TOTUL SE INJAMPLA

REGATUL
arlpTlor
§( AL PlElRll
SERI A' .
R l G A T U I S P IN !L O R
I A L T R A N D A F IR IL O R
VOIUOTU) 3
%#*

AUTOAMA SERIE1
T R O N U L D E CLESTAR
Ff
D O A R T L J P O T I D E C ID E
C E T E P O A T E D iS T R U G E !

„Unds aliante sunt tried, periculoase - sa recfutc?,i nion^fji

pentru a luplst impotriva monstriKtfuJui va fi merett o provo­
cate riscanti iar agentii dubli sunt n um eral Razboiul este
intretesut cu povestik romantice ale personajdor secundare,
aducand laolalta oamcni din finuturi indepartatc."
Kirlcui Reviews

TSFSNV7B<jU6-U0G-1G2-5

www.rao.ro
www.raobooks.o'im
 DE ACEEASIAUTOARE:

Seria Regatul spinilor si al trandafirilor

Regatul spinilor fi al trandafirilor
Regatul cefii fi alfuriei

Seria Tronul de cle§tar

Tronul de cle§tar
Diamantul de la miezul nopfii
Mo$tenitoarea focului
Regina umbrelor
Imperiul furtunilor
 SARAH J. MAAS

R EG A TU L
A R IP IL O R
SI AL P lE lR ll
VOlliTTIlil 3
din SERIA

REGATUL SPINILOR
SI AL TRANDAFIRILOR
 - -
............................................... _ _

■ ^ m r i t f : i r ^ : . : v '.-.,

........................... j » , . : f e

” W
„ , " ::,T

VV. . • * • , ^
’

3 .'
«rn^VKlMf
;.!■'■ ■■' •• •'
‘ i
.-M -‘-iK '•■
■

llfl^liifT;" !: ?]fe iM -'iI tt

H i’
,■
,•■■

, /
'll- :J :fip
-* J J !!
UL i! " t

\ . Sr ? s ;* r a r
:r « a « C E

i-'ir

- i;‘ - y ^ .;::; | S i i ) : ^ ■' -

•!L , * ■ 1:#^ *
fn c A is u f t a

W T W * ? '

■i. ' ' ' ,« J ; S ' : ,,

V > - VeQtks
Vi Klfll
1"“^HW
TfflEpat Vmppi
■i'
P S - -:!iS F|Sr % '
.......... 'W
id ia / v ?j '^ i-iv
"1 .A <S£gjmjL
■l' m
\ ZIttEI
'h*.j,i;iH

l: . oggtfW c
™ H :.
ZCXRJCO^
i s
tMuntel
■iii!^!:l|jd
II™ <s£gjmJL
■4••! “ ’ j; I<E<R3*n

If.Id

Q'EgjfflVL WEgATVL
I S r .a vmu
'. / ■!/■*■
/ ' !>''/£f
lui-r
‘<R£gjffl)L
}■ B <FRjMAvmji &

. , ; « :P !s r ..

\ ,.
" / fV' - /^rtirwnv'
, ••i,i •’ — T : . -■.•■

S a t u f * b r iT e y r z
________

.t r

rt^fH
II
u;,.|V-1'
Vs
LVMEJi MVQFRmLO&WM
•#w
■* % $ $ '$ - ' ■ v :";
 i

Cu doi ani inaintea Zidului

Bazaitul mu§telor §i {ipetele supraviefuitorilor luasera de mult

locul rasunatoarelor tobe de razboi.
Trupurile lipsite de via^a ale oamenilor $i ale creaturilor Fae, im-
pra$tiate pe campul de lupta, erau separate, pe alocuri, doar de aripile
frante, care se inaljau spre cerul cenu$iu sau de hoitul vreunui cal.
In ciuda norilor grei, mirosul avea sa devina foarte curand de
nesuportat, din cauza caldurii. Mu$tele, pentru care nu conta daca
lejurile erau ale oamenilor sau ale unor Fae, se plimbau deja peste
ochii care priveau catre zari, fara sa clipeasca.
Am pa$it cu grija pe campul odata inverzit, atent la steagurile pe
jumatate ingropate in noroi $i sange inchegat. Am facut un efort
imens ca sa nu-mi tarai aripile peste morfi $i armuri. Cu mult ina-
inte de sfar^itul macelului, $i eram deja epuizat.
Imi petrecusem ultimele ore luptand ca $i muritorii de langa
mine: cu sabia, cu pumnii, incercand sa-mi men^in concentrarea la
cote maxime. Nu cedasem in fa{a legiunilor Ravenniei - ore in $ir,
pastrasem randurile pentru ca a$a imi comandase tatal meu $i, pen­
tru ca $tiam ca asta trebuia sa fac, ezitarea ar fi fost lovitura finala
data rezisten^ei noastre, $i a§a dezbinate.
Fortarea^a care se ivea in spatele meu era prea pre^ioasa pentru
a fi cedata Loiali$tilor. $i asta nu doar datorita pozifionarii in inima
continentului, ci §i pentru rezervele pe care le adapostea, pentru
10 SARAH J. MAAS

forjele care fumegau zi §i noapte in partea vestica, in care se trudea

pentru aprovizionarea for^elor noastre.
Fumul forjelor se amesteca acum cu cel al rugurilor deja aprinse
in spatele meu in timp ce continuam sa merg, studiind chipurile
mor^ilor. M-am gandit sa trim it solda^ii care puteau sa faca fata
situa^iei §i sa revendice armele celeilalte armate. Aveam o prea dis-
perata nevoie de ele ca sa ne pese de onoare. Cu atat mai mult cu cat
cealalta tabara nu se deranja cu a$a ceva.
Incremenit... campul de lupta parea incremenit in comparatie
cu macelul $i haosul care incetasera in cele din urma acum cateva
ore. Solda^ii Loialijti se retrasesera in loc sa se predea, lasandu-§i
mortii prada ciorilor.
Am ocolit un cal cazut, in ai carui ochi frumo$i, larg deschiji, se
putea citi groaza §i ale carui coaste insangerate erau pline de mu$te.
C alaretui rasucit sub el era aproape decapitat. Nu din cauza vreunei
lovituri de sabie. Nu, ranile adanci erau lasate de ni$te gheare.
Ei nu aveau sa cedeze cu u§urinta. Regatele $i teritoriile care i$i
doreau sclavii lor umani nu ar fi pierdut razboiul acesta decat daca
nu ar jfi avut de ales. $i chiar §i atunci... Aflaseram pe pielea noastra,
foarte devreme, ca nu respectau regulile vechi $i ritualurile de lupta.
Cat despre teritoriile fae care luptau alaturi de razboinicii muritori...
Trebuia sa fim striviti ca ni$te viermi.
Cu mana acoperita de sangele meu $i al altora, am alungat o
musca ce imi bazaia la ureche.
Crezusem dintotdeauna ca moartea avea sa fie un fel de intoar-
cere pa$nica acasa - un cantec de leagan dulce $i trist, care sa ma
conduca spre orice m-ar fi a§teptat dupa aceea.
M-am ghemuit cu un bocanc pe catargul unui stegar loialist,
murdarind cu noroiul inro§it porcul mistret brodat pe steagul de
culoarea smaraldului.
Ma intrebam acum daca nu cumva acel cantec de leagan al mor­
tii nu era decat bazaitul mu$telor, $i nu unul mimmat. Daca mu$tele
?i viermii erau doar servitorii mortii.
 Regatul aripilor $i al pieirii 11

Campul de lupta se intindea spre orizont in toate directiile, mai

pu^in spre fortareata din spatele meu.
Trei zile ii respinseseram; trei zile luptaseram $i muriseram aici.
Dar ramasesem pe pozitii. Adunasem oameni $i creaturi Fae de
nenumarate ori, refuzasem sa las loiali§tii sa patrun da, chiar §i
atunci cand ne lovisera a doua zi flancul drept, inca fragil, dar cu
trupe noi.
!mi folosisem puterea pana ce am sim^it ca nu-mi mai ramasese
decat fum in vene, iar apoi apelasem la pregatirea mea illyriana pana
cand nu mai §tiusem decat sa-mi rotesc scutul $i sa lovesc cu sabia,
pana cand nu mai $tiusem ce sa fac impotriva hoardelor.
O aripa illyriana, pe jumatate sfartecata, ie$ea dintr-o gramada
de starvuri de Mari Fae, ca $i cand fusese nevoie de to^i $ase ca sa-1
doboare pe razboinic. Ca ?i cand i-ar fi luat pe toti cu el.
Inima imi batea cu putere in trupul lovit in timp ce dadeam la o
parte gramada de cadavre.
Intaririle sosisera la rasaritul celei de-a treia ?i ultime zile, tri-
mise de tatal meu dupa ce ii cerusem ajutorul. Ma pierdusem prea
mult in iure$ul luptei ca sa observ ca^i altii nu faceau parte din uni-
tatea illyriana, mai ales cand atat de multi folosisera pietre Siphon.
Dar in orele scurse dupa ce ne salvasera pielea $i schimbasera
soarta luptei, nu-mi zarisem niciunul dintre frati printre cei vii.
Nici macar nu jtiam daca Azriel sau Cassian luptasera pe camp.
Era pu{in probabil ca primul sa o fi facut, de vreme ce tatal meu
il iinea aproape pentru spionaj, dar Cassian... Cassian ar fi putut sa
reintre in lupta. L-a$ fi crezut in stare pe tata sa-1 transfere pe
Cassian intr-o unitate cu foarte mari $anse sa fie macelarita. A?a
cum o pa^ise §i acesta, care abia plecase schiopat&nd mai devreme
de pe campul de lupta.
Degetele insangerate $i dureroase mi-au intrat in armura indoita
?i in carnea rigida cand de pe soldatul illyrian cazut am dat la o
parte ultimul cadavru de Mari Fae.
Parul negru, pielea maslinie... Ca ale lui Cassian.
12 SARAH J. MAAS

