Sunteți pe pagina 1din 53

Cuprins

Introducere.......................................................................................................................................4
I. Concepte și metodologie.............................................................................................................5
II. Aspecte generale.........................................................................................................................7
II.1. Așezare geografică...............................................................................................................7
II.2. Infrastructură........................................................................................................................8
III. Turismul gastronomic..............................................................................................................10
III.1.Turismul gastronomic.Definiţii..........................................................................................10
III.2.Turismul gastronomic pe plan international......................................................................14
III.3.Turismul gastronomic pe plan naţional..............................................................................23
IV.Turismul gastronomic în Transilvania......................................................................................33
IV.1. Festivaluri..........................................................................................................................36
IV.2. Produse tradiţionale transilvănene recunoscute la nivel international..............................41
IV.3. Sibiu. Regiune Gastronomica Europeană..........................................................................45
IV.4. Podgoriile din Transilvania – suport pentru turismul viticol.............................................51
Concluzii........................................................................................................................................54
Bibliografie....................................................................................................................................56

3
Introducere

Lucrarea intitulată ,,Valorificarea potențialului turistic din Transilvania prin turism


gastronomic’’ reprezintă o analiză asupra unei forme de turism care a început să se dezvolte
relativ recent în România, și anume turismul gastronomic.
Cu toate că în prezent, turismul gastronomic este practicat doar de o nișă de turiști,
acesta reușește să atragă tot mai mulți turiști pasionați de gastronomie și nu numai, aceasta
deoarece prin intermediul gastronomiei locale poți să descoperi o parte din cultura și istoria unui
anumit areal, mâncarea constituindu-se un serviciu de bază în cadrul oricărui pachet turistic.
Conținutul lucrării este unul sistematic, presupunând o abordare dinspre general spre
particular, pornind de la apariția și dezvoltarea turismului gastronomic la nivel European,
național și local (la nivelul Transilvaniei).
În acest sens, primul capitol abordează aspecte teoretice cu privire la principalele
concepte și metode folosite în geografie, și implicit în turism.
În capitolul al-II-lea este realizată o prezentare generală asupra cadrului natural, precum
și asupra infrastructurii de profil care este un element definitoriu în ceea ce privește desfășurarea
actului turistic.
Capitolul al-III-lea prezintă principalele aspecte teoretice care vizează turismul
gastronomic, precum și aspecte cu privire la apariția și dezvoltarea turismului gastronomic la
nivel internațional, cu prezentarea și analiza celor șase regiuni gastronomice ce se
individualizează la nivelul Europei: gastronomia mediteraneană, baltică, nord-europeană,
balcanică, atlantică și central-europeană. Ultima parte a acestui capitol este dedicată evoluției,
dezvoltării și promovării bucătăriei tradiționale românești.
Ultimul capitol este focusat în întregime pe turismul gastronomic în Transilvania,
prezentând sistematic principalele festivaluri care au contribuit la dezvoltarea acestei forme de
turism, produsele tradiționale transilvănene recunoscute la nivel internațional, aspecte cu privire
la podgoriile autohtone. Deasemenea, acest capitol surprinde și cel mai important element care a
generat dezvoltarea accentuată în ultimii ani a turismului gastronomic în această regiune,
desemnarea Sibiului drept Regiune Gastronomică Europeană în anul 2019.
Așadar, scopul general al acestei lucrări este acela de a scoate în evidență importanța
dezvoltării turismului gastronomic, precum și acela de a sublinia importanța promovării,
păstrării și valorificării gastronomiei tradiționale românești, gastronomie care a reușit să reziste
de-a lungul secolelor, în fiecare preparat tradițional reflectându-se o parte din istoria noastră ca și
popor

4
I. Concepte și metodologie

Din punct de vedere etimologic, cuvântul „TURISM” îşi are originea în englezescul „TO
TOUR”, care înseamnă a călători, termen ce apare pentru prima dată în secolul XVIII în Anglia.
Conform Organizaţiei Mondiale de Turism (OMT), turismul cuprinde activităţile
persoanelor care călătoresc înafara mediului lor obişnuit, pentru cel mult un an în scop de
relaxare, afaceri sau alte motive.
Page (2003) defineşte turismul ca fiind utilizarea timpului liber pentru a vizita diferite
locuri, destinaţii şi localităţi, care apar adesea sub formă de excursii şi vacanţe la care oamenii
participă.
Turismul este considerat ca fiind totalitatea relațiilor și fenomenelor care rezultă din
deplasarea și sejurul persoanelor în afara locului lor de reședință (Dicţionar explicativ al limbii
române, 2009).
Totodată, turismul este văzut ca un fenomen social şi economic cu o importanţă tot mai
mare pentru societate, care pe lângă satisfacerea nevoilor umane de recreere, cunoaştere,
refacere, se constituie o ramură important a economiei, prin faptul că inglobează o serie de
servicii din sfera sectorului terţiar.
„Turismul este un fenomen social-economic în continuă expansiune, generat de nevoia
umană de cunoaştere, recreere şi recuperare fizico-psihică în condiţiile unei civilizaţii solicitante,
dar cu posibilităţi material superioare pentru majoritatea populaţiei” (Cocean, 2007, 15).
În literatura de specialitate au fost identificate trei tipuri majore de turism, respectiv:
 turism intern (domestic tourism): rezidenţii unei ţări date care călătoresc numai în
interiorul acesteia;
 turism receptor (inbound tourism): non-rezidenţii care călătoresc în ţara dată;
 turism emițător (outbound tourism): rezidenţii ţării date care călătoresc în alte ţări (Turcu,
2008, 5).
Aşadar, turismul este o activitate complexă, care presupune deplasarea turiştilor în afara
domiciliului lor pe o perioadă de ce puţin o noapte şi maxim 365 zile, cu scopul principal de
odihnă, relaxare, descoperire, cunoaştere, efectuarea de tratamente terapeutice, dar fără a
desfăşura activităţi cu scop remunerativ în locul de destinaţie. Deasemenea, putem spune că
turismul este o activitate complexă la desfășurarea căreia trebuie să participe elemente din
diverse domenii, acesta având o pondere destul de însemnată în ceea ce privește economia unei
țări.

5
Ca şi element dinamic al actului turistic se identifică turistul, care este considerat ca fiind
orice persoană ce se deplasează înafara domiciliului său, având ca scop principal recreerea şi
refacerea fizico-psihică, fără a efectua activităţi cu scop remunerativ în locul de destinaţie, acesta
fiind cel care beneficiază de potențialul turistic.
Potențialul turistic este considerat ca fiind sinonim cu oferta turistică și reprezintă
asocierea resurselor turistice, fie ele de factură naturală sau antropică, cu baza tehnico materială.
Ielenicz (2009) definește potențialul turistic ca fiind ansamblul elementelor naturale şi antropice
de pe un teritoriu care stârnesc interesul turiştilor conducând la realizarea unor activităţi
turistice (Ielenicz, 2009).
Altfel spus, potențialul turistic cuprinde toate elementele ce se constituie ca atracții
turistice și care pot fi la un moment dat valorificate în scop turistic.
Dat fiind faptul că geografia este o știință, aceasta folosește o metodologie specifică,
adică o serie de metode de cercetare. Conform lui Donisă (1978), principalele metode de studiu
folosite în geografie sunt: metoda inductivă, metoda deductivă, metoda dialectică, metoda
analizei, metoda sintezei, metoda experimentală, metoda istorică, metoda cartografică, metoda
matematică, metoda modelării, metoda comparativă.
Astfel, în studiul intitulat ,,Valorificarea potențialului turistic din Transilvania prin turism
gastronomic’’s-au folosit următoarele metode de cercetare: metoda deductivă, care presupune o
abordare dinspre general spre particular, concretizată prin studierea turismului gastronomic la
nivel internațional, național si local (la nivelul Transilvaniei). O altă metodă utilizată este metoda
analizei, metodă ce constă în studierea realității geografice, descompunând întregul în părți
componente, ajungându-se astfel la cercetarea în detaliu a turismului gastronomic, prin
înțelegerea fiecărui component al său. Dat fiind faptul că analiza nu poate exista fără sinteză,
acestea având caracter dialectic, metoda sintezei am folosit-o pentru a reuni și sintetiza toate
acele elemente descompuse anterior prin analiză.
Metoda cartografică și matematică au fost deasemenea folosite în vederea realizării hărților
și prelucrarea datelor statistice. Deasemenea, pentru a prezenta evoluția și dezvoltarea bucătăriei
tradiționale românești și implicit a turismului gastronomic de-a lungul timpului, am folosit
metoda istorică.

6
II. Aspecte generale

II.1. Așezare geografică


Alături de Maramureș, Bucovina, Moldova, Dobrogea, Muntenia, Oltenia, Banat și
Crișana, Transilvania este una dintre cele nouă regiuni istorice ale României. Transilvania este
situată în partea centrală a țării, în interiorul arcului carpatic, fiind cea mai întinsă regiune
istorică a României (Fig.1).

Fig.1 Localizarea Transilvaniei în cadrul României

În ceea ce privește limitele naturale care o separă de regiunile învecinate, aceasta este
delimitată în partea sudică de Oltenia și Muntenia prin intermediul Carpaților Meridionali, în est
este separată de Moldova prin Carpații Orientali, iar la vest Carpații Occidentali, Munții Apuseni
o separă de Banat-Crișana.
Din punct de vedere administrativ-teritorial, Transilvania are în componența sa nouă
județe: Hunedoara, Alba, Sibiu, Brașov, Covasna, Harghita, Mureș, Bistrița-Năsăud, Cluj,
precum și partea estică și nord-estică a județului Sălaj și sudul județului Maramureș reprezentat
de orașul Târgu Lăpuș și localitătile din proximitatea acestuia. Cele mai importante oraşe ale
regiunii sunt Alba-Iulia, Sibiu, Brașov, Cluj-Napoca, Târgu-Mureș,orașe renumite atât din punct
de vedere turistic și cultural, cât și din punct de vedere economic, unele fiind puternice centre
industriale.
7
II.2. Infrastructură

Infrastructura turistică sau baza tehnico materială însumează totalitatea dotărilor tehnico-
edilitare necesare desfășurării fenomenului turistic. Alături de resursele turistice și omul ca
element dinamic al actului turistic, infrastructura este o componentă fundamentală în vederea
derulării actului turistic, ea reprezentând mijlocul prin care resursele atractive ale unui teritoriu
sunt exploatate turistic.
În cadrul infrastructurii turistice sunt incluse: bazele de cazare și alimentație publică,
căile și mijloacele de transport turistic, dotările pentru cură și recreere și dotările auxiliare, toate
acestea având drept rol principal satisfacerea cererii turistice.
Bazele de cazare sunt acele component ale infrastructurii turistice ce au un rol esențial în
vederea desfășurării actului turistic într-o destinație, aceasta deoarece ele stau la baza derulării
unuia dintre serviciile rutistice de bază, și anume serviciul de cazare. În acest sens, Daniela
Turcu și Janeta Weisz (2008), definesc serviciul de cazare drept ,,o activitate complexă,
decurgând din exploatarea capacităţilor de cazare[…]ce vizează prin conţinutul său, crearea
condiţiilor şi confortului pentru adăpostirea şi odihna călătorului” (Turcu, Weisz, 2008, 83).
La nivelul Transilvaniei, structurile de cazare de tip hoteluri și pensiuni ocupă ponderea
cea mai mare (Fig.2). Se poate observa numărul mult mai mare al structurilor de cazare în Sibiu
și Brașov comparativ cu celelalte orașe, aceasta deoarece acestea două se constituie a fi destinații
turistice de top a Transilvaniei, turismul fiind foarte dezvoltat aici.

Fig.2 Numărul structurilor de cazare în principalele orașe din Transilvania (2018)


Sursa datelor: http://turism.gov.ro/web/

8
Căile și mijloacele de transport turistic reprezintă acel element al infrastructurii care
asigură derularea actului turistic. Cocean (2007) definea căile și mijloacele de transport turistic
ca fiind ,,o rețea densă de linii și noduri de-a lungul căreia are loc un ansamblu de distribuții și
redistribuții a fluxului și produsului turistic”, așadar, căile de transport turistic se pot costitui în
factori permisivi sau restrictivi în vederea derulării turismului.
Cele mai importante căi și mijloace de transport din turism se constituie a fi cele rutiere,
feroviare, navale, aeriene.
În Transivania, căile de transport rutier sunt cele mai dezvoltate, acesta fiind deservită de
o serie de drumuri europene, naționale (Fig. 2), județene si comunale.

Fig.3. Rețeaua de drumuri naționale și europene din Transilvania

Printre drumurile europene care traversează Transilvania se numără: E58, E60, E68, E79,
E81, E578. Drumurile naționale care deservesc Transilvania sunt: DN1, DN1C, DN1F, DN7,
DN11, DN12, DN12A, DN12C, DN13, DN13A,DN13B, DN14, DN15, DN15A, DN16, DN17,
DN17C, DN18B, DN66, DN66A, DN67C, DN73, DN75, DN76, A1, A3.
9
III. Turismul gastronomic

III.1. Turismul gastronomic. Definiţii

Alături de cazare şi transport, mâncarea este un serviciu de bază în cadrul oricărui pachet
turistic. În ultimul timp, gastronomia a cunoscut o dezvoltare semnificativă, devenind ea însăşi
un serviciu principal în cadrul pachetelor turistice, putem vorbi chiar despre adevărate destinaţii
gastronomice.
În ceea ce priveşte etimologia cuvântului gastronomie, acesta derivă din grecescul
,,gaster” şi înseamnă stomac.
Gastronomia este considerata ca fiind :„Arta de a prepara mâncăruri alese sau însușirea
de a le aprecia calitatea, gustul” (Dicţionar explicativ al limbii române, 2009).
Gastronomia presupune cunoasterea a tot ce inseamna si are legatura cu hranirea
oamenilor, având la bază obiceiurile şi tradiţiile specifice unei anumite regiuni.
Totodată, gastronomia reprezintă suma relaţiilor care se stabilesc între cultură şi
alimentaţie. Ea studiază acele componente culturale care au mâncarea şi alimentaţia ca element
de bază, cuprinzând deasemenea şi obiceiurile şi tradiţiile locale.
Este cunoscut faptul că, însuşi produsele alimentare reflectă identitatea şi cultura unei
regiuni, ele devenind o componentă importantă a turismului cultural şi al patrimoniului local.
O componentă majoră a istoriei, tradiţiei şi identităţii, gastronomia a devenit o motivaţie
tot mai importantă în ceea ce priveşte alegerea unei destinaţii, oferind un potenţial tot mai mare
de stimulare a economiilor locale. Aşa cum unii turişti vor să cunoască mai bine arta, muzica,
arhitectura unui anumit areal, o mare parte a turiştilor caută să trăiască noi experienţe
gastronomice.
Turismul gastronomic, cunoscut în literatura de specialitate şi drept turism culinar ,
turism de specialităţi culinare sau călătorie pentru plăcerea gustului, pune accent pe degustarea
preparatelor alimentare şi băuturile locale. Experienţele culinare se pot transforma în adevărate
momente memorabile pentru turişti, motiv pentru care turismul culinar a devenit o piaţă de nişă
cu mare potenţial.

