
Și tremură dracii de venirea <739>de faţă a Mai aproape de el m’au adus, și m’au îmbră-
acestuia. ţișat,
Cum îţ voiŭ povesti ţie, frate, minunile care Și iarăș m’au sărutat cu sărutare sfântă,
am văzut Și el tot înmirosea mireazmă de nemurire.
<739v>
În Eghipet, și seamnele care de dânsul s’au Am crezut, am iubit să urmez acestuia,
făcut? Și rob al acestuia singur am dorit să mă fac.
Una deoca<m>dată aceasta voiŭ spune ţie, Faraò mă ţinea, cumpliţii dătători de lucruri
că nu pociŭ pre toate, De tină și de pae mă silea să port grijă.
Că s’au pogorât și m’au aflat pre mine, ro- Singur nu puteam să fug, că nici aveam arme.
bul și nemernicul, Moisì grăiia lui Dumnezeu să facă lucrul
Și au zis: Vino, fătul mieu, să te duc cătră cel de folos.
Dumnezeu. Hristos bate Eghípetul cu rane înzecit în-
Și eu am zis cătră dânsul, din multă necre- doite,
dinţă: Și Faraò nu s’au plecat, nici m’au slobozit.
Și ce semn îmi vei arăta ca să mă adeverezi Și deci mijloceaște Părintele, și Dumnezeu
Că tu poţi să mă izbăvești din Eghípet, îl ascultă,
Și să mă răpești din mâinile lui Faraò celui Și au zis robului său să mă apuce de mână,
viclean?

123
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Și s’au făgăduit împreună cu noi deodată să Au venit, și pre mine singur m’au aflat ză-
călătorească, când de osteneală.
De Faraò izbăvindu-mă, și de realele Însă priveghiia și Moisì, și cu Dumnezeu
Eghípetului, voroviia.
Și cutezare au băgat întru inima mea, Au poruncit să mi să leage mâinile, împre-
Și îndrăzneală mi-au dăruit, să nu-mi fie ună și picioarele,
frică de Faraò. Și cu părearea mă ţinea, și a mă lega să is-
Deci așa au și făcut argatul lui Dumnezeu, pitea,
M’au apucat de mână, și înaintea mea au Iar eu zăcând râdeam, și cu rugăciunea mă
mers, întrarmam,
Și așa am început a săvârși călătoriia. Și cu semnul Crucii pre toţi îi goneam.
Doamne, dă-mi priceapere, pentru solirile Și neîndrăznind să se atingă, sau aproape
Părintelui mieu, de mine să vie,
Și cuvânt să povestesc minunile mâinii tale, Departe oareunde stând, li să părea că mă
Care le-ai lucrat pentru mine, nestâmpăra- înfricoșază,
tul și curvariul, Foc în mâini ţiind, mă îngroziia că mă vor
Prin mâna robului tău scoţindu-mă din arde.
Eghípet. Și tare striga, și ciocănituri săvârșiia,
Au cunoscut ducerea împăratul Eghípetului, Și ca să nu să fălească, că mare ceva au făcut,
Că pre unul l-au defăimat, și el n’au eșit, M’au văzut pre mine făcut Lumină, cu soli-
Ci pre robii săi i-au trimis, pre carii pri- rile Părintelui mieu,
iateni îi avea, Și îndată s’au dus împreună rușinaţi toţi.
Și au alergat în urmă, au ajuns în munţii Au eșit dela Dumnezeu Moisì, m’au aflat
Eghípetului. îndrăzneţ,
Toţi s’au întors deșărţi, toţi zdrobiţi, Bucurat și încutremurat din facerea de mi-
Sabiile lor s’au frânt, au deșertat săgeţile; nuni.
Mâinile ceale ce asupra noastră lucra s’au M’au întrebat ce iaste ceaia ce s’au întâm-
slăbănogit, plat. Toată pricina o am vestit lui,
Și noi încă am rămas, nimic <740>nedreptăţiţi. Și cum că Faraò, împăratul Eghípetului,
Stâlpul cel de foc s’au aprins, era de faţă și Venisă acum cu norod nenumărat,
norul, Și a mă lega n’au putut. Și voià să mă arză,
Și singuri am trecut în ţară streină, Și toţi carii cu dânsul au <740v>ve/nit, văpae
În mijlocul tălharilor, în mijlocul multor s’au făcut,
neamuri și împăraţi. Și asupra mea din gura lor foc sloboziia,
S’au înștiinţat și împăratul norodului lui de Și cum că deaca m’au văzut pre mine Lumi-
biruinţă, nă făcut cu rugile tale,
S’au îndrăcit, și mare necinste au socotit Întunearec toţi s’au făcut, și singur eu sânt
Ca de un om să se batjocorească și să se bi- acum.
ruiască. Caută, mi-au răspuns mie Moisì, și să nu te
Au înhămat carăle lui, și pre norodul său bizuești,
l-au luat, Nici pre ceale arătate să le vezi, de ceale as-
Și au gonit în urmă el, fălindu-să foarte, cunse mai vârtos teame-te.

124
C U V Â N T U L  8

Vino să fugim – așa Dumnezeu porunceaște. Pre care păcătuind le-am întinat cu întină-
Și va bate războiŭ Hristos pentru noi cu ciunile păcatului?
Eghipteanii. Cum schimbi mâinile meale cu strălucirea
Să meargem, am zis, Doamne, nu mă voiŭ Dumnezeirii tale,
despărţi de tine, Din necurate, sfinte pre aceastea prefăcân-
Nu voiŭ călca porunca ta, ci pre toate le du-le?
voiŭ păzi, amin. Și pre limba mea cea întinată, Hristoase,
cum o curăţești,
Și al mâncării trupului tău părtașiu mă lu-
AL ACELUIAȘ crezi?
ÎnvăţăturăcucuvântaredeDumnezeu, Cum și [tu] a mă vedea mă învrednicești, și
întru carea și pentru Preoţie, și pentru de mine a te vedea,
vedearea cea nepătimașă. Și cu mâinile meale, cela ce ţii pre toate, a
Cuvântul 38. te ţinea,
Cela ce tuturor rânduialelor celor Cerești
Cum voiŭ povesti, Stăpâne, lucrurile ceale ești nevăzut,
minunate și streine? Și lui Moisì, celui întâi între Proroci nea-
Cum cu cuvântul voiŭ povesti adâncurile propiiat?
judecăţilor tale, Că nu s’au învrednicit a vedea faţa ta,
Acealea care în fieștecarea zi le săvârșești în- Nici altcineva dintre oameni, ca să nu moară.
tru noi, robii tăi? Deci pre tine, cel neînţeles și neajuns, pre
Cum treci cu vedearea nenumărate mul- tine numai, cel netâlcuit,
ţimi ale greșalelor meale, Pre tine, cel neîncăput nicăiri, și neapropi-
Și nu socotești, Stăpâne, faptele răotăţilor iat tuturor,
meale, Cum și a te ţinea, și a te iubi, și a te vedea,
Ci mă miluești, și mă hrănești, și mă lumi- și a te mânca,
nezi, și mă acoperi, Și întru inima mea a te avea, Hristoase, mă
Ca cum aș împlini toate poruncile tale, învrednicesc,
Mântuitoriul mieu? Și rămâiu nears, bucurându-mă împreună
Și nu numai mă miluești, ci și mai mult de- și tremurând,
cât aceasta, Și laud iubirea [ta] de oameni, Hristoase,
Mă învrednicești să stau înaintea slavei tale, cea multă?
Și a puterii, și a măririi, și a marei-cuviinţe, Dar cei orbi și trupești, carii nu te cunosc,
Și vorbești cu mine, și grăești cuvinte de ne- Nesimţitori făcându-să, iar mai vârtos pre a
murire [mie], sa neputinţă,
Cel neputincios, și smerit, și de a trăi ne- Și întunecare, și de toate bunătăţile, Mân-
vreadnic. tuitoriul mieu,
Cum strălucești pre sufletul <741>mieu cel cu Lipsirea arătându-o, cum îndrăznesc a
totul întunecat, zice:
Și lumină îl săvârșești, curată și Dumneze- Dar ce trebuinţă are omul să aibă și Preoţie,
iască? Deaca una dintru aceastea trei nu dobân-
Cum purtătoare de strălucire săvârșești ti- deaște,
căitele meale mâini,
125
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Ori hrana trupului, ori venit de aur, Întru aceasta, socoteaște, cea de puţină
<741v>
Ori scaun din ceale înalte de Episcopie vreame,
bogată? Sau întru ceaialaltă, gândeaște, carea nu are
O, întunearec, o, orbire! O, nebunie mai de sfârșit?
pre urmă! Deaca ai fi știut adâncul cel ascuns al tai-
O, ce ticăloșie multă! O, eșire mare din nelor,
minte! Nu m’ai fi silit să grăesc <742>acea/stea, sau
O, nume pământești și deșarte, și de lucruri să le scriu.
lipsite! Că mă înfricoșez cucernicindu-mă, și în-
O, îndrăzneală! O, cugetare a Iudei vânză- semnând ceale Dumnezeești,
toriului! Și cu slove întunecat zugrăvind tuturor
Că precum de acela înfricoșatele taine ale ceale negrăite.
cinii ceii Stăpânești De ai fi văzut pre Hristos, de ai fi luat pre
Și ale preacuratului trup întru nimic s’au Duhul,
socotit, Și te-ai fi adus Tatălui prin acești doi,
Ci mai bun lucru au socotit arginţii cei pu- Ai fi putut cunoaște acelea care grăesc, și
ţini, acealea care-ţ tâlcuesc,
Așa și aceștea pre ceale stricăcioase mai mult Și cum că-i mare și înfricoșată și mai presus
decât ceale nestricăcioase și Dumnezeești de toată
Cinstindu-le, îș aleg spânzurare sufletească. Și slava și strălucirea, începătoriia, și stăpâ-
Spuneţi-mi, o, deșărţilor, deaca știţi aceasta, nirea,
Cine pre Hristos după ce l-au căștigat, de Bogăţiia și putearea, și decât toată împără-
altceva mai are trebuinţă ţiia,
Din bunătăţile veacului cestui de acum? Liturghisirea cea cu curată știinţă a inimii,
Cine pre darul Duhului avându-l întru ini- Curatei și Sfintei și neîntinatei Troiţe.
ma sa, Că să nu-mi spui mie nepăcătuirea trupului,
Nu are pre Troiţa cea cinstită întru dânsul Și faptele și mărturiile acelora al cărora
lăcuind, adâncul nu-l înţelegi,
Carea îl luminează și Dumnezeu îl săvâr- Ci acealea care au zis Dumnezeu prin apos-
șaște? toli,
Și cine, Dumnezeu făcându-să după darul Și ale lui Vasilie înţeleptului celui cu limba
Troiţii, de foc,
Și de slava cea de sus și întâiu învrednicin- Și ale Părintelui Hrisostomului proastele
du-să, mărturii,
Altceva mai mult oare ar fi socotit mai slăvit, Și ale lui Grigorie, celui ce bine au bogoslo-
Decât a liturghisi și a vedea pre firea cea vit pre aceastea;
preaînaltă, Auzi-le și încredinţează-te, ce fealiu să cu-
Cea atotlucrătoare, cea netâlcuită, cea nea- vine să fie
propiiată tuturor? Cel ce liturghiseaște lui Dumnezeu, făcăto-
Sau ar fi poftit altceva mai strălucit în vi- riului tuturor,
iaţă, Și din vrednicie și din fapta bună a ta
Poţi să te minunezi de mărimea vredniciei.

126
C U V Â N T U L  8

Să nu vă rătăciţi, fraţilor, să nu îndrăzniţi Întru carele tot cela ce au ajuns, pre toată
nicidecum bunătatea o află.
Să vă atingeţi sau să vă apropiiaţi de firea Că acolò-i raiul, acolò lemnul vieţii,
cea neapropiiată. Acolò pâinea cea dulce, acolò băutura cea
Că cela ce nu să va lepăda de lume și de cea- Dumnezeiască,
le din lume, Acolò bogăţia cea nedeșărtată a darurilor,
Și de sufletul său și de trup nu să va lepăda, Acolò rugul arde, carele nu să mistuiaște,
Și tot mort cu toate simţirile nu să va face, Și ale picioarelor să dezleagă îndată curea-
Nimic din ceale dulci ale lumii văzind cu lele încălţemintelor.
împătimire, Acolò marea să rumpe și să desface, și trec
Nepoftind nicidecum niciunul din lucruri- singur,
le lumii, Și văz pre dușmani în ape cufundându-se,
<742v>
Nici îndulcindu-să de niscarivà cuvin- Acolò privesc lemnul întru inima mea
te ale oamenilor, Băgându-să, și toate ceale amară să prifac.
Cela ce surd, și mut, și orb nu să face Acolò piiatra carea izvoraște miiare o am
Și lucrurilor, și năravurilor, și faptelor, și dobândit,
<743>
cuvintelor lumii, Și sufletul mieu de necaz de atuncea nu
Și nu veade adecă câte ochiul poate dupre s’au mai împărtășit.
fire să vază, Acolò am aflat pre Hristos, dăruitoriul
Și nimic înlăuntru nu lasă să între în inimă, acestora,
Și chipuri ale acestora, și feaţe nu o lasă pre Și i-am urmat lui din tot sufletul mieu.
aceasta să închipuiască și să zugrăvească, Acolò manna o am mâncat, și pâinea Înge-
Și nu aude câte priimeaște auzul omenesc, rilor,
Și nu rămâne ca o piiatră neînsufleţită și Și nimic din ceale pământești n’am mai
nesimţită, poftit.
Și nu pomeneaște viers, nu puteare de gla- Acolò toiagul lui Aaron, cel uscat, carele au
suri, înfrunzit,
Nu poate jertva cea tainică și fără de sânge Și l-am văzut, și m’am minunat de facerile
Să jărtvească curat lui Dumnezeu celui cu- de minuni ale lui Dumnezeu.
rat cu firea. Acolò pre sufletul mieu cel sterp l-am văzut
Căci când va simţi să facă pre aceastea întru rodind,
adevăr, Și cum lemnul cel uscat face rod frumos,
S’au depărtat de toată lumea și de ceale din Acolò pre inima mea cea întinată și curvare,
lume, O am văzut curată, și neîntinată, și fecioară,
Și va cunoaște, și va creade mie și acelor Și auzind ea: Bucură-te cea cu dar dăruită,
care iarăș voiŭ să le scriu. Că cu tine-i Dumnezeu, și întru tine în
Aerul cel întunecos, pre carele David zid îl veaci.
numeaște, Acolò am auzit: Spală-te în scăldătoare de
Și marea, pre carea Părinţii mare a vieţii o lacrămi,
au numit, Și am crezut, și am făcut, și numaidecât am
O au scovârșit, o au trecut, au întrat în liman, văzut.

127
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Acolò m’am îngropat în mormânt, adecă în Ci de și pre tot darul Duhului de-l va priimi,
smereniia cea desăvârșit, Și curat din pântecele maică-sa iaste de păcat,
Și au venit Hristos pentru mila cea nemă- Deaca nu cu porunca lui Dumnezeu și cu
surată, aleagerea lui,
Și piiatra cea grea a răotăţilor meale de Deplin adeverind pre sufletul lui cu strălu-
acolò o au rădicat, cire Dumnezeiască,
Și mi-au zis: Vino, eși ca din mormânt din Și înfocându-l pre dânsul cu dorul Dumne-
lume. zeeștii dragostii,
Acolò am văzut cum au pătimit cu nepăti- Mi să pare că nu iaste cu cale și slobod să
mire Dumnezeul mieu, lucreaze ceale Sfinte,
Și cum mort s’au făcut, nemuritoriu fiind, Și de tainele ceale neapropiiate și înfricoșa-
Și cum au înviiat din mormânt nedezle- te să se atingă.
gând peceţile. Cărora să cuvine slava și cinstea și închină-
Acolò am văzut viiaţa ceaia ce va să fie și ciunea toată,
nestricăciunea Acum și de-a pururea, și totdeauna întru
Pre carea Hristos o dăruiaște celor ce-l cau- toţi veacii, amin.
tă pre dânsul,
Și împărăţiia Ceriurilor carea-i înlăuntrul
mieu acolò o am aflat, AL ACELUIAȘ
Carea e Tatăl, Fiiul, și Duhul, dumnezeire Mulţemire, și mărturisire cu cuvân-
nedespărţită în trei feaţe, tare de Dumnezeu, și pentru dărui-
Pre carii cei ce nu o au cinstit mai mult de- rea și împărtășirea Sfântului Duh.
cât toată lumea, Cuvântul 39.
<743v>
Și nu au socotit slavă și cinste și bogăţie
Numai pre închinarea, slujirea și starea îna- Arătatu-te-ai pentru mine pre pământ din
inte-i, Fecioară,
Nevreadnici sânt și de preacurata vedea- Tu cela ce mai nainte de veaci ești nevăzut,
<744>
rea-i, Și trup te-ai făcut, și om te-ai arătat,
Și de desfătarea, și de bucuriia, și de toate Cela ce cu lumină neapropiiată ești înfășurat,
bunătăţile Și scris împrejur de toţi ai fost socotit,
De care nu să vor împărtăși neavând pocă- Și cu totul de toţi fiind nedespărţit,
inţă, Tu, pre carele nu poate tot cuvântul să te
Deaca nu toate, precum am zis, să vor învă- tâlcuiască,
ţa și să vor face, Iar mintea ceaia ce să sileaște să coprinde
Și deaca nu pre toate le vor lucra cu sârgu- cu dorirea,
inţă, care au zis Dumnezeul mieu, Și a le ţinea nu poate, strângându-să de frică,
Și atuncea de-abiia cineva cu multă frică și Și iarăș caută arzindu-să la ceale din lăun-
evlavie, tru,
Deaca Dumnezeu ar fi poruncit să se atingă Și nălucindu-să puţin cu strălucirea ta,
de ceale neajunse. Cu cutremur să trimite, și cu bucurie să bu-
Că nici e cu putinţă tuturor să slujască uno- cură.
ra ca acestora, Că a te suferi nu poate firea oamenilor

128
C U V Â N T U L  

Tot pre tine luminat să te vază, Hristosul Cela ce în lumină neapropiiată lăcuești,
mieu, Dumnezeul mieu?
Deși pre tine tot creadem că te luoăm, Și cum și o păzești pre aceasta nearsă,
Prin Duhul pre carele îl dai, Dumnezeul Foc fiind nesuferit firii ceii muritoare?
mieu, Și ce lucru voiŭ face vreadnic de slava ta?
Și prin preacuratele sângiuri și trupul tău, Și ce voiŭ afla cătră atâta dragoste?
Cu care cuminecându-ne, mărturisim că te Ce-ţ voiŭ aduce ţie, celui ce cu o slavă ca
ţinem, aceasta,
Și te mâncăm nedespărţit, Dumnezeul mieu, Și cu o cinste m’ai slăvit pre mine, nevre-
Și neamestecat, că nu te împărtășăști adnicul?
De stricăciune și de întinăciune, ci pre mine Că pre carele oamenii nu-l învrednicesc să-l
mă împărtășești vază,
De nestricăcioasa ta curăţenie, Cuvinte, Dar nici să grăiască, nici împreună să se
Și îmi speli întinăciunea răotăţilor meale, ospeteaze,
Și îmi gonești negura fărădelegilor meale, Nicidecum cu mine, preaticălosul, nu voesc,
Și a inimii meale îmi curăţești rușinea, Tu, cela ce pre toată suflarea și firea o hrănești,
Și grosimea răotăţii o supţiezi, Cela ce Serafimilor neapropiiat ești,
Și mă luminezi pre mine, cel mai nainte în- Ziditoriul tuturor, Făcătoriul și Stăpânul,
tunecat, Nu numai mă vezi și grăești cu mine și mă
Și frumos pre mine dupre amândoao mă hrănești,
lucrezi, Ci și pre Trupul tău cel deofiinţă cu mine
Cu raza nemuririi de jur împrejur mă stră- M’ai învrednicit și să-l ţiu, și să-l mănânc,
lucești, Și Sângele cel preasfânt să-l biiau,
Și mă spăimântez și mă arz la ceale din lă- Carele s’au vărsat pentru mine când te-ai
untru, junghiiat,
Poftind să mă închin însuţ ţie. Diiacon, și slujitoriu, și tăinuitoriu
Și când aceasta îmi aduc în minte, ticăitul – Al acestora pre mine m’ai pus, <745>pre care-
O, minune! – întru mine te <744v>aflu pre tine, le mă cunoști,
Petrecând, mișcându-te și grăind, Cela ce pre toate le-ai știut, mai nainte de a
Și fără de glas pre mine atuncea săvârșindu- face veacurile,
mă, Și mai nainte de a aduce întru fiinţă ceva
Prin înspăimântarea de slava cea neapropiiată. dintru ceale ce nu să văd.
Deci spaimă mă ţine pre mine și nedomerire, Că pre ceale văzute mai pre urmă le-ai al-
Că pre cela ce ţine pre toate în palmă, cătuit,
Ţinut fiind întru inima mea îl văz. Pre mine, păcătosul, curvariul, vameșul,
Dar ce iaste mila ta cea streină, Hristoase Tălhariul, și carele ucigaș al mieu m’am făcut,
al mieu, Mincinos al celor bune, lucrătoriu al fără-
Ce iaste nemărginita pogorâre, Cuvinte? delegii,
Ce cătră sărăciia mea și scăpătăciunea ai Și al tuturor poruncilor tale călcătoriul.
venit? Deci tu cunoști că adevărate sânt aceastea.
Cum ai și întrat în casa cea întinată, Cum înaintea ta mă voiŭ arăta, o, Hristoase
al mieu?

129
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Și cum de masa ta mă voiŭ apropiia? Și încă pre aceasta în viiaţa ceastă de acum
Cum preacuratul trupul tău îl voiŭ ţinea, nu o am aflat,
Eu, cela ce am mâini cu totul întinate? Că slava cea lumească, dupre cum m’am
Cum te voiŭ lăuda, cum altora voiŭ mijloci, adeverit,
Neavând din credinţă și din lucruri bune Și fără de altă faptă păcat iaste.
Iubirea cea cătră tine și îndrăzneala, De câte ori am poftit să mă iubească oamenii,
Ci datoriu fiind eu, precum știi, Și să am îndrăzneală de prietenie cătră dânșii,
Cu mulţi talanţi, cu multe nelegiuiri? Și nimenea din cei ce cugeta ceale bune nu
Mintea nu să domireaște, limba au slăbit, mă suferiia.
Și nici un cuvânt nu să află la mine, Mân- Iar alţii mai vârtos voia să mă vază și să mă
tuitoriule, cunoască,
A povesti lucrurile bunătăţii tale, Și eu de aceștea fugiiam, ca de niște lucră-
Care ai făcut cu mine, robul tău, tori ai celor reale.
Și să ard ca de niște foc ceale dinlăuntru ale Deci aceastea toate, Stăpâne, și altele decât
meale, acestea mai multe,
Și nu pociŭ să sufer tăcând Care nici a le zice, nici a le pomeni nu pociŭ,
Greotatea cea mare a darurilor tale celor Tu întru mine, curvariul, purtând grijă, ai
multe. lucrat,
Cela ce pre pasări le-ai făcut cu glasuri să Ca să mă tragi din adânc, și din întuneare-
grăiască, cul lumesc,
Dăruiaște-mi și mie, nevreadnicului, cuvânt, Și din amăgirea cea cumplită a dulceţilor
Ca tuturor, în scris și nescris, vieţii.
Să povestesc pre acealea care cu mine le-ai Cei buni fugea de mine, pentru chipul cel
lucrat, din afară,
Pentru mila cea nemărginită, Dumnezeul Iar de cei răi eu fugeam cu a mea voe.
mieu, Că iubeam, precum s’au zis, slava și bogăţiia
Și pentru singură a ta iubirea de oameni. lumii,
Că mai presus de minte-s, și <745v>înfricoșate, Și nălucirea îmbrăcămintei, și năravurile
și mari, moliciunilor.
<746>
Acealea care mi le-ai dăruit mie, streinului, Și nu știu ce voiŭ grăi, nu știu ce voiŭ
Neînvăţatului, săracului, neîndrăzneţului zice ţie,
Și lepădatului dela tot omul. Că mă tem și a grăi, și a scrie unele ca aceas-
Părinţii nu lua aminte la mine cu fireasca tea,
dragoste; Să nu caz în cuvintele meale, și să păcătuesc,
Fraţii și priiatenii miei toţi mă batjocorea, Că va fi neșters cuvântul cel cu mincínă
Că zicând că mă iubesc, cu totul minţea. scris.
Rudeniile, cei de afară, boiarii lumii, Când m’ar fi îndemnat cineva la lucruri de
Atâta să întorcea de mine, și nu suferiia să nebunie
mă vază, Și de păcat cu adevărat, al lumii acești amă-
Pre cât voia să pier împreună cu păgânătă- gitoarei,
ţile lor. Din lăuntru inima mea să învoia toată,
De multe ori am poftit slavă fără de păcat, Și ca cum să ascundea pre sineși rușinându-să,

130
C U V Â N T U L  

Ţinută fiind cu întemeiare cu adevărat cu Deaca pre toată slava, le ziceam, lumii o ai
mâna ta cea Dumnezeiască. fi apucat,
Cealelalte adecă toate ale vieţii le iubeam, Și cu coroană a împărăţiei creaștetul tău ar
Câte pre vedeare o veselesc, și netezesc gâ- fi fost încoronat,
tlejul, Iar picioarele tale cu încălţăminţi roșii ar fi
Și pre trupul acesta care să strică îl împo- fost încălţate,
dobesc. Și al tuturor acestora pre mine de năprasnă
Iar faptele ceale urâte, și poftele ceale des- Domn m’ai fi făcut,
frânate, Iar tu ai fi stătut vrând să fii prost rob al mieu,
Tu din inima mea le-ai șters, Dumnezeul Cu răotăţile și cu vicleniile tale și cu cuge-
mieu, tele tale
Și urâciune ai pus în sufletul mieu cătră Nicidecum nu m’aș fi împărtășit, nici aș fi
aceastea venit întru o viiaţă ca aceasta.
Deși cu voirea mea eram lipit de aceastea, Care hârtie va încăpea facerile tale de bine,
Și poftire nelucrătoare și fapte fără de poftiri Și bunătăţile tale ceale multe care cu mine
Mai vârtos m’ai făcut să am – minune prea- le-ai lucrat?
mare cu totul! – Că deaca nenumărate limbi și mâini să va
Și de toţi m’ai răzliţit, cu iconomie Dum- da mie,
nezeiască, Nu voiŭ putea să le povestesc, sau pentru
De împăraţi, și de boiari, și de bogaţii lumii, toate să scriu.
Și de multe ori de multe, când eu am și voit Că sânt cu adevărat adânc de mulţime ne-
întru aceastea, mărginită,
Însuţ tu sfat al cuiva nu ai lăsat să stea întru Sânt neajunse și neînţelease, pentru mări-
aceastea. mea slavei,
Pre alţii carii îmi zicea să mă slăvească, și să Și slăbesc cu gândul, mă doare inima mea,
mă îmbogăţească în viiaţă, Și a grăi nu pociŭ pentru tine, Dumnezeul
Cu urâciune îi uriiam, Stăpâne, cu urâciune mieu.
din inimă, Căci când îmi aduc aminte de acealea care
Cât nici vorbire niciodată nu porneam cu am lucrat eu, ticălosul,
dânșii. Câte mi-ai ajutat mie, din ce fealiu de în-
Carii și înnebunindu-să, cu toiage foarte curcături m’ai scos,
m’au bătut, Și din câte reale, Mântuitoriul mieu, cu iu-
Iar alţii cu ocări pre mine cătră toţi mă ocăra, bire de oameni m’ai izbăvit,
Lucrătoriu zicându-mi că sânt a toată ne- Și nu ai pomenit răotăţile care le-am lucrat,
legiuirea, Ci ca cum multe bunătăţi și mari aș fi făcut,
Vrând ei să mă întoarcă din calea cea dreaptă. Și ca cum aș fi fost curat din pântecele mai-
Că de fapte fugiiam, ca să nu mă fac de ocară, cii, adecă Sfintei scăldători,
<746v>
Iar ei mă ocăra pre mine, ca să viu și în Așa m’ai priimit, așa m’ai cinstit pre mine,
lucrarea faptelor, Așa m’ai împodobit cu <747>podo/abă îm-
Iar celor ce-m zicea să-mi dea slava lumii, părătească.
Așa mi-ai dat să le răspunz, Mântuitoriul Tot sânt ţinut de cutremur, și mă spăimân-
mieu: tez bucurându-mă,

