Într-un suflet de copil....

o galaxie atât de îndepărtată

Ovidiu Moldovan

O sală de cinematograf. Mică... 100 de locuri, întunecoasă, cu scaune din lemn. Tare. Un
oraș de provincie, pierdut în zăpezile începutului de an 1979. Mediu perfect, atmosferă numai
bună pentru a impresiona sufletul și a deschide imaginația unui copil de 9 ani. Nave uriașe, lumi
îndepărtate, prințese așteptând să fie salvate, cavaleri (Jedi)... . Soldați, roboți și lasere. Toate
însoțite de muzica vibrantă, impetuoasă, asemenea unui imn național. Sunetul și vizualul se
completau reciproc și se insinuau în sufletul și în mintea atât de ușor impresionabile la vârsta
aceea. Într-un univers real gri, în plină copilărie fără prea multe bucurii, primul Star Wars a
însemnat pentru un băiat totul. Jucăriile pe care nu le avea acasă și doza mică de rebeliune pe
care școala o distrugea din fașă.

Mergeam aproape în fiecare zi să-l văd (rula o săptămână întreagă), mergeam pentru ca
să uit de lumea de afară. Preț de aproape două ore nu mai aveam nevoie de nimic. Oricum nu
aveam nimic, dar cel puțin nu mai tânjeam după multele vise pe care părinții nu mi le puteau
îndeplini decât arareori: ciocolată, banane, poate și o jucărie. Deșertăciuni. În sala de
cinematograf, filmul era singurul și unicul vis. Era POVESTEA. La fel ca în basmele spuse de
bunica mea, cu eroi și eroine, poveștile în care binele învinge întotdeauna răul. Petre Ispirescu
cu toată pleiada lui de voinici și zmei, transpuși cumva într-o galaxie îndepărtată.

Ochii obiectivi ai maturității mele scormonesc mai mereu întortocheatele căi subiective
ale sufletului, în încercarea de a înțelege de ce anume privesc și acum cu încântarea copilăriei,
orice producție din saga celebră a lui Lucas. De ce încă aștept cu atâta nerăbadre zburdalnică
lansarea noului episod VII.

E totuși atât de simplu. Primul film din serie a venit exact atunci când trebuia. A fost
momentul cel mai bun, de aceea a rămas, de aceea a lăsat urme. Toate aceste considerații se
reflectă cu ușurință asupra unei întregi generații. O întreagă generație de puști au trecut și au
simțit ce am simțit eu și au crescut exact așa cum nu dorea regimul. Regimul a permis ca un film
de acest gen să ruleze la cinematograf iar motivele pentru care a făcut acest lucru, recunosc,
îmi scapă. Consecințele acestei erori au rămas. De aceea pentru mulți din generația mea filmul
este un cult. Am trecut de vârsta posterelor lipite pe pereți, defapt nu am făcut asta niciodată
pentru că nu am avut ce să lipim. Nu am colecționat nici jucării sau figurine, sau alte
”merchendaise”-uri specifice pentru că atunci când ne doream să facem acest lucru, nu am avut
posibilitățile necesare. În ciuda tuturor acestor piedici, mulți dintre noi am rămas fideli ideii de
Star Wars. Am fost setați pe traiectoria asta de filmul din 1977 și am rămas cumva pe acolo. O
părticică mică din conexiunile noastre cerebrale, sunt ocupate și astăzi cu lumea imaginară a lui
George Lucas. Cu toate astea, sunt departe de ceea este îndeobște recunoscut astăzi drept un
fan Star Wars. Am pierdut startul demult, atunci când nu am avut mijloacele necesare să devin
un astfel de individ.

Universul Star Wars a devenit peste ani unul imens. Realitatea a depășit ficțiunea, viața
a bătut filmul. Există două aspecte clare ușor evidențiabile. Cel mai vizibil este cu siguranță
uriașul imperiu comercial. Clădit cu voia, sau fără acceptul lui George Lucas, aici este mult de
discutat. Emblemele universului creat de Lucas sunt însă peste tot. Fie că vorbim de eroii
acestei lumi, buni sau răi, sau pur și simplu de logo-uri și alte instrumente vizuale. Toate însă au
un numitor comun: se vând bine. Mici sau mari, tineri sau mai puțin, fiecare poate să cumpere
ceva din ”Galaxie”. Jucării din pluș, jocuri de computer, caiete, rechizite, mii și mii de materiale
colecționabile îi înebunesc pe copii. Haine, triciclete, biciclete. Yoda pe un pahar promoțional.
Jar-Jar Binks pe suzete. Jachete cu silueta amenințătoare a lui Darth Vader. Luke Skywalker pe
cutii de înghețată.

La adulți treaba este mai serioasă. Sau nu? Mii de site-uri, milioane de cuvinte pe
bloguri, conferințe anuale cu mii de participanți, cohorta de fani trecuți de vârsta pubertății
discută în continuare despre pasiunea lor, în cele mai ciudate moduri.

Iar pasiunea? Gama este și aici deosebit de variată. De la indivizii care încearcă în
diferite stagii să transpună în viața reală navele imperiului, până la cei care o consideră pe
Carrie Fisher, aka ”Prințesa Leia” cel mai sexy personaj femin apărut vreodată pe marele ecran.
Vorbesc cu precădere despre scena din începutul Episodului VI ”The Return Of The Jedi”, o
Carrie Fisher îmbrăcată cât se poate de sumar, suficient încât să nu înfierbânte prea tare
mințile privitorilor adolescenți, dar plasată strategic în brațele unui Jaba The Hutt mare și
scârbos, exact atât de fioros încât să o facă pe prințesă complet neajutorată. Aproape goală și
neajutorată. Cu aceste două chestiuni nu e de glumit când vine vorba de băieții anilor 80.

Declarații multe și controverse au circulat în ambele sensuri atât dinspre creatori și

producători înspre fani, dar mai ales invers. În ciuda a tot ceea ce s-a spus sau scris, lucrurile sau
mișcat pe aceeași traiectore. Franciza s-a diversificat iar universul fictiv creat de Lucas a devenit
din ce în ce mai complex, așa cum l-a voit autorul, dacă e să ne luăm după declarațiile lui
inițiale.

Personajele s-au înmulțit, lumile îndepărtate ale galaxiei au fost descrise mult mai
amănunțit, în cărți și benzi desenate. Începi să uiți defapt ce este mai important. De la ce a
pornit totul. Filmele. Filmele la care ne vom întoarce anul viitor. Cu multe speranțe, și
promisiuni. Acum avem doar zvonuri și o singură certitudine: J.J Abrams. Recent unul dintre
numele sinonime cu lumea de celuloid a lui Lucas, compozitorul John Williams și-a confirmat
implicarea în continuarea seriei. Ceea ce nu poate decât să ridice standardele lui Abrams.
Muzica a completat perfect de-a lungul anilor, povestea de pe ecran. Cele două au devenit încă
de la primul film al seriei un întreg inseparabil.

Cu toate acestea, noi, cei care iubim povestea și lumea din spatele numelui, nu am fost
lăsați de izbeliște în anii ce au trecut de la apariția ultimului film din serie ”The Revenge Of The
Sith”. George Lucas a trecut cu arme, bagaje și studiouri în lumea animației digitale 3D aflată în
plin boom. În 2008, studiourile Lucasfilm aveau să lanseze seria animată Star Wars The Clone
Wars. Așteptările au fost foarte mari. Lucas era implicat direct în proiect, la fel și John Williams,
așa că toată lumea spera la o continuare animată care să se ridice măcar parțial la nivelul
producțiilor cinematografice. Proiectul a fost dat pe mâna lui Dave Filoni, un nume complet
necunoscut. Războiul Clonelor a început cu un lung metraj, o producție care a trecut aproape
neobservată în multitudinea de filme animație pe care studiourile consacrate gen Pixar sau
Dreamworks le lansaseră deja pe piață. Fanii l-au apreciat, iar criticii au încercat să scoată în
evidență originalitatea animației. Povestea a continuat pe TV sub forma unei serii. Așa a început
magia. La început Filoni părea să nu găsească identitatea noii sale misiuni. Nu îi era nici foarte
clar publicul țintă al producției. Difuzată pe Cartoon Network, povestea din Clone Wars se
zbătea între subiecte puerile destinate copiilor, deși scenariul putea mult mai mult. În cele din
urmă, începând cu sezonul 2 dar mai ales 3, Star Wars The Clone Wars, alege calea scenariului
de calitate și devine o producție care va ajunge să stea fără complexe pe același piedestal cu
primele filme ale seriei. Întunecată, subversivă, antrenantă, lumea seriei animate, vă poate
prinde cu ușurință în mrejele ei. Personajele se accentuează pe măsura trecerii timpului,
animația devine din ce în ce mai complexă, povestea prinde substanță, astfel încât odată cu
sezonul 4 The Clone Wars ajunge să devină un standard după care sunt judecate inclusiv filmele
reale ale seriei.

Ashoka Tano, face parte din specia Togruta, și este uncenica lui Anakin Skywalker în
tainele Jedi. Datorită seriei animate, a complexității personajului, ea este astăzi una dintre
figurile emblematice ale universului Star Wars. Războiul Clonelor va fi întrerupt la sfârșitul
sezonului 5, difuzarea lui pe Cartoon Network trebuind să înceteze datorită contractului pe care
George Lucas tocmai ce-l semnase cu Disney. Dave Filoni nu a vrut să renunțe așa ușor la seria
sa animată așa că a scos și celelalte episoade, episoadele care concluzionau subiectul serialului.
Ele au apărut sub titulatura The Lost Missions și au fost difuzate doar în rețeaua Netflix. La
cererea uriașă a fanilor privați astfel de vizionarea episoadelor finale, acestea au apărut în
aceste zile și pe Blu-ray.

Pe majoritatea fanilor adevărați i-a deranjat toată nebunia comercială a ultimilor ani.
Alunecarea spre derizoriu a Universului Star Wars. În turbulenții ani 80, în plin Război Rece,
America și-a denumit programul militar spațial Star Wars. Astăzi, emblema apare pe pahare de
plastic de unică folosință și pe lenjerie intimă pentru copii. Să fie această alunecare în comercial
ieftin, simbolul declinului? Mulți susțin acest lucru.

Întreaga medie mondială a comentat contractul dintre George Lucas și Disney. Impactul
acestui subiect a fost unul atât de puternic încât i-a surprins pe toți protagoniștii. Lucas a
trebuit să iasă și să promită marea cu sarea altfel risca linșajul fizic, nu numai cel mediatic. S-a
scris mult despre interesle economice uriașe din spatele fuziunii. Au făcut-o cei mai importanți
analiști media sau financiari.

Întrebările rămân însă pentru noi, copiii crescuți cu Războiul Stelelor în suflet. Cu noi ce
se întâmplă? Pentru că deși imaginația noastră este încă tânără, nu mai avem vârsta fizică a
unui copil. Avem alte așteptări de la ”Galaxie”.

O primă indicație a noii direcții înspre care se îndreaptă franciza în epoca Disney, este
noua serie animată Star Wars Rebels. Lucas nu a renunțat la talentul lui Dave Filoni cel care a
creat Clone Wars. Noua serie a debutat cu succes, în luna octombrie a acestui an. Evenimentele
animate din Rebels au loc cu cinci înainte de primul film ”Episode IV A New Hope”. Personajele
sunt complet noi, iar astea nu sunt singurele aspecte care diferențiază cele două animații.
Rebels, deși este creată de Filoni, este o producție Disney. Cu tot ceea ce înseamnă acest lucru.
Publicul ei, este publicul țintă Disney. Animația în sine este ușor modificată, personajele și
povestea sunt destinate unui public foarte.... tânăr. Dacă aș avea 10 ani, uau!, aș fi înebunit
după acest serial. Dar nu îi am, așa că regret atmosfera întunecată și povestea complexă din
Clone Wars. Nu spun că noua serie este rea. Nu nici vorbă. Sunt ferm convins că își va găsi ușor
locul în Universul Star Wars. Dar nu e pentru mine.

Iar ca mine mai sunt milioane. Milioane de băieți și fetițe, fermecați odată demult de
Luke Skywalker, Darth Vader sau Yoda. Și de ce nu, nici Jar-Jar Binks nu era chiar de lepădat.
Cu noi cum rămâne?

Aici cred eu că e miza întregii afaceri Lucas-Disney. Dincolo de găsirea modalității de

atragere a noi prichindei, Lucas are o și mai mare problemă. Milioanele de adulți a căror unică
speranță este producția cinematografică de anul viitor regizată de J.J. Abrams. Presiunea e
uriașă. Dacă filmul va fi un eșec, temelia noului imperiu media se va clătina, poate chiar se va
prăbuși.

Eu încă privesc la cerul înstelat la fel cum o făceam acum 35 de ani. Ochii mei încă mai
așteaptă să vadă traiectoriile navelor imperiale, sau zborul ”Șoimului Mileniului”. Dar acum e
doar întuneric afară și e frig. Ultimele zvâcniri ale toamnei aduc nori cenușii deasupra cerului
altădată infinit.
 Ar fi cazul să mă culc. Pe noptieră mă așteaptă Yoda. E un Yoda de plastic, un kitsch
chinezesc sub forma unei veioze. Dar își face treaba. Îmi veghează somnul și visele copilăriei,
...îmi aduce aminte că Forța este întotdeauna cu mine.

17 noiembrie 2014