Sunteți pe pagina 1din 7

Cum lucrăm cu copilul interior

by Cristina | Apr 17, 2019 |

Ȋn partea a doua a articolului despre copilul interior vom discuta despe trei metode de
a lucra cu acest aspect al nostru. Prima parte, a articolului, consideraţii generale şi
explicarea acestui concept, o găsiţi aici.
Copilul interior este o parte din tine, nu e duşmanul tău, nu e o “entitate separată”,
aşa cum ȋmi spun unii clienţi (care au lucrat muuuult prea mult ȋn terapie, pentru a
vindeca acest aspect). Este doar o parte sensibilă a ta care ȋncă nu avea dezvoltată
sfera cognitivă atunci când a experimentat o anumită trauma sau a trecut printr-o
perioadă mai grea, astfel ȋncât nu a ştiut cum să gestioneze acea
ȋntâmplare/perioadă, iar ca urmare, rămâne blocată, inundată de un ocean de emoţii.
Ce am observat ȋn practica mea este că cei mai mulţi clienţi ȋşi amintesc că se
gândeau aşa, in copilarie : “este vina mea \eu nu sunt suficient de ….ca să….” In
aceste condiţii este foarte posibil ca sufletul să se fragmenteze. Emoţiile sunt atât de
puternice, nu vezi nicio cale de ieşire, nu ai cu cine vorbi despre ce ţi s-a ȋntâmplat,
te ȋnchizi ca ȋntr-o scoică iar rezultatul poate fi acestă fragmentare.

1. Ȋndepărtarea ghizilor negativi

Ei bine, ȋn prima parte a acestui articol vorbeam de fenomenul de fragmentare ca


fiind o splitare, o ȋmpărţire a sinelui personal ȋn sub-personalităţi sau aspecte.
ȋn Realinierea Sufletului vorbim şi despre un alt tip de fragmentare ce presupune,
efectiv, desprinderea unor bucăţi de suflet, ȋn urma unor experienţe traumatizante (şi
nu este deloc un fenomen rar ȋntâlnit, din contra).
Sufletul vrea să ȋşi păstreze integritatea cu orice preţ, şi atunci, ca să nu se
fragmenteze, preferă să-ţi angajeze un “ghid negativ”. La foarte mulţi clienţi
(majoritatea ȋntre 6-10 ani) găsesc astfel de ghizi.
Ghizii negativi nu sunt malefici!! Noi înșine îi angajăm, într-o anumită perioadă a
vieții, pentru a ne ajuta sa facem față unor provocări, traume, unor agresiuni, sau
unor situații bulversante pentru noi,
de exemplu: divorțul părinților, un abuz, un șoc, certuri mari în familie, venirea ȋn
familie a unui frăţior mai mic ce acaparează atenţia tuturor iar noi devenim invizibili,
frica de un coleg bătăuș de la școală, mutarea în altă țară, adopția într-o altă familie
, pierderea unei persoane dragi/bunic care însemna pentru noi iubire necondiționată,
echilibru, etc
Ca să ne putem continua viața, pretinzând că nu ne doare, ca nu ne mai afectează, ca
totul e bine, avem nevoie de acești ghizi care ne susțin alegerea si ne ajută să
“trecem peste” durere.
Așadar, ghid negativ este un ghid ce ne “subvenţionează” un program negativ (care nu
ne lasă să ne expandăm, să evoluăm), susține alegerile împotriva sufletului nostru,
nealiniate Sinelui divin. Un exemplu foarte des ȋntâlnit: dacă te-ai simţit “nevăzut” ȋn
familia ta, dacă toată atenţia era pe frăţiorul mai mic iar tu erai certat de câte ori
acesta făcea vreo năzbâtie, atunci probabil amprenta energetică a ceea ce
experimentai tu rezona cu “persecuţie” sau o lipsă de iubire/ acceptare.
Ghidul negativ intervine şi ȋţi pune ȋn câmp un program de pasivitate sau timiditate
care, ȋn sine, sunt programe care te limitează, ȋţi ȋmpiedică expandarea dar, pentru
moment, sunt un plasture bun pentru rana sufletului tău: nu mai bagi ȋn seamă ce ȋţi
spun părinţii, te retragi ȋn găoacea ta, nu ȋţi mai aperi punctul de vedere, dai ȋnapoi ȋn
faţa reproşurilor… eşti “echipat” cu un fel de platoşă care ȋţi dă o senzaţie de
siguranţă, nu te mai simţi sfâşiat de durere pe dinăuntru.
Numai că, după mulți ani, acești ghizi încă susţin aceste programe în câmpul nostru
mental sau emoțional, deși noi am depășit de mult acea situație din copilărie sau
adolescenţă: ȋncă eşti timid ȋn viaţă, nu ai curajul să ripostezi, nu ȋţi aperi punctul de
vedere, eşti pasiv, nu te implici, nu faci schimbări, nu ceri mai mult de la viaţă, etc,
etc…şi realizezi la un moment dat că are legătură cu ceea ce ai experimentat ȋn
copilărie.
Aceasta este o altă faţetă a fenomenului numit “copilul interior”. Programul pe care
ghidul ni l-a pus ȋn câmp la 8, 9, 10 ani , rulează până ȋn prezent, ne tine ȋntr-o fază
de imaturitate emoţională, şi ne aminteşte de rana initială. Acesta ar putea fi motivul
pentru care, chiar şi după luni de terapie, unii clienţi nu se simt eliberaţi sau nu
reuşesc să integreze acest aspect al lor.
Prin “Realinierea Sufletului” se pot identifica aceşti ghizi şi programele ȋntreţinute de
ei. Prin anumite protocoale se mulţumeşte acelui ghid (nu il certam sau sa il judecăm,
fiindcă NOI i-am cerut să vină!) și să îi cerem să plece pentru a ne putea completa
“echipa” cu un ghid care să ne ajute să facem alegeri conștiente si împuternicite.
Este cea mai rapidă şi eficientă metodă pe care eu am folosit-o pentru a ajuta
“copilul interior” să se elibereze.

