Sunteți pe pagina 1din 18

Institutor SIMONA CHIROŞCA/ Şcoala generală Nr.

3_ Lupeni

CENUŞĂREASA

A fost odată, într-o ţară tare îndepărtată, un om bogat care avea o fetiţă.
Într-o zi, soţia acestui om se îmbolnăvi şi, simţindu- şi sfârşitul aproape, îşi
chemă fetiţa lângă patul ei de suferinţă şi- i spuse:
- Scumpa mea copilă, trebuie să ne luăm rămas bun. Eu n- am să mai pot să- ţi
port de grijă de- acum încolo, dar îţi dau o povaţă: să fii mereu bună şi blândă, ca să ţi
se schimbe soarta în bine şi să ai o viaţă fericită. Zicând acestea, femeia muri.
Fetiţa urmă povaţa mamei şi căută să fie mereu bună şi blândă.
În fiecare zi se ducea la mormântul mamei sale. Trecură zile, luni, trecu un an.
Omul cel bogat îşi luă o nouă soţie, care avea la rândul ei două fete. Pe cât aveau
faţa de albă şi de frumoasă, pe atât le era inima de neagră şi de rea.
Din acea clipă viaţa orfanei deveni tot mai grea. Fu trimisă la bucătărie de cele
două surori vitrege, ca să fie slujnică. Înainte de asta, o dezbrăcară de rochiţa ei cea
frumoasă, dându- i în schimb una ponosită şi cenuşie şi o încălţară cu nişte saboţi vechi
şi rupţi.
Sărmana copilă muncea din zori şi până- n noapte, în timp ce surorile ei vitrege
îşi petreceau ziua întreagă în faţa oglinzii. Se scula cu noaptea- n cap, căra apă, făcea
focul, tăia lemne, gătea, spăla.