10
Turismul gastronomic este o nouă formă de turism, fiind o parte a turismului cultural, ce
studiază atât cultura unei regiuni, cât şi activităţile specifice acesteia, spre exemplu : festivaluri
culinare, degustări de produse.
Conform definiţiei dată de Organizaţia Mondială a Turismului (OMT), turismul
gastronomic este acea formă de turism conform căreia turiştii şi vizitatorii îşi planifică
călătoriile cu scopul de a încerca bucătăria locală sau pentru a realiza activităţi legate de
gastronomie (http://www2.unwto.org), definiţia scoate în evidenţă faptul că turismul
gastronomic oferă dinamism turismului, fiind în strânsă legatură cu tradiţiile locale.
Conform Asociaţiei Internaţionale a Turismului Culinar, turismul gastronomic presupune
„căutarea unor experiențe culinare unice și memorabile de alimantaţie şi de băut”.
În conformitate cu definiţia lui Hall (2003, 10), „turismul gastronomic presupune vizita la
producătorii primari sau secundari de alimente, participarea la festivaluri gastronomice și
căutarea de restaurante sau locuri specifice unde degustarea alimentelor și toată experiența
inerentă este motivul principal al călătoriei”, se poate observa că turismul gastronomic este o
formă nouă de turism, în care tradiţia şi obiceiurile specifice locului au rol definitoriu în vederea
alegerii destinaţiei.
Totodată, trebuie să facem distincţie între turiştii care consumă alimente ca parte a
sejurului lor, şi turiştii care îşi aleg destinaţiile de vacanţă în funcţie de interesul pentru
gastronomia locală.
Turismul gastronomic se referă la turiştii care îşi planifică întreaga călătorie cu scopul
principal de a gusta produse locale sau de a lua parte la diferite activităţi care au legătură cu
gastronomia, astfel, principalele activităţi ale unui turist gastronomic cuprind descoperirea,
documentarea, experimentarea şi gustarea alimentelor şi mâncărilor tradiţionale, gastronomia
devenind în acest mod, o activitate destul de complexă.
Turismul gastronomic este în strânsă legătură cu turismul vini-viticol, care presupune
vizitarea podgoriilor, cramelor, plantaţiilor, precum şi participarea la festivaluri şi spectacole de
degustat vin.
În literatura de specialitate, turismul gastronomic se consideră ca fiind parte a turismului
cultural, dar totodată,
turismul culinar şi
turismul vinului sunt
subgenuri ale turismului
gastronomic ( Fig. 4).

11

Fig. 4. Formele turismului cultural


Potrivit Global Report of Food Tourism (2012, 20), gastronomia oferă o bază turismului
prin:
 legătura dintre cultură și turism;
 dezvoltarea experienței culinare;
 producerea de alimente diferite;
 dezvoltarea infrastructurii critice pentru producția de alimente și a consumului;
 încurajarea culturii locale.
Ca o concretizare a turismului gastronomic au luat naştere festivalurile gastronomice,
dedicate degustării produselor tradiţionale locale, festivaluri ce atrag tot mai mulţi turişti din
toate colţurile lumii.
Factorii care favorizează evoluţia turismului gastronomic (Hall, 2003, 11):
 teritoriul, este considerat factor de bază în ceea ce priveşte dezvoltarea ofertei turistice
gastronomic, înglobând elemente de istorie, cultură, tradiţii şi gastronomie prin existenţa
unui patrimoniu natural, cultural , spiritual şi gastronomic specific zonei.
 existenţa unor produse alimentare specifice zonei, ce pot fi transformate în produs turistic
autentic.
 gastronomia locală, care este o motivaţie de bază în alagerea destinaţiei, ea permiţându-le
turiştilor să acceseze patrimonial cultural şi istoric al locului.
 patrimoniul cultural şi moştenirea culturală locală, care influenţează foarte mult
gastronomia locală.
 comunicarea, destinaţiile turistice gastronomice trebuie să prezinte oferte autentice şi
reale, aceasta având un rol deosebit de important în ceea ce priveşte promovarea
destinaţiei, principalele personaje în ceea ce priveşte promovarea fiind : bucătarii de
renume, blogurile gastronomice, mass-media, ghidurile gastronomice.
Se consideră că turismul gastronomic datează încă din vremea când europenii călătoreau
pentru a găsi mirodenii.
Turismul gastronomic ca industrie turistică propriu-zisă a apărut în anul 2001, când actualul
preşedinte al Asociaţiei Internaţionale de Turism Culinar a elaborat un document în care prezintă
principiile acestei noi forme de turism. Documentul se bazează pe ideea că mâncarea reprezintă o
atracţie turistică de sine stătătoare, iar începând cu anul 2003, turimul gastronomic s-a dezvoltat
foarte mult pe plan mondial.
Astfel, pentru turişti, motivaţia de a călătorii în scopul de a trăi noi experienţe gastronomice
este tot mai mare, gastronomia fiind considerată un element strategic în ceea ce priveşte definirea
imaginii unei destinaţii.
Odata cu dezvoltarea turismului gastronomic, s-a individualizat o fomă al acestuia, şi anume
turismul pentru gurmanzi ,,gourmet tourism” care presupune consumarea preparatelor culinare
rafinate, luxoase.

12
Turismul gastronomic este o formă de turism care oferă soluţii în ceea ce priveşte
diversificarea ofertelor destinaţiilor turistice prin faptul că oferă produse unice şi autentice .
Au fost identificare cinci motive fundamentale care explică dezvoltarea tot mai accentuată a
acestei forme de turism (Red de Gastronomía de la OMT,Plan de Acción, 2016/2017, 7):
1. nevoia unei destinaţii de a diferenţia şi dezvolta o propunere comercială unică, bazată pe
patrimoniul autentic, unde gastronomia este un element esenţial.
2. destinaţiile se îndreaptă spre gastronomie pentru a atrage acei turişti dispuşi să se
aventureze în locurile şi culturile pe care le vizitează. Acest tip de călătorii au o durată de
desfăşurare mai mare şi poate avea un impact mai pronunţat în întregul lanţ valoric al
turismului.
3. turismul gastronomic are potenţialul de a direcţiona fluxul turistic spre destinaţii mai
puţin vizitate, ceea cear putea duce la o îmbunătăţire în ceea ce priveşte economia acelor
regiuni.
4. gastronomia permite proiectarea unei strategii eficiente de comunicare prin utilizarea
unei naraţiuni care face apel uşor la parteaemoţională a turistului, oferind experienţe mai
profunde şi semnificative, capabile să lase o amprentă mai durabilă.
5. aceste experienţe autentice sunt o modalitate de fidelizare a turiştilor, care pot împărtăşi
experienţele lor şi altor călători, aceasta find o modalitate foarte bună de promovare.

Aşadar, turismul gastronomic este o nouă formă de turism, ce îmbină trăsături ale turismului
cultural şi are drept scop principal satisfacerea şi formarea cunoştinţelor culinare ale turiştilor în
ceea ce priveşte bucătăria tradiţională. Gastronomia reprezintă principalul punct de diferenţă
culturală, fiind o piatră de temelie a identităţii culturale a unei regiuni, deoarece fiecare cultură se
caracterizează prin preparatele proprii şi reţete culinare specifice.

III.2.Turismul gastronomic pe plan international

În ultimii ani, turismul gastronomic s-a dezvoltat foarte mult, turiştii fiind tot mai atraşi
de produsele locale, astfel că unele destinaţii s-au axat pe dezvoltarea acestei noi forme de
turism. Gastronomia a devenit un element cheie pentru a cunoaşte cultura, valorile tradiţionale,
autenticitatea unui teritoriu.
Studiile arată că tot mai mulţi turişti călătoresc către anumite destinaţii pentru a
experimenta produsele locale.
În anul 2012, în cadrul Raportului Global pentru Turism Culinar, s-a realizat un studiu cu
privire la situaţia turismului gastronomic. Rezultatele studiului arată că 88,2% din persoanele
13
chestionate sunt de părere că gastronomia este un element strategic în ceea ce priveşte definirea
brand-ului şi imaginii destinaţiei lor, și doar 11,8% consideră că gastronomia joacă un rol minor.
Tot în cadrul aceluiaşi studiu s-au scos în evidenţă principalele produse gastronomice
dintr-o destinaţie şi ponderea acestora: pe primul loc se situează evenimentele gastronomice
(79%), urmate de rutele gastronomice și atelierele de gătit (62%), târgurile de produse
gastronomice (59%), vizitarea piețelor și a producătorilor locali (53%), iar pe ultimul loc
muzeele (12%) (Fig.5).

Fig.5. Ponderea produselor gastronomice într-o destinație turistică


(sursa datelor: Global Report on Food Tourism, 2012)
La nivel european, punctul de plecare al turismului gastronomic l-a reprezentat apariţia
Ghidului Michelin, supranumit şi ,,Oscarul restaurantelor”.
Ghidul a apărut în anul 1900, în Franţa, când fraţii Andre şi Eduard Michelin, deţinătorii
firmei de anvelope Michelin, care în prezent este una dintre cele mai cunoscute din lume,
încearcă să conceapă o strategie de marketing menită să le crească vânzările, dat fiind că la
momentul respectiv în Franţa existau mai puţin de 3000 de automobile.
Ghidul era alcătuit din două părţi: Ghidul Roşu (cu cele mai bune restaurant şi hoteluri
din Europa), Ghidul Verde (dedicat drumeţilor şi turiştilor).
Ghidul Roşu conţinea hărţi, informaţii cu privire la noţiunile de mecanică,instrucţiuni cu
privire la repararea şi schimbarea anvelopelor dar şi o listă cu hoteluri şi restaurente. Acesta a
fost tipărit în 35000 de exemplare care au fost oferite gratuit şoferilor. În anul 1920, a fost lansat
un nou ghid,mai complex, ce conţinea şi o listă de hoteluri din Paris şi restaurante în funcţie de
categorii, acesta fiind vândut pentru 7 franci.
În anul 1926 Ghidul Roşu a început să atribuie stele pentru restaurante, iniţial oferind
doar o singură stea, urmând ca din anul 1930 să apară liste cu cele mai bune restaurant,
clasificate în funcţie de una, două sau trei stele.

14
Stelele sunt atribuite în felul următor:
O stea: un restaurant foarte bun la categoria sa, oferind o bucătărie pregătită la un
standard înalt;
Două stele: restaurant cu bucătărie excelentă şi mâncăruri de o calitate excepţională;
Trei stele: bucătărie excepţională,cu ingrediente dintre cele mai bune şi mâncare
executată cu precizie, o destinaţie turistică în sine.
Criteriile după care inspectorii Michelin acordă stelele sunt următoarele:
 Calitatea ingredientelor;
 Raportul calitate/preţ;
 Personalitatea bucătarului reprezentată în experienţa culinară;
 Respectarea standardelor culinare;
 Creativitatea.
Deasemenea, restaurantelor li se mai atribuie, pe lângă celebrele stele, un număr de la 1 la 5
linguri şi furculiţe,care indică gradul de confort al localului. Colorarea simbolurilor în roşu
denotă că restaurantul este foarte plăcut sau este situat într-un loc deosebit.
Potrivit site-ului http://travel.michelin.co.uk/europe, în anul 2017 în Europa, 497 de restaurante
au primit stele Michelin, dintre care 20 au primit 3 stele, 91 au primit 2 stele şi 386 au primit o
stea.
La nivelul Europei, se individualizează șase mari regiuni gastronomice, respectiv:
mediteraneană, nord-europeană, baltică, balcanică, central-europeană şi atlantică.
Gastronomia mediteraneană, se identifică în toate ţările adiacente mării Mediterane.
Principalele ingredient folosite în bucătăria mediteraneană sunt:
 legumele, fructele şi cerealele, care sunt considerate elemente esenţiale în prepararea
mâncărurilor, cele mai folosite fiind: roșiile, vinetele, dovleceii, ardeii, cartoful, ceapa,
usturoiul, morcovul, lintea, grâul, orezul, citricele, mango, avocado, strugurii,
smochinele;
 uleiul de măsline este considerat pilonul de susţinere al bucătăriei mediteraneene, fiind
supranumit şi ,,aurul lichid”;
 iaurtul şi brânzeturile sunt folosite destul de des, în special ca bază pentru sosuri;
 peştele şi fructele de mare ocupă şi ele un loc aparte, cele mai folosite fiind: calamarii,
creveţii, scoicile, tonul, heringul, sardinele;
 plantele aromatice şi mirodeniile sunt şi ele ingredient de bază în bucătăria
mediteraneană, considerându-se că cel puţin jumătate din gustul final al mâncării este dat
de mirodenii (rozmarin, busuioc, patrunjel, cimbru, salvia, oregano, ghimbir, şofran).

Bucătăria spaniolă este una foarte variată, ingredientele de bază fiind peştele, fructele de
mare, orezul, uleiul de măsline, legumele care se remarcă prin modul inedit de preparare. Cele
mai renumite preparate alimentare sunt:

15
 Paella (orez cu carne sau peşte, combinat cu şofran, fig.6);
 Gazpacho (supă rece de roşii);
 Jamon (felii foarte subţiri de şuncă uscate);
 Tortilla de patatas (omletă de cartofi);
 Tapas (gustări reci);
 Turron (asemănătoare cu nuga, dar are în componenţă şi miere şi migdale);
 Crema catalană (cremă de vanilie caramelizată);

Fig.6 Paella Fig.7 Fidea cu creveți


Bucătăria italiană este una dintre cele mai apreciate şi renumite bucătării la nivel mondial,
fiind totodată şi foarte diversificată, aceasta deoarece felurile de mâncare şi ingredientele diferă
de la o regine la alta. Ingredientele de bază sunt: pastele, uleiul de măsline, orezul, brânza, iar
cele mai renumite preparate sunt:
 Pizza;
 Paste (Fig.8);
 Lasagna;
 Tiramisu (Fig.9);
 Ravioli;
 Ceapă umplută;
 Risotto (orez cremos cu ceapă, unt şi mirodenii);
 Insalata Caprese ( cea mai renumită salată, alcătuită din mozzarella, roşii, Frunze de
busuioc şi condimente);
 Pinettone (cozonac specific zonei oraşului Milano, preparat în special de Crăciun);
 Foccacia ( păine curozmarin şi ulei de măsline);
 Panini ( sandwich-uri făcute pe baghete mici);
 Gelato (îngheţata cea mai renumită din Italia).

