Această carte a fost editata cu sprijinul FUNDAŢIEI SOROS.

CALOTĂ, ION
R ud arii d in O ltenia studiu de dialectologie şi de
geograf/e lingvistică românească. - Ion Calotă. - Craiova • Editura
Sibila S.R.L, 1995.
320 p.. [48J p. ; h .: 16.5 cm.
Coperta : Editura Sibila S.R.L.
ISBN 973-96577-9-6
800.87 : 805.90 (=914.99) (498.2)

O Ţ o a l e d r e p t u r i l e r e z e r v a t e E d it u r ii S ib ila - C r a i o v a
 IO N C A LO T Ă

RUDâMÎ din OLTINIâ

Q&tudiu de dialectologie şi de
geografie lingvistică românească

fîdituna SI Bl LA
Craiovr, 1995
 SUMAR

1. Cuvânt în a in te ..................... — --------------- ••— 7

2. In trod uce re --------- 9
3. F on etică ..... 52
4. Probleme de m orfologie........................................ 100
5. Particularităţi lexicale__________________ 129
6. O n om astică .......................... 150
7. C o n clu zii......................... 153
8. N ote................................. 156
9. Texte ...................... 181
10. G losar............................................... .......-------.......198
11. Rezumat în fran ceză ............... — ........................249
12. B ib lio g ra fie ......................... ......... .— ...... 252
13. Hărţi