1 2005/ 2006
Institutor SIMONA CHIROŞCA/ Şcoala generală Nr. 3_ Lupeni
Pe deasupra, surorilor vitrege nimic nu le era pe plac din ce făcea biata fată. Ba,
mai mult, râdeau adeseori de ea:
- Ia te uită, ce s- a dichisit năzuroasa! ziceau cele două fete, arătând spre saboţii
şi rochia orfanei.
Dar nu se mulţumeau nici cu atât. Tot timpul căutau s- o supere, să- i amărască
zilele. Pe înserate scoteau din cămară câte un coş de mazăre sau linte, pe care- l
deşertau în cenuşă.
- Până în zori s- o alegi toată! îi porunceau ele. Altfel, va fi vai şi amar de tine!
Biata fată, seara, frântă de oboseală, în loc să meargă la culcare, se aşeza
ghemuită lângă cenuşă şi începea să aleagă bob cu bob mazărea sau lintea. Era mereu
murdară, plină de praf şi de cenuşă. Din această cauză toţi îi spuseră Cenuşăreasa.
Într-o zi, omul cel bogat avu drum la târg şi, înainte de a pleca, îşi chemă fetele
să le întrebe ce să le cumpere.
- Rochii frumoase! spuse prima.
- Perle şi diamante! zise a doua.
- Dar ţie ce să- ţi aduc, Cenuşăreaso?
- Mie, tată, adă- mi primul ram care ţi- o atinge pălăria în drum spre casă.
Întors acasă, tatăl împărţi celor două fete vitrege cadourile scumpe, iar
Cenuşăresei îi dete o ramură de alun, căci aceasta îi atinsese prima pălăria în drum
spre casă. Fata îi mulţumi şi se duse la cimitir, unde înfipse ramul de alun în mormântul
mamei sale. Apoi plânse amarnic.
Rămurica prinse rădăcini şi cu timpul crescu. Cenuşăreasa mergea de trei ori pe
zi la mormântul mamei sale şi plângea de amarul sorţii ce- i fusese hărăzită.
Într- o noapte, în care Cenuşăreasa adormi ca de obicei, cu faţa scăldată în
lacrimi, îi apăru o zână care- i zise:
- Ori de câte ori îţi vei dori ceva, o pasăre albă va veni pe ramura de alun ce- ai
sădit- o la mormântul mamei tale şi- ţi va îndeplini dorinţa.
La vremea aceea, prinţul ţării invită toate fetele frumoase din ţară la o mare
serbare, ce avea să dureze trei zile, căci dorea să- şi aleagă o soţie.
Surorile vitrege ale Cenuşăresei nu- şi mai încăpeau în piele de bucurie că
fuseseră şi ele invitate; o chemară pe Cenuşăreasă şi- i deteră poruncă:
- Lustruieşte- ne pantofii, pregăteşte- ne cele mai frumoase rochii, căci mergem la
serbare, la palat.
Cenuşăreasa le îndeplini toate poruncile, dar când n- o vedea nimeni, plângea
amarnic, pentru că tare şi- ar fi dorit să meargă şi ea la bal.
În cele din urmă îşi luă inima în dinţi şi o rugă pe mama ei vitregă s- o ia şi pe ea
la bal.
- Pe tine, Cenuşăreaso? îi zise mama vitregă. Ţi-ai pierdut minţile? Eşti acoperită
de cenuşă şi vrei la bal?
Fata o rugă fierbinte şi- ndelung, până ce mama sa vitregă îi zise:
- Ei bine! Îţi deşert un blid de linte în cenuşă. Dacă o alegi în două ore, vii cu
noi la bal.
2 2005/ 2006
Institutor SIMONA CHIROŞCA/ Şcoala generală Nr. 3_ Lupeni
Înainte de a se apuca de treabă, Cenuşăreasa dădu o fugă la mormântul mamei
sale. O pasăre albă era deja la mormântul mamei sale. Atunci, Cenuşăreasa zise:
- Porumbeilor, turturelelor, păsărelelor din cer, veniţi să mă ajutaţi la treabă!
Când ajunse acasă, în bucătărie se apucaseră deja de treabă doi porumbei albi,
un pâlc de turturele şi multe alte păsări. Într- o oră treaba fu gata.
Cenuşăreasa alergă fericită cu blidul de linte la mamă- sa, convinsă că va fi luată
şi ea la bal.
- Nu te iau la bal! Nu ştii să dansezi şi o să mă faci de râs, spuse mama vitregă.
Cenuşăreasa izbucni în plâns. Maică- sa, ca să scape de ea şi să n-o mai audă
cum se tânguie, îi dădu iar de lucru:
- Dacă alegi într- o oră meiul din cenuşă, poţi să vii cu noi!
Cum să faci aşa o treabă într- o oră? Meiul avea bobul mult mai mic decât lintea.
Cenuşăreasa alergă iarăşi la ramul de alun, chemă din nou în ajutor păsările
cerului şi acestea sosiră numaidecât. Se apucară imediat de treabă: pic, pic, pic, fiecare
pasăre alegea cu sârg, bob cu bob, meiul din cenuşă. Într- o jumătate de oră, meiul fu
ales şi Cenuşăreasa alergă cu blidul, tresăltând de bucurie, la mamă- sa. Era sigură că
va fi luată şi ea la bal.
- Degeaba, cenuşăreaso, îi zise mama vitregă. N- ai cum să vii cu noi, ne- ai
face de ruşine.
Îi întoarse spatele, se urcă în caleaşcă alături de celelalte fete şi plecară spre
palat.
Cenuşăreasa ramase singură, tristă şi îndurerată, cu lacrimile şiroindu- i pe
obraji. Deodată, îşi aminti da pasărea albă care o ajuta să i se îndeplinească orice
dorinţă şi, după ce se spălă şi- şi aranjă părul, alergă spre alun. Aici grăi astfel:
o - Scutură- ţi, alunel, ramul.
Dăruie- mi rochiţă de aur!
În clipa aceea se auzi un foşnet şi pasărea din alun îi aruncă o rochie brodată cu
fir de aur şi argint şi nişte pantofiori de mătase.
Cenuşăreasa se îmbrăcă repede şi plecă la petrecere. Era frumoasă ca o zână.
La palat balul era în toi. Oaspeţii erau prinşi în vârtejul dansului; cele două
surori vitrege erau alături de mama lor. N- o recunoscură pe Cenuşăreasa. Crezură, ca
toţi ceilalţi, că era vreo prinţesă străină, atât era de frumoasă şi strălucitoare.
Prinţul se minună când văzu o necunoscută atât de frumoasă intrând în sală.
Merse să o întâmpine şi o şi invită la dans. Din clipa aceea nu se mai dezlipi de ea. Ori
de câte ori venea un lat tânăr s- o invite la dans, prinţul avea acelaşi răspuns:
- Nu se poate, dansează numai cu mine.
Cenuşăreasa era numai cu ochii pe orologiul din perete căci, pentru a nu fi
recunoscută, trebuia să plece înainte de miezul nopţii. Când văzu că se apropie ora, îi
spuse prinţului:
- Am obosit, ajunge pentru azi, trebuie să plec spre casă.
- Te însoţesc, se oferi prinţul, căci ar fi vrut să afle unde locuieşte fata.

3 2005/ 2006
Institutor SIMONA CHIROŞCA/ Şcoala generală Nr. 3_ Lupeni
Merseră o bucată de drum împreună, dar când ajunseră aproape de casă
Cenuşăreasa o rupse la fugă şi intră pe poartă, iar prinţul nu reuşi să o ajungă din
urmă.
Cenuşăreasa îşi îmbrăcă repede hainele ponosite şi pline de cenuşă, pasărea cea
albă veni în zbor şi- i luă veşmintele de bal, iar când ceilalţi ajunseră acasă la
Cenuşăreasa dormea.
A doua zi lucrurile se petrecură la fel: cele două surori trufaşe şi mama lor se
urcară în caleaşcă şi plecară la bal, lăsând- o pe Cenuşăreasa acasă, tristă şi cu
lacrimi pe obraji.
Cenuşăreasa alergă la alun şi ceru din nou veşminte de bal, iar de data asta
primi o rochie şi mai frumoasă, şi mai strălucitoare, împreună cu o pereche de
pantofiori din mătase, bătuţi de diamante.
Toată lumea se minună din nou de frumuseţea fetei. Când aceasta îşi făcu
apariţia în sala de bal.
Prinţul dansa cu ea toată noaptea, apoi, către miezul nopţii, o conduse spre casă.
Cenuşăreasa, când se apropie de casă, o zbughi iar la fugă, iar prinţul îi pierdu urma.
Nu ştia ce să mai creadă bietul prinţ despre fata atât de frumoasă şi atât de
misterioasă.
Şi veni şi a reia zi de petrecere. Sosiră invitaţii, sosiră şi surorile vitrege ale
Cenuşăresei, alături de mama lor. Sosi şi Cenuşăreasa. De data asta rochia ei era toată
din aur, bătută cu diamante, la fel şi pantofiorii. Nimeni nu mai văzuse aşa ceva
vreodată. Şi Cenuşăreasa se minunase de veşmintele ce i le dăruise pasărea albă din
alun.
Prinţul dansă, ca şi în celelalte nopţi, numai cu Cenuşăreasa. Nu- şi putea lua
privirea de la ea, atât era de frumoasă şi de strălucitoare.
Când se apropie de miezul nopţii, Cenuşăreasa zise:
- Ajunge pentru azi. Mă duc acasă. Prinţul o conduse până la uşă şi, pentru că
era foarte târziu, Cenuşăreasa o zbughi la fugă, pe treptele palatului.
Numai că, în timp ce cobora în fugă pe trepte, îşi pierdu un pantofior. Prinţul îl
luă în mână, îl admiră şi îl puse bine.
A doua zi prinţul se înfăţişă în casa cenuşăresei, căci băgase de seamă poarta
prin care intra fata:
- Vreau să- mi aleg mireasa din casa aceasta, zise el plin de bucurie. O voi lua de
soţie pe cea căreia i se va potrivi acest pantofior.
Cele două surori vitrege nu mai puteau de bucurie când auziră vorbele prinţului.
Cea mare încercă prima pantoful. Numai că degetul mare nu voia nicicum să intre. Se
chinui biata fată, se chinui, dar degeaba. Maică- sa, văzând una ca asta, îi zise:
- Taie- ţi repede degetul cel mare! Oricum, ca regină, n- o să ai de umblat pe jos.
Zis şi făcut. Îşi tăie degetul şi încălţă pantofiorul.
Prinţul, când văzu că vine încălţată cu pantofiorul, o urcă în caleaşca sa şi porni
cu ea spre palat.