16

Fig.8 Paste Carbonara Fig.9 Tiramisu


Bucătăria franceză este foarte cunoscută la nivel mondial în special pentru eleganţa şi
fineţea cu care sunt realizate preparatele. Într-un articol al publicaţiei franceze L’Obs din 16
noiembrie 2010 este anunţat faptul că gastronomia franceză a fost introdusă în patrimoniul
mondial UNESCO, fiind pentru prima dată când o cultură gastronomică este introdusă pe lista
elementelor ce trebuiesc protejate şi conservate.
Bucătătia franceză este foarte diversificată, în sensul că în fiecare regiune se găteşte
diferit şi se folosesc ingredient diferite, spre exemplu: în nord-vest se folosesc foarte mult
merele, untul şi smântâna (crème fraiche), în nord-est se folosesc mai mult slănina, cârnaţii,
berea, aceasta datorită influenţei germane, în sud-vestul Franţei sunt specifice grăsimea de raţă,
ciupercile şi foie gras (pate din ficat de gâscă), iar în partea sud-estică domină uleiul de măsline,
roşiile şi condimentele.
În cadrul gastronomiei franceze, se identifică trei categorii:
 Cuisine bourgeoise ( bucătăria burgheză) ce include preparatele alimentare clasice, se
folosesc tehnici complexe de gătit
 Cuisine du terroir care este inspirată din bucătăria tradiţională ţărănească şi utilizează
produse locale de calitate
 Nouvelle cuisine a apărut în jurul anului 1970 ca o reacţie la bucătăria tradiţională. Este
caracterizată prin rafinament, timp de gătit mai scurt, porţii mici decorate într-o manieră
cât mai artistică, accentul fiind pus pe modul de prezentare al produselor culinare. Acest
tip de bucătărie a influenţat stilurile de gătit la nivel mondial.
Printre cele mai cunoscute preparate ale bucătăriei franceze se numără:
 Croasant;
 Macarons;
 Sufleuri;
 Tarte;
 Choux a la creme (eclere cu diferite umpluturi);
 Supă cremă;
 Gordon bleu;
 Quiche ( tartă umplută cu carne tocată, legume sau brânză);
 Ratatouille ( tocană de legume originară din Provence);
 Salată beuf;
 Foie gras (pate din ficat de gâscă);
 Raţa cu portocale;
 Creier pane.

Bucătăria grecească este o bucătărie relativ simplă, dar care reuşeşte să îmbine foarte
bine clasicul cu modernul, accentual fiind pus pe calitatea şi savoarea ingredientelor folosite.
Principalele ingredient din bucătăria grecească sunt: uleiul de măsline, condimentele (oregano,

17
menta, foi de dafin, chimen, mărar), mierea, brânza (în special feta), carnea de porc, vită, fructele
de mare.
Cele mai reprezentative feluri de mâncare greceşti sunt:
 Horiatiki (salata grecească);
 Tzatziki (iaurt din lapte de oaie sau capră, amestecat cu mentă, urturoi, castravete, ulei de
măsline);
 Gyros;
 Souvlaki (frigărui specifice greceşti);
 Musaka;
 Avegolemono ( supă de ou cu lămâie);
 Portokalopita (plăcintă cu portocale);
 Garides saganaki (Creveți cu sos de roșii și brânză Feta);
 Galatopita (placintă cu gris şi lapte);
 Taramosalata (salată de icre);
 Trahana (amestec de cereale fermentate şi iaurt).

Gastronomia din nordul Europei, cunoscută şi drept bucătăria scandinavă, cuprinde ţările
din Peninsula Scandinavă şi limitrofe acesteia: Suedia, Norvegia, Finlanda, Islanda, Danemarca,
Insulele Feroe.În cadrul bucătăriei nordice se remarcă modalităţile de conservare a preparatelor,
în special a cărnii prin uscare, fermentare şi sărare. Ingredientele de bază folosite sunt: fructele
de pădure (folosite în special în Finlanda şi Suedia la deserturi, supe), peştele (somon, cod,
păstrăv, hering), legume (cartofi, varză, morcov, sfeclă, ceapă, rubarbă), carne de berbec, oaie
(Insulele Feroe), miel, vită (Islanda), ren, lactate, cereale (în special în Finlanda, Danemarca,
Suedia), grăsimea de balenă (Insulele Feroe).
Principalele preparate alimentare din bucătăria scandinavă sunt:
Finlanda:
 Kalakukko (pâine de secară umplută cu carne de porc, peşte şi bacon);
 Lohikeitto (supă cremoasă de somon);
 Porkkanalaatikko (puire de morcovi cu orez);
 Karjalanpiirakka (plăcintă cu orez);
 Silakat (hering prăjit);
 Puolukkapiirakka (tartă cu merişoare);
 Korvasienimuhennos (sparanghel cu sos de ciuperci).
Suedia:
 Julskinka (este o șuncă gătită și sărată);
 Köttbullar (chiftele suedeze);
 Kalldormar (rulouri de varză);
 Raggmunk (clătite suedeze cu cartofi);
 Smorgastartor (cheesecake cu somon);
 Artsoppa ( supă tradiţională cu mazăre).
Norvegia:
 Reinsdyrsteik (friptura de ren);
18
 Pinnekjott (coaste de miel sărate);
 Rakfisk (peşte fermentat).
Islanda:
 Hakarl (carne de rechin conservată şi afumată);
 Harshfiskur ( pastramă de peşte);
 Skyr (iaurt).
Danemarca:
 Gule Aerter (supă de mazăre galbenă);
 Smorrebrod ( sandwich danez);
 Frikadeller (chiftele din carne de porc, vită, ceapă, lapte, prăjite în unt).
Gastronomia baltică se identifică cu ţările din apropierea Mării Baltice, respectiv Estonia,
Letonia şi Lituania. Datorită aşezării geografice, ingredientul de bază al bucătăriei baltice îl
reprezintă peştele şi fructele de mare, cele mai des întâlnite fiind: midiile, codul, heringul,
somonul, sardine, crap, sturion. Omniprezente în bucătăria baltică sunt carnea de porc şi vită,
legumele: cartofi, ciuperci, sfecla roşie, varza, ridichi, iar din categoria cerealelor, cea mai
utilizată este secara, care se foloseşte la prepararea pâinii.
Cele mai renumite feluri de mâncare din gastronomia baltică sunt:
 Sakotis ( prăjitură tradiţională din perioada Crăciunului, simbol al gastronomiei
Lituaniei);
 Cepelinai (chiftele din cartofi umplute cu carne, specifice Lituaniei);
 Saltibarsciai (supă rece preparată din lapte ferarmentat, ouă fierte şi sfeclă);
 Verivorst (cârnat făcut din sânge de porc, specific Estoniei);
 Rosolje (salată de sfeclă, carne de porc şi hering);
 Janu Siers (brânză foarte populară în Letonia).
Gastronomia balcanică include ţările din Peninsula Balcanică: România, Bulgaria, Croația,
Slovenia, Macedonia, Muntenegru, Albania, Bosnia și Herțegovina. Este o gastronomie destul de
asemănătoare cu cea mediteraneană, datorită influenţelor climatice şi deschiderea spre Marea
Mediteraneană. Cele mai utilizate ingrediene sunt legumele: roşii, ardei, castraveţi, ceapă, varză,
vinete, măsline, lactatele, carnea de miel, porc, vită şi pui. Peştele se consumă cu precădere în
zonele costiere, în interiorul continentului carnea şi legumele reprezentând baza pentru
preparatele alimentare.
Nelipsite din bucătăria balcanică sunt aperitivele meze (platourile cu roşii, şuncă, brânză,
ceapă, icre), care se pot servi înintea felului principal împreună cu o băutută tare, care variază în
funcţie de ţară.
În bucătăria balcanică se resimt şi influenţele turceşti, în special în prepararea supelor,
care se pot servi atât reci, spre exemplu tarator: supă bulgară cu iaurt şi castraveţi, cât şi calde:
tripe soup sau shkembe-chorba (ciorba de burtă), supă cremă de linte roşie, supa de bame,
preparat specific pentru Bosnia şi Herţegovina.

19
Gastronomia atlantică este bucătăria specifică statelor din Oceanul Atlantic, respectiv
Insulele Britanice. Cunoscută şi sub denumirea de bucătăria britanică, aceasta este una simplă,
uşoară, se folosesc puţine ingrediente, printre care legumele: cartofi, varza, morcovi, praz, ceapă,
acestea fiind folosite drept garnituri.
Carnea de porc, miel şi vită sunt cele mai folosite la prepararea mâncărurilor tradiţionale,
în acest sens, cel mai reprezentativ preparat pentru Marea Britanie este Wellington Beef (muşchi
de vită gătit în aluat la cuptor). Alte preparate tradiţionale pentru bucătăria britanică sunt:bangers
and mash (cârnat de porc cu piure de cartofi, asezonat cu sos de ceapă), budinca de urdă, budinca
de yorkshire, porridge, ouă scoţiene, supă de arpacaş scoţiană.
În ceea ce priveşte consumul de peşte, englezii consumă în special somon, cod şi păstrăv,
alături de fructe de mare, cele mai consumate fiind crustaceele, moluştele şi stridiile.
Unele dintre cele mai cunoscute preparate tradiţionale din peşte pentru Marea Britanie
suntfish and fhips (peşte pane cu cartofi prăjiţi) şi kedgeree (peşte cu orez, ouă şi curry).Un alt
preparat tipic englezesc este English breakfast, care conţine ouă ochiuri, bacon prăjit, cârnaţi de
porc, roşii, ciuperci şi iahnie de fasole.
La capitolul băuturi, se cunoaşte faptul că englezii sunt mari consumatori de ceai, acesta fiind
servit cu lămâie sau chiar cu lapte, alături de biscuiţi sau fursecuri.
Gastronomia Central-Europeană este specifică ţărilor din Europa Centrală, respectiv:
Ungaria, Slovacia, Austria, Polonia, Cehia, Germania, Belgia, Olanda, Luxemburg, Centrul şi
Nordul Franţei. În cadrul bucătăriei central-europene se remarcă prezenţa influenţelor culinare
din nordul şi sudul Europei, respectiv influenţe nordice, mediteraneene şi baltice.Astfel, în ţările
din apropierea Mării Nordului şi Mării Baltice se consumă mai mult peşte şi fructe de mare,
respective doc, hering, midi, iar în partea sudică se consumă carne de porc, miel, vită, pui.
Fructele se folosesc foarte mult în prepararea produselor tradiţionale, în special merele,
căpşunile, perele.
Legumele sunt şi ele foarte folosite în bucătăria central-europeană, cartoful fiind aproape
nelipsit în preparatele tradiționale, dintre care cele mai renumite sunt: Marillenknodel (găluşte
dulci din cartofi) în Austria, Frites (cartofi prăjiţi specifici Belgiei), cartofii Parmentier în Franţa,
Hutspot (mâncare scăzută cu cartofi, morcovi, ceapă tocată tradiţională Olandei), Stoemp (cartofi
cu varză călită din Belgia).
Alte preparate tradiţionale din centrul Europei: papricaş în Ungaria, kapustnica (supă cu
varză murată, cârnaţi şi ciuperci), cibulova polievka (după cu carne afumată şi ceapă) în
Slovacia, knodel (găluşte umplute cu carne, verdeaţă sau peşte) în Austria, mosselen-friet (midii
cu cartofi prăjiţi) în Belgia, cesnakova polevka (supă de usturoi), şunca de Praga în Cehia,
leberwurst (cârnat de ficat), şerbet, jeleu de fructe în Germania, Stamppot rauwe andijvie (andive
20
crude batute cu cartofi fierţi şi servite alături de bacon afumat) în Olanda, bigos (tocăniţă cu
carne şi varză), zurek (borş din făină de secară), heringi cu smântână în Polonia, cochon de lait
en gelee (porc de lapte în gelatină) în Luxemburg, care deasemenea se remarcă în industria berii,
iar Ungaria mai fiind renumită pentru calitatea vinurilor, în mod particular cele din regiunea
Tokaj.

III.3.Turismul gastronomic pe plan naţional

Bucătăria românească a început să se individualizeze încă de la sfârşitul secolului al-II-


lea, de pe vremea dacilor, când singurele preparate alimentare erau fiertura de miel şi grâul fiert,
cunoscut astăzi sub denumirea de colivă, iar alimentele le conservau în peşteri prin afumare şi
sărare.
Odată cu cucerirea romană, în bucătăria românească au pătruns noi preparate, cel mai
reprezentativ fiind plăcinta (aluat cu diferite umpluturi), pâinea coaptă pe vatră şi folosirea
uleiului de măsline. Tot în această perioadă a apărut ţestul (obiect de lut ars sau de fontă de
forma unui clopot), care a permis fierberea şi coacerea alimentelor, deci a dus la o diversificare a
preparatelor alimentare.
Influenţa orientală asupra bucătăriei româneşti este foarte diversificată: arabă, turcă,
greacă, bizantină, toate punându-şi amprenta asupra bucătăriei autohtone, oferindu-i asftel un
caracter unic. Printre preparatele alimentare noi care au apărut se numără: pilaful, musacaua,
zacusca, sarmale, mămăliga, baclavaua.
Odată cu influenţele occidentale, când o mulţime de copii din familii înstărite au plecat la
studii în străinătate şi s-au reîntors în ţară cu o deschidere mai mare înspre modernitate, încep să
apară primele cărţi de bucate în limba română, printre care cea mai cunoscută fiind o culegere
numită ,,200 Reţete cercare de bucate, prăjituri şi alte trebi gospodăreşti” apărută în 1841,
avându-i drept autori pe Mihail Kogălniceanu şi Costache Negruzzi.
În perioada comunismului nu s-a încurajat dezvoltarea naţională a bucătăriei româneşti,
marcându-se un regres al acesteia înspre preparatele tradiţionale rurale,fiind considerată cea mai
întunecată perioadă a gastronomiei româneşti.
21
După 1990, începe o resurscitare a bucătăriei româneşti, o redobândire a valorilor
tradiţionale, aceasta începând treptat să se individualizeze în ceea ce numim astăzi bucătărie
românească, bucătărie ce a reuşit să reziste de-a lungul istoriei pentru aproape două mii de ani.
Bucătăria tradiţională românească este una foarte variată, ea a rezultat şi s-a
individualizat pe parcursul a nu mai puţin de două mii de ani, prin îmbinarea obiceiurilor şi
tradiţiilor culinare specifice poporului român cu cele ale popoarelor cu care acesta a intrat în
contact de-a lungul istoriei.
Astfel, în prezent în bucătăria tradiţionala românească se disting puternice influenţe
străine care au fost acumulate de-a lungul istoriei. Bucătăria din Bucovina a fost puternic
influenţată de dominaţia Imperiului Habsburgic, în Transilvania se resimt influenţe din bucătăria
ungurească şi a Imperiului Habsburgic, în preparatele din Moldova se resimt influenţe ale
Imperiului Rus, Imperiul Otoman a influenţat bucătăria Dobrogei, Muntenia are influenţe ale
bucătăriei din Franţa, Grecia şi Italia, iar regiunea cea mai autentică din punct de vedere al
gastronomiei este cea din Maramureş, care a fost foarte puţin influenţată de-a lungul istoriei.
Astfel, fiecare regiune a României a preluat de-a lungul timpului o serie de practici
culinare ale diferitelor popoare europene, pe care nu doar că le-a asimilat, dar le-a şi perfecţionat
şi îmbogăţit fapt ce a dus la posibilitatea de diversificare a reţetelor tradiţionale româneşti, şi
individualizarea a ceea ce numim astăzi bucătăria tradiţională românească.
Bucătăria din Banat este una foarte bogată, fiind dominată în cea mai mare parte de
influenţele maghiare, germane şi slave, iar într-o mai mică măsură franceze, italieneşti şi
grecesti. În ceea ce priveşte consumul de carne, în Banat se consumă în special carne de porc si
de pasăre , cea de vită şi peşte fiind consumată mai rar, iar ca şi condimente se folosesc la scară
mai mare piperul, boiaua de ardei, chimen şi cimbru. În Banat, mâncărurile şi ciorbele sunt foarte
grase, bogate, conţin în general legume prăjite, ou şi smântână, fiind acrite cu oţet sau lămâie.
Caracteristice mâncărurilor bănăţene sunt sosurile de rântaş făcute din făină şi subţiate cu supă
de oase sau supă de zarzavat. În general, ciorbele sunt făcute cu tăiţei de casă, care sunt folosiţi şi
la prepararea deserturilor, precum iofca (pastă făinoasă în formă de pătrăţele) cu brânză, mac,
nucă sau lapte.
Printre preparatele specifice bănăţene se remarcă: Varga Beleş (o budincă preparată din
tăiţei de casă umplută cu brânză de vaci şi stafide coaptă la cuptor într-o foaie de plăcintă),
sarmalele (Fig.10), plăcintele bănăţene cu varză sau cu ceapă, boți de scoacă (găluște cu brânză),
plăcintă lugojană cu carne, cotlet de porc bănățean, pilaf bănățean, brânză îndulcită cu fructe,
ceapa umplută, pizza pe pat de mămăligă.

22
Bucătăria din
Fig.10 Sarmale în pâine
Bucovina este una uşoară, se consumă în special carne de viţel şi foarte multe legume şi fructe.
Cea mai folosită legumă este leuşteanul, care se pune în vestitul borş, precum şi în murături.
„Bucovina e patria smântânii” (Nistor, 2004,74), cu smântână se mănâncă toate borşurile,
precum şi sarmalele, chiftelele. Smântâna preparată aici are o textură aparte, fiind foarte grasă
precum untul şi tare, astfel că oamenii locului mănâncă mămăligă rece unsă cu smântână.
Datorită numărului mare de biserici de aici, majoritatea fiind incluse în patrimoniul
UNESCO datorită unicităţii şi arhitecturii lor (Voroneţ, Moldoviţa, Putna, Suceviţa, Humor),
Bucovina are o mulţime de mâncăruri mănăstireşti şi de post, printre care cele mai recunoscute
sunt: sărmăluțe cu urdă la Sucevița, cârnat de legume la Putna, plăcinta cu ciuperci la
Dragomirna și un preparat emblematic de post: zacusca de legume și ciuperci servită cu
mămăligă stropită cu vin.
Alte preparate tradiţionale bucovinene sunt: mămăligă cu povidlă (gem de prune), cu
fragi, balmoș de Bucovina, chișcă de Bucovina, cârnat de urs, păstrăv fiert în smântână, pulpă de
căprioare cu afine, iepure cu smântână și ceapă, tocană suceveană, prăjitură „turta lui Napoleon”
(cunoscută şi sub numele de cremşnit), colaci, poale-n brâu (Fig.11), cocoș de munte pe jar, borș
polonez cu sfeclă roșie și cartofi.

23

Fig.11 Poale-n brâu


În bucătăria din Dobrogea predomină carnea de oaie şi peştele, obţinut din apa dulce a
Deltei Dunării sau din apa sărată a Mării Negre. Bucătăria dobrogeană dispune de o mare
varietate a felurilor de mâncare datorită influenţelor turceşti, greceşti, lipoveşti, feluri de mâncare
care sunt foarte apreciate de turişti.
Printre preparatele specifice dobrogene amintim : borșul de pește (care se găteşte cu apă
din Dunăre), storceag (ciorbă de peşte specifică Deltei Dunării, fig.12.), ciorba de burtă,
saramura de pește , crap umplut, pește la proțap, plăcinta dobrogeană cu brânză de oaie, chebab,
tocătura de oaie, tochitură dunăreană, musaca dobrogeană, gogoși cu chefir umplute cu rahat,
dulceață sau stafide. Influenţele turceşti şi-au pus amprenta în special pe partea de deserturi, cel
mai renumit desert fiind baclavaua.

Fig.12. Storceag

Bucătăria din Maramureş se caracterizează prin îmbinarea bucătăriei tradiţionale


româneşti cu preparatele autohtone, păstoreşti. Se găteşte cu foarte multă untură de porc, aceasta
fiind uneori înlocuită cu slănină sau costiţă topită. Nelipsite de pe masa maramureşenilor sunt
brânza, consumată în nenumărate combinaţii, horinca de prune şi ţuica fiartă cu miere de albine.
Printre preparatele tradiţionale maramureşene se numără: curechi umplute (sarmale), tocană
(mămăligă) cu brânză, clătite (plăcinte subțiri) cu brânză de vacă şi smântână, mămaliga cu caș şi
jumări, balmoș, ciorbe pregătite cu rântaş şi smântână, găină unsă cu untură de porc pusă pe jar
şi umplută cu ficat şi legume.
Bucătăria din Moldova este o bucătărie cu tradiţii ce datează din cele mai vechi timpuri,
fiind reprezentată in special de: poale-n brâu (brânzoaice), alivence (plăcintă din făină de mălai
și brânză), sarmale moldovenești, borșuri și pârjoale.
Mâncarea moldovenească este una simplă, ingredientele de bază fiind mălaiul, slănina de
porc, brânza şi ceapa. Alte preparate specifice acestei zone sunt: ciorba de potroace cu leuștean,
tochitură cu mămăliguță, plăcinta cu cighir sau cârnați de casă, borș de găină, pârjoale
moldovenești, cozonac moldovenesc, toci moldovenesc, guguluf moldovenesc, răcituri,
24
deasemenea, Moldova este renumită pentru podgoriile ei, cateva din zonele unde se produc
vinuri fiind : Coteşti, Cotnari, Dealurile Buzăului, cea mai mare colecţie de vinuri fiind cea de la
Milestii Mici, care a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cea mai mare colecţie de vinuri din
Europa, cu peste 1,5 milioane de sticle.
Bucătăria din Muntenia este caraterizată de o foarte mare diversitate, ingeniozitate şi
delicateţe a preparatelor, aceasta datorându-se numărului mare de influenţe (greceşti, turceşti,
franţuzeşti, orientale, nemţeşti). Printre mâncărurile specifice se găsesc: budincile gratinate din
legume, ciulama, ciorbe acrite cu borş (ciorbă de burtă, ciorbă de perişoare), mititei, tocăniţă,
cartofii muntenești, puiul de Voinești, fripturi la grătar şi peşte, ostropel din carne de pasăre,
musaca, budinci din paste făinoase, mucenici munteneşti.
Bucătăria din Oltenia se caracterizează prin condimentarea excesivă, ardeiul iute fiind
elementul principal, o altă caracteristică care defineşte bucătăria oltenească este faptul că
mâncarea se găteşte în oale de pământ. Ciorbele sunt emblema bucătăriei olteneşti, care sunt
acrite cu zeamă de varză sau suc de roşii, cele mai frecvent preparate fiind : ciorbă de praz,
ciorbă de pui, ciorbă de lobodă, ciorbă de ștevie, ciorbă de burtă cu hrean și oțet, ciorbele cu
carne de porc și pește, și mai rar ciorbele cu carne de vânat sau vită. În ceea ce priveşte
verdeţurile, predominante sunt : pătrunjelul, leuşteanul, ştevia, prazul, loboda.
Alte preparate care caracteriează Oltenia sunt: roșiile umplute cu orez, cârnații oltenești,
ciulamaua de pui, praz umplut, tochitură oltenească, mâncare oltenească de vinete, mămăligă pe
paturi de fructe, șerbeturi de fructe (de nuci verzi, de aguridă, de caise, vişine, gutui, cireşe,
piersici, prune, mere, corcoduşe).
România este o ţară cu foarte multe resurse, atât de factură naturală cât şi antropică şi
totodată este o ţară bogată în tradiţii, dispune de un potenţial turistic imens, fapt ce ar putea duce
la dezvoltarea mult mai accentuată a fenomenului turistic. Dat fiind faptul că la nivel global
România nu poate concura cu ţările mai dezvoltate care au o industrie turistică foarte bine pusă
la punct, accentul ar trebui pus pe dezvoltarea unor nişe de turism, spre exemplu al turismului
gastronomic, care are un potenţial foarte mare şi ar putea chiar să ajungă un brand în ceea ce
priveşte imaginea României la nivel mondial.
În ultimii ani, se remarcă o dezvoltare a turismului gastronomic prin intermediul
numeroaselor evenimente de natură gastronomică, respectiv a târgurilor, festivalurilor. Astfel, în
anul 2014 Organizaţia Naţională a Agenţiilor de Turism (ANAT) a realizat un calendar
gastronomic al României (tabel 1) în care sunt enumerate principalele evenimente gastronomice
care se derulează la nivel naţional.

25
În România, festivalurile gastronomice s-au dezvoltat semnificativ în ultimul timp, atrag
anual mii de turişti interesaţi de gastronomie, de descoperirea şi testarea de noi preparate
alimentare, atât din bucătăria tradiţională cât şi din cea internaţională.
În acest sens, România are un potenţial turistic fantastic, tradiţii şi obiceiuri dintre cele
mai diversificate, care în ultimul timp sunt promovate tot mai mult prin prisma evenimentelor
gastronomice.

26
FEBRUARIE
Festivalul Internaţional Pomana Porcului - Băile Balvanyos, jud. Covasna
Fasching, Festivalul clătitelor - Prejmer, jud. Brașov
Festivalul Mierii - Câmpina, jud. Prahova
APRILIE
Expoziția GastroPan - Târgu Mureș, jud. Mureș
Vinvest Timişoara - Timişoara, jud. Timiş
Festivalul Vinului Sătmărean - Satu Mare, jud. Satu Mare
MAI
Festivalul Țuicii - Coșești, jud. Argeș
Festivalul Porcului de Mangaliţă - Baia Mare, jud. Maramureș
Festivalul Căpşunelor - Halmeu, jud. Satu Mare
Festivalul Stuparilor - Cernești, jud. Maramureș
Gustos de Alba - Alba Iulia, jud. Alba
Festivalul Transilvanian Brunch - diferite locați, jud. Sibiu
IUNIE
Campionatul internaţional de gătit în aer liber, Cupa Aradului la Gastronomie, Târgul de
produse şi preparate tradiţionale - Arad jud. Arad
Festivalul virşlilor - medieval şi gastronomic la Castelul Corvinilor - Hunedoara, jud.
Hunedoara
Festivalul Un’te duci tu mielule - Bran, jud. Braşov
IULIE
Parada Clătitelor - Moneasa jud. Arad
Festivalul ,,Cașcavalul de Brăduleț” - Brăduleț, jud. Argeș
AUGUST
Festivalul cătlanelor - Arad jud. Arad
Festivalul Tradiții Argeșene - Corbeni, jud. Argeș
Festivalul cartofului - Miercurea Ciuc, jud. Harghita
Festivalul național al păstrăvului - Ciocăneşti, jud. Suceava
Festivalul Brânzei şi al Ţuicii - Rășinari, județul Sibiu
Festivalul dulceței - Izvoarele, jud. Prahova
Festivalul Plăcintelor - Oituz, jud. Bacău
Festivalul etnografic al comunităților Văii Mureșului - Valea Mureșului, jud. Mureș
Festivalul Smochinelor - Şviniţa, jud. Mehedinți
Festivalul Prunelor - Medieşu Aurit, jud. Satu Mare
Festivalul Gulaşului - Ocna Șugatag, jud. Maramureș
Festivalul Clătitelor - Amara, jud. Ialomița
SEPTEMBRIE
Festivalul internațional de gătit - Turia, jud. Covasna
Festivalul borșului de pește - Crișan, jud. Tulcea
Festival itinerant Sărbătoarea Vinului în Podgoria Miniş-Măderat ed. a-VIII-a, localităţile
din Podgoria Aradului, jud. Arad
Festivalul Internațional Rodul pământului - Zilele recoltei - Cumpăna, jud. Constanța
Sărbătorile pădurii - Vorona, jud. Botoșani
Festivalul Vânătorilor - Bata, jud. Arad
27 jud. Caraş-Severin
Festivalul "Mozaic Gastronomic" - Caransebeş,
Răvășitul Oilor - Festivalul brânzei și pastramei - Runcu, jud. Dâmbovița
Târg tradiţional de toamnă - Timişoara, jud. Timiş
Tabel 1. Calendarul gastronomic al României 2014
(sursa: http://www.anat.ro/calendarul-gastronomic-2014/)

În 2017 au avut loc o serie de festivaluri care au dus la promovarea imaginii României şi
implicit la dezvoltarea turismului gastronomic, cele ce au avut cel mai mare impact asupra
populației au fost:
Bucharest Food Festival-Gourmet Edition s-a desfăşurat la Bucureşti în perioada 30 iunie
– 2 iulie 2017. Evenimentul s-a adresat bucătarilor, gurmanzilor, specialiştilor în gastronomie şi
tuturor persoanelor interesate de bucătăria gourmet şi de gastronomie în general. În anul 2017
festivalul a fost la a doua ediţie, după ce în 2016 s-a bucurat de un real succes, reuşind să adune
peste 20000 participanţi.
Festivalul a reunit unele dintre cele mai recunoscute restaurante din Bucureşti şi din ţară,
precum şi cei mai renumiţi chefi ai bucătăriei româneşti, având ca principal scop promovarea
culturii gastronomice a României. Într-un interviu oferit revistei Libertatea în data de 22 iunie
2017, organizatorii festivalului au afirmat că ,,Bucharest Food Festival reprezintă o celebrare a
pasiunii pentru gastronomie. Acesta înglobează o serie de superlative, de la prezentarea non-
conformistă până la gusturile extravagante, pentru a demonstra că gătitul este o artă extrem de
sofisticată și diversificată’’.
Pentru a satisface toate gusturile şi preferinţele în materie de gastronomie, festivalul a
fost împărţit în mai multe zone principale: Fine Dining & Urban Contemporary, Romanian
Gastronomy, International Cuisine, Grill & BBQ, Gourmet Area, Street Food sau Ice cream &
Sweets Corner. Deasemenea, în cadrul festivalului s-au desfăşurat o mulţime de activităţi pentru
toate categoriile de vârstă: cursuri de gătit, workshopuri cu caracter culinar, degustări de
preparate, de vinuri, concursuri culinare, ateliere de gătit pentru copii.
Un alt eveniment culinar care a luat amploare în ultimul timp în România este Street
Food Festival, care a debutat pentru prima dată la Cluj Napoca în anul 2016 unde s-a bucurat de
un real succes, reuşind să atragă peste 50000 de gurmanzi. În anul 2016 festivalul s-a mai
organizat la Oradea şi Iaşi, urmând ca în 2017 evenimentul să se deruleze în nouă oraşe din ţară:
Oradea, Iași, Sibiu, Arad, Cluj-Napoca, Brașov, Alba-Iulia, Bacău, Timișoara.
În anul 2018, numărul orașelor în care se va desfășura festivalul crește, acesta urmând a se derula
în 11 orașe din țară, după cum urmează:
 Timișoara: 10-13 mai și 4-7 octombrie
 Oradea: 17-20 mai
 Brașov: 24-28 mai
 Sibiu: 31 mai- 3 iunie
 Arad: 14-17 iunie
 Baia-Mare: 21-24 iunie

28
 Cluj-Napoca: 5-8 iulie
 Bacău: 6-9 septembrie
 Galați: 13-16 septembrie
 Iași: 20-23 septembrie
 Craiova: 27-30 septembrie
Ambasadorul Street Food, Chef Foa, promite și în 2018 să bucure ,,papilele gustative ale
gurmanzilor cât și cunoștințele gastronomice prin demonstrații și conferințe inspiraționale pentru
pasionații de gătit în zona The Cooking Spot (https://www.clujlife.com)”.
În cadrul festivalului s-au derulat și se derulează o mulţime de activităţi: workshopuri de gătit
asistate de unii dintre cei mai renumiţi bucătari din România, concerte live, cinema în aer liber.
Printre chefi care au participat la eveniment se numără şi Chef Foa, ambasadorul Street Food
Festival şi unul dintre cei mai renumiţi bucătari din România. Foa sau Florin Scripca, are o
experienţă fascinabilă în ceea ce priveşte sfera gastronomiei, a colaborat cu renumiţi bucătari la
nivel mondial, printre care şi Jamie Oliver şi a lucrat în Londra la un restaurant cu o stea
Michelin,a fost şi bucătarul Regelui Mihai, astfel experienţele sale în domeniu sunt de
necontestat. Alături de echipa sa au făcut un adevărat show de live cooking la Street Food
Festival, oferind publicului preparatele sale consacrate: Foa’s Pastrami, Wok, Short Ribs,
Boneless Chicken, Bauru (sandwich cu origini braziliene, specialitatea lui Chef Foa).
Alte preparate pe care gurmanzii le-au putut savura în cadrul evenimentului au fost: burgerii
şi sandwichurile cu specific din bucătăria internaţională, gulaş cu hribi, pizza, dar şi numeroase
deserturi, bere, vin.

Fig.13 Gyros by Chef Foa Fig.14 Burger

Sărbătoarea Gastronomiei este deasemenea un festival care s-a bucurat de un real succes,
devenind foarte popular, acesta s-a derulat în perioada 22-24 septembrie 2017 la Bucureşti.
Conform Agenţiei Naţionale de Presă AGERPRES ,,evenimentul este organizat anual de către
Ambasada Franței în România, Camera de Comerț și Industrie Franceză în România, Institutul
Francez din România și Business France alături de partenerii lor’’.
29
Sărbătoarea Gastronomiei a fost organizată pentru prima dată în anul 2011 în Franţa, cu
scopul de a celebra includerea bucătăriei fraceze în patrimonial mondial UNESCO, dorindu-se
promovarea şi valorificarea produselor din bucătăria franceză, precum şi a modului lor de
prezentare şi preparare.
Pe durata festivalului s-au desfăşurat peste 30 evenimente gastronomice în diverse locaţii
din Bucureşti: restaurante, hoteluri, bistro-uri, spaţii amenajate în aer liber.Festivalul a ajuns la a
patra ediţie, tema de anul acesta intitulându-se ,,în inima produsului’’şi are drept scop principal
evidenţierea importanţei produselor folosite în gastronomie.
În 2017, evenimentul a l-a avut drept invitat special pe Fabrice Giraud, bucătar şef la
restaurantuli Maison Blanche din Paris şi deţinătorul unei stele Michelin. În cadrul emisiunii
,,Sănatatea în Bucate’’ difuzatăîn data de 01.11.2017 pe Digi24, Fabrice Giraud prezintă o reţetă
deosebită pe care a creat-o special pentru venirea sa în România în vederea participării la
Sărbătoarea Gastronomică, şi anume risotto cu suc de sfeclă roşie.
Un festival dedicat în totalitate produselor tradiţionale este Toamna la ceaun, desfăşurat
în perioada 28 septembrie- 1 octombrie 2017 la Bucureşti.
Festivalul a adunat participanţi din toate regiunile ţării, de la producători agricoli,
producători de produse lactate, apicultori, până la meşteri populari, artişti handmade,ansambluri
folclorice şi mari interpreţi de muzică populară, totul cu scopul de a valorifica şi promova
patrimoniul cultural al fiecărei regiuni a ţării.
Printre preparatele care au putut fi savutate la festival se numără: varza a la Cluj, fasolea
cu ciolan, sarmale, gulaş, tocăniţe, pastrama la ceaun, bulz, pâine coaptă pe vatră, plăcinte
maramureşene, afumături, mici, cârnaţi. Nu au lipsit nici preparatle din categoria deserturilor,
alături de bere, vin şi must.
Potrivit bucurestifm.ro, vedeta festivalului a fost zacusta gătită într-un ceaun uriaş de
către gospodinele din Oltenia. La realizarea acesteia au fost folosite:300 kg de vinete, 200 kg de
gogoşari, 200 kg de ceapă, 100 litri de ulei, 100 kg sos de roşii, sare, piper, foi de dafin şi alte
mirodenii secrete.
Aşadar, gastronomia României este foarte bogată, diversificată, ea s-a individualizat încă
de pe vremea dacilor, fiecare preparat tradiţional românesc cuprinde o parte din istoria poporului
roman, aşadar este de datoria noastră să o protejăm şi de ce nu să o promovăm, deoarece
gastronomia este o parte din cultura noastră ca şi popor.

IV.Turismul gastronomic în Transilvania

30
Transilvania este regiunea României unde a avut loc geneza poporului român, ,,ea
reprezintă centrul sau inima pământului românesc” (Giurgescu, 1967, 9), aici apar primele
traduceri în limba română a unor texte bisericeşti, primele scrieri în limba română cu caractere
latine, tot aici se tipăresc primele cărţi în limba română, Transilvania fiind teritoriul cu cele mai
vechi monumente de arhitectură bisericească din România, construite din piatră, care se mai
păstrează şi în prezent. Transilvania a fost supusă din punct de vedere cultural unor serii de
influenţe, provenite de la popoarele sub a căror stăpânire a fost de-a lungul istoriei. Astfel
începând cu anul 1541, Transilvania devine principat autonom aflat sub suzeranitatea Imperiului
Otoman, urmând ca în 1699 să fie anexată Austriei, iar începând cu 1711, devine provincie a
Imperiului Habsburgic.
În tot acest timp, asupra patrimoniului cultural al Transilvaniei, şi-au pus amprenta
tradiţiile, obiceiurile acestor popoare cu care poporul român a intrat în contact, şi care au
contribuit la ceea ce numim astăzi patrimoniul cultural al Transilvaniei, care este foarte bogat şi
diversificat, aceasta datorită tuturor influenţelor străine pe care ardelenii le-au preluat şi le-au
adaptat tradiţiei proprii.
În ceea ce priveşte gastronomia Transilvaniei, aceasta a fost influenţată în mare măsură
de obiceiurile gastronomice ale bucătăriei austro-ungare, obiceiuri care au fost preluate de
transilvăneni şi adaptate tradiţiei locale.
Mâncărurile din Transilvania sunt grase, cu multe calorii, aceasta deoarece se ştie că
ardelenii ,,mănâncă mult, dar şi muncesc de rup. Sunt învăţaţi cu coasa, cu sapa, zilele de arşiţă
din vară dar şi cu vânturile aspre şi reci de iarnă’’ (Nistor, 2004, 42). Preparatele din porc stau la
baza produselor tradiţionale ardeleneşti, din care se obţine: jambon afumat, slănină, jumări, tobă,
cârnaţi, tochituri ardeleneşti, chişca, şniţel de porc. Nelipsită din bucătăria transilvăneană este
untura, care se foloseşte la aproape orice, de la ciorbe până la prăjituri.
Ciorbele şi supele sunt foarte populare în Transilvania: ciorbă de burtă ardelenească,
ciorbă de fasole cu costiţă afumată, ciorbă de fasole cu tarhon, ciorbă de salată cu jumări de ou şi
costiţă, ciorbă ardelenească de porc sau vită,ciorba în pâine, borş din carne de porc cu rântaş,
papricaş, gulaş (fig.15), supă de chimen, supă de varză albă cu smântână, supă cu găluşte, supă
de găină cu tăiţei de casă.
Alte preparate alimentare specifice Ardealului sunt: slănina cu ceapă roşie, bulzul,
ciupercile umplute, langoşele, pâinea din făină de grâu cu cartofi, bulzul ardelenesc, varza a la
Cluj, sarmale ardeleneşti, iahnie de fasole afumată, plăcintele pe lespede (specifice judeţului
Alba, fig.16), muşchiul de porc sibian, varza secuiască.

31
Cele mai multe feluri de mâncare se servesc cu nelipsitele murături:gogoşari, conopidă,
castraveţi. În ceea ce priveşte băuturile alcoolice, ardelenii consumă vin şi inconfundabila
pălincă, care nu lipseşte de la nici o sărbătoare transilvăneană.

Fig.15 Gulaș Fig.16 Plăcinte pe lespede


De pe masa ardelenilor nu lipsesc nici deserturile, unele mai delicioase decât altele, cele
mai renumite fiind: scoverzile sau plăcintele dulci, budinca de tăiţei cu brânză de vaci, cozonacul
cu nucă sau mac, gomboţii ardeleneşti cu prune, kurtos kalacs (Covasna), baigli sau cozonacul
unguresc (Fig.17), haioș (Fig.18).

Fig.17 Baigli Fig.18 Haioș


Transilvania este o regiune cu un patrimoniu cultural foarte bogat şi diversificat, iar în
ultimii ani turismul s-a dezvoltat semnificativ, în principal turismul gastronomic.
Produsele gastronomice încep să fie tot mai mult valorificate şi promovate pe piaţa
turistică, iar cea mai eficientă modalitate o reprezintă festivalurile şi evenimentele gastronomice.
În acest sens, numărul şi popularitatea acestora a crescut semnificativ în ultimii ani, festivalurile
gastronomice punându-şi tot mai mult amprenta asupra Transilvaniei.

32
IV.1. Festivaluri

Asociaţia My Transilvania a fost înfiinţată în anul 2010 la Sibiu, având în prezent 10


membri fondatori şi are drept scop principal promovarea, valorificarea şi dezvoltarea turismului
în Transilvania prin promovarea patrimoniului cultural cu ajutorul gastronomiei şi produselor
tradiţionale locale.
În acest sens, asociaţia organizează anual o serie de evenimente cu caracter gastronomic,
desfăşurate în special în mediul rural, care au ca scop principal promovarea micilor producători
şi valorificarea produselor locale. În anul 2018, asociaţia va organiza 11 evenimente, care se vor
desfăşura în perioada aprilie-octombrie, atât în mediul rural cât şi în mediul urban ( Fig.19).

Fig.19. Evenimentele desfăşurate în anul 2018


(sursa: http://www.mytransylvania.ro/proiecte)

Festivalurile gastronomice care au contribuit cel mai mult la dezvoltarea turismului gastronomic
in Transilvania sunt:
Transilvania Gastronomică este un festival care promovează gastronomia din sudul
Transilvaniei prin organizarea de evenimente cu specific culinar, scopul principal al acestuia
fiind valorificarea şi promovarea produselor alimentarea autentice din Transilvania, precum şi a
micilor producători locali. Evenimentele se desfăşoara la Sibiu şi în satele limitrofe acestuia şi

33
este un festival care a contribuit foarte mult la nominalizarea Sibiului drept Regiune
Gastronomică Europeană în anul 2019.
Organizatorul festivalului este Cristian Cismaru, un sibian care a reuşit, datorită pasiunii
sale pentru produsele autentice transilvănele, să aducă anual o mulţime de turişti în satele din
sudul Transilvaniei. Cristian organizează de peste opt ani picnicuri în satele transilvănene, iar
începând din 2015 organizează Transilvania Gastronomică.
Transilvania Gastronomică se bazează pe un nou concept implementat de Cristian în România,
respectiv acela de brunch, care presupune o combinaţie între mic dejun şi prânz, iar în cadrul
festivalului se concretizează prin prânzuri organizate de către localnici în propriile gospodării.
După ce au degustat produsele locale, turiştii sunt ghidaţi într-un tur al satului şi împrejurimilor,
pentru a cunoaşte mai bine cultura Transilvaniei prin prisma gastronomiei.
Un prim proiect iniţiat de Cristian în anul 2013 este Sibiu Meniu City, un proiect prin care
încearcă să încurajeze restaurantele sin Sibiu să folosească produse locale şi să includă în meniul
lor reţete tradiţionale locale. În urma iniţiativei, în prezent 12 restaurante din Sibiu folosesc
produse locale, declară Cristian, în cadrul emisiuniiBonton, difuzată pe Digi24 în data de 4
februarie 2018.
Conform site-ului oficial al asociaţiei My Transilvania, http://www.mytransylvania.ro ,
asociaţie care se ocupă cu organizarea festivalului, există cinci principii pe care se bazează
festivalul:
 Evenimentele de cultură gastronomică sunt conceptualizate, adică dau întotodeauna
participantului un motiv pentru a trăi această experiență prin povești legate de producător,
produse și rețete.
 Fiecare eveniment are propriul context senzorial, aspect care facilitează realizarea unui
cadru de cunoaștere culturală pentru produsele culinare.
 Evenimentele au un rol social, stabilesc conexiuni și relații sociale prin munca de
pregătire (desfășurată de comunitățile locale) și prin oferirea posibilității de a cunoaște
gazdele și cultura acestora.
 Punem un accent deosebit pe promovarea diversității culturii gastronomice locale ca
alternativă proprie a regiunii la standardizarea culinară și globalizarea ei.
 Forma meniului este într-o dinamică permanentă: recurgem la varianta brunch-ului, a
atelierului culinar, a degustării sau a picnicului oferind astfel posibilitatea vizitatorului de
a gusta o varietate cât mai mare de produse fără a impune un meniu clasic.
În anul 2018, evenimentele culturale care se vor desfăşura în mediul rural sunt următoarele
(Tabelul 2 și fig.20 ).

