Sunteți pe pagina 1din 13

UNIVERSITATEA BUCURESTI

Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei

Management educational

FILIALA Buzau

STUDIU DE CAZ –
MEDIEREA UNUI CONFLICT
EDUCATIONAL

Masterand AN I : Popescu Veronica


Conflictul educational

In psihologia generala conflictul e considerat orice ciocnire de necesitati ,motive ,interese,ganduri


,sentimente ,modele de conduita directionate opus .

Conflictul este o modalitate neconstructiva de exteriorizare a emotiillor acumulate .El este insotit de
proceze emotionale negative ,care dezorganizeaza comportamentul si reduc eficienta activitatilor
persoanei .

Conflictul poate avea un rol pozitiv pentru persoanele implicate in el sau un rol negativ ,degenerand in
dispute interpersonale ,destructurarea unor relatii sociale .Rolul pozitiv se reflecta prin : reconsiderarea
pozitiei celor doi subiecti ai comunicarii sau dintre unul si mai multi subiecti ,reformularea mesajelor
,imbunatatirea feed back ului ,autocunoastere in plan personal ,auto control viitor,recunoasterea
sociala din partea celorlalti .

Cele mai multe conflicte sunt legate de urmatoarele surse :

1. Nevoi fundamentale (care satisfac acele lucruri necesare oamenilor pentru supravietuire –
precum alimentele ,apa ,aerul ).
2. Valorile diferite (de exemplu oamenilor de apartin de religii diferite pot avea valori diferite )
3. Perceptiile diferite( apar atunci cand oamenii vad sau gandesc diferit un anumit lucru )
4. Interesele diferite (apar atunci cand oamenii au preocupari diferite)
5. Resursele limitate (se refera la cantitatea limitata in care se gasesc diferite lucruri )
6. Nevoile psihologice

Cand oamenii se deprind sa analizeze si sa evidentieze sursele unui conflict ,ei isi pot forma si
dezvolta deprinderi de a face fata conflictului insusi. De exemplu :

 Cand radacina conflictului este reprezentata de valori diferite ,ei ar putea sa incerce sa
inteleaga si sa respecte punctele de vedere ale celorlalti asupra situatiei respective
 Daca este vorba de perceptiile diferite pe care le avem asupra lucrurilor ,oamenii pot incerca
sa si clarifice propriile puncte de vedere si sa ofere celorlalti informatii corecte ,pentru a evita
neintelegerile
 Cand este vorba de interese diferite ,oamenii pot sa si le faca reciproc cunoscute si sa incerce
sa gaseasca o solutie care sa-i satisfaca partial pe fiecare
Problematica conflictelor din mediul scolar :