131
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Și fără de glas rămâiu, și mă slăbesc foarte, Și ţarină întru carea iaste ascunsă comoara
Că Dumnezeu, făcătoriul lumii, s’au dat mie, lumii.
Omului celui urâcios și greţos tuturor, Izvor, dintru care cei ce beau, niciodată nu
Și oamenilor și dracilor, fiindcă acum m’am însetează,
făcut, Care izvoraște mai ales apă de zeace ori în-
Și am covârșit cu faptele lucrurilor celor zecit,
<747v>
preanecuvioase Și pre cei ce cu credinţă beau îi săvâr-
Și pre aceia (adecă pre draci). Vaiŭ mie, pân- șaște nemuritori,
găritului și întinatului! Cum voiŭ spune? Raiu care iarăș are în mijloc pomul vieţii,
Te-ai unit cu mine, iubitoriule de oameni, Și pământ care acopere pre cel neîncăput
pentru nemăsurata milostivire, tuturor,
Cel mult întru curăţenie, întru Sfinţenie Pre tine carele te-am căuta oarecând din
mai mare, toată inima mea
Și întru vârtute necovârșit, și neasămănat Și am dorit de-a pururea să auz cuvânt dela
întru slavă, tine.1
Și te-ai pogorât de sus dintru înălţimea cea Că deși mai nainte mintea mea pentru tine
nemăsurată, s’au nălucit,
Până la porţile iadului celui mai de jos al Dar curat nu putea, cu totul întinată fiind,
păcatelor meale, Nici ochii să te vază, nici auzul să te auză,
Și ale întunearecului sărăciei meale, și ale Nici suișuri Dumnezeești inima mea să pri-
casii ceii căzute, imească,
Și din multe nelegiuiri, din cea preamare Ci de singură auzirea să spăimânta toată,
lenevire, Și cu frică și cu cutremur să strângea sufle-
Negrijită cu totul și întinată. tul mieu,
Cela ce m’ai sculat pre mine carele zăceam jos, Iar înlăuntrul său văzindu-te acum, să spăi-
Și pre piiatra Dumnezeeștilor tale porunci mântează,
m’ai pus, Și zărindu-te ca într’o oglindă, cât îi dai lui,
Și spălându-mă, m’ai curăţit de noroiul ră- Tot întru tot totul, și tot afară de acesta,
otăţilor meale, Și în lăuntrul său iarăș înţelegându-te
Și m’ai îmbrăcat în haină mai albă decât Pre tine tot, cel neînţeles și neajuns dupre
omătul, Dumnezeiasca Dumnezeire,
Și casa cea întinată o ai măturat, Cela ce de toţi ești nevăzut și ascuns,
Și întrând, te-ai sălășluit, o, Hristoase, Pre tine, cel neapropiiat, și apropiiat cărora
Dumnezeul mieu. ai voit,
Apoi Scaun m’ai săvârșit, al Dumnezeeștii Precum însuţ ai voit cu iubire de oameni să
Dumnezeirii Tale, te arăţi,
Și casă a slavei tale ceii neapropiiate și a îm- Cel Heruvimilor și Serafimilor, și tuturor
părăţiei, Îngerilor
Și lihnariu ce are înlăuntru lumină nestinsă
și Dumnezeiască, 1 În ediţia Zagoreos lipsesc în continuare două
Și scoică cu adevărat a mărgăritariului celui stihuri, pe care le traducem aici: „Voiam pome-
bun, nirea ta a avea în sufletul mieu, și mai adeseori
pentru tine și a grăi, și a auzi.“ (n.ed.)
132
C U V Â N T U L  

Neapropiiat, și înfricoșat, dupre strălucirea Căci ca o stea de departe răsărind să arată


Dumnezeieștii firi, mie,
Cu oamenii apropiiat – tot sufletul mieu să Și iarăș ca un soare mare să săvârșaște,
uimeaște cu totul, Care n’are măsură, nici cumpănire, nici ho-
Și să spăimântează mai mult de bunătatea tar cu mărimea,
ta și de iubirea de oameni, Și strălucire mică să face, și lumină iarăș să
Căci curăţești suflete întinate și minte lu- veade,
minezi, În mijlocul inimii meale, și întru mărunta-
Și coprinzi fiinţă pământească și materiial- ele meale
nică, Învârtindu-să adeaseori, și pre toate împre-
Și aprinzi văpae multă a dragostei tale ceii jur arzindu-le,
Dumnezeești Ceale din lăuntru<l> măruntaelor meale,
Și Dumnezeiască iubire de dorire, ca niște și lumină pre aceastea făcându-le,
foc pui întru mine, Și așa grăindu-mi, și cu iubire învăţindu-mă
Și până la al treilea Ceriu mă faci să ajung, Pre mine, cel cu totul nedomerit, și carele
Și în raiu să mă răpesc, Mântuitoriule. caut să mă învăţ:
<748>
Întru care auz graiuri negrăite și streine, Eu-s steaoa cea dulce carea auzi că oarecând
Care nu-s cu putinţă muritorilor să le gră- Au răsărit din Iácov, să nu te îndoești.
iască, sau cu cuvântul să le povestească. Și soare ţie mă arăt, de departe răsărind,
Iar ţie cinste să cuvine, slavă și mărire, Carele tuturor drepţilor lumină neapropi-
Stăpânirea veacinică, Hristoase, Stăpânului iată voiŭ fi
totului, Întru vieţuirea ceaia ce va să fie, și în viiaţa
Împreună cu Tatăl, și cu Duhul cel cu firea veacinică.
<748v>
preasfânt, Eu și strălucire ţie mă arăt, și lumină de
Acum și deapururea, și în veacii veacilor, tine mă văz,
amin. Nears arzind patimile inimii tale,
Și cu râurarea dulceţii, și a darului mieu ce-
lui Dumnezeesc,
AL ACELUIAȘ Spălând întinăciunea ta, și de tot stingând
Mulţemire cu cuvântare de Cărbunii dezmirdărilor trupului păcatului,
Dumnezeu, și pentru acealea care Și pre toate lucrându-le, cu a mea iubire de
Dumnezeescul darul Duhului prin oameni,
lucrări s’au numit. Pre care și dedemult le-am făcut întru toţi
Sfinţii.
Cuvântul 40. Miluiaște pre cel scârbit, îndură-te spre cel
Ce taină noao iaste, Stăpâne al tuturor, necăjit,
Carea întru mine, nestâmpăratul și curva- Să nu te mânii a-mi grăi mie, celui ce iarăș
riul, o ai arătat? voesc să te întreb.
Ce iaste minunea cea mare, carea să înţelea- Cum stea din Iácov, cel cu totul neîncăput
ge înlăuntrul mieu, Tu și ești, și te faci și până acum tuturor?
Și carea nu să înţeleage, ci să acopere? Și cum și ca un soare te arăţi răsărind,

133
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Cela ce nicăiri, și pretutindenea, și mai pre- Și afară de toată lumea, afară de ceale văzute,
sus de toată zidirea Afară de lumina ceastă simţită, și de soare,
Și ești, și te propoveduești nevăzut tuturor? și de întunearec,
Și cum și rază mie te faci, și lumină mie te Și de locul muncilor, și a înfricoșatei osânde,
arăţi, Întru care au căzut robii cei trufași,
Și-m arzi materiia, cela ce dupre fiinţă ești Rău semiţindu-se asupra mea, a Stăpânu-
nemateriialnic, lui.
Cum râurezi și speli întinăciunea trupului Eu-s nestrămutat, că unde și nu sânt de faţă,
mieu, Ca prin strămutare locul mieu să mi-l apuc?
Tot fiind foc neapropiiat, și nesuferit Înge- Eu sânt și deapururea mișcat și nescris îm-
rilor? prejur –
Cum te împleticești cu fiinţa cea stricăcioa- Că unde, venind, mă vei căuta, ca acolò să
să a trupului mieu, mă afli?
Și te ameasteci neamestecat cu sufletul Ceriul, cu cuvântul mieu, ca un nimic s’au
omenesc? adus în mijloc.
Cum printr’însul în tot trupul neamestecat Soarele, stealele și pământul, ca o jucăreae
Făcându-te tu, cel nepipăit, tot pre mine mică
Dumnezeu mă faci? De mine s’au făcut, și cealelalte câte le vezi,
Spune-mi, și să nu mă trimiţi mâhnit și ne- așijderea.
căjit! Îngerii mai nainte de aceastea, dedemult
O, îndrăzneală! O, eșire din minte! O, cu- aduși fiind de mine întru fiinţă,
vinte de nebunie! Pre slava slavei o văd, dar nu pre însăș firea
Cum nu te înfiorezi așa de cu asprime a în- mea.
treba aceastea? Că numai am gândit să aduc întru fiinţă
Și cum nu simţi întrebând acealea care le puteri,
cunoști, Și îndată au stătut înainte, lăudând stăpâ-
Ci îndrăznești să grăești pentru Dumnezeu nirea mea.
ca cum ispitind? Iar tu jos șăzind acì întru izgonire,
<749>
Și acealea care știi, ca cum nu le-ai ști te Unde toţi au căzut cei întâiu călcători de
faci a întreba? poruncă,
Și voești să le scrii tuturor arătat cu cunoș- Și Adam, și cu dânsul Eva, strămoașa ta,
tinţă? Și diavolul cel rău, carele pre <749v>aceștea
Dar însă te sufer pre tine, iubitoriu de oa- i-au amăgit,
meni fiind, Unde-i întunearecul cel adânc, unde-i groa-
Și iarăș învăţ pre tine, zicând ţie aceastea așa: pa cea mare,
Eu dupre fire-s netâlcuit și neîncăput, Unde-s șărpii cei ce mușcă deapururea căl-
Nelipsit, neapropiiat, nevăzut tuturor, câele voastre,
Neatins, nepipăit, neschimbat dupre fiinţă, Unde-i tânguirea, vaetul și plânsul cel ne-
Singur întru singur totul, și singur împre- încetat,
ună cu toţi Unde-i toată strâmtorarea, grija și scârba,
Carii mă cunosc pre mine întru întuneare- Moartea împreună și stricăciunea pre voi
cul vieţii, pre toţi vă ţine.

134
C U V Â N T U L  

Cum șăzi? Cum ești fără de grijă? Cum te Opreaște-te omule, muritoriule, nu iaste
lenevești, spune-mi? ţie bine aceasta.
Cum nu porţi grijă de ceale reale, care ai
fiitori./ Căci cine la numele meu își bucură inima/
lucrat în lume, și se scoală îndată către dragoste sau dor? Cine,
Și pentru singură pocăinţa nu pui toată auzind pomenirea mea de multe ori grăindu-se,/ a
osârdiia, lăcrămat din suflet, la mine unul cugetând?/ Cine
Și nu te sârguești adevărată pre aceasta să dumnezeeștile mele cuvinte, sau poruncile mele,/
o arăţi, cu sârguinţă a căutat să se înveţe și să păzească?/
Cine m’a socotit, ca tine, Dumnezeu preste toa-
Și nu întrebi pentru dânsa cu multă rugă- te,/ și a dorit îndată mie unuia să slujască,/ și pen-
ciune, tru aceea părinţi, și fraţi, și casă,/ încă și pământ,
Și cu deamăruntul nu cerci cum pre dânsa și rudenii, și vecini, și prieteni/ acesta a nesocotit,
o vei isprăvi, și către mine a venit/ ca și cum nici ar fi văzut
Ca să poţi printr’însa pentru a mea iubire cândva ceva dintru acelea,/ nici ar fi cunoscut pre
pământ vreun om în lume,/ ci ca unul ce intră
de oameni într’o oarecarea streină ţară și cetate,/ unde de altă
Să iai mare lăsare a fărădelegilor tale? limbă toţi sânt, și varvari,/ așa între cei obicinuiţi
Ci pre aceastea lăsindu-le, cauţi ceale mai cunoscuţi și prieteni ai săi, între boiarii și bogaţii
presus de fire, lumii/ petrece și se simte în mijlocul acestora ră-
Iscodești ceale ce-s în Ceriuri, iar mai vâr- mâind? Ci acestea vorbe, proaste și mărunte sânt
celor nesimţitori,/ însă mari și înalte mie, căruia le
tos nici pre aceastea, privesc./ Cine dintre cei mari pre pământ,/ dintre
Ci pre a mea, [a] celui ce Ceriul, dupre cum stăpâníi și scaune,/ sau dintre cei ce zic prin mine
să zisă, și pre toate a domni și a împărăţi,/ sau dintre cei ce înfăţișează
Le-am adus întru fiinţă, ca o nimic îmi is- pre dumnezeieștii mei apostoli,/ aceasta ori a cu-
codești firea?1 getat, ori a putut să păzească,/ ca în vremea păzirii
poruncii mele și legii,/ ca pre unul să vază pre toţi,
1 În ediţia Zagoreos lipsește în continuare un pasaj pre rudenii și streini,/ pre bogaţi și săraci așijderea,
amplu, pe care îl traducem aici după textul gre- pre cei slăviţi și neslăviţi,/ încă și pre cei puternici
cesc din Sources Chrétiennes (stihurile 92-158): dimpreună cu cei de rând?/ Cine este cela ce a ju-
„Și voiești cele pentru mine, precum nimenea decat nepătimaș, cu blândeţe privind pre aceștia?/
altul le știe,/ a te învăţa; o, minune, o, năzuinţă De voiu afla vreun suflet păzind acestea în lume,/
a omului!/ Că de te-am și mustrat, te voiu lăuda mai vârtos întru cea de faţă ziuă și neam,/ deopo-
iarăși,/ pentru că și tu lucrul meu și făptura mea trivă cu apostolii mei și prorocii îl voiu slăvi,/ și
ești./ Cum din pământ, din tină, din ţărână plăz- va ședea cu mine la venirea mea,/ căci va judeca
muindu-te,/ și întru aceasta ţiindu-te, și cu aceas- și atunci cu dreptate ca și pre pământ,/ și slavă
ta petrecând,/ pre toate nimica socotești, și ca o de judecătoriu al morţilor și viilor va dobândi./
umbră le vezi,/ și gonind treci pre lângă toate, și Acestea frumos este a căuta, și celelalte împreună
pre mine unul cauţi?/ Pentru mine voiești a grăi, cu ele,/ și a le ţinea dupre putere, și întocma a le
pentru mine a povesti,/ și pre mine a privi toată păzi;/ și a nu cerceta firea mea, fiule al omului,/
viaţa, de ar fi cu putinţă,/ și nici somn a gusta, nici nici lucrările mele, ale Duhului celui Sfânt,/ cum
mâncare, nici băutură, și la îmbrăcămintea trupu- de se arată soare, cum de se vede stea,/ arătându-
lui nicicum a cugeta./ Ci ca pre niște copaci pre se de departe și urcând mai presus de munţi,/ iară
margine de drum stând, și ca pre niște lemne,/ așa când se ascunde de ochii tăi,/ necăjire nemângâia-
socotești toate cele slăvite ale lumii,/ și gonind tă pricinuindu-ţi, și întristare,/ și când socotești că
treci pre lângă ele ca pre lângă nimic în calea vie- nu ţi se mai arată,/ înlăuntru se află, undeva în ini-
ţii,/ nici întorcând privirea cugetării,/ nici ai su- ma ta,/ și uimire ţie și bucurie îţi dă neașteptat./
fletului ochi lăsând către acestea să caute,/ ci pre Nici de se arată ţie ca văpaie, nici ca rază și foc de
mine închipuiești, și pre mine singur pomenești,/ ţi se face văzut,/ nu te mira sau iscodi, că nu este
și mă iubești ca nimenea din cei cu tine împreună- frumos ţie aceasta.“ (n.ed.)
135
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Deci creade cum că sânt eu lumină nefor- Și iarăș când să aprinde împrotiva păgână-
măluită, tăţii,
Toată proastă, nealcătuită, neîmpărţită cu Care lucru să face printr’însa, acesta răvnă
firea, să chiiamă.
Necercată și neiscodită împreună, apropi- Și iarăș pace, și bucurie, și bunătate să zice,
iată și neapropiiare. Că și câte treale să dăruesc celui ce plânge,
Mă văz cu adevărat, mă arăt cu iubire de Și ca un izvor face să izvorască darul întru
oameni, inima lui,
Dupre cum iaste cu încăpeare fieștecăruia Dintru care dar toată împreună-pătimirea
din oameni și milostivirea
Formăluindu-mă: nu eu pătimesc aceasta, Să varsă afară, curgând din suflet la toţi,
ci cei ce mă văd așa să învrednicesc să mă Mai ales la cei ce voesc să se pocăiască și să
vază, se mântuiască;
Că într’alt fealiu nu pot, nici mai mult încap; Că pre toţi îi miluiaște, și pre aceștea îi și
Și pentru aceasta, aceiași uneori văd adecă ajutorează,
Soarele, când pre minte o au curăţită, Și împreună lucrează, și îi întăreaște, și îm-
Iar alteori stea, când supt negura cu adevărat, preună-pătimeaște cu toţi,
<750>
Și supt noaptea trupului acestuia să vor Unindu-să cu sufletul lor prin voire,
afla. Și semuind cu mintea frumseaţea pocăinţii,
Că foc și strălucire mă face pre mine fier- Mai adevărată dobândeaște <750v>că/tră
binţeala dragostei, dânșii pre dragoste.
Căci când să aprinde întru tine cărbunile Iar smerenie să zice căci pre toate ale lumii,
iubirii, Încă și pre însuș sufletul și trupul său,
Atuncea și eu văzind sirguinţa inimii tale, Și toată fapta cea făcută ca o nimic o soco-
Mă aflu unit cu dânsul și lumină dându-i, teaște
Și ca niște foc arătându-mă eu, cela ce pre Omul cel ce au gustat dulceaţa aceștiia,
foc cu cuvântul l-am zidit. Și au văzut nebiruita frumseaţe a luminii.
Că faptele bune ceale sufletești sânt supuse Acestea știindu-le, pentru unele ca aceastea
ca niște materie, a zice
De care apucându-să Dumnezeiasca lumi- Sau a ţi le tâlcui ţie cu deamăruntul nu vei
nă a Duhului, mai avea trebuinţă nicidecum de mine.
Dupre lucrul cel supus al materiei, așa și să Că cu firea sânt nerăspunse, negrăite cu totul,
numeaște, Și de oameni nevestite, necunoscute și În-
Că nume osebit nu au căștigat întru oameni. gerilor.
Deci când să umileaște omul și lăcrămează, Cu adevărat neînţelease și de toată altă fi-
Atuncea și aceasta apă să zice, că curăţeaște, inţă zidită.
Cu lacrămile pre toată întinăciunea cea Ci cunoaște mai vârtos pre ale tale, sau mai
unită cu dânsul o spală. vârtos pre sineţ,
Iar când plânsul stinge pre mâniia inimii Și atuncea vei cunoaște că eu sânt cu totul
Cu ajutorirea eiĭ, atuncea blândeaţe s’au neajuns și neînţeles,
numit. Și sânt cu singuri aceia, și iubesc pre singuri
cei ce mă iubesc pre mine,

136
C U V Â N T U L 4 1

Și de poruncile meale deapururea cu fier- Cum și înlăuntru acestora iarăș, și nici înlă-
binţeală îș aduc aminte, untru ești, nici afară?
Și nicidecum nu cinstesc mai mult decât Ca un, adecă, neprins, nu-s înlăuntru, iar ca
dânsele altceva din ceale ce curg. un prins, nu-s afară.
Cu carii vorbind împreună voiŭ fi acum și Și nescris împrejur fiind, nici înlăuntru-s,
în veaci, amin. nici afară-s;
Că înlăuntru căruia iaste Ziditoriul? Și de
care îi afară, spune-mi mie?
AL ACELUIAȘ Pre toate înlăuntru le port, ca cela ce ţiu pre
Pentru Dumnezeirea cea necoprin- toată zidirea.
să și neînţeleasă cu denadinsită cu- Și de toate afară sânt, de toate fiind răzliţit,
vântare de Dumnezeu, și cum că Că ziditoriul ziditurilor cum nu va fi afară
nescrisă împrejur iaste Dumneze- de toate?
Cela ce-s mai nainte de toate, și împlinesc
iasca fire, și cum că nici înlăuntru, totul ca un plin,
nici afară de totul acesta nu iaste, Cum nu voiŭ fi și Ziditoriu? Înţeleage ceale
ci și înlăuntru, și afară iaste, ca o ce-ţ grăesc ţie.
pricinuitoare a tuturor. Și cum că Nu m’am mutat din loc eu tot cela ce pre
numai cu mintea de om iaste prins toată zidirea o am zidit,
cu neprindere Dumnezeu, precum Nici m’am unit cu ceale zidite. Și nescris
împrejur fiind,
ochilor razele Soarelui.
Unde vei zice cândva că sânt? Nu trupeaște
Cuvântul 41. îţ zic ţie,
O, Troiţă, ziditoarea tuturor, o, unime
<751>
Ci gânditoriu înţeleage mie. Și căutându-
preaîncepătoare, mă Duhovniceaște,
O, Dumnezeul mieu, singure cu singură fi- Nescris împrejur mă vei afla, și nicăiri iarăș
rea nescrisule-împrejur, după aceasta,
Necoprinsule dupre slavă, netâlcuitule du- Nici înlăuntru, nici afară, deși-s
<751v>
pre lucruri, pretutindenea și întru toate,
Fiinţă neschimbată! O, Dumnezeule, viiaţa Cu nepătimire și cu neamestecare, și dupre
tuturor, aceasta afară de toate.
O, cel mai presus de toate bunătăţile, o, înce- Că și mai nainte de toate eram. Ci să lăsăm
putule al cuvântului celui fără de început, zidirea
Mai-presusule de început Dumnezeul Toată aceasta pre carea o vezi, că de cuvân-
mieu, carele nu te-ai făcut cândva, tare nu iaste împărtășită,
Ci erai, început neavând, cum mă voiŭ afla Și dupre dreptate cătră Cuvântul sineșire
pre mine, cela ce înlăuntru nu are,
Te port pre tine tot? Cine-m va da mie să De toată mintea fiind lipsită. Deci să dăm
te ţiu pre tine, pre jivina cea mai potrivită
Pre carele înlăuntrul mieu te port? Cum și Cătră cuvântul înţelepciunii, ca precum
afară de zidiri, mintea cătră înţelepciune,

137
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Și precum cuvântul cătră Cuvântul și cu ru- Ca pre niște orbi îi lasă. Că noaptea ochii
denie și cu sineșire Oamenilor nu văd. Deci sufletul, prin aceștea
Aflându-să mai presus de cuvânt, să aibă Plecându-să, veade lumină. Iar lumina de
bine și pre împărtășire faţă nefiind,
Zidirea cu Ziditoriul, ca ceaia ce dupre chi- Ca într’un întunearec negreșit să află. Iar
pul Ziditoriului, răsărind aceasta,
Și dupre asămănarea iaste. Care aceasta îţ Atuncea veade pre lumină întâiu, și în lu-
zic jivină? mină și pre toate.
Pre om negreșit ţi l-am zis ţie, carele-i cu- Însă lumina avându-o, nu o ai. Că o ai, că
vântătoriu între ceale necuvântătoare, și o vezi,
Ca cela ce iaste îndoit dintru amândoao, Dar a o ţinea neputând, sau a o prinde pre
din firea cea simţită, și din cea gândită. ea cu mâinile tale,
Acesta între zidiri singur cunoaște pre Socotești că nimic nicidecum nu ai. Îţ în-
Dumnezeu, tinzi palmele tale,
Acestuia singur și Dumnezeu, dupre min- Străluceaște soarele întru aceastea, și soco-
te, prins îi iaste cu neprindere, tești că-l ţii pre el –
Și să veade nevăzut, și să ţine neţinut. Pre acesta zic că-l ai. Înstrângi îndată cu
Cumu-i prins, și cum neprins, și cum și aceastea iarăș,
amestecat cu neamestecare? Și neţinut să află, și așa iarăș nimic n’ai.
Cum? Spune-mi, tâlcuiaște-m aceasta! Cum Ceale proaste prost să ţin, dar nu cu ţineare
pre ceale netâlcuite ţi le voiŭ tâlcui? să strâng.
Cum pre ceale negrăite ţi le voiŭ spune? Că deși trup cu firea lumina aceasta să în-
Însă ia aminte și voiŭ zice. ţeleage,
Soarele îș străluceaște razele – pre acest A soarelui celui văzut, dar și netăiată iaste.
simţit ţi-l zic ţie, Deci cum pre acesta în casa ta îl vei băga,
Că pre celalalt încă nu l-ai văzut. Deci pre spune-mi?
razele acestuia le vezi, Și cum vei putea să-l ţii, cum pre cel neprins
Și-s prinse ochilor tăi. Și lumina ochilor tăi îl vei prinde?
Unită iaste cu ochii tăi. Acum spune-m Și cum pre acesta tot îl vei căștiga, din parte
mie, celui ce te întreb. sau și coprinzătoriu?
Deci lumina ta cu razele <752>soa/relui cu- Și cum vei lua bucata acestuia, și în sân o
mu-i unită? vei ascunde?
Cu amestecare neamestecată-i, ori să ameas- Negreșit, vei zice mie, că nicidecum vreo-
tecă unele cu altele? dată nu iaste cu putinţă să se facă.
Știu că și neamestecate vei zice, și amesteca- Deci deaca Ziditoriul acestuia pre carele îl
te vei mărturisi; zic, cu porunca
Și prinsă îmi vei zice mie că-i lumina ochi- <752v>
L-au adus să lumineaze ca o făclie tutu-
lor celor deșchiși ror celor din lume,
Și bine curăţiţi. Și aceaiaș deaca tu vei miji, A-i spune și a-i cerca firea lui cu totul nu
Neprinsă îndată iaste. Întru cei orbi nu ră- vei putea,
mâne, Cum și trup acesta iaste, și negreșit nu fără
Ci iaste împreună cu cei ce văd. Și când de trup?
apune, și pre aceștea
138
C U V Â N T U L 4 1

<753>
Cum și prins iaste cu neprindere, cum și să Și până la o ţesătură de păiajen! că de
ameastecă neamestecat, unde atâta tort
Cum cu razele să veade, și cu aceastea te lu- Acestuia să dăruiaște, spune? Care nu toar-
minează, ce, ci fără de osteneală
La carele deaca vei căuta, mai vârtos te vei Totdeauna ţease, decât păscarii îi mai înţălept,
orbi? Și decât toţi văscuitorii să află, întinzindu-
Ci și lumina ochilor tăi nu poţi să o spui mie, și șfarile
Că fără de altă lumină nicidecum a vedea Și legându-le de departe, și mai pre urmă în
nu poate, mijlocul acestora
Și cu toată lumina să uneaște, și ca o lumină Ca o mreajă îș ţease în aer laţurile,
pre toate le vezi. Și el șăzind de o parte, așteaptă vânatul,
Iar despărţindu-să de lumină, cu totul ne- Doară de undeva căzind într’însa vreo mus-
pătimașă rămâne, că să va prinde.
Și unindu-să așijderea cu lumina, lumină Deci cela ce până la aceastea toate cu purta-
toată să face; rea de grijă chiverniseaște,
Și unirea acestora iaste neamestecată și ne- Unde nu iaste întru toate? Cum nu iaste
grăită, împreună cu toate?
Și despărţirea așijderea neînţeleasă. Așa, în mijlocul tuturor iaste; așa, și afară
Cum vei putea a cerca cu totul firea Zidito- de toate e;
riului tuturor, Așa, și lumină iaste el;1 unde să va ascunde
Cum a-mi spune mie, cum a o tâlcui, și cum cel ce umple pre toate?
cu cuvântul a o arăta? Iar deaca tu pre dânsul nu-l vezi, cunoaște-
Pre toate cu credinţă priimeaște-le! Că cre- te pre sineţ că ești orb,
dinţa nu să îndoiaște, Și de lumină în mijlocul întunearecului tot
Credinţa cu adevărat nu să stânjineaște. ești plin,2
Însă cum zic toate-s, Că să arată celor vreadnici, însă nu să veade
Luminat ţie pre toate ţi le zic: nicidecum cel plin,
vreuna din toate Ci să veade nevăzut, precum singură raza
Iaste ziditoriul tuturor, firea cea Dumneze- soarelui.
iască și înţelepciunea, Și prins lor să face, neprins fiind dupre fiinţă.
Nici iaste întru toate – că cum va fi ceaia ce Rază adecă să veade, iar Soarele mai vârtos
niciuna din toate nu iaste? orbeaște,
Ci pricină a tuturor fiind, pretutindenea Și raza lui prinsă-i ţie, precum am zis, cu
iaste întru toate, neprindere.
Și pre toate le împlineaște tot dupre fiinţă, Deci dupre aceasta, zic, cine-m va da aceaia
și dupre fire, pre carea o am?
Dupre ipostas așijderea. Pretutindenea ias-
te Dumnezeu, 1 În text lipsesc două stihuri pe care le traducem
aici după textul grecesc din Sources Chrétiennes
Ca cela ce-i viiaţă, și viiaţă dăruiaște; că ce (stihurile 223-224): „gândită, sufletul lumi-
cu adevărat și s’au adus întru fiinţă, nând,/ așa, și nepătruns este.“ (n.ed.)
Pre care el nu l-au adus în mijloc? Până la 2 Greșală de traducere. În orig.: καὶ ϕωτός ἐν μέσῳ
un ţinţariu înţeleage-mi mie, σκότους ὃλον σε πεπληρωμένον („Și în mijlocul lu-
minii de întuneric tot ești plin.“) (n.ed.)
139
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Adecă toată pre aceasta, cine-m va arăta Pre ţărmurile mărilor, negreșit bine ai fi zis
aceaia pre carea o văz? mie
Că pre rază o văz, iar pre soare nu-l văz. Că vezi apă cu adevărat, și nevăzind totul
Și raza, nu soarele, să socotești că să veade cu totul,
de tine. Că totul cum îl vei vedea? Că nemărgini-
Pre aceasta văzindu-o, doresc să văz tot pre tu-i ochilor tăi,
născătoriul. Neţinut e și mâinilor tale. Cu adevărat cât
Așa văzind, zic iarăș, cine-m va arăta aceaia vezi, atât vezi.
carea o văz? Iar deaca te-ar întreba pre tine cineva: Vezi
Razele toate iarăș avându-le înlăuntru casii, toate mările?
Zic iarăș: Unde voiŭ afla pre izvorul daru- Nicidecum, îi vei răspunde. Dar le ţii pre
rilor? toate în palmă?
Iar raza iarăș alt izvor întru <753v>mine arătat Nu, vei zice, că cum voiŭ putea? Iar deaca
iaste. te-ar întreba iarăș:
O, minune a minunilor streină! Sus soare Dar nicidecum nu le vezi pre aceastea?
străluceaște, Zici: Așa, puţin ceva văz,
Și raza soarelui iarăș alt soare pre pământ mie Și ţiu apă a mării. Deci câte pre mâna ta o ai
Să arată, și străluceaște aseamenea cu ade- În ape ţiindu-le, pre toate adâncurile le ai
vărat celui dintâiu, Unite cu mâna ta, că nu-s despărţite unele
Și cel al doilea iaste. Pre acesta avându-l zic de altele,
că am, Și nu pre toate, ci puţin ai. Deci pre lângă
Iar pre celalalt de departe văzindu-l, așijde- toate câte ai?
rea strig: Ca o picătură, vei zice, iar pre <754>toate nu
Cine-m va da pre acela care-l am? Că nu să le ai.
tae unul dela altul, Deci așa și eu ţie îţ zic, că având nu am,
Și nu să despărţesc nicidecum, și să răzle- Și sărac sânt, și bogăţie învistierită întru
ţesc negrăit. mine văz.
Pre lângă totul, cât am? Un grăunte, o scân- Când mă satur flămânzesc, și când sărac
teae, sânt, atunce-s bogat,
Și caut să iau totul, deși totul cu adevărat Când beau, și însetez. Și dulce-i băutura
îl am. foarte:
Pre lângă totul, ce-m zici mie? Ca cu un ne- O gustare pre toată seatea a nenumăraţi o
bun te joci. potoleaște,
Încetează de a te juca cu mine. Nu zice: Nu, Și însetez de-a pururea a bea, și mai presus
ci pre totul îl am – de saţiu beau.
Deși nimic nicidecum n’am. Cum, sau ce Poftesc a ţinea și a bea pre totul, și a bea, de
zici, mă minunez. ar fi cu putinţă,
Auzi, și iarăș voiŭ zice: Un noian mare în- Pre toate adâncurile deodată; dar cu nepu-
ţeleage-mi mie, tinţă-i acest lucru.
Și mări ale mărilor, adânc al adâncurilor Îţ zic ţie că totdeauna însetez, deși în gura
iarăș mea
În minte zugrăveaște-mi-ţi. Deci deaca ai- Totdeauna iaste apa curgând, izvorând, po-
cea lângă aceastea, ezind,
140
C U V Â N T U L 4 1