2. Educaţia emoţională conştientă – “re-parenting”

Nu ȋntotdeauna este vorba despre o copilărie grea sau evenimente ȋmpovărătoare sau
traumatizante care au determinat ȋngheţarea ȋntimp a unui aspect al personalităţii
tale.
Chiar dacă ai fost super protejat, super cocoloşit şi iubit, poţi avea probleme cu
copilul interior, poţi rămâne blocat la o anumită vârstă. Experimentezi viaţa prin acel
filtru, acea mantie care ţi s-a pus peste ochi. Copilul se răzvrăteşte, simte că nu i se
permite experienţa dorită, că este manipulat, poate nedreptăţit, restricţionat şi are
mereu ȋn minte şi ȋn suflet ideea că “nu e correct”, aşa ca” ȋşi jură ȋn barbă” să nu
mai accepte de la nimeni un astfel de tratament.
La maturitate este posibil ca mintea să nu accepte că există anumite comportamente
ale tale care sunt imature, infantile, şi să refuze să coopereze, se eschivează, evită
discuţiile, inventează diverse motivaţii, se arată indignată, jignită, dacă i se
reproşează ceva, se ȋncăpăţânează să-şi dovedească dreptatea, etc.
In aceste cazuri este nevoie ca persoana să ȋnveţe despre inteligenţa emoţională,
despre cum poate gestiona situaţiile dificile, să se cunoască, să se deschidă, să
păşească curajos ȋn necunoscut, să se confrunte cu situaţiile pe care le consideră
nedrepte, ȋmpotriva lui, injuste.
Copilul interior vrea să rămână ȋn familiar, ȋn cutia ȋn care se simte ȋn siguranţă, nu
este dispus să se expună, să fie vulnerabil, pentru că i s-ar putea ȋntâmpla iarăşi ce i
s-a ȋntâmplat ȋn copilărie. Clienţii care au astfel de manifestări sunt foaaaaarte
reticenţi ȋn a lucra cu copilul interior pentru că, fundamental, au o frică grozavă că ar
putea redeschide cutia Pandorei si toate emoţiile pe care le-au tot suprimat si
ȋnăbuşit ar putea ieşi la suprafaţă iar ei ar pierde controlul, lucru terifiant pentru ei.
Problema este că nu poţi ȋnainta ȋn viaţă, nu poţi evolua ca om, ca suflet, dacă nu ȋţi
iei inima ȋn dinţi şi decizi să lucrezi cu acest copil interior, adică acea parte a minţii
tale care a rămas blocată ȋn timp şi nu e “la bord” cu restul sinelui tău şi te
sabotează, te ţine pe loc, de câte ori ȋncerci să faci lucrurile diferit.
De multe ori identific cauza atacurilor de panică, a depresiilor, a anxietăţii, ȋn
neintegrarea acestui copil interior: vrei să ȋţi schimbi cariera, jobul, relaţiile, etc dar
te tot ȋntrebi: “dar dacă nu voi fi luat ȋn seamă, dacă nu sunt perfect ca să mă
accepte, dacă vor crede că…., ce-o să zică lumea despre mine, ce-o să creadă
familia/partenerul…, cum să dezamăgesc pe …., dacă pierd dragostea lui….???
Mintea ta de matur, cu vise, dorinţe, obiective, se ciocneşte de armura copilului
interior care s-a confruntat deja cu reacţiile celorlalţi la toate aceste initiative ale
sale. E nevoie să conştientizezi programele care ȋţi rulează viaţa, să ȋi ierţi pe cei care
te-au “ajutat” să ȋţi faci astfel de programe, să te ierţi pe tine că nu ai putut face
altceva, date fiind circumstanţele, să mulţumeşti pentru că ai ȋnţeles , ȋntr-un final,
sursa neliniştilor, a problemelor, a eşecurilor tale, şi să ȋncepi, pas cu pas să te auto-
disciplinezi dar cu multă auto-compasiune şi iubire de sine.
Cel mai important ȋn acest demers este să te ȋnarmezi cu răbdare şi iubire de sine căci
obişnuinţele minţii nu se schimbă chiar peste noapte, dar cu cât eşti mai perseverent,
mai constant şi mai hotărât să faci o schimbare, cu atât devine din ce ȋn ce mai uşor.
Nu te război cu partea acesta a minţii tale, porneşte de la premisa că minte vrea să te
protejeze, să te ţină departe de emoţiile negative care ţi-ar putea strvi sufletul,
intenţia ei este total pozitivă!
Iarăşi, important este să rămâi mereu ȋn control, nu ȋl laşi pe copilul interior să
dicteze următoarea mişcare dar nici nu devii tiran! Sunteţi o echipă, sustine-ţi
punctul de vedere, explică-i, argumentează alegerile tale, fii ferm, nu dictator. De
exemplu, dacă copilul interior se teme că prietenii vor râde de tine dacă faci un
anumit lucru, aşează-te la discuţii cu el, poţi chiar să te imaginezi pe tine, mic (la
vârsta la care prietenii chiar au râs de tine, cândva) cum stai pe canapea, lângă tine,
cel de acum, adultul, şi explică-i cumvezi tu situaţia: “ok, păi dacă râd, aşa ne vom
da seama dacă ne sunt cu adevărat prieteni, pentru că adevăraţii prieteni se susţin
reciproc, se ȋncurajează…Chiar vrem să rămânem prieteni cu cei care râd de noi?” sau
“de ce crezi că ar râde de noi? Ce am putea ȋmbunătăţi la ideea/planul/discursul
nostru, ca să fie mai convingător?”
Când devii părintele copilului tău interior şi ȋi oferi ceea ce nu ţi-au oferit părinţii,
rudele, prietenii, la timpul potrivit, copilul capătă ȋncredere, se linişteşte, nu se mai
agită, se simte ascultat, ȋţi permite să preiei controlul şi uşor, uşor dispare ca şi
aspect separat al tău şi devine parte integrantă din cine eşti tu acum.
Atenţie, dacă copilul interior simte că nu crezi ȋn tine, că nu te iei ȋn serios, că nu
vreo o adevărată schimbare, ci te comporţi iresponsabil sau nu ȋţi propui o viaţă
frumoasă, nu ai o viziune care să te tragă ȋn sus, nu eşti consecvent, etc, nu se va
simţi ȋn siguranţă şi nu se va lăsa pe seama ta! Trebuie chiar să te simţi ca un părinte
responsabil şi iubitor.