In scoala ,conflictele sunt prezente atat in interiorul diverselor categorii de resurse umane ce
constituie organizatia scolara (elevi,personal didactic ,prsoanal didactic auxiliar ,personal
administrativ ) ,cat si intre aceste grupuri ,intre scoala si familie ,intre scoala si comunitatea locala.
De asememea ,pot aparea conflicte intre grupuri si ale aceleiasi categorii de resurse umane ,intre
indivizi si grup ,grupuri si manageri ,ca si intre indivizi si organizatia scoalra in ansamblul ei .
Facand referire la conflictele intre elevi ,printre cele mai dese cauze se pot enunta :
 Atmosfera competitiva a procsului ducational
 Intoleranta scazuta la fustrare
 Abilitati comunicative scazute
 Incapacitatea exprimarii emotiilor negative
 Dorinta de afirmare cu orice pret
 Invidia,antipatia reciproca
 Lupta pentru dominarea grupului
 Lipsa priceprilor de dezvoltare a conflictelor
 Utilizarea gresita a puterii de catre cadrul didactic
 Agresiunile nemotivate din partea colegilor ,criticile aduse familiilor lor ,agresarea prietenilor
 Aroganta ,minciunile si ridiculizarea aspectului fizic.
In solutionarea acestor conflict un rol determinant il are profesorul .El trrebuie sa fie un pacificator
care utilizeaza ,insa ,constructiv conflictul in vederea atingerii finalitatilor educationale stabilite .
Acest scop poate fi atins doar cunoscand cauzele initiale concrete ale conflictului aparut .
Utilizarea repetată şi consecventă a tehnicilor de rezolvare a confl ictelor de către profesori va face ca
elevii să fi e capabili, după un timp, să-şi rezolve singuri confl ictele şi să nu le aducă de fi ecare dată
în faţa profesorului. Acest lucru are efecte benefi ce asupra atmosferei din clasă, contribuind la crearea
unei comunităţi educaţionale în care elevii se sprijină unii pe alţii [2].
a) Confl ictele dintre profesori
Confl ictele dintre profesori sunt determinate, în special de: ƒ
 lupta pentru obţinerea unor avantaje (de exemplu, obţinerea salariului demerit, a gradului
didactic etc); ƒ
 lupta pentru obţinerea unor funcţii de conducere (şef de catedră sau de comisie metodică,
membru în consiliul de administraţie, director adjunct, director); ƒ
 dorinţa de a-şi satisface propriile interese (program de lucru select); ƒ
 dorinţa de afi rmare (obţinerea de premii de către elevii lor care participă la diverse
concursuri şcolare).
Nu lipsesc însă nici cauze cum sunt: existenţa unor convingeri şi opinii diferite, a unor valori
diferite, deosebirile în plan temperamental şi cultural.
Confl ictele dintre profesori pot fi de natură personală sau profesională. Voi evidenţia în cele ce
urmează câteva recomandări privind îmbunătăţirea relaţiilor cu ceilalţi profesori:
- Formarea deprinderilor de comunicare efi cientă, şi dezvoltare a toleranţei faţă de ideile diferite
ale altor persoane;
- Organizarea activităţilor ce necesită cooperarea grupului
- Oferirea de soluţii concrete profesorilor în privinţa modului în care au lucrat cu unii elevi difi
cili din clasele la care predau sau la care îi observă pe colegi.
Când apar anumite probleme într-o clasă sau alta, ceilalţi profesori să fi e încurajaţi să se
focalizeze asupra problemei şi nu asupra elevilor implicaţi. Foarte delicate sunt confl ictele unor
profesori cu echipa managerială în general sau cu managerul şcolii în special. Pentru evitarea
şi/sau rezolvarea rapidă a unor astfel de confl icte, este bine ca fi - ecare parte să adopte un
comportament proactiv, prin care se caută îmbunătăţirea relaţiilor interpersonale, dar şi a celor
organizaţionale.
Echipa managerială trebuie să facă cât mai transparentă activitatea lor, iar deciziile să fie luate în
comun cu tot colectivul.
b) Confl ictele dintre cadrele didactice şi elevi
Confl ictele dintre profesori şi elevi au la bază cauze multiple, printre care:
- Nerezolvarea unor stări mai vechi, pe fondul cărora se acumulează noi tensiuni.
- Stimularea, aprecierea inegală practicată în activitate.
- Supraîncărcarea cu sarcini nediferenţiate, corelată cu evaluarea incorectă.
- Evaluarea subiectivă a cunoştinţelor şi a comportamentului afectiv-atitudinal.
- Acordarea unei importanţe sporite informativului şi mai puţin formativului.
- Nevalorifi carea preocupărilor elevilor de studiu independent, de afi rmare a creativităţii, de
completare a cunoştinţelor prin activităţi extraşcolare.
- Redusa diversifi care a metodelor activ-participative şi de implicare efectivă a elevilor în
activitatea de predare – învăţare.
- Folosirea abuzivă a muncii frontale care blochează afi rmarea unor elevi.
- Aplicarea insufi cientă a variatelor forme şi reţete de comunicare cu toţi elevii.
- Afi rmarea subiectivă a exigenţei.
- Neacceptarea unor opinii opuse sau modifi cate exprimate de elevi.
- Recurgerea la autoritate în rezolvarea unor probleme care se ivesc.
- Pasivitatea sau amânarea rezolvării unor probleme.
- Nestăpânirea unor nemulţumiri cauzate extern, dar prelungite în clasă.
- Neadaptarea la evoluţia dezvoltării elevilor, la particularităţile de vârstă.
- Lacune în formarea deprinderilor de cunoaştere reciprocă, de muncă în grup, de cooperare, de
acceptare reciprocă.
- Neantrenarea elevilor în managementul activităţii
– în organizare, în luarea deciziilor curente, în coordonare, în evaluare, în reglare.
- Elevii nu cunosc consecinţele neparticipării la activităţi.
- Neutilizarea relaţiilor de comunicare în afara lecţiilor, în cadrul activităţilor extraşcolare pentru
comunicare, cunoaştere, stimulare, rezolvare de probleme.
- Slaba comunicare cu părinţii pentru cunoaşterea evoluţiei elevilor şi stabilirea unui parteneriat în
soluţionarea tensiunilor ivite.
- Analize, aprecieri eronate, subiective ale comportamentului elevilor.
- Stil permisiv sau, dimpotrivă, autocratic, rigid [4].

Pentru a evita apariţia acestor tipuri de confl ict, profesorul nu trebuie să-şi utilizeze puterea în mod
discreţionar, cu scopul de a evidenţia lipsa de putere a elevilor. Autoritatea profesorului trebuie să se
manifeste constructiv prin crearea unui mediu propice învăţării, prin menţinerea ordinii şi prin
evidenţierea a ceea ce este mai bun din elevi. În schimb, autoritarismul solicită implicit supunere oarbă
şi conformismul din partea elevilor. Deşi pare efi cient, autoritarismul rezolvă problemele doar pe
termen scurt şi doar superfi cial, întrucât confl ictul cu elevii şi ostilitatea acestora se vor menţine. De
aceea, trebuie gândită şi realizată exercitarea autorităţii, dar fără a cădea în autoritarism.

Pentru aceasta trebuie să :

- Stabiliţi reguli de conduită cu ajutorul elevilor; -

Discutaţi cu elevii importanţa fi ecărei reguli; -

Decideţi împreună cu elevii consecinţele pentru încălcarea regulilor;

- Nu faceţi nici un rabat de la respectarea regulilor –

Trebuie să existe şi sancţiuni mai puţin grave pentru a putea fi aplicate când există circumstanţe
atenuante.

Orice rezolvare a confLICctelor implică o mai bună comunicare cu elevii. Cu cât comunicarea este
mai bună şi mai completă, cu atât crearea unui climat de siguranţă fi zică şi psihică va fi mai probabilă,
iar confl ictele vor fi mai uşor de rezolvat.