Dar văzind adâncurile, mi să pare că nu Să sue împreună raze, și covârșesc Ceriurile


beau nicidecum. Și pre Ceriurile Ceriurilor, și văz iarăș Soarele,
Poftesc să am totul, și bogat iarăș avându-l Decât aceastea mai înalt și mai sus. Ori de
Tot cu totul în mâna mea, totdeauna îs sărac, fuge, nu cunosc,
Cu cel puţin pre totul unit cu adevărat Ori de stă, nu știu; încă pâșesc, încă alerg,
avându-l. Încă a ajunge nu pociŭ. Și covârșind înăl-
Deci cu picătura marea, și cu aceasta iarăș ţimi ale înălţimei,
adâncurile Și mai presus de toată înălţimea, precum
Adâncurilor îs unite. Deci o picătură având, mi să pare,
Unite pre toate le am. Și picătura aceasta Din mâinile meale razele împreună cu Soa-
iarăș, rele să fac nevăzute,
Carea zic ţie că o am, netăiată iaste toată, Și îndată în cădearea iadului mă pogor, ti-
Nepipăită, neprinsă cu totul, nescrisă îm- călosul.
prejur așijderea, Acesta-i lucrul, aceasta iaste fapta celor
Greu văzută cu totul. Carea Dumnezeu tot Duhovnicești:
iaste. Sus, jos, jos, sus, neîncetat le iaste drumul.
Deci de vreame ce așa, și într’acest fealiu îm Când va cădea, atuncea aleargă, când alear-
iaste Dumnezeiasca picătură, gă, și stă.
Cu totul mi să va părea că am ceva? Cu ade- Tot jos încuiat și ţinut fiind, tot sus iaste,
vărat având, nimic nu am. Și încungiurând Ceriurile, să împiiadecă
Iarăș întru alt fealiu pre acestea le voiŭ zice ţie. iarăș jos.
Soarele dintru înălţime străluceaște, Și începutul drumului îi sfârșit, iar sfârșitul
Pâșind pre raze; iar mai vârtos ţiind pre raze, început iaste.
Mă sui alergând sus să mă apropii de soare. Nesăvârșită-i săvârșirea, iar începutul iarăș
Și când bine mă voiŭ apropiia, și mi să va îi sfârșit.
părea că m’am apropiiat, Sfârșit cum? Precum Grigorie bogosloveaș-
<754v>
Fuge din mâinile meale raza, și îndatăș te1 au zis:
mă orbesc, Strălucirea iaste sfârșit al tuturor celor ce o
Și caz de la amândoao, și de la soare, și de doresc,
la raze. Și odihnă a toată privirea îi lumina cea
Deci caz dintru înălţime, și șez, și iară plâng, Dumnezeiască.
Și caut raza cea mai de nainte. Deci așa Deci pre aceasta cela ce au ajuns să o vază,
aflându-mă eu, de toate încetează,
Toată negura nopţii, aceasta desfăcându-o Și să despărţeaște de zidiri: că pre Zidito-
mie, riul acestora îl veade.
Ca o funie dintru înălţime cerească să <755>
Pre carele cela ce-l veade afară-i de toa-
<po>goară. te, cu cel singur singur iaste,
Degrab o prinz pre aceasta, ca pre o prinsă Și nimic din ceale toate nu veade;2 iar ceale
o strâng să o ţiu, ce-s întru aceasta tacă-se,
Și neţinută e; dar însă cu neţineare pre
aceasta 1 În manuscris. „blagosloveaște.“ (n.ed.)
Și o ţiu, și sus pâșesc. Deci așa suindu-mă eu, 2 Lipsă două stihuri în ediţia Zagoreos: „cele văzute
sau gândite:/ singură pre Treimea o vede.“ (n.ed.)
141
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Că să văd întunecat, și numai cât să înţeleg. Întru simţirea celor de faţă; <755v>în mijlocul
Dar te-ai spăimântat auzind ceale din lăun- adecă sânt al tuturor,
tru celor văzute? Dar mai presus de simţirea acestora, afară
Și deaca te-ai spăimântat de aceastea, cum să fac de toate,
nu băsnuitoriu mă voiŭ părea, Cu ceale nemateriialnice împreunându-se,
Ceale din afară arătându-le ţie? Că negrăi- pre ceale simţite nu le simt.
te-s cu totul, Că ochii văd, însă cu simţire nesimţită.
Și netâlcuite-s ceale Dumnezeești, și ceale Cum? Spune-mi. Zi degrab! Precum cel ce
dintru dânsele cu totul. veade focul nu să arde,
Că cuvântul oarecum să sileaște din dorire Așa văz cu nesimţire. Tu vezi focul ce fealiu e,
să zică Și pre văpae negreșit o vezi, dar dureare nu
Pentru lucruri Dumnezeești și omenești. simţi,
Dar însă lăsând ceale Dumnezeești, Ci ești afară de aceasta, și văzindu-o nu te
Și zicând oarece din ceale ale noastre, voiŭ arzi,
arăta ţie cu cuvântul Dar însă întru simţire o vezi. Acelaș lucru
Calea, și voiŭ înceta. Cunoaște-te pre sineţ înţelege-mi mie că pătimeaște
că ești îndoit, Cela ce Duhovniceaște veade. Că mintea,
Și cum că îndoiţi ochi ai, simţiţi și gândiţi, văzind pre toate,
Precum și îndoiţi sori sânt, și îndoite lu- Cu nepătimire și le deslușaște; orice fealiu
mini așijderea, de frumseaţe frumoasă veade,
Simţită și gândită; cu carii deaca vezi, cum Afară de pătimire iaste. Deci focul îi frum-
te-ai zidit seaţea,
Dintru începuturi om vei fi. Iar deaca pre Pipăirea îi pofta; deaca tu de foc nu te vei
soarele adecă, atinge,
Cel simţit îl vezi, iar pre cel gândit nicide- Cum dureare vei simţi? Nicidecum! Însă
cum, negreșit jumătate mort ești. mintea iarăș,
Și cel pe jumătate mort, și de tot, nelucrăto- Mai nainte de ce rău va pofti, pre aur văzin-
riu îi întru toate. du-l așijderea,
Că deaca cel ce simţitoriu nu veade, nelu- Ca la niște tină negreșit va căuta. Iar pre sla-
crătoriu oarecarele iaste, vă nu ca pre o slavă,
Cu cât mai vârtos cela ce nu veade pre lu- Ci ca pre un fealiu de năluciri ce în aer să
mina cea gândită a lumii? arată,
Mort iaste și decât mortul mai mult. Mor- Și pre bogăţie ca pre niște leamne în pustie-
tul nu simte, tate le va socoti,
Și cela ce au murit întru simţire câtă chinu- Zăcând grămăzi. Ce mă ispitesc să povestesc
ire va avea? Pre toate, și să le tâlcuesc? Deaca prin cer-
Iar mai vârtos va fi ca cum ar muri cu dure- care nu le vei înţeleage,
are în veaci. Nu poţi a cunoaște pre aceastea. Și neajun-
Iar cei ce văd pre Ziditoriul, cum nu vor gând să le cunoști, vei zice:
trăi afară de toate? Vai mie, cum nu știu aceastea? Vai mie, cât
Așa, de toate afară trăesc, și-s în mijlocul sânt de lipsit
tuturor, De bunătăţi întru necunoștinţă? Și te vei
Și să văd de toţi, și nu să văd de toţi sârgui să le cunoști pre aceastea,
142
C U V Â N T U L 4 2

Ca cunoscătoriu să te numești. Că deaca Că din lucrările tale cunosc cum că ești,


pre sineţi nu te știi De vreame ce l-am numit pre el Dumnezeu,
Ce fealiu ești, în ce chip te afli, cum pre Zi- carele cu adevărat e,
ditoriul vei cunoaște? Aceasta zicem că-i fiinţă, ipostas îl numim,1
Cum credincios te vei numi? Și cum om te Înipostatnic zicem că iaste, acela pre carele
vei chiema, nimenea niciodată nu l-au văzut,
<756>
Bou fiind, sau hiiară, sau ca o vită oare- Adecă pre Dumnezeu cel în trei ipostasuri,
carea necuvântătoare? un început fără de început.
Sau și mai rău decât aceasta vei fi, deaca nu Iar într’alt fealiu cum vom îndrăzni fiinţă
știi pre cela ce te-au zidit pre tine. pre tine să te numim,
<756v>
Cine pre acela necunoscându-l, va îndrăzni Sau trei ipostasuri la tine împărţite să
cuvântătoriu să se numească slăvim?
Că iaste? Că nu iaste. Că cum? Cel ce iaste Carea încă și unire cu totul *cine va2 înţe-
lipsit de cuvântare? leage,
Și cela ce-i lipsit de cuvântare, întru rându- Că deaca Tatăl îi întru tine, și tu întru Tatăl
iala vitelor iaste, tău,
Însă păscându-să de oameni, negreșit va fi Și dintru dânsul Sfântul Duh iase și să pur-
mântuit. ceade,
Iar deaca nu voiaște, ci de munţi și de văi să Și tu însuţ, Domnul, Duhul tău iaste,3
apropie, Și Duhul, Domnul să numeaște, și
Mâncare va fi a hiiarălor, ca un miel rătăcit. Dumnezeul mieu,
Aceastea fă-le, și cugetă-le, și să nu te abaţi, Și Tatăl tău încă Duh iaste și să chiiamă?
fiișoriule. Și nimenea din Îngeri sau din oameni nu
l-au văzut niciodată,
Și n’au privit aceastea, și chipul nu l-au cu-
AL ACELUIAȘ noscut,
Pentru cuvântarea de Dumnezeu. Cum va zice, și cum va grăi, cum răzleţire
Și cum că necercată și neiscodită va îndrăzni,
iaste Dumnezeiasca fire, și cu totul Sau unire, sau turburare, sau amestecare,
oamenilor neajunsă și neînţeleasă. sau și mestecătură,
Și pre unul să zică trei, și numai unul ceale
Cuvântul 42. trei?
Doamne Dumnezeul nostru, Părinte, Fiiule, Deci pentru aceasta, Stăpâne, dintru acea-
și Duhule, lea care-ai zis creade,
Tu cu chipul ești fără de chip, și preafrumos
la vedeare,
Frumos mai presus de vedeare, că ești mai 1 Lipsă două stihuri în ediţia Zagoreos, pe care
presus de toate, le traducem acì după Sources Chrétiennes: „căci
Necâtăţit întru câtăţime, văzut fiind celor ceea ce nu este, nefiinţitoriu este, neipostatnic se
află / și pentru aceea cu îndrăznire înfiinţitoriu
ce voești te chemăm.“ (n.ed.)
Fiinţă mai presus de fiinţă, necunoscut și 2 În manuscris: „cineva va...“ (n.ed.)
Îngerilor; 3 Traducere greșită. În orig.: τὸ Πνεῡμα σου
ὑπάρχεις, „...Duhul tău ești.“ (n.ed.)
143
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Dintru acealea care-ai învăţat laudă tot cre- Și nu te despărţești de cel născut din tine,
dinciosul stăpânirea ta, ce iaste
De vreame ce toate ceale ale tale sânt neîn- Tot întru tine, tot împlinind cu Dumneze-
ţelease cu totul, irea pre toate.
Necunoscute și netâlcuite de cei de tine zidiţi. Și tu încă Părintele tot rămâi întru însuș1
Că neînţeleasă și neajunsă e fiinţa ta, Fiiul,
Că ești nezidit, și cum că ai născut așijderea; Și dintru tine ai purcegându-să Duhul cel
Și cum zidit va înţeleage cineva chipul fi- Dumnezeesc,
inţii tale, Carele pre toate le cunoaște și le umple,
Sau al nașterii lui Dumnezeu Fiiului și Cu- Dumnezeu fiind dupre fiinţă,
vântului tău, Și de tine nedespărţindu-să. Că din tine și
Ori și al purceaderii Duhului tău celui izvoraște.
Dumnezeesc, Tu ești izvor al bunătăţilor, și toată bunăta-
Ca și pre unirea ta să o cunoască, și despăr- tea Fiiul tău,
ţirea să o vază, Carele împărţești prin Duhul pre dânsele
Și cu deamăruntul chipul și fealiul feaţii tuturor dupre vrednicie,
tale să se înveaţe? Cu milostivire și cu iubire de oameni, Înge-
Nimenea niciodată n’au văzut ceva dintru rilor și oamenilor.
aceastea ale tale care am zis. Nimenea din Îngeri, nimenea din oameni
Că nu să poate alt Dumnezeu dupre fire să niciodată nu a văzut
se facă, Fiinţa ta, nici o au cunoscut, căci ești ne-
Ca și să poată a iscodi fiinţa firii tale, zidit.
Fealiul și chipul, și ipostasul așijderea, Și pre toate tu le-ai adus întru fiinţă, nu
Fără numai însuţ tu întru sineţ <757>singur poate să te cunoască2
ești Treime, Dumnezeule, Cum naști pre Fiiul tău, cum de-a pururea
Singur cunoscându-te pre sineţ, și pre Fiiul izvorăști,
tău, și pre Duhul, Cum dintru tine iase Duhul tău cel Dum-
Și de dânșii singuri, ca de niște împreună- nezeesc,
odrăsliţi, cunoscându-te. Și cum nu-l naști nicidecum <757v>niciodată,
Iar ceialalţi – precum pre razele soarelui după ce o dată cu adevărat l-ai născut,
cestui simţit, Nici izvorându-l, deșărtare sau micșorare ai
Și acește-s carii văd bine și strălucit privesc pătimit?
Care raze întră înlăuntru casii șăzind ei le văd, Că rămâi preaplin, mai presus de totul ne-
Iar pre soarele acela cu totul nu-l văd, lipsit,
Așa pre lumina Slavei tale, așa pre străluciri, Tot întru toată lumea cea văzută, cea gândită,
Și pre aceastea întunecat cu minte curăţită, Și afară iarăș de aceastea ești, Dumnezeul
Carii din suflet căutându-te pre tine, să în- mieu,
vrednicesc să te vază,
1 În manuscris: „însăș.“ (n.ed.)
Iar pre tine, în ce fealiu și în ce chip ești cu 2 În ediţia Sources Chrétiennes pasajul acesta (stihu-
fiinţa, rile 65 și 65a din ed. Citată) diferă de ediţia Za-
Sau cum o dată ai născut, sau îl naști de-a goreos: „Și pre toate tu le-ai adus întru fiinţă, cu
pururea, singură porunca ta: cum anume dar cele pre care
le-ai adus întru fiinţă pot să te cunoască...“ (n.ed.)
144
C U V Â N T U L 4 2

Nepriimind adăogare, nici lipsire nicide- Vai de oamenii, și de toată firea cea zidită
cum. Carea va îndrăzni să cearce unele ca aceas-
Și deaca tot ești nemișcat, apoi și rămâi tot- tea pentru Dumnezeu,
deauna așa. Mai nainte de a să străluci, mai nainte de
Însă prin lucrări de-a pururea totdeauna a să lumina, mai nainte de a vedea ceale
ești mișcat, Dumnezeești
Că ai, Părinte, de-a pururea și necurmată Și mai nainte de a să face văzătoriu al taini-
lucrare, lor lui Hristos,
Lucrează și Fiiul tău mântuirea tuturor, Pre care nici Pavel, văzindu-le, n’au putut
Și chiverniseaște, și săvârșaște, și ţine, și nicidecum să le grăiască,1
hrăneaște, Iar pentru însuș Dumnezeu nimic mai mult
Înviiază, și face vii prin Duhul cel Sfânt. n’au auzit,
Căci câte veade Fiiul pre Tatăl făcând, Nici s’au învrednicit să se înveaţe, sau mă-
Pre aceastea aseamenea și el le face, precum car să se deprinză,
au zis. Fără numai cum că ὁ ὤν e Dumnezeu zidi-
Așa și nemișcat fiind, și de-a pururea miș- toriu al tuturor,
cat oarecum, Și făcătoriu, și trăgătoriu al tuturor celor
Nu te mișci, nu stai, nici șăzi iarăș, aduse întru fiinţă.
Ci de-a pururea șăzând, de-a pururea stai Iar noi, cei preaticăloși, cei întru întunearec
cu totul, închiși,
Și stând iarăș de-a pururea te mișci tot, Și carii întunearec cu totul sântem prin în-
Nemutându-te niciodată, că unde și te vei dulcirea dezmirdărilor,
duce? Și nu cunoaștem pre înșine în ce fealiu, și
Pre totul, precum s’au zis, împlinindu-l, și cum ne ţinem și ne biruim,
mai presus de totul fiind, Cei îngropaţi cu patimile, cei orbi și morţi,
Cătră care altul te vei muta, sau loc, sau ţinut? Pre cel ce iaste cu adevărat singur Dumnezeu
Dar nici stai, nici fără de trup ești, fără de început, nezidit
Prost și fireș, umplând pre toate, neformă- Și nemuritoriu, și nevăzut tuturor,
luit cu totul, Iscodindu-l, zicem ca cum cu deadinsul am ști
Nemateriialnic, nescris-împrejur, tot ne- Pentru Dumnezeu, cei ce de Dumnezeu
prins ești. sântem despărţiţi.
Și cum vom zice că șezi, cum iarăș că stai? Că deaca cu adevărat și s’ar fi unit cu dân-
Și cum vom grăi că șezi, sau în care Scaun, sul, niciodată n’ar fi îndrăznit
Cela ce în mână ţii Ceriul, încă și pământul, Să grăiască pentru dânsul, văzind că toate
Și ceale de supt pământ toate cu vârtutea sânt
ta să ţin? Netâlcuite, neînţelease ceale ale aceluia,
Care Scaun te va încăpea, sau ce fealiu de
casă?
<758> 1 Lipsă în continuare trei stihuri, pe care le tradu-
Sau cum să va întemeia, sau în care te- cem acì după Sources Chrétiennes (stihurile 104-
melii? 106): „Nici Ilie mai nainte, nici Moisì cel mare,
Și cine va gândi pre ce fealiu de stâlpi să ră- / ci poruncile și voile lui Dumnezeu singure,/
dică? s’a învrednicit și el să se înveţe, și altora să poves-
tească...“ (n.ed.)
145
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Și nu numai ceale ale aceluia, ci și din lu- Ceale mai presus de cuvânt și mai presus de
crurile aceluia mintea noastră?
Ceale mai multe sânt necunoscute tuturor. Deci zidiri fiind, înfricoșaţi-vă de Ziditoriul,
Că cine și va tâlcui cum dintru început Și poruncile aceluia singure numai iscodiţi-le,
m’au zidit, Și a le păzi pre aceastea cu toată putearea
<758v>
Cu care, și cu ce fealiu de mâini ţărâna voastră sârguiţi-vă,
luându-o, cel cu totul fără de trup? Deaca voiţi și moștenitori ai vieţii să vă faceţi.
Gură neavând ca noi, cum au însuflat întru Iar deaca veţi defăima poruncile lui,
mine, Și voile lui le veţi treace cu vedearea, pre-
Și cum oare în suflet nemuritoriu s’au făcut cum <759>au zis,
mie? Și deaca nu vă veţ’ supune lui, cu adevărat
Și din tină, spune-mi mie, cum s’au făcut în scurt zic,
oase, și cum nevre, Că nici slavă, nici vrednicie, nici bogăţiia
Cum carne, și cum vine, cum piiale, și cum cea din lume,
peri, Dar nici cunoștinţa cea nebună a învăţătu-
Cum ochi, cum și urechi, cum buze, cum rilor celor din afară,
limbă, Nici síntaxis, nici alcătuire de buna și fru-
Cum unealte glăsuitoare și tărie de dinţi, moasa grăire a cuvintelor,
Care cuvânt deslușit prin duh luminat să- Nici altceva din lucrurile sau banii cei de
vârșesc? pre pământ,
Și din materie uscată și umedă, fierbinte și Nici un fealiu de folos nu vor da atuncea
reace, Când va judeca pre toate și pre toţi
Jivină m’au săvârșit pre mine prin ameste- Dumnezeul mieu.
carea celor împrotivnice. Ci cuvântul Stăpânului, cel trecut cu vede-
Deci cum să leagă minte cu trup, și cum rea de noi,
trupul cu mintea Va sta înaintea feaţii a unuia fieștecăruia
Cea fără de materie să ameastecă cu nea- atuncea,
mestecare și cu neturburare, Și pre fieștecarele ce nu l-au păzit pre aces-
Și fără de frâmântare mintea și sufletul scot ta, îl va osândi.
cuvântul Că nu e cuvânt deșert, ci cuvânt viu al lui
Cel înlăuntru pus la norod, și rămân iarăș Dumnezeu
așijderea, Celui viu, cu carele rămâne în veacii veacilor.
Netăiate, neschimbate și neamestecate cu Deci judecat va fi așa precum am zis,
totul? Și împreună și porunca, vai mie, întimpi-
Deci aceastea știindu-le, fraţilor, că sânt ne- nând,
tâlcuite, Și mustrând pre cel ce au fost necredincios,
Și tuturor neînţelease ceale1 ale noastre, sau și credincios cu adevărat,
Cum pre cela ce ne-au făcut pre noi Și plecat, sau și neplecat cuvintelor Stăpâ-
într’acest fealiu dintru nefiinţă nului,
Nu ne înfricoșăm a-l iscodi, sau a gândi, sau Sau făcut cu sârguinţă, sau și s’au lenevit,
a zice Și așa să vor despărţi cei nedrepţi dela cei
drepţi,
1 În manuscris: „ceale ceale.“ (n.ed.)
146
C U V Â N T U L 4 

Cei nesupuși de cei ce cu adevărat pre Nu să tae dupre puteare, nu dupre formă,
Hristos l-au ascultat, nu dupre slavă,
Și de cei iubitori de Dumnezeu, cei ce acum Nu dupre chip, că tot iaste prost, și o lumi-
iubesc lumea, nă să veade.
Și de cei înduraţi și milostivi, cei neînduraţi, Întru aceastea una-s feaţele, una-s ceale trei
Și cei nemilostivi împreună și vor sta toţi ipostasuri,
Goli și de bogăţie și de cinste, și de dregăto- Că ceale trei îs întru una, iar mai vârtos
riia de carea în lume una-s ceale trei,
S’au îndulcit, și pre eiși, vaiŭ mie, s’au osândit, O puteare ceale trei, o slavă ceale trei,
Însuș ei pre sineș osândiţi făcându-să cu lu- O fire-s ceale trei, o fiinţă și o Dumnezeire,
crurile sale, Aceastea și o lumină sânt, și luminează lu-
Și vor auzi: Mici și mari, duceţi-vă, mea;
Că nu v’aţi supus mie, Stăpânului celui iu- Nu pre lumea aceasta văzută, să nu fie,
bitoriu de oameni. Că nici l-au cunoscut pre dânsul, nici poate
<759v>
De carea dreaptă osândă să ne izbăvim, să-l cunoască
Stăpâne, Lumea ceastă văzută, nici priiatenii lumii.
Și partea oilor tale să o dobândim, Cuvinte, Că cela ce iubeaște lumea, dușman iaste al
În dar, fiindcă nu avem nădeajde de mân- lui Dumnezeu,
tuire, Ci pre omul pre care el l-au făcut dupre chi-
Noi, cei osândiţi din lucruri acum și în veaci. pul său,
Și dupre asămănare lume îl <760>numim noi
Că să împodobeaște cu faptele bune, stăpâ-
AL ACELUIAȘ neaște ceale pământești,
Pentru cuvântarea de Dumnezeu. Precum acela are stăpânirea totului,
Și cum că cel ce au păzit pre cel Și împărăţeaște preste patimi. Acesta-i cel
după chip, pre puterile ceale reale dupre chip,
și vicleane ale stăpânitoriului în- Și supune pre draci, ziditorii răotăţii,
Calcă pre bălaurul cel vechi, cel mare,
tunearecului le calcă. Iar ceialalţi, Ca pre o pasăre proastă. Și cum? Auzi, fiiule!
carii au viiaţă pătimașă, de dânsul Boiariul acesta carele au căzut, prin lipsirea
să stăpânesc și să împărăţesc. luminii
Cuvântul 43. Întru întunearec îndată s’au făcut, și să află
Lumină iaste Tatăl, Lumină Fiiul, Lumină cu toţi
și Sfântul Duh. Cei ce împreună cu dânsul din ceriu au că-
Vezi ce zici, frate. Vezi să nu greșești alătu- zut întru întunearec,
rea. Și împărăţeaște întru întunearecul acesta
Că o lumină-s ceale trei, una nu despărţită, preste toţi, zic,
Ci unită cu ceale trei feaţe neamestecat. Dracii și oamenii carii sânt ţinuţi întru
Că Dumnezeu tot iaste nedespărţit dupre dânsul.
fire, Tot sufletul carele nu veade lumina vieţii
Și cu fiinţa cu adevărat mai presus de toată strălucind
fiinţa, Și ziua și noaptea să munceaște de dânsul,

