Biserica, ridicată în secolul trecut, nu departe de vechea barieră a oraşului
– Dudeşti – se află între Calea Văcăreşti şi poşta Vitan. Pisania aminteşte că biserica a fost construită în anul 1804, fiind sfinţită la 30 septembrie, a aceluiaşi an, ctitori fiind PĂUN PLUGARUL, împreună cu Petcu, Hristea, Miu şi Ene, fraţii acestuia. O catagrafie din 19 ianuarie 1808 precizează însă, drept ctitor, pe Cristea Bogasierul (negustor de mărunţişuri) şi pe Manea Cavaful (cizmarul). O altă catagrafie din 5 februarie 1808 indică faptul că biserica a fost construită prin contribuţia breslei SALVARAGIILOR (Acad. Rom. Mss. rom 661). Biserica a fost restaurată în anul 1887, cu contribuţia enoriaşilor, arhitect diriginte fiind P. Petricu. Acesta a modificat structura iniţială a bisericii (altar şi naos, despărţite printr-o catapeteasmă de zid, având pictura în stil bizantin), şi înlocuieşte vechea catapeteasmă cu una din lemn, dărâmă toţi stâlpii ce susţineau bolta şi construieşte cafasul pentru cor. Tot în anul 1887 au fost zugrăvite, în tehnica ulei, atât interiorul cât şi exteriorul bisericii. La începutul veacului XX s-au lărgit ferestrele şi s-au adăugat un vestibul. Alte lucrări au fost executate în anii 1933-1936 (subzidire, pentru înlăturarea igrasiei, consolidarea sistemului de susţinere a turlelor etc.), precum şi refacerea picturii din interior de către pictorul VASILE GEORGESCU. Catapeteasma a fost realizată în stilul academic al Şcolii lui Tăttărescu, iar la exterior au fost aşezate uşi ornamentale. Pictura interioară a fost spălată şi renovată cu ocazia reparaţiei capitale din anul 1950, de această operaţiune fiind legate numele pictorilor TRAIAN BILTIU - DANCUSI, prof. NICOLETA şi TRAIAN PLOPEANU. Alte reparaţii s-au mai efectuat în anii 1962-1963. Biserica Sf. Troiţă era o biserică de plan treflat, cu un pronaos supralărgit şi cu abside având 5 laturi în exterior şi semicirculare în interior. În anul 1909, pronaosului i s-au mai adăugat un vestibul, având intrarea francată de două coloane de tip clasic. Ca aspect exterior, biserica se încadra în stilul neoclasic (caracteristic începutului de veac XIX) cu câteva elemente adăugate ulterior, (cu ocazia restaurărilor efectuate la sfârşitul secolului XIX) de factură barocă: coloane clasice, frontoane, ferestre alungite. În jurul bisericii se afla un teren privat, împrejmuit de un gard de cărămidă şi fier forjat. În această curte s-a construit în veacul al XIX-lea o şcoală primară, precum şi un imobil cu trei prăvălii, ridicat în anul 1913, inclusiv un corp de case, donate de văduva TINCA COSTACHE. În faţa bisericii, pe partea dreaptă a Căii Dudeşti se află o cruce de piatră (motiv pentru care biserica mai era cunoscută şi sub numele de Crucea de Piatră), o troiţă semnalată încă de pe la începutul secolului al XVII-lea. Această troiţă marca hotarul de miază-zi al moşiei Pantelimon, aparţinând Voievodului Grigore Ghica, conform testamentului acestuia din iulie 1752, precum şi o importantă intersecţie a uliţelor Dudeşti, Vitan, Theodor Speranţa. Biserica a fost demolată la data de 10 oct. 1987 iar o parte din obiectele de cult au fost depozitate în turnul clopotniţă al Bisericii TÂRCA, din Calea Vitan nr. 142. Catapeteasma din lemn sculptat, având 28 de icoane şi crucea răstignirii, se află la biserica de cimitir a Parohiei Fântânele, Jud. Dâmboviţa. În anul 1969, pictoriţa Virginia Vida a aplicat o foiţă de aur pe icoanele pictate în ulei, încadrate cu flori sculptate în lemn. Ultimul preot paroh a fost părintele Constantin Dăscălescu. Pe locul acestui locaş de cult se află în prezent Blocul M 108, Ansamblul Unirii – Sud.