In general, prin act de procedura se intelege un inscris, semnificand o varietate de act juridic, adica o

manifestare de vointa facuta in scopul de a produce efecte juridice. z2c23cy

In procesul civil notiunea de act de procedura are o semnificatie mai larga, insemnand atat un act
propriu-zis, cat si o operatiune procedurala facuta de instanta sau de alti participanti in judecata.

I. Cererea de chemare in judecata

Este principalul act facut de reclamant. Art. 112 -;114, C.pr.civ. prevad ca aceasta cerere trebuie sa
cuprinda urmatoarele elemente:
1) Aratarea instantei careia ii este adresata cererea.
Acest element prezinta importanta sub urmatoarele aspecte:
- Verificarea din oficiu de catre instanta a competentei sale.
- In cazul in care legea prevede o competenta alternativa, aratarea unei instante semnifica o alegere
irevocabila.
2) Identificarea partilor.
Prezinta importanta sub urmatoarele aspecte:
- Determinarea componentei subiective a actiunii civile, adica identificarea parti-cipantilor principali
in proces.
- Verificarea calitatii procesuale si a capacitatii procesuale.
- Verificarea competentei teritoriale a instantei, intrucat, de regula, cererea trebu-ie introdusa la
instanta in circumscriptia careia domiciliaza paratul (art. 5 si art. 7, C.pr.civ.).
- Comunicarea actelor de procedura, acte care trebuie transmise in copii tuturor participantilor din
proces.
3) Calitatea juridica a partii care face cererea.
Daca aceasta cerere este facuta in calitate de mandatar, acesta trebuie sa justifice existenta
mandatului si limitele imputernicirilor ce i-au fost date.
4) Precizarea obiectului cererii si, daca e cazul (daca e actiune patrimoni-ala), valoarea pretentiilor
deduse judecatii.
Acest element prezinta importanta sub urmatoarele aspecte:
- Verificarea competentei instantei;
- Stabilirea taxei de timbru;
- Modul de alcatuire a completului de judecata;
- Inadmisibilitatea unor probe;
- Limitele in care urmeaza sa se pronunte instanta, adica pronuntarea ei omnia petita (numai in
legatura cu ceea ce i s-a cerut);
5) Aratarea motivelor de fapt si de drept.
Trebuiesc aratate mai ales imprejurarile de fapt ale cauzei, titlul juridic de care se prevaleaza
reclamantul si temeiul juridic al cauzei, spre a se verifica mai apoi autoritatea de lucru judecat.
6) Aratarea dovezilor.
Este o precizare importanta aceea a se permite instantei verificarea admisibili-tatii probelor si a
pertinentei lor in proces.
7) Semnatura.
Semnatura confirma manifestarea proprie de vointa.
8) Data cererii.
Desi legea nu prevede, prof. I. Deleanu o considera necesara, intrucat, in raport cu acest element s-ar
putea discuta in proces daca exista sau nu exista capacitatea si calitatea procesuala la data cand s-a
facut cererea de chemare in judecata.
Prof. I. Deleanu considera ca legea spune ca cererea e sanctionata cu nulitatea daca ea nu cuprinde:
- Indicarea partilor in proces;
- Obiectul litigiului;
- Semnatura;
Textul nu trebuie interpretat restrictiv, sanctiunea putand interveni si pentru lipsa altor elemente din
cele considerate ca esentiale.
Din lege ar rezulta ca este vorba doar despre o nulitate absoluta. Insa, in cazul unui element al cererii,
de regula nulitatea este relativa, putand fi acoperita sau con-firmata (Ex: Legea nu se refera la lipsa
capacitatii procesuale, deci e o nulitate relativa pentru ca partea ar puta sa o acopere, fie implinind
varsta, fie numindu-si un mandatar).
Cererea de chemare in judecata trebuie timbrata. Timbrarea se face in conditiile prevazute de Legea
146/1997 (legea a fost modificata fie pentru a adauga noi scutiri la obligatia timbrarii, fie pentru a
schimba cuantumul timbrarii).
Legea constituie trei categorii de timbrare a cererilor: a) Cereri in instanta care se timbreaza cu o suma
fixa; b) Cereri in instanta care se timbreaza proportional cu valoarea pretentiei supuse judecatii; c)
Cereri in instanta care nu trebuiesc timbrate (Ex: In litigiul de munca: pensii de intretinere, pensii
alimentare, asigurare).
Timbrarea este o obligatie care trebuie indeplinita anticipat fiindca, altminteri, instanta va constata
nulitatea cererii de chemare in judecata. In orice situatie, inainte sa aplice aceasta sanctiune, instanta
trebuie sa atraga atentia partii in legatura cu obligarea timbrarii si chiar sa se indice cuantumul acestei
obligatii. Daca partea are de facut o contestatie in legatura cu cuantumul timbrarii, trebuie sa se
adreseze orga-nului financiar, care procedeaza la rezolvarea contestatiilor in conditiile prevazute de
OUG 13/2001.
Acest mod de reglementare este discutabil, deoarece s-a dat in competenta organului financiar
rezolvarea contestatiilor in ideea ca taxa de timbru poate fi asemuita unui impozit, pentru ca
instantele vor efectua un serviciu public pe care partea trebuie sa-l plateasca. Nu este posibil ca un
organ administrativ sa aprecieze natura cererii si sa poata sa o respinga sau sa o aprobe. De aceea
considera ca ar trebui sesizata tot instanta judecatoreasca, deoarece organele financiare nu sunt or-
gane de jurisdictie.
De asemenea, partea datoreaza, potrivit OG 32/1995, modificata si completata prin Legea 133/1997,
un timbru judiciar in suma fixa (sumele provenite din acest timbru judiciar raman la dispozitia
Ministerului Justitiei pentru imbunatatirea aparatului, pentru cheltuieli de protocol etc.). Neplata
timbrului judiciar atrage si ea, ca sanctiune, nulitatea cererii de chemare in judecata.