c) Confl ictele între părinţi şi cadrele didactice


Principalele cauze ale acestor confl icte sunt:
• Comunicarea defectuoasă ca urmare a neînţelegerilor sau numărului mic de contacte pe
parcursul unui an şcolar;
• Confl ictul de valori şi lupta pentru putere: părinţii au prejudecăţi bazate pe experienţele lor
anterioare sau nu le este clar care este rolul profesorilor în viaţa copiilor. Îmbunătăţirea relaţiilor
cu părinţii prin diminuarea posibilităţilor apariţiei unor confl icte presupune :
• Informarea periodică, în scris sau verbală, a părinţiilor în legătură cu realizarea obiectivelor
educaţionale, cu reliefarea progreselor înregistrate de copilul lor.
• Creşterea numărului de contacte în care solicitaţi părinţilor sugestii şi opiniipe care arătaţi că le
primiţi cu plăcere.
• Familiarizarea cu ideile diferite ale părinţilor privind desfăşurarea procesului de învăţământ şi
explicarea, pe înţelesul lor, a demersului educaţional care a generat diferenţele de opinii. [ 1] În
scopul analizei situaţiei privind prevenirea confl ictelor în şcoala unde activaţi se pot utiliza
chestionare.
În cazul confl ictelor cadru didacticelevi sau cadru didactic-părinţi, este raţional ca problemele să
fi e discutate cu fi ecare dintre părţi separat, deoarece experienţa a stabilit că punerea celor două
părţi faţă în faţă nu face altceva decât să acutizeze confruntarea. Oricât le va fi pus în vedere
cadrelor didactice că nu trebuie să aibă o atitudine răzbunătoare faţă de elevul care a avut curajul
să nu fi e de acord cu o idee promovată de profesor, vorbim totuşi despre oameni, şi aceste
sentimente se vor manifesta, dacă nu direct, cel puţin voalat. De aceea procesul de gestionare a
confl ictului trebuie să fi e desfăşurat cu maximă atenţie şi responsabilitate [ 3].
Un astfel de plan de intervenţie ar putea consta în:
- identifi carea surselor confl ictului, a persoanelor implicate în el şi a problemelor în cauză, fi e
ele de factură personală, organizaţională sau ideologică;
- conceperea unor strategii adecvate, care au şanse de a fi acceptate de către părţile implicate; -
implementarea strategiilor găsite;
- apelul la negociere sau învoială, astfel încât să nu existe nici învingător nici învins;
- încurajarea gândirii creative şi a spiritului de a genera soluţii pentru rezolvarea constructivă a
confl ictului;
- identifi carea şi examinarea diferenţelor pentru a putea înţelege toate punctele de vedere;
- instaurarea regulii ascultării politicoase;
- impunerea fi ecărei părţi să parafrazeze ideile celeilalte părţi;
- invitarea părţilor să identifi ce în comun feedbackurile constructive;
- adresarea de către negociator a propunerii ca ţinta discuţiei să fi e soluţionarea problemei şi
deplasarea atenţiei către alte scopuri şi rezultate;
- utilizarea a cât mai multe informaţiilegate de cazul confl ictual;
- concentrarea pe fapte şi argumente;
- dezvoltarea alternativelor pentru îmbogăţirea dezbaterilor;
- impartăşirea punctelor de vedere comune asupra scopurilor;
- rezolvarea problemelor fără a forţa consensul părţilor;
- crearea unui mediu de discuţie favorabil rezolvării cu succes a confl ictelor. O sală liniştită este
alegerea cea mai bună;
- expertul ce monitorizează confl ictul trebuie să permită în primul rând fi ecărei părţi să-şi
exprime punctul de vedere.
Scopul schimbului de informaţii şi păreri este de a se asigura că ambele părţi înteleg în mod clar
punctul de vedere al celorlalţi; -
fi ecare parte trebuie să îşi argumenteze opiniile şi să realizeze raţionamente legate de obţinerea
performanţei şi a unor rezultate superioare, mai degrabă decât să facă referire la alte aspecte de
ordin personal sau de altă natură;
- nu este momentul pentru discuţii detaliate, doar pentru punerea de întrebări şi clarifi carea
punctelor de vedere ale interlocutorilor;
- abordările personale directe între interlocutori nu sunt recomandate;
- explorarea şi discutarea potenţialelor soluţii şi alternative sunt necesare;
- efectele pozitive şi negative trebuie evidenţiate pentru fi ecare sugestie, înainte de a o respinge,
construindu-se astfel o discuţie care este pozitivă şi constructivă pentru toate părţile implicate; -
punerea în practică imediat a deciziilor luate, evitându-se pornirea unui nou confl ict.

Câteva măsuri de intervenţie la nivelul clasei:


- Elaborarea unui regulament al clasei;
elevii sunt cei care negociază regulile şi stabilesc sancţiunile în cazul în care nu sunt respectate.
Se vor stabili reguli simple care trebuie respectate şi care pot fi schimbate la nevoie.
- Iniţierea de activităţi care să vizeze dezvoltarea competenţelor personale şi sociale ale elevilor.
Elevii trebuie învăţaţi ce presupune convieţuirea în societate: a se înţelege reciproc, a asculta, a
exprima problemele în cuvinte, a lua decizii colective, a întârzia acţiunea atunci când sunt sub
influenţa stărilor tensionate, a respecta legea. Elevii pot fi responsabilizaţi prin încredinţarea
diferitelor sarcini, prin constituirea unui consiliu al clasei.
-Ceea ce multe instituţii numesc „cultură organizaţională” poate fi realizat cu mult succes şi la
nivelul clasei prin diverse activităţi comune care să permită o cunoaştere reciprocă, întărirea
coeziunii grupului, dezvoltarea sentimentelor de mândrie legate de apartenenţa la clasa şi şcoala
respectivă.
-Participarea elevilor la cursuri de consiliere privind conflictele școlare deoarece elevii au mai
multe șanse de rezolvare a unui conflict decât învățătoarele sau consilierii/ psihologii școlari. La
nivelul şcolii:
-Organizarea unor stagii de formare (în cadrul formării continue), axate pe prevenirea actelor de
violenţă. În absenţa acestor stagii, chiar şi la nivelul şcolii se pot înfiinţa grupuri de dezbateri (cu
o frecvenţă lunară) la care să participe profesorii şcolii şi eventual un consultant extern
(psihopedagog, jurist, poliţist), în care să se pună în discuţie dificultăţile muncii de formare a
tinerei generaţii.
Situaţiile-problemă expuse de unul sau mai mulţi protagonişti sunt încredinţate grupului şi
dezbătute în cadrul acestuia
-Includerea în cadrul programelor şcolare a unor teme speciale care să vizeze dezvoltarea
competenţelor sociale, formarea comportamentelor prosociale, dezvoltarea personală, modalităţi
de soluţionare negociată a conflictelor.
-Depistarea, mediatizarea şi dezbaterea actelor de violenţă şcolară.
-Implicarea elevilor în prevenţia actelor de violenţă.
-Elaborarea unui cod de comportament şi disciplină în şcoală.
-Stabilirea unei colaborări mai strânse cu familia prin implicarea acesteia în cadrul diferitelor
activităţi extraşcolare.
- Înfiinţarea, în cadrul şcolii, a unui centru de consultanţă cu părinţii.
- Organizarea unei asistenţe şi a unei protecţii adecvate pentru victime prin colaborarea cu
psihologul şcolar, medicul şi cu centrele de asistenţă psihopedagogică.
- Structurarea unor parteneriate (şcoală, poliţie, comunitate)

