Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Fetița și lupul
În timp ce bunica adormise în poiană, fetița umbla după flori și se îndepărtase
în pădure. Avea trei ani și jumătate, era îmbrăcată în rochiță roșie, încălțată cu
săndăluțe roșii și purta în păr o fundiță roșie. De după un tufiș îi ieși înainte lupul.
-Îmi pare rău, ești foarte drăguță, zise el, dar trebuie să te manânc, sunt tare
flămând.
Fetița arătă spre el cu degetul, gata să-l împungă și începu să râdă în hohote.
Lupul rămase ca paralizat de uimire, nu înțelegea cum de era atât de veselă.
-De ce râzi? o întrebă el.
-Pentru că vrei să mă amăgești. Nu ești un lup adevărat, îi răspunse fetița.
-Ba da, sunt adevărat.
-Ba nu.
Lupul deschise gura cât mai mare, își arătă limba, își rânji dinții.
-Uite, zise, vezi cât sunt de fioros? Sunt un lup adevărat.
-Ba nu ești, știu eu că nu ești, și fetița își văzu mai departe de treabă, rupând
ici și colo câte o floare să-și sporească buchețelul din mână.
Lupul se ținu după ea, scoase un urlet înfiorător și vorbi din nou.
-Nici acum nu mă crezi că sunt lup adevărat?
-Nu ești, nu.
-Uită-te, și părul meu e de lup, zise, și-i dădu un smoc de păr. Fetița îl puse în
buzunarul șorțului.
-Nu-mi pasă de părul tău.
Lupul încercă încă o dată s-o înfricoșeze. O apuca de rochiță și mârâia
întruna. În acest timp, fetița îi împletea flori după gât și râdea.
-Ce bine mă joc cu tine! zise.
Uimit de atâta naivitate, lupul o lăsă în pace și se îndepărtă în tufișuri.
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
1
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
_______________________________________________________________
3
8. Trece la numărul singular substantivele: garoafe, munți, echere, lumini,
luminile, orașe, vecini, vecinii, sonde, locomotive, ajutoare, plimbări.
___________________________ _____________________________
___________________________ _____________________________
___________________________ ______________________________
___________________________ ______________________________