5
 Habent sua fata liballi "Cărţile au destinele lor", spune
aforismul latin. Intr-adevăr, Fiecare carte are soarta ei, dar nu numai
In ceea ce priveşte felul cum este primită de cititori, ci şi înainte de
a fi. publicată, în toate fazele premergătoare tipăririi ei, inclusiv
subiectul cărţii.
Astfel, subiectul cărţii de faţă mi-a fost sugerat în primăvara
anului 1966 de regretatul C.S.Nicolăescu-Plopşor, care, reuşind să
întemeieze; la Craiova un nucleu academic de cercetare ştiinţifică,
Centrul de; Istorie, Filologie şi Etnografie al Academiei, pe lângă
preocupările sale de arheologie, istorie, folclor etc., era urmărit de
ideea dezlegării "enigmei" rudarilor. Abordase el însuşi problema
rudarilor, încă din tinereţe, în articolul intitulat Gurbanete, publicat în
Arhivate Olteniei, anul I, nr. 1, Craiova, 1922, p. 35 - 40, dar numai
din punct de vedere etnografic. Văzând că etnografia nu poate
singură să descurce complexitatea chestiunii, Nicolăescu-Plopşor
şi-a dat seama că este necesară o abordare complexă, mulţi- şi
Interdisclpllnară, în primul rând lingvistică şi, în acest scop, căuta
un tânăr lingvist oltean care să se dedice cercetării graiului
rudarilor Cercetătorul acela am fost eu. Am acceptat propunerea
lui C.S. Nicolăescu-Plopşor de a lua în studiu graiul rudarilor din
Oltenia mai ales pentru interesul ştiinţific pe care îl stârnea
subiectul, dar şi dintr-o afecţiune pe care o aveam din copilărie faţă
de rudari, fiindcă am copilărit alături de ei şi m-am jucat cu copiii
lor. Lângă casa părintească din actuala comună Livezi, jud Vâlcea
(fostă Pleşoiu, fostă Veaca, fostă Tina), de pe valea Olteţului
mijlociu, locuia, într-un bordei, o familie de rudari cu mulţi copii,
dintre care unu, Ion Băran, zis Greiere, mai mare ca mine;
împreună cu mama lui, Gheorghiţa, mi-au purtat de grijă, când unul
când celălalt, ca nişte adevărate doici.
Rodul cercetărilor mele asupra rudarilor l-a constituit această
lucrare, pe care am prezentat-o ca teză de doctorat în ştiinţe
filologice, susţinută în toamna anului 1974, la fostul Centru de
Cercetări Fonetice şl Dialectale din Bucureşti al Academiei, actualul
 Institut de Fonetică şi Dialectologie "Al. Rosetti" al Academiei
Române.
Destinul acestei cărţi, scrise în anii 1973 - 1974, a făcut ca ea
să nu poată fi publicată până în 1989 din cauza greşitei politici
editoriale a fostului regim dictatorial ceauşlst, pentru care ţiganii
erau unul dintre subiectele interzise.
!n ciuda faptului ca nu au văzut lumina tiparului atunci, sub
formă de volum, cercetările mele la rudarii din Oltenia sunt parţial
cunoscute prin rezumatul tezei de doctorat, care a intrat din 1974 în
principalele biblioteci ştiinţifice şi universitare din ţară, prin comu­
nicări la congrese şi simpozioane naţionale şi internaţionale de
lingvistică şi, recent, printr-un lung ciclu de conferinţe radiofonice.
Soarta a făcut aşadar ca prezenta carte să rămână nepublicată
până astăzi, pentru motive aşa zicând ideologice până în 1989, iar
în perioada postdecem- bristă din motive financiare.
in această situaţie, în primăvara anului 1994, am apelat la
Fundaţia "Soros" să subvenţioneze publicarea lucrării şi am obţinut
aprobarea, pentru care ţin să exprim aici cele mai cordiale
mulţumiri.
Ţine de destinul acestei cărţi ca ea să poată apărea numai
după 21 de ani de când a fost scrisă şi susţinută ca teză de
doctorat. Urmează, de aici înainte, ultima fază a destinului cărţii de
faţă, în fegătură cu modul cum va fi primită şi apreciată de critici,
evident de criticii avizaţi.
Aduc, de asemenea, mulţumiri recunoscătoare membrilor
comisiei de doctorat: dr. doc. Andrei Avram (preşedinte), dr, Teofil
Teaha (conducător ştiinţific), prof. dr. Grigore Brăncuş (referent),
prof. dr. Marta lliescu (referent). Din comisie a mai făcut parte, ca
referent, regretatul Dimitrie Macrea, fostul meu profesor de dialec­
tologie şi geografie lingvistică de la Universitatea din Bucureşti, a
cărui memorie ţin s-o cinstesc şi pe această cale.
Adresez cordiale mulţumiri şi Editurii craiovene "Sibila”, patro­
nilor ei (ing. Lucian Cherata şi ing. Marius Cetăţeanu), care s-au
îngrijit ca această carte de strictă specialitate, cu o transcriere
fonetică dificilă, să poată apărea în condiţiile grafice care se văd.

f\iA%6AAJl

8
 IN T R O D U C E R E

,
Graiul ţiganilor rudari o problemă de dialectologie şi
geografie lingvistică românească
Rudarii, o "enigmă" etnografică, aşa cum Ti numea unul dintre
puţinii cunoscători ai acestei populaţii deosebit de interesate în
atâtea privinţe, etnograful Ion Chelcea1, nu au fost până acum
studiaţi decât din punct de vedere etnografic. Era domeniul cel mai
important, dat fiind faptul că încă de la începutul secolului nostru a
apărut controversa în legătură cu originea lor etnică, mai întâi în
privinţa celor aflaţi peste hotare, în ţările vecine şi în special în
Iugoslavia, iar mai târziu în privinţa celor din ţară, mai ales din
Oltenia.
După cum este cunoscut, în sudul Dunării, în afară de aro­
mâni, meglenoromâni şi istroromâni, se întâlnesc şi grupuri de vor­
bitori ai dacoromânei, emi- granţi de obicei din Ţara Românească
şi din Transilvania, în diferite momente de opresiune socială sau
naţională.
Printre aceştia din urmă se află şi aşa-numiţii caravlahi din
Iugoslavia, dintre care, o categorie a lor, coritarii, nu sunt altceva
decât rudarii de la noi, cum vom avea prilejul să dovedim în cele ce
urmează2. La începutul secolului nostru, caravlahii au fost cercetaţi
la faţa locului de Teodor Filipescu3 şi apoi de Isidor leşan4, care au
susţinut că această populaţie este de origine românească.
Ideea a fost reluată în 1922 de C. S. Nicolăescu-Plopşor,
care, după ce subliniază câteva din marile întrebări fără răşpuns la
acea dată în legătură cu viaţa şi obiceiurile rudarilor, ceea ce
creează caracterul enigmatic al problemei, în finalul articolului afir­
mă răspicat: "In orice caz, în faţa puţinului material, chestiunea
rămâne în mare parte încurcată, dar ceea ce trebuie să se
desprindă limpede e că: rudarii sunt români"0. Afirmaţia lui C.S.
Nicolăescu-Plopşor se întemeiază pe următoarele două fapte. "In

9
cercetările noastre însă ne-am izbit de la început de o deosebire
totală între ţigani şi rudari. In primul rând: sacrificiul pomenit mai
sus [este vorba de gurban - nota noastră] nu-l au nici unii dintre
ţigani. Apoi rudarii nu ştiu ţigăneşte; limba vorbita de ei e cea
românească; am auzit că unii sunt veniţi din Serbia şi că pe lângă
limba românească mai ştiu şi sărbeşte. Faptul nu trebuie trecut cu
vederea, fiindcă dintre ţigani, numai din cei de vatră, aşezaţi de la
dezrobire între români, au început a-şi uita limba; dar ţigani nomazi
şi cei angajaţi la moşii, ţiganii de sălaş, nu şi-au uitat-o. Dacă ruda­
rii ar fi fost ţigani, în felul cum trăiesc ei în cete izolate, cu bordeiele
lor în păduri, ar fi fost exdus să-şi priandă limba"6.
In legătură cu gurbanul, C.S. Nicolăescu-Plopşor se întrea­
bă: "numele sacrificiului e de origine sudică, dar ce caută în Olte­
nia, unde nu e cunoscut decât de rudari ? Se poate vorbi de o reîn­
toarcere a emigranţilor ?"7.
Seria întrebărilor lui Nicolăescu-Plopşor continuă şi pe alt
pian: "Cum au emigrat numai rudarii în sud ? De ce acolo nu-şi mai
păstrează acest nume ? Ori ei sunt aceiaşi, dar populaţia în fiecare
loc i-a botezat altfel, zicându-le la noi rudari, în Bosnia caraviahl şi
în Slavonia coritari ?"8.
Problema numelor pe care le poartă rudarii în diferite alta ţări,
în funcţie de ocupaţia lor actuală sau din trecut, este pusă de Ion
Chel cea în termenii următori: "De ce se numesc «rudari» prin Mun­
tenia şi «băieşi» prin Ardeal, când ei nu lucrează la scosul meta­
lelor din ocne sau râuri ? Au scos vreodată şi acuma nu mai prac­
tică aceeaşi ocupaţie ? Au fost spălători de aur o ramură a lor şl de
la ei a trecut termenul în Ardeal şi Muntenia şi la ceilalţi ? Fiindcă în
Moldova ei sunt «lingurari)». Sunt tot atâtea întrebări al căror
răspuns întârzie să vină“9.
La deosebirile dintre rudari şi ţigani formulate de C. S.
Nicolăescu-Plopşor, Ion Chelcea mai adaugă încă una, în legătură
cu aria de răspândire a celor două populaţii: ”... pe câtă vreme
ţiganii propriu-zişi au o arie de răspândire cu mult mai mare,
trecând până şi în America de Nord, rudarii au un cerc de radiaţie
cu mult mai restrâns: cercul sud-est european şi Ungaria; ceea ce
denotă că în explicaţie trebuie să intervină vreun factor local - şi în
ceea ce priveşte originea lor” 10.
Pe baza acestei deosebiri. Ion Chelcea este înclinat să creadă
că rudarii nu sunt ţigani: "Şi aria de răspândire ne îndeamnă să
trecem peste caracterul antropologic, care ne ţine pe loc în calea
unei dezlegări neţigăneştf11.
Cu toate deosebirile despre care a fost vorba mai sus, dintre
care pe unele le-a subliniat, iar pe altele le-a formulat chiar el, Ion
Chelcea afirmă totuşi că antropologic-somatic, rudarul e ţigan şi cu
aceasta toată rezolvarea problemei ajunge din nou în impas. E un
lucru peste care nu se poate trece. Şi atunci, pe câtă vreme toate
motivele de până aci ne îndemnau spre o origine neţigănească a
lor, Inclusiv «aria» de răspândire, care îi arată ca avându-şi centrul
în mijlocul poporului român, o dată cu obstacolul ivit, originea lor
trece Intr-un domeniu mai puţin accesibil şi pentru care avem
puţine cuvinte de adăogat"12. Acelaşi cercetător încadrează rudarii
printre categoriile de ţigani de la noi, arătând că, din punctul de
vedere al caracterului fizic, ei îş i păstrează trăsăturile caracteris­
tice rasei ţiganilor într-o nuanţă specifica"13
Controversa despre care a fost vorba mai sus, având la bază
mai întâi faptul că rudarii nu vorbesc ţigăneşte, iar în al doilea rând
faptul că, spre deosebire de toţi ţiganii, rudarii practică obiceiul gur­
banului, a determinat ca problema să fie abordată întâi am punct de
vedere etnografic, în scopul stabilirii originii lor etnice. După cum se
vede, privită numai sub raport etnografic, problema nu poate căpă­
ta 9 soluţie fermă, cel puţin până în stadiul actual al cercetărilor
Evident că în această chestiune, având în vedere complexitatea ei,
este absolut necesar să fie invocate şi alte discipline, pentru o
abordare multilaterală, pentru o cercetare complexă, interdisdplîna-
ră. Aşa de exemplu, pentru elucidarea aoestei probleme, pe lângă
etnografie, trebuie să-şi dea mâna discipline ca istoria, lingvistica,
iar ultimul cuvânt credem că-l are antropologia. După câte ştim, nu
s-au făcut până acum cercetări antropologice, somatice, serologice
la rudari. Abia în ultimul timp, după informaţiile pe care le avem.
Comisia de etnologie a Academiei şi-a propus să întreprindă
cercetări la rudarii din Oltenia, îh cadrul temei "Izolate etnice" Dar
 până vom avea la îndemână rezultatele unor astfel de cercetări,
trebuie să folosim izvoarele documentare şi, în general, datele pe
care ni le oferă istoriografia.
Cea mai veche menţiune documentară în legătură cu rudarii
din Ţara Românească datează din 20 sept. 1620 şi se găseşte în
Hrisovul domnului Ţării Româneşti Gavrilă Movilă către Mănăstirea
Cozia: "... ca să fie volnici cu această carte a domniei mele de să
apere ţiganii sfintei mănăstiri de la metohul sfintei mănăstiri de la
oraşul Râmnicului si alţi ţigani câţi vor fi şezând printr-alte locuri, ori
meşteri de fier, ori rudari, orice meşteri vorfi ai sfintei mănăstiri, toţi
să fie în pace şi slobozi de către cămăraşii de la Ocna cea Mare şi
de către toate slugile domniei mele"14.
Din acest document, ca şi din altele, rezultă că rudarii sunt o
categorie a ţiganilor. Tot astfel, într-un alt hrisov către Mănăstirea
Cozia, dat de domnitorul Leon-Vodă, se spune: "... ca să fie volnici
călugării cu această carte a domniei mele şi cu sluga domniei mele
Naimé să-şi ia dajdiile de la ţiganii mănăstirii, care sunt rudari, şi de
la globnid şi de la toţi ţiganii mănăstirii..."15. Dar nu numai
documentele ni-i prezintă astfel, ci şi toţi istoricii ţiganologi, de la
Kogălniceanu până astăzi.
Mihail Kogălniceanu, Esquisse sur l'histoire, les moeurs et la
langue des Cigains connus es France sous le nom de Bohémiens,
suivie d’un recueil de sept cents mots cigains, Berlin, 1837,
încadrează rudarii "sau aurarii", precum şi lingurarii, pe care>i
consideră o categorie aparte, printre ţiganii coroanei: "En Moldavie
et en Valachie les Cigains sont esclaves ou de la couronne, on des
particuliers. Les cigains de la couronne se subdivisent en quatre
classes: 1 . les rudari ou aurari qui ont seuls le droit de chercher l'or
dans les rivières et dans le sable des montagnes et en paient
chacun à la princesse pour ses épingles trois ou quatre drames...
Aujourd’hui leur métier n'est plus si lucratif...; 2. les ursari ou les
danseurs dours...; 3. les lingurari, c'est-à-dire les fabricants de
cuillers de bois outre cet ustensile, dont ils ont pris le nom, font
toute espèce de vases en bois, aussi que du charbon; ils paient le
même tribut que les ursari et ils sont les plus civilisés de quatre

12
classes; ils commencent même à se batir des demeures fixes; 4
les /Æ/ess/'16.
C. J. Popp Serboianu, Les tsiganes. Histoire. Ethnographie
Linguistique. Grammaire. Dictionnaire, Paris, 1930, p. 53 - 55,
socoteşte că rudarii "sau blidarii sau lingurarii" sunt, după meseria
pe care o exercită, o categorie a ţiganilor lăieţi.
Spre deosebire de dasifiacarea de mai sus, la baza căreia stă
meseria pe care o practică diferitele categorii de ţigani, George
Potrà, Contribupuni la istoricul pganilor din România, Bucureşti,
1939, împarte ţiganii, după proprietarul pe care îl aveau, în ţigani
domneşti, mănăstireşti şi boiereşti, iar pe rudari îi încadrează
printre ţiganii domneşti: "Ţiganii domneşti erau următorii: aurarii sau
rudarii (care în loc de oontribuţiuni, dări, culegeau aurul din nisipul
râurilor Olt, Topolog, Argeş şi în special Dâmboviţa, unde se găseş­
te aur mai curat - 700 sălaşe; băieşii sau aurarii valachi care sco­
teau aurul din pietre - 100 splaşe; aurarii asezati locului - 1000
sălaşe; lingurarii care lucrează vase de lemn şi orice obiecte
casnice - 800 sălase; lăieşii care lucrează fierul - 700 sălaşe, - în
total 3300 sălaşe"1'.
Intr-un studiu mai recent, special dedicat rudarilor, privitor la
ocupaţia lor mai veche de aurari, Const. Şerban arată că "din punct
de vedere juridic, ţiganii rudari au fost iniţial ţigani domneşti, ca şi
ţiganii de vatră, iar prin dania făcută Mănăstirii Cozia ei au devenit
ţigani mănăstireşti. Cu toate acestea, ei munceau numai în folosul
domniei, întrucât venitul de aur realizat de ei revenea Doamnei
ţării"18.
In sfârşit, deşi din punct de vedere lingvistic nu s-a întrepins
până acum o cercetare sistematica la rudari, subliniem faptul că
dicţionarele limbii române îi consideră, de asemenea, ţigani Aşa de
pildă, Dicponarul limbii române modeme, Bucureşti, 1958, explică
termenul rudar ca "meşter ţigan care lucrază din lemn albii, linguri,
fuse etc.".
Cu privire la caravlahii din Iugoslavia, dintre care, aşa cum
spuneam, coritarii nu sunt altceva decât rudarii de la noi, avem
informaţii şi de ordin lingvistic. Aşa de pildă, Radu Flora ne spune
următoarele: "Eu personal am descoperit la Backa. la 2 km de Novi

1i
 Sad, reşedinţa provinciei autonome Voivodlna, un sat întreg cu 80
de case (şl vreo 500 de locuitori), numit Slana Bara şl populat
exclusiv cu ţigani de limbă românească şl care trâlesc acolo izolaţi
de orice contact cu vreo populaţie românească, cu siguranţă de cel
puţin câteva sute de ani, când s-au aşezat aici de prin părţile
Ardealului şl ale câror trăsături de limbă sunt dintre cele mal Inter­
esante (uoC "ochi", urfei "urechi", batfr “bătrân", lasă "lese", kupil
"copil", nearru "părinţi", porumb "porumbel" etc.)"10.
Despre coritarii din localitatea Ciocheşlna din Iugoslavia avem
informaţii lingvistice mai amănunţite, datorate lui Emil Petrovici,
care, relativ la originea lor etnică, afirmă că "unii l-au crezut români.
Welgand a spulberat definitiv această legendă. Tot dânsul a
semnalat şi numărul mare de ţigani romanizaţi din Serbia
propriu-zisă, ded aceştia despre care vorbim noi"20.
Din datele de mai sus, în legătură cu originea etnică a
rudarilor, se observă că, în afară de Teodor FUipescu, Isidor leşan
şi C. S. Nicolăescu-Plopşor, indiferent de punctul de vedere din
caro sunt priviţi, etnografic, istoric sau lingvistic, marea majoritate a
cercetătorilor îi consideră ţigani, e adevărat, o categorie distinctă,
cu invidualitate proprie, dar ţigani. Presupusa lor origine româneas­
că, tradiţia lor că s-ar trage din daci, că ar fi români vechi21 etc.
este realmente o "legendă”, aşa.cum remarcă Emil Petrovici şi cum
a constatat G. Weigand în legătură cu "românii" din Bosnia.
Şi într-adevăr, cum s-ar putea trece peste atestările docu­
mentare, unde, începând de la 1620, de când rudarii sunt menţio­
naţi, se vorbeşte dar despre ţigani, "ori meşteri de fier, ori rudari"
sau "ţiganii mănăstirii care sunt rudari" ?
Acceptând soluţia de mai sus în controversata problemă a
originii etnice a rudarilor, urmează să dăm răspunsuri în consecinţă
la cele două importante întrebări, care au creat, de fapt,
controversa:
■ 1 . dacă rudarii sunt la origine ţigani, dacă, prin urmare,
iniţial au vorbit ţigăneşte, cum se explică faptul că astăzi nu mai
vorbesc ţigăneşte, că tot româneşte vorbesc şl cei din Iugoslavia,
Bulgaria sau Ungaria şi, implicit, în ce împrejurări şi în ce oondlţii a
avut loc abandonarea limbii ţigăneşti în favoarea limbii româno şi

14
car© sunt urmele acestei substituiri lingvistice, adica, de fapt, care
sunt elementele de substraot ţigănesc în graiul lor românesc de
astăzi 7
B 2. de ce dintre toţi ţiganii numai rudarii cunosc şi practică
gurbanul 7
Pentru a putea răspune la aceste întrebări-cheie, este necesar
să vedem care este situaţia lor actuală şi, pe baza unor elemente
lingvistice, să pătrundem cât mai adânc în trecutul lor
Ocupaţia actuală de căpetenie a rudarilor este, aşa cum se
ştie, prelucrarea lemnaului verde în obiecte de uz casnic După
obiectele pe care le lucrează, rudarii din Oltenia, de pildă, sunt de
trei feluri:
1. albiori sau lingurari, care trăiesc mai ales pe văile apelor,
unde găsesc lemn de esenţă moale (plop, salcie, plută, osică etc.),
din care bărbaţii fac albii de diferite dimensiuni şi întrebuinţări,
linguri şi alte obiecte de uz casnic, iar femeile lurează fuse, furci de
ţpfs etc.;
2 . corfarl "coşari", care locuiesc în regiunea subcarpatică,
constituind adesea ultimele aşezări de sub munte, atraşi în aceste
locuri de exitenţa alunului, din ale cărui nuiele femeile împletesc
corfe "coşuri" (< germ. dial. Korf "coş"), precum şi de existenţa
fagului, din care bărbaţii fac hambare de păstrat mălai, făină etc.,
lăzi şi alte obiecte specifice;
3. rotari sau cărări, care lucrează obezi, spiţe, juguri şi, în
general, carul şi sania.
La aceste trei categorii de rudari, care se găsesc întocmai şi în
alte regiuni din ţară, adăugăm încă o categorie, aceea a rudarilor
cărămidari, care trăiesc la Alexandria şi Roşiorii de Vede, jud.
Teleorman şl despre care avem cunoştinţă în mod indirect, de la
rudarii din Izbiceni, jud. Olt. Cărămidarii din Teleorman sunt singura
categorie de rudari despre care avem informaţii, pnn tradiţie orală,
că şl-au schimbat meseria , şi încă de mai multe ori, într-c
perioadă relativ scurtă de timp. Aceştia sunt cunoscuţi şi sut
numele de aurari ?3, după ocupaţia lor mai veche, care consta îr
strângerea nisipului aurifer din apele râurilor de munte, mai ales alt
Oltului. Informatorii de la Izbiceni precizează că aurarii de W

15
 Alexandria şi Roşiorii de Vede au părăsit cu timpul această
meserie, ocupându-se. multă vreme paralel 24, Iar apoi exclusiv, cu
meseria de albien şi lingurari, de la care au trecut la aceea de
neguston de vite şi, în sfârşit, după 1945, la aceea de cărămidar/*5 .
Faptul acesta este foarte important şi merită a fi subliniat, fiindcă
toate celelalte categorii de rudari nu păstrează amintirea schimbării
meseriei, declarând ca meseria actuală de lucrări în lemn o au
dintotdeauna şi că de aceea s-ar numi rudari. De altfel, aşa crede
şi populaţia localnică şi tot aşa rezultă şi din explicaţia cătată mai
sus. pe care DLRM o dă termenului rudar.
Putini
r sunt cei care ştiu• că rudarii au avut în trecut altă mese-
rie decât aceea de astăzi şi că însuşi termenul rudar desemnează
tocmai acea ocupaţie mai veche a lor, care era mineritul în aur,
cuvântul existând cu acest vechi sens, şi la sârbi 20 şi la bulgari 2 .
Sensul vechi, etimologic, de lucrători în mină. mineri" a dispă­
rut cu timpul, o dată cu trecerea de la meseria de mineri la aceea
de lucrători în lemn, termenul rudar continuând să existe, denumind
aceeaşi populaţie, care odinuară se ocupa cu mineritul, chiar dacă
ocupaţia lor s-a schimbat. Această interesantă evoluţie de sens a
termenului rudar vine să confirme părerea acad. lorgu Iordan, care
susţine, pe bună dreptate, că etimonul slav ruda trebuie să fi avut
în trecut înţelesul de "mină metalică": "Rudă apare în dicţionarele
noastre cu sensurile «prăjină; culme; oişte» (DE), mult depărtate de
cel care ne interesează aici, dar, dacă ţinem seamă de faptul că
derivatele rudar şi rudâne însemnează, între altele, unul «ţigan
aurar», celălalt «groapă de unde se scot metale», iar etimonul slav
ruda «metal, minereu» (în toponimie, precizează Mikl., s.v. ruda,
este tradus prin «minereu, fier»), trebuie să admitem că, într-o
vreme, rudă va fi avut înţelesul de «mină (metalică)», întocmai ca
baie (of. Baia de Fier)"20.
in alt loc, cu intuiţia-i caracteristică, acad. lorgu Iordan arată
că ruda ua avut, într-o vreme, şi sensul de «mină» (poate numai
auriferă ?), cum arată rudar «ţigan aurar, ţigan nomad, care face
linguri, copai, albii etc., lingurar» şi rudărie «meseria rudarului;
QQ
scule de rudar; groapă de unde se scot metale» (DE)
Pe de altă parte, aşa cum se ştie, toponimia păstrează ca o
adevărată arhivă nescrisă30, o serie de elemente arhaice, in cazul
lui rudă "mină metalică" ne găsim fără îndoială în faţa unui arhaism
lexical, dispărut cu desăvârşire de pe întreg teritoriul dacoromân
dar păstrat cu acet sens numai în derivatele rudar rudarie
Termenul rudă, cu sensul de "mină metalică", dispărut cu
desăvârşire ca apelativ, păstrat însă 1n derivatele rudar şi rudâne. a
fost conservat şi In toponimie, în toponimul contaminai Rudabaia
din sud-vestul Transilvaniei, adică tocmai în zona de unde au
plecat rudarii în Oltenia şi în alte părţi ale ţării, după ce lucraseră
acolo ca mineri în minele de aur din Munţii Apuseni31: "«Mină
(metalică)»: Rudabaia (Brad) reprezintă un caz foarte interesant de
contaminaţie a două substantive sinonime, perfect similară cu
Unguaglossa, amintit în introducerea prezentului articol, şi care se
explică la fel, adică prin convieţuirea a două populaţii de origine si
limbă diferite"32. Aşadar, In tr-o vreme" şi I n anumite regiuni"^3
(sud-vestul Transilvaniei, unde s-a păstrat toponimul Rudabaia),
termenul rudă a avut fără îndoială sensul de "mină metabică auri­
feră" şi a fost sinonim cu baie, evident, cu acelaşi sens. Aşa stând
lucrurile considerăm că derivatele rudar şi rudă/ie sunt formate pe
termenul limbii române, nu împrumutate din alte limbi, ca bulgară
sau sârbă, şi cu atât mai puţin din ţigăneşte, cum admite DLRM
Existenţa în limbile bulgară34 şi sârbă35 a termenului rudar, cu
sensul de lu cră to r în mină" nu este o dovadă că termenul ne vine
din aceste limbi, atâta timp cât ni s-a păstrat toponimul Rudabaia
tocmai în zona Munţilor Metaliferi, ci este vorba de o derivare inde­
pendentă în fiecare dintre cele trei limbi de la acelaşi etimon slav
ruda, cu deosebirea că în cele două limbi slave, atât cuvântul
primar ruda, cât şi derivatul rudar s-au păstrat până astăzi, în timp
ce în limba română termenul primar rudă a fost înlocuit mai întâi cu
baie, iar mai târziu cu mină, menţinându-se numai derivatele rudar
şi rudărie.
Din exemplele noastre, ca şi din multe altele, rezultă că. în
cadrul familiei de cuvinte, derivatul are un statut aparte se for­
mează, evident, pe baza cuvântului primar, fiind, deci. mai nou. mai
recent, în tot cazul ulterior, poate fi împrumutat şi singur fără
cuvântul de bază de la care s-a format şi, în sfârşit, se poate
menţine singur, uneori multă vreme după dispariţia cuvântului de
bază
 Prin evoluţia de sens despre care a fost vorba mai sus, ter­
menul rudar şi-a schimbat complet conţinutul semantic, ajungând
să denumească aceeaşi populaţie ca în vechime, dar care şi-a
schimbat meseria, neavând astăzi nici un fel de legătură semantică
cu noua ocupaţie de lucrători în lemn a rudarilor.
Evoluţia semantică a cuvântului rudar este similară cu a celor­
lalţi doi termeni sinonimi odinioară: aurar şi băies. Aşa de pildă,
auran au fost în trecut rudarii, adică lucrătorii din minele de aur sau
spălătorii nisipurilor aurifere din râurile de munte. Ulterior termenul