147
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Să răneaște, să împilă, să duce, și aleargă, Că ceale simţite pre ochii cei simţiţi numai
Și cu săgeţile dezmirdărilor să împunge în Îi luminează, și le strălucesc luminile, și le dă
fieștecarea zi. Să vază numai pre ceaste simţite, iar pre
Deși i să pare că stă împrotivă, deși i să pare ceale gândite nu.
că nu cade, Deci toţi câţi văd numai pre ceaste simţite,
Dar însă cu sudori și cu osteneală multă, și Orbi sânt cu ochii cei gândiţi ai inimii.
cu trudă Deci ochii cei gândiţi ai inimii ceii gândite,
Are deapururea războiul acestuia neîmpăcat. Și cu lumina cea gândită datori sânt să se
Iar tot sufletul carele veade lumina cea lumineaze,
Dumnezeiască Că deaca cela ce are pre luminile trupului
De unde au căzut acela, îl defaimă pre dânsul, stinse,
Și supţiindu-să de lumina aceaia neapropi- Tot iaste întunecat, neștiind unde să află,
iata, Cu cât mai vârtos cela ce are orb pre ochiul
Calcă pre boiariul și stăpânitoriul întunea- sufletului
recului ca pre niște frunze Va fi întunecat și cu trupul, și cu fapta?
Care cad pre pământ din copaciul cel înalt. Puţin lipseaște încă de a fi omorât și cu duhul.
Căci întru întunearec are el putearea și stă- Deci înţeleage cu deamăruntul pre carea
pânirea, Lumină îţ voiŭ zice ţie.
Iar întru lumină să face stârv mort cu totul. Că nu-ţ zic ţie credinţa, nici îţ zic lucrare
Iar lumină tu auzind, ia aminte, ce fealiu de Lucrurilor, nici pocăinţa, nici postul nici-
lumină îţ zic ţie, decum,
Să nu mă socotești că-ţ zic ţie pre lumina Nici necăștigarea cea nicidecât, nu înţelep-
soarelui: ciunea, nu cunoștinţa,
Pentru că vezi întru lumina acestuia pre Dar nici dăscăliia, că niciuna dintru aceas-
mulţi oameni, tea nu iaste
Carii păcătuesc precum eu, <760v>cum/plit Nu lumină, nici strălucire a luminii căriia
muncindu-se, îţ zic ţie,
Căzind și aspumând întru amiiazăzì, Nici evlaviia cea din afară, nu portul și chipul
Și nevăzut pătimind dela duhurile reale;1 Cel smerit și prost, că toate aceastea-s fapte
Și soarele strălucind, nici un folos dintru Și împlinire a poruncilor, deaca bine să să-
acesta vârșesc,
Mai mult nu să face celor daţ dracilor. Și deaca să împlinesc precum însuș
<761>
Deci nu zic ţie lumina soarelui cestui simţit, Ziditoriul au poruncit.
Nu pre a zilii – să nu fie! – nu pre a făcliei Lacrămile în multe chipuri să varsă,
nicidecum, Și ori folositoare sânt, ori și vătămătoare
Nu pre a stealelor celor multe, nici lumina mai vârtos,
lumii, Însă însuș iale de sineș nefolositoare-s cu
Nu pre raza frumseaţii luminii ceștii văzute totul.
nicidecum Iar priveghiiarea nu iaste cu totul numai a
Îţ arăt ţie că are vreo lucrare ca aceasta ni- monahilor,
cidecum. Ci și a norodului celui de obște carii întru
lucruri să îndeletnicesc,
1 În manuscris: „ceale.“ (n.ed.)
148
C U V Â N T U L 4 

Și muerile încă priveghiiază mai mult ţesând, Slavă dela cei ce mă văd, și <761v>laudă să vânez,
Și zlătarii, și faurii, decât cei mai mulţi din Și ca un alt Apostol nou să mă arăt lor,
monahi, Și acest lucru să face mie pricinuitoriu de
Și pentru aceasta zicem că din toate faptele multă vătămarea,
Bune aceastea niciuna nu să numeaște lu- Și întunearec cu adevărat, și negură groasă
mină. în sufletul mieu;
Când și adunându-să întru una toate lucră- Iar pre noroadele ceale ce mă văd îi lumi-
rile nează și-i învaţă
Și faptele bune fără de lipsă, nu pot să fie Să defaime împodobirea, să defaime bogăţiia,
lumina cea Dumnezeiască, Și cu proaste și aspre haine să se îmbrace,
Că departe stau dela dânsa toate faptele oa- Care și cu adevărat iaste îmbrăcăminte
menilor, apostolească.
Însă și faptele aceastea adecă care dela noi Așa și toate cealelalte lucrări a faptelor bune,
să împlinesc Fapte sânt fără de lumină, lucruri fără de rază,
Cât despre noi cătră ceialalţi carii trăesc în- Că adunându-se iale toate împreună, dupre
tru răotate, cum am zis,
Lumină să zic, căci îi povăţuesc cătră lucru- Și întru un loc făcându-se faptele ceale îm-
rile ceale bune și pre aceia. bunătăţite,
Și aceaia ce-m iaste mie întunearec și mă De și iaste cu putinţă întru un om să se adune,
orbeaște, Să asemenează unii făclii lipsite de lumină.
Lumină aproapelui să face, și străluceaște Că precum nu e cu putinţă să se zică foc
celor ce văd. cărbunii singuri,
Și ca să nu mă prepuiu că lucruri streine zic Dar nici cărbuni, sau și văpae, leamnele sin-
ţie, gure,
Ascultă, și voiŭ grăi ţie dezlegarea gâciturii. Așa nici toată credinţa, nu lucrurile, nu
Postesc poate pentru tine, ca să mă arăt că faptele,
postesc, Nu împlinirea poruncilor, foc sau văpae
Și acest lucru piron adecă ochilor miei iaste, sau lumină Dumnezeiască
Și ca o bârnă s’au înfipt cu totul înlăuntru Nu sânt vreadnice să se numească, că nu
întru aceștea, sânt cu adevărat,
Iar tu te luminezi văzindu-mă, deaca nu mă Ci cum că pot să priimească focul, și să
osândești, apropie de lumină,
Ci te prihănești pre sineţ ca un cu totul la- Și să se aprinză cu unire negrăită –
com cu pântecele, Aceasta iaste lauda și fala faptelor bune.
Și cătră înfrânarea pântecelui te povăţuești Și pentru aceasta toată nevoinţa și toate
dintru aceasta, faptele
Și pre desfătare a o treace cu vedearea arătat Să săvârșăsc de noi, ca de lumina cea Dum-
te înveţi. nezeiască,
Iarăș: Eu mă îmbrac cu haină proastă și Ca o făclie, ca o luminare pre toate să le îm-
trenţoasă, părtășim,
Și numai întru o haină în toată vreamea Puindu-să sufletul înaintea luminii ceii ne-
umblând, socotesc apropiiate,

149
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Iar mai vârtos precum hârtiia să întinge în Și în carea oare peșteră acolò îl voiŭ pipăi?
ceară, Sau care baltă trecând, pre cela ce pretutin-
Așa sufletul, cu toate faptele bune îngrășin- denea iaste de faţă,
du-să, Și să află neprins, și iaste nevăzut,
Tot să va aprinde din lumină, cât va putea Mă voiŭ învrednici să-l văz, și să-l ţiu eu,
să vază, ticălosul?
Cât în casa lui va încăpea să o bage, În care iad mă voiŭ pogorî, și în care ceriu
<762>
Și atuncea, luminându-să faptele bune, Mă voiŭ sui, și oare la margenile căriia mări
fiindcă cu Dumnezeiasca Ducându-mă, voiŭ afla pre cel cu totul ne-
Lumină s’au împărtășit, lumină și iale să apropiiat,
numesc, Pre cel cu totul nescris împrejur, pre cel cu
Iar mai vârtos sânt și iale lumină, după ce totul nepipăit,
<762v>
cu lumina s’au amestecat. Pre cel fără de materie întru ceale
Și pre însăș sufletul și trupul împrejur îl materiialnice,1 pre Ziditoriul întru zidire,
strălucesc cu lumină, Pre cel nestricăcios întru ceale stricăcioase,
Și strălucesc cu adevărat întâiu celui ce le are, spune-mi mie, cum îl voiŭ afla?
Atuncea și tuturor celoralalţi ce-s întru în- Și cum afară de lume mă voiŭ face eu, cela
tunearecul vieţii. ce-s în lume?
Pre carii luminează-i cu Duhul cel Prea- Cum cu cel nemateriialnic mă voiŭ împre-
sfânt, Hristoase, una eu, cel împreunat cu materiia?
Și moștenitori ai Împărăţiei Ceriurilor fă-i, Cum cu cel nestricăcios mă voiŭ împleteci,
Împreună cu toţi Sfinţii tăi, acum și în veaci. eu tot stricăcios fiind?
Eu, cel muritoriu, cu viiaţa cum tot mă voiŭ
apropiia,
AL ACELUIAȘ Cu cel nemuritoriu, eu, cel mort, cum oare
Pentru cuvântarea de Dumnezeu. Și mă voiŭ vecinì?
cum că mintea de materiia patimilor Tot fiind iarbă, de foc cum voiŭ îndrăzni să
curăţindu-să, nemateriialnic pre cel mă apropii?
nemateriialnic și nevăzut îl veade. Dar însă auzi acum dezlegarea celor negrăite:
Mai nainte de a să face Ceriul, mai nainte
Cuvântul 44. de a să aduce întru fiinţă pământul,
Pre care cale voiŭ călători? Pre care potecă Dumnezeu era, Treimea, singur singurătăţit,
voiŭ apuca? Lumină fără de început, lumină nezidită,
Pre care scară mă voiŭ sui? Pre care ușă voiŭ lumină netâlcuită cu totul,
întra? Însă Dumnezeu nemuritoriu, fără de sfârșit
Și cum pre ușă o voiŭ deșchide, și în care singur,
cămară? De-a pururea vecuitoriu, veacinic, preabun
Și în care, și în ce fealiu de case voiŭ afla foarte.
Pre cela ce în mână și în palmă pre toate le Înţeleage bine un Dumnezeu întru început
ţine? pre Troiţa
În care munte mă voiŭ sui, și despre care
parte?
1 În text: „nemateriialnice.“ (n.ed.)
150
C U V Â N T U L 4 4

Carea iaste adecă mai presus de fără de în- Și nu are locul osebit, că nescris împrejur
ceput, și mai presus de tot începutul, fiind,
Neasemănată, nemăsurată cu înălţimea, cu Însuș cu cuvântul pre toate întru sineș le
adâncimea și cu lungimea, trage,
Și a mărimei sale, și a luminii margine ne- Și cu firea de toate ceale zidite iaste despărţit,
având. Și poartă pre toate întru sineș, și afară de
Nu era aer precum acum, nu era întunearec toate iaste.
nicidecum, Precum mintea și Îngerul de păreţii și de ușile
Nu lumină, nu apă, nu ether, nu altceva, ci Casii afară nu să opresc, nici înlăuntru să ţin,
duh. Așa și Făcătoriul acestora cu totul afară iaste,
Era singur Dumnezeu luminat cu totul Nu înlăuntru Ceriului, nici întru alt loc,
Și împreună atotputearnic, și nemateriialnic. Ci iaste cu adevărat pretutindenea
Și au făcut pre Îngeri, pre Începătorii și pre Dumnezeu răzleţit
Stăpânii, De toate ceale materiialnice, și de dânsul
Pre Heruvimi, pre Serafimi, pre Domnii, zidite, și întru fiinţă aduse.
pre Scaune, Deci s’au făcut Ceriul materiialnic și s’au
Și pre ceatele ceale nenumite, ca să-i slujască despărţit
Lui, și să-i stea înainte cu <763>frică și cu cu- Cu firea, dupre cum am zis, de lumina cea
tremur. nemateriialnică,
Iar mai pre urmă au adus întru fiinţă Ceriul Și au rămas fără de lumină ca o casă mare.
ca o cămară, Ci Stăpânul totului au aprins Soarele,
Materiialnic și văzut, simţit și gros, Și Luna, ca celor simţiţi simţit să le strălu-
Și întru o clipeală l-au întins pre acesta, cească.
precum știe singur, Și le-au dat și în mâini lumină, ca să se lu-
Și pământul împreună, și apele, și toate mineaze noaptea,
<763v>
adâncurile Carea din fier și din piiatră să naște
În mijlocul lui, întru aceaiaș dată, cu singu- negrăit.
ră gândirea Iar acela de toată lumina e despărţit,
Le-au făcut, în ce fealiu și acum toate să văd Mai presus de lumină, preastrălucit, nesu-
de noi. ferit la toată zidirea.
Și au rămas, înlăuntru lumina cea nemate- Că precum când străluceaște Soarele nu să
riialnică neavând văd Stealele,
Ceriul cest simţit, după ce s’au întins, pre- Așa deaca va voì să strălucească Stăpânul
cum am zis, Soarelui,
N’au curmat strălucirile luminii ceii nema- Tot cel viu nu va suferi răsăritul acestuia.
teriialnice; Pentru aceaia au înjugat pre minte cu ţărâ-
Că materiialnic, precum am zis, fiind, de na cea materiialnică,
ceale neamteriialnice afară, Și întru ceale materiialnice ne-au pus pre
Nu cu locul cu adevărat, ci cu firea și cu fi- noi pre toţi oamenii,
inţa s’au aflat. Ca prin credinţă întemeiată și prin păzirea
Că de cel materiialnic e despărţit Cel ne- poruncilor,
materiialnic,

151
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

De întunearecul călcării de poruncă, pre Într’acest fealiu iaste viiaţa tuturor celor
carele l-am vărsat blagocestivi,
Prin pofta patimilor celor materiialnice și Și credincioși, și sfinţi, pre carea să cuvine
prin gustarea toţi să o urmeaze,
Dezmirdărilor, pre mintea cea fără de ma- Ca și împreună cu dânșii lui Hristos
terie iarăș curăţindu-o, Dumnezeu, ziditoriului tuturor,
Pre lumina cea fără de materie întru ceale ma- Fără de prihană să-i stea înainte, și părtași ai
teriialnice nemateriialnic iarăș să o vedem, slavei și ai Împărăţiei lui să fie în veaci.
Precum am zis, că Dumnezeu era, mai pre-
sus de fără de început,
Nevăzut de ochii cei simţiţi și materiial- AL ACELUIAȘ
nici, Pentru cuvântarea de Dumnezeu
Neapropiiat ochilor celor gândiţi ai inimii. prea cu denadinsită. Și cum că
Că mă minunez cum sufletul, tot nemate- cela ce nu veade lumina slavei
riialnic fiind, lui Dumnezeu, mai rău iaste de-
Și gândit pre ochiul luminii avându-l,
Și ca pre doao ferestri simţit uneltind,
cât cei orbi.
Pre ochii trupului plecându-să, veade Cuvântul 45.
Printr’înșii pre toate ceale văzute, și iarăș să O, iubitoriule de îndurări, Dumnezeul
întoarce mieu, făcătoriul mieu,
După ce pre ceale gândite și nemateriialni- Străluceaște-mi mai mult lumina ta cea ne-
ce nemateriialnic le veade? apropiiată,
Și în mijlocul celor nestricăcioase și celor Ca pre inima mea de bucurie să o umpli.
stricăcioase negrăit ţinut fiind, Așa, să nu te mânii, așa, să nu mă părăsești,
De acealea adecă să trage în jos la dezmir- Ci străluceaște-mi sufletul mieu cu lumina ta:
Că lumina ta tu ești, Dumnezeul mieu.
dări și la patimi,
Că de și te numești cu multe, și de multe
Iar de cealelalte cătră Ceriu întraripindu-
fealiuri
să, acolò
De nume, dar unul însuţ ești,
A rămânea să sileaște, dar însă să trage în
Și unul acesta iaste necunoscut de toată firea,
jos,
Și nevăzut, și netâlcuit să află,
Și iarăș a să sui deapururea cu <764>fier/bin-
Carele să numeaște așa căci arată pre toate.
ţeală să sârguiaște,
Deci unul acesta e fire în trei ipostatnică,
Umblătoriu prin aer vrând să fie, afară de
O, Dumnezeire, și o Împărăţie,
ceale văzute.
O, puteare, că una-s ceale trei.
Că precum curse văzind pre toate ceale din
Că Treime una iaste Dumnezeul mieu, nu
lume,
trei,
Cu totul să teame pre pământ să calce sau <764v>
Trei dar însă iaste cel unul dupre ipos-
să șază, tasuri
Ca nu cu totul înfigându-să, să se ţie întru Care sânt de o fire între sineși unele cu al-
aceastea, tele cu firea,
Și să se facă mâncare hiiarălor celor sălba- De o puteare cu totul și de o fiinţă,
tece.

152
C U V Â N T U L 4 5

Care neamestecat adecă, mai presus de Unul acesta Ceriul și pământul dintru ne-
minte să unesc, fiinţă
Și nedespărţit iarăș să despărţesc, Le-au adus întru fiinţă, le-au înfiinţat, le-au
Întru unul ceale trei, și cel unul în ceale trei. alcătuit negrăit.
Că unul iaste cel ce au făcut pre toate, Unul acesta, Soarele, luna și stealele
Iisus Hristos împreună cu Tatăl cel fără de Cu voia le-au făcut – minune noao și streină.
<765>
început Unul acesta, pre ceale câte cu patru pi-
Și cu Sfântul Duh cel împreună fără de în- cioare, pre ceale târâtoare și hiiarăle,
ceput. Și pasări de multe fealiuri, și pre toate ceale
Deci unul iaste Treimea fără de despărţire din mare,
cu totul, Cu porunca le-au adus întru fiinţă, pre toa-
Și întru unul sânt ceale trei, și în trei iaste te precum să văd.
cel unul, Iar mai pre urmă m’au făcut și pre mine, ca
Iar mai vârtos unul pre ceale trei, și pre cel pre un împărat,
unul trei iarăș Și pre toate aceastea mi le-au dat spre slujire,
Înţeleage, și te închină, și creade, acum, și Ca niște roabe, și care pre trebuinţa mea ca
în veaci. niște slugi o împlinesc.
Că unul acesta care să năluceaște, și strălu- Deci toate, a unuia acestuia Dumnezeului
ceaște, tuturor zic,
Și luminează, și să împărtășaște, și să dă cu Porunca o au păzit, și încă o păzesc,
împărtășire, iaste tot binele. Iar eu, ticălosul, singur nemulţemitoriu
Pentru aceaia nu cu unul, ci cu multe nume m’am arătat,
și de la noi să numeaște: Necunoscătoriu și neascultătoriu al lui
Lumină, pace și bucurie, viiaţă, hrană și bă- Dumnezeu celui ce m’au zidit,
utură, Și pre toate aceastea bunele cu îndestulare
Îmbrăcăminte, veșmânt cort și Dumneze- mi le-au dat,
iască casă, Și porunca călcându-o, netreabnic m’am
Răsărit, înviiare, odihnă și scăldătoare, făcut,
Foc, apă, râu, izvor de viiaţă, și curgere, Și mai rău decât toate dobitoacele, mai rău
Pâine și vin, și îndulcire de obște a credin- și decât hiiarăle,
cioșilor, Decât ceale târâtoare, și decât pasările m’am
Ospăţ îndestulat, desfătarea cu carea ne arătat, ticălosul.
desfătăm cu taină, Și m’am abătut din calea cea dreaptă și
Soare cu adevărat neapus, și stea deapuru- Dumnezeiască,
rea strălucitoare, Și din slava cea dată mie am căzut cu ticăloșie,
Făclie carea luminează înlăuntru în casa cea Și m’am dezbrăcat de podoaba cea lumina-
sufletească. tă și Dumnezeiască,
Unul acesta multe iaste, carele și curăţeaște, Și întru întunearec după ce m’am făcut,
și zideaște; acum întru întunearec zac,
Unul acesta pre toate le-au adus întru fiinţă Și nu cunosc că de lumină sânt lipsit,
cu cuvântul, Și zic: Iată soarele luminează zioa
Și cu Duhul puterii pre toate aceastea le ţine. Și-l văz pre dânsul, și noaptea venind, iarăș
apune,
153
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Și eu îmi aprinz luminări și făclii, și văz. Sântem, și nu te vedem pre tine, lumina cea
Și ce are altul din toţi oamenii mai mult de viiaţă făcătoare.
decât mine? Pre soarele cest simţit cei orbi nu-l văd,
Că așa cu adevărat văd oamenii în lume, Și încă viiază, Stăpâne, și câte puţin și să
Și cineva din oameni mai mult decât aceas- mișcă,
ta nicidecum nu veade. Că nu dăruiaște viiaţă, ci numai vedeare,
Deci aceastea zicându-le, minţ, și pre si- Iar tu ești toate bunătăţile și de-a pururea
nemi mă batjocoresc, le dai
Și pre sinemi, Mântuitoriule, mă rătăcesc, Pre aceastea robilor tăi, celor ce văd lumina
asupră-mi trufindu-mă, ta,
Nevrând să mă cunosc pre sinemi căci orb Ca cela ce ești viiaţă, și viiaţă dăruești îm-
sânt, preună cu toate
<765v>
Și nevrând să mă ostenesc, nevrând să Cealelalte, zic bunătăţile, care tu însuţ ești.
caut în sus, Apoi cela ce te are pre tine cu adevărat, are
Nevrând eu, osânditul, orbirea mea să o prin tine pre toate.
cunosc. Să nu mă lipsesc de tine, Stăpâne, să nu mă
Și zic: Cine au văzut pre Dumnezeu, lumi- lipsesc de tine, Ziditoriule,
na lumii? Să nu mă lipsesc de tine, Îndurate, eu, sme-
Și aceasta o zic, Stăpâne, cu totul cu nesim- ritul și streinul;
ţire, Că strein, precum bine ai voit, și nemernic
Nepricepând că rău gândesc și zic. aicea
Că cela ce zice că nicidecum nu priveaște și <766>
Nu cu aleagerea, nu cu voirea mea
nu veade lumina ta, m’am făcut strein,
Iar mai vârtos zice că și cu neputinţă iaste Ci cu darul tău pre sinemi m’am cunoscut
acest lucru, strein
Adecă a vedea, Stăpâne, lumina slavei tale De ceale văzute, și gânditoriu m’am strălu-
ceii Dumnezeiești, cit cu lumina ta,
Pre toate Scripturile prorocilor și apostoli- Și am cunoscut căci cătră lume nemateriial-
lor le leapădă, nică și nevăzută
Și cuvintele tale, Iisuse, și iconomiia ta. Muţi și sălășluești pre neamul omenesc,
Că deaca dintru înălţime ai strălucit, te-ai Și împărţești și despărţești lăcașuri vreadnice
arătat întru întunearec, Fieștecăruia, dupre cum au păzit, Mântui-
Și ai venit, îndurate, în lume, ca cu oamenii toriule, poruncile tale.
Să petreci ca noi voind, cu iubire de oa- Deci pentru aceasta te rog, împreună cu
meni, tine să mă rânduești,
Și lumină a lumii pre sineţ fără de minciună Deși mult am păcătuit, mai presus de toţi
te-ai numit că ești, oamenii,
Și noi nu te vedem pre tine, au nu cu totul Și sânt vreadnic de muncă și de pedeapsă,
sântem orbi, Ci priimeaște-mă ca pre vameșul pre mine,
Și decât orbii mai ticăloși, Hristoase al
cel ce mă rog,
mieu?
Și ca pre curva, Stăpâne, deși nu întocma
Așa, negreșit, așa, cu adevărat, și morţi, și
plâng,
orbi
154
C U V Â N T U L 4 6

Deși nu aseamenea picioarile tale cu părul Mare adecă iaste minunea carea să veade de
mieu nu le șterg, mine,
Deși nu suspin și nu mă tânguesc, Hristoa- Dar necunoscută iaste, și nevăzută de toţi.
se, deopotrivă; Care aceasta, spune-mi mie? Eu cu credinţă
Ci de vreame ce izvorăști milă, și fântânești voiŭ spune-o.
îndurare, Cu întunearec și cu umbră, cu simţite și cu
Izbucneaște bunătate, prin care miluiaște-mă.1 simţire,
Miluiaște-mă și mă izbăveaște de focul cel Cu zidire materiialnică, cu sânge și cu trup
veacinic, Sânt ţinut și sânt frământat, Mântuitoriule,
Învrednicindu-mă de aicea bine să-ţ slujesc eu, ticălosul.
ţie, Și întru aceastea fiind, cu rea norocire și cu
Și fără de mustrare să stau înaintea ta, ticăloșie,
Și să fiu priimit înlăuntru cămării tale, Spaimă mă coprinde vrând să grăesc.
Mântuitoriule, Văz cu mintea – unde, ce, sau cum, nu
Unde să mă veselesc împreună cu tine, bu- știu.
nul Stăpân, Că acest „cum” netâlcuit iaste cu totul.
Cu bucuriia cea negrăită în veacii veacilor. Iar „unde,” cunoscut și necunoscut mi să
pare că iaste.
Cunoscut adecă, că întru mine să veade,
AL ACELUIAȘ Și de departe să arată el iarăș,
Pentru vedearea de Dumnezeu, Dar necunoscut însă, căci și pre mine îm-
și pentru Dumnezeeștile lucruri, preună mă duce
și pentru preaslăvitele lucrări ale În locul cel de nicăiri nicidecum cu totul,
Sfântului Duh, și pentru deosebiri- Și de ceale simţite uitare bagă întru mine,
Și de toate ceale materiialnice și văzute,
le Sfintei și deofiinţă Troiţei. Și cum Afară pre mine gol, și de trup, mă scoate.
că cela ce n’au ajuns să între întru Deci ce iaste care lucrează întru mine aceas-
Împărăţiia Ceriurilor, nimic nu să tea,
va folosi, măcar și afară de muncile Pre care am zis că îl și văz? A spune nu
iadului de să va afla. pociŭ.
Cuvântul 46. Însă auzi, și vei înţeleage lucrul.
Deci iaste neţinut întru toate cu totul,
Ce iaste care întru mine dela mine să lu- Iaste și prins, și să dă cu împărtășire celor
crează, vreadnici,
<766v>
O, al tuturor pricinuitoriule Și împărtășaște, și să împreunează fără de
Dumnezeule și Împărate? prindere,
Că ce și voiŭ zice, și ce cu adevărat voiŭ și Și să uneaște cu cei curaţi fără de turburare,
gândi? Și să ameastecă cu amestecare neamestecată,
Tot cu toţi cei ce fără prihană vieţuesc.
1 Lipsă două stihuri în ediţia Zagoreos, pe care le Acesta întru mine ca o făclie luminează,
traducem acì: „Așa, cela ce ţi s’au ţintuit mâinile Iar mai vârtos întâiu în Ceriuri să <767>veade,
tale, așa, cela ce ţi s’au ţintuit picioarele/ pre cru- Și decât Ceriurile fără de măsură mai presus,
ce, și coasta ţi s’a străpuns, atotîndurate...“ (n.ed.)
155
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Întunecat foarte nevăzut să veade. Cela ce pre totul îl umple, cum întru unul
Dar când eu cu dureare voiŭ căuta, va lăcui?
Și cu îngăduire voiŭ ceare să-mi strălucească, Cela ce iaste întru unul, cum și pre totul îl
Sau mai luminat acolò să veade, va umplea?
Și pre mine de ceale de jos mă răzleţeaște, și Auzi tainile lui Dumnezeu celui netâlcuit,
mă împreunează Îs netâlcuite, preaslăvite și cu totul streine.
Cu strălucirea aceluia negrăit, Iaste adecă Dumnezeu adevărat, negreșit
Sau înlăuntru mieu să arată fără de veaste tot: iaste –
Lumină în chip de sfeară, și lină, și Dum- Aceasta toţi cei blagocestivi o mărturisesc –
nezeiască, Dar niciuna dintru acealea care noi cu to-
Fără de formă, fără de chip, cu formă fără tul le știm nu e,
de formă, Dar nici dintru acealea care știu Îngerii nu
Carea să și veade, și grăiaște cătră mine iaste,
aceastea: Și dupre aceasta zic că nici una iaste
Pentru ce mă scrii împrejur că sânt eu în Dumnezeu
Ceriuri, Din toate, ca un Ziditoriu al tuturor,
Și acolò mă cauţi, și mă socotești că lăcuesc? Ci-i mai presus de totul. Că cine ar fi spus
Pentru ce mă prepui că sânt pre pământ, Ce iaste Dumnezeu, ca și să zică cum că iaste
Și cum că cu toţi împreună sânt mă vestești, Aceasta poate, sau aceaia? Nu știu nicide-
Și cum că pretutindene sânt mă legiuești? cum,
Deci acest „pretutindenea” mărire îmi li- Ce fealiu, cât, în ce chip, sau în multe chi-
pești mie, puri.
Și eu afară de mărimi cu totul sânt; Deci eu, carele nu cunosc pre Dumnezeu
Că mai presus de mărimi cunoaște pre firea ce fealiu-i
mea că iaste. Cu forma și cu chipul, cu mărimea și cu
Iar acest „pre pământ” scriere-împrejur să frumseaţea,
arată, Cum voiŭ tâlcui pre lucrările lui?
Și cu totul nescris împrejur niciodată sânt. Cum adecă să veade cela ce iaste nevăzut
Că auzi că sânt eu împreună cu Sfinţii tuturor?
Însumi tot eu cu fiinţa întru simţire, Și cum iaste cu toată firea cea zidită?
Și cu vedearea, încă și cu împărtășirea, Cum umple totul, și nicăiri să umple?
Împreună cu Tatăl mieu, și cu Duhul cel Cumu-i mai presus de totul, și pretutinde-
Dumnezeesc, nea iaste?
Și cum că mă odihnesc întru aceștea arătat. Că aceastea nimenea nicidecum nu va pu-
Deci deaca pre fiiștecarele deosebi vei zice tea să le spue.
că sântem noi împreună, Ci o, tu pre carele din oameni nicidecum
Mulţi vei face, și întru mulţi împărţiţi. nu te-au văzut,
Deaca unul vei grăi, cum cel unul iaste și O, a toate Împărate, singure prea foarte mi-
fieștecarele? lostive,
Iar mai vârtos cel unul cumu-i și sus și jos? Mulţemesc ţie din toată inima mea,
Și împreună cu toţi cum acelaș <767v>va fi? Că nu m’ai trecut cu vedearea pre mine ca-
rele jos întru întunearec

156
C U V Â N T U L 4 6

Zăceam, ci te-ai atins cu mâna ta cea Dum- Alergam foarte noaptea și zioa,
nezeiască de mine, În sărita umblam cu sârguinţă,
Pre carea văzindu-o eu m’am sculat îndată Și umblând iarăș nemișcat eram,
bucurându-mă, Și atuncea mai vârtos sporiiam la ceale di-
Că-mi strălucea mai luminată decât soarele. nainte.
Și m’am sârguit să o apuc pre <768>aceasta O, ce taine! O, ce nevoinţe! O, ce celean-
eu, ticălosul, chiuri!
<768v>
Și s’au făcut nevăzută îndată de la ochii miei, Așa alergând eu în mijlocul măidanului
Și iarăș tot m’am făcut întru întunearec. M’au ajuns mâna aceaia negrăit,
Am căzut la pământ plângând și tânguin- Mijlocind Sfântul Părintele mieu și solind,
du-mă, Și de ticălosul mieu cap s’au atins,
Tăvălindu-mă și suspinând cu dureare, Și mi-au dat mie cununa biruinţei.
Dorind să văz iarăș Dumnezeiasca ta Însă aceasta mai vârtos cunună s’au făcut
mână. mie,
O ai tins pre dânsa, te-ai arătat mie mai lu- Și pre aceasta văzindu-o, netâlcuită veselie,
minat, Netâlcuită bucurie, netâlcuită dulceaţă
Și îmbrăţișindu-o, o am sărutat pre dânsa. Aveam. Că cum nu? Lumea toată biruind,
O, ce bunătate și multă milostivire! Și pre stăpânitoriul lumii rușinându-l?
Mâna mi-au dat să i-o sărut Ziditoriul, Și din mâna lui Dumnezeu cunună Dum-
Ceaia ce ţine pre toate cu putearea. nezeiască,
O, ce dăruire, o, ce hărăzire netâlcuită! Iar mai vârtos pre însăș mâna Stăpânului
Și iarăș o au strâns pre dânsa Ziditoriul, tuturor
Cu adevărat cercând sârguinţa mea, Luându-o – o, minune! – în loc de cunună?
De o doresc pre aceasta, și pre dătătoriul Carea să vedea strălucindu-mi fără de ma-
aceștiia, teriie,
De defaim pre toate, și numai pre aceasta o Necurmat și neîncetat mie, și neînserat.
protimisesc, Aceasta ca o ţiţă mie îmi tindea înainte,
Și îngăduiesc întru dragostea aceștiia. Și a suge din laptele nestricăciunii mie
Am părăsit îndată lumea și ceale ale lumii, Ca unui fiiu al lui Dumnezeu bogat îmi dă-
Am închis deodată și pre toate simţirile ruia.
meale, O, ce dulceaţă! O, ce dezmirdare negrăită!
Ochii, urechile, nările, gura și buzele, Aceasta și păhar al Dumnezeescului Duh,
Tuturor rudeniilor și priiatenilor am murit. Și al curgerii ceii fără de moarte s’au făcut
Așa, cu adevărat am murit cu voirea, mie,
Și pre singură mâna lui Dumnezeu o am Dintru care împărtășindu-mă, și de hrana
căutat. m’am umplut
Și văzindu-mă aceasta pre mine așa făcând, Cea Cerească, cu carea numai singuri Îngerii
S’au atins pre taină, de mâna mea m’au apu- Să hrănesc, și nestricăcioși să păzesc,
cat, Luminări a doa ale luminii ceii dintâiu cu
Și mă povăţuia pre mine carele eram în mij- împărtășirea.
locul întunearecului. Așa și noi ai Dumnezeeștii și ai negrăitei
Deci o am simţit, și bucurându-mă îi urmam, Firi ne-am făcut părtași toţi,

157
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Fii ai Tatălui, și fraţi ai lui Hristos, Păzindu-mă, pre mine tot m’au făcut
Cu Duhul cel Preasfânt botezindu-ne; Dumnezeu.
Dar cu adevărat nu toţi am cunoscut darul, Au luat la sineș trupul mieu cel osândit,
Nici strălucirea, nici împărtășirea, nici cum că Și cu toată Dumnezeirea m’au îmbrăcat,
Așa ne-am născut, și aceasta de-abiia Că botezindu-mă, întru Hristos m’am îm-
<769>
Din mii unul, sau și din nenumăraţi, brăcat,
Prin vedearea cea tainică o au cunoscut. Nu simţit, ci gândit cu <769v>ade/vărat,
Iar ceaialalţi toţi-s feaţi ponivoșiţi, Și cum nu-i Dumnezeu dupre dar, și dupre
Carii pre cela ce i-au născut pre dânșii nu-l punere,
cunosc. Și dupre simţire, și cunoștinţă, și vedeare,
Căci ca cei morţi cu apă botezindu-se, Cela ce întru Fiiul lui Dumnezeu s’au îm-
Sau și cu foc, nicidecum nu simt, brăcat?
Așa nici aceștea, morţi cu necredinţa Deaca întru necunoștinţă s’au făcut
Și cu nelucrarea poruncilor fiind Dumnezeu Cuvântul
Lipsiţi, n’au știut că au pătimit, Om, apoi și eu, cum că întru necunoștinţă
Că arătare înfricoșată și credinţă rătăcită e, m’am făcut
Să se pară pre sineș că iaste fiiu al lui Dumnezeu trebuie dupre cuviinţă să mă
Dumnezeu, socotesc.
Și să nu cunoască pre Tatăl său. Iar deaca cu cunoștinţă, și cu fapta, și cu
Deci deaca zici tu că cu credinţa pre acesta vedearea,
îl cunoști, Dumnezeu om tot s’au făcut,
Și cu credinţa fiiu al lui Dumnezeu îl soco- Apoi tot pre mine Dumnezeu cu împărtă-
tești că e, șirea lui Dumnezeu,
Fie și întruparea lui Dumnezeu cu credinţă, Întru simţire și întru cunoștinţă, nu cu fi-
Și nu zice că cu lucrul om s’au făcut, inţa,
Nici cum că simţit el s’au născut. Ci cu împărtășirea, să cuvine negreșit
Iar deaca s’au făcut fiiu cu adevărat al omului, A socoti cu pravoslavie că m’au făcut.
Apoi negreșit te face pre tine cu lucrul fiiu Că precum s’au născut Dumnezeu fără de
al lui Dumnezeu. schimbare,
Deci deaca nu s’au făcut dupre nălucire Om cu trupul, și tuturor s’au arătat,
trup, Așa netâlcuit Duhovniceaște mă naște și
Apoi negreșit că nici noi dupre înţeleagere pre mine,
Duh, Și om rămâind, Dumnezeu mă face.
Ci precum au fost trup cu adevărat Cuvântul, Și precum văzut fiind cu trupul acela,
Așa și pre noi ne închipuiaște <ne>grăit, Nu să cunoștea de noroade că iaste
Și fii ne face ai lui Dumnezeu întru adevăr. Dumnezeu,
Neschimbat cu Dumnezeirea rămâind Cu- Așa și noi, nu ne cunoaștem de toţi ce fea-
vântul, liu sântem –
Om s’au făcut cu luarea trupului; O, minune! – oameni văzuţi cu adevărat,
Neschimbat pre mine, omul, cu trupul și Aceaia, care ne-am făcut cu darul cel Dum-
cu sufletul nezeesc,
Nu putem să fim văzuţi celor mulţi.

158
C U V Â N T U L 4 6

Ci numai singuri acelora, carii pre ochiul Adecă pre fiinţa cea fără materie, carea ne-
sufletului materiialnic arătat
Îl au curăţit, ne arătăm, ca printr-o oglindă, Toată prin tot cu adevărat străbate,
Iar celor necuraţi, nici Dumnezeu, dar nici Și dintru aceasta, pre tot trupul, căci întru tot
noi Iaste și însuș sufletul cel netrupesc,
Nu sântem văzuţi, nici sântem crezuţi ni- Și va străluci trupul tău, precum și sufletul
cidecum tău.
Că ne-am făcut cândva aceasta cu adevărat. Și sufletul iarăș, precum au strălucit darul
Că necredincioși sânt cei ce pre singură Va fi fulgerând, ca un Dumnezeu.
credinţa Iar deaca te vei lenevi să urmezi smereniia,
Cea fără de lucrări să proptesc și să razimă; Patimile și ocările Ziditoriului,
Iar deaca încă nu sânt necredincioși, dar Și a le suferi pre aceastea nu vei priimi,
morţi cu totul: Ori gânditoriu, iar mai vârtos
<770> <770v>
Dupre cum Dumnezeescul Pavel au ho- simţitoriu,
tărât, Vei rămânea – o, nebunie și din minte eșire!
Să nu nu crezi. Ci spune-mi mie, și cu înţe- Întru întunearec, și în tartarul trupșorului
lepciune răspunde-mi, tău,
Care dintru aceaste doao vei protimisì: Carele iaste stricăciune; că ce alt iaste,
Credinţă moartă, de lucruri lipsită, Fără numai moarte în vas nemuritoriu
Ori necredinţă, întru lucrurile credinţii? Încuiată cu adevărat în veaci?
Negreșit vei zice: Care dar iaste din lu- Și de toate bunătăţile ceale ce-s întru lumi-
cruri, nă, încă și de însăș
Fără de credinţa cea dreaptă și desăvârșit? Lumina te vei lipsi. Că încă nu zic,
Și eu iarăș îţ răspunz ţie: Care trebuincios Că și focului, și scrișnirii dinţilor,
Folos va fi de credinţa cea fără de lucruri? Și tânguirii, și viermelui celui neadormit te
Deci deaca acealea care mai nainte le-am vei da,
zis voești Ci cum că ca într’un chiup în trup vei lăcui,
Să le cunoști, și Dumnezeu dupre dar să te După Înviiare, precum și mai nainte de
faci, aceasta,
Nu cu cuvântul, nu cu părearea, nu cu so- Și cum că de nicăiri de afară vei vedea,
coteala, Nici lumină înlăuntru nu vei priimi nicide-
Nu cu singură credinţa lipsită de lucru, cum,
Ci cu cercarea, cu lucrul și cu vedearea Ci cum că așa vei zăcea, de dulceţile ceale
Minţii, și cu cunoștinţă preatainică, de aicea,
Lucrează acealea care Hristos ţie îţ porun- De toate, și de ceale ce vor să fie lipsit,
ceaște, Precum mai nainte am zis. Deci spune tu,
Și acela pre aceastea pentru tine le-au pă- cela ce auzi,
timit, Cela ce grăești: „Nu voesc să întru
Și atuncea vei vedea lumină preastrălucită Înlăuntru împărăţiei ceii nestricăcioase,
luminând, Nici să dobândesc bunătăţile acealea,
Preste aerul sufletului cel cu totul albit, Ci afară de muncă numai să fiu,
Și cercare de foc să nu iau nicidecum!”

159
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Ce folos îţ va fi ţie deaca te vei face precum Însă să vor scula, în ce fealiu aceastea s’au
am zis? sămănat:
Răspunde-mi mie, o, preaînţeleapte, și zi: Grâu curat, grâu sfinţit,
Oare vei socoti că iaste altă Ale Sfântului Duh sfinte vase,
Muncă mai mare, sau că să va face negreșit? Precum au fost preacurate foarte,
Să nu fie. Cum vei zice atuncea cum că singur Să vor scula iarăș proslăvite,
În munci și ești, și te muncești? Strălucind, fulgerând, precum Dumneze-
Că de vei zice că Duhovnicesc pre trup iasca Lumină.
Atuncea îl vei lua, și cum ca întru un chiup Întru aceastea sălășluindu-se sufletele Sfin-
Să va încuia sufletul întru acesta? ţilor,
Ascultă, învaţă cum va fi aceasta. Mai mult decât Soarele vor străluci atuncea,
Precum sămânţa să samănă dupre neam – Și să vor face aseamenea Stăpânului,
De grâu zic ţie, și de orz, și <771>de altele – Pre ale căruia Dumnezeești legi i le-au păzit.
Și dupre neam iarăș răsare, Iar ale păcătoșilor să scoală iarășĭ
Așa și trupurile cealor ce mor În ce fealiu și iale în pământ s’au sămănat:
Cad în pământ orice fealiu să vor întâmpla Întinate, puturoase, pline de putrejune,
<771v>
să fie. Vase pângărite, neghini ale răotăţii,
Deci sufletele care de trupuri să despărţesc, Foarte întunecate, ca ceale ce lucrurile în-
Întru înviiarea morţilor ceaia ce va să fie, tunearecului
Fieștecare dintru aceastea dupre vrednicie Le-au lucrat, și unealte a toate fealiurile de
îș află răotăţi
Acoperemântul de lumină sau de întunea- S’au făcut, ale sămănătoriului celui rău.
rec plin. Și să vor scula nemuritoare și aceastea,
Ceale adecă curate, și care de lumină s’au Și Duhovnicești, însă asămănate întunea-
împărtășit, recului.
Și ș’au aprins candelele sale, Deci cu aceastea ticăloasele suflete să vor uni,
Vor fi negreșit întru lumină neînserată, Și iale întunecate și necurate fiind,
Iar ceale necurate, și care au orbi Aseamenea să vor face diiavolului,
Pre ochii inimii, și de întunearec plini, Ca ceale ce pre lucrurile lui le-au urmat,
Cum oare vor vedea lumina cea Dumneze- Și poruncile aceluia le-au păzit,
iască? Cu carele și să vor rândui în focul cel nestins,
Vei zice că nicidecum. Deci pre aceștea spu- Întru întunearec și în tartar trimiţindu-se,
ne-mi, Iar mai vârtos iale dupre asemănarea și mă-
Rugându-se după moarte, cine îi va auzi? sura
Și cine le va deșchide ochii acestora, vai mie, Greotăţii să vor așăza dupre vredniciia
Carii de bunăvoia lor n’au voit să vază, Păcatelor, pre care fieștecare le va purta,
Nici să-ș aprinză candela cea sufletească? Și acolò vor petreace în veacii veacilor.
Deci întunearec neluminat va aștepta pre Iar Sfinţii, precum am zis iarăș,
aceștea, Fieștecarele cu aripile faptelor bune rădi-
Iar trupurile, precum am zis, deopotrivă cându-se,
Să strică și să putrezesc și ale Sfinţilor, Și aceștea întru întimpinarea Stăpânului
Să vor sui fieștecarele dupre vrednicie

160
C U V Â N T U L 4 7

Precum pre sineș cineva negreșit mai nain- Deci pentru aceasta am zis ţie că iaste prins
te s’au gătit, dorul acesta,
Ca aproape sau departe de Ziditoriul să fie, Și înipostatnic, ca un împărtășit și prins;
Și împreună să fie cu dânsul întru nemărgi- Că tot cel împărtășit și prins, fiinţă cu ade-
niţii veaci, vărat iaste
Săltând și veselindu-se cu veselie neînceta- Înipostatnic împărtășită, așijderea și prinsă.
tă, amin. Că cel fără de fiinţă nimic și să zice și iaste,
Iar Dumnezeiasca fire iaste și nezidită, și
mai presus de fiinţă,
AL ACELUIAȘ Ca ceaia ce pre fiinţa tuturor celor zidite o
Pentru cuvântarea de Dumnezeu. Și covârșaște,
cum că celui ce nu s’au schimbat cu Și să numeaște mai presus de fiinţă, însă ias-
împărtășirea Sfântului Duh, și nu te înfiinţoasă,
s’au făcut cu punerea întru cunoștin- Și ipostatnică mai presus de toată fiinţa,
Și cu ipostas zidit cu totul neasămănată
ţă Dumnezeu, a învăţa ceale Dumne- Să înţeleage, că iaste toată nescrisă împrejur
zeești pre oameni nu i să cade. cu firea.
<772>
Cuvântul 47. Și pre cel ce nu să scrie împrejur, ipostas
Cine îmi va mângâia durearea inimii meale? cum îl vei zice?
Iar dureare zicând, am arătat pre dorul Iar cel neipostatnic nu iaste nimic, și cum
Mântuitoriului, va fi <772v>împăr/tășit mie?
Iar dorul iaste lucrare a Duhului, Iar deaca nu crezi, pre Pavel martor ţi-l voiŭ
Iar mai vârtos a însuș lui dupre fiinţă iaste aduce ţie,
venirea, Carele pre amândoao credincioase ţi le
Carea înipostatnică Lumină înlăuntru în- adeverează ţie că sânt.
tru mine să veade, Căci când zice că pre Hristos îl are înlăun-
Iar lumina iaste neasemănată, toată negrăită. tru grăind,
Cine mă va răzliţi de ceale simţite, de care Și prin Duhul cel Preasfânt grăindu-i lui,
odată m’am izbăvit, Împărtășit și scris împrejur zice că iaste
Și m’am ascuns dela dânsele, făcându-mă Dumnezeu,
afară de lume? Cu nescriere împrejur împreună fiind întru
Cine îmi va da alinare și liniște de toate, dânsul, și cu neprindere.
Ca de frumseaţea și vedearea acestuia să mă Iar când îl aduce pre el în mijloc că lăcuiaște
satur? în lumină neapropiiată,
A căruia neînţeleagere îm aprinde dorul, Și mărturiseaște că niciodată de vreun om
Însă cât iaste prins, dor iaste ipostatnic. nu s’au văzut,
Că dragostea nu iaste nume, ci fiinţă Dum- Atuncea pre nescriere împrejur și pre ne-
nezeiască prindere i-o arată.
Împărtășitoare și neprinsă, și Dumnezeias- Că pre carele nimenea din oameni nicioda-
că cu adevărat. tă nu l-au văzut,
Cel împărtășit iaste și prins, [cel] mai mult Cum ori s’au împărtășit cu dânsul, sau cu
decât acesta nu mai iaste. totul s’au atins de dânsul?

161
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Negreșit îmi vei zice mie că nicidecum, de- Aceasta iaste credinţa cea adevărată, acesta
aca nu te vei prigoni.1 iaste lucrul lui Dumnezeu,
Iar când iarăș îţ zice ţie: Dumnezeu, carele Aceasta iaste peceatea Creștinilor, aceasta
mai nainte au zis dedemult, împărtășirea Dumnezeiască,
Să strălucească lumina dintru întunearec, Aceasta iaste cuminecare, și arvună Dum-
carele au strălucit înlăuntru mieu, nezeiască,
Pre carele alt Dumnezeu îţ arată ţie, spune, Aceasta iaste viiaţă, aceasta împărăţie,
<a-l> înţeleage, Aceasta iaste îmbrăcăminte și veșmântul
Fără numai pre acela carele întru lumină Domnului,
nesuferită lăcuiaște, Întru care cei ce să botează prin credinţă să
Pre carele niciodată nicidecum nimenea îmbracă,
din oameni nu l-au văzut? Nu prin necunoștinţă, îţ zic ţie, nici prin
Că el iaste mai presus de fiinţă, nezidit fi- nesimţire,
ind mai nainte, Ci prin credinţă întru simţire și întru cu-
Și au luat asuprăș trup, și zidit mie s’au văzut, noștinţă.
Tot pre mine, cel luat, însuș înDumnezein- Ca să nu zici „Crez că mă îmbrac întru
du-mă strein. Hristos”,
Așa crezi, spune-mi, și cu adevărat nu te în- Nu zic ţie pre aceasta să o crezi, ci pre lucrul
doiești? credinţii
Deci deaca Dumnezeu făcându-să om, pre- Și pre săvârșirea credinţii fără de îndoială
cum crezi, să o aibi,
Pre mine, omul cel luat, m’au înDumnezeit, Dintru căci te-ai îmbrăcat întru Hristos în-
Apoi eu, cel dupre dar făcut Dumnezeu, tru simţire și cunoștinţă,
pre cel din fire Dumnezeu îl văz. Carele te străluceaște și te fulgerează cu sla-
Pre acela pre carele nimenea din oameni ni- va Dumnezeirii,
ciodată n’au putut Și întru preastrălucită lumină tot te schim-
<773>
Să-l vază, dar nici poate nicidecum să-l bă pre tine,
privească. Și cu neschimbare rămâiu îndoit dintru
Deci cei ce au priimit pre Dumnezeu prin amândoao,
lucrurile credinţii, Cu punerea Dumnezeu, și cu firea om tot
Și Dumnezei s’au făcut, prin Duhul năs- fiind.
cându-se, Și după ce unul ca acesta tot te vei face, pre-
Pre însuș acela îl văd, adecă pre Tatăl lor, cum ţe-am zis ţie,
Pre acela ce lăcuiaște deapururea întru lu- Atuncea vino și împreună cu noi fă-te, o,
mină neapropiiată, fratele mieu,
Înlăuntru având pre dânsul întru dânșii lă- Pre munţii Dumnezeeștii cunoștinţe, și ai
cuind, Dumnezeeștii vederi,
Și lăcuesc și ei întru dânsul, cel cu totul ne- Și vom auzi împreună Părintescul glas. Vaiŭ
apropiiat. mie,
Cât rămânem înapoi de Dumnezeiasca
1 „A se prigoni“ are aici sensul de „a căuta ceartă“ vrednicie!
(în greacă εἰ μὴ ϕιλονεικοίης, „de nu cumva cauţi
sfadă.“) (n.ed.)
162
C U V Â N T U L 4 7

<773v>
Și cât de departe stăm de viiaţa cea vea- Banul acesta de aramă iaste, peceatea a al-
cinică, tuia iaste,
Cât stă de departe Ceriul de ceale mai de Și slovele ceale dintru dânsa aceastea și
jos părţi ale pământului, aceastea arată –
Și de cei ce acolò cu ticăloșie dedemult sânt Cu adevărat streină arătare iaste celor ce-l
ţinuţi, aud,
Pre atâta, sau și mai mult stăm departe noi Și văd banul că iaste de aur, <774>și foarte
toţi, sună bine,
Cu adevărat de vrednicia lui Dumnezeu, și Și peceatea cum că adevărată a împăratului
de Dumnezeiasca vedeare, iaste,
Măcar de și împreună cu acela zicem că lă- Carea nestricat arată pre chipul lui,
cuim cu preaslăvire, Și scrisoarea arătând numele aceluia:
Și cum că pre cela ce lăcuiaște întru lumină Așa și noi pătimind, nu ni să pare că păti-
neapropiiată îl avem, mim ceva,
Întru noi și rămâind, și lăcuind tot, Nici ne rușinăm de cineva, ori măcar de în-
Și voim, șăzind întru ceale mai dedesupt, suș Sfinţii,
Să filosofim ceale mai presus de pământ, și Și de Îngerii carii de sus privesc pre ale
ceale din ceriu, noastre,
Și pre ceale mai înalte decât Ceriurile, ca Și să împlineaște întru noi cuvântul
cum cu deadinsul le-am ști, Domnului,
Și să le povestim tuturor, și cunoscători să Ce zice: „Că văzind nu văd,” și iarăș,
ne numim, „Auzind, urechile ceale sufletești mai vâr-
Și de Dumnezeu cuvântători lămuriţi, și tos și le astupă,”
tăinuitori ai celor negrăite. Și nicidecum nu aud cuvintele Duhului,
Care lucru și semn și arătare iaste de cu ade- Căci cu urechi trupești și de carne le aud,
vărată nesimţire, Iar urechile ceale Duhovnicești ale inimii
Că cela ce s’au născut cu ticăloșie întru cea- le au
le mai de jos, Acoperite, și nu pot nicidecum să auză pre
Și cu totul întru întunearecul lumii aceștiia Dumnezeu.
lăcuiaște, Căci nu pot nicidecum de la sineș să rădice
Și lumina veacului ce va să fie nu o au văzut, Acoperemântul trufiei și al nesimţirii,
Carea cu adevărat au strălucit pre pământ, Că ei însuș preste sineș de voe l-au pus,
și neîncetat și totdeauna străluceaște, Și voesc să-ș acopere și ochii și urechile,
Și zice că cugetă și gândeaște, și știe ceale Și pentru aceasta socotesc că și văd, și aud.
din Ceriu, Iar deaca cineva le va zice lor: Ascultaţi-mă,
Și cum că veade pre toate ceale de acolò, și fiilor,
pre alţii îi învaţă. Și rădicaţi acoperemântul de pre inima
Au nu iaste nesimţit, și încă și mai mult cu voastră,
adevărat decât aceasta? Ei de graiurile aceastea să sălbătăcesc, căci
Căci precum un orb carele s’ar prici cu cei Nu i-au numit pre dânșii Părinţi, ci „fiilor”
ce văd, și ar zice: le-au zis,

163
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Și urâciune mai vârtos cătră dânsul din cu- Ci cu potrivire pre fieștecare unealtă la fieș-
vintele aceastea dobândesc, tecare lucru să cuvine a unelti.
Și nu pot să vază patima ceaia ce iaste întru Iar deaca nu la acealea pentru care s’au făcut,
dânșii, ci într’alt chip le vei unelti pre dânsele,
Iar mai bine să zic patimi, care pre minte și Ţe-ai pierdut viiaţa ta, și toată lucrarea cu
pre gânduri le întunecă, adevărat.
Și dela Dumnezeu despărţeaște pre cei mai Deci așa înţeleage-mi cum că și Dumnezeu
nainte acum prinș și apucaţi de dânsele, ne-au făcut pre noi,
Cei ce robi ai trufiei și ai mândriei Ca să fie întru lucruri credincios fieștecare-
Cu voia lor s’au făcut, și de dânsele s’au robit, le și să lucreaze în viiaţa aceasta,
Și voia sa deapururea și-o împlinesc: Puind pre unii adecă să înveaţe, iar pre alţii
<774v>
Aceștea, lăsând legile lui Dumnezeu, să se înveaţe,
loruș îș sânt leage. Pre alţii să stăpânească preste mulţi, iar pre
Și nu lui Dumnezeu, ci loruș îș slujesc – o, alţii să se supue acestora.
îndrăzneală! – Și unora adecă le-au dat înţelepciune, iar
Și în locul Slavei lui Dumnezeu pre a loruș altora cunoștinţă și cuvânt,
și-o caută, Iar altora prorocie, iar <775>alto/ra să grăias-
Și pre aceasta a o pune și a o întări să sârgu- că în limbi,
esc cu toate lucrurile și năravurile. Iar altora să facă minuni și să lucreaze puteri.
Deci Slavă a lui Hristos iaste Crucea și pa- Pre alţii înainte-stătători i-au arătat, și Du-
timile hovnicești-s aceastea.
Pre care le-au pătimit pentru noi, ca pre noi Să zicem încă și alte daruri ale Ziditoriului,
să ne proslăvească. Pre care le-au dat oamenilor, fieștecăruia
Și pre aceastea nu voesc să le pătimească dupre vrednicie:
precum le-au pătimit acela, Pre unul adecă vârtos cu trupul, iar pre al-
Și să leapădă de a să face părtași ai slavei lui tul foarte frumos
Dumnezeu, L-au făcut, și pre altul mai cu bun glas de-
Precum fieștecarele pre a sa lucrare o are, cât alţii,
Însă nu dela sineș au luat, ci și din noi cu Și, în scurt, au dăruit fieștecăruia din oameni
adevărat. Darul și covârșirea dupre vrednicie
Că meșterul pre fieștecare lucru dupre cum Precum știe singur Dumnezeu ziditoriul
voiaște tuturor,
Găteaște, și lucrează unealtă cu meșteșug. Negrăit să-l lucreaze la trebuinţă în viiaţa
Pentru aceaia, a săcera ţarina cu sapa nu ias- aceasta.
te cu putinţă, Pentru aceaia fieștecarele nu la meșteșugul
Nici cu seacerea a dulghieri, nici cu sabiia carele el voiaște,
a zidi, Ci la acela pentru care s’au zidit să află cu
Nici a săpa cu herăstrăul, nici a coase cu să- îndemânare,
curea, Și cătră dânsul să află cu isteţime și cu priinţă.
Nici a tăia leamne cu toiagul, și cu suliţa nu Și ai fi putut vedea pre cel înnotătoriu, cu
să poate a herăstrui, meșteșug noianurile
Nici cu paloșul a prăștiia, nici cu arcul a tăia, Mării înnotându-le, și veselindu-să mai mult

164
C U V Â N T U L 4 7

Decât bărbatul cela ce șade călare pre cal În ce fealiu însuș au voit, și m’au pus în lume.
mândru: Deci cum voiŭ putea, spune-mi, să gândesc
Și pre lucrătoriul de pământ tăind brazdele sau să fac,
pământului cu plugul, Sau măcar să fac ceva fără de Dumnezeiasca
Și pre păreachea de boii aceia cu carii lu- puteare?
crează Cela ce mi-au dăruit minte în ce fealiu au
Mult mai bună socotindu-o decât leftíca voit cu adevărat,
împărătească, El îmi dă și să gândesc câte știe că sânt de
De unde și să bucură întru nădejdi bune folos,
desfătându-să. Îmi dă și puteare să lucrez acealea care vo-
Și ostașul iarăș, pre sineș mai presus de toţi iaște.
Și lucrătorii de pământ, și înnotătorii, și Deci deaca voiŭ face pre aceastea, negreșit
meșterii mai mare și mai multe îm va da,
Să socoteaște, și ca un slăvit să fuduleaște Și mai desăvârșit să cuget îm va dărui cu iu-
alergând bire de oameni,
Întru junghiiare, și cu moarte fără de vrea- Iar deaca le voiŭ defăima și pre acealea pu-
me să-ș sfârșască viiaţa: ţinele,
Deci acesta nu va suferi nicidecum să go- Care s’au încredinţat mie, lipsire dupre
nească vâsla, dreptate
Nici să apuce dichélul, nici meșter să se facă, Cu adevărat voiŭ pătimi dela Dumnezeu
Nici corăbiiariu, nici lucrătoriu de pământ, cela ce mi le-au dat,
nici plugariu Și nelucrătoriu mă voiŭ face, netreabnică
Va voi să fie, ci fieștecarele <775v>pre acel lu- unealtă,
cru, precum am zis, Ca cela ce n’am voit să lucrez poruncile Zi-
Pre care l-au luat dela Dumnezeu să-l lu- ditoriului,
creaze, îl va lucra. Ci la lenevire pre sinemi dându-mă, și la
Iar într’alt fealiu nu va putea omul în viiaţa trândăvie.
aceasta, Și pentru aceasta lepădat m’am făcut dela
Nicidecum să lucreaze ceva, sau stăpânire mâinile Stăpânului,
să voiască. Că neplecare și nesupunere cătră dânsul
Că iată iarăș zic ţie acealea care și mai nain- Uneltind, m’am lepădat afară din raiul cel
te ţi le-am zis: adevărat,
Precum nu iaste cu putinţă cândva din toa- Departe făcându-mă dela <776>Dumnezeu și
te unealtele dela mâinile Sfinţilor,
Ceale zise, dela sineș să se mișce spre lucrare, Și aflându-mă deaciia pre mine prearăul
Sau să lucreaze ceva fără de mâna omului șarpe zăcând,
Acelui ce o ia și cu dânsa lucrează și face ceva, Și la nelucrarea bunătăţilor dat cu totul,
Așa nici omul fără de mâna cea Dumneze- Cu vicleșug m’au netrebnicit cu toate lu-
iască crurile necin<s>tite
Nu poate să gândească ceva bun sau să facă. Întru care m’am arătat îndulcindu-mă, și
Că iată Cuvântul cel meșter m’au făcut pre bucurându-mă
mine

165
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Pentru acealea care mi să cădea să mă scâr- Nu mai puteam a nu lucra lucrurile aceluia,
besc și să plâng și să mă bocesc, Ci întru toate voile lui lucram.
Căci dela acealea pentru care m’am zidit să Că nu știe să grăiască împrotivă sabiia celui
le lucrez de voe, ce o ţine,
M’am depărtat eu, ticălosul, și cu de sine- Ci oriunde și la ce va voì cela ce o ţine, o
mi aleagerea unelteaște pre dânsa.
La toate ceale afară de fire pre sinemi m’am Deci Dumnezeu, cela ce m’au făcut, de sus
dat, căutând,
Și întru pângăritele mâini ale dușmanului Și de mâna tiranului ţinut pre mine văzin-
am căzut cu preaticăloșie, du-mă,
De carele și ţinut fiind, și mișcat cu totul, S’au milostivit și m’au răpit din mâna ace-
Și a sta împrotivă cătră dânsul neputând, luia,
ticăitul – Și iarăș m’au băgat pre mine întru
Că cum și puteam să mă împrotivesc, mort Dumnezeescul raiu,
fiind? – În viia lui, și în mâinile lucrătorilor de pă-
Organ a toată răotatea și a toată nelegiui- mânt
rea, Celor sfinţi m’au dat pre mine, ca să lucrez
Și a lucrării ceii reale iscusită unealtă ceale Dumnezeești,
M’am făcut eu, ticălosul, cu viclenie amă- Ca să lucrez faptele bune, ca să-i păzesc po-
gindu-mă. runcile,
Că ţiindu-mă pre mine în mână, și tare tră- Și afară de mâna Sfinţilor să nu mă mișc:
gându-mă Ca nu iarăș aflându-mă pre mine lucrăto-
Cu reale lucrări mă întina pre mine, și cu riul răotăţii
tot fealiul de pângăriciuni, Petrecând afară de Sfânta mână, să mă ră-
Și întru reale și amară putori m’au aruncat, pească,
și întru aceastea Și pre ale lui iarăș să mă facă să i le lucrez.
Mă făcea să mă veselesc – o, ce nesimţire! – Deci bunii lucrători de pământ, și milosti-
Întru răpiri, și întru zavistii, întru morţi ne- vii, luându-mă,
dreapte, Și întru ale lor mâini pre toată voia mea
Întru ocărâri, întru mânieri, întru tot fea- Apucându-o, îndată cu smerenie și cu po-
liul de răotate, căinţă
Și, ca în scurt să zic, m’au aflat pre mine lu- Mi-au poruncit să lucrez și să plâng neîncetat.
crând, Că pre aceastea – mi-au zis mie – fiiule,
Iar mai vârtos el le-au lucrat, nevrând eu. trei, cei ce le păzesc
Că după ce și eu pre sinemi m’am aruncat Și îngăduesc întru bună-lucrarea lor,
de voe În scurtă vreame, precum nu știu ei, să sue
Din mâna lui Dumnezeu, și dintru ale Sfin- întru slavă,
ţilor lui, Și întru curăţire, și nepătimire, și vedeare
Și m’au răpit cumplitul stăpânitoriu și de Dumnezeiască,
suflete stricătoriu, Și de mâinile dușmanului nu să prind ni-
Și în mâna aceluia mă ţinea pre mine, ciodată,
<776v>
voind eu,

166
C U V Â N T U L 4 7

Ci ertăciune dela Dumnezeu a tuturor pă- Și ai Împărăţiei Ceriurilor, și ai bunătăţilor


catelor celor negrăite
Și a tuturor greșalelor deodată iau, și așa Moștenitori vă veţi face întru puţine zile.
Fii ai celui preaînalt să fac, și Dumnezei du- Că îndată ce veţi păși pre calea cea dreaptă,
pre dar, Împreună cu toţi Sfinţii vă veţi face numă-
Și unealte preatrebuincioase, care pre tot raţi,
lucrul bun îl lucrează. Și fericiţi pre voi pre toţi vă va săvârși.
Iar mai vârtos Dumnezeești lucrători de Și pentru mine, cela ce mai mult decât toţi
pământ, carii povăţuesc pre alţii oamenii am păcătuit,
<777>
Cătră faptele ceale cu adevărat bune, Și pre calea aceasta aspra am călătorit,
cătră lucrurile mântuirii. Și carea iaste îngustă, și scurtă, <777v>și fără
Acestora – auziţi toţi! – crezind, și făcând, de primejdie,
Și în mâinile lucrătorilor de pământ și robi- Și carea la lăţimea vieţii ceii veacinice duce,
lor lui Dumnezeu, Ca cela ce v’am arătat voao, toţi să vă rugaţi,
Dupre porunca lui pre sinemi tot dându-mă, Cei ce cu bună osârdie pre dânsa aţ voit să
Fără de schimbare întru mine pre toate îm- călătoriţi,
plinindu-se Și în urma lui Hristos cu fierbinţeală să ur-
Le-am aflat, și m’am minunat, și tuturor strig, maţi,
Cu mare glas chiuind, și sfătuind, și zicând Ca și eu, și voi să ne aflăm întru aceasta
Că nici sufer pre aceastea întru tăceare să Fără de prihană călătorind până la sfârșitul
le îngrop: vieţii;
Alergaţi toţi câţi afară de mâinile lui Încă și câţi doresc și poftesc să vază pre
Dumnezeu Hristos,
Și de ale Sfinţilor lui pre sinevă vă simţiţi Ca împreună cu bucurie trupurile lăsindu-le,
că sânteţ’, Cătră odihna cea de acolò, cătră lăţimea
Sirguiţi-vă și lipiţi-vă de aceștea fără de în- raiului
doială, Să ne ducem, și ai vieţii să ne arătăm moș-
Cu credinţă și cu dragoste fierbinte și cu tenitori,
toată voirea. Și de Dumnezeu nerăzliţiţi, și de toţi Sfinţii,
Lepădaţi toată cugetarea și voirea voastră, Întru Hristos, unul-născut Fiiul și
Și în mâinile acelora daţi pre sufletele voastre Dumnezeu Cuvântul,
Ca niște unealte neînsufleţite, nimic afară Împreună cu Dumnezeescul Duh, cu sfân-
de voia acelora ta Troiţă vom fi,
Nici făcând, nici mișcându-vă, nici lucrând Acum, și de-a pururea, și întru toţ’ veacii
nicidecum, veacilor, amin.
Ci cugetul acelora al vostru facă-se,
Așijderea și voia cea sfântă a acelora
Ca cum ar fi voia lui Dumnezeu de voi îm-
plinească-se,
Și așa de scurtă cale și nepotecnită cu totul
Călătorind vă veţi face priiateni ai lui
Dumnezeu celui preaînalt,

167
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

AL ACELUIAȘ Ca Soarele întru inima mea cea materiial-


nică nemateriialnic.
Ce iaste Monahul, și carea iaste lu-
Cela ce mi-ai lucit mie lumina Slavei tale,
crarea lui, și la ce fealiu de înălţime a Dumnezeul mieu,
vederii s’au fost suit Dumnezeescul Prin Apostolul tău, și ucenicul, și robul,
acesta Părinte. Preasfântul Simeon, însuţ și acum străluce-
Cuvântul 48. aște-m mie,
Monah iaste acela carele e neamestecat cu Și învaţă-mă prin duhul cântării să cânt
lumea, aceluia,
Și neîncetat vorbeaște cu singur Dumnezeu, Noao împreună și vechi, Dumnezeești și
Văzindu-l să veade, iubindu-l să iubeaște, ascunse,
Și lumină să face strălucindu-să negrăit; Ca dintru mine să se facă minunată cunoș-
Slăvindu-să, i să pare că mai mult să sără- tinţa ta, Dumnezeul mieu,
ceaște, Și înţelepciunea cea multă să se arate mai
Și împrietenindu-să, ca un strein să află. mult,
O, ce streină cu totul minune, și netâlcuită! Și toţi auzind, te vor lăuda pre tine, Hris-
Pentru bogăţiia cea nemărginită sânt sărac, toase al mieu,
Și mi să pare că nu am nimic, mult având, Că în limbi noao grăesc eu, cu darul tău.
Și zic: Mi-i seate de mulţimea apelor, Amin, facă-se, Doamne, dupre voia ta.
Și cine-mi va da mie aceaia carea o am bogat, Eu mă trudesc, pre mine mă doare la smeri-
Și unde voiŭ afla pre acela carele îl văz în tul mieu suflet,
<778>
fieștecarea zi? Când să arată înlăuntrul lui strălucind lu-
Și cum voiŭ ţinea pre acela ce e înlăuntrul minat lumina ta.
mieu Dorul și durearea la mine și să grăiaște, și iaste;
Și afară de lume, că nu să veade nicidecum? Dureare căci nu pociŭ eu să te coprinz pre
Cela ce are urechi de auzit auză, tine,
Înţelegând graiuri ale celui necărturariu cu Și să mă satur precum doresc, <778v>am, și
adevărat. suspin.
Însă și căci te văz pre tine, plăcută îm iaste
mie și aceasta,
AL ACELUIAȘ Și slavă îm va fi, și bucurie, și cunună a îm-
Rugăciune cătră Dumnezeu, și cum părăţiei,
cu Dumnezeu împreunându-să, și Și mai presus de toate ceale veselitoare și
Slava lui Dumnezeu văzindu-o Părin- dorite lumii.
Aceasta și Îngerilor pre mine aseamenea
tele întru sineș lucrând, să spăimânta. mă va arăta,
Cuvântul 49. Întocma, poate și mai mare decât dânșii,
Cum ţie înlăuntru mieu mă închin, și cum Stăpâne, mă va face.1
departe te văz?
Cum întru mine te înţeleg, și în Ceriu te văz? 1 Lipsă cinci stihuri în ediţia Zagoreos, pe care le
Tu singur știi, cela ce face aceastea, și stră- traducem după textul din Sources Chrétiennes
(stihurile 25-29): „Căci dacă nevăzut acelora
lucești ești cu fiinţa,/ iară cu firea neapropiiat, dară de
mine te privești,/ negreșit și cu cea a firii tale fi-
168
C U V Â N T U L 5 0

Că cu trupul tău împărtășindu-mă, de firea Tu știi că pre tine numai te am


ta mă împărtășesc, Viiaţă, și cuvânt, și cunoștinţă, și înţelep-
Și de fiinţa ta cu adevărat mă împărtășesc, ciune,
Părtaș al Dumnezeirii, încă și moștenitoriu Mântuitoriu, Dumnezeu și părtinitoriu în
Făcându-mă cu trupul, mai mare decât cei viiaţă,
fără de trupuri Și răsuflarea smeritului mieu suflet,
<779>
Mă socotesc, că mă fac fiiu al lui Dumnezeu, Eu, streinul și smeritul cu cuvintele.
precum ai zis, Tu ești nădeajdea mea, tu ești sprijinirea mea,
Nu cătră Îngeri, ci cătră noi, Dumnezei așa Tu ești lauda mea, bogăţiia mea, și slava,
numindu-ne: Tu din lume ai voit pre mine, Cuvinte,
Eu am zis: Dumnezei sânteţi și fii ai celui Streinul, pentru milostivirea a mă lua,
preaînalt toţi.1 Nevreadnicul, prostul și mai răul
Că om te-ai făcut, Dumnezeu fiind dupre Decât tot omul, decât tot dobitocul cel ne-
fire, cuvântătoriu,
Neschimbată și neamestecată rămâind Și pentru aceasta îndrăznesc la mila ta,
aceasta și aceaia, Și cer dela tine, și grăesc, și caz la tine:
Și Dumnezeu pre mine m’ai făcut, carele Dă-mi cuvânt drept, dă-mi vârtute, dă-mi
eram om dupre fire, stăpânire
Cu punerea și cu darul tău, prin Duhul tău Să grăesc cătră toţi cei sfinţiţi ţie,
Pre ceale despărţite ca un Dumnezeu cu Și cei ce-ţ slujesc ţie, împărate al tuturor;
preaslăvire unindu-le. Să grăesc tăinuitorilor, și dregătorilor, și
slujitorilor
Celor ce li să par că te văd pre tine, și-ţ slujesc,
AL ACELUIAȘ Și-ţ robesc ţie ca unui Stăpân adevărat.
Învăţătură de obște împreună O, voi oameni toţi, împăraţi și sâlnici,
cu mustrare cătră toţi împăraţii, Preoţi, episcopi, monahi și amestecaţi,
arhiereii, preoţii, monahii și mirenii, Să nu dezvredniciţi a auzi glasul
din gura lui Dumnezeu grăită și Și cuvintele meale, ale omului celui prost,
Ci pre urechile inimii deșchideţi-le mie,
cuvântată. Și auziţi și priceapeţi ce zice
Cuvântul 50. Dumnezeul a toate și cel mai nainte de toţi
O, Hristoase, dă-mi mie cuvinte de înţe- veacii,
lepciune, Cel neapropiiat, cel singur atotstăpânitoriu,
Cuvinte de cunoștinţă și de priceapere Întru a căruia mână iaste suflarea tuturor
Dumnezeiască. celor ce sânt.
Că tu-mi știi neputinţa cuvântului mieu, Împăraţi, bine faceţi dând războiu neamu-
Și neîmpărtășirea de învăţătura cea din afară; rilor,
Deaca nu și voi lucrurile neamurilor faceţi,
inţă cu mine te amesteci;/ că nu se despărţesc
cele ale tale, nu se taie defel,/ ci firea fiinţă îţi
Și obiceaiurile, și sfaturile, și socotealele,
este, și fiinţa fire.“ (n.ed.) Și prin multe lucrurile voastre și cuvintele
1 Lipsă un stih în ediţia Zagoreos, pe care îl traducem Vă lepădaţi de mine, Împăratul vostru.
după textul din Sources Chrétiennes (stihul 37):
„Slavă milostivirii tale și iconomiei“ (n.ed.)
169
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Mai bine era voao cuvintele meale să le pă- În ce fealiu am luat dela <780>Tatăl eu, Cu-
ziţi, vântul,
Și drept să faceţi poruncile meale toate, Cela ce și m’am întrupat, Dumnezeu fiind
Și întru sărăciia cea fericită dupre fire,
<779v>
Viiaţa cea fără de gâlceavă să o vânaţi. Și îndoit m’am făcut cu lucrările,
Că ce folos e să apăraţi lumea Cu voirile și cu firile așijderea,
De moarte și de robiia cea vremealnică, Carele sânt neîmpărţit, neamestecat
Iar voi robi ai patimilor și ai dracilor Dumnezeu, și om Dumnezeu iarăș;1
Cu lucrurile voastre să vă faceţ’ totdeauna, Căci ca un om, de mâinile voastre am prii-
Și moștenitori ai focului celui nestins? mit să mă ţiu,
Că toate cealelalte lucruri bune câte Iar ca un Dumnezeu, sânt cu totul
Cineva le lucrează pentru mine, și împreu- Neprins de mâini de tină,
nă-pătimirea Și nevăzutu-s de cei ce nu văd,
Cea cu aproapele, și milostivirea, Și neapropiiatu-s, cela ce pentru toţi m’am
Și, mai întâiu de toate, deaca pre sineș să va junghiiat,
milui Eu, cel ce-s îndoit întru un ipostas;
Și cuvintele meale cu toată sârguinţa le va Din Episcopii carii pentru aceasta asupra
păzi, tuturor
Și pocăinţă va arăta adevărată, Celor prea mici să rădică, ca cei ce sânt
Întocma pentru ceale mai nainte lucrate, smeriţi și jos șăd,
Apoi dintru aceastea să nu să mai întoarcă, Din Episcopi carii sânt departe de vrednicie –
Ci să rămâe întru cuvintele meale, ale Stă- Nu dintru aceia cu al2 cărora cuvânt li să
pânului, împreună și viiaţa,
Întru poruncile și legile adevărului, Ci peceate iaste a de Dumnezeu însuflatei lor
Și așa face netrecute și necălcate pre toate Învăţături, și de Dumnezeu grăiri –
Până la moarte, și nici un cuvânt supţire, Ci dintru aceia a cărora viiaţa să împrotive-
Nici o cirtă din ceale scrise aște cuvântului,
Nu va treace cu vedearea. Că aceasta-i mie Și cărora necunoscute-s înfricoșatele meale
jărtvă, și Dumnezeeștile taine,
Aceasta-i mie tămâe, și prinos, și dar. Carii și socotesc că ţin pâinea carea iaste foc,
Iar fără de aceastea voi decât păgânii sânteţi Și ca pre o goală și proastă defaimă pâinea
mai răi. mea,
Din Episcopi, cei întâi-șezătoriu înţeleageţi Și li să pare că pâine văd și mănâncă,
Voi carii sânteţi peceatea icoanei meale, Nevăzind slava mea cea nevăzută;
Cei ce sânteţi rânduiţi cu vrednicie să grăiţi Din Episcopi, cei mulţi din puţini,
cu mine, Cei înalţi, și smeriţi
Cei ce covârșiţi preste toţi drepţii, Cu smereniia cea rea și împrotivnică,
Ca unii ce vă arătaţi întru numele ucenici- Carii vânează slava cea de la oameni,
lor miei, Și pre mine mă trec cu vedearea, Ziditoriul
Și purtaţi Dumnezeescul mieu haractír, tuturor,
Carii a prea micii adunării ceii de obște 1 Text diferit în ediţia lui Nikita Stithatos:
O stăpânire ca aceasta aţi luat, „Dumnezeu om, și om Dumnezeu iarăși.“ (n.ed.)
2 În manuscris: „ale.“ (n.ed.)
170
C U V Â N T U L 5 0

Ca pre un scăpătat și sărac lepădat, Carii mai ales covârșesc pre Sfinţi cu Sca-
Și cu nevrednicie să ating de trupul mieu, unele,
Și caută să covârșască pre alţii mulţi, Carii Oltariul, carii Preoţiia,
Fără de chiemare întră înlăuntru celor Carii pre știinţă și mai nainte de aceasta o au
<780v>
neîntrate porţi Vătămată, și după aceasta cu adevărat
Ale cămării meale, și asupra celor negrăite Prihănită, și pășesc <781>în curtea mea cea
Pășesc, și năvălesc fără de haina Dumnezeiască
Darului mieu, pre care încă nu l-au luat, Și cu nerușinare stau întru ceale neîntrate,
Și pre care nici să cuvine acestora din afară Îndrăznind și cutezind înaintea mea,
să caute, Nicidecum slava mea cea Dumnezeiască
Și îndelung rabd eu, iubitoriul de oameni.1 văzindu-o,
Și întră ca cu un priiaten să grăiască cu mine, Pre carea deaca o ar fi văzut, nu ar fi făcut
Întru a căruia frică nici ca niște robi n’au aceasta,
rămas, Nici înaintea ușilor besericii meale ceii
Și să arată pre eiș ca niște priiateni, Dumnezeești
Cei ce nici cunosc darul mieu, Așa de cu obrăznicie ar fi îndrăznit să între.
Și să făgăduesc să mijlocească pentru alţii, Deci aceastea toate le va cunoaște tot cela
Cei ce cu multe păcate sânt vinovaţi. ce voiaște,
Cei ce pre dinafară bine îș împodobesc tru- Că adevărate și întemeiate-s scrise
pul, Dintru însăș lucrurile pre care noi, Preoţii,
Și străluciţi cu părearea și curaţi să arată, le facem,
Iar pre suflete mai reale și decât tina, și de- Și nici o minciună nicidecum nu va putea
cât noroiul, să afle,
Iar mai vârtos decât toată otrava cea de Și să va încredinţa și va mărturisi,
moarte purtătoare Că însuș Dumnezeu prin mine au zis aceas-
Î<și>2 au cei drepţi întru răotate. tea.
Că precum dedemult Iuda vânzătoriul, De nu e cineva din cei ce fac aceastea
Luând pâinea dela mine, cu nevrednicie Și să sârguiaște cu cuvinte amăgitoare să le
O au mâncat pre dânsa, ca pre o bucată de răsipească,
pâinea cea de obște, Și pre ale sale rușini să le acopere,
Și pentru aceasta Satanà au întrat Pre care înaintea Îngerilor și a oamenilor
Întru dânsul îndată, și obraznic vânzătoriu Le va descoperi Domnul Dumnezeul tuturor,
L-au lucrat, al mieu, Dáscalului său, Cela ce pre ceale ascunse ale întunearecului
Slujitoriu pre dânsul luându-l, și rob, le descopere.
Și împlinitoriu al voilor lui, Carele dintru noi, Preoţii cei de acum,
Așa și aceștea pătimesc pre necunoștinţă, Pre fărădelegile sale mai nainte curăţindu-le,
Câţi cu îndrăzneală și cu obrăznicie de tai- Așa au îndrăznit asupra Preoţiei?
nele meale Carele poate să zică aceasta cu îndrăzneală,
Ceale Dumnezeești cu nevrednicie să ating, Că au defăimat slava cea de jos,
Și pentru singură cea de sus lucrează ceale
1 Lipsă un stih în ediţia Zagoreos: „purtând a ace- Sfinţite?
lora nerușinată îndrăzneală.“ (n.ed.)
2 În manuscris: ä. (n.ed.)
171
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Carele s’au îndestulat cu singure ceale de Nici să se prihănească pre sineș de voe,
trebuinţă, Deci cum, spune-mi mie, când aceastea așa
Și nu au furișat vreun lucru al aproapelui? să află,
Carele pre a sa știinţă prihănită Cela ce vânează slava cea dela oameni,
Nu o are de luoări și de apucări, Și de bogăţiia carea să strică are trebuinţă,
Prin care s’au plecat să fie sau să se facă Cela ce pofteaște să aibă mulţime de aur,
Cumpărând sau vânzând darul? Cela ce cătră răpiri nesăţios să află,
Carele nu au protimisit pre priiaten mai Și ţine minte răul asupra celor ce nu-i dau
mult decât pre cel vreadnic, necurmat,
<781v> <782>
Și nu pre cel nevreadnic mai vârtos Cum va îndrăzni să zică cum că are pre
l-au așăzat? Dumnezeu lucrătoriu întru sineș?1
Și cine nu să sârguiaște pre ai săi adevăraţi Și cela ce pre Hristos și pre Tatăl lui
Priiateni și oameni să-i facă Episcopi, Și pre Duhul Sfânt întru sineș nu l-au priimit,
Ca să ia întru stăpânire pre toate Cu cunoștinţă lăcuind și umblând
Ceale streine? Că aceasta a celor măsura- Unul Dumnezeu întru inima lui,
teci iaste, Cum pre slujba cea adevărată o va arăta,
Care și fără de păcat li să pare că iaste acest Și dela carele altul să va învăţa smereniia,
lucru, Sau cum să va învăţa voia cea Dumnezeiască?
Lucrurile altei beserici rădicându-le. Cine va mijloci pentru acesta, sau îl va îm-
Carele, pentru cearerea sấlnicilor celor lu- păca cu Dumnezeu,
mești, Și cine îl va pune înainte slujitoriu nerușinat
A priiatenilor, a bogaţilor și a boiarilor, Lui Dumnezeu celui singur curat și neîntinat,
Nu au hirotonisit și afară de vrednicie? Spre carele Heruvimii nu îndrăznesc să caute,
Cu adevărat, nimenea dintru aceștea astăzi Carele iaste tuturor Îngerilor neapropiiat?
nu-i, Cine va întări și va adeveri pre acesta, că
Având pre inimă curată de toate, fără de păcat ţine,
Și neîmpungându-să de știinţă, Și fără de osândire lucrează cu sfinţenie slujba
Că cu adevărat măcar unul au făcut dintru Cea înfricoșată a jărtvii ceii fără de prihană?
aceia carii am zis? Carele Înger, carele om va putea să spue
Ci păcătuim fără de frică toţi, aceasta, sau va avea vârtute să o facă?
Nici cugetând să facem vreo curmare a ră- Că eu zic și mărturisesc tuturor –
ului, Nimenea să nu să rătăcească, nici cu cuvin-
Nici pre fapta lucrului celui bun făcându-o; te să se amăgească! –
Și pentru aceasta, nici ne pocăim, Cela ce mai întâiu nu va lăsa lumea,
Măcar că întru adâncul răotăţilor ne-am Și pre ceale din lume din suflet nu le va urî,
cufundat, Și numai pre Hristos cu adevărat nu-l va iubi,
Și fără de dureare stăm lipiţi de aceastea. Și pre sufletul său pentru dânsul nu-l va pi-
Că negustând noi din slava cea Dumneze- iarde,
iască, Nimic grijindu-să de ceale ce-s cătră viiaţa
Pre slava cea de jos a o treace cu vedearea omului,
nu putem, 1 Lipsă un stih (probabil o scăpare a traducătoru-
Și pofta, zic, a slavei ceii dela oameni lui sau copistului): „sau că iubește pre Hristos
Pre suflet nu-l lasă nicidecum să se smerească, sau are Duhul lui Hristos?“ (n.ed.)
172
C U V Â N T U L 5 0

Ci ca cum în tot ceasul ar muri, așa să fie, Și cela ce pre ceale Dumnezeești cu semeţie
Și nu va plânge mult pentru dânsul, și nu le cârciumăreaște,
să va tângui, Și vinde pre darul Duhului,
Și nu va avea dorirea numai singur a aceluia, Împrotiva cu adevărat lui Dumnezeu păcă-
Și prin multe necazuri și dureri tuiaște,
1
Nu să va învrednici să ia pre Dumnezeescul Că cel ce e pus în faţa Cuvântului
Duh, Așa iaste datoriu să vieţuiască precum acela,
Pre carele și Dumnezeeștilor Apostoli l-au dat, Și așa aseamenea cu acela să zică:
Ca printr’însul pre toată <782v>pa/tima să o „Vulpile au vizuini cu adevărat,
gonească, Și toate pasările cuiburi,
Și pre toată fapta bună cu lesnire să o ispră- Iar eu nu am unde capul să-mi plec,”
vească, <783>
Cela ce s’au învrednicit să fie slujitoriu
Și îndestulate izvoară de lacrămi să căștige, al lui Hristos.
De unde e curăţeniia și vedearea sufletului, Că nimic el al său nicidecum nu are,
De unde iaste cunoștinţa Dumnezeeștii voi, Nici iaste datoriu să căștige ceva al lumii,
De unde iaste luminarea Dumnezeeștii Decât numai pre singură trebuinţa trupului,
străluciri, Iar cealelalte toate săracilor și streinilor,
Și vedearea luminii ceii neapropiiate, Și besericii sale să cuvine să le dăruiască.
De unde nepătimirea și sfinţeniia Iar deaca iarăș va îndrăzni la ale sale cheltueli
Să dă tuturor celor ce s’au învrednicit Fără de treabă să le metahirisească pre
Să vază, și să aibă pre Dumnezeu întru ini- aceastea cu stăpânire
ma sa, Și pre ale streinilor neméniilor să le dăruiască,
Și să se păzească dela dânsul, și să păzească Și case să zidească, și moșii să cumpere,
și el Și mulţime de robi după sine să tragă,
Nevătămate Dumnezeeștile lui porunci – Vaiŭ, ce fealiu e osânda acestuia!
Preoţie și ocârmuire a sufletelor Negreșit să aseamă<nă> acesta omului
A priimi sau a stăpâni să nu îndrăznească. Carele pre toată zeastrea muerii sale
Că precum Hristos lui Dumnezeu și Tată- De tot o au mâncat rău, din nebunie,
lui său Carele cu adevărat prinzindu-să, și neavând
Și să aduce, și el pre sineș să aduce, să-i dea,
Așa și pre noi, și însuș ne aduce, Cerându-să dela dânsa banii negreșit
Și el pre noi iarăș așa ne priimeaște. La lipsa soţiei sale să se împlinească,
Fiindcă spre judecată și osândă îi va fi Și să trimite să se închiză în temniţă.
Apucarea de niște lucruri ca aceastea. Deci așa vom fi și noi Preoţii și slujitorii
Mai rău decât ucigașul iaste lucrul acesta, mai Carii pentru sineș și pentru neménii și pri-
rău decât preacurvariul și decât curvariul, iateni
Și decât toate cealelalte păcate. Rău cheltuim veniturile besericilor,
Deci aceastea toate întru muritori acum să Și pre săraci nu-i grijim nicidecum,
săvârșesc, Ci case, băi, mănăstiri și turnuri
Că unii împrotiva altora păcătuim cu ade- Zidim, și înzestrăm, și nunte facem,
vărat. Și pre besericile noastre ca pre niște streine
Le defăimăm și ne lenevim despre dânsele,
1 În manuscris: „Și nu...“ (n.ed.)
173
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Și multă vreame ne depărtăm de dânsele, Pre omul cel dinlăuntru împodobiţe-l cu


Carii și petreacem în loc strein, blagocéstiia,
Lăsind văduve pre fămeile noastre, Și cel dinafară negreșit curat va fi mie,
Nici o purtare de grijă de dânsele nefăcând. Că acela adecă spre folosul vostru va fi,
Iar de și îngăduim la dânsele și lăcuim, Și al celor ce vor vedea lucrurile voastre cea-
Nu căci ne ţinem de dorul acestora, le bune,
Ci numai ca să trăim din veniturile Iar acela, dorit mie, Ziditoriului tuturor,
Lor cu îndestulare, și să benchetuim. Și ceatelor meale celor gândite și Dumne-
<783v>
Iar pentru frumseaţea sufletului mirea- zeești.
sii lui Hristos, Iar deaca pre idolul cel dinafară numai îl
Carele din noi, Preoţii, să grijaște? împodobiţi
Pre unul numai arată-mi mie, și cu acesta Cu singură împodobirea năravurilor aces-
mă voiŭ îndestula. tuia,
Ci vai noao, jărtvitorilor veacului al șaptelea, <784>
Și celor ce vă privesc pre voi socotiţi să
Monahilor, Episcopilor și slujitorilor, le fiţi iubiţi,
Că pre legile lui Dumnezeu și ale Mântui- Prin iscusinţa cea dinafară a ostenealelor,
toriului Iar de chipul mieu cel iubit nicidecum
Le călcăm, ca pre niște de nimic vreadnice, Purtare de grijă nu faceţi, spre curăţirea și
Și deaca undeva s’ar arăta un mic între oa- împodobirea
meni, Acestuia, cu sârguinţă și cu lacrăme și cu
Dar mare la Dumnezeu, ca cela ce lui iaste osteneale,
cunoscut, Prin care și mie și tuturor vă arătaţi
Nefăcând pogoremânt patimilor noastre, Oameni luminat, și cuvântători, și Dumne-
Îndată să izgoneaște ca unul din făcătorii zeești,
de reale, Vă asemănaţi mie cu adevărat mormânturi-
Și să goneaște de noi din mijloc lor celor împuţite,
Și scos afară din sobor să face, precum de- Precum oarecând Fariseii, precum am zis,
demult Zicând și mustrând nebuniia acestora.
Hristosul nostru dela Arhiereii cei de atun- Dinafară străluciţi, plini fiind înlăuntru de
cea și dela cumpliţii Iudei, putoare
Precum însuș au zis, și de-a pururea zice Cu oase moarte, plini de gânduri reale și de
aceasta
cuvinte ale inimii ceii reale,
Cu luminatul glas al măririlor sale;
Și de patimi, și de socoteli, și de cugete vi-
Însă iaste Dumnezeu carele îl va înălţa pre
cleane.
dânsul
Că cine dela voi au căutat acestea?
Și-l va priimi lângă sineș, precum în viiaţa
Post zic, aspra petreacere, osteneale,
aceasta,
Păr murdarefsit și nespălat, ferecături de
Așa și în ceaia ce va să fie, și îl va proslăvi
fiiară,
Împreună cu toţi Sfinţii, pre carii i-au dorit
Haină de păr, mulţime de umflături ale ge-
acesta.
nunchelor,
Dar ce zice și cătră noi Cuvântul?
Culcare vârtoasă, iarbă spre așternutul pa-
Voi, Monahilor, carii vă păreţi că sânteţi
tului,
sârguitoriu,
174
C U V Â N T U L     

Și toată ceaialaltă rea pătimire a vieţii. Pre care ţie, întrupându-mă, ca unui iubit
Bune-s și aceastea, deaca bine să săvârșesc ţi le-am gătit,
Care sânt ale minţii voastre și ale lucrării Ca să fii deapururea cu mine ospătându-te
ceii ascunse negrăit
Cu cunoștinţă, și cu înţelepciune și cu cu- La masa Împărăţiei meale
vântare. Ceii din Ceriuri cu toţi Sfinţii.
Iar deaca afară de aceasta, pentru acealea Că cunoaște-te pre sineţ că muritoriu și
mare ceva cugetaţi, stricăcios ești,
Și socotiţi că sânteţi ceva, nimic fiind, Puţină rămășiţă de traiu având în viiaţă,
Fără de aceaia, poate leproșilor vă asămă- Și cum că nimic din ceale în lume nu-ţ va
naţi, urma ţie,
Carii cu haine strălucite sânt împodobiţi Strălucite, și veselitoare, și dulci aicea,
spre amăgirea celor ce-i privesc. Când cătră Corturile ceale de acolò te vei
Ci tuturor celor din afară zicându-le să se duce,
bucure, Decât singure lucrurile ceale ce în viiaţă,
De singură lucrarea cea din lăuntru a vă ţinea Reale sau bune, de tine s’au lucrat,
Sârguiţi-vă cu fierbinţeală cu <784v>su/dorile Și cunoscând stricăciunea și curgerea tuturor,
și ostenealele Lăsând pre ceale de jos, vino sus, te chiem
Faptelor bune celor Dumnezeești și ale pre tine
Sfinţitelor nevoinţe, Cătră mine, Dumnezeul totului, <785>și
Ca să vă arătaţi mie feciorealnici cu cugetele, Mântuitoriul,
Luminaţi la toată mintea, Ca în veacii veacilor să trăești cu adevărat,
Și să vă uniţi cu mine, Cuvântul, prin cu- Și întru bunătăţile meale să te desfătezi,
vântul Pre care le-am gătitŭ celor ce mă iubesc pre
Înţelepciunii meale, și al cunoștinţei ceii mine,
mai înalte. Și deapururea, și acum, amin, și în veaci.
Toată mulţimea norodului mieu celui sfinţit,
Vino cu sârguinţă cătră mine, Stăpânul tău.
Vino dezleagă-te de legăturile lumii, AL ACELUIAȘ.
Uraște toată amăgirea simţirilor, Cum că cei slăviţi ai pământului,
Fugi de pricinile răotăţilor degrab, și trufași și cu bogăţiia, împrejurul
De pofta vederii și de a trupului, umbrii celor ce să văd să rătăcesc.
De trufiia cugetelor și a vieţii, Iar cei ce pre ceastea de faţă le-au
Pre care cunoaște-le că sânt ale nedreptăţii
lumii,
defăimat, întru nerătăcită împărtă-
Care aduc la peire pre cel ce le metahiriseaște șirea Dumnezeescului Duh să fac.
Pre dânsele cu patimă și cu împătimire în Cuvântul 51.
viiaţă, De credincioși, Stăpâne, defăimat văzin-
Și dușman al mieu cu ticăloșie îl săvârșesc. du-mă,
Ia întru inima ta dorul Dumnezeeștilor Ca cum aș fi amăgitoriu și rătăcit,
Meale lucruri, al bunătăţilor celor veacinice, Că zic cum că pre Duhul cel Sfânt, prin iu-
birea ta de oameni,

175
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Și prin rugăciunile părintelui mieu l-am luat. Iar mai vârtos în lume ca niște morţi sânt, și
Miluiaște-mă și dăruiaște-mi cuvânt, cu- mai nainte de moarte,
noștinţă și înţelepciune, Și mai nainte de moarte ţinuţi în iadul cel
Ca toţi cei împrotivnici mie să cunoască prea de jos.
Că înlăuntrul mieu grăiaște Duhul tău cel Deci acește-s cu adevărat pre carii Scriptu-
Dumnezeesc. ra ta îi numeaște,
Dă-mi mie să grăesc precum ai zis, dă-mi și Cei slăviţi, cei bogaţi, cei trufași întru toate,
mie precum te-ai făgăduit, Carii și părându-li-să că sânt ceva din unele
Cărora a grăi împrotivă sau a sta împrotivă ca aceastea,
nimenea dintru dânșii să nu poată, Nicidecum putând să vază pre a loruș rușine,
Că tu ești dătătoriul tuturor bunătăţilor. Că pre înţelepciunea lumii o au întru si-
Eu, Hristoase, măcar zic ei că eu, robul tău, neș,
mă rătăcesc, Și pre slavă ca pre o haină, și pre trufiia cea
Niciodată nu mă voiŭ pleca, văzindu-te pre deșartă,
tine, Dumnezeul mieu, Ca pre un cort o au zidit cu minţi rătăcite,
Și privind preacurată și Dumnezeiască faţa ta, Și cu aceaia adecă s’au îmbrăcat, iar întru
Și dela dânsa priimind strălucirile tale ceale aceaia lăcuesc,
Dumnezeești, Și ca întru un fund al iadului celui mai de
Strălucindu-mă prin Duhul la ochii minţii jos șăd,
meale. Și nu cunosc pre Dumnezeu, nu cunosc lu-
Ci să nu dai, o, Dumnezeule, ca toţi să se mea
rătăcească, Și pre toate făpturile Ziditoriului ceale din
Cei ce acum cred întru tine, cu rătăcirea cea lume.
pierzătoare Că cine va cunoaște pre Ziditoriul mai na-
Ca să nu crează că tu și acum pre toţi îi lu- inte de a vedea pre Ziditoriul
minezi, Întru cuvânt ca un cuvântătoriu, iar în min-
<785v>
Strălucindu-i cu razele Dumnezeirii te gânditoriu,
tale ceii Dumnezeești, Și întru simţire gândită cu mintea văzindu-l?
Că tu mult ești întru îndurări, iar noi întru Cine? Cela ce veade Duhovniceaște prin
păcate. Dumnezeescul Duh,
Tu întru lumină neapropiiată lăcuești, iar Cu taină strălucindu-să, împreună și povă-
noi întru întunearec toţi, ţuindu-să,
<786>
Tu afară ești de zidire, iar noi întru zidire. Cătră cunoștinţa Făcătoriului umbros
Iar cei mai mulţi dintru noi, și ei de zidire oare cum s’ar sui?
afară-s, Căci așa curăţindu-să, mai luminată pre cu-
Întru simţirea tuturor sânt nesimţind, noștinţă
Și afară de fire fiind, afară-s și de toate, Să va învrednici să o ia, precum toată Scrip-
Carii văzind, nu văd, privind, nu privesc, tura zice.
Nici pre minunile lui Dumnezeu întru Iar cei pătimași, precum am zis, aceia carii
simţire gândită pre trufie
A le înţeleage nu pot, ci sânt afară de lume; O poartă ca pre o haină, și cu părearea ca
cu o slavă

176
C U V Â N T U L  

Să îmbracă, și să veselesc și-ș râd de alţii, Și întru însuș gândurile, iar mai vârtos în-
Și să joacă în u<m>bre dupre chipul cote- tru înţeleageri,
ilor: Mai pre urmă decât toţi pre sinevă să vă so-
Deaca ai fi aruncat o nucșoară, și alergând cotiţi că sânteţi,
ar fi sunat, Părae de lacrămi și curăţire a trupului
Ei sar, o apucă și în gură o iau pre dânsa, Nu veţi căștiga, nici veţi vedea cum să lu-
Și cu dânsa să tăvălesc, împreună și saltă, crează aceastea.
Și deaca ar târî cineva înaintea picioarelor Deci plângeţi-vă pre sinevă, deci pocăiţi-vă,
lor funie, Deci fierbinţi lacrămi în fieștecarea zi vărsaţi,
Să întorc și cad, și picioarele sus în aer Și pre ochii cei gândiţi ai inimii să-i spălaţi.
Le întind, și pricinuitori de râs oamenilor, Ca lumina strălucind în lume să o vedeţi,
tuturor Carea strălucind strigă și chiu<ia>ște: Eu
Celor ce văd, pentru cădearea lor să fac. lumina lumii
Deci așa aceștea fără de simţire veselesc pre Am fost, sânt și voiŭ fi, și voesc să fiu văzută.
draci Că pentru aceasta am venit în lume trupeaște,
Și cu faptele sale, și cu năravurile așijderea; Unul îndoit făcându-mă, și rămâind unul
Deci unii ca aceștea, spune-mi mie, celui ce așijderea,
te întreb, cât poţi, Ca cei ce cu credinţă să închină mie, Dum-
Cum tainele lui Dumnezeu le vor povesti nezeului celui văzut,
altora? Și poruncile meale le păzesc nevăzut,
Și cum cu lumina cunoștinţii să vor lumina Să se strălucească, și gânditoriu în taină în-
măcar cât de puţin? văţindu-să slava
Și pre alţii va împărtăși, sau judecată dreaptă Dumnezeirii meale ceii înfricoșate, și carea
Cu deslușire adevărată vor scoate dupre trup au luat,
dreptate? Și pre doimea firilor cu deamăruntul văzin-
Cei ce cu întunearecul ca cu o haină sânt du-o,
îmbrăcaţi, Atuncea ca pre un Dumnezeu fără de îndo-
Întru nesimţire nesimţiţi, morţi în mijlocul ire să mă laude.
vieţii. Că într’alt fealiu nu să poate bine pre ico-
Ci, o, voi iubitorilor de Dumnezeu, auziţi nomiia mea,
graiuri Și pre a mea pogorâre să o cunoască și să se
Adevărate și minunate, pre care gura înfricoșeaze,
Domnului Și să se închine mie ca unui Dumnezeu, ce-
Și mai nainte apucând le-au grăit, și acum lui ce în chipul omului
le grăiaște tuturor. M’am făcut, și Dumnezeu am rămas netâl-
De nu veţi lepăda slava, de nu veţi arunca cuit:
bogăţiia, Doao-s cel unul, nedespărţite, dupre ipos-
De nu vă veţi dezbrăca cu totul de trufiia tas, nu dupre fire.
cea deșartă, Deci un Dumnezeu sânt eu și om desăvârșit,
De nu decât toţi cei mai de pre <786v>urmă Cu totul desăvârșit, cu totul întreg, trup,
întru lucruri vă veţi face, suflet, minte și cuvânt,
Om tot, și Dumnezeu în doao fiinţe,

177
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Întru îndoite firi așijderea, întru îndoite Acesta în oricare pământ s’ar sădi, adecă în
lucrări, sufletul omului,
Întru îndoite și voiri întru <787>un ipostas, Și în inima acestuia s’ar înrădăcina, raiu îl
Dumnezeu împreună și om, unul sânt din arată
Troiţă. Îndată, preastrălucit și împodobit cu toate
Cei ce așa au crezut că sânt eu, și m’au cu- Sadurile ceale frumoase, și cu pomi, și cu
noscut, roade de multe fealiuri,
După ce s’au curăţit pre sineș cu sârguinţă Împistrit cu flori, și cu crini cu mir miro-
și cu pocăinţă, sitoriu.
Și au putut să vază întru curată inimă, Și aceștea sânt smereniia, și bucuriia, și pacea,
<787v>
Și în taină să se înveaţe gânditoriu icono- Blândeaţea și milostivirea, plânsul,
miia mea, ploile lacrămilor,
Aceștea mă vor iubi pre mine din toată inima, Și streină veselie întru dânsele, zarea daru-
Și aceștea vor păzi și toate poruncile meale, lui tău,
Spăimântându-se cu totul de nemărginită Carea tuturor străluceaște celor ce-s în raiu.
milostivirea mea. Tu ești păhar carele îmi verși mie apele vie-
Aceștea vor fi și împreună cu mine, și păr- ţii tale,
tași ai slavei Și cuvintele Dumnezeeștii cunoștinţe cu
Părintelui mieu vor fi, în veacii veacilor. îndestulare îm dai.
Iar când nu vei voì, și vei lua pre aceastea,
Eu fără de simţire nesimţitoriu ca o piiatră
AL ACELUIAȘ. sânt.
Vedeare strălucită pentru raiul Trâmbiţa fără de duh niciodată nu va glăsui,
cel gândit, și pentru lemnul vie- Așa și eu fără de tine ca un fără de sufletu-s.
ţii cel dintru dânsul. Și fără de suflet cu neputinţă iaste să lucrea-
Cuvântul 52. ze cevaș trupul;
Așa nu poate sufletul fără de Duhul tău
Bine ești cuvântat, Doamne, bine ești cu- Să se mișce, și poruncile tale, Mântuitoriu-
vântat, singure, le, să le păzească,
Bine ești cuvântat, milostive preabinecu- Nici poate să te vază, nici să-ţ stea înainte,
vântate, Nici să laude slava ta cu priceapere, o,
Cela ce ai dat în inima mea lumina porun- Dumnezeul mieu.
cilor tale, Deci pentru aceasta glăsuesc ţie, și pentru
Și ai răsădit întru mine lemnul vieţii, aceasta strig:
Și m’ai arătat pre mine alt raiu întru ceale Cela ce ești sus cu Tatăl, și jos împreună cu
văzute, noi te afli,
Întru ceale simţite adecă gândit, însă gân- Nu precum oarecarii socotesc că cu singură
dit întru simţire. lucrarea,
Că ai unit cu sufletul mieu pre alt Duh Nici precum chitesc cei mulţi, că cu singu-
Dumnezeesc al tău, ră voia numai,
Pre carele l-ai și sălășluit întru ceale dinlă- Nici cu singură putearea ta, ci și cu fiinţa,
untru ale meale. De să cade să îndrăznim a zice fiinţă la tine,
Acesta singur iaste lemnul vieţii cu adevărat,
178
C U V Â N T U L  

Sau a gândi, nemuritoriule, mai presusule Să nu-mi dai mie, Stăpâne, slavă deșartă în
de fiinţă singure. lume,
Că deaca ești cu adevărat cu totul netâlcuit, Nici bogăţie carea piiare, nici talanţi de aur,
Nevăzut, neapropiiat și neînţeles, Nici înălţime de scaun, nici dregătorie a ce-
Neajuns, nepipăit, neprins tot, Mântuito- lor ce să strică.
riule, Cu cei smeriţi înjugă-mă pre mine, și cu cei
Cum te vom numi pre tine? Și cum pre tine săraci și blânzi,2
și fiinţă, Și pre slujba mea, deaca nu spre ceaia ce ias-
Și în ce fealiu și în care fealiu vom îndrăzni te de folos,
să te chiemăm? Și deaca nu dupre plăcearea ta și dupre sluj-
Căci cu adevărat niciunul din toate ești, o, ba ta
Dumnezeul mieu, O uneltesc, binevoiaște a mă dezvrednici
Ci toate lucrurile tale dintru nefiinţă s’au de aceasta,
adus, Și pre singure păcatele meale a le plânge,
Și numai tu singur ești nezidit, singur fără Stăpâne,
de început, Mântuitoriule, Și de singură judecata ta cea dreaptă a mă
<788>
Treime Sfântă și cinstită, Dumnezeul griji,
tuturor, Și cum voiŭ da răspuns înaintea ta, că mult
Și pre lumina Slavei tale ceii preacurate o ai te-am întârâtat.
arătat noaoă. Așa, Păstoriule cel milostiv, cel bun și blând,
Pre dânsa și acum dăruiaște-o mie nedepăr- Cela ce voești ca toţi cei ce cred întru tine
tată, Mântuitoriule. să se mântuiască,
Dă-mi mie pururea printr’însa ca printr’o Miluiaște-mă și auzi cearerea mea aceasta.
oglindă să te văz, Cuvinte, Să nu te mânii, să nu-ţi întorci faţa ta des-
Și frumseaţea ta cea nebiruită bine să o în- pre mine,
<788v>
ţeleg, Ci voia ta să o împlinesc învaţă-mă,
Carea neînţeleasă iaste cu totul, Că nu caut voia mea să se facă,
Și prea îmi spăimântează mintea mea, și Ci a ta, ca și ţie să-ţi slujesc, îndurate.
din minţile meale mă scoate, Juru-te pre tine, miluiaște-mă, cel ce ești
Și focul dragostei tale întru inima mea îl din fire milostiv,
aprinde. Și ceaia ce iaste de folos sufletului mieu ce-
Și acesta săvârșindu-să întru văpaia Dum- lui ticălos fă-o.
nezeescului dor, Că Dumnezeu iubitoriu de oameni însuţ
Mai luminat îmi arată slava ta, Dumnezeul singur ești,
mieu, Nezidit, fără de sfârșit, și atotputearnic cu
Pre carea închinându-mă cer dela tine, Fi- adevărat,
iule al lui Dumnezeu, dă-mi-o Viiaţă a tuturor, lumină a tuturor celor ce
Și acum, și în veacul cel ce va să fie *fără de te-au iubit pre tine,
diiadohisire1 să o am, Și de la tine, iubitoriule de oameni, foarte-s
Și printr’însa veacinic să te văz pre tine, iubiţi.
Dumnezeule.
2 Un stih lipsă în ediţia Zagoreos: „Ca și eu să mă
1 Neîntrerupt (din grec. ἀδιαδόχως). (n.ed.) fac și smerit și blând.“ (n.ed.)
179
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Cu carii împreună rânduiaște-mă, Stăpâne, Și ca un fără de Dumnezeu, necunoscând


și al Slavei tale ceii Dumnezeești pre Dumnezeul mieu.
Săvârșaște-mă părtaș, și împreună moșteni- Deci tu însuţi m’ai miluit și m’ai cercetat,
toriu, Și m’ai întors, și mi-ai strălucit lumină în-
Că ţie, Tatălui, împreună cu Fiiul cel îm- tru întunearec,
preună fără de început, Și m’ai tras cătră sineţ, o, plămăditoriule,
Și Dumnezeescului Duh, să cuvine slava în Și scoţindu-mă din groapa cea prea prea de
veacii veacilor. Amin. jos,
Din întunearecul patimilor, din întuneare-
cul cel prea adânc
AL ACELUIAȘ. Al poftelor și al dezmirdărilor vieţii,
Cearere și rugăciune a cuviosului că- Mi-ai arătat calea, mi-ai dat povăţuitoriu
tră Dumnezeu, pentru ajutoriul lui. Carele cătră poruncile tale m’au povăţuit.
Cuvântul 53. Căruia urmându-i, fără de grijă petreceam,
Mă bucuram cu bucurie carea nu să grăiaș-
Stăpâne Hristoase, stăpâne de suflete mân- te, Cuvinte,
tuitoriule,
Văzindu-l pre el că urmelor tale urmează
Stăpâne Dumnezeule al tuturor celor văzute,
Și cu tine voroveaște de multe ori,
Și al puterilor nevăzute, ca un Ziditoriu
Încă și pre tine, bunul Stăpân, văzindu-te,
Al tuturor celor din Ceriu și al celor ce-s
Cu povăţuitoriul mieu și Părintele împreu-
mai presus
nă de faţă fiind,
De Ceriu, și de toate Ceriurile,
Negrăită dragoste și dorire aveam,
Și de ceale ce-s supt pământ, și al celor de
Și mai presus de credinţă și de nădeajde eram,
pre pământ așijderea.
Și ziceam: Iată văz pre ceale ce vor să fie,
Tu ești Domn acestora, și Dumnezeu și
Și Împărăţia Ceriurilor e de faţă,
Stăpân,
Și bunătăţile care ochiul nu le-au văzut,
Tu cu mâna ta împrejur ţii zidirea,
Și ureache nu le-au auzit, înaintea ochilor
Că întru dânsa coprinzi pre toate.
miei le văzu,
Mâna ta, Stăpâne, e putearea cea mare,
Și le am pre dânsele, și ce mai mult voiŭ nă-
Carea pre voia Tatălui tău o împlineaște,
dăjdui?
Și dimiurghiseaște,1 lucrează și zideaște,
Sau credinţa mea, întru care altele voiŭ ară-
Și iconomiseaște ceale ale noastre negrăit.
ta-o?
Deci aceasta și pre mine acum aducându-mă
Că mai mare alt lucru decât aceastea nu va fi.
Dintru nefiinţă m’au făcut <789>să fiu,
Întru aceastea fiind eu, și întru aceastea
Care și după ce m’am făcut, eram în lumea
desfătându-mă,
aceasta
Ai luat de pre pământ pre Părintele mieu,
Necunoscându-te nicidecum pre tine, bu-
vai mie!
nul Stăpân,
Ai rădicat pre povăţuitoriul <789v>mieu dela
Pre tine, Ziditoriul mieu, pre tine, o, Făcă-
ochii miei,
toriul mieu,
O, iubitoriule de oameni, și m’ai lăsat singur,
Și ca un orb eram în lume,
Cu adevărat siriman, cu adevărat singură-
tăţit,
1 Grecism (δημιουργεῖ): creează, făurește. (n.ed.)
180
C U V Â N T U L  

Și cu adevărat dela toţi-s neajutorit, O, lumină întreit luminătoare. O, Treime


Și al turmei – vai mie! – înainte-stătătoriu preasfântă.
și păstoriu Treime dupre feaţe, și unime dupre fiinţă,
Pre mine, cel cu adevărat strein și fără de Cu singură credinţa, și afară de nădeajde
înainte-stătătoriu, mântuiaște-mă.
Însuţ m’ai pus, cu judecăţile care știi. O, izvorule al înţelepciunii, fântână a Sfin-
Pentru aceasta acum te rog, ţeniei,
Acum te înduplec și cer, căzind la tine, Cu singură credinţa, și fără de nădeajde
Să nu te întorci, să nu mă părăsești, mântuiaște-mă.
Să nu mă lași pre mine, o, Stăpânul mieu, O, focule de păcate curăţitoriule,
singur. Pre sufletul mieu de greșale curăţeaște-l,
Știi călătoriia căii cea cu greu de călătorit, Pre sufletul mieu de neștiinţe spală-l,
Știi nebuniia tălharilor, cea asupra noastră, Pre sufletul mieu din întinăciuni răpeaște-l,
Știi mulţimea hiiarălor celor reale, Pomenirile sufletului mieu stăpâneaște-le,
Știi neputinţa mea, Hristoase al mieu, Și preste cugetele minţii meale împărăţeaște,
Și necunoștinţa pre carea ca un om o am. Împărat bine-putincios preste patimi arată-
Dar nici om mi să pare că nicidecum sânt, mă.
Ci decât oamenii mult mai jos rămâiu. Pre Domniia minţii străluceaște-o inimii
Că întru toate, decât toţi cel mai de pre meale,
urmă sânt, Slobozeaște-mă de tot păcatul.
Și mai mic cu adevărat decât toţi oamenii. Luminează-mă, înfrumseţează-mă pre
Varsă preste mine, Împărate și Dumnezeul mine, cel întunecat.
mieu, Cu ochiu preamilostiv caută la mine.
Mila ta cea mare, cer și mă rog, O, Părinte, Fiiule, Duhule, Treime Sfântă,
Ca pre lipsirile meale, Mântuitoriule, Tu îmi dăruiaște înger de raze purtătoriu,
Și neajungerile să le împlinească aceasta, Al minţii ajutătoriu, Pedagog, înainte-stă-
Și om tot întreg să mă facă pre mine, tătoriu,
Nelipsit nimic de ceale de nevoe, Povăţuitoriu îndreptându-mă cătră mântuire.
Și așa să mă pui înaintea ta, Cuvinte, Sufletul mieu și trupul curăţeaște,
Neosândit, fără de prihană, pre mine, robul Tu pre mine, muritoriul, Sfinţit fă-mă.
tău, Tu pre mine de cugetele ceale pământești
Ca să te laud pre tine în veacii veacilor. înstreinează-mă.
Tu usucă izbucnirile inimii meale.
Tu izvoraște-m mie ploi de lacrămi.
AL ACELUIAȘ. Că Dumnezeu ești, milostiv, de bine făcă-
Rugăciune cătră Sfânta Troiţă. toriu,
Cuvântul 54. Nepomenitoriu de rău celor ce au nelegiuit.
O, Părinte, Fiiule, Duhule, Treime Sfântă, Cu totul bine-apropiiat tuturor celor ce au
Bunătate nedeșărtată, carea la toţi curge, frum- păcătuit,
seaţe multîndrăgită, <790>carea nu are saţiu. Și îndelung-răbdătoriu tuturor celor ce te-
Cu singură credinţa, și afară de nădeajde au lepădat.
mântuiaște-mă. Nu drepţilor celor Sfinţiţi,

181
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Nu celor fără prihană, celor ce s’au strălucit, Și nici unul din graiurile tale ceale mari
Ai hotărât mântuire de <790v>mărtu/risire, n’am ţinut.
Ci ai dăruit chipuri de pocăinţă Și acum plec ţie genunchiul <791>inimii meale,
Mie, pângăritului și cu totul mânjitului. Îmi plec capul cel cu totul funinginit,
Mie, răului și cu totul întinatului, Îmi plec grumazul cel cu totul mânjit,
Mie, întunecatului și înnoroitului. Bunătăţii tale grumazul mieu îm plec,
Că am nelegiuit decât cei dedemult mai mult, Bunătăţii tale rugăciunea o aduc.
Te-am mâniiat, și te-am întărâtat foarte, Greșit-am, nelegiuit-am, și m’am răsturnat.
Mai presus de măsura stealelor celor nenu- Păcătuit-am, nedreptăţit-am, și m’am osân-
mărate, dit.
Mai presus decât năsipul mărilor am păcă- Păcătuit-am, lepădat-am, și nu m’am ruși-
tuit ţie. nat.
Nu iaste feliu de răotate, de viclenie, Ci rog pre a ta bunătate,
Nu iaste rușine de răotate, de neajungere, Ci rog pre a ta nepomenire de rău,
Care să nu fiu lucrat în toată vreamea și lo- Ci rog pre milostivirea cea desăvârșit,
cul, Ci rog strig ţie, mântuiaște-mă, curăţeaște-
Cu sufletul, cu gândul și cu cuvintele și cu mă.1
faptele, Lasă-mi mulţimea greșalelor meale,
Înmulţitu-s’au fărădelegile meale, urâciu- Lasă-m datoriile meale ceale greale.
nile Lasă-mi întinăciunile meale ceale multe,
Înmulţitu-s’au sarcinile greșalelor meale. Lasă-m toate urâciunile meale,
Cu lanţuri gândite îmi împil grumazul, Și să nu mă zdrobești pre mine cu păcatele
Cu legături nescăpate strâng pre inima mea. meale,
Nici a rădica capul și a căuta în sus nu pociu, Și să nu mă omori pre mine cu fărădelegile
Nici slăbire iaste întru știinţa mea. meale,
Cu nevrednicie la înălţim<ea> Ceriului caut, Cu gândurile meale ceale reale să nu mă
Cu nevrednicie praful pământului îl calc, răpești,
Cu nevrednicie faţa oamenilor o văz, Și cu urâciunile meale să nu mă arzi,
Cu nevrednicie grăesc cu aproapele; Să nu mă lipsești de bunătăţile ceale veacinice,
Că pre mâniia ta o am aprins până în sfârșit, De la masa cea nemuritoare să nu mă scoţi,
Pre iuţimea cea înfricoșată o am aţiţat fără Să nu mă înstreinezi de bucuriia Sfinţilor
de cuviinţă, Să nu mă păgubești de mântuirea mea.
Te-am mâniiat pre tine, și te-am întărâtat Și darul botezului dă-mi-l iarăș,
foarte, Dumnezeiasca și marea shimă a monahilor.
Și înaintea ta tot lucrul urât l-am făcut, Că mai nainte de a mă întina cu păcatele,
Și niciuna din voile tale ceale curate n’am Mai nainte de a mă netrebnici cu urâciunile,
voit, Învredniceaște-mă Sfintei Împărtășiri,
Și niciuna din doritele judecăţile tale n’am Păharului vieţii, Sângelui celui din
dorit, Dumnezeu curs,
Și niciuna din înţeleaptele tale porunci Spre șteargerea greșalelor celor multe,
n’am păzit, Spre dezlegare, spre curăţire, spre mântuire.