Pregatirea (formarea) pentru rezolvarea de conflicte

Abilitati necesare pentru solutionarea constructiva a conflictelor


Abilitatile au in vedere conditii si premise psihosociale ale unei medieri, negocieri favorabile intre
parti:
 stabilirea unei relatii eficiente de lucru intre terta parte si fiecare dintre partile aflate in conflict
– baza de incredere si comunicare necesara;
 stabilirea unei atitudini cooperante de ambele parti;
 crearea procesului creativ de grup si a sistemului de adoptare in grup a deciziilor;
 cunoasterea de catre terti a motivelor conflictului;
 situarea mediatorului intr-o postura neutra, exterioara partilor aflate in conflict.
 Formarea abilitatilor de rezolvare a conflictelor
Cunostintele sunt importante dar nu suficiente. Este necesara exersarea, practicarea in situatii concrete,
contextualizate.
Elemente centrale (sugestii) incluse in programe de instruire pentru conflicte
 Necesitatea de a se cunoaste tipul de conflict; tipuri diferite de conflict necesita strategii si
tactici diferite :
 exemplu la tipul suma-zero o strategie posibila este schimbarea tipului de conflict (de la
confruntare fizica la una juridica, legala)
 la tipul mixt cele mai recomandabile strategii sunt negocierea si cooperarea
 Constientizarea cauzelor si consecintelor violentei, chiar atunci cand una sau toate partile din
conflict sunt nervoase (apel la accidente, victime razboi etc)
 Infruntarea conflictelor in loc de evitare – a se tine seama de consecintele negative ale evitarii
conflictului (persistenta problemei, a tensiunii nervoase etc); anumite conflicte trebuiesc totusi
evitate...
 A te respecta pe tine si interesele tale dar si pe celalalt si interesele sale...
 Evitarea etnocentrismului – necesitatea de intelege si accepta diferentele culturale de diverse
feluri;
 Trebuie facuta diferenta dintre ‘interese’ si ‘pozitii’. Adesea pozitiile pot fi opuse dar
interesele nu (exemplul fratilor care se cearta pentru o portocala, din motive diferite…sora
vrea coaja pentru marmelada, fratele vrea miezul...)
 Cercetarea intereselor proprii dar si pe ale celuilalt, pentru a se identifica interesele comune
si compatibile
 Definirea intereselor conflictuale ca problema reciproca, ce urmeaza sa fie solutionata prin
cooperare; conflictul trebuie definit cat mai scurt si mai circumscris (aici-acum-acesta)
 Invatarea comunicarii empatice
 Atentie la tendintele naturale spre subiectivitate, perceptii eronate si gandire stereotipa..
(care conduce si la prejudecati – stereotipuri negative)...
 Dezvoltarea abilitatii de rezolva conflicte grele
 Cunoasterea de sine, a reactiilor tipice la diferite feluri de conflict (inteligenta emotionala);
cai principale (polarizate) de angajare in conflict:
 Evitarea conflictului – implicarea excesiva in conflict
 Manifestarea in mod dur-bland
 Manifestarea in mod rigid-flexibil
 Manifestarea in mod intelectual-emotional
 Exagerarea sau minimalizarea
 Dezvaluirea obligatorie-tainuire obligatorie
 A ramane pe parcursul conflictului o persoana morala – atentie, echitate (dreptate) valorizare a
tuturor.

Rezolvarea conflictelor in scoala si alte medii educationale

Conflictul sociocognitiv – este vazut ca principalul mecanism al progresului cognitiv individual;


interactiunile dintre indivizi de niveluri cognitive diferite determina achizitii cognitive, progres
intelectual. In scoala acest tip de conflict este inerent interactiunii dintre profesor si elevi, dar si dintre
elevi cu potentiale, particularitati, stiluri diferite de cunoastere...
Conflictul sociocognitiv este perceput in general ca factor de progres, o sursa de schimbare si
influentare a partenerilor. Unii autori numesc starea de incitare, de curiozitate derivata dintr-un
asemenea conflict in lumea scolii ca o provocare pentru invatare, cunoastere si dezvoltare.

Principii de abordare pozitiva a conflictelor in educatie:


 Conflictul inseamna mai ales interactiune si dialog.
 Conflictele sunt necesare pentru dezvoltarea si maturizarea copiilor ca personalitati.
 Cunoasterea de sine contribuie la posibilitatea de a face fata conflictelor
 Orice conflict poate avea un potential pozitiv, ca baza pentru recunoasterea si intelegerea
reciproca a nevoilor si dorintelor, pentru pastrarea sau intarirea unor relatii
 Solutionarea pozitiva a conflictelor este posibila mai ales prin interactiune pozitiva, ca forma a
comunicarii
 Sunt necesare anumite competente pentru ca un conflict sa fie tranformat intr-o experienta de
maturizare si dezvoltare
 Competentele specifice necesare in acest sens pot fi invatate
 Conflictele pot fi rezolvate intr-o maniera care nu incalca drepturile omului si ale copilului.

Conditii de amplificare sau reducere a conflictelor (Kreidler, 1984)


Un conflict are sanse mai mari de amplificare (escaladare) daca:
- se mareste emotia manifestata (furie, frustrare etc)
- creste amenintarea perceputa
- se implica mai multe persoane, care se asociaza partilor
- copiii (elevii) nu au fost prieteni inainte de conflict
- copiii implicati au putine cunostinte si abilitati de obtinere a pacii
Un conflict are sanse mai mari de reducere, daca:
- atentia se va concentra pe problema, nu pe participanti
- scade emotia manifestata
- copiii din conflict erau prieteni inainte
- copiii stiu cum sa cada la pace sau au pe cineva care sa-i ajute in acest sens.
STUDIU DE CAZ SI PLAN DE INTERVENTIE
PENTRU O SITUATIE DE CRIZA EDUCATIONALA

1.Identificarea si cunoasterea problemei

In urma plecarii intr-o alta unitate a profesoarei de geografie , elevii de clasa a VII-a
au facut cunostinta, la inceputul anului scolar cu noua profesoara. Spre sfarsitul primului
semestru, elevul IONESCU a fost surprins copiind la o lucrare de control. Evenimentul
neplacut a fost surprinzator pentru cadrul didactic cu atat mai mult cu cat respectivul elev este
unul cu rezultate bune la invatatura si care niciodata nu a creat probleme de nici o natura.

2.Etiologia situatiei

Elevului i s-a luat lucrarea si, la sfarsitul orei – cand colegii sai au iesit in pauza- a fost
chemat pentru discutii lamuritoare. Acesta a explicat ca invatase lectia, ca este dispus sa o
redea chiar in acel moment, dar a vrut sa se asigure ca ia nota maxima pentru ca, in caz
contrar, ar fi avut probleme acasa. Foarte contrariata, profesoara a anuntat diriginta
clasei.Discutia s-a continuat si s-a constatat ca elevul nu a vrut sa-si asume nici un risc(de a
avea vreo eventuala greseala si, implicit, o nota mai putin buna) pentru ca-i era teama de
pedeapsa ce ar fi primit-o din partea parintilor care-l comparau in permanenta cu vecinul de
bloc care era de aceeasi varsta cu el si care avea rezultate excelente la invatatura.