Insa nu al lui Cassian era chipul gri ca moartea, holbandu-se

la cer.
Respiram greoi, plamanii inca ma dureau din cauza urletelor §i
buzele imi erau uscate $i crapate.
Aveam nevoie disperata de apa, dar in apropiere, alte doua aripi
illyriene iejeau din gramada de mor^i spre care m-am dus impleti-
cindu-ma, lasandu-mi mintea sa hoinareasca intr-un loc intunecat
?i linijtit cand mi-am indreptat gatul rasucit ca sa ma uit la chipul
de sub casca simpla.
Nu era al lui.
Mi-am facut loc printre cadavre spre un alt illyrian.
Apoi, spre altul. §i spre altul.
Pe unii ii cuno?team. Pe al|ii, nu. Campul de lupta se intindea
mult sub cer.
Kilometru dupa kilometru. Un regat al mortilor in putrefactie.
§i-am tot cautat.
 PARTEAINTAI

RINTESj ? DINCARRION
 Tabloul era o iluzie.
O iluzie vesela $i dragu^a, plina de boboci de un roz palid $i raze
de soare imense.
Studiul lene§ al gradinii de trandafiri care se ivea dincolo de fe-
restrele deschise ale atelierului meu il incepusem cu o zi in urma.
Printre maracini §i frunze lucioase, verdele mai intens al dealurilor
se rostogolea in departare, la orizont.
Era o primavara nesfar§ita, neobosita.
Daca a§ fi pictat un tablou cu priveli§tea spre curte, a§a cum
simfisem, a§ fi facut-o cu spini sfa§ietori, cu flori care sufocau lu-
mina soarelui pentru plantele mai mici decat ele §i dealuri nesfar§ite
manjite de sange.
!nsa fiecare mi§care a pensulei pe panza lata era calculata; toate
petele §i spiralele de culori amestecate erau menite sa redea nu doar
primavara idilica, ci ?i o buna dispozi^ie. Nu eram prea bucuroasa,
dar, din fericire, ma vindecam, in sfar§it, de ororile pe care le dez-
valuiam cu grija.
Credeam ca, in ultimele saptamani, imi cizelasem conduita pe
cat de complicat pictam tablourile. Credeam ca, daca a§ fi ales sa
ma infafi^ez cum imi doream cu adevarat, a$ fi fost impodobita cu
16 SARAH J. MAAS

gheare sfa§ietoare §i maini care i-ar fi sugrumat pe cei care se aflau

acum in compania mea. A§ fi lasat holurile aurite patate de ro$u.
Dar inca nu.
Inca nu, imi spuneam cu fiecare mi?care a pensulei, cu fiecare
mi$care facuta in ultimele saptamani. Razbunarea imediata nu ar fi
folosit nimanui §i la nimic, poate cel mult furiei mele clocotitoare.
Chiar daca, de fiecare data cand le vorbeam, o auzeam pe Elain
suspinand in timp ce era bagata cu for^a in Cazan. Chiar daca, de
fiecare data cand ii priveam, o vedeam pe Nesta indreptandu-§i
degetul ca o promisiune a mor{ii spre Regele Hybernului. Chiar
daca, de fiecare data cand ii miroseam, narile mi se umpleau din
nou de izul sangelui lui Cassian varsat pe pietrele negre ale castelu-
lui din oase. Pensula mi se rupsese intre degete.
O rupsesem in doua, manerul galbui fiind distrus iremediabil.
injurand in §oapta, m-am uitat spre u$i §i ferestre. Locul acesta era
prea plin de priviri indiscrete ca sa rise sa o arunc in co^ul de gunoi.
Am privit, cu atenfie, peste tot in jurul meu, ca sa vad cine era sufi-
cient de aproape sa ma vada, sa ma spioneze. N-am gasit pe nimeni.
Mi-am intins brafele in fa^a, cu o jumatate de pensula in fie­
care mana.
Pentru o dipa, mi-am permis sa vad dincolo de stralucirea care-mi
ascundea tatuajul de pe mana §i antebra^ul drept. Insemnele inimii
4

mele adevarate. Adevaratul meu titlu.

Marea Doamna a Regatului Nop^ii.
Gandul fugar facu pensula rupta sa izbucneasca in flacari.
Focul nu ma arse, fhiar daca devora lemnul, pensula §i vopseaua.
Dupa ce nu mai ramase decat fum $i cenu§a, am chemat un vant
care mi le-a maturat de pe palme §i le-a scos pe ferestrele deschise.
Ca masura de precau^ie, am invocat o briza din gradina ca sa
§erpuiasca prin camera $i sa spulbere fuioarele de fum ramase §i
sa o umple cu mirosul prafuit §i sufocant al trandafirilor.
 Regatul aripilor $i al pieirii 17

Poate dupa indeplinirea sarcinii mele aid, aveam sa ard din te-
melii §i conacul acesta, incepand cu trandafirii.
Cele doua siluete care se apropiau imi captara atenjia, iar eu am
in§facat o alta pensula §i am inmuiat-o in cea mai apropiata pata de
vopsea, coborand capcanele intunecate pe care le ridicasem in jurul
camerei ca sa ma avertizeze de prezen^a vizitatorilor.
Lucram la felul in care lumina soarelui cadea pe nervurile unei
petale de trandafir, incercand sa nu ma gandesc la cum o vazusem
odata pe aripile illyriene, cand u§ile se deschisera.
Am pretins ca sunt absorbita de munca mea aducandu-mi un
pic umerii in fa{a $i inclinandu-mi capul. §i m-am prefacut ?i mai
mult cand m-am uitat incet peste umar, de parca efortul de a ma
desprinde de tablou era adevarat.
Insa lupta am dat-o cu zambetul pe care m-am format sa-1 afi§ez
pe chip §i in privire - ochii fiind singurii care indicau un zambet
sincer. Exersasem in oglinda. De nenumarate ori.
A§adar, pielea din jurul ochilor mi se mcrefi cu u§urin^a cand
i-am zambit discret §i totu§i fericit lui Tamlin.
Lui Lucien.
- !mi pare rau ca te intrerup, spuse Tamlin, studiindu-mi chipul
in cautarea umbrelor carora le cedam din cand in cand, a celor pe
care le foloseam ca sa-1 tin la distanja cand soarele apunea dincolo de
dealuri. Dar credeam ca poate vrei sa te pregate$ti pentru intalnire.
M-am format sa inghit $i sa cobor pensula, nelini§tita §i nesigura
a§a cum fusesem in urma cu mult timp.
- Este... ai vorbit cu Ianthe? Chiar vine?
Inca nu o vazusem pe Marea Preoteasa care imi tradase surorile
Hybernului, care ne tradase Hybernului.
§i chiar daca rapoartele rapide ?i neclare pe care Rhysand mi le
trimisese prin legatura de imperechere ma mai lini§tisera... Ea era
responsabila pentru ce se intamplase in urma cu cateva saptamani.
18 SARAH J. MAAS

Lucien fu cel care raspunse, uitandu-se cu atenjie la tabloul meu,

ca $i cand acesta ar fi avut dovada pe care §tiam ca o cauta.
- Da. Ea... a avut motivele ei §i este dispusa sa le explice.
Poate §i motivele pentru care punea mana pe orice mascul ii pla-
cea, fie ca ei voiau sau nu §i de ce procedase a§a cu Rhys §i cu Lucien.
M-am intrebat ce parere avea cu adevarat Lucien despre asta §i
despre faptul ca victima prieteniei ei cu Hybernul ajunsese sa fie
partenera lui. Elain.
Nu vorbisem despre Elain decat o singura data, dupa ziua in-
toarcerii mele.
„ln ciuda a ceea ce a insinuat Jurian despre modul in care
Rhysand o sa le trateze pe surorile mele, ii spusesem eu, in ciuda
naturii Regatului Nop^ii, ei nu au sa le raneasca a$a pe Elain sau pe
Nesta - nu inca. Rhysand are la dispozi^ie moduri mai creative prin
care sa le faca rau.M
Lucien inca parea sa se indoiasca de asta.
Dar, pe de alta parte, §i eu insinuasem prin propriile-mi „pier-
deri“ de memorie ca poate nu avusesem parte de aceea§i creativitate
sau amabilitate.
U§urin^a cu care crezusera ca Rhysand ar fi fortat vreodata pe
cineva... Am adaugat insulta pe extrem de lunga lista cu lucruri
pentru care trebuia sa-mi iau revan$a.
Am lasat jos pensula §i mi-am scos §or^ul stropit de vopsea, punan-
du-1 cu grija pe scaunul pe care statusem deja cocofata de doua ore.
- Ma due sa ma schimb, am §optit §i mi-am aruncat peste umar
coada despletita.
Tamlin dadu aprobator din cap, urmarindu-mi fiecare mi^care
in timp ce m-am apropiat de ei.
- Este frumos tabloul.
- Nu este nici pe departe terminat, am spus eu, aducand-o la
suprafata pe fata care se ferea de laude §i de complimente, care i?i
dorea sa treaca neobservata. !nca-i vrai§te.
 Regatul aripilor §i al pieirii 19

La drept vorbind, era una dintre cele mai bune lucrari ale mele,
chiar daca numai eu ii observam lipsa de spirit.
- Cred ca to{i suntem, spuse Tamlin schi^and un zambet.
Mi-am infranat impulsul de a-mi da ochii peste cap $i i-am zam-
bit, atingandu-1 u§or cu mana pe umar cand am trecut pe langa el.
Cand am ie§it dupa zece minute, Lucien a§tepta in fa{a noului
meu dormitor.
!mi luase doua zile ca sa nu ma mai indrept spre cel vechi - sa
fac in dreapta in capul scarilor, §i nu la stanga. Dar nu era nimic in
fostul dormitor.
Ma uitasem o data inauntru, a doua zi dupa intoarcerea mea.
Mobila era distrusa, cear§afurile erau sfa§iate, iar hainele erau
aruncate la intamplare in dulap. Parea ca nimanui nu i se permisese
sa intre ca sa faca cura^enie.
In schimb, plantele aga^atoare - spinii - il facusera de nelocuit.
Fostul meu dormitor fusese napadit de vrejurile care se unduisera
?i ^erpuisera pe pere^i, impletindu-se printre resturi ca §i cand s-ar
fi tarat de pe spalierele de sub ferestre, ca §i cand ar fi trecut o suta
de ani §i nu cateva luni.
Dormitorul acela era acum aidoma unui mormant.
Am luat juponul de culoare roz deschis al rochiei transparente
intr-o mana ?i am inchis u§a dormitorului in urma mea. in tot acest
timp, Lucien a§tepta rezemat de u^a din fa^a mea.
De u$a camerei lui.
Nu ma indoiam ca se asigurase ca aveam sa stau acum in camera
de vizavi. Nu ma indoiam ca i§i intorcea mereu ochiul de metal spre
camera mea, chiar §i cand dormea.
- Sunt surprins ca esti atat de calma, avand in vedere promisiu-
nile pe care le-ai facut in Hybern, spuse Lucien in loc de salut.
Promisiunea de a le ucide pe reginele umane, pe Regele Hybemului,
pe Jurian si pe Ianthe, pentru ceea ce le facusera surorilor mele §i
prietenilor mei.
20 SARAH J. MAAS

- Tu singur ai spus ca Ianthe a avut motivele ei. Oricat de fu-

rioasa a? fi, pot sa o ascult.
Nu ii spusesem lui Lucien ce §tiam de adevarata ei natura pentru
ca asta ar fi insemnat sa ii explic faptul ca Rhys o alungase din casa
lui ca sa se apere pe sine $i pe membrii regatului sau $i deoarece ar
fi starnit prea multe intrebari, ar fi subminat prea multe minciuni
atent nascocite, care ii {inusera pe el §i regatul lui - regatul meu -
in siguranfa.
De§i ma intrebam daca, dupa ce se intamplase in Velaris, mai
era necesar. Inamicii no§tri cuno$teau ora§ul, §tiau ca era un loc al
binelui $i al pacii. §i incercasera sa-1 distruga cu prima ocazie.
Vina pentru atacul asupra Velarisului, dupa ce Rhys li-1 dezvaluise
reginelor umane, avea sa-1 bantuie pe partenerul meu tot restul
viefilor noastre nemuritoare.
- O sa-{i spuna o poveste pe care ai sa vrei sa o auzi, ma avertiza
Lucien.
Eu am ridicat din umeri $i am mers pe holul pustiu, acoperit
de covoare.
- Pot sa decid $i singura in numele meu. Se pare ca tu ai hotarat
deja sa nu o crezi.
El ma ajunse din urma.
- A implicat doua femei nevinovate in treaba asta.
- Lucra ca sa se asigure ca alian^a cu Hybernul este puternica.
Lucien ma prinse de cot §i ma opri.
I-am permis sa o faca pentru ca, daca nu a§ fi facut-o §i m-a$ fi
teleportat ca in padure cu multe luni in urma sau daca a§ fi fo-
losit vreo manevra de^aparare illyriana ca sa-1 dobor, mi-a§ fi dis-
trus $iredicul.
- E§ti mai inteligenta de atat.
M-am uitat atent la mana lata $i bronzata care imi tinea cotul.
Apoi am intalnit un ochi ro$u §i unul auriu, care se invartea.
- Unde o Jine? §opti Lucien.
 Regatul aripilor $i al pieirii 21

§tiam la cine se referea.

Am scuturat din cap.
- Nu §tiu. Rhysand define o suta de locuri in care ar putea sa fie,
dar ma indoiesc de faptul ca ar folosi vreunul dintre ele ca sa o as-
cunda pe Elain, §tiind ca le cunosc.
- Spune-mi oricum. Enumera-mi-le pe toate.
- Ai sa mori in clipa in care ai sa intri pe teritoriul lui.
- Am supravietuit destul de onorabil cand te-am gasit.
- Nu |i-ai dat seama ca pusese stapanire pe mine. L-ai lasat sa
ma ia. Minciuna, minciuna, minciuna.
!nsa Lucien nu afi$a durerea §i vina la care ma a§teptam $i imi
dadu incet drumul.
- Trebuie sa o gasesc.
- Nici macar nu o cuno§ti pe Elain. Legatura de imperechere este
doar o reac^ie fizica - iti intuneca ratiunea.
- Asta v-a facut ^ie $i lui Rhys?
intrebarea §optita era periculoasa. Dar mi-am impus sa-mi
afi§ez teama in privire, mi-am amintit de Jesatoare, de Gioplitor
§i de Middengard Wyrm, astfel incat vechea groaza sa-mi aco-
pere parfumul.
- Nu vreau sa discut despre asta, am spus cu o voce ragu$ita
$i inegala.
Ticaitul unui ceas se auzi la parter. In sinea mea, i-am adresat,
atunci, Mamei, o rugaciune de mulfiimire §i am grabit pasul.
- O sa intarziem.
Lucien nu facu decat sa dea aprobator din cap, dar i-am sim|it
privirea in spate, a^intita chiar asupra §irei spinarii cand am coborat
scarile ca sa o vad pe Ianthe.
§i sa decid, in sfar§it, cum urma sa o sfa§ii in buca^i.
22 SARAH J. MAAS

Marea Preoteasa arata exact a§a cum imi aminteam, $i in amin-

tirile pe care mi le aratase Rhysand> §i in reveriile in care-mi infi-
geam ghearele ascunse sub unghii ca sa ii scot ochii §i limba $i apoi
W A * i*A • * A d 1

sa 11 sfasn gatul.
In piept, furia mi se transformase intr-o creatura vie, intr-un
ecou al batailor inimii care ma adormeau si ma trezeau. Mi-am do-
j

molit-o doar cand am fixat-o cu privirea pe Ianthe din partea

cealalta a mesei, aflata intre Tamlin $i Lucien.
Aceasta inca mai purta gluga galbena §i diadema argintie cu pia-
tra de un albastru transparent, care semana cu una Siphon. Biju-
teria din mijloc imi amintea de cele ale lui Azriel §i ale lui Cassian.
Si m-am intrebat daca, la fel ca §i cele ale razboinicilor illyrieni, bi-
juteria ajuta cumva vreo magie stangace sa se transforme in ceva
mai rafinat, mai mortal. Nu $i-o scosese niciodata, dar nici nu o
vazusem pe Ianthe invocand o putere mai mare decat cea necesara
aprinderii unei sfere de lumina fae intr-o camera.
Marea Preoteasa i§i indrepta privirea turcoaz spre masa din lemn
negru, gluga aruncandu-i umbre pe chipul perfect.
- Vreau sa incep prin a spune cat de rau imi pare. Am acfionat
din dorinfa de a-{i... oferi lucrul pe care credeam ca probabil ^i-1
dore§ti, dar nu indrazne§ti sa-1 ceri cu voce tare $i, in acela§i timp,
de a continua sa-i mul^umesc pe alia^ii no$tri din Hybern cu loiali-
tatea noastra.
Minciuni dragute §i otravite. Dar, ca sa ii aflu adevaratele mo­
tive... A§teptam intalnirea aceasta de cateva saptamani. Imi petre-
cusem ultimele saptamani pretinzand ca sunt in convalescent, ca
ma vindec de ororile cauzate de Rhysand, carora le supravieprisem.
- De ce mi-a§ fi dorit ca surorile mele sa suporte a?a ceva?
Vocea mi se auzi tremurata, rece.
Ianthe i§i ridica fruntea, studiindu-mi chipul nesigur, daca nu
putin distant.
 Regatul aripilor $i al pieirii 23

- Ca sa po{i fi impreuna cu ele pentru totdeauna. §i daca Lucien

ar fi descoperit dinainte ca Elain este partenera lui, ar fi fost... devas­
tator sa-§i dea seama ca ar avea la dispozi^ie doar cateva zeci de ani.
Faptul ca i-a rostit numele surorii mele ma facu sa vreau sa marai,
dar m-am infranat §i-am afi§at un calm aparent, cea mai noua masca
din arsenalul meu.
- Daca vrei sa-^i fim recunoscatori, mai ai de a$teptat o vreme,
Ianthe, raspunse Lucien.
Tonul §i vorbele lui li atrasera o privire de aten^ionare din partea
lui Tamlin. Poate ca Lucien ar fi ucis-o pe Ianthe inaintea mea, doar
pentru groaza.la care o supusese pe partenera lui in ziua aceea.
- Nu, §opti Ianthe cu ochi mari, imaginea perfecta a remu$carii
§i a vinova^iei. Nu, nu ma a$tept deloc sa-mi fi{i recunoscatori sau
sa ma iertaji, ci sa ma in{elege{i... Asta e $i casa mea.
Ea ridica o mana subtire, impodobita cu inele de argint §i bra^ari
ca sa arate camera, conacul.
- To{i am fost nevoi^i sa facem aliante pe care nu le-am fi crezut
vreodata posibile - unele poate neplacute, da, dar... for{a Hybernului
este prea mare ca sa fie oprita. Acum poate fi infruntata ca orice
alta furtuna.
Ea li arunca lui Tamlin o privire.
- In toate lunile astea, am lucrat din greu ca sa ne pregatim pen­
tru sosirea inevitabila a Hybernului. Am comis o gre$eala grava §i
am sa regret mereu durerile pe care le-am cauzat, dar haide^i sa
continuam aceasta lucrare buna impreuna. Sa gasim o cale prin
care sa asiguram supraviepiirea teritoriilor $i a poporului nostru.
- Cu preful cator altora? intreba Lucien.
Tamlin ii arunca din nou acea privire de aten^ionare, dar Lucien
ll ignora.
- Ce am vazut in Hybern, spuse Lucien apucand cotierele scau-
nului sau destul de puternic incat lemnul sculptat scartai. Toate
promisiunile de pace $i imunitate pe care le-a Scut...
24 SARAH J. MAAS