II. Intampinarea
Reprezinta actul procesual prin care paratul, mai inainte de dezbaterea orala a procesului, invoca
exceptii si aparari fata de cererea reclamantului si propune contradovezi.
Intampinarea trebuie depusa de parat cu cel putin 5 zile inainte de termenul de judecata dar, pentru a
putea respecta acest termen de 5 zile, instanta insasi nu va fixa primul termen de judecata mai repede
de implinirea unui termen de 15 zile.
In conditiile reglementarii actuale, cuprinse in art. 118, C.pr.civ., daca legea nu prevede expres altfel,
intampinarea este obligatorie atat la judecata in fond cat si la judecata in caile de atac. S-a stabilit
astfel (s-a trecut de la caracterul facultativ la ca-racterul obligatoriu) pentru ca instanta, inca de la
inceput, de la faza scrisa a proce-sului, avand cererea si intampinarea, sa aiba o privire de ansamblu
asupra litigiului (pentru a fi indeplinit principiul celeritatii in procesul civil).
Prin intampinare se pot invoca exceptii si aparari sau se pot propune probe. Prof. I. Deleanu spune ca
intampinarea va cuprinde:
1) Exceptiile de procedura
2) Raspunsul la toate capetele de fapt si de drept ale cererii
3) Dovezile
4) Semnatura
Pentru contracereri trebuie sa se faca cerere reconventionala (o cerere indepen-denta in proces, care
se poate judeca impreuna sau separat de cererea principala).
Este foarte important de precizat ca intampinarea nu se poate disjunge de cererea principala.
Prin intampinare se fac si aparari, iar prin aparare pot sa se faca si cereri (contra-actiuni). De exemplu,
compensatia legala e aparare, dar compensatia judiciara e o contraactiune).
Tinand cont de faptul ca intampinarea este obligatorie, in cazul in care paratul nu a depus-o, el va fi
decazut din dreptul de a mai propune probe si de a invoca exceptii, mai putin insa in urmatoarele
doua situatii: a) In cazul in care sunt exceptii de ordine publica si care prin definitie pot fi invocate in
orice stare a pricinii (Ex: Nu va fi decazut din exceptia invocarii autori-tatii de lucru judecat). b) Cand
nevoia unor dovezi ar rezulta chiar din dezbateri si pe care, fireste, paratul nu le putea anticipa.
In materia probelor, art. 138, C.pr.civ. admite totusi posibilitatea instantei de a accepta cereri in
materie de probatiune in urmatoarele situatii:
- Daca solicitarea de probe nu antreneaza amanarea judecatii;
- Daca partea care nu e asistata de un avocat nu a propus probele cum zice legea din nestiinta sau
lipsa de pregatire;
- Daca adversarul nu se opune la propunerea de noi probe;
- Cand nevoia dovezii a rezultat din dezbateri si partea nu a putut-o prevedea (si-tuatie propusa de
prof. I. Deleanu).

III. Comunicarea actelor de procedura

Procesul civil este dominat, intre altele, de principiul contradictorialitatii si de principiul dreptului la
aparare. Pentru realizarea acestor principii partile trebuie sa cunoasca si sa aiba posibilitatea de a
discuta toate elementele procesului. Din aceste motive, art. 85, C.pr.civ. prevede ca judecatorul
(instanta) nu poate hotari asupra u-nei cereri decat dupa citarea partilor cu infatisarea lor, daca legea
nu dispune expres altfel. Exista 3 ipoteze in care legea dispune altfel:
1) Uneori instanta poate, daca legea ii permite, sa rezolve o cerere fara citarea partilor: