Voletul costal – definitie, fiziopatologie, diagnostic, tratament

Reprezinta un segment instabil al peretelui toracic, aparut ca urmare a fracturilor costale

multiple (cel putin 2 coaste), coastele fiind fracturate cel putin in 2 puncte.
Se formeaza un bloc costal care se mobilizeaza in timpul respiratiei independent de restul
cutiei toracice – miscare paradoxala – retractie in inspir si expansiune in expir.
Se impart din punct de vedere topografic in:
- anterioare;
- antero-laterale;
- posterioare;
Voletul costal reprezinta o urgenta traumatica.
Obiectivele tratamentului voletului costal:
- mentinerea unei bune ventilatii;
- tratarea leziunilor pulmonare asociate;
- prevenirea complicatiilor;
Tratamentul voletului costal beneficiaza de urmatoarele metode:
- reducere si stabilizare chirurgicala;
- fixator extern (lame, fixatorul Constantinescu, fixatorul Coman, fixatorul
Marinescu);
- stabilizare interna prin ventilatie mecanica cu presiune pozitiva.

Pneumtoraxul este rezultatul acumularii de aer in spatiul dintre plamani si peretele toracic, in
asa numitul spatiu pleural. Cu cat cantitatea de aer creste, cu atat creste si presiunea
exercitata asupra plamanilor, determinand colapsul (colabare).
Colapsul impiedica plamanii sa se destinda adecvat in momentul inspiratiei, determinand
scurtarea respiratiei si junghi toracic. Pneumotoraxul poate deveni amenintator pentru viata
daca presiunea din torace impiedica plamanii sa aduca in sange cantitatea adecvata de oxigen.
Cauze
Pneumotoraxul este determinat, de obicei, de un traumatism la nivelul toracelui, cum ar fi de
exemplu o fractura costala sau o plaga intepata. Poate, de asemenea, debuta brusc, fara o
cauza aparenta (pneumotorax spontan).
Pnemotoraxul spontan poate rezulta ca urmare a afectarii pulmonare determinate de boli, cum
ar fi boala pulmonara obstructiva cronica, astm bronsic, fibroza chistica si pneumonia. Poate,
aparea, de asemenea si la persoanele fara boli pulmonare. Acest lucru se intampla in cazul in
care un chist umplut cu aer se rupe si continutul aerian se elibereaza in spatiul pleural.
Persoanele fumatoare sunt mult mai susceptibile de a face pneumotorax spontan, fata de cele
nefumatoare. De asemenea, cu cat se fumeaza mai multe tigarete pe zi, cu atat cresc sansele
de a face pneumotorax.
Simptome
Sus
Simptomele depind de severitatea pneumotoraxului. In cazuri minore, nu determina nici un
fel de simptome. In cazurile severe, simptomele se dezvolta rapid si pot duce
la soccardiorespirator.
Simptomele includ:
- dispnee (ingreunarea respiratiei), de la usoara pana la severa, depinzand de cat de extinsa
este zona de plaman colabata
- durere toracica debutata brusc, severa pe aceeasi parte cu plamanul colabat
Simptomele se pot agrava daca este schimbata altitudinea (de exemplu, zborul cu avionul sau
coborarea la adancime).
Diagnostic
Sus
In cele mai multe cazuri, pentru diagnostic se foloseste radiografia toracica. Medicul
specialist poate recomanda, de asemenea, analize sangvine care masoara nivelul oxigenului
din sange.
Tomografia computerizata (CT) sau ecografia pot fi necesare la diagnosticul severitatii bolii
si la alcatuirea schemei de tratament.
Tratament
Sus
Pneumotoraxul minor necesita doar observarea bolnavului de catre un medic. In unele cazuri,
poate fi necesar oxigenul, administrat, de obicei, pe masca faciala.
Cazurile mai severe se tratateaza prin introducerea unui ac sau a unui tub in cavitatea
toracica. Ambele proceduri elibereaza presiunea intrapulmonara si permit destinderea
adecvata a plamanilor.
Poate fi necesra si o interventie chirurgicala in cazul in care, tratamentul initial nu este
eficient sau daca se reinstaleaza pneumotoraxul. Cu toate acestea, deoarece interventia
chirurgicala nu este lipsita de riscuri, cei mai multi medici specialisti recomanda aceasta
metoda de tratament doar dupa mai mult de o recidiva a pneumotoraxului.
Riscuri
Sus
In cazul unui prim pneumotorax, riscul pentru recidiva este crescut. Aproximativ toate
recidivele apar in 2 ani de la primul pneumotorax. In cazul fumatorilor, abandonarea acestui
viciu scade riscul de recidiva.
Pneumotoraxul spontan recidiveaza la 20-30% din persoanele care nu au boli pulmonare.
Persoanele cu boli pulmonare coexistente au un risc de 50% pentru recidiva.