El se opri de parca fi-ar fi amintit ca Ianthe ar fi putut foarte bine

sa-1 informeze pe rege. Slabi stransoarea de pe scaun fi ifi indoi
degetele lungi inainte de a apuca iar cotierele.
- Trebuie sa fim precauti.
- Vom fi, promise Tamlin. Dar deja am fost de acord cu anumite
conditii. Sacrificii, chiar. Daca ne despartim acum... chiar daca
Hybernul ne este aliat, trebuie sa facem un front puternic. Impreuna.
El inca avea incredere in ea. Inca mai credea ca Ianthe luase, pur
$i simplu, o decizie proasta. Nu ftia ce pandea sub frumusetea,
hainele §i cuvintele pioase.
Dar, pe de alta parte, aceeafi orbire il impiedicase sa-fi dea seama
fi ce se ascundea sub pielea mea. Ianthe ifi cobori din nou privirea.
- Ma voi stradui sa fiu vrednica de prietenii mei.
Lucien parea sa faca un efort enorm ca sa nu-fi dea ochii peste
cap, dar Tamlin spuse:
- Cu tofii vom incerca.
Acesta era noul lui cuvant preferat: „a incerca"
Eu am inghitit, asigurandu-ma ca el ma observa, fi am dat incet
din cap, fixand-o pe Ianthe cu privirea.
- Sa nu mai faci niciodata afa ceva.
Un ordin prostesc - unul la care se afteptase, dupa iuteala cu care
dadu aprobator din cap. Lucien se rezema de spatar, refuzand sa
mai spuna ceva.
- Totufi Lucien are dreptate, am spus fara sa gandesc, afifand o
expresie ingrijorata. Cum ramane cu oamenii din regat in timpul con-
flictului? M-am incruntat la Tamlin. Amarantha i-a brutalizat - nu ftiu
cat de bine vor suporta sa traiasca langa Hybem. Au suferit destul.
Tamlin ifi incorda maxilarul.
- Hybernul a promis ca nu se va atinge de oamenii noftri.
Oamenii noftri. Aproape m-am incruntat - chiar daca am dat
din nou din cap ca am infeles.
- A fost o parte din... invoiala noastra.
 Regatul aripilor $i al pieirii 25

Cand vanduse tot Prythianul, vanduse tot ce era bun §i corect in

el ca sa ma recupereze.
- Oamenii no$tri vor fi in siguranta la sosirea Hybernului. Chiar
daca am sfatuit familiile sa se mute in partea estica a teritoriului.
Cel pu{in pentru moment.
Bun. Macar se gandise la posibilele victime - macar ii pasa de
poporul lui, in^elegea ce fel de jocuri bolnave ii placea Hybernului
sa joace $i ca el putea sa jure ceva, referindu-se la altceva. Daca deja
ii muta pe cei mai expu$i la rise in timpul conflictului... Asta imi
u$ura munca. §i in est - o informatie marunta pe care am ascuns-o.
Daca estul era sigur, atunci vestul... Hybemul urma, intr-adevar, sa
se opreasca aici, venind din acea direc^ie.
Tamlin expira.
- Asta ma aduce la celalalt motiv pentru care ne-am intrunit.
M-am pregatit ?i mi-am impus sa par curioasa cand el declara:
- Prima delegate din Hybern sose$te maine.
Pielea bronzata a lui Lucien se albi.
- Jurian va ajunge inainte de amiaza, adauga Tamlin.
 CflPITOLUL
2

Nu prea auzisem nimic despre Jurian in ultimele saptamani - nu

ll vazusem pe comandantul uman inviat, din noaptea aceea, in
Hybern.
Jurian fusese renascut cu ajutorul Cazanului $i al propriilor
rama$ite oribile pe care Amarantha le adunase ca trofee timp de
cinci sute de ani, sufletul lui fiind captiv $i con§tient in ochiul pastrat
prin magie. El era nebun - innebunise cu mult inainte ca Regele
Hybernului sa-1 fi inviat ca sa conduca reginele umane pe calea su-
punerii incon$tiente.
Tamlin §i Lucien §tiau. In mod sigur vazusera licarul acela in
ochii lui Jurian.
Dar... nici nu pareau cu totul deranjati de faptul ca Regele
Hybernului avea Cazanul, care putea sa spintece lumea asta, in-
cepand cu zidul - singurul lucru dintre adunare, armatele mortale
Fae si taramurile oamenilor vulnerabili de dedesubt.
9

Nu, acea amenintare cu siguranta nu parea sa-i tina treji noaptea

pe Lucien sau pe Tamlin sau sa ii impiedice sa ii invite pe mon$trii
acedia in casa lor.
La intoarcerea mea, Tamlin promisese sa ma includa in planuri
$i sa ma invite la fiecare intalnire $i se tinuse de cuvant atunci cand
explicase ca Jurian trebuia sa soseasca impreuna cu alti doi coman-
danti din Hybern, iar eu aveam sa fiu prezenta. Ei chiar i$i doreau
 Regatul aripilor §i al pieirii 27

sa examineze zidul, sa caute locul perfect pentru a-1 putea crapa

imediat ce Cazanul $i-ar fi recapatat puterea.
Aparent, faptul ca le transformase pe surorile mele in fiinte Fae
il epuizase.
Ingamfarea mea vizavi de lucrul acesta nu dura mult.
Prima mea sarcina era sa aflu unde planuiau sa atace si de cat
timp avea nevoie Cazanul ca sa-§i recapete fortele. Apoi trebuia sa
transmit pe ascuns informatiile lui Rhysand §i celorlal^i.
A doua zi am fost $i mai precauta, dupa un somn agitat din cauza
cinei cu lanthe cea roasa de vina, care ajunsese sa rada excesiv ca sa
ne lingu$easca pe mine §i pe Lucien. Parea ca, inainte de a-$i face
aparitia, preoteasa voia sa a§tepte pana cand comandanfii din Hybern
se instalau. Spusese ca i$i dorea sa se asigure ca ei aveau $ansa sa ne
cunoasca inainte de a interveni, dar schimbul de priviri dintre mine
§i Lucien imi daduse de inteles ca, pentru prima data, eram de
acord: era foarte probabil sa-§i fi planuit o intrare grandioasa.
Asta nu conta deloc pentru mine - pentru planurile mele, pe
care le-am trimis prin legatura de imperechere in dim ineata ur-
matoare, cuvintele §i imaginile rostogolindu-se de-a lungul unui
coridor intunecat.
Nu indrazneam sa folosesc prea des legatura. De la sosirea mea,
comunicasem cu Rhysand doar o data. O singura data, in orele de
dupa ce intrasem in fostul meu dormitor $i vazusem maracinii care
il invadasera.
Parca strigasem de la o distanta mare, parca vorbisem pe sub apa.
„Sunt bine §i in siguranta, ii transmisesem prin legatura. Am sa lti
spun curand ce §tiu.“ A^teptasem, lasand cuvintele sa calatoreasca
in intuneric, apoi intrebasem: „Sunt in viata? Sunt raniti?“
Nu imi aminteam ca legatura dintre noi sa fi fost atat de greu de
auzit, nici macar cand locuisem in casa asta, iar el o folosise ca sa vada
daca mai traiam, ca sa se asigure ca disperarea nu ma cople^ise.
28 SARAH J. MAAS

Dar Rhysand imi raspunsese dupa un minut: „Te iubesc. Sunt in

viata. Se vindeca.“
9

Asta fusese tot, ca $i cand doar atat reu$ise sa-mi spuna.

Ma intorsesem in noua mea camera, incuiasem u§a $i inconju-
rasem tot locul cu un zid de aer dur pentru ca mirosul lacrimilor
mele tacute sa nu fie detectat cand ma ghemuisem intr-un colt al baii.
Candva, ma mai ghemuisem a§a, privind stelele in orele lungi §i
triste ale nopfii. Acum studiam cerul senin $i albastru de dincolo de
fereastra deschisa, ascultam pasarile cantandu-$i una celeilalte §i
voiam sa strig.
Nu indraznisem sa cer mai multe detalii despre Cassian §i Azriel
sau despre surorile mele. Ma ingrozea ca $tiam cat de rau fusese,
cum a? fi procedat daca nu ar fi reu§it sa se vindece ?i ce le-a§ fi facut
acelor oameni.
Se vindecau. Erau in via^a §i se vindecau. Imi spuneam asta in
fiecare zi.
Chiar daca le mai auzeam strigatele $i le sim^eam mirosul sangelui.
Insa nu cerusem mai mult, nu riscasem sa ating legatura in afara
de acea prima data.
Nu $tiam daca asemenea lucruri - mesajele tacute dintre par-
teneri - puteau fi monitorizate, nu cand legatura de imperechere
putea fi mirosita, iar eu ma jucam atat de periculos cu ea.
Toata lumea credea ca fusese taiata, ca parfumul lui Rhys mai
putea fi simtit din cauza ca ma fortase, ca sadise mirosul in mine.
Ei credeau ca, odata cu timpul §i distanta, mirosul lui avea sa
dispara, cel mai probabil, in cateva saptamani sau luni.
§i cand ar fi persistat... Atunci trebuia sa atac, cu sau fara infor-
matiile de care aveam nevoie.
7

Dar din cauza ca posibilitatea de a comunica prin legatura men-

^inea mirosul puternic... trebuia sa o folosesc mai rar, chiar daca nu
vorbeam cu Rhys $i nu-i simteam amuzamentul $i viclenia... Aveam
 Regatul aripilor $i al pieirii 29

sa le aud din nou $i sa-i vad zambetul schimonosit, imi promiteam

in repetate randuri.
Si ma gindeam din nou la cat de indurerat ii fusese chipul ul­
tima data cand il vazusem; la Rhys, plin de sangele lui Azriel §i al lui
Cassian, cand, in ziua urmatoare, Jurian $i cei doi comandanti din
Hybern se teleportara in fa{a, pe aleea cu pietri§.
Jurian purta aceea$i armura u$oara din piele, parul castaniu bi-
ciuindu-i fata in briza de primavara. El ne vazu stand pe treptele
albe din marmura din fata casei, iar gura i se stramba in zambetul
ingamfat.
Mi-am facut venele sa inghe^e, cu raceala unui regat in care nu
fusesem niciodata. Insa m-am folosit de darul stapanului sau,
transformand furia arzatoare intr-un calm de gheata in clipa in care
Jurian se apropie fan{o§ de noi, cu o m&na pe manerul sabiei.
In schimb, cei doi comandanfi - un barbat $i o femeie - fura cei
din cauza carora m-am temut un pic.
Cu pielea de aceea$i nuanta ro$iatica $i cu parul la fel de negru
ca al regelui lor, pareau Mari Spiridu§i, dar privirea lor impietrita in
rautate imi atrase atentia - absenja oricarei urme de compasiune
din cauza mileniilor de cruzime.
Tamlin §i Lucien intepenisera inainte ca Jurian sa se opreasca ina-
intea scarilor de la intrare. Comandantul armatei pamantene ranji.
- Araji mai bine decat ultima data cand te-am vazut.
M-am uitat in ochii lui $i nu am spus nimic.
Jurian pufni $i le facu semn celor doi comandanti sa inainteze.
- Dafi-mi voie sa vi le prezint pe Alte^ele regale, printul Dagdan
§i printesa Brannagh, nepotul $i nepoata Regelui Hybernului.
Erau gemeni - de aceea, poate $i intre mingle $i puterile lor era
o legatura.
Tamlin paru sa-$i aminteasca de faptul ca ace$tia ii erau acum
aliafi $i cobori scarile. Lucien il urma.
30 SARAH J. MAAS

El ne vanduse. Vanduse Prythianul - pentru mine. Ca sa ma

rascumpere.
Fumul mi se rasuci in gura §i i-am impus ghe{ii sa mi-o umple
din nou.
Tamlin i§i inclina capul spre print §i printesa.
- Bine ati venit in casa mea! Am pregatit camere pentru toti.
- Fratele meu §i cu mine vom sta impreuna intr-o camera,
spuse prinfesa.
Vocea ei era in§elator de subtire - aproape feciorelnica, dar
lipsita de orice urma de emojie §i impunatoare.
Practic, am simfit remarca meschina clocotind in Lucien, dar am
coborat scarile $i am spus, ca stapana a casei pe care ace§ti oameni $i
Tamlin se a^teptasera candva sa o accept cu bra^ele deschise:
- Nu este greu sa facem schimbari.
Ochiul metalic al lui Lucien se roti $i se concentra asupra mea,
dar eu m-am aratat indiferenta in momentul in care am facut o
plecaciune inaintea inamicilor mei. Care dintre prietenii mei avea
sa ii infrunte pe campul de lupta?
Oare Cassian si Azriel erau suficient de intremati ca sa lupte, sau
macar sa ridice o sabie? Nu mi-am permis sa ma gandesc la asta -
la cum {ipase Cassian cand aripile ii fusesera sfa^iate.
Printesa Brannagh se uita cu aten^ie la mine, la rochia roz, la
parul pe care Alis mi-1 ondulase §i mi-1 impletise intr-o coronija in
varful capului $i la cerceii cu perle de un roz pal.
Eram o fiinta draguta si inofensiva, perfecta pentru ca un Mare
Lord sa o calareasca oricand dorea.
Brannagh stramba din buze cand ii arunca o privire fratelui ei.
Judecand dupa ranjetul arogant cu care ii raspunse, Prinful gin-
dea la fel.
Tamlin marai incet in semn de avertisment.
- Daca v-ati saturat sa va holba^i la ea, poate reu$im sa trecem la
ale noastre.
 Regatul aripilor $i al pieirii 31

lurian chicoti meet $i urea searile fara sa i se spuna sa o faca.

Sunt curio$i. Neru§inarea gestului §i cuvintele ll facura pe
I (h lui sa in^epeneasca. Nu in fiecare secol dreptul de proprietate
n'dipia unei femei duce la declan$area unui razboi. Mai ales asupra
mina eu astfel de... talente.
I\u ni-am intors $i am urcat treptele dupa el.
I>oate ca, daca te-ai fi deranjat sa mergi la razboi pentru Miryam,
mi \v ar fi parasit pentruprintul Drakon.
() Linda paru sa ll strabata pe Jurian. Tamlin $i Lucien se incordara
in spatele meu, ne^tiind daca sa ne supravegheze dialogul sau sa-i
mso^easca pe cei doi nobili din Hybern in casa. Cu explica^ia mea
i a Azriel §i reteaua lui de spioni erau bine instruiti, scapaseram de
io\\ servitorii inutili, aten^i la ochii $i urechile curioase, ramanand
doar cei mai de incredere dintre ei.
Bineinteles, uitasem sa menfionez ca §tiam deja ca Azriel i$i re-
Irasese spionii de cateva saptamani, informatia nemeritand prepil
victilor lor, sau ca era in interesul meu sa fiu supravegheata de mai
putini oameni.
Jurien se opri in capul scarilor, chipul fiindu-i o masca neindu-
ratoare a morpi atunci cand am urcat ultimele trepte spre el.
- Ai grija ce spui, fato!
Eu i-am z&mbit $i am trecut mai departe.
- Sau ce? Ai sa ma arunci in Cazan?
Am intrat pe u§ile principale, ocolind masa din mijlocul holu-
lui, unde se afia o vaza cu flori care se inal^au catre candelabrul de
cristal.
Chiar acolo - la doar cativa metri distanja, ma ghemuisem de
groaza $i disperare in urma cu cateva luni. Chiar acolo, in mijlocul
foaierului, Mor ma ridicase §i ma scosese din casa $i ma eliberase.
- lata prima regula a acestei vizite, i-am spus lui Jurian peste
umar, in timp ce ma indreptam spre sufragerie, unde ne a§tepta
pranzul. Nu ma ameninfa in casa mea!
32 SARAH J. MAAS

Dupa o clipa, mi-am dat seama ca atitudinea mea functionase.

Nu cu Jurian, care se incrunta cand i$i ocupa locul la masa, ci cu
Tamlin, care imi atinse u§or obrazul cu un mont cind trecu pe
langa mine, fara sa §tie cat de atent imi alesesem cuvintele, cum il
momisem pe Jurian ca sa-mi serveasca oportunitatea pe tava.
Acela fix primul meu pas: sa-1 fac pe Tamlin sa creada, sa creada
cu adevarat ca il iubeam pe el $i locul acesta $i pe toata lumea de
aid, astfel incat sa nu devina suspicios cand aveam sa-i a{a{ unul
impotriva celuilalt.

Prinpil Dagdan se supunea tuturor dorintele §i ordinelor surorii

sale gemene, ca $i cand ar fi fost sabia pe care ea o manuia ca sa
spintece lumea.
li turna bauturile, adulmecandu-le mai intai. li alegea cele mai
bune felii de carne de pe platouri §i i le aranja frumos pe farfurie.
O lasa mereu sa raspunda ?i niciodata nu o privea cu indoiala.
Ei doi erau un suflet in doua trupuri. §i felul in care se uitau in
tacere unul la celalalt ma facea sa ma intreb daca poate erau... ca
mine. Daemati.
De la sosire, scuturile mele mentale formasera un zid de diamante
negre. Dar, in timpul mesei, cand momentele de lini^te durau mai mult
decat conversa^ia, m-am trezit verificandu-le de nenumarate ori.
- Maine vom pleca spre zid, ii spuse Brannagh lui Tamlin. Era
mai mult un ordin decat o cerin^a. Jurian ne va insoti. Avem nevoie
de santinele care $tiu unde sunt golurile.
Gandul ca ei erau atat de aproape de pamanturile oamenilor...
Macar surorile mele nu erau acolo. Nu, surorile mele erau undeva
in vastul teritoriu al regatului meu, protejate de prietenii mei, chiar
daca tata urma sa se intoarca acasa din calatoriile lui de afaceri de
pe continent intr-o luna sau doua. Inca nu ma gandisem cum aveam
sa ii spun.
 Regatul aripilor $i al pieirii 33

- Lucien §i cu mine putem sa va insofim, am propus eu.

Tamlin i$i intoarse capul in directia mea. I-am a§teptat refuzul,
cxcluderea.
Dar parea ca Marele Lord chiar i§i invatase lectia, ca era in-
ir-adevar dispus sa incerce, cand gesticulapur §i simplu spre Lucien.
- Emisarul meu cunoa^te zidul la fel de bine ca orice santinela.
„!i la§i sa faca asta; le permit! cu buna §tiinta sa darame zidul §i
sa ii vaneze pe oamenii din partea cealalta." Cuvintele mi se incal-
cira §i imi $uierara in gura.
Dar m-am format sa dau incet §i u§or dezaprobator din cap spre
Tamlin. §tia ca nu a$ fi niciodata mul^umita de asta - fata despre
care el credea ca se intorsese avea sa incerce mereu sa-§i protejeze
patria. Totu$i credea ca a$ fi suportat pentru el, pentru noi. Ca
Hybernul nu s-ar fi infruptat din oameni odata cu prabu^irea zi-
dului. Ca nu am fi facut decat sa-i atragem pe teritoriul nostru.
- Vom pleca dupa micul dejun, i-am spus prinfesei. §i cu c&teva
santinele, am adaugat adresandu-ma lui Tamlin.
Umerii i se relaxara la vorbele mele. Ma intrebam daca auzise
cum aparasem Velarisul, cum protejasem Curcubeul impotriva
unei legiuni de bestii ca Attorul $i cum il macelarisem pe Attor cu
brutalitate §i cruzime pentru ce imi facuse mie §i alor mei.
Jurian il studie pe Lucien cu sinceritatea unui razboinic.
- Mereu m-am intrebat cine ti-a facut ochiul dupa ce \i 1-a scos ea.
Acolo, noi nu vorbeam despre Amarantha. Nu ii permisesem
niciodata sa fie prezenta in casa aceea. Si chinul de a-mi alunga
zilnic fricile $i durerea profunda ma inabu§ise in lunile traite acolo
dupa cele intamplate la Poalele Muntelui.
Pentru o clipa, am comparat persoana care fusesem cu cea care
trebuia sa fiu acum. Ma vindecam incet - redeveneam fata pe
care Tamlin o hranise, o adapostise §i o iubise inainte ca Amarantha
sa-mi rupa gatul dupa trei luni de tortura.
A§adar, m-am mi^cat pe scaun §i m-am uitat atent la cei de la masa.
34 SARAH J. MAAS