34
14.04.2018 FST Noul Român-Comunitatealocală&Muzeul
Astra
28.04.2018 TB Meşendorf-Familia Popovici
29.04.2018 PiC Galeş-Familia Gabel
12.05.2018 FST Rotbav-Ferma Căţean
19.05.2018 FST Bazna-Familia Posea
20.05.2018 PiC Sibiel-Familia Constandel
26.05.2018 TB Bradu-Vecinătate&Fata care găteşte cu flori
27.05.2018 FST Cincşor-Casa de Oaspeţi/Curtea Casei
Parohiale
02.06.2018 PiC Poplaca-Comunitatea locală
03.06.2018 FST Apoldu de Sus-Familia Constantin/Casa
Grosspold TB=
23.06.2018 FST Calbor-Ferma ecologică Fundaţia Carpathia Transilvanian
24.06.2018 FST Cherdeal-Familia Crestincov/Atelierul de
Sculptură Brunch
30.06.2018 TB Chirpăr-Lenuţa Barbu
14.07.2018 FST Alţăna-Familia Vaida
PiC=Picnic
28.07.2018 TB Hosman -Moara Veche&Şura Culturală
29.07.2018 PiC Rîu Sadului-Comunitatea locală/Grădina lui în Cindrel
Ghiţă
11.08.2018 FST Prejmer-Oana Coantă
25.08.2018 TB Săcele-Asociaţia Vatra Satului FST=
01.09.2018 FST Prod-Cross Country Farm Flavours and
07.09.2018 EC Munţii Făgăraş-Cabana Suru
08.09.2018 CiN Cincşor-Casa de Oaspeţi Sounds of
16.09.2018 FST Nucet-Familia Cioran Transylvania
22.09.2018 FST Valchid-Comunitatea locală/Biserica
fortificată
29.09.2018 TB Apold Mureş-Casa Apold&Familia Bethge EC= Electric
06.10.2018 FST Cornăţel-Ograda torcălăilor
13.10.2018 FST Sibiel-Comunitatea locală Camping/Full
20.10.2018 FST Cristian-Biserica Evanghelică Moon Picnic

CiN= Cină în
Natură
Tabel 2. Evenimentele culturale rurale 2018 din cadrul festivalului
(sursa: http://www.mytransylvania.ro/ )

35
Fig.20. Evenimentele culturale rurale din cadrul festivalului, 2018

Tot în cadrul festivalului Transilvania Gastronomică se desfăşoară o serie de evenimente


culinare urbane, cele mai populare fiind:
Transilvanian Brunch se organizează anual începând cu anul 2015 şi presupune drumeţii
şi plimbări prin satele din sudul Transilvaniei, urmate de degustări în aer liber ale produselor
tradiţionale locale, preparate după reţete vechi pentru a fi cât mai autentice, totul cu scopul de a
descoperi şi a cunoaşte mai bine cultura Transilvaniei prin intermediul gastronomiei.
Cinema culinar este un eveniment care a luat tot mai mult avânt în ultimii ani, aceasta
deoarece permite exercitarea unei experienţe memorabile şi unice, unde se îmbină perfect arta cu
gastronomia. Evenimentul presupune vizionarea filmelor în cadrul unor restaurante din Sibiu, şi
în acelaş timp degustarea de preparate alimentare inspirate din scenariile filmului şi preparate cu
produse locale, preparate care nu se găsesc mod normal în meniurile restaurantelor.
Degustările muzicale sunt o serie de evenimente derulate la Sibiu, care îşi propun
promovarea unor curente muzicale mai puţin cunoscute, prin îmbinarea muzicii cu gastronomia
locală, preparatele fiind gătite cu ingrediente locale.
Street Food Festival este un eveniment care a contribuit la dezvoltarea turismului în
Transilvania. Festivalul a debutat în anul 2016 la Cluj Napoca, urmând ca în 2017 să se
36
organizeze şi la Sibiu, alături de alte opt orașe din țară, iar în 2018, 11 orașe din România vor fi
gazda acestui festival.
Street Food este un festival dedicat mâncării stradale, cu produse din bucătăria autohtonă
sau internaţională, respectiv preparatele cu specific mexican, italienesc, nemțesc, asiatic, spaniol
care oferă o experienţă culinară deosebită. În anul 2018 festivalul s-a desfăşurat în perioada 24-
28 mai la Brașov și 31 mai -3 iunie la Sibiu, reuşind să atragă o mulţime de turişti interesaţi şi
pasionaţi de gastronomie. Pe lângă standurile cu produse alimentare, unele gătite de cei mai
renumiţi bucătari din România şi nu numai, festivalul a mai găzduit concerte de muzică live şi o
mulţime de alte evenimente, spre exemplu cinema în aer liber, conferințele Meet&Greet, unde
participanţii îi pot cunoşte pe unii dintre cei mai renumiţi chefi ai României.
În perioada 12-17 decembrie 2017 la Cluj-Napoca s-a desfăşurat Street Food Festival
Christmas Goodies, ediţie dedicată sărbătorilor de iarnă. Gurmanzii au putut savura preparatele
alimantare din bucătăria internaţională şi locală, alături de o mulţime de sortimente de vin fiert.
Potrivit publicaţiei Cluj.com, printre preparatele care au putut fi degustate la festival se
numără:pizza napoletană autentică, burgeri americani, paella spaniolă, dulciuri italienești.
Deasemenea, pe lângâ standurile cu mâncare, au fost amenajate şi standuri cu cadouri realizate
manual într-o manieră cât mai originală, precum şi ateliere cu Moş Crăciun pentru copii.
Ediţia de iarnă Street Food s-a desfăşutat în 2017 şi la Sibiu, în perioada 1-10 decembrie
sub denumirea de Christmas Food Carousel, iar conform revistei Turnul Sfatului, acesta a reuşit
să atragă peste 60000 vizitatori.
Târgul „Produs în Bucovina”este un eveniment realizat pentru prima dată în anul 2017
prin colaborarea Consiliilor Judeţene Cluj şi Suceava, în perioada 13-15 octombrie.
Târgul a avut loc la Cluj-Napoca, iar scopul principal al acestui festival a fost de a promova şi
valorifica produsele tradiţionale autentice din Transilvania şi Bucovina, prin sprijinirea micilor
producători locali. Conform revistei Cluj life, pe parcursul festivalului participanţii au avut
ocazia să deguste preparate tradiţionale bucovinene şi ardeleneşti, printre care cele mai polulare
au fost:,,preparatele din carne, lactatele, produsele de panificaţie şi patiserie, berea de casă,
mustul, sucurile naturale, fructele, îngheţata, mierea de albine şi produsele apicole, precum și
legumele sau murăturile”(https://www.clujlife.com).Pe lângă standurile cu produse alimentare,
au mai fost amplasate standuri cu produse artizanale, podoabe, costume tradiţionale.
Alături de produsele alimentare, vizitatorii festivalului au participat la concerte de muzică
populară, dansuri polulare interpretate de cei mai renumite ansambluri folclorice din zonă.
Festivalul Internațional al Sarmalelor de la Praid a fost organizat pentru prima dată în
anul 1995, fiind primul festival gastronomic organizat în România.

37
Festivalul își are începuturile în anul 1994, când în cadrul unui simpozion organizat la
Praid ce avea ca tematică turismul rural, s-a propus ca cetățenii români și cei maghiari să
organizeze un concurs sub forma unui „război” culinar dedicat preparării sarmalelor. Astfel, în
anul 1994 festivalul a fost organizat la Pusztamerges în Ungaria, urmând ca în anul 1995 să fie
organizat la Praid. Timp de patru ani festivalul a fost organizat alternativ în Ungaria și România,
iar începând cu anul 1998 localitatea Praid a devenit oficial gazda festivalului care se
organizează anual la sfârșitul lunii septembrie. De atunci, în fiecare an aici se adună cei mai
renumiți bucătari români și maghiari pentru a prepara cea mai gustoasă, cea mai mică, cea mai
mare sau cea mai picantă sarma, startul concursului fiind dat de fanfara din localitate.
Deasemenea, pentru a atrage privirile turiștilor, bucătarii își folosesc la maximum imaginația,
dând naștere la diferite construcții din sarmale, spre exemplu castele.
Astfel, corturile unde bucătarii prepară renumitele sarmale atrag mii de turiști dornici să guste
din preparatele culinare rezultate.
Programul festivalului include și spectacole folclorice cu ansambluri atât românești cât și
maghiare, menite să prezinte spectatorilor obiceiurile, tradițiile acestor comunități, iar în a treia
zi a festivalului, se organizează concert de muzică clasică în salină.

IV.2. Produse tradiţionale transilvănene recunoscute la nivel international

Conform Ghidului de bune practici privind atestarea produselor tradiţionale emis de


Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) în anul 2014, un produs tradiţional este
un ,,produs alimentar fabricat pe teritoriul naţional şi pentru care se utilizează materii prime
locale; care nu are în compoziţia lui aditivi alimentari; care prezintă o reţetă tradiţională; un mod
de producţie şi/sau de prelucrare şi un procedeutehnologic tradiţional şi care se distinge de alte
produse similare aparţinând aceleiaşicategorii” (Ghid de bune practici. Atestarea produselor
tradiţionale, 2014, 2).
Aşadar, se doreşte a se face distincţia între produsele alimentare tradiţionale şi cele
industriale, pentru ca un produs să fie recunoscut ca fiind tradiţional trebuie să îndeplinească
anumite criterii, aceasta deoarece alimentele tradiţionale sunt associate cu mediul rural, cu
tradiţiile autohtone, prin urmare modul de preparare al acestor produse nu poate fi altul decât
unul foarte tradiţional, cu ingrediente locale natural şi preparate după reţete vechi, tradiţionale.
După ce produsul a fost înregistrat şi recunoscut ca fiind unul tradiţional la nivel naţional,
producătorii îşi pot înregistra produsul şi la nivel internaţional, toate informaţiile şi criteriile care
trebuiesc urmărite se găsesc pe site-ul oficial al Ministerului Agricultuii şi Dezvoltării Rurale. În
prezent, conform site-ului oficial al Ministerului Agricultuii şi Dezvoltării Rurale,
38
http://www.madr.ro, România are patru produse tradiţionale recunoscute la nivel internaţional:
magiunul de prune Topoloveni, salamul de Sibiu, telemeaua de Ibăneşti şi novacul afumat din
Ţara Bârsei. Astfel, în prezent în Transilvania doar două produse tradiţionale sunt recunoscute la
nivel internaţional, respectiv: telemeaua de Ibăneşti şi salamul de Sibiu.
Telemeaua de Ibăneşti (Fig.21) este singurul produs tradiţional românesc care a primit
recunoaşterea la nivelul Uniunii Europene de Denumire de Origine Protejată (D.O.P) în data de
15 martie 2016.

Fig.21 Telemea de Ibănești

Arealul în care se desfășoară toate etapele privitoare la producția telemelei, de la


creșterea bovinelor, la producția de lapte, prelucrarea și obținerea brânzei, se află în nordul
județului Mureș, pe teritoriul a trei comune: Ibăneşti, Gurghiu, Hodac, precum și în satele
aferente acestora, comune care formează în mare parte Valea Gurghiului (Fig.22.).
Telemeaua se obține prin prelucrarea laptelui de vacă, specificitatea acesteia fiind dată de
faptul că se conservă în saramura naturală extrasă din fântâna cu apă sărată de la Orşova.
Saramura din această fântână are o concentrație mai mare de calciu și magneziu comparativ cu
saramura obținută prin diluarea sării în apa, motiv pentru care telemeaua de Ibănești este
îmbunătățită din punct de vedere nutritiv.

,,La brânzaTelemea de Ibăneşti cantitatea de calciu este de 540mg/100 grame produs, iar cea de
magneziueste de 50 mg/100 grame produs. La brânza telemea, sărată cu saramură umedă
reconstituită din apăşi sare, cantitatea de calciu este numai de 380 mg/100 grame produs, iar
39
cantitatea de magneziueste de 32 mg/100 grame produs”(Caiet de sarcini. Telemea de Ibăneşti-
Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, 2014, 5).

Fig.22 Arealul de producere Telemea de Ibănești

Salamul de Sibiu (Fig.23) a fost înregistrat la data de 19 februarie 2016 cu denumirea de


Indicație Geografică Protejată (I.G.P.).

Fig.23 Salam de Sibiu

Acesta este un salam crud-uscat cu mucegai nobil, obținut din ,,carne de porc aleasă la
roșu, în proportie de minim 70% și slănina tare, în proporție de maxim 30%”(Caiet de sarcini.
Salam de Sibiu- Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, 2014, 5), la care se adagă
40
condimente. După ce pasta obținută este introdusă în membrane și este afumat la rece pentru 24
ore, se trece la perioada de maturare, care durează minim 60 zile, perioadă în care se utilizează
culturile de mucegai nobil, mucegai ce îi oferă acel gust specific.
Dat fiind faptul că produsul este unul cu Indicație Geografică Protejată, iar materiile prime
pentru producerea acestuia pot să provină și din afara ariei geografice definite, acesta se produce
pe teritoriul mai multor județe din România: Brașov, Ilfov, Sibiu, Prahova, Călărași, Covasna,
Bacău.
Trebuie să se facă distincție între produsele alimentare înregistrate sub denumirea de
produse cu Indicație Geografică Protejată și cele recunoscute drept produse cu Denumire de
Origine Protejată.
Conform site-ului oficial al Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, www.madr.ro,
Denumire de Origine Protejată (DOP) poate fi numele unei regiuni, al unui loc specific sau al
unei țări utilizat pentru descrierea unui produs agricol sau alimentar.
Produsul trebuie să fie:
 originar din aceata regiune, loc specific sau țară;
 calitatea sau caracteristicile sunt datorate mediului geografic cu factorii săi naturali și
umani;
 materiile prime folosite trebuie să provina numai din aria geografică definită;
 producerea, procesarea și prepararea trebuie să aibă loc numai în aria geografică definită.

Indicație Geografică Protejată (IGP) poate fi numele unei regiuni, unui loc specific sau al unei
țări, utilizat pentru descrierea unui produs agricol sau alimentar.
Produsul trebuie să fie:
 originar din aceasta regiune, loc specific sau țară;
 să posede o calitate specifică, reputație sau alte caracteristici atribuite originii geografice;
 materiile prime folosite pot să provină și din afara ariei geografice definite;
 anumite operații ale procesului de producție cum ar fi ambalarea, congelarea,
depozitarea, etc pot avea loc în afara ariei geografice definite.

IV.3. Sibiu. Regiune Gastronomica Europeană

Un rol foarte important la dezvoltarea turismului în Transilvania, în mod particular a


turismului gastronomic l-a avut și îl are orașul Sibiu.
După ce în anul 2007 a fost primul oraș din România care a primit titlul de Capitală
Culturală Europeană, în anul 2019 acesta va fi Regiune Gastronomică Europeană sub sloganul
"Belşug şi gust de poveste" (Fig.24).
41
Fig.24 Logo Sibiu Regiune Gastronomică Europeană 2019
Sursa:https://www.trendshrb.ro/food-trends/european-region gastronomy

La nivel european, Institutul Internațional de Gastronomie, Cultură, Artă și Turism


(IGCAT) acordă în fiecare an titlul de Regiune Gastronomică Europeană pentru două sau trei
regiuni selecționate în urma analizei dosarelor acestora de candidatură.
Institutul Internațional de Gastronomie, Cultură, Artă și Turism este o organizație înființată în
anul 2012 ce activează în domeniul artei, culturii, gastronomiei și turismului, acordând anual
premii ca: European Region of Gastronomy, European Young Chef, Local Food Gift.
Pentru ca o regiune să fie declarată Regiune Gastronomică Europeană de către IGCAT,
aceasta trebuie să îndeplinească o serie de criterii:
 să promoveze o mai bună calitate a vieții în regiunile europene;
 să evidențieze culturile culinare distincte din regiune;
 să educe pentru o mai bună sănătate și durabilitate;
 să cultive creativitatea;
 să înbunătățească standardele turistice;
 să stimuleze inovația gastronomică (https://www.europeanregionofgastronomy.org).

Sibiul și-a depus dosarul de candidatură la titlul de Regiune Gastronomică Europeană în data
de 30 iulie 2016, dosar ce conține o prezentare succintă a regiunii, evenimentele gastronomice
care au loc anual la Sibiu, produsele gastronomice specifice zonei, precum și obiectivele și
programele pe care Sibiu și le propune pentru anul 2019, dacă va fi desemnată Regiune
Gastronomică Europeană.
În 29 septembrie 2016, Sibiul și-a susținut și prezentat candidatura, printr-un eveniment
organizat la Palatul Brukenthal, eveniment la care a participat un juriu compus din specialiști ai
IGCAT, care au analizat minuțion dosarul de candidatură.

42
Astfel, după ce au vizitat regiunea și au degustat preparatele tradiționale, membrii IGCAT
au acordat Sibiului oficial în luna ianuarie 2017, titulatura de Regiune Gastronomică Europeană
în 2019, titulatură pe care acesta o va împărți cu Regiunea Egeea de Sud din Grecia.
Programele care se vor desfășura în 2019 la Sibiu, în cadrul proiectului Regiune Gastronomică
Europeană vor fi:
 Agendă Culturală: autoritățile locale vor acorda prioritate din punct de vedere al
finanțării programelor din domeniul gastronomiei;
 Origini: rețetele tradiționale, ingredientele locale, tradițiile vor fi aduse în prim-plan;
 Fructe în școli;
 Alimentație sănătoasă în instituții;
 Școala în satul tradițional: se vor organiza ateliere de producere a pâinii, brânzei,
mustului, compoturilor și murăturilor după rețete tradiționale;
 Târg de țară: program prin care se va promova gospodăria țărănească;
 Piețe locale: se vor organiza săptămânal sau zilnic piețe agro-alimentare cu alimente
proaspete și locale;
 Circuite gastronomice: se va dezvolta Drumul brânzei în Mărginimea Sibiului, Drumul
vinului în Valea Târnavelor, Ruta transhumanței și diferite călătorii culinare adresate
turiștilor;
 Cibiu City Meniu:Proiect ce dorește introducerea de produse locale în restaurantele din
Sibiu;
 Gust local: promovarea și dezvoltarea produselor alimentare tradiționale preparate cu
ingrediente locale;
 Forumul Sibian de Gastronomie;
 Animă Astra: program de animare a Muzeului în Aer Liber Astra prin cantece și dansuri
populare, ateliere gastronomice și meșteșugărești;
 Ospeți la gospodării (Dosar de candidatură Sibiu Regiune Gastronomică Europeană,
2019,39-42).
Județul Sibiu este un areal foarte bogat din punct de vedere cultural, prin faptul că
Mărginimea Sibiului, Țara Oltului, Țara Secașelor, Valea Târnavelor,Valea Hârtibaciului sunt
zonele etnografice ale județului care de-a lungul timpului și-au păstrat tradițiile, identitatea
culturală și specificul culinar. Toate acestea au contribuit în mod pozitiv la desemnarea Sibiului
drept Regiune Gastronomică Europeană.
Mărginimea Sibiului, cea mai cunoscută zonă etnografică din județul Sibiu, a primit în
anul 2015 distincția de „Destinaţie Europeană de Excelenţă pentru Turism şi Gastronomie” din
partea comisiei Europene.
Mărginimea Sibiului înglobează 18 localități, dintre care cele mai reprezentative sunt:
Sadu, Sibiel, Săliște, Jina, Rășinari, Tălmăcel.

43
Din cele mai vechi timpuri, locuitorii din Mărginime se ocupă cu păstoritul, creșterea
vitelor, agricultura, mica industrie țărănească. Astfel se remarcă patrimoniul cultural bogat al
țesăturilor din lână, costumele populare, îmbinate cu cântecele ciobănești și jocurile populare.
Deasemenea, regiunea se remarcă prin cultura gastronomică axată pe lactate, carne de oaie și
produse locale, cele mai reprezentative preparate fiind telemeaua de Mărginimea sibiului și
pastrama ciobănească de oaie.
În fiecare an aici au loc o mulțime de evenimente axate pe specificul tradițional, care
atrag o mulțime de turiști: Festivalul Brânzei și al Țuicii de la Rășinari, Udatul Ionilor de la
Tălmăcel, Ceata de feciori de la Sadu.
Țara Oltului este recunoscută prin faptul că încă își păstrează foarte bine tradițiile,
obiceiurile, stilul arhitectural (construcții cu acoperișuri înalte, păstrarea tindei), precum și a
instalațiilor tradiționale țărănești de tipul morilor de măcinat sau vâltori.
Ocupția de bază a locuitorilor este agricultura, în mod particular culturile de cartofi, aceasta fiind
zona unde acestea au fost atestate documentar în secolul XVIII, pentru prima dată pe teritoriul
românesc.
În Țara Secașelor este foarte dezvoltată creșterea animalelor și agricultura, aceasta se
remarcă prin culturi întinse de cereale și pomi fructiferi. Deasemenea, chiar daca aici
conviețuiesc comunități săsești, regiunea și-a păstrat foarte bine portul popular și specificul local.
Valea Hârtibaciului se remarcă prin faptul că și-a păstrat de-a lungul timpului caracterul
arhaic și tradițiile, cel mai renumit preparat tradițional culinar de aici fiind hencleș-ul, o prăjitură
săsească cu aluat și cremă de gălbenușuri cu smântână.
Valea Târnavelor, cunoscută și drept Țara Vinurilor, se remarcă prin viticultură, vița de
vie cultivându-se aici de secole, devenind chiar o tradiție. Simbolul strugurelui se regăsește în
portul popular, pe icoenele din biserici, pe fațadele caselor.
Printre cele mai reprezentative preparate culinare din zona Sibiului sunt brânzeturile, care
au o tradiție îndelungată de preparare încă din secolul XVIII. Cele mai comune sunt cele
preparate din lapte de oaie, însă, în așezările săsești, gustul aparte al brânzeturilor este dat de
laptele de capră și bivoliță. Urda, brânza de burduf, brânza fermentată, brânza telemea, cașul,
cașcavalul, laptele gros sunt cele mai ilustrative preparate din categoria brânzeturi.
La capitolul mezeluri, preparatele tradiționale din porc ocupă un loc aparte, cele mai
tipice fiind: piftia, toba, jumările, toba, slănina afumată cu lemn de fag.
Emblematice pentru această zonă sunt și murăturile: gogoșari, castraveți, conopidă, gogonele,
ardei iuți, pasta de hrean, gemurile: nuci verzi, măceșe, rozinchine, deserturile: hencleș, plăcinte,
cozonac săsesc, prăjitură cu rubarbă sau rubarbăr, așa cum îi spun sașii, aceasta fiind o plantă cu
tradiție îndelungată în satele săsești.
44
La toate acestea se se adaugă nelipsitele băuturi alcoolice precum: țuica de Tălmaciu, rachiul de
Sadu, zmeurată, afinată, vișinată.
Patrimoniul cultural al Sibiului este foarte diversificat, datorită tuturor influențelor
preluate de-a lungul timpului de la civilizațiile care au conviețuit în acest spațiu. De-a lungul
timpului, Sibiul și-a dezvoltat și valorificat foarte mult latura culturală, motiv pentru care în 2007
a fost Capitală Culturală Europeană.
Tocmai datorită acestor diferențe culturale ale popoarelor care au ocupat acest spațiu de-a
lungul istoriei: daco-romani, sași, secui, germani, maghiari, s-a individualizat cultura
gastronomică foarte diversificată, rezultat al conviețuirii pe acest teritoriu a unor comunități
multietnice, cu tradiții diferite, tradiții care au fost moștenite,preluate și adaptate de către poporul
român.
Această diversitate gastronomică și faptul că aceasta s-a păstrat de-a lungul secolelor, ba
chiar mai mult, este promovată prin numeroasele evenimente gastronomice derulate la Sibiu,
acesta fiind deja cunoscut drept o destinație turistică datorită bogăției de tradiții culinare,a
reprezentat punctul forte în desemnarea acestuia drept Regiune Gastronomică Europeană în anul
2019.
Prin urmare, Sibiul are un mare potențial de atracție turistică datorită faptului că dispune
de o foarte mare diversitate culturală acumulată de-a lungul istoriei, diversitate care se reflectă în
primul rând în gastronomia locală, care poate fi considerată un adevărat mozaic.

Unul dintre lucrurile cu o contribuție majoră în ceea ce privește dezvoltarea turismului


gastronomic în Transilvania, și care a contribuit implicit la câștigarea titulaturii de Regiune
Gastronomică Europeană a Sibiului, l-a avut faptul că, începând cu primăvara anului acesta s-a
lansat în România ghidul Gault Et Millau.
Gault et Millau este un ghid de restaurante care a apărut pentru prima dată în Franța, în
cadrul revistei Paris-Presse, unde avea săptămânal câte o rubrică, în jurul anului 1960 purtând
numele celor doi redactori pasionați de gastronomie care l-au conceput: Christian Millau și Henri
Gault. Începând cu anul 1962, apare primul ghid tipărit, în prima săptămână de lansare fiind
vândute 1500 de exemplare, Gault et Millau fiind primul ghid în care apare termenul de nouvelle
cuisine.
Treptat, ghidul s-a extins și a început să publice ghiduri ale restaurantelor în peste 20 țări din
lume, fiind un punct de referință în lumea gastronomiei.
45
Principalele direcții abordate de ghidul Gault et Millau sunt:
 recunoaşterea meritelor și măiestriei bucătarilor și descoperirea tinerelor talente;
 dezvoltarea culturii gastronomice a publicului larg;
 facilitarea colaborării dintre toți actorii importanți ai pieței gastronomice
(https://www.gaultmillau.com).
În urma unor inspecții anonime realizate de evaluatorii Gault et Millau, restaurantele
vizate pot primi un număr cuprins între 0 și 20 puncte, criteriile pe baza cărora sunt acordate
aceste puncte vizând raportul calitate-preț al preparatelor, calitatea serviciilor, atitudinea
personalului și atmosfera locului. În ghidul anual apar doar restaurantele care au primit un număr
minim de 10 puncte.
Concomitent cu acordarea punctelor, acestea primesc și un număr de una până la cinci bonete,
după cum urmează:
 1 bonetă: între 11 și 12.5;
 2 bonete: între 13 și 14.5;
 3 bonete: între 15 și 16.5;
 4 bonete: între 17 și 18.5;
 5 bonete: între 19 și 20 (https://www.gaultmillau.com).
Deasemenea, ghidul conține și o secțiune cu localuri ,,POP”, adică acele localuri care oferă o
atmosferă relaxantă și plăcută, precum și preparate de o calitate bună, dar au prețuri mult mai
accesibile decât restaurantele. Localurile din această categorie însă, nu primesc puncte și bonete,
ci sunt doar menționate în ghid.
În România, în primăvara anului 2018 a fost lansată prima ediție a ghidului Gault et
Millau, care cuprinde 90 restaurante și 21 localuri POP din 6 orașe din țară: București,
Timișoara, Oradea, Sibiu, Brașov, Cluj-Napoca.
Côme de Chérisey, presedinte Gault et Millau, a declarat în cadrul emisiunii România, te iubesc,
difuzată în data de 26 ianuarie 2018, faptul că a ales să lanseze acest ghid în România pentru că
aceasta este o țară cu un potențial turistic deosebit și o bucătărie variată, care merită valorificată,
acesta sunținând că ,,Nu poţi vorbi de turism fără gastronomie. Mâncarea este un cârlig pentru
atras turisti. E foarte important să spunem că România, o ţară cu potenţial turistic, are şi o
bucătărie bună”.
Deasemenea, el prezintă și modul în care sunt evaluate restaurantele de către inspectorii
anonimi care punctează totul, de la modul cum este întâmpinat clientul, mirosul din restaurant,
atmosfera, cât de spațios este acesta, servirea și mai apoi mâncarea. Totuși, lucrul care cântărește
cel mai mult în acordarea punctajului este meniul restaurantului, care este analizat minuțios,
inspectorii fiind de părere că daca acesta este unul prea lung, atunci preparatele se gătesc cu
produse congelate, iar daca acesta este relativ scurt, oferind o gamă mai limitată de opțiuni,
46
atunci ingredientele folosite în preparare sunt proaspete. Astfel, în vederea acordării punctajului
final, o pondere de 70% revine mâncării, iar 30% sserviciilor, atmosferei, design-ului, etc.
În cadrul ghidului, din cele 90 restaurante se regăsesc opt restaurante din Sibiu, cu
punctaje cuprins între 10 și 12 puncte: SyndicatGourmet (12 puncte), Max și Old Lisbon (11,5
puncte), Benjamin Steakhouse și La Pasaj Resto&Pizzerie (10,5 puncte), Hermania, Hochmeister
și Kulinarium (10 puncte) și două localuri POP: Pardon Cafe, Cafe Wien.
Brașovul are 10 restaurante incluse în ghid, cu punctaje ce variază între 13,5 și 10 puncte:
Atra (13,5 puncte), Bistro de l’Arte (11,5 puncte), Prato, Pilvax, Dei Frati, Casa Hirsgher (11
puncte), Athanasios (10,5 puncte),La Ceaun, Bella Muzica, Gott (10 puncte) și patru localuri
POP: Topografia, Trattorian Artisan, Albert Bistro, Somone.
Din Cluj-Napoca, se regăsesc 11 restaurante cu puncteje cuprinse între 14 și 10,5 puncte:
Baracca (14 puncte), Cabinet de Vin & Cocotte (13 puncte), Bujole (12,5 puncte), Fragment.
Rod, Privo (12 puncte), Casa Boema, Zama, Tokyo (11 puncte), Carrousel By Chios, Via (10,5
puncte) și un local POP: Toulouse.

IV.4. Podgoriile din Transilvania – suport pentru turismul viticol

În România, viticultura este o ocupație ce se practică încă din antichitate, această tradiție
a cultivării viței de vie a dus în timp la creșterea suprafețelor cultivate și implicit a producției.
Transilvania se numără printre regiunile viticole cele mai renumite din România, aceasta nu
datorită suprafețelor mari ale plantațiilor ci datorită calității vinurilor.
Zona viticolă a Transilvaniei se intinde pe dealurile dintre cele doua Târnave și Mureș
(Cucu, 2002, 265), și este formată din podgoriile Alba-Iulia, Târnave, Aiud, Lechința, Sebeș-
Apold (Fig.25.).

47
Fig.25. Podgoriile din Transilvania
Podgoria Alba-Iulia numită de către sași Țara Vinului(Weinland)este una din cele mai
vechi podgorii din România, fiind situată în centrul Transilvaniei.
Această podgorie se întinde de-a lungul Mureşului având în dreapta acestui râu, pe dealurile
domoale localităţile ce se înşiruie de la Vinţul de Jos în sud spre Pâclişa, Bărăbanţ, Şard, Ighiu,
Ighiel, Ţelna, Bucerdea Vinoasǎ, Cricǎu, Galda de Jos, Craiva, Tibru, pentru ca să se sfârşească
la Stremţ, în nord, de-a lungul şoselei naţionale Sebeş-Alba Iulia (http://www.taravinului.ro).
În această zonă, cultivarea viței de vie are o tradiție îndelungată, aceasta se practică încă
de pe vremea dacilor, aceștia fiind cunoscuți de-a lungul istoriei drept mari iubitori ai vinului, cu
toate că la vremea aceea viticultura se practica în condiții destul de primitive. Odată cu cucerirea
Daciei de către romani, în viticultură au fost introduse mijloace de producție mai performante,
precum și soiuri noi de struguri.
În prezent, podgoria Alba-Iulia produce vinuri aromate, galben-aurii, obținute din soiuri
precum: Fetească Albă, Fetească Regală, Riesling, Furmint, Muscat Ottonel, Savignon Blanc,
Pinot Gris, Grasă de Cotnari, Traminer.
Podgoria Târnave este una dintre cele mai mari complexe viticole din țară, aceasta
valorifică terenurile cu expoziție sudică de pe versanții dealurilor, cuprinzând plantațiile de viță
de vie ce se cultivă între râurile Târnava Mare și Târnava Mică,râuri de unde îi vine și numele.
În această regiune, a apărut în perioada interbelică unul dintre cele mai cunoscute și
apreciate soiuri de strugure din România, Fetească Regală sau Galbenă de Ardeal, strugure care
48
la vremea aceea era numitstrugurele de aur și care a ajuns să fie recunoscut la nivel internațional.
În prezent, vinurile produse în podgoria Târnave sunt obținute din soiurile: Fetească Regală,
Fetească Albă, Muscat Ottonel, Pinot Gris, Ezerfrut, Savignon Blanc, Traminer, Chardonay.
Emblematic pentru podgoria Târnave este Domeniul Jidvei, cea mai mare plantație
viticolă din România cu proprietar unic, având o suprafață de 2500 hectare, precum și cele mai
moderne tehnologii de producție din România, fiind un vin cu Denumire de Origine
Controlată(D.O.C).Întreg Domniul Jidvei dispune de trei crame,Jidvei, Blaj și Bălcaciu, având o
capacitate de stocare de peste 270 de mii de hectolitri, adică 27 milioane de litri.
În castelul Bethlen-Haller, construit în perioada 1615-1624 în stil baroc, se organizează
degustările de vin ale cramelor Jidvei, castel care a devenit și imaginea produselor Jidvei.
Vinurile de Jidvei sunt obținute din soiuri precum: Sauvignon Blanc, Fetească Regală, Muscat
Ottonel, Riesling Italian, Traminer, Pinot Gris, Fetească Albă, Riesling de Rhin, Chardonnay,
Iordană, Neuburger, Pinot Noir, Cabernet Sauvignon.
Gama Jidvei cuprinde peste 30 produse: vinuri liniștite, vinuri spumante și vinars. Vinurile
liniștite constituie cea mai mare parte a portofoliului și, deși pornesc de la sec până la dulce, cele
care au adus faimă companiei sunt vinurile albe seci și demiseci. Peste 90% din vinurile vândute
anual de Jidvei sunt vinuri cu Denumire de Origine Controlată. Vinurile spumante, de la demisec
la extrabrut sunt albe sau rose, toate obținute după metoda tradițională-fermentate, limpezite și
livrate în aceeași sticlă. Vinarsul de Jidvei este obținut prin învechirea timp de cel puțin cinci ani
a distilatelor de vin în butoaie de stejar, vinurile tinere și cu a aciditate ridicată care sunt folosite
pentru obținerea lui ducând la o bautură de o finițe deosebită și cu o personalitate puternică
(https://www.jidvei.ro).
Deasemenea, Jidvei și-a dezvoltat recent o gamă de vinuri de lux, respectiv Misterium și
Owner’s Choice. Gama Owner’s Choice cuprinde patru sortimente de vin: Ana Sauvignon
Blanc, Ana Chardonnay (Fig.26.), Maria Fetească Albă și Maria Pinot Gris, sortimente ce
poartănumele celor două fiice ale proprietarului, respectiv Ana și Maria.

49
Podgoria Aiud, situată în
partea nord-vestică a județului Alba,
este una din podgoriile renumite
ale Transilvaniei, unde cultura viței
de vie datează din Fig.26. Ana Chardonnay perioada daco-
romană, dovadă în acest sens stă postamentul de teasc făcut din piatră, care în prezent este expus
la Muzeul de Istorie din Aiud.
Soiurile din care se obțin vinurile sunt cele specifice podgoriilor transilvănene, însă
elementul de specificitate al acestora este dat de aciditatea mai accentuată și caracterul mai dur
decăt al vinurilor produse din aceleași soiuri în podgoriile Alba-Iulia sau Târnave.
Podgoria Sebeș-Apold este situată în partea sudică a județului Alba, unde se întinde pe
teritoriul comunelor Șibor, Pianu, Gîrbova, Cîlnic, Săliște, Sosciori, continuându-se în județul
Sibiu unde ocupă comunele Apoldu de Sus, Miercurea Sibiului, Ludoș.

Concluzii

,, Nu poţi vorbi de turism fără gastronomie. Mâncarea este un cârlig pentru atras turisti’’
(Côme de Chérisey, presedinte Gault et Millau).
50
Transilvania este situată în centrul României, fiind cea mai mare regiune istorică a țării și
poate fi văzută drept un centru polarizator, dat fiind faptul că în acest spațiu au apărut primele
scrieri în limba română și s-au realizat cele dintâi traduceri în limba română a unor texte
bisericești.
Giurgescu (1967), în lucrarea Transilvania în istoria poporului român, vorbește despre
Transilvania ca fiind ,,centrul sau inima pământului românesc”, acesta fiind teritoriul care, de-a
lungul istoriei, cu toate că a fost supus unor influențe culturale provenite de la popoarele cu care
a intrat în contact, a reușit să își păstreze identitatea culturală.
Privită prin prisma turismului, Transilvania este o destinație de top a României, care,
dincolo de eticheta mitului lui Dracula, așa cum este foarte des asociată de către turiștii străini,
reușește să ofere atracții și obiective în concordanță cu toate preferințele în materie de turism. În
acest sens, se remarcă patrimoniul cultural de excepție, pornind de la cetăți medievale, biserici
fortificate, castele, palate, la centrele istorice ale marilor orașe precum Cluj-Napoca, Mediaș,
Sibiu (desemnat în anul 2007, Capitală Culturală Europeană).
Totodată, când vorbim despre patrimoniul cultural al Transilvaniei, facem referire și la
cultura gastronomică a acesteia, care este una foarte diversificată, și care de-a lugul timpului a
preluat o mare parte din influențele bucătăriei austro-ungare, influențe care au fost adaptate
tradiției locale și au dus la individualizarea a ceea ce numim astăzi bucătărie tradițională
ardelenească.
La modul simplist, gastronomia reprezintă o componentă majoră a istoriei, tradiţiei şi
identităţii, aceasta a devenit o motivaţie tot mai importantă în ceea ce priveşte alegerea unei
destinaţii, oferind un potenţial tot mai mare de stimulare a economiilor locale.
Alături de cazare şi transport, mâncarea este un serviciu de bază în cadrul oricărui pachet
turistic. În ultimul timp, gastronomia a cunoscut o dezvoltare semnificativă, devenind ea însăşi
un serviciu principal în cadrul pachetelor turistice, putem vorbi chiar despre adevărate destinaţii
gastronomice, deoarece un număr tot mai mare de turiști caută să trăiască noi experienţe
gastronomice, descoperind prin intermediul gastronomiei locale o parte din cultura și istoria unei
anumite destinații.

Deoarece, servirea mesei este considerată un serviciu de bază în cadrul programelor


turistice, ajuns în momentul de faţă, în foarte multe locaţii, la nivel de artă, prestatorii de turistice
au dezvoltat concepte gastronomice, ajungând adesea în postura de serviciu principal al
destinaţiei turistice.

51
În Transilvania, conceptul de turism gastronomic, bazat pe descoperirea culturii
gastronomice și tradițiilor locale a început să cunoască o dezvoltare accentuată în ultimii ani,
produsele gastronomice locale fiind tot mai mult valorificate și promovate pe piața turistică.
Astfel, cea mai eficientă modalitate de promovare a gastronomiei locale s-a dovedit a fi
prin intermediul festivalurilor și evenimentelor gastronomice, care au luat amploare în ultimii
ani, odată cu înființarea asociației My Transilvania la Sibiu în anul 2010, asociație care
organizează anual o serie de evenimente cu caracter gastronomic, desfăşurate în special în
mediul rural, care au ca scop principal promovarea micilor producători şi valorificarea
produselor locale.
Printre evenimentele și festivalurile gastronomice organizate anual de către această
asociație se numără: Transilvania Gastronomică, Cinema culinar, Degustări muzicale,
Transilvanian Brunch, toate aceste evenimente fiind organizate cu scopul de a promova micii
producători locali, precum și produsele tradiționale locale.
Un rol foarte important în ceea ce privește dezvoltarea turismului în Transilvania, în speță
a celui gastronomic îl are faptul că, în anul 2019, Sibiu va fi Regiune Gastronomică Europeană.
În acest sens, numărul evenimentelor cu caracter culinar din Transilvania a crescut semnificativ,
și au dus la o mai bună valorificare și promovare a produselor locale.
Prin urmare, Transilvania rămâne o destinație turistică de prim rang, unde turismul este în
plină ascensiune, în principal cel gastronomic, care în ultimii ani s-a dezvoltat semnificativ,
devenind factorul principal de motivație turistică în vederea alegerii destinației.
Așa cum afirmă Côme de Chérisey, presedinte Gault et Millau ,,Mâncarea este un cârlig
pentru atras turisti. Nu poţi vorbi de turism fără gastronomie’’, gastronomia este o componentă
esențială în ceea ce privește derularea actului turistic. Din acest motiv, preparatele tradiționale
trebuiesc valorificate, promovate și protejate, pentru că fiecare preparat tradiţional românesc
cuprinde o parte din istoria poporului roman aşadar este de datoria noastră să o protejăm şi de ce
nu să o promovăm, deoarece gastronomia este o parte din cultura noastră ca şi popor.

Bibliografie

Bărbulescu, M., Dorner,A., Glodariu, I., Nagler, T., Pop,G.P., Pop, I.A., Rotea, M., Vasiliev, V.,
(2009), Istoria Transilvaniei Volumul I, Edit.Academia Română, Cluj-Napoca
52
Boiţă M., Ardelean Dorina, Pribeanu Gh., David Gabriela, Costi B., Almăjanu Claudia (2015),
Experienţa ecoturistică între tradiţie şi gastronomie, Edit. Sitech, Timişoara.
Cocean, P., (2007), Geografia turismului, Edit.Carro, Bucureşti
Cosmescu, I., (1998), Turismul, Edit. Economică, Bucureşti
Costea Carmen, Stroia Al. (2011), Învață de toate, Edit. ASE, București
Cucu,V., (2002), România.Geografie umana și economică, Edit.Transversa, Targoviște
Donisă, I., (1978), Bazele teoretice și metodologice ale geografiei, Edit. Didactică și Pedagogică,
București
Gheorghilaş, A., (2011), Geografia turismului : metode de analiză în turism, Edit. Universitară,
Bucureşti.
Giurgescu, C., (1967), Transilvania în istoria poporului Român, Edit. Ştiinţifică, Bucureşti
Hall, M., Sharples, Liz, Mitchell R., Macionis N., (2003), Food tourism around the world:
Development, management and markets, Edit. Butterworth-Heinemann, Londra
Ielenicz, M., Comănescu, Laura, (2009), România. Potențial turistic, Edit. Universitară,
București
Nistor S., (2004), Ghidul gastronomic al României, Edit. House of Guides
Oprean, Lucreţia, Moldovan, Mura, (1974), Preparate culinare din bucătăria popoarelor,
Editura pentru Turism, Bucureşti
Page, Stephet J., (2003), Tourism management, Edit.Elsevier
Stăncioiu, Felicia, Băltescu, Codruța, Vlădoi, Anca, Pârgaru, I., Nicula, V., (2011), Transilvania-
microdestinație turistică a României, în Economie teoretică și aplicată, Volumul XVIII, No.
5(558), pp. 132-142
Tomescu Ada Mirela, Botezat Elena, (2014), Culinary tourism in Romania- Professional points
of view, Tourism and Hospitality Industry,Congress Proceedings Trends in Tourism and
Hospitality Industry
Turcu, Daniela, Weisz, Janeta, (2008), Economia turismului, Edit.Eurostampa, Timișoara
***(2012), Global Report on Food Tourism Am Reports IV, World Tourism Organization
***(2014), Caiet de sarcini. Telemea de Ibăneşti,Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale
***(2014), Caiet de sarcini. Salam de Sibiu, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale
***(2014), Ghid de bune practici. Atestarea produselor tradiţionale, Ministerul Agriculturii şi
Dezvoltării Rurale
***(2016/2017), Red de Gastronomía de la OMT, Plan de Acción
***(2017), Second Global Report on Gastronomy Tourism, World Tourism Organization
https://dexonline.ro/definitie/turism-accesat în 28 noiembrie, 2017
https://dexonline.ro/definitie/gastronomie - accesat în28 noiembrie, 2017
53
https://emilpop.blogspot.ro/2009/12/turismul-culinar.html-accesat în 2 decembrie, 2017
https://guide.michelin.com/th/en/bangkok-accesat în 6 februarie, 2018
http://ocarbonellc.blogspot.ro/2013/05/un-paseo-por-la-gastronomia-europea.html-accesat în 13
februarie, 2018
https://www.gustos.ro/ –accesatîn 13 februarie, 2018
https://www.nouvelobs.com/culture/20101116.OBS3020/le-repas-francais-inscrit-au-patrimoine-
de-l-humanite.html-accesat în 14 februarie, 2018
http://www.anat.ro/calendarul-gastronomic-2014/-accesat în 15 februarie, 2018
https://www.libertatea.ro/stiri/bucharest-food-festival-parcul-herastrau-programul-complet-
1882438-accesat în 17 februarie 2018
http://en.calameo.com/read/004601149ff8876feeaa6-accesatîn 17 februarie 2018
http://bucurestifm.ro/2017/09/29/toamna-la-ceaun-va-asteapta-in-parcul-national/-accesat în 17
februarie 2018
http://www.mytransylvania.ro-accesat în 19 februarie 2018
https://eat-local.ro-accesat în 19 februarie 2018
http://www2.unwto.org-accesat în 6 martie 2018
https://www.clujlife.com/-accesatîn 6 martie 2018
http://www.madr.ro/-accesat în 8 martie 2018
https://www.agerpres.ro/ accesat în 1 aprilie 2018
https://www.europeanregionofgastronomy.org-accesat în 1 aprilie 2018
https://igcat.org-accesat în 1 aprilie 2018
http://www.cjsibiu.ro/wp-content/uploads/2016/09/SRGE2019.pdf-accesat în 1 aprilie, 2018
http://www.traditiisibiene.ro-accesat în 5 aprilie 2018
http://www.sibiu-turism.ro/Brosuri-turistice.aspx-accesat în 5 aprilie, 2018
http://www.jidvei.ro/-accesat în 6 aprilie 2018
http://www.taravinului.ro-accesat în 6 aprilie 2018
https://www.gaultmillau.com-accesat în 2 iunie 2018
https://streetfoodfestival.ro-accesat în 10 iunie, 2018
http://turism.gov.ro/web/-accesat în 11 iunie, 2018

DECLARAŢIE DE AUTENTICITATE
A LUCRĂRII DE FINALIZARE A STUDIILOR

54
Titlul lucrării

Valorificarea potențialului turistic din Transilvania prin turism gastronomic

Autorul lucrării

Lucrarea de finalizare a studiilor este elaborată în vederea susţinerii examenului de


finalizare a studiilor organizat de către Facultatea de Geografie, Turism și Sport din cadrul
Universităţii din Oradea, sesiunea iunie 2018 a anului universitar 2017-2018.
Prin prezenta, subsemnata Băican Diana Ionela, 2960602057631, declar pe proprie
răspundere că această lucrare a fost scrisă de către mine, fără nici un ajutor neautorizat şi că nici
o parte a lucrării nu conţine aplicaţii sau studii de caz publicate de alţi autori.
Declar, de asemenea, că în lucrare nu există idei, tabele, grafice, hărţi sau alte surse
folosite fără respectarea legii române şi a convenţiilor internaţionale privind drepturile de autor.

Oradea, Semnătura
20.06.2018

55

S-ar putea să vă placă și