4 2005/ 2006
Institutor SIMONA CHIROŞCA/ Şcoala generală Nr. 3_ Lupeni
Drumul trecea pe lângă cimitirul în care era îngropată mama Cenuşăresei. Când
ajunseră în dreptul acestuia, pasărea albă din alun începu a cânta:
-Cru, cru, cru, frumoasă fată,
La picior însângerată,
Mireasa adevărată
E încă la ea acasă.
Prinţul privi spre piciorul fetei şi văzu cum sângele îi şiroia prin pantofior. O
duse înapoi acasă la tatăl ei şi zise:
- Nu ea este mireasa adevărată! Să încerce şi cealaltă fată pantofiorul.
Dispăru şi aceea în odaie şi încercă să încalţe pantofiorul. Se strădui cât putu,
dar degeaba, călcâiul îi rămânea pe dinafară.
- Taie- ţi o bucăţică din călcâi, ăi zise mamă- sa, punându- i în mână cuţitul. Şi
fata o ascultă. O luă prinţul şi pe acesta spre palat, dar pe drum, în dreptul cimitirului,
iar se auzi glăsciorul de pasăre:
- Cru, cru, cru, frumoasă fată,
La picior însângerată,
Mireasa adevărată
E încă la ea acasă.
Prinţul îşi coborî privirea şi văzu sângele gâlgâind din pantofior. Îşi întoarse
caleaşca şi o duse pe fată acasă.
- Nici aceasta nu e mireasa adevărată! Alte fete nu mai aveţi? îi întrebă el pe
cei doi părinţi. .
- Nu avem, zise tatăl; numai de la prima nevastă, mai am o fiică, o Cenuşăreasă
mică şi prostuţă. Dar n- are cum să fie ea mireasa!
- Trimite- o încoace! Zise prinţul.
- Nu, nu, nu, săriră celelalte fete şi mama vitregă.
- Vreau s- o văd, zise hotărât prinţul.
N- avură încotro şi o chemară şi pe Cenuşăreasa. Aceasta, după ce se oprimai
întâi în bucătărie de se spălă pe faţă şi îşi scutură niţel hainele, intră şi făcu o
plecăciune în faţa prinţului. Tânărul îi întinse pantofiorul. Cenuşăreasa se aşeză pe
scaun, îl încălţă şi- şi ridică privirea, zâmbind.
Atunci, prinţul recunoscu dintr- o dată mândreţea de fată cu care dansase trei seri
la rând.
- Ea e mireasa mea adevărată! Strigă prinţul fericit.
Mama şi surorile păliră de invidie, dar nu ziseră nimic, de teamă ca prinţul să nu
le judece pentru înşelăciune.
Prinţul îşi luă mireasa şi porniră spre palat. A doua zi făcură o nuntă
strălucitoare, cum nu s- a mai văzut până atunci.
Şi se adeveriră cuvintele mamei Cenuşăresei: fiind mereu bună şi blândă, soarta i
se schimbase în bine- ajunsese regină şi trăi fericită, alături de soţul ei, până la adânci
bătrâneţi.

5 2005/ 2006
Institutor SIMONA CHIROŞCA/ Şcoala generală Nr. 3_ Lupeni

6 2005/ 2006
Institutor SIMONA CHIROŞCA/ Şcoala generală Nr. 3_ Lupeni

7 2005/ 2006
Institutor SIMONA CHIROŞCA/ Şcoala generală Nr. 3_ Lupeni

8 2005/ 2006
Institutor SIMONA CHIROŞCA/ Şcoala generală Nr. 3_ Lupeni

9 2005/ 2006
Institutor SIMONA CHIROŞCA/ Şcoala generală Nr. 3_ Lupeni

10 2005/ 2006
Institutor SIMONA CHIROŞCA/ Şcoala generală Nr. 3_ Lupeni

11 2005/ 2006
Institutor SIMONA CHIROŞCA/ Şcoala generală Nr. 3_ Lupeni

12 2005/ 2006
Institutor SIMONA CHIROŞCA/ Şcoala generală Nr. 3_ Lupeni

13 2005/ 2006
Institutor SIMONA CHIROŞCA/ Şcoala generală Nr. 3_ Lupeni

14 2005/ 2006
Institutor SIMONA CHIROŞCA/ Şcoala generală Nr. 3_ Lupeni

15 2005/ 2006
Institutor SIMONA CHIROŞCA/ Şcoala generală Nr. 3_ Lupeni

16 2005/ 2006
Institutor SIMONA CHIROŞCA/ Şcoala generală Nr. 3_ Lupeni

17 2005/ 2006
Institutor SIMONA CHIROŞCA/ Şcoala generală Nr. 3_ Lupeni

18 2005/ 2006