Lucien il fixa cu privirea pe Jurian cat cei doi nobili din Hybern
urmarira totul cu indiferenfa.
- Am o veche prietena in Regatul Dimine^ii. Se pricepe la me§-
terit - amesteca magia §i ma§inariile. Tamlin a rugat-o sa il fabrice
pentru mine cu mari riscuri.
Jurian zambi cu ura.
- Micuja ta partenera are o rivala?
- Partenera mea nu te prive$te.
Jurian ridica din umeri.
- Nu ar trebui sa te priveasca nici pe tine avand in vedere ca,
probabil, pana acum, i-a tras-o jumatate din armata illyriana.
Eram destul de sigura ca doar secolele de antrenament il im-
piedicara pe Lucien sa sara peste masa §i sa-i rupa gatul lui Jurian.
Dar maraitul lui Tamlin facu paharele sa zornaie.
- Jurian, ai sa te porfi ca un musafir cuviincios sau ai sa dormi
in grajd cu celelalte animale.
Jurian lua o inghi^itura de vin.
- De ce ar trebui sa fiu pedepsit pentru ca spun adevarul? Nici-
unul dintre voi nu a fost in Razboi, cand fortele mele s-au aliat cu
brutele illyriene.
El se uita piezi? la cei doi nobili din Hybern.
- Cred ca voi doi a{i avut placerea de-a lupta impotriva lor.
- Am pastrat aripile generalilor §i ale lorzilor lor ca trofee, spuse
Dagdan schitand un zambet.
A trebuit sa ma concentrez din toate puterile ca sa nu arunc o
privire spre Tamlin, ca sa nu cer sa mi se spuna unde erau cele doua
perechi de aripi pe care tatal sau le pastrase ca trofee dupa ce le
macelarise pe mama §i pe sora lui Rhys and.
Rhys spusese ca erau {intuite in birou, dar nu reperasem nicio
urma cand incepusem sa le caut dupa intoarcerea acolo, prefa-
candu-ma ca explorez locul de plictiseala intr-o zi ploioasa. Nici in
 Regatul aripilor $i al pieirii 35

pivni^e nu gasisem nimic, nici cufere sau lazi sau camere inornate in
i are sa se afle aripile.
Cele doua buca^i de carne prajita de miel pe care le inghitisem
loi (at mi se razvrateau acum in stomac, dar orice urma de dezgust
Mecca drept o reacjie potrivita fa^a de cele declarate de prin^ul
I lybernului.
Jurian imi zambi in timp ce i§i taia porjia de miel in bucati mici.
- Stii ca am luptat impreuna, nu-i asa? Eu §i Marele tau Lord.
Am rezistat impotriva Loiali§tilor, am luptat cot la cot pana cand
pjiearele noastre erau pline de sange.
- Nu el este Marele ei Lord, spuse Tamlin cu o blandete
ilescurajanta.
- Trebuie sa-ti fi spus unde i-a ascuns pe Miryam ?i pe Drakon,
imi zise Lucien mieros.
- Sunt mor{i, am rostit eu categoric.
- Cazanul spune altceva.
O frica rece imi cuprinse stomacul. Deja incercase sa o invie pe
Miryam pentru el §i aflase ca nu se numara printre cei morti.
- Mi s-a spus ca au murit, am repetat incercand sa par plictisita,
nerabdatoare. Am luat o gura din carnea de miel, atat de fada in
comparable cu boga^ia de mirodenii din Velaris. Jurian, credeam ca
ai lucruri mai bune de facut decat sa ramai obsedat de faptul ca iu-
bita te-a parasit.
Cand impunse cu furculiba o bucata de carne, in ochi ii straluci
intens o nebunie veche de cinci secole.
- Se spune ca te culcai cu Rhysand chiar §i inainte sa-bi para-
se§ti iubitul.
- Destul! marai Tamlin.
Dar atunci am simbit atingerea din mintea mea. Le-am inbeles
planul, clar §i simplu: sa ne enerveze, sa ne distraga, cat cei doi no-
bili se strecurau tacuti in minbile noastre.
A mea era protejata. Dar a lui Lucien... a lui Tamlin...
36 SARAH J. MAAS

Mi-am intins puterea mea de noapte, aruncand-o ca pe o plasa,

§i am gasit doua fuioare uleioase indreptandu-se spre mintea lui
Lucien §i a lui Tamlin, ca §i cand ar fi fost intr-adevar ni§te sulife
aruncate peste mas a.
Am lovit. Dagdan §i Brannagh tresarira in scaunele lor ca §i cand
i-a§ fi lovit fizic, in timp ce puterile li se lovira de bariera de diamant
negru din jurul min^ii lui Lucien §i a lui Tamlin.
Ei i§i indreptara ochii negri spre mine ?i eu i-am fixat pe aman-
doi cu privirea.
- Ce este in neregula? intreba Tamlin, iar eu abia atunci mi-am
dat seama cat de lini?te se facuse.
Mi-am incruntat fruntea, confuza, intr-un gest teatral.
- Nimic. Le-am zambit frumos celor doi nobili. Cred ca Inal^i-
mile lor sunt obosite dupa o calatorie atat de lunga.
§i, ca sa ma asigur, cand m-am intins spre mintile lor, am dat de
un zid de oase albe.
Ei tresarira cand mi-am infipt ghearele negre in scuturile lor men-
tale §i le-am scobit adanc.
Lovitura de avertisment ma costa, o durere slaba zvacnindu-mi
pe langa tample, dar eu m-am intors la mancarea mea, ignorind
semnul facut cu ochiul de Jurian.
Nimeni nu mai vorbi pana la sfar§itul mesei.
 CtfPITOLUL
3

Padurea tanara se lini§ti cand am trecut printre copacii inmu-

guriti, pasarile §i micile animale cu blana fugind sa se ascunda cu
mult inainte de a ajunge pe acolo.
Nu din cauza mea, a lui Lucien sau a celor trei santinele care ne
urmau la o oarecare distanfa, ci a lui Jurian §i a celor doi coman-
ilanti din Hybern din mijlocul grupului nostru, de parca ar fi fost la
lei de ingrozitori ca Bogge, ca naga.
Am ajuns la zid fara incidente §i fara ca Jurian sa incerce sa ne
distraga. Nu dormisem o buna parte din noapte, deoarece am um-
blat cu atenfie prin conac in cautarea vreunui indiciu care sa-mi
spuna daca Dagdan §i Brannagh i§i foloseau influenza daemati §i
asupra altcuiva. Din fericire, abilitatea de a distruge blestemele pe
care o mo§tenisem de la Helion, Distrugatorul de Vraji, Marele
Lord al Regatului Zilei, nu detectase nicio incurcatura ?i nicio vraja
in afara de protec^iile din jurul casei, care impiedicau pe oricine sa
se teleporteze inauntru sau afara.
Tamlin fusese incordat la micul dejun, dar nu imi ceruse sa raman
acasa. Ca sa il pun la incercare, indraznisem sa-1 intreb ce nu era in
regula ?i imi raspunsese ca il durea capul. Lucien il batuse u?or pe
umar ?i ii promisese sa aiba grija de mine. Vorbele lui aproape ma
facusera sa rad.
38 SARAH J. MAAS

Insa nu-mi venea deloc sa rad acum, cand zidul pulsa §i zvac-
nea, ca o prezenta grea §i hidoasa, care se vedea de la o distanja de
un kilometru. De aproape, totusi... Pana si caii no§tri erau spe-
riati, dand din capete §i lovind cu copitele pamantul acoperit de
mu§chi atunci cand i-am legat de crengile joase §i inmugurite ale
sangerilor1.
- Gaura din zid este chiar aid, spunea Lucien, parand cam la fel
de incantat ca mine sa se afle intr-o asemenea companie.
Calcand pe florile roz cazute, Dagdan §i Brannagh se strecurara
langa el, iar Jurian se indeparta ca sa examineze terenul, santinelele
ramanand cu caii no§tri.
I-am urmat pe Lucien §i pe nobili, ramanand in urma, la o dis­
t a n t obi^nuita. Stiam ca hainele mele elegante nu li pacaleau pe
prin^ Pe prin|esa, facandu-i sa uite ca un alt daemati mergea acum
in spatele lor, dar tot alesesem cu grija jacheta cu broderii de cu-
loarea safirului §i pantalonii maro, singurele accesorii fiind cu^itul
incrustat cu bijuterii §i Centura pe care mi-o daruise Lucien c^ndva,
in urma cu foarte mult timp.
- Cine a spart zidul aid? intreba Brannagh, uitandu-se cu aten^ie
la gaura pe care nu o vedeam - nu, zidul in sine era complet in-
vizibil -, dar pe care mai degraba o sim^eam de parca aerul ar fi fost
absorbit dintr-un singur loc.
- Nu $tim, raspunse Lucien, lumina impestritata a soarelui
licarind de-a lungul firului de aur care li impodobea jacheta cafenie
cand i§i incruci?a bratele. Unele gauri au aparut pur ?i simplu de-a
lungul secolelor. Asta abia daca este suficient de lata ca sa treaca o
singura persoana.
Gemenii se privira reciproc. Eu am venit in spatele lor §i m-am
uitat cu aten^ie la gol, la zidul din jurul lui, care ma facea sa ma re-
trag... in fa{a ciuddfeniei lui.

1Arbust cu ramuri drepte, ro§ii toamna §i iarna, cu frunzele de obicei ovale,

vara verzi §i toamna ro§ii, cu flori albe §i fructe drupe negre (n.tr.)
 Regatul aripilor $i al pieirii 39

- Pe aici am intrat prima data.

Lucien dadu aprobator din cap, iar ceilalti doi ridicara din spr&n-
cene, insa eu am venit mai aproape de el §i mai ca i-am atins u$or
hratul, lasandu -1 sa fie o bariera intre noi. In dimineafa asta, la
micul dejun, ei avusesera mai multa grija sa nu se impinga de scutu-
rile mele mentale. Totu§i, acum, faptul ca-i las am sa creada ca ma
intimidau din punct de vedere fizic... Brannagh se uita cu atenfie la
cat de aproape eram acum de Lucien; la cum se rasuci el ca sa ma
poata proteja.
Un zambet rece ii aparu pe buze.
- Cate gauri sunt in zid?
- Am numarat trei de-a lungul granitei noastre, spuse ferm
I>ucien. §i inca una pe coasta - cam la doi kilometri distanja.
Nu mi-am permis sa-mi pierd calmul cand el le oferi informa^iile.
Brannagh scutura din cap, parul negru devorand lumina soarelui.
- Intrarile din mare nu sunt de niciun folos. Trebuie sa intram
pe uscat.
- Sigur sunt locuri §i pe continent.
- Reginele i$i controleaza §i mai pu{in oamenii decat voi, spuse
Dagdan.
Am extras informa^ia prefioasa §i m-am gandit bine la ea.
- Atunci, va lasam s-o explorafi, am spus eu fluturand mana spre
gaura. Dupa ce term inal, mergem la urmatoarea.
- Este la doua zile de aici, replica Lucien.
- Atunci, o sa planuim o calatorie pentru asta, am spus eu sim-
plu. Inainte ca Lucien sa poata obiecta, am intrebat: §i a treia gaura?
Lucien lovi cu piciorul pamantul cu mu§chi, dar spuse:
- La doua zile dupa cea de-a doua.
M-am intors spre nobili, ridicand o spranceana.
- Pute^i sa va teleportaji?
Brannagh ro§i, indreptandu-§i spatele, dar Dagdan fu cel care
recunoscu:
40 SARAH J. MAAS

- Eu pot.
Probabil ca el ii purtase pe Brannagh $i pe Jurian cand sosisera.
- Doar cativa kilometri ii pot purta pe altii, adauga imediat.
Eu am dat aproape imperceptibil din cap §i m-am indreptat spre
increngatura de sangeri aplecati, Lucien urmandu-ma indeaproape.
Cum nu am zarit nimic altceva decat bobocii roz care se unduiau §i
razele de soare care se strecurau printre crengile copacilor, §i cum
regii care se ocupau de zid se aflau destul de departe incat sa nu ma
vada §i sa nu ma auda, m-am coco^at pe o bucata de stanca neteda
§i goala.
Lucien se rezema de un copac din apropiere, incruci§andu-§i
gleznele.
- Orice ai pune la cale, ai sa ne bagi in rahat pana la genunchi.
- Nu planuiesc nimic.
Am ridicat o floare roz cazuta ?i am rotit-o intre degetul mare §i
cel aratator.
Ochiul auriu miji, tacanind u?or.
- Ce vezi cu chestia aia?
El nu raspunse.
Am aruncat floarea pe mu§chiul moale dintre noi.
- Nu ai incredere in mine? Dupa toate lucrurile prin care am
trecut?
El se incrunta privind la floarea aruncata, dar tot nu spuse nimic.
Eu mi-am facut de lucru cautand prin sac pana cand am gasit
plosca plina cu apa.
- Daca Razboiul te-ar fi prins in via^a, 1-am intrebat eu, band o
gura, ai fi luptat de partea lor sau pentru oameni?
- A? fi facut parje din alianta dintre oameni §i Fae.
- Chiar daca tatal tau nu a facut parte din ea?
- Cu atat mai mult.
Dar Beron facuse parte din alianta, daca imi aminteam corect
lec^iile cu Rhys, din urma cu atat de multe luni.
- §i totusi, iata-te, gata sa mar?aluie?ti cu Hybernul!
 Regatul aripilor $i al pieirii 41

- Am facut-o §i pentru tine, $tii?

Cuvintele erau reci §i dure.
- L-am inso£t ca sa te recuperam.
- Nu mi-am dat seama cat de mult poate sa te motiveze vina.
- in ziua in care... ai disparut, spuse el, ridic&nd din umeri ca sa
rvite celalalt cuvant - plecat Am ajuns la conac inaintea lui Tamlin -
am primit mesajul cand eram la grani^a §i am alergat pana aid, dar
singura urma pe care ai lasat-o era inelul, topit printre pietrele din
salon. Am scapat de el cu o clipa inainte ca Tam sa soseasca acasa §i
sa-1 vada.
Vorbele lui erau o declarable scrutatoare $i atenta a faptelor care
nu indicau rapirea.
- Mi 1-au topit de pe deget, am minbit eu.
El inghibi in sec $i apoi scutura din cap, lumina soarelui care
patrundea prin coroana padurii facandu-i parul castaniu-ro§cat
sa luceasca.
Am stat in lini§te preb de cateva minute. Judecand dupa fo§nete
51 soapte, nobilii terminau, iar eu m-am pregatit, cantarind cuvin­
tele pe care trebuia sa le folosesc fara sa dau de banuit.
- Multumesc, am spus eu incet, pentru ca ai venit in Hybern ca
sa ma iei.
El smulse de alaturi bucata de pamant conferita de muschi, in-
cordandu-§i maxilarul.
- A fost o capcana. Ce-am crezut ca trebuie sa facem acolo...
M-am in§elat.
Am facut un efort sa nu zambesc, dar m-am indreptat catre el $i
m-am rezemat §i eu de trunchiul masiv al copacului.
- Situabia asta este groaznica, am spus - §i era adevarat.
El pufni incet.
Mi-am lovit genunchiul de al lui.
- Nu-1 lasa pe Jurian sa te momeasca. O face doar ca sa simta
tensiunile dintre noi.
- §tiu.
42 SARAH J. MAAS

M-am intors cu fa{a spre el, sprijinindu-mi genunchiul de al lui

intr-o cerere tacuta.
- De ce? 1-am intrebat eu. De ce vrea Hybernul sa faca asta, in
afara de dorinta ingrozitoare de a cuceri? Ce il motiveaza pe el -
ce-i motiveaza pe oamenii lui? Ura? Aroganta?
Lucien se uita in cele din urma la mine, insemnele complexe $i
gravurile de pe ochiul metalic fiind mai orbitoare de aproape.
-T U ...

Brannagh §i Dagdan intrara prin tufe, incruntandu-se cand ne

gasira stand acolo.
Dar Jurian - care era chiar in urma lor, ca §i cand le-ar fi divulgat
detaliile studiului - fu cel care zambi atunci cand ne vazu cu genun-
chii lipifi §i aproape nas in nas.
- Ai grija, Lucien, il §icana razboinicul. Vezi ce se intampla cu
masculii care ating bunurile Marelui Lord!
Lucien marai, dar eu 1-am avertizat dintr-o privire.
„Asta e dovada", am spus eu incet.
Si, in ciuda lui Jurian, in ciuda nobililor care ranjeau cu aro­
ganta, Lucien zambi discret.

❖
Ianthe a?tepta la grajduri cand ne-am intors.
I?i facuse intrarea triumfala la sfar?itul micului dejun, cu cateva
ore in urma, pa§ind in sala de mese cand razele de aur pur ale soare-
lui patrundeau prin ferestre.
Nu ma indoiam ca i§i planuise momentul, tot a§a cum i?i planuise
oprirea in mijlocul uneia dintre raze, inclinandu-se astfel incat parul
sa ii straluceasca, iar bijuteria de pe cap sa ii scanteieze albastra „Pie-
tatea intruchipata" era titlul pe care 1-a? fi dat tabloului.
Dupa ce Tamlin o prezentase, in mare parte ii gingurise lui
Jurian, care doar se incruntase la ea ca la o insecta care ii bazaia
in ureche.
 Regatul aripilor $i al pieirii 43

Dagdan §i Brannagh li ascultasera lingu§elile destul de plictisifi

si ma intrebam daca nu cumva nu preferau compania nimanui alt-
cuiva, indiferent de ipostaza pacatoasa. Nu se aratasera deloc inte-
resa^i de frumuse^ea care deseori li facea pe masculi §i pe femele sa
se opreasca §i sa se holbeze. Poate ca posibila pasiune fizica dispa-
ruse demult, impreuna cu sufletele lor.
A$adar, nobilii din Hybern §i Jurian o tolerasera pe Ianthe cam
un minut inainte sa se arate mai interesafi de mancare - o neglijen^a
care explica, fara indoiala, de ce hotarase ea sa ne intalneasca aici,
a§teptandu-ne sa ne intoarcem calare.
Era pentru prima data cand calaream in ultimele luni §i eram
atat de rigida, incat cu greu am reu§it sa ma mi§c atunci cand cei-
lalfi din grup descalecara. I-am aruncat subtil lui Lucien o privire
rugatoare, iar el abia i§i ascunse ranjetul infatuat cand veni tanto§
spre mine.
Ceilal^i calare^i urmarira cum Lucien imi cuprinse talia cu mai-
nile lui late §i ma cobori repede de pe cal, mai aproape de Ianthe.
Eu 1-am batut u?or pe umar in semn de mul^umire. Asemenea
unui curtean, el facu o plecaciune.
Uneori imi era greu sa-mi amintesc de ce il uram, sa-mi aduc
aminte jocul pe care deja il jucam.
- Sper ca a fost o calatorie de succes, zise cu o voce tremuranda
Ianthe.
Eu am facut semn din barbie spre nobili.
- Par multumiti.
9 9

Intr-adevar, orice ar fi cautat le paruse acceptabil. Nu indrazni-

sem sa-mi arat curiozitatea punand prea multe intrebari. Nu inca.
Ianthe i§i pleca fruntea.
- Mulpimesc Cazanului pentru asta.
- Ce vrei? intreba Lucien un pic cam prea categoric.
Ea se incrunta, dar i?i ridica barbia, impreunandu-§i mainile in
fa^a cand spuse:
44 SARAH J. MAAS

- Vom da o petrecere in onoarea invita^ilor no§tri - peste cateva

zile, ca sa coincida cu Solsti|iul de Vara. Vreau sa discut cu Feyre de-
spre asta. Ianthe zambi prefacut. Daca nu cumva ai ceva de obiectat.
- Nu are, am raspuns, inainte ca Lucien sa poata spune ceva ce
ar fi regretat. Lasa-ma o ora sa mananc §i sa ma schimb §i apoi ne
putem intalni in birou.
Fusesem, probabil, un pic mai increzuta decat altadata, dar ea
dadu oricum din cap. L-am luat de brat pe Lucien §i am plecat.
- Ne vedem curand, i-am spus §i am sim tt cum ne urmarea
cand am ie$it din grajdurile slab luminate ca sa ne pierdem in lu-
mina stralucitoare a miezului zilei.
El era incordat $i aproape tremura.
- Ce s-a intamplat intre voi? am spus printre d in t c^n<^ am por-
nit printre gardurile vii §i pe aleile cu pietri§ din gradina.
- Nu merita sa repet.
- Cand... am fost luata, am indraznit eu aproape balbaindu-ma,
aproape spunand „am plecat". Ea §i Tamlin...
- Nu, spuse el ragu§it. Nu. In ziua de Calanmai, Tamlin a refu-
zat. A refuzat categoric sa participe. L-am inlocuit in Ritual, dar...
Uitasem. Uitasem de Calanmai §i Ritual. In minte, am calcu-
lat zilele.
Nu era de mirare ca uitasem. Fusesem in cabana din m unt- Fa-
cusem dragoste cu Rhysand. Poate ca in noaptea aceea ne creasem
propria magie.
Dar Lucien...
- Ai dus-o pe Ianthe in pe$tera de Calanmai?
El nu imi intalni privirea.
- Ea a insistat. Tamlin era... Situata era grava, Feyre. Am fost in
locul lui $i mi-am indeplinit datoria fa^a de regat. M-am dus de
bunavoie $i am sfar§it Ritualul.
Nu era de mirare ca ea se daduse din calea lui. Capatase ce voia.
- Te rog sa nu-i spui lui Elain, zise el. Cand noi... cand o vom
regasi, completa el.
 Regatul aripilor $i al pieirii 45

Poate ca savar§ise Marele Ritual cu Ianthe de bunavoie, dar,

i u siguran^a, nu ii facuse placere. Unele limite fusesera depa$ite -
i u mult.
$i inima mi se mi§ca un pic in piept cind i-am spus fara nicio
viclenie:
- Nu spun nimanui daca nu imi spui sa o fac. Sim^eam §i mai
mult greutatea cujitului incrustat cu pietre §i a centurii. Imi doresc
sa fi fost acolo ca sa opresc Ritualul. Ar fi trebuit sa fiu acolo ca sa-1
opresc. Vorbeam serios.
Lucien ma str&nse u§or de bra{ dind am ocolit un gard viu, casa
inaltandu-se in fa{a noastra.
- Feyre, imi e$ti o prietena mai buna decat {i-am fost eu vreo-
data, spuse el incet.

Alis se incrunta la cele doua rochii care atarnau de u$a dula-

pului, netezind cu degetele-i lungi §i maronii §ifonul §i matasea.
- Nu §tiu daca pot sa renunf la talie, spuse ea fara sa se uite in
spate, spre locul in care stateam pe marginea patului. Am luat atat
de mult din ea incat nu mi-a mai ramas cine §tie ce material cu care
sa lucrez... Ai putea la fel de bine sa-{i comanzi unele noi.
Ea se intoarse atunci spre mine, masurandu-mi din priviri cor-
pul imbracat cu un halat.
§tiam ce vedea - ceea ce minciunile §i zambetele otravite nu pu-
teau ascunde: slabisem groaznic de mult de cand venisem sa lo-
cuiesc aid, dupa Amarantha. Totu§i, in ciuda tuturor relelor pe care
mi le facuse Rhys, imi reca^tigasem greutatea pierduta, imi dezvol-
tasem mu§chii §i scapasem de paloarea bolnavicioasa in favoarea
unui ten bronzat.
Pentru o femeie care fusese torturata §i chinuita luni intregi, ara-
tam remarcabil de bine.
46 SARAH J. MAAS

Privirile ni se intalnira in cealalta parte a camerei, lini§tea fiind

intrerupta doar de murmurul celor cativa servitori rama§i pe hoi,
ocupaji cu pregatirile pentru Solstitiul de a doua zi.
Imi petrecusem ultimele doua zile prefacandu-ma a fi animalul
dragut de companie, caruia i se permitea sa vina la intalnirile cu
nobilii din Hybern pentru ca tacea in cea mai mare parte a timpu-
lui. Ei erau la fel de precauti ca §i noi, eschivandu-se in fa{a intre-
barilor lui Tamlin §i Lucien in legatura cu mi$carile armatelor lor,
cu aliatii straini §i alfi alia^i din Prythian. Intalnirile nu rezolvau
nimic, deoarece nu voiau decat sa afle informatii despre armatele
noastre.
Si despre Regatul Noptii.
Le-am oferit lui Dagdan §i lui Brannagh detalii adevarate §i false,
amestecandu-le perfect. Le-am descris baza illyriana dintre munti
§i stepe, dar am ales cel mai puternic dintre clanuri ca fiind cel mai
slab; am menfionat eficienta pietrelor albastre din Hybern impo-
triva puterii lui Cassian §i a lui Azriel, dar am omis sa spun cat de
u§or le evitasera. Cand mi se adresau intrebari pe care nu puteam sa
le evit, pretindeam ca-mi pierdusem memoria sau ca suferisem o
trauma prea mare ca sa suport amintirile.
Dar, in ciuda minciunilor §i a manevrelor mele, nobilii erau prea
aten^i ca sa dezvaluie multe informatii. Si in ciuda expresiilor mele
atente, Alis parea sa fie singura care observa micile lucruri care ma
dadeau de gol $i pe care nici macar eu nu le puteam controla.
- Crezi ca am vreo rochie potrivita pentru Solstitiu? am intrebat
eu non§alant pentru ca ea nu zise nimic. Cea roz si cea verde sunt
bune, dar le-am purtat deja de trei ori.
- Nu ti-a pasat niciodata de astfel de lucruri, spuse Alis, tataind.
- §i nu am voie sa ma razgandesc?
Alis se uita un pic mijit la mine, dar deschise usile dulapului, ro-
chiile leganandu-se odata cu ele, §i scotoci prin interiorul intunecat.
- Ai putea sa le por^i pe astea, spuse §i ridica un rand de haine.
 Regatul aripilor $i al pieirii 47

Jinuta din Regatul Noptii, croita intr-un stil atat de asemanator

a i cel preferat de Amren, atarna de degetele ei subtiri. Inima mi se
clatina.
- Aceea... de ce... Am rostit cuvintele greoi $i mi-am impus sa
lac. Mi-am indreptat spatele. Nu te §tiam cruda, Alis!
Ea pufni §i arunca hainele inapoi in dulap.
- Tamlin a sfa§iat celelalte doua randuri de haine - pe acesta 1-a
i atat pentru ca era in alt sertar.
Pe hoi, am {esut un fir mental ca sa ma asigur ca nu ne asculta
nimeni.
- Era suparat. Imi dqresc sa il fi distrus §i pe acesta.
- Eram aici in ziua aceea, §tii, spuse Alis, incruci§andu-§i brajele
subtiri. Am vazut cum a sosit Morrigan. Am vazut cum s-a intins
in coconul de putere §i te-a luat ca pe un copil. Am implorat-o sa
te scoata.
Nu m-am prefacut deloc cand am inghi^it in sec.
- Nu i-am spus asta niciodata. Nu am spus nimanui. I-am lasat
sa creada ca ai fost rapita. Dar te-ai aga^at de ea, iar Morrigan era in
stare sa ne ucida pe toti din cauza celor intamplate.
- Nu §tiu de ce ai presupus a§a ceva, am spus $i mi-am strans
mai bine halatul de matase.
- Servitorii vorbesc. Iar la Poalele Muntelui, nu am auzit §i nu
1-am vazut niciodata pe Rhysand sa loveasca vreun servitor. Pe
paznici, pe acoli^ii Amaranthei, pe oamenii pe care avea ordin sa-i
ucida, da. Dar niciodata pe cei umili. Niciodata pe cei incapabili
sa se apere.
- El este un monstru.
- Se spune ca te-ai intors schimbata, falsa. Rise ca o cioara. Nu
m-am deranjat niciodata sa le spun ca eu cred ca, in sfar^it, te-ai
intors cum trebuie.
O prapastie se deschise in fata mea. Limite - aici erau ni§te
limite §i supravietuirea mea $i a Prythianului depindea de cum le
respectam. M-am ridicat de pe pat, mainile trem urindu-m i u$or.
48 SARAH J. MAAS

Dar, apoi* Alis spuse:

- Vara-mea lucreaza in palatul din Adriata.
Regatul Verii. La inceput, Alis fusese din Regatul Verii §i fugise
aid cu cei doi nepo{i, dupa ce sora ii fusese ucisa cu brutalitate in
timpul domniei Amaranthei.
- Servitorii din palat nu trebuie sa fie vazu^i sau auzi^i, dar ei vad
$i aud destule cand nimeni nu crede ca sunt prezenti.
Era prietena mea. Ma ajutase cu mari riscuri la Poalele Muntelui.
Raxnasese langa mine in lunile ce urmasera* Dar daca punea totul
in pericol...
- Ea a spus ca ai fost in vizita. $i ca erai sanatoasa, radeai $i erai
fericita.
- A fost o minciuna* El m-a obligat sa ma port a§a.
Nu am depus cine $tie ce efort ca vocea sa-mi tremure.
Ea zambi stramb, cu subin^eles.
- Daca spui tu.
- A$a este.
Alis scoase o rochie de un alb cremos.
- Nu ai apucat sa o por^i pe asta. Am comandat-o pentru a doua
zi de dupa nunta.
Nu prea parea de mireasa, ci mai degraba sugera puritatea. Ge-
nul de rochie pe care o detestasem cand ma intorsesem de la Poalele
Muntelui, disperata sa evit orice comparable cu sufletul meu dis-
trus. Dar acum... M-am uitat in ochii lui Alis §i m-am intrebat ce
plan imi descifrase,
- Nu-^i spun decat o data, $opti Alis. Orice ai planui sa feci, te
implor sa nu ii implici pe baie{ii mei. Razbuna-te cum vrei, dar te rog
sa-i crubi!
„Niciodata nu a§...“ era cat pe ce sa spun, insa doar am scuturat
din cap $i m-am incruntat, profund confuza §i mahnita.
- Nu vreau decat sa ma obi§nuiesc din nou cu viata de aid. Sa
ma vindec.