3. Influenţarea directă a subconştientului


Există multe tehnici ȋn care se lucrează direct la nivel de subconştient pentru
schimbarea credinţelor limitative, pentru integrarea părţilor, a sub-personalităţilor,
de exemplu prin hipnoză, regresii, WingWave, Psych-K, sunete/melodii binaurale cu
mesaje subliminale …dar se pot obţine rezultate deosebite şi prin mediataţii şi
vizualizări.
Creierul nu face deosebirea ȋntre un lucru real, care s-a ȋntâmplat cu adevărat şi un
lucru care a fost doar imaginat. Şi putem folosi această caracteristică pentru a
schimba credinţe, emoţii…
Contactarea copilului interior ȋntr-o meditaţie este un proces foarte puternic dar
presupune să avem o oarecare obişnuinţă ȋn a meditata şi a obţine răspunsuri la
ȋntrebările noastre dintr-o stare modificată de conştiinţă.
Se ȋncepe cu stabilirea unei poziţii comode dar ȋn care să avem coloana dreaptă,
picioarele paralele pe suprafaţa solului, respirăm profund şi ritmic şi ne liniştim cât
mai mult mintea.
Important este să avem o intenţie initială generală, nu specifică, lăsăm loc pentru
Spirit să ofere ce este nevoie pentru noi, nu stabilim noi un făgaş ȋngust de
manifestare, dar dăm o direcţie gândului: ce dorim să obţinem? Ce emoţie ne tot
sabotează şi am vrea să ȋnţelegem de unde vine şi ce e cu ea? Ce amintiri nu ne dau
pace şi am vrea să le ȋnţelegem rostul? Pentru ce avem nevoie să ne ȋntâlnim cu
copilul interior?
ȋţi imaginezi cum te conectezi printr-un cordon luminos care pleacă de la baza
coloanei tale vertebrale şi se ancorează ȋn centrul pământului (ȋmpământarea este
foarte importantă ȋn orice meditaţie, pentru că te menţine conectat ȋn prezent, nu
rişti să evadezi cu totul ȋn tărâmuri astrale şi să ai probleme ȋn a reveni ȋn trup).
Apoi te focalizezi pe stabilirea unui cordon energetic ȋntre creştetul capului tău şi
centrul universului, dai voie unui fascicul puternic de lumină alb-aurie să coboare prin
creştetul tău şi să te umple de lumină.
Permite luminii care pătrunde prin creştet şi luminii pe care o ridici prin cordonul
ancorat ȋn centrul Pământului să se unescă ȋn inima ta unde formează un glob de
lumină combinată şi apoi, folosindu-te de respiraţia ta, măreşte acel glob luminous
până te ȋnconjoară cu totul, ca ȋntr-un cocon larg şi ȋncăpator de lumină.
Atenţia ta este câteva minute doar pe respiraţie, pe modul ȋn care aerul intră ȋn
plămâni şi apoi este expirat.
Ȋn acestă stare de relaxare, rosteşte ȋn gând solicitarea sau ȋntrebarea ta : “Dragul
meu copil interior (sau poţi folosi diminutivul cu care erai strigat când erai copil,
numele de alint, etc), doresc o clarificare a situaţiei x, mă poţi ajuta să ȋnţeleg, te
rog?”, “Când ai simţit prima dată acestă emoţie?” , “Ce ţi-ai spus atunci despre
tine?”, “Ce ai hotărât atunci?”, “Cum ai crezut ce poţi apăra?” sau totul poate să fie
la nivel de emoţie, de simţire, mai ales dacă sunteţi mai kinestezic: “dă-mi voie să
simt acum ce ai simţit tu atunci, ca să ȋnţeleg. Ajută-mă să-mi reamintesc”.
Aşteptaţi un răspuns. Aici nu e vorba de vizualizare ci de sentimental Acela că ştii, că
ai ȋnţeles.
ȋntotdeauna arată-i compasiune, iubire, acceptare, copilului interior, asigură-l că e ȋn
siguranţă acum.
Repet, meditaţia presupune o oarecare pricepere, o obişnuinţă ȋn a intra ȋn noi ȋnşine
şi a obţine răspunsuri, de aceea e puţin mai grea decât călătoria vizuală, meditaţia
ghidată care se bazează foarte mult pe imaginaţie, pe capacitatea noastră de a
călători ȋnainte şi ȋnapoi ȋn timp, printre amintiri…
ȋn newsletterul de saptămâna viitoare ( abonarea se face de aici şi este gratuită) vă
voi trimite o meditaţie ghidată, ȋn format audio, pe care să o faceţi singuri, ȋn
confortul casei voastre.

Despre autor : Cristina Tomescu este consilier spiritual si life coach


certificat în Legea Atractiei și NLP Master Coach. Este administratorul
paginii www.QuantumCoaching.ro iar misiunea ei este să ajute oamenii
obosiți de luptă și lipsuri să iasă din morișca vieții și din mentalitatea de
victimă astfel încât să își poată aminti adevărata lor esență, asumându-și
cu responsabilitate uriașul lor potențial creator.
© Copyright Cristina Tomescu 2019