3.Elaborarea alternativelor

 Conform regulamentului si, pentru a nu crea un precedent, una dintre alternative a fost
acordarea notei 1;

 Consilierea elevului de catre psihologul scolii si discutii purtate de catre profesor si


diriginte cu acesta, in vederea sporirii incredere in sine;

 Discutii cu parintii pentru a intelege exact ce se intampla in familie si de a le explica


faptul ca abuzarea emoţională, atitudinile punitive, ameninţările şi pedepsele fizice sau
emoţionale pot mutila copilul pentru totdeauna;
 Consilierea acestora, in cazul in care doresc sa colaboreze si inteleg eroarea pe care o fac
in educatia copilului, iar in cazul in care se constata grave abuzuri asupra copilului iar
parintii nu sunt dispusi sa-si reevalueze comportamentul si atitudinea fata de aceasta
problema, se vor anunta organele competente (Protectia Copilului) .

4.Decizia. Alegerea programului de interventie

Tinand cont ca prima alternativa nu ar fi rezolvat cauza problemei, s-a renuntat la


aplicarea ei, dar elevilor li s-a specificat clar ca acest comportament NU ESTE in regula
,fiind fraudulos si ca este prima si ultima data cand se tolereaza asa ceva.

S-a optat pentru varianta 2 si 3.

5.Aplicarea programului de interventie ales

Impreuna cu doamna diriginta a clasei li s-a explicat ca nota 10, luata in mod
nemeritat, nu-i face nici mai buni, nici mai destepti, ca este ca o bomboana amara de care nu
se pot bucura pe deplin.

Astfel ,parintii au fost invitati la scoala si li s-a explicat ca atitudinea lor fata de copil
ii provoaca acestuia stres, stari anxioase si depresive, neincredere in fortele proprii, iar ca
adult va suporta mult mai greu esecul sau obstacolele vietii; ca exprimarea emoțiilor negative
ale părinților prin cuvinte urâte adresate copilului este dăunătoare pentru el. Copilul va ajunge
să se perceapă ca fiind incapabil, fără valoare, fără resurse și astfel, dacă tot este criticat, îi
lipsește motivația să învețe comportamentele pozitive.
Se organizeaza un lectorat cu parintii cu tema "Influenta climatului familial in educatia
copulului ' in care se discuta despre faptul ca succesul scolar nu garanteaza succesul in viata
si, vorbind de competitie s-a insistat pe ideea ca unicul om cu care trebuie sa te compari esti
tu, cel din trecut ; si singurul fata de care trebuie sa fii mai bun esti tu, din prezent.
6.Evaluare si control

Elevul in cauza a facut ore de consiliere cu psihologul scolii care a si participat la o ora
de dirigentie, tinandu-le o prelegere copiilor cu privire la sporirea increderii in fortele proprii,
ca mai important decat sa fii un elev de 10 pe linie e sa devii un om de valoare, de caracter.

Parintii au fost de acord sa participe la un seminar pe teme parentale unde au inteles


cat de important e sa te focalizezi pe calitatile propriului copil, sa faci remarci pozitive la
adresa lui, sa ii asculti nevoile reale, sa ai incredere in el si sa-i daruiesti iubirea pe care i-o
porti, fara a-l sufoca sau a-i taia
aripile.
Parintii, intelegand conduita gresita pe care o aveau fata de copil, si-au dat silinta sa
imbunatateasca relatia cu acesta iar comportamentul si atitudinea elevului s-au schimbat
simtitor.

BIBLIOGRAFIE:
1. Cristea, Sorin, Managementul organizaţiei şcolare, E.D.P., Bucureşti,2003
2. Jinga, Ioan, Managementul învăţământului, Ed.,,Aldin”,Bucureşti, 2001
3. Iucu, B. Romiţă, Managementul clasei de elevi – aplicaţii pentru gestionarea situaţiilor de
criză educaţională, Editura Polirom, Iaşi, 2006

S-ar putea să vă placă și