Universitatea „Al. I.

Cuza” Iaşi

Facultatea de Psihologie şi Ştiinte ale Educaţiei

Abilități de comunicare în
relațiile romantice

Masterande: - Andrieș Claudia

- Popa Luminița-Liliana

Master: Psihologie Educațională și Consiliere

Anul 1, semestrul 2

1
 Cuprins

I. Partea teoretică

I.1. Abilități sociale și relații romantice...................................

I.2. Inițierea relației romantice..................................................

I.3. Autodezvăluirea în relațiile romantice................................

I.3.1.Teoria deschiderii sociale.............................................

I.3.2. Modelul potrivirii sociale............................................

I.3.3. Modelul dialectal........................................................

I.4. Menținerea relației romantice..............................................

I.5. Încheierea relației romantice................................................

I.6. Căutarea informațiilor în relațiile romantice.......................

I.7. Sexualitatea în relațiile romantice........................................

I.8. Atașament, explorare și grija pentru celălalt.......................

2
 I.9. Gelozia în relație....................................................................

I. 10. Concluzii...............................................................................

II. Partea empirică

II.1. Obiective.................................................................................

II.2. Ipoteze.....................................................................................

II.3.Variabile...................................................................................

II.4. Subiecți.....................................................................................

II.5. Instrumente..............................................................................

3
 I.1. Abilități sociale și relații romantice

Relațiile personale sunt realizări calificate „în care diferite abilități sociale și
comunicaționale joacă roluri vitale în fiecare fază în dezvoltarea relației” Cercetătorii confirmă
că abilitățile sociale joacă un rol important în etapele inițiale ale dezvoltării unei relații. De
exemplu, programele de formare ale abilităților heterosociale se concentrează pe fomarea
abilității de a iniția relații. Dar în spatele inițierii, abilitățile de comunicare joacă un rol vital in
dezvoltarea, menținerea și încheierea unei relații romantice.(Dindia, 2003, p.685)
Datorită faptului că relatiile sunt construite din interacțiuni, abilitățile fundamentale de
interacțiune sunt necesare pentru realizarea relațiilor personale.
Pe langă abilitatile fundamentale de interactiune si funcția relevanta orientată pe
competențele de comunicare, relatiile romantice implică sarcina necesară dezvoltării relației.
Întâlnirile, curtarea si relatile romantice sunt concepute ca vor ajunge de undeva la undeva. Si
acest sens al progresiei este inerent in stabilirea celor mai multe concepții de intalniri, curtare și
relații romantice., chiar daca aceste relații nu mai sunt demult concepute ca o cale spre căsnicie.
Sarcina principală a unei relații romantice este de a realiza dezvoltarea relației, de a iniția
relații, de a se indrepta spre o relație intimă și consolidare, iar mai apoi mentinerea acesteia. În
plus față de sarcina fundamentală de realizare a dezvoltării relației, relatiile romantice implică și
două sarcini unice funcționale. Două dintre sarcinile funcționale relevante pentru relatiile
romantice sunt legate de gestionarea relațiilor sexuale și gestionarea geloziei.(Dindia, 2003)

I.2. Inițierea relației romantice

Pentru a iniția o relație romantică, prima sarcină care trebuie să fie îndeplinită este de a se
realiza o interacțiune inițială de succes, care să poată permite legarea unor interacțiuni viitoare.

4
 Competențe de a iniția interacțiuni sociale
În ceea ce privește compenețele care sunt necesare în construirea unei relații romantice,
reamintim competențele de comunicare, care sunt esențiale în inițierea unei relații. Davis(1973)
elaborează șase sarcini pe care ar trebui să le îndeplinească o persoană pentru a „cuceri” o
persoană și anume: să stabilească calificative, să stabilească lichidarea, să fie deschis, să găsească
noi subiecte, să se auto-prezinte, și să planifice a doua întâlnire. Câteva dintre aceste sarcini sunt
specifice inițierii unei interacțiuni, iar altele sunt mai mult generale și se aplică în interacțiunile
ulterioare ale stadiilor incipiente de dezvoltare.(Dindia, 2003, p. 688)
În cele ce urmează vor fi prezentate pe scurt caracteristicile acestor sarcini.
Acordarea de calificative. Primul lucru care trebuie să fie îndeplinit la o primă întâlnire
este de a stabili dacă persoana cealaltă deține calități necesare, respectiv atractivitate fizică,
sensibilitate s.a. și dacă sunt satisfăcătoare pentru a se iniția interacțiunile ulterioare. Calitățile pot
fi în stare manifestă( atracția fizică ) sau latentă( trăsături de personalitate precum sensibilitatea).
Abordarea Potrivit lui Davis, a treia sarcină care trebuie realizată în inițierea unei relații este de
a găsi o abordare care să capteze atenția celelalte persoane. Studiile au găsit ca principală formă
de abordare în cazul femeilor ca fiind un simplu „Bună”, iar bărbații continuând conversația, fie
câteva comportamente specifice primei întâlniri precum deschiderea ușii de către bărbat pentru
femeie. Un studiu mai recent efectuat pe studenți a găsit precum ambii respondenți, atât femeile
cât și bărbații preferă abordările directe precum „Mi-ar plăcea să te cunosc”, iar această
modalitate a fost găsită a f eficientă în deschiderea unei întălniri.
Introducerea subiectului A patra sarcină a unei întâlniri inițială este de a descoperi un
subiect de introducere sau un subiect de interes comun. Există mai multe competențe de
comunicare necesare pentru a găsi subiecte, inclusiv a strategiilor de introducere și de achiziție de
informații. Strategiile pasive (de exemplu, colectarea de informații despre o persoană prin
observarea discretă a persoanei), strategii active (de exemplu, solicitând informații părților terțe
legate de persoană), și strategii interactive (de exemplu, punând întrebări în timpul interacțiunii
inițiale) sunt modalități de a descoperi integrarea subiectelor.
A doua întâlnire. Ultima sarcină este reprezentată de programarea celei de-a doua
întâlnire. Acest lucru poate fi realizat în cadrul primei întâlniri fie este necesară obținerea
numelui, adresei și a numărului de telefon pentru ca ulterior să o contacteze și să stabilească o a
doua întâlnire. Uneori este necesar să se planifice(să se pună la cale ) o a doua întâlnire. Mai

5
precis, o persoană poate simula intâmplări „accidentale” fie de unul singur, fie ajutat de terțe
persoane pentru a se reîntalni cu persoana respectivă.
După interacțiunea inițială, unul dintre parteneri trebuie să continue să dezvolte relația.
Există mai multe competențe relevante pentru asigurarea interacțiunii cu un potențial partene
romantic. (Dindia, 2003, p.691)
Interactiunea
Planificarea întâlnirilor . Davis(1993) spunea că „persoanele care simt că ar putea stabili
relații intime între ele ar trebui să se întâlnească din nou.” Ar trebui să stabilească întâlniri
viitoare în mod regulat, iar aceste întâlniri nu trebuie să fie asumate, ci aranjate”. Mai precis,
ambele persoane trebuie să își aranjeze și planifice întâlnirile ulterioare din stadiile incipiente ale
relației atunci când nu sunt favorizate de proximitate sau de altă natură. Atunci când nu se
stabilesc planurile de a se reîntâlni de ambii parteneri, acest lucru poate fi făcut de unul dintre
parteneri.
Micile conversații. Abilitatea de a se angaja în mici conversații este o abilitate necesară
în interacțiune. Pryor și Merluzzi(1985) în studiul efectuat au constat că participanții, respectiv
bărbații care intenționau să invite în oraș o fată, începeau acțiunea printr-o mică discuție care
făcea parte din scenariu. Discuțiile în general sunt despre interese comune.
În stadiul inițial de dezvolare a unei relații, oamenii încearcă să comunice simpatie, să
genereze simpatie și să testeze simpatia. Comunicarea simpatiei poate fi realizată în mod direct și
indirect. Indicii non-verbali sunt de obicei modalități indirecte și au fost catalogate ca indici
imediați. Indicii imediați includ atingeri, contact vizual prelungit, și o deschidere a orientării
corporale. Putem de asemenea să ne exprimăm direct atracția noastră pentru cineva în mod verbal
spunând „Îmi placi” deși aceste lucruri nu se fac în stadiile incipiente ale unei relații. În schimb,
am putea folosi o abordare indirectă spunând că ne place ceva la persoana respectivă, cum ar fi o
trăsătură de personalitate, sau ceea ce a spus, ceea ce a făcut, despre imbrăcămintea sa, părul său,
bijuterii și așa mai departe. A mai fost găsit că flirtatul, comunicarea non-verbală și acțiunile
interesate au fost raportate ca fiind strategii utilizate în inițierea unei relații romantice.
Alte strategii care sunt utilizate în inițierea unei relații romantice pot fi următoarele:
includerea altor persoane care includ și alte activități sociale, achiziționarea de informații care
ajută la generarea unor noi subiecte de discuții care pot fi pe placul celuilalt, această strategie
poate incuraja auto-dezvăluirea și generează simpatie. Dezvăluirea de sine este de asemenea o

6
strategie des utilizată care generează simpatie din partea celuilalt. Auto-prezentarea este de
asemenea o strategie care generează simpatie deoarece în general sunt prezentate aspecte pozitive
ale unei persoane. Facerea unor favoruri sau acordarea unor recompense sunt strategii eficiente în
dezvoltarea unei relații. În general aceste favoruri se fac in mod voluntar pentru a intra în grațiile
celeilalte persoane și pentru a se face plăcut. Aici intră și cadourile, surpizele plăcute și
complimentele pe care le poate face o persoană alteia. (Dindia, 2003)
Competențe de comunicare utilizare în intensificarea relației romantice
După ce o relație romantică a fost initiată, de cele mai multe ori, se urmărește scopul de a
trece la un stadiul mai avansat de dezvoltare a relației. În combinație cu trecea unei relații la un
stadiu mai avansat de dezvoltare, unul dintre parteneri trebuie să fie capabil de a evalua starea
actuală a relației și sentimentele partenerului în legătură cu relația. O dată ce relația a fost mutată
la un stadiu mai avansat, unul dintre parteneri trebuie să se ocupe de funcțiile speciale ale relației
romantice conform stadiului mai dezvoltat la care se află relația în acel moment.(Dindia, 2003,
p.697)
Diferite sarcini și interacțiuni pot fi potrivite în diferite momente din istoria unei
relații.(Burleson, 1995) iar aceste sarcini solicită diferite tipuri de abilități de comunicare. Potrivit
mai multor modele de dezvoltare a relației, actul sexual este o caracteristică a stadiului avansat de
dezvoltare a unei relații, fie un punct de cotitură în dezvoltarea unei relații romantice. (Baxter &
Bullis, 1986). În cele ce urmează vom discuta despre abilitățile de comunicare necesare pentru a
face posibilă trecerea unei relații la un stadiu mai avansat de dezvoltare, implicând sexualitatea și
abilitățile de comunicare necesare pentru gestionarea sexualității.
Trecerea unei relații la un stadiu mai avansat . Există mai multe strategii în acest sens.
Persoanele pot fi directe, indicând pe cale verbală dorința de a deveni apropiați. Însă indivizii pot
acționa și indirect, prin flirt comunicând prin acesta dorința de a intensifica nivelul de dezvoltare
al relației. În cele din urmă, persoanele pot începe prin construirea unei relații mai intime prin
creșterea intimității prin auto-dezvăluire sau atingeri în speranța de a primi în schimb același
tratament din partea partenerului.
Abordarea directă. Este modalitatea de a escalada o relație de a fi directă, de a se discuta
despre starea relației și dorința cuiva despre continuarea pe viitor a relației.

7
 Abordarea indirectă. Este o alternativă a celei anterioare, mai precis sunt utilizate
acțiuni sugestive( indici, flirt). Persoanele pot construi o relație prin creșterea intimității
comportamentului verbal și non verbal, aceasta fiind considerată o strategie a dezvoltării relației.
Creșterea frecvenței și duratei contactelor. O strategie utilizată pentru a dezvolta relația
este de a spori comunicarea. Creșterea duratei de petrecere a timpului împreună, de a vorbi la
telefon este una dintre cele mai utilizate strategii de dezvoltare a relației.
Exprimarea afecțiunii. Pe măsură ce persoanele devin intime, comunicarea verbală și
non verbală transmit sentimentele reciproce. O modalitate de a construi o relație intima este de a
comunica sentimentele. Există expresii verbale și nonverbale de exprimare a afecțiunii față de
cineva care pot ajuta la intensificarea relației. O altă strategie poate fi oferirea de cadouri sau de
amintiri partenerului, complimentarea partenerului, pentru a-și exprima interesul față de acesta,
fie utilizând expresii verbale de dragoste și care prezintă afecțiunea fizică prin atingeri,
îmbrățisări și sărut. (Dindia, 2003, p. 699)
Mărirea recompenselor. Tolhuizen (1989) a constatat că participanții creșteau
recompensele (complimente, favoruri), folosind aceasta ca o strategie pentru a dezvolta o relație.
Asistența terței părți. Tolhuizen (1989) a constatat că sprijinul social și asistența (a
cere sfaturi sau asistență din partea membrilor rețelei sociale) a fost a doua strategie, cel mai
frecvent menționată în intensificarea unei relații romantice.

I.3. Auto-dezvăluirea în relațiile romantice

1. Teoria deschiderii sociale

Teoria deschiderii sociale(propusă de Irwin Altman și Dalmas Taylor în 1973) oferă o

perspectvă timpurie importantă cu privire la auto-dezvăluire și la dezvoltarea unei relații strânse.
În acord cu această terorie, la începutul unei relații viitorii parteneri ar putea fi limitați de
stereotipurile și comportamentele superficiale. Dar cu cât relația progresează, persoanelor le este
anticipată o creștere a gamei de activități pe care le vor impărți unul cu celălalt, inclusiv
divulgarea de informații cu caracter personal.(Derlega, 2008, p. 154)

8
 Altman și Taylor(1973) susțin că raportul dintre costuri și beneficii influențează
dezvoltarea relației. Experiențele inițiale pozitive creează posibilitatea evoluției acendente. Pe
măsură ce relația dintre doi indivizi se dezvoltă, ei vor dezvășui mai multe informații și la
niveluri tot mai intime: vor comunica informații despre tot mai multe domenii și în fiecare
domeniu vor schimba tot mai multe informații.
Teoria deschiderii sociale a identificat mai multe dimensiuni ale auto-dezvăluirii, care
sunt asociate cu dezvoltarea unei relații strânse: cât de multe subiecte sunt prezentate(amploarea
subiectului), cât de multă informație este dezvăluită despre un anumit subiect(amploarea
frecvenței), cat de mult timp este petrecut discutând despre un subiect particular(timpul) și care
este nivelul de intimitate al informațiilor(adâncimea subiectelor).(Derlega, 2008, p. 155)
Taylor(1968) a făcut descoperiri interesante aplicând teoria deschiderii sociale în studiul
diadelor de studenți ce locuiau în aceeași cameră. El a constat că, în timp, studenții care au
comunicat multe informații intime despre ei colegului de cameră, au ajuns sa-l simpatizeze pe
acesta. Psihologul a explicat acest pattern de evoluție a relației apreciind că, din cauza dorinței de
compatibilitate cu celălalt locatar al camerei, studenții supraestimează la ănceput caracterul
pozitiv și favorabil al relației.

2. Modelul potrivirii sociale

Teoria deschiderii sociale prezice că dezvoltarea unei relații este un proces continuu
și treptat. Auto-dezvăluirea în interacțiunile sociale trece de la forma superficială la un nivel mai
ridicat de intimitate, iar partenerii divulgă informații despre o gamă largă de subiecte, și relația
progresează.
În schimb, Ioan Berg și Clark Margaret(1986) au propus modelul potrivirii sociale al
dezvoltării unei relații, sugerând că nivelurile relativ ridicate de auto-dezvăluire și dezvoltarea
unor relații strânse se pot produce mai degrabă rapid decât de-a lungul timpului. Modelul
presupune ca partenerii relației mai degrabă fac o evaluare la scurt timp după întâlnire decât după
potrivirea acestuia sau cu cu prototipul unui partener intim sau a unui prieten. ( Derlega, 2008, p.
156)
La randul lor, aceste evaluări rapide cu privire la „noua relație”, alcătuirea și
implantarea imaginii unei „relații strânse” duce la o accelerare de comportamente, inclusiv la

9
intimitate, ascociată cu o mai mare amploare și profunzime în ceea ce privelte auto-dezvăluirea,
petrecând mai mult timp împreună, fiind atenți unul la nevoile altuia și identificându-se reciproc
ca „parteneri” sau „prieteni apropiați”.
Această teorie, ca și potrivirea socială prevede că noile cunoștințe își vor organiza
interacțiunile lor pentru a promova dezvoltarea unei relații strânse cu cineva, cu care se asteaptă
rezultate pozitive în viitor.

3. Modelul dialectic

Auto-dezvaluirea în dezvoltarea unei relații strânse poate progresa rapid, precum

argumenteaza și teoria potrivirii sociale. Dar de asemenea nu este inevitabil ca auto-dezvăluirea
și relațiile apropiate vor evolua sau progresa într-un mod linear. Altman și colegii săi (Altman et
al., 1981)au elaborat ideea că pot fi diferite modele de auto-dezvăluire care au loc între partenerii
unei relații, deoarece aceștia pot hotărî diferit căt de deschiși sau închiși să fie unii cu alții.
Partenerii unei relații decid măsura în care vor face dezvăluiri cu caracter personal, li
măsura în care pot fi superficiali în dezvăluiri. De asemenea, pot fi reținuți în a se dezvălui pe
anumite planuri. Prin urmare, această teorie subliniază că în fiecare stadiu de dezvoltare a unei
relații, există forțe dialectice sau de opoziție care pot conduce atăt la apropierea de anumite
persoane, cât și la o distanțarea față de acestea. De exemplu, pot fi impinși spre auto-
dezvăluire(de exemplu în inițierea unei prietenii, pentru a căștiga sprijin social, precum și din
dorința de a dobândi un confident). Dar există și forțe care îl determină să se împotrivească auto-
dezvăluirii( din teama de a fi respins, ridiculizat, de a răni sentimentele cuiva, sau de a nu îcărca
pe alcineva cu problemele sale emoționale).

I.4. Menţinerea relaţiei romantice

Menţinerea interacţiunii

Pentru a iniția o relație, ne angajăm în interacțiune inițială. Pentru a extinde o relație,

creștem frecvența și durata interacțiunii. Pentru a menține o relație, trebuie să continuăm să
interacționăm cu celălalt în mod regulat.

10
 Strategiile pentru a menține relații sunt: petrecerea timpului împreună și a face lucruri
împreună. Alte două strategii au fost raportate: includerea celuilalt (soțul/ soţia invită partenerul
să participe cu el sau ea la activități sociale) și de auto-incluziune (soțul/ soţia se alătură în
activitățile partenerului).
Petrecerea timpului împreună, precum și activitățile comune implică comunicarea,
discutarea unor subiecte în general sau a activităţilor efectuate într-o zi, sunt strategii importante
pentru menţinerea unei relaţii.
Menţinerea plăcerii
O a doua caracteristică a relațiilor care trebuie să fie menținută este plăcerea/ simpatia.
Plăcerea este menținută printr-o serie de moduri, unul dintre cele mai puternice este aparent prin
exprimarea simpatiei și afecțiunii.
Stafford și Canary (1991) au derivat cinci strategii relaționale de menţinere prin analiza
factorială: pozitivitate, deschidere, asigurări, circuit și partajarea sarcinilor.
Există, de asemenea, dovezi că asigurările reprezintă o strategie eficientă de întreținere a
relațiilor.Asigurările s-au dovedit a fi un predictor de satisfacție, angajament, și plăcere. Fiind
pozitiv și binedispus pare a fi o strategie pentru menţinerea relaţiilor.
Canary și Stafford (1994), de asemenea, au constatat că pozitivitatea (fiind frumos și
binedispus) prezice plăcere.
Menţinerea intimităţii
Mai multe dintre strategiile pentru a menține plăcerea, de asemenea, funcționează şi în
menținerea intimităţii, în special, folosirea exprimării verbale și nonverbale a afecțiunii. În plus
față de exprimarea afecțiunii, funcțiile auto-dezvăluirii sunt importante în menținerea intimităţii.
Bell și Daly (1984) au constatat că deschiderea (auto-dezvăluirea) a fost o strategie de a
genera simpatie și Bell et al. (1987) au constatat că deschiderea a fost o strategie pentru a menține
afinitatea.
Influența percepțiilor de apropiere (comportamente gândite să conducă partenerul spre
perceperea relației ca fiind apropiată, și vorbind despre "noi", mai degrabă decât "tu" și "eu") a
fost o strategie de pentru a genera și menține plăcere.
Rolul sincerităţii în menţinerea relaţiilor
Kaplan (1975/1976) a elaborat două tipuri globale și polare vizavi de comportamentele de
întreținere. Menţinerea exprimării apare atunci când partenerii verbalizează direct sentimentele şi

11
observațiile lor, și reglementează interacțiunea între ele. Menţinerea exprimării a fost menționată
de către alții ca metacomunicare, discutarea în relație, deschidere, și auto-dezvăluire. Menţinerea
ascunderii apare atunci când orice discuție directă despre sentimentele reciproce, punctele de
vedere ale relației este ascunsă/ suprimată. Menţinerea ascunderii include exprimarea emoțiilor în
mod indirect, prin comunicarea nonverbală și verbală (glumă și râsete).
O cercetare a examinat menţinerea exprimării (sau sinceritatea) ca o strategie de
întreținere a relației. Rezultatele studiului au fost că un comportament de întreținere (discutarea
despre relație) a crescut liniar de la întâlnirile ocazionale la căsătorie.
Un comportament de întreținere (discutarea despre relație) servește la creșterea
interdependenței și dragostei în etapele anterioare de dezvoltare și pentru a rezolva conflictele în
cele ulterioare.
Mai multe studii au examinat sinceritatea folosind termeni similari. Dindia și Baxter
(1987) au constatat că meta-comunicarea (discutarea despre relație) a fost o strategie pentru a
menține și repara căsătoriile, cu toate acestea, ea a fost spusă mai frecvent ca un mijloc de a
repara decât de a menține o relație.
Rețeaua socială
Rețeaua socială a fost folosită ca o strategie de a iniția relații (fiind prezentat de un
prieten, folosind terțe părți să dobândească sau să transmită informații), cât și o strategie pentru a
intensifica o relaţie (care solicită consiliere sau asistență în relație de la membrii rețelei sociale).
Rețeaua socială este, de asemenea, folosită pentru a menține relații.
Repararea relaţiei
Dindia și Baxter (1987) au studiat menţinerea şi repararea relaţiei. Introducerea varietăţii,
noutăţii, și spontaneităţii în relație a fost raportată mai frecvent atunci când obiectivul a fost
menținerea relației decât atunci când obiectivul a fost de a repara relaţia.

I.5. Încheierea relaţiei romantice

Am observat că, atunci când obiectivul este de a iniția, intensifica, sau de a
menține o relație romantică, trei sarcini de bază trebuie să fie efectuate: asigurarea interacțiunii,
intimităţii și plăcerii. Atunci când scopul este de a încheia o relație, atunci aceste sarcini sunt în
esență, "inversate". Relațiile în drumul lor spre încheiere sunt adesea marcate de un nivel scăzut
de contact, intimitate și plăcere (Miller & Parks, 1982).

12
 Strategiile încheierii unei relaţii
Baxter și Philpott (2008) au examinat șase strategii de a înceta o relație: negarea
(indicii care demonstrează că celălalt nu este plăcut), diferența (demonstrând că nu are lucruri în
comun cu celălalt), auto-prezentarea (prezentarea propriilor atribute negative), costuri acordate
(încetarea favorurilor și creșterea costurilor la altul), dezinteres (încetarea de a dobândi informații
suplimentare despre celălalt), și excluderea (evitarea având pe altcineva în prezența sa).
Baxter (1982) a găsit patru tipuri de strategii a relațiilor de încheiere: retragere/
evitare (acte împărtășind o caracteristică comună a neconfruntării despre dezangajare), strategii
de manipulare (manipularea intenţionată de alții cu scopul de a atinge dezangajare), preocuparea
pentru un ton pozitiv (preocuparea pentru tonul afectiv cu care cealaltă parte reacționează la
dezangajare), și deschiderea (confruntare deschisă cu privire la dezangajare).
În examinarea rapoartelor retrospective ale strategiilor de terminare a relaţiilor, Baxter
(1984) a găsit opt strategii de terminare a relaţiilor: retragere (comportamente de evitare, în care
intimitatea sau frecvența (sau ambele) de contact cu un partener se reduce), pseudo-descreştere (o
declarație a celeilalte părți, care dorește o relație fără obligaţii, când, de fapt, dorinţa este de a
termina relația), extinderea costurilor (comportament care duce la creșterea costurilor
partenerului), fapt împlinit (o declarație explicită a celeilalte părți că relația este încheiată, fără
nicio oportunitate pentru discuții sau compromis), starea de discutare a relației (o declarație
explicită de nemulțumire și dorința de a ieși din contextul unei discuții bilaterale a problemelor
din relație), dispariţia (o înțelegere implicită că relația s-a încheiat), conflictul atribuțional (un
conflict, nu peste care să ieși, dar la care ieșirea este necesară), și negociere de rămas bun
(comunicarea explicită între părți prin care se încheie în mod oficial relația).
Strategiile de încheiere au format cinci grupuri: ton pozitiv (de exemplu, relația se termină
într-o notă pozitivă), management de identitate negativă (de exemplu, "Eu cred că ar trebui să
începi să te întâlneşti cu alte persoane"), justificarea (adică, din motive legitime pentru
despărțire), descreşteri comportamentale (de exemplu, retragere), și descreşterea (de exemplu,
sugerează o despărțire de probă).

I.6. Căutarea informaţiilor în relaţiile romantice

Căutarea informaţiilor generale

13
 Berger și Calabrese (1975) au introdus teoria reducerii incertitudinii în speranța de a
înțelege comportamentul indivizilor în timpul interacțiunilor inițiale printre străini. Teoria a
încurajat atenția la informații, procesul de căutare în timpul acestor interacțiuni și a condus la
cunoștințe despre modul în care am aduna informații despre alții, nu numai în faza inițială a
interacțiunii, ci şi dincolo de această fază. La un nivel general, literatura de specialitate sugerează
că informațiile sunt căutate prin intermediul unuia dintre aceste trei moduri: pasiv, activ, sau
interactiv.
Berger și Kellermann (1983) au identificat trei strategii specifice interactive pe care
indivizii le folosesc în timpul interacțiunilor inițiale pentru a aduna informații despre persoana
țintă: interogare (de exemplu, întrebarea celuilalt), divulgarea (de exemplu, vorbim despre sine în
speranța că îi provoacă reciprocitate din partea celuilalt) , și relaxarea țintei (de exemplu, creând
o atmosferă de conversație care încurajează comunicarea din partea celuilalt).
Primele câteva secunde de interacțiuni ciudate sunt de obicei pline de întrebări, cele mai
multe sunt axate pe caracteristicile biografice și demografice. De fapt, estimările privind numărul
de întrebări variază de la 10 în primele patru minute (Douglas, 1994) la 22 în primele 5 minute de
conversație.
Două forme mai eficiente de strategii, dar, de asemenea, mai putin intruzive sunt:
divulgarea și eforturi de relaxare a ţintei. Divulgarea - a doua formă este cea mai comună de
căutare a informațiilor în interacțiunile inițiale (Berger & Kellermann, 1983), se bazează pe
norma de reciprocitate (a se vedea Gouldner, 1960). În mod specific, indivizii manipulează
regulile sociale pentru ei însişi, oferind o dezvăluire, punând astfel presiune pe alții să dezvăluie
în schimb informații despre ei. Eforturile de a relaxa ținta sunt la fel de limitate ca succes în
colectarea informațiilor. Noțiunea este că adoptă un comportament verbal și non-verbal care face
ca ținta să se simtă confortabil în interacțiune (de exemplu, dă din cap, indică o ţinută înclinată, și
mesaje de sprijin calificate) este de natură să crească dorința lui sau ei de a fi vulnerabili prin
oferirea de informații despre el sau ea.

Căutarea informaţiilor legate de atracţie

Printr-o serie de studii, Douglas (1987, pp. 7-8) a descoperit opt strategii generale pe care
indivizii au raportat că le utilizează pentru a obține informații legate de afinitate cu privire la alte

14
persoane de sex opus în faza inițială a interacțiunii: confruntarea (de exemplu, "acțiuni ce au
necesitat un partener pentru a furniza dovezi imediate și, în general publice pe placul lui sau ei"),
retragerea (de exemplu, "acțiuni ce au necesitat un partener pentru a susţine interacţiunea"),
susținerea (de exemplu, "acțiuni concepute pentru a menține interacțiunea fără a afecta
intimitatea ei aparentă "), hărțuirea (de exemplu," acțiuni ce au necesitat un partener pentru a
furniza un produs sau serviciu al unui actor obţinut la acelaşi preţ ca pentru el sau ea "),
diminuarea sinelui (de exemplu," acțiuni care au redus valoarea de sine, fie direct de către auto-
dezaprobare sau indirect, prin identificarea unor surse alternative de recompensare pentru un
partener "), apropierea (de exemplu," acțiuni care implică creşterea intimităţii la care răspunsul
singurului partener este negativ, este o activitate compensatorie "), oferirea (de exemplu, "acțiuni
care au generat condiții favorabile pentru abordarea de către un partener"), și crearea rețelelor
(de exemplu, "acțiuni care au inclus terțe părți, fie să achiziționeze sau pentru a transmite
informații").
Trimiterea informaţiilor legate de atracţie
Cercetarea privind comunicarea nonverbală arată că intimitatea și plăcerea sunt
transportate prin corp, zâmbet, contactul vizual, imediata apropiere, orientarea corpului să fie
directă, și frecvent gesticulând, printre alte semnale (îmbrățișatul, ţinutul de mână, sărutatul,).
Studiile au arătat că persoanele care sunt interesate sexual într-un afișaj țintă dau mai multe
semnale non-verbale de afecțiune decât altele mai puțin interesate.
Căutarea informaţiilor în dezvoltarea relaţiilor

Tipologii de strategii informare-cautare

Etapa inițială de dezvoltare a relației de obicei merge bine dincolo de prima interacţiune.
Ca atare, este important să vă întreb cum indivizii caută informații relațional relevante dincolo de
prima întâlnire. Baxter și Wilmot (1984) au pornit cu scopul de a studia "strategiile sociale pe
care oamenii le folosesc pentru a dobândi cunoștințe despre starea relaţiilor cu sexul opus"
(Baxter & Wilmot, p.. 171). Eforturile lor au relevat șapte tipuri de "teste secrete": (a) teste de
sinceritate - chestionarea directă sau divulgarea despre relație; (b) teste de rezistenţă –
caracterizate de comportamentele care testează lungimea relaţiei pe care persoana ar dori să o
aibă; (c) sugestii indirecte - indicii sau glume despre o problemă relațională (de exemplu, face

15
haz de decizia unui prieten să se mute cu partenerul său pentru a vedea cum cealălalt reacționează
la acea idee), (d) prezentarea publică - modul în care partenerul răspunde la o anumită formă de
introducere (de exemplu, introducerea de el ca dumneavoastră "iubit"); (e) o terță parte -
colectarea de informații de la prieteni sau de la familia partenerului; (f ) separarea - nu se văd
unul cu altul pentru un timp ca o modalitate de a aduna informații despre angajamentul său faţă
de relație, și (g) teste de triunghi - care a introdus părți terțe în amestec ca posibile amenințări
romantice (de exemplu, flirtezi cu altcineva pentru a vedea dacă partenerul este gelos sau să
testezi angajamentul partenerului de a avea pe cineva, a flirta cu el sau ea și testarea reacţiei lui
sau a ei). Cei din relaţiile cu potențial romantic (de exemplu, acele relații descrise ca fiind "mai
mult decât prieteni", dar nu încă romantice) s-au implicat în mai multe teste secrete și au făcut
acest lucru în mai multe moduri indirecte decât cei care nu sunt în relaţii romantice sau prietenii
platonice.
Explicaţii teoretice
Cel mai recent, Afifi și Weiner (2004) au dezvoltat teoria de gestionare a informațiilor
motivate (TMIM), pentru a ajuta să înțeleagă deciziile de informare- căutare în întâlnirile
interpersonale. Teoria a început prin îngustarea domeniului explicit de aplicare la întâlnirile
interpersonale și a problemelor de import până la potențialul solicitant de informații. Apoi a adus
în zona de gestionare două componente a incertitudini semnificative: în primul rând, un accent pe
rolul de eficacitate în informațiile procesului de căutare, și, în al doilea rând recunoașterea,
explicită a rolului interactiv jucat de către furnizorul de informații în timpul schimbului.
Afifi și Weiner (2004) au propus un proces în trei faze de gestionare a informațiilor (a se
vedea figura 7.1), care începe cu o discrepanță între cantitatea de incertitudine reală și dorită cu
privire la o problemă și anxietatea rezultată (etichetată "faza de interpretare"), se mută la o etapă
de evaluare, care include o evaluare cu privire la rezultatul așteptat de căutare a informațiilor,
precum și o evaluare a eficacității, și se termină cu o fază de decizie.
TMIM consideră incertitudinea o caracteristică principală a experiențelor persoanelor
fizice la începuturile relației (a se vedea Knobloch & Miller, acest volum), ca motorul care
conduce procesul. În al doilea rând, aceasta reprezintă așteptările cu privire la rezultatul unei
informații de căutare, o variabilă care a fost dovedită a avea un impact a deciziilor de informare-
căutare în contexte în care informațiile despre atracţie sunt proeminente. În al treilea rând, se
recunoaște diversitatea informațiilor care caută opțiuni. Teoria propune că persoanele fizice pot

16
alege să caute informații în mod direct sau indirect, să evite informațiile fie în mod activ sau
pasiv, sau să reevalueze cognitiv gradul de discrepanţă a incertitudinii (vezi Afifi & Weiner,
2004). În al patrulea rând, este nevoie în mod explicit să se i-a în considerare furnizorul de
informații. În cele din urmă, se adoptă o abordare rațională delimitată (a se vedea Kahneman,
2003) și, ca atare, se recunoaște rolul pe care emoțiile le juca atât în rezultatele percepute de
diferite decizii de comunicare și, în special, adoptarea de strategiilor.
Afifi, Dillow, și Morse (2004) au cerut studenţilor care au avut o relaţie amoroasă să se
gândească la o problemă legată de partener pentru care au vrut mai multe informații. Participanţii
apoi au revenit trei săptămâni mai târziu, pentru a semnala orice efort de căutare a informațiilor
pe această temă de la primul studiu. În conformitate cu teoria de predicții, rezultatele au arătat că
persoanele au utilizat informații prin intermediul strategiilor directe în măsura în care problema
din discuție a fost importantă, rezultatul așteptat de căutare a fost pozitiv, iar percepțiile lor de
eficacitate au fost mari. Ei, de asemenea, au constatat că participanţii au evitat în mod activ
informațiile relaționale atunci când se așteaptă ca rezultatul unei căutări de informații să fie
negativ. Mai mult decât atât, cei care așteaptă informații negative și au căutat pentru ea, au
înregistrat o scădere în angajamentul relațional pe cadrul studiului timp de 3 săptămâni.

I.7. Sexualitatea în relațiile romantice

Scanzoni, Polonko, Teachman și Thompson(1989) a folosit termenul de sexualitate alături

de relațiile primare pentru a se referi la un sub-grup de relații apropiate, care sunt bazate pe relații
sexuale, incluzând întâlnirile, curtarea, relațiile romantice, precum și căsătoria. Acest subset de
relații stânse este diferențiat de relațiile dintre prieteni, frați și părinte-copil care nu sunt bazate
pe relații sexuale. De asemenea este adevarat că nu toate cuplurile romantice întrețin relații
sexuale, însă implicarea în activitatea sexual este o caracteristică definitorie a unei relații
romantice.
În mod îngrijorător, americanii au mai multe dificultăți în a discuta despre sex comparativ
cu a se implica în astfel de activități. Comunicarea cu privire la sănătatea sexuală este de o
importanță capitală pentru dezvoltarea unor practici sexuale sigure, precum și menținerea
relațiilor care sunt bazate pe astfel de relații sexuale. Buna comunicare este esențială pentru

17
dezvoltarea unei competențe sexuale (Cupach & Metts, 1991), dar este putin cunoscut modul de
comunicare care este utilizat pentru a gestiona sexualitatea în relatii strânse.
În general, cei trei factori primordiali implicați în comunicare sunt următorii: initierea
relațiilor sexuale sau refuzul acestora, auto-dezvăluirea sexuală și comunicarea despre măsurile
de protecție în relațiile intime, inculzând discuțiile despre sexul protejat și riscul imbolnăvirii cu
Hiv.
Inițierea și refuzul relațiilor sexuale
Greer și Buss(1994) au efectuat o serie de studii pentru a identifica întreaga gamă de
tactici pe care bărbații și femeile le folosesc pentru a iniția relații sexuale. Aceștia nu au fost
interesați doar de a descoperi care sunt aceste tactici, ci de eficacitatea percepută și de frecvența
cu care sunt utilizate aceste tactici. În primul studiu, Greer și Buss(1994) au descoperit 122 de
acte care au fost mai apoi sortate în 34 de tactici diferite pentru a iniția întălniri sexuale. Având în
vedere câteva mostre de tactici utilizate au fost descoperite următoarele: flirtul, creșterea
proximității, creșterea contactelor sexuale, creșterea contactelor non-sexuale, a merge într-o zonă
privată, crearea unei atmosfere romantice și creșterea atractivității fizice. Greer și Buss(1994) au
cerut mai apoi studenților să evalueze eficacitatea tacticilor anterioare atunci când sunt folosite
de bărbați și femei. S-a constatat că strategia care a fost percepută ca fiind cea mai eficientă
pentru a fost cu totul diferită față de cea pentru bărbați. O femeie care îi cere în mod direct unui
bărbat să întrețină relații sexuale, este percepută ca fiind cea mai convingătoare strategie.
Aproape toate faptele în care sunt implicate femeile au fost evaluate ca fiind cele mai efciiente de
către bărbați atâta timp cât acestea își dezvăluiau accesibilitatea sexuală. Pe de altă parte, un
bărbat care îi spune unei femei că o iubește este perceput ca fiind cea mai convingătoare strategie.
Cu alte cuvinte, femeile care vor să inițieze relații sexuale trebuie doar să ceară(să fie
directă), în timp ce bărbații trebuie sa își exprime mai întâi dragostea și să o facă subtil(să fie
indirect) .
Spre deosebire de strategiile de inițiere a relațiilor sexuale, Afifi și Lee(2000) au examinat
utilizarea strategiilor de rezistență sexuală, concentrându-se în special pe cererile sincere și cele
insistente. Aceștia au descoperit că în general, cererile sincere par a nu afecta selectarea
mesajelor de rezistență inițială pe care oamenii le folosesc pentru a refuza o cerere de genul
acesta. La examinarea rolului cererii insistente, Afifi și Lee(2000) au remarcat că rezultatele lor
sunt influențate de timp. Bărbații nu au fost afectați de cererile sincere și nici de cele insistente ,

18
insă femeile au prezentat o probabilitate semnificativ mai mare de a utiliza mesaje de refuz aspre
ca răspuns la salicitările insistente.
Auto-dezvăluirea sexuală
O bună comunicare este asociată cu dezvoltarea și menținerea relațiilor sexuale
satisfăcătoare (Byers & Demmons, 1999; Cupach & Metts, 1991). Deși auto-dezvăluirea sexuală
a fost adesea citată ca un important factor în relațiile strânse, câteva cercetări au fost făcute în
acest domeniu. Deoarece cuplurile își construiesc anumite tipuri de comportament sexual pe
parcursul fazei de întâlnire a propriei relații, auto-dezvăluirea sexuală premaritală ar trebui să
devină un subiect important de interes.
În urma cercetării efectuate de Byers & Demmons(1999) s-a constatat că, cuantumul
auto-dezvăluirilor sexuale erau asociate pozitiv cu următoarele: durata relației, frecvența
comportamentelor afectuoase, auto-dezvăluirea non-sexuală și satisfacția relației.
De asemenea, în urma analizelpr statistice s-a constatat că auto-dezvăluirea sexuală este
asociată cu satisfacția în două moduri. În primul rănd, auto-dezvăluirea sexuală ridicată duce la
creșterea satisfacției sexuale prin interacțiuni sexuale mult mai pozitive. În al doilea rând,
creșterea auto-dezvăluirii sezuale îmbunătățește satisfacția sexuală prin creșterea satisfacției
relaționale. Mai exact, este important de știut ceea ce îi place sau îi displace partenerului pentru a
ști care comportamente le intensificăm și care le evităm.
Comunicarea despre sănatatea sexuală
În domeniul sănătății sexuale, lipsa completă a auto-dezvăluirii sexuale este susținută și
cercetată de Buysse și Ickes(1999). Aceștia au observat și au supus unor sarcini 120 de cupluri;
„sarcina conversației” presupunea împărțirea participanților în două moduri: unii erau asociați cu
partenerii lor, iar alții cu un străin. Jumătate din perechi a fost rugată să aibe discuții despre
practici sexuale sigure., iar cealaltă să discute despre subiecte comune, cum ar fi petrecerea
timpuilui liber. S-a constatat că, cuplurilor le era mai dificil să discute despre metode de protecție
decât le era celorlalte grupuri. Cu alte cuvinte, se pare că este o propunere dificilă pentru cupluri
de a se auto-dezvălui pe deplin.
Lipsa completă de auto-dezvăluire sexuală poate fi destul de problematică atunci când se
analizează impactul pe care îl poate avea în ceea ce privește o relație sănătoasă, atunci când se iau
în considerare diversele probleme de săanătate fizice asociate cu sexul, implicațiile fiind chiar
severe. Deși comunicarea sexuală duce la un risc mai scăzut de a efectua acele comportamente

19
care pot fi riscante în ceea ce privește posibilitatea imbolnăvirii cu HIV(Quina, Harlow,
Morokoff, Burkholder, si Deiter, 2000; Wingood & DiClemente, 1998), s-a constatat că doar a
vorbi despre HIV" nu este suficient pentru a produce comportamente preventive (Cline, Johnson,
& Freeman, 1992.

I.8. Ataşament, explorare şi grija pentru celălalt

Ataşamentul

Atașamentul - tendința de a forma legături emoționale puternice cu anumite persoane, este o

componentă de bază a naturii umane, prezent la sugari și continuând până la vârsta adultă.
Exemplu- atunci când un copil este speriat, anxios, obosit sau bolnav, el sau ea va tinde să
caute protecție, îngrijire și asistență de la o figură de atașament primar, de obicei, un părinte.
Stilurile de atașament provin de la două dimensiuni de bază. Prima dimensiune, anxietatea,
reflectă gradul în care indivizii îşi face griji referitoare la a fi respinşi, abandonaţi, sau neiubiţi de
alții. Cea de a doua dimensiune, evitarea, reflectă gradul scăzut al intimităţii și interdependenţei
cu alte persoane. Hazan și Shaver (1987) au dezvoltat trei categorii de măsurare pentru a
identifica stilurile de atașament pentru adulți, care corespund în mod direct celor trei modele de
atașament la copil: securizant, anxios-ambivalent, și evitant. Persoanele securizante au încredere
în ceilalţi și cred că ei sunt demni de reacția altora. Persoanele anxios-ambivalente nu au
încredere ca și alții în mod constant să răspundă nevoilor lor și, ca urmare, sunt vigilente cu
privire la semnalele de disponibilitate și de îngrijire. Persoane evitante nu au încredere în alții și
cred că trebuie să fie independenţi în relații. Bartholomew și Horowitz (1991) au argumentat că
stilurile de atașament pot fi descrise în termeni de două dimensiuni: de sine și de altă natură,
fiecare cu polii pozitiv și negativ. Acest lucru duce la patru categorii de ataşament: sigure (auto-
opinii pozitive, opiniile pozitive ale altora), preocupate (auto-păreri negative, opiniile pozitive ale
altora), respingătoare-evitante (auto-opinii pozitive, opiniile negative ale altora), și anxioase-
evitante (auto-păreri negative, opiniile negative ale altora).
Persoanele sigure deţin un grad mai redus de anxietate şi evitare. Ele se simt apreciate de
alții și demne de afecțiune. Ele sunt confortabile în dezvoltarea relațiilor apropiate și în funcție de
alții atunci când este necesar. Persoanele preocupate deţin un grad mai ridicat al anxietăţii, dar
scăzut al evitării. Ele au o dorintţă exagerată de apropiere și de dependență, acestea depind în

20
mare măsură de aprobarea altora pentru un sentiment de bunăstare personală, dar sunt preocupate
de faptul de a fi respins sau abandonat. Persoanele anxioase-evitante au nivele ridicate în ambele,
anxietate şi evitare. Ele experimentează un puternic sentiment de neîncredere, cu așteptări sporite
de respingere, rezultând un disconfort în intimitate și evită relațiile apropiate. În cele din urmă,
persoanele respingătoare-evitante au nivele mici în anxietate, dar mari în evitare. Ele consideră
relațiile apropiate ca fiind relativ lipsite de importanță, și prețuiesc independența și încrederea în
sine. Ele încearcă să mențină o imagine de sine pozitivă în fața respingerii prin reducerea
nevoilor de atașament, distanțându-se de alții, și prin restricționarea expresiei de afectivitate.
Explorare
Nevoia de a explora mediul înconjurător, de a lucra, juca, de a descoperi, de a crea, și de a
lua parte la activități cu colegii, este considerată ca fiind o altă componentă de bază a naturii
umane. Capacitatea de a explora mediul provine din dorinţa de a avea un insoţitor care poate
servi ca o bază sigură pentru explorare - unul care încurajează și sprijină astfel de explorare și să
fie el sau ea ușor disponibili și receptivi la confort, asistență.
Grija pentru celălalt
Tendința de a avea grijă de nevoile altora este considerat de teoria atașamentului ca o altă
componentă majoră a naturii umane. Din punct de vedere normativ, sistemul de îngrijire alertează
persoanele la nevoile altora și îi motivează să ofere protecție, confort, și asistență (și de a
promova funcționarea generală de adaptare). Când un însoţitor se simte sigur, el sau ea va fi în
măsură să acorde o atenție și resurse pentru nevoile altora, dar atunci când propria securitate este
amenințată și sistemul său de atașament propriu a fost activat, comportamentul de îngrijire este
probabil să fie afectat într-o anumită măsură. Îngrijirea include sensibilitatea și capacitatea de
reacție la o altă persoană, care-şi exprimă nevoile și ar trebui să includă o gamă largă de
comportamente care completează un partener.
Această figură ilustrează dinamica de refugiu și bază sigură de îngrijire în interacțiune
diadică. Pentru simplitate, figura se referă la un membru al diadei care ar putea oferi îngrijire într-
o situație dată ca "insoţitor" și la persoana care ar putea beneficia de potenţialul sprijin ca
"solicitantul de ingrijire." În funcție de situație, adulții trec de obicei fluid de la un rol la altul,
uneori solicitarea asistenţei, și uneori, de ingrijire.

21
 Partenerul A: Partenerul B:

Cel ce solicită îngrijire Cel ce are grijă

Eveniment Sistemul de Sistemul de îngrijire

stresant ataşament activat activat
Refugiu
 Cogniţie
 Emoţie
 Comportamentul
Explorarea Sistemul de  Fiziologie
oportunităţii explorare activat
Bază
sigură

Ilustrarea proceselor interpersonale de refugiu şi bază sigură

Partea de sus a modelului descrie funcția de îngrijire- refugiu care este pusă în mișcare atunci
când o persoană (partenerul A) experienţele, un eveniment de viață stresant sau un pericol,
activează sistemul de ataşament și motivează individul să caute confort şi sprijin de la un însoţitor
(Partnerul B). Cei care au grijă oferă un loc sigur pentru partenerii lor şi aceştia răspund în mod
sensibil și adecvat la primejdia partenerilor și la nevoia lor pentru confort, reasigurare, și / sau
asistență. Comportamentul de îngrijire poate fi de asemenea declanșat direct de apariția unui
eveniment de viață stresant sau de conştientizarea însoţitorului că se apropie o primejdie.
Persoanele care îi ingrijesc va angaja adesea un comportament proactiv și preventiv care
promovează sănătatea și bunăstarea partenerului lor.

Comportamentele eficiente de îngrijire - refugiu sunt cele care pot restabili securitatea
simțită de un partener prin calmare și sprijinirea eforturilor sale proprii de adaptare, precum și
comportamente care transmit (și furnizează), disponibilitate și asistență dacă este necesar.

Partea de jos a figurii descrie funcția de îngrijire- bază sigură, care este pusă în mișcare
atunci când o persoană (partenerul A) experiențele, o oportunitate de explorare, activează
sistemul de explorare și motivează individul să caute sprijin şi să-i împărtășească lui sau ei
diverse experiențe (partener B). Cei ce au grijă oferă o bază sigură pentru partenerii lor şi aceştia

22
răspund în mod sensibil și adecvat la comportamentul de explorare a partenerilor lor și la nevoia
lor de încurajare în activitatea lor de explorare. Astfel, comportamentele de îngrijire- bază sigură
sunt cele care încurajează și facilitează comportamentul unui partener de explorare şi dezvoltare
personală, precum şi comportamente care transmit (și furnizează), disponibilitate și asistență dacă
este necesar.

Unele consecințe de îngrijire - refugiu includ stresul redus (atât psihologic și fiziologic),
îmbunătățirea capacităţii de adaptare, percepută (și efectiv) de siguranță, și rezolvarea problemei.
Unele consecințe unice de ingrijire- bază sigură pentru destinatar includ niveluri mai ridicate de
stima de sine, percepută (și reală) de competență, încredere în sine, de auto-eficacitate și o mai
mare dorință și efortul de a urmări obiectivele personale, să accepte provocări, să ia riscuri, și să
învețe lucruri noi.

Care sunt caracteristicile cheie şi ingredientele necesare pentru îngrijirea eficientă?

Îngrijirea eficientă este caracterizată prin două trăsături esențiale: (1) sensibilitate la
semnalele partenerului, și (2) reacție interpersonală. Sensibilitatea - reflectă gradul în care
comportamentul îngrijitorului este în sincronizare cu nevoile partenerului. A doua caracteristică
esențială a îngrijirii eficiente este capacitatea de reacție interpersonală, care reflectă nu tipul sau
cantitatea de sprijin, care este prevăzut, dar modul în care este furnizat. Persoanele care îi
ingrijesc trebuie să ofere sprijin într-un mod care exprimă intențiile generoase.

Preferinţa şi alegerea partenerului

Sunt trei ipoteze concurente pentru examinarea şi alegerea partenerului: ipoteza

ataşamentului securizant, ipoteza similarității, și ipoteza complementarităţii.
Ipoteza atașamentului securizant.
Unele studii bazate pe cupluri căsătorite și pe cupluri serioase sugerează că atractivitatea
partenerilor este legată, în parte, de capacitatea lor de a furniza securitate. Într-un studiu,
persoanele care şi-au imaginat un partener sigur, comparativ cu persoanele care şi-au imaginat un
partener anxios-ambivalent sau un partener evitant, au raportat sentimente mai pozitive și mai
puțin negative cu privire la relația ipotetică, o probabilitate mai mare că relația ar duce la
căsătorie.

23
 Ipoteza similarităţii
Unele date susțin ipoteza că indivizii preferă parteneri care au un stil de atașament
asemănător cu al lor. Un studiu a arătat că persoanele sigure au fost mai mulţumite de relaţiile lor
şi mult mai atrase să se întâlnească cu parteneri siguri. Persoanele anxioase au mai multe şanse de
a se întâlni cu parteneri anxioşi și au raportat o mai mare satisfacţie în relaţiile cu parteneri
anxioşi.
Ipoteza complementarităţii
Indivizii ar trebui să fie mai atraşi în a-şi alege parteneri care să completeze propriile
stiluri de atașament. În pofida ratelor scăzute de satisfacție, cuplurile de bărbați evitanţi și femei
anxios-ambivalente au fost cel puțin la fel de stabile pe o perioadă de 4 ani ca cuplurile ce
conţinea ambii parteneri siguri. Cu toate acestea, cuplurile în care barbaţii anxios-ambivalenţi s-
au asociat cu femeile evitante au fost cel mai puţin probabil de a rămâne împreună pe parcursul
studiului.
Genul
Datele cu privire la atașamentul adultului romantic sugerează că caracteristicile ambilor
parteneri joacă un rol în funcționarea relației, dar că acest rol ar putea avea modele care conţin
genul. Indiferent de propriul lor stil de atașament, femeile au raportat o credință puternică că
relația ipotetică ar duce la căsătorie dacă partenerul lor imaginar de sex masculin ar fost sigur
decât dacă ar fi evitant sau preocupat. Bărbații evitanţi au raportat o probabilitate mai puternică
că relaţia ar duce la căsătorie, dacă și-au imaginat un partener preocupat decât un partener evitant.
Acomodarea

Acomodarea se referă la persoane le fizice care să reacționează într-un mod constructiv

atunci când partenerii lor acționează într-un mod distructiv ce amenință relația (Rusbult, Verette,
Whitney, Slovik, si Lipkus, 1991). Răspunsurile la comportamentul distructiv se încadrează în
patru categorii: vocea, un răspuns constructiv care implică comunicarea cu partenerul despre
această problemă, loialitatea, un răspuns constructiv care implică așteptarea cu răbdare pentru ca
partenerii să acționeze mai bine sau mai întorc și celălalt obraz, ieșire, un răspuns distructiv care
implică ieşirea din relație, și neglijare, un răspuns distructiv care implică lipsa atenției pentru
menținerea relației. O meta-analiză a arătat că, atunci când se confruntă cu un partener care
acționează distructiv, comparativ cu persoanele nesigure, persoanele sigure au mai multe şanse de

24
a utiliza vocea (Gaines și colab., 1997). Studiile au aratat, de asemenea, că atașamentul securizant
este corelat pozitiv cu vocea și corelat negativ cu ieșirea și neglijarea.

I.9. Gelozia în relaţia romantică

Gelozia este un fenomen interpersonal, se bazează pe o amenințare percepută a
relației cuiva, și comunicarea joacă un rol distinct în experiența geloziei.
Ei (Guerrero et al., 1995) au efectuat o serie de studii prin care au descoperit două tipuri
majore de răspunsuri de comunicare la gelozie: răspunsuri interactive și generale.
Răspunsurile interactive la gelozie. Guerrero şi colab. (1995) au folosit termenul
interactiv pentru răspunsuri care se manifestă nici în implicarea sau în evitarea interacțiunii față-
în-față. Șase tipuri de răspunsuri interactive la gelozie au reieșit: exprimarea afectului negativ
este definită de expresii non-verbale a geloziei legate de faptul că partenerul poate vedea
comportamentul, cum ar fi să pară rănit, sau să plângă în fața partenerului. Comunicarea
integrativă este directă, dar este comunicare nonagresivă despre gelozie cu partenerul (de
exemplu, prezentarea de sine într-un efort de a "lucra lucrurile"). Comunicarea de distribuire, în
schimb, este comunicarea directă, agresivă despre gelozie cu partenerul (de exemplu, acuzații,
sarcasm). Distanțarea activă este un mijloc indirect, dar agresiv de comunicare a geloziei,
eventual realizat prin retragerea afecţiunii sau de a da partenerului un tratament tăcut. Evitarea /
negarea este o comunicare indirectă, dar neagresivă, care se concentrează pe evitarea problemei
geloziei – invocând o situație, sau un partener (de exemplu, negarea sentimentelor de gelozie). În
cele din urmă, comunicarea violentă/ amenințări angajarea de fapt, la violență fizică împotriva
partenerului. O revizuire a literaturii, din cercetarile ulterioare (Guerrero, 1998), următoarele
răspunsuri interactive s-au adăugat mai târziu la această tipologie (Guerrero & Andersen, 1998).
Semne de posesie- afișarea publică a relației ca ei să știe că partenerul este "luat", cum ar fi
sarută partenerul în fața potențialilor rivale. Concurenți derogatori - fac comentarii negative
despre potențialii rivali în faţa partenerului și altora. Amenințarea relației- amenință să pună capăt
relației.
Răspunsurile generale la gelozie.
Guerrero şi colab. (1995) au descoperit, de asemenea, cinci tipuri de răspunsuri generale
la gelozie. Aceste răspunsuri nu se încadrează în categoria interactivă, deoarece, deși, de multe

25
ori implică angajarea în acțiuni sau răspunsuri comportamentale care au o valoare comunicativă,
ele nu implică în mod necesar interacțiune faţă în față (Guerrero & Andersen, 1998, p.. 170).
Supraveghere / restricție - strategii de comportament concepute pentru a aduna informații pentru
a interveni în relația rivalului, cum ar fi spionajul sau verificarea partenerului sau căutarea prin
lucrurile partenerului. Restabilirea compensatorie - comportament care vizează îmbunătățirea
relației sau a ne face mai dezirabile. Acest lucru se poate manifesta în nenumărate moduri,
inclusiv trimiterea de flori, încercând să pară mai atractiv din punct de vedere fizic, sau de a fi
deosebit de frumos. Tentative de manipulare - sunt mişcări pentru a induce sentimente negative
partenerului (de exemplu, flirtezi cu alții pentru a face partenerul gelos). Contact cu rivalii -
comunicarea directă cu rivalul despre situația geloziei, îi spune rivalului să înceteze a se mai
vedea cu partenerul ei. În cele din urmă, comportamentul violent este definit ca dirijarea violentă
spre obiecte, fie în privat sau în prezența altora, la fel ca şi trântirea ușilor sau spargerea pereților.
Pentru a gestiona în mod eficient gelozia ar putea fi util să se gândească în termeni direcţi
(sau activi) și indirecţi (sau pasivi) și în termeni de "pozitiv" (nu amenință relația, sau sunt de fapt
productive) și "negativ" (sunt în pericol sau dăunătoare pentru relație).

I.10. Concluzii

În ceea ce privește inițierea, dezvoltarea, menținerea și încheierea unei relații romantice,

abilitățile de comunicare joacă un rol foarte important.
În acest sens au fost descoperite o serie de strategii de comunicare pe care indivizii le
folosesc pentru a parcurge cu succes toate fazele unei relații reușite. După acestea, gestionarea
relațiilor sexuale si a geloziei rămane pe poziții asemănătoare în ceea ce privește construirea unei
relații satisfăcătoare.
Diferite sarcini și interacțiuni pot fi potrivite în diferite momente din istoria unei relați,
iar aceste sarcini solicită diferite tipuri de abilități de comunicare. Potrivit mai multor modele de

26
dezvoltare a relației, actul sexual este o caracteristică a stadiului avansat de dezvoltare a unei
relații, fie un punct de cotitură în dezvoltarea unei relații romantice.
După ce o relație romantică a fost initiată, de cele mai multe ori, se urmărește scopul de a
trece la un stadiul mai avansat de dezvoltare a relației. În combinație cu trecea unei relații la un
stadiu mai avansat de dezvoltare, unul dintre parteneri trebuie să fie capabil de a evalua starea
actuală a relației și sentimentele partenerului în legătură cu relația. O dată ce relația a fost mutată
la un stadiu mai avansat, unul dintre parteneri trebuie să se ocupe de funcțiile speciale ale relației
romantice conform stadiului mai dezvoltat la care se află relația în acel moment.
Pentru a menţine relaţia romatică trebuie să menţinem interacţiunea, plăcerea şi
intimitatea. Sinceritatea are şi ea un rol important în menţinerea relaţiei.
Îngrijirea implică adesea aspecte ale atașamentului (în care cel ce necesită îngrijire se
confruntă cu o amenințare personală) și explorării (în care cel ce necesită îngrijire se confruntă cu
o provocare personală).
Pentru a gestiona în mod eficient gelozia ar putea fi util să se gândească în termeni direcţi
(sau activi) și indirecţi (sau pasivi) și în termeni de "pozitiv" (nu amenință relația, sau sunt de fapt
productive) și "negativ" (sunt în pericol sau dăunătoare pentru relație).

27
 II . Partea empirică

Influența Stilului de Atașament și a Stilului de Iubire asupra Satisfacției

în Relațiile Romantice

II.1. Obiective

Scopul acestui studiu este de a observa influența stilului de atașament și a stilului de

iubire asupra satisfacției în relațiile romantice.
Obiectivul principal al cercetării de față este următorul:
 Determinarea importanței/influenței exercitate de stilul de atașament, respectiv a
stilului de iubire asupra satisfacției în relația romantică.

II.2. Ipoteze

Ipotezele cercetării de față sunt următoarele:

1. În ceea ce privește influența stilurilor de atașament, va exista un impact al stilului

de atașament asupra satisfacției în relațiile romantice.
2. În ceea ce privește influența stilurilor de iubire, va exista un impact al stilului de
iubire asupra satisfacșueu în relațiile romantice.
3. Stilul de atașament securizant și stilul de iubire Eros sunt asociate cu satisfacția în
relațiile romantice.

28
 4. Stilul de atașament evitant și stilul de iubire Ludus sunt asociate cu insatisfacția în
relațiile romantice.

II.3. Variabile

Variabilele studiului de față sunt următoarele:

 Variabila dependentă- Satisfacția în relațiile romantice;

 Variabilele independente:

 Stilul de atașament, cu trei nivele: securizant, evitant, anxios-ambivalent;

 Stilul de dragoste cu șase nivele: Eros, Storge, Ludus, Mania, Pragma, Agape;

II.4. Subiecți

Pentru desfășurarea aceastui studiu a fost ales un lot de 540 de subiecți, dintre care 270
subiecți de gen feminin, și 270 de subiecți de gen masculin. Subiecții vizați au vârsta cuprinsă
între 16 și 18 de ani. Au fost selectate aleator două licee din Iași, și au fost aplicate elevilor din
clasele a XI- a și a XII-a.

II.5. Instrumente

29
 Modalitatea fundamentală pentru recoltarea datelor empirice în cadrul anchetei este
chestionarul.
Această cercetare a fost realizată cu ajutorul anchetei prin chestionar. Mai exact,
subiecților le-au fost administrate 3 chestionare, respectiv: Chestionarul Stilurilor de Atașament:
“Attachment Relationships Questionnaire”(Bartholomew, K. & Horowitz, L. M., 1991), Scala
Satisfacției în Relație: “Relationship Assessment Scale” (Hendrick, Dicke & Hendrick, 1998) și
Scala Stilurilor de Dragoste: “Love Attitudes Scale” (Clyde Hendrick & Susan S. Hendrick, 1998).

 Chestionarul Stilurilor de Atașament: “Attachment Relationships Questionnaire”

este un chestionar format din 4 itemi conceput pentru a măsura stilul de atașament
al adulților. RQ extinde modelul inițial care conținea trei stiluri de atașament prin
adăugarea unui al patrulea stil de respingere-evitare. Fiecare item conține o
descriere specific pentru fiecare stil de atașament . Aceste patru categorii reflect
siguranța, preocuparea, frica și desconsiderarea și sunt concepute pentru a integra
modelul lui Bowlby . Fiecare participant este rugat să aprecieze măsura în care
consideră că i se potrivește sau nu pe o scală de la 1 la 7. Autorii acestui
chestionar sunt Bartholomew, K. și Horowitz, L. M. și a fost construit în anul
1991 și publicat în Journal of Personality and Social Psychology.

 Scala Satisfacției în Relație: The Relationship Assessment Scale

(RAS) (Hendrick, Dicke & Hendrick, 1998) este o scală scurtă concepută pentru a
testa satisfacția în relațiile romantice. RAS este unică prin faptul că aceasta este
formulată pentru a se potrivi cu toate tipurile de relații romantice și nu doar
satisfacția maritală. Răspunsurile sunt evaluate pe o scală de 5 puncte.

 Scala stilurilor de dragoste “Love Attitudes Scale” . Autorii acestei

scale sunt Clyde Hendrick și Susan S. Hendrick, iar scopul acesteia este de a măsura
stilurile de dragoste. LAS este un instrument format din 42 de itemi, conceput pentru a
măsura atitudinile față de dragoste. Șase stiluri de dragoste formează scala LAS și anume:
Eros(dragostre pasională- itemii 1-7), Ludus( cauta jocul in dragoste si nu doreste sa se
supuna unor obligatii de lunga durata.itemii 8-14) Storge( dragostea prietenească, itemii

30
 15-21). Pragma( cauta partenerul cu anumite caracteristici importante pentru el ca: slujba,
varsta, religie, itemii 22-28), Mania( se comporta dominator, doreste sa controleze relatia
si este gelos in ceea ce priveste partenerul, itemii 29-35); Agape(dragoste altruistă, itemii
36-42). Răspunsurile sunt notate pe o scală de 5 puncte, unde A= puternic deacord ,iar
E=puternic dezacord.

Anexe

Anexa 1. THE RELATIONSHIPS QUESTIONNAIRE (RQ)

Following are four general relationship styles that people often report. Place a checkmark next to the
letter corresponding to the style that best describes you or is closest to the way you are.

____ A. It is easy for me to become emotionally close to others. I am comfortable depending on them
and
having them depend on me. I don’t worry about being alone or having others not accept me.

____ B. I am uncomfortable getting close to others. I want emotionally close relationships, but I find it
difficult to trust others completely, or to depend on them. I worry that I will be hurt if I allow myself to
become too close to others.

____ C. I want to be completely emotionally intimate with others, but I often find that others are
reluctant
to get as close as I would like. I am uncomfortable being without close relationships, but I sometimes
worry that others don’t value me as much as I value them.

____ D. I am comfortable without close emotional relationships. It is very important to me to feel

independent and self-sufficient, and I prefer not to depend on others or have others depend on me.

Now please rate each of the relationship styles above to indicate how well or poorly each description
corresponds to your general relationship style.

31
 Style A

1.(Dezacord puternic)……2…………3…………4…………5…………6……….7.(Acord puternic)

Style B

1.(Dezacord puternic)……2…………3…………4…………5…………6……….7.(Acord puternic)

Style C

1.(Dezacord puternic)……2…………3…………4…………5…………6……….7.(Acord puternic)

Style D

1.(Dezacord puternic)……2…………3…………4…………5…………6……….7.(Acord puternic)

Anexa 2. RELATIONSHIP ASSESSMENT SCALE

Please mark on the answer sheet the letter for each item which best answers that item for you.

1.How well does your partner meet your needs?

A B C D E

Poorly Average Extremely well

32
2.In general, how satisfied are you with your relationship?

A B C D E

Unsatisfied Average Extremely satisfied

3.How good is your relationship compared to most?

A B C D E

Poor Average Excellent

4. How often do you wish you hadn’t gotten in this relationship?

A B C D E

Never Average Very often

5. To what extent has your relationship met your original expectations:

A B C D E

Hardly at all Average Completely

33
 6. How much do you love your partner?

A B C D E

Not much Average Very much

7. How many problems are there in your relationship?

A B C D E

Very few Average Very many

NOTE: Items 4 and 7 are reverse scored. A=1, B=2, C=3, D=4, E=5. You add up the items

and divide by 7 to get a mean score.

Anexa 3. Love Attitudes Scale

Listed below are several statements that reflect different attitudes about love. For
each statement fill in the blank using the response that indicates how much you
agree or disagree with that statement. The items refer to a specific love relationship.
Whenever possible, answer the questions with your current partner in mind. If you
are not currently dating anyone, answer the questions with your most recent partner
in mind. If you have never been in love, answer in terms of what you think your
responses would most likely be.

For each statement:

34
A = Strongly agree with the statement
B = Moderately agree with the statement
C = Neutral-neither agree nor disagree
D = Moderately disagree with the statement
E = Strongly disagree with the statement

1. My partner and I were attracted to each other immediately after we

first met.

2. My partner and I have the right physical "chemistry" between us.

3. Our lovemaking is very intense and satisfying.

4. I feel that my partner and I were meant for each other.

5. My partner and I became emotionally involved rather quickly.

6. My partner and I really understand each other.

7. My partner fits my ideal standards of physical beauty/handsomeness.

8. I try to keep my partner a little uncertain about my commitment to

him/her.

9. I believe that what my partner doesn't know about me won't hurt

him/her.

10. I have sometimes had to keep my partner from finding out about
other partners.

11. I could get over my affair with my partner pretty easily and quickly.

12. My partner would get upset if he/she knew of some of the things I've
done with other people.

13. When my partner gets too dependent on me, I want to back off a little.

14. I enjoy playing the "game of love" with my partner and a number of
other partners.

15. It is hard for me to say exactly when our friendship turned into love.

16. To be genuine, our love first required caring for a while.

17. I expect to always be friends with my partner.

35
18. Our love is the best kind because it grew out of a long friendship.

19. Our friendship merged gradually into love over time.

20. Our love is really a deep friendship, not a mysterious, mystical

emotion.

21. Our love relationship is the most satisfying because it developed

from a good friendship.

22. I considered what my partner was going to become in life before I

committed myself to him/her.

23. I tried to plan my life carefully before choosing my partner.

24. In choosing my partner, I believed it was best to love someone with a

similar background.

25. A main consideration in choosing my partner was how he/she would

reflect on my family.

26. An important factor in choosing my partner was whether or not

he/she would be a good parent.

27. One consideration in choosing my partner was how he/she would

reflect on my career.

28. Before getting very involved with my partner, I tried to figure out how
compatible his/her hereditary background would be with mine in case
we ever had children.

29. When things aren't right with my partner and me, my stomach gets
upset.

30. If my partner and I break up, I would get so depressed that I would
even think of suicide.

31. Sometimes I get so excited about being in love with my partner that I
can't sleep.

32. When my partner doesn't pay attention to me, I feel sick all over.

33. Since I've been in love with my partner, I've had trouble
concentrating on anything else.

34. I cannot relax if I suspect that my partner is with someone else.

36
__ 35. If my partner ignores me for a while, I sometimes do stupid things to
try to get his/her attention back.

36. I try to always help my partner through difficult times.

37. I would rather suffer myself than let my partner suffer.

38. I cannot be happy unless I place my partner's happiness before my

own.

39. I am usually willing to sacrifice my own wishes to let my partner

achieve his/hers.

40. Whatever I own is my partner's to use as he/she chooses.

__ 41. When my partner gets angry with me, I still love him/her fully and
unconditionally.

42. I would endure all things for the sake of my partner.

Referințe

1. Afifi, W. A. & Luca, A. A. (2008) Information Seeking in the initial Stages of

Relational Development, Handbook of Relationship Initiation, New York;
2. Baxter, L. A. (1982). Strategies for ending relationships: Two studies. Western
Journal of Speech Communication,46, 223–241.
3. Baxter, L. A. (1984). Trajectories of relationship disengagement. Journal of Social
and Personal Relationships,1, 29–48.
4. Baxter, L. A., & Philpott, J. (1982). Attribution-based strategies for initiating and
terminating relationships. Communication Quarterly, 30, 217–224.
5. Bell, R. A., & Daly, J. A. (1984). The affinity-seeking function in
communication.Communication Monographs,51, 91-115.

37
6. Bell, R. A., Daly, J. A., & Gonzalez, C. (1987). Affinity-maintenance in marriage and
its relationship to women’s marital satisfaction. Journal of Marriage and the Family,
49, 445-454.
7. Canary, D. J., & Stafford, L. (1994). Maintaining relationships through strategic and
routine interaction. In D.J. Canary & L. Stafford (Eds.), Communication and
relational maintenance (pp. 3–22). San Diego, CA: Academic Press.
8. Collins, N. L., Ford, M. B., Guichard, A. C., & Feeney, B. C. (2006). Responding to
need in intimate relationships: Normative Processes and Individual Differences. The
Guilford Press, New York, London.
9. Derlega, V. J., Winstead, B. A. & Greene, K. (2008) Self-Diclosure and Starting a
Close Relationship, Handbook of Relationship Initiation, New York;
10. Dindia, K., & Baxter, L. (1987). Strategies for maintaining and repairing marital
relationships. Journal of Social and Personal Relationships, 4, 143–158.
11. Dindia, K & Timmerman, L. (2003) Accomplishing Romantic Relantioships,
Handbook of Communication and Social Interaction Skills, New Jersey;
12. Kaplan, R. E. (1975/1976). Maintaining interpersonal relationships: A bipolar theory.
Interpersonal Development, 6, 106-119.
13. Miller, G. R., & Parks, M. R. (1982). Communication in dissolving relationships. In
S. Duck (Ed.), Personal relationships 4: Dissolving personal relationships, (pp. 127-
154). New York: Academic Press.
14. Stafford, L. & Canary, D. J. (1991). Maintenance strategies and romantic relationship
type, gender and relational characteristics. Journal of Social and Personal
Relationships, 8, 217-242.
15. Taylor, D. A. (1968). Some aspects of the development of interpersonal relationships:
Social penetration processes.Journal of Social Psychology, 75, 79–90.
16. Surra, C. A., Gray C. R., Cottle N. & Boettcher M. J. (2004). Research on Mate
Selection and Premarital Relationships: What Do We Really Know? Handbook of
Family Communication, LAWRENCE ERLBAUM ASSOCIATES, PUBLISHERS
Mahwah, New Jersey London
17. Afifi, W. A. & Luca, A. A. (2008) Information Seeking in the initial Stages of
Relational Development, Handbook of Relationship Initiation, New York;

38
18. Taylor, D. A. (1968). Some aspects of the development of interpersonal relationships:
Social penetration processes.Journal of Social Psychology, 75, 79–90.

39