1 În manuscris: k¶r¶chwemß. (n.ed.)


182
C U V Â N T U L  

Și în ceasul cel de pre urmă, cel amar al Pre Propoveduitoriul și de Dumnezeu grăi-
morţii, toriul cel mai nainte de scutece,
În ceasul cel greu și preachinuitoriu, Pre cel ce mai nainte decât Stăpânul au
În ceasul cel întunecat și înnegurat, strălucit celor dintru întunearec.
Mântuiaște-mă, miluiaște-mă, curăţeaște-mă. Priimeaște mijlocitoriu Horile Sfinţilor,
<791v>
Sufletul mieu cu blândeaţe desparte-l Horile Prorocilor, ale Patriiarhilor, ale Pă-
d<e> trup, rinţilor,
De trupul mieu cel netrebnicit Și ale Apostolilor, și ale purtătorilor de cu-
Sufletul cel întunecat arată-l strălucit, nuni Mucenici,
Și de dracii cei răi izbăveaște-l. Ale tuturor Sfinţilor celor <792>de lumină
Toate zapisele greșalelor, purtători.
Și scrisorile datoriilor meale Priimeaște mijlocitoare pre Mariia Eghip-
Sfășii-le, răsipeaște-le în fundul iadului, teanca,
Rumpele, cenușază-le, arde-le pănă în sfârșit. Omul cel din pământ, dar pre Ceriu um-
Blânzi, luminaţi îngeri trimite-mi atuncea, blătoarea însă.
Ca să înfrângă pólcurile dracilor, Priimeaște mijlocitoriu pre Onufrie cel Mare,
Și pre suflet să-l răpească din muncă. Carele trupul l-au dezgolit, cu Dumneze-
Pre sufletul cel tiranisit să-l miluiască, iască podoabă însă,
Și sus fără de păcate să-l ducă, A lucrurilor celor bune, s’au îmbrăcat strein.
Cătră întreit-luminătoriul și singur împă- Priimeaște mijlocitoriu pre Marco Athineul,
ratul, Și pre Sirul Efrem, și pre toţi Sfinţii.
Și să-l unească pre dânsul cu toţi cei mân- Că Dumnezeu ești milostiv și de bine făcă-
tuiţi. toriu,
Și să-l învrednicească bucuriei Sfinţilor. Dumnezeu blând celor ce au nelegiuit,
Priimeaște mijlocitoare pre bunătatea ta. Dumnezeu carele dăruești curăţire1 de păcate,
Dă-mi Darul tău solitoriu ales, bunătatea Dumnezeu carele hărăzești tuturor mântuire.
ta, nepomenirea de rău, Și mie să-mi arăţi toată bunătatea,
Milostivirea, îndurarea cea desăvârșit. Întru mine să deșărţi toate râurile milosti-
Priimeaște mijlocitoare a doa pre cea prea- virii tale.
înaltă, Că am nelegiuit decât toţi mai mult:
Pre veselitoarea lumii, Cocoana, Maica și Dintru însăș matca până în vreamea cea de
Fecioara, acum.
Dumnezeiasca Scară, Toiagul cel însufleţit, Mântuiaște-mă afară de vrednicie, și afară
Scaunul, de nădeajde,
Priimeaște mijlocitoare rânduiala și ceata Cu singură bunătatea și cu facerea de bine
cea slobozitoare de fulgere, a ta,
Scaunele, Heruvimii, și Serafimii cei de foc, Ca să te binecuvintez, și cu dorire să te mă-
Domniile, Puterile, Stăpâniile, resc.
Începătoriile, Arhanghelii și Îngerii. Ca să-ţ mulţemesc și să-ţ viersuesc adevărat
Priimeaște mijlocitoriu luminat și de raze Și în veacul cel ce va să fie, cel mântuitoriu,
purtătoriu,
Pre Mergătoriul tău înainte cel Sfinţit, 1 În manuscris, deasupra cuvântului „curăţire“ e
scris cu cerneală mai subţire „izbăvire.“ (n.ed.)
183
S F Â N T U L S I M E O N N O U L C U V Â N T Ă T O R I U D E D U M N E Z E U

Ca pre un Stăpân binecuvântat, bine să te Și sârguinţa o vezi, și suspinurile auzi.


cuvintez. Nu să tăinuiaște de tine, Dumnezeul mieu,
Pre carele bine te cuvintează puterile Ceri- Făcătoriul mieu, Izbăvitoriul mieu,
urilor, Nici o picătură de lacrămi, nici din picătură
Întru toţi veacii cei nemăsuraţi și nemărginiţi. vreo parte.
Cel nelucrat al mieu l-au cunoscut ochii tăi,
Și în Cartea ta, și ceale încă nelucrate,
AL ACELUIAȘ. Scrise de tine sânt. Vezi smereniia mea,
Altă rugăciune cătră Domnul Vezi-mi osteneala, câtă-i, și păcatele toate
nostru Iisus Hristos, pentru Lasă-mi-le, Dumnezeul tuturor. Ca cu cu-
Sfânta Cuminecătură. rată inimă,
Cuvântul 55. Cu minte cutremurată și cu suflet zdrobit,
Să mă împărtășesc cu preacuratele și prea-
Din întinate buze, din pângărită inimă, neîntinatele taine,
Din necurată limbă, din suflet întinat,
Cu care să înDumnezeiaște și să înviiază tot
Primeaște rugăciune, Hristoase al mieu, și
cel ce te mănâncă și te bea
nelepădându-mi
Cu inimă curată. Că tu ai zis, Stăpânul mieu:
Nici cuvintele, nici chipurile, <792v>nici ne-
Tot cela ce mănâncă trupul mieu, și îmi bea
rușinarea,
sângele mieu,
Dă-mi mie cu îndrăzneală să zic cele ce vo-
Întru mine adecă acesta rămâne, și eu întru
esc, Hristoase al mieu,
dânsul sânt.
Iar mai vârtos mă și învaţă, ce mi să cade să
Adevărat e cuvântul cu totul, al Stăpânului
fac, și să zic.
și Dumnezeului mieu,
Greșit-am mai mult decât curva, carea cu-
Că cela ce cu Dumnezeeștile, și de Dumnezeu
noscând unde găzduești,
făcătoarele daruri <793>să cuminecă,
Mir cumpărând, au venit cu îndrăzneală să
Negreșit nu iaste singur, ci cu tine, Hristoa-
ungă,
se al mieu,
Picioarele tale, Hristoase al mieu, ale Stă-
Cela ce ești lumina cea cu trei sori carea lu-
pânului și Dumnezeului mieu.
minează lumea.
Precum pre aceaia nu o ai lepădat, carea au
Deci ca să nu rămâiu singur fără de tine, dă-
venit din inimă,
tătoriule de viiaţă,
Nici pre mine să nu mă urăști, Cuvinte,
Suflarea mea, viiaţa mea, bucuriia mea,
Ci pre ale tale picioare dă-mi-le,
Mântuirea lumii, pentru aceasta am venit
Și să le ţiu, și să le sărut, și cu curgeri de la-
la tine,
crămi,
Precum vezi, cu lacrămi și cu suflet zdrobit,
Ca cu niște mir de mult preţ pre aceastea cu
Rugându-mă ca să iau izbăvire de păcatele
îndrăzneală să le ung.
meale,
Spală-mă cu lacrămile meale, curăţeaște-mă
Și cu dătătoarele de viiaţă, și fără prihană
cu dânsele, Cuvinte,
taine<le> tale,
Lasă-mi greșalele meale, și dă-mi ertare.
Fără de osândă să mă împărtășesc, ca să ră-
Știi a răotăţilor meale mulţimea, știi și rá-
mâi, precum ai zis,
nele meale,
Și bubele meale le vezi, dar și credinţa o știi,
184
C U V Â N T U L  

Cu mine, de trei ori ticălosul. Ca nu aflân- Părtași ai Dumnezeirii tale lucrându-i cu


du-mă pre mine nepizmuire,
Fără de harul tău, amăgitoriul să mă răpeas- Și, lucrul cel strein și de îngeri, și de minţele
că cu vicleșug, oamenilor,
Și amăgindu-mă, să mă depărteaze Vorbești cu dânșii de multe ori, ca cu niște
dela cuvintele tale ceale făcătoare de priiateni ai tăi adevăraţi.
Dumnezeu. Aceastea îndrăzneţ mă fac, aceastea mă în-
Pentru aceasta caz la tine, și fierbinte strig ţie: aripează, Hristoase al mieu.
<793v>
Precum pre curvariul l-ai priimit, și pre Și cutezindu-mă la facerile de bine că-
curva carea au venit, tră noi, ceale multe,
Așa pre mine, curvariul, mă priimeaște, și Și bucurându-mă, împreună și tremurând,
nestâmpăratul, Îndurate. cu focul mă împărtășesc,
Că cu suflet zdrobit acum viu la tine. Iarbă fiind, și – streină minune – răcorin-
Știu, Mântuitoriule, că altul precum eu du-mă negrăit,
n’au greșit ţie, Ca rugul dedemult, carele fără de ardere
Nici au lucrat fapte care eu le-am lucrat. ardea.
Ci aceasta iarăș știu, că mărimea greșalelor, Deci cu mulţemitoare socoteală și cu mul-
Și mulţimea păcatelor nu covârșaște multa ţemitoare inimă,
Îndelungă-răbdare, și iubirea de oameni Cu mulţemitoare mădulări ale sufletului și
cea desăvârșit ale trupului mieu,
A Dumnezeului mieu. Ci cu untul-de-lemn Mă închin, și te măresc, și te slăvesc pre
al milostivirii, tine, Dumnezeul mieu,
Pre cei ce fierbinte să pocăesc, și îi curăţești, Că bine ești cuvântat, și acum, și în veaci,
Și îi strălucești, și ai luminii părtași îi faci, Amin.

SFÂRȘIT ȘI LUI DUMNEZEU, SĂVÂRȘITORIULUI


BUNĂTĂŢILOR, SLAVĂ.
S’au tălcuit în Sfânta Mănăstire a Neamţului, în anii 1802, și 1803.

185
TABLOU
de corespondenţă a numerotării Imnelor din traducerea
românească a lui Isaac Dascălul (după ediţia Zagoreos) cu
numerotarea din ediţia lui Nikita Stithatul.
Traducerea Ediţia lui Traducerea Ediţia lui
românească Nikita Stithatul românească Nikita Stithatul
1 30 29 9
2 17 30 14
3 55 31 25
4 8 32 11
5 6 33 41
6 13 34 44
7 16 35 56
8 24 36 12
9 26 37 18
10 46 38 19
11 48 39 20
12 39 40 22
13 40 41 23
14 42 42 31
15 36 43 33
16 35 44 38
17 34 45 45
18 5 46 50
19 4 47 52+54
20 27 48 3
21 28 49 7
22 29 50 58
23 51 51 32
24 49 52 47
25 57 53 37
26 43 54 -
27 1 55 -
28 2

186
GLOSAR

Adestà – a adăsta, a aștepta cu nerăbdare. Ibomnic – ibovnic, iubit.


Ahthisiià (a se) – a se mâhni Împletecì (a se) – a cuprinde strâns, a înfă-
Amelinţáre – semn de încuviinţare (cu ca- șura, a se împleti cu.
pul), aprobare. Înmirosì – a răspândi mireazmă, a parfuma
Aspumà – a spumega. Lihnáriu – (gr.) sfeșnic, lampă.
Băsnuitoriu – povestitor de basme, de în- Limpì – a linge gustând, a limpăi.
chipuiri. Măidan – loc de alergare, stadion.
Berigată – beregată, gâtlej. Măsuratec – moderat
Blagocéstie – binecinstire Mânzălire – mânjire
Blagocestív – binecinstitor Meghistani – „cei mari,” conducătorii ţării.
Câtăţime – cantitate Meșteșugáreţ – (gr. σοϕιστής) iscusit, mă-
Celeánchiu – premiu (la lupte) iestru.
Chicot – chihot, chiuit. Metahirisì – a se folosi
Chiup – ulcior de lut. Mijì – a închide ochii.
Chivernisi – a rândui, a administra. Muncitori – chinuitori, călăi.
Colimvíthră – cristelniţă. Necâtăţit – fără cantitate.
Criștariu – cleștar, cristal. Necunoscătoriu – nerecunoscător
Cucernicì (a se) – a arăta respect, a da cin- Neduméstnic – nedomesticit, neîmblânzit,
stire cuiva sălbatic.
Deaciia (adv.) – de acum înainte Neprins – insesizabil, imperceptibil.
Dezmirdáre – desfătare, plăcere. Neménie – rubedenie, rudă.
Dichel – sapă Nemernic – venetic, pribeag
Dinadinsită (cu) – cu exactitate, întrutotul. Nevre – nervi
Discos – disc Niciodinioară – nicicând, niciodată.
Fenariu – felinar Păiajen – păianjen
Fíreș – firesc, natural Pedepsì – a educa, a da lecţii, a învăţa
Formăluì – a închipui, a plăsmui, a da chip/ Poezì – a se revărsa, a inunda
formă. Pólc – regiment, pâlc.
Gătijos – care arde ușor ca lemnul uscat; Ponevoșì – a deveni miop, a-i slăbi vederea.
combustibil (de la gătej = lemn uscat Ponivoșit – avortat
pentru aprins focul). Poslușì – a sluji
Gâcitură – enigmă, ghicitoare. Prepune – a bănui, a presupune.
Haractír – întipărire; semn osebitor, caracter. Prepus – bănuială, presupunere.
Hălăluì – a lărmui, a striga Prins – sesizabil, perceptibil.
Herestrău – ferestrău. Proistoșie – conducere, îndrumare.
Heretisì – a saluta; a felicita. Prost – simplu, de rând.
Hier – fier. Prostime – simplitate
Hiiară – fiară, sălbăticiune. Protimisì – a prefera
Holteiu – flăcău. Pumnì – a da pumni, a lovi cu pumnii.

187
GLOSAR

Răzliţi – a despărţi, a separa. Știinţă – conștiinţă


Sălbătăci – a se înfuria Ticăit – nenorocit, jalnic.
Sămuì – a presupune, a-și face o părere. Ticălos – năpăstuit, jalnic, chinuit.
Sâlnic – stăpânitor, autoritate Tínde – a întinde (mâna); (conjunctiv: să
Scovârșì – a covârși, a copleși. tínză).
scriere-împrejur – circumscriere Tâmpì – a toci.
Sineșì (a se) – a face pe sine apropiatul cuiva, Uneltì – a se folosi de, a avea de-a face cu, a
a deveni familiar întrebuinţa.
Sineșire – familiaritate Văscuitor – (var. vâscuitor), cel care prinde
Síntaxis – sintaxă, compunerea frazelor. păsări cu clei din vâsc, păsărar.
Sirimán – orfan Zădărî – a aţâţa, a îmboldi, a stârni.
Sirimăníe – orfănie Zgaibă – bubă
Șfară – sfoară Zurbà – revoltă, răzmeriţă.

188
CUPRINS

Notă asupra ediţiei 5 Cuvântul 9. Cum că cela ce întru necunoș-


Cuvântul 1. Cum că de sufletele care s’au tinţa de Dumnezeu încă trăiaște, mort
curăţit prin lacrămi și prin pocăinţă atin- iaste în mijlocul celor ce trăesc întru cu-
gându-să focul cel Dumnezeesc al Du- noștinţa de Dumnezeu. Și cum că, de cei
hului, să apucă de dânsele, și mai mult le ce cu nevrednicie din taine să împărtă-
curăţeaște, luminând părţile lor ceale de șesc, neluat Dumnezeescul trup și sânge-
păcat întunecate, și ranele vindecându- le lui Hristos să face. 42
le, și la desăvârșită vindecare le aduce, cât Cuvântul 10. Mărturisire cu rugăciune îm-
cu Dumnezeiască frumseaţe le străluce- preunată, și pentru împreunarea și unirea
aște pre dânsele. 9 Duhului Sfânt, și pentru nepătimirea. 45
Cuvântul 2. Cum că frica naște pre dragoste. Cuvântul 11. Cum că Slavă și cinste iaste
Iar dragostea dezrădăcinează pre frică din fieștecăruia om ce să ocăraște și pătime-
suflet, și mâne ea singură întru dânsul, fi- aște rău pentru porunca lui Dumnezeu
indcă iaste Duh Dumnezeesc și Sfânt. 16 necinstea cea pentru porunca aceasta a
Cuvântul 3. Cum că întru cei ce au păzit lui Dumnezeu. Și Voroavă cătră Sufle-
sfântul botez curat, rămâne Duhul cel tul său, învăţindu-l bogăţiia cea nedeșăr-
Sfânt: Iar dela cei ce l-au întinat pre dân- tată a Duhului. 46
sul să depărtează. 26 Cuvântul 12. Cum că dorul și dragostea
Cuvântul 4. Cărora să arată Dumnezeu, și cea cătră Dumnezeu covârșaște toată
carii întru deprinderea bunului să fac, dragostea și pre tot dorul cel omenesc.
prin lucrarea poruncilor. 31 Și cum că deaca să cufundă mintea celor
curăţiţi întru Lumina lui Dumnezeu,
Cuvântul 5. Tetrastiha, care pre dorul lui toată să înDumnezeiaște, și de acolò să
cel cătră Dumnezeu îl arată. 33 face minte a lui Dumnezeu. 49
Cuvântul 6. Îndemnare cătră pocăinţă. Cuvântul 13. Mărturisire a harurilor dărui-
Și cum voia trupului cu voia Duhului rilor lui Dumnezeu, și în ce chip Părintele
unindu-se, cu chip Dumnezeesc pre om cela ce scrie aceastea de Sfântul Duh să lu-
îl lucrează. 33 cra. Și învăţătură zisă de Dumnezeu, cum
Cuvântul 7. Cum că dorit și poftit dupre că ce să cade să facă cineva ca să dobândeas-
fire iaste numai singur Dumnezeu, de ca- că mântuirea celor ce să mântuesc. 51
rele cela ce s’au împărtășit, întru împăr- Cuvântul 14. Cum că cei ce cu Dumnezeu
tășirea tuturor bunătăţilor s’au făcut. 35 de aicea încă, prin împărtășirea Sfântului
Cuvântul 8. Pentru Smerenie și pentru să- Duh, s’au unit, după ce să duc din viiaţă,
vârșire. 36 în veaci cu dânsul acolò vor fi. Iar deaca
cu Dumnezeu nu s’au unit de aicea, ci ai-
minterlea cu cei ce într’acest fealiu să află
aicea să va face. 53
CUPRINS

Cuvântul 15. Mulţămită pentru surguniia Cuvântul 24. Cum că uneori și prin grijirea
și pentru necazurile care au pătimit în și sârguinţa celor deaproape, și îndrep-
vreamea izgonirii sale. 58 tarea, împreună să trage Dascalul cătră
Cuvântul 16. Cum că toţi Sfinţii strălu- neputinţa patimii ceiia ce iaste întru acel
cindu-se să luminează, și pre Slava lui neputincios. 83
Dumnezeu o văd, pre cât iaste cu putinţă Cuvântul 25. Cum că cela ce au dorit pre
firii omenești să vază pre Dumnezeu. 60 Dumnezeu din tot sufletul, uraște lu-
Cuvântul 17. Cum că unirea Preasfântu- mea. 85
lui Duh cu sufletele ceale curăţite, întru Cuvântul 26. Cum că mai bun lucru iaste a
simţire luminată, adecă întru cunoștinţă să păstori bine, decât să păstorească cine-
să face, și întru care suflete s’ar face, cu va pre cei ce nu voesc; că nici o dobândă
chip de lumină, aseamenea luiș, și Lumi- nu va fi celui ce pre alţii adecă să sârgu-
nă pre dânsele le lucrează. 61 iaște să-i mântuiască, iar pre sineș, prin
Cuvântul 18. Alfavitos dupre slove îndoit, proistoșiia acelora, s’au pierdut. 86
care îndeamnă și povăţuiaște pre cela ce Cuvântul 27. Pentru Dumnezeiasca strălu-
acum nu demult de lume s’au depărtat, cire, și luminarea Duhului Sfânt. Și cum
ca să alearge la săvârșirea vieţii monahi- că un loc iaste Dumnezeu, întru carele
cești. 64 după moarte pre odihnă toţi Sfinţii o
Cuvântul 19. Învăţătură cătră monahii cei au. Și cum că cela ce dela Dumnezeu au
ce acum nu demult s’au lepădat de lume, căzut, întru alt loc nu va avea odihnă în
și de ceale din lume. Și pentru ce fealiu viiaţa ceaia ce va să fie. 89
de credinţă datoriu iaste să aibă cineva Cuvântul 28. Carea iaste schimbarea ce
cătră Părintele său. 65 întru Părintele acesta s’au fă<cut.> Și
Cuvântul 20. În ce fealiu să cade să fie Mo- cum, desăvârșit curăţindu-să, s’au unit cu
nahul, și carea iaste lucrarea lui. Și carea Dumnezeu. Și din ce fealiu era, ce fealiu
iaste sporirea cestuia, și suirea. 67 s’au făcut – cuvintele lui ceale de dragos-
te cătră Dumnezeu făcute îl arată de ai-
Cuvântul 21. Pentru descoperirea cea gân- cea. Carele și bogoslovind zice la sfârșit
dită a lucrărilor Dumnezeeștii Lumini, și și pentru îngeri. 94
pentru lucrarea minţii, și pentru Dum-
nezeiasca viiaţă cea îmbunătăţită. 70 Cuvântul 29. Cum că cela ce al Sfântului
Duh părtaș s’au făcut, de lumina și de
Cuvântul 22. Cum că numai singuri ace- putearea lui răpindu-să, pre deasupra tu-
lora să arată Dumnezeeștile lucruri, cu turor patimilor să poartă, și nu să vatămă
carii prin împărtășirea Sfântului Duh de dânsele cu apropiiarea. 96
cu toţi tot Dumnezeu s’au unit. 75
Cuvântul 30. Mulţemire cătră Dumnezeu
Cuvântul 23. Cum că Duhul cel Sfânt stră- pentru darurile de care s’au învrednicit
lucind întru noi, toate patimile să izgo- dela dânsul. Și cum că înfricoșată iaste și
nesc, precum de lumină întunearecul. Îngerilor vredniciia Preoţiei, și a Igume-
Iar strângându-ș el razele, de aceastea, și niei. 97
de gândurile ceale reale ne săgetăm. 79
CUPRINS

Cuvântul 31. Pentru vedearea Dumneze- Cuvântul 37. Învăţătură cu cuvântare de


eștii Lumini, ceiia ce s’au făcut lui. Și în Dumnezeu, pentru lucrurile Sfintei dra-
ce chip Dumnezeiasca Lumină nu să co- gosti, adecă ale însăș Luminii Sfântului
prinde de întunearec. Întru care și pen- Duh. 120
tru covârșirea descoperirilor spâimân- Cuvântul 38. Învăţătură cu cuvântare de
tându-să, îș aduce aminte de neputinţa Dumnezeu, întru carea și pentru Preoţie,
omenească, și să osândeaște pre sineș. și pentru vedearea cea nepătimașă. 125
100
Cuvântul 39. Mulţemire, și mărturisire cu
Cuvântul 32. În ce chip s’au arătat Dumnezeu cuvântare de Dumnezeu, și pentru dăru-
lui, ca lui Stefan și ca lui Pavel, Apostoli- irea și împărtășirea Sfântului Duh. 128
lor, aicea Părintele (nostru Simeon) spăi-
mântându-să povesteaște. 103 Cuvântul 40. Mulţemire cu cuvântare
de Dumnezeu, și pentru acealea care
Cuvântul 33. Mulţemire cătră Dumnezeu, Dumnezeescul darul Duhului prin lu-
pentru facerile de bine ceale dela dânsul crări s’au numit. 133
făcute lui. Și cearere ca să se înveaţe pentru
ce aceia, carii s’au făcut desăvârșit întru fap- Cuvântul 41. Pentru Dumnezeirea cea ne-
ta bună, să slobod ca să se ispitească de la coprinsă și neînţeleasă cu denadinsită
draci. Și pentru cei ce să leapădă de lume cuvântare de Dumnezeu, și cum că ne-
învăţătură zisă dela Dumnezeu. 105 scrisă împrejur iaste Dumnezeiasca fire,
și cum că nici înlăuntru, nici afară de to-
Cuvântul 34. Ce iaste cea după chip, și cum tul acesta nu iaste, ci și înlăuntru, și afară
dupre cuviinţă să înţeleage că omul iaste iaste, ca o pricinuitoare a tuturor. Și cum
Icoană a lui Dumnezeu. Și cum că cela că numai cu mintea de om iaste prins cu
ce pre dușmani ca pre niște făcători de neprindere Dumnezeu, precum ochi-
bine îi iubeaște, următoriu iaste al lui lor razele Soarelui. 137
Dumnezeu. Și al Duhului Sfânt de aicea
părtașiŭ făcându-să, dupre punere, și du- Cuvântul 42. Pentru cuvântarea de
pre dar să face Dumnezeu, și de singur Dumnezeu. Și cum că necercată și neis-
aceia numai să cunoaște, carii de Sfân- codită iaste Dumnezeiasca fire, și cu totul
tul Duh să lucrează. 111 oamenilor neajunsă și neînţeleasă. 143
Cuvântul 35. Rugăciune cătră Dumnezeu Cuvântul 43. Pentru cuvântarea de
pentru ceale ce s’au făcut lui, și rugăto-