Hemotorax: generalitati
Hemotoraxul se produce prin acumularea de sange in cavitatea pleurala. In mod fiziologic, cavitatea
pleurala este un spatiu virtual insa in momentul in care patrunde lichid, aceasta devine o cavitate reala,
care impinge si colabeaza plamanul.

Cavitatea pleurala este formata din: foita (pleura) viscerala care acopera plamanii si foita parietala care
acopera peretele toracic, diafragmul si mediastinul.
Hemotorax: cauze
Cea mai frecventa cauza este cea traumatica: plaga impuscata, penetranta, cu patrunderea sangelui in
cavitatea pleurala. Exista insa si alte cauze nontraumatice responsabile de producerea unui hemotorax:
ruptura de aorta, anevrism de aorta toracica, mamara, de asemenea neoplasmul, infarctul pulmonar,
tuberculoza, infectii necrozante sau complicatii ale tratamentului anticoagulant.
sus
Hemotorax: simptome
Prezenta si severitatea semnelor si simptomelor depind de o serie de factori: cantitatea si severitatea
sangerarii, existenta si severitatea bolii de fond, existenta altor leziuni in hemotorax posttraumatic si
mecanismul de producere.
Exista astfel 2 tipuri de manifestari: respiratorii si hemodinamice.
Manifestarile respiratorii apar din cauza acumularii de sange in cavitatea pleurala. Pacientul poate
prezenta lipsa de aer (dispnee), tuse, junghi toracic.

Manifestarile hemodinamice sunt cauzate de pierderea de sange, iar severitatea lor variaza in functie
de cantitatea de sange pierduta. Astfel, atunci cand se produce o pierdere de sange care depaseste
750ml, la o persoana de 70 kg, apar: tahicardie, tahipnee si scaderea pulsului.
sus
Hemotorax: investigatii radioimagistice si de laborator
Atunci cand hemotoraxul a fost produs de o cauza nontraumatica, sunt necesare analize de laborator
care analizeaza hematocritul fluidului pleural, considerandu-se hemotorax daca hematocritul este
>50%.
sus
Hemotorax: diagnostic
Examenul clinic si anamneza pot ridica suspiciunea de hemotorax.

Radiografia toracica standard evidentiaza lichidul in cavitatea pleurala, iar in cazul unui hemotorax
posttraumatic existenta altor leziuni toracice: fracturi costale, pneumotorax.

Punctia pleurala este manevra care confirma diagnosticul prin evidentierea lichidului pleural de
culoare rosie.
sus
Hemotorax: tratament
Tratamentul urmareste: inlaturarea sursei de sangerare si evacuarea sangelui din cavitatea pleurala.

Aceste obiective sunt realizate in majoritatea cazurilor prin introducerea unui tub de dren in cavitatea
pleurala manevra numita toracostomie. Uneori, din cauza coagularii sangelui, se poate produce ocluzia
tubului de dren prin cheaguri de sange, fiind necesara folosirea unor agenti trombolitici.

Interventia chirurgicala este rezervata cazurilor in care sangerarea continua.

In cazul hemotoraxului nontraumatic este esentiala si tratarea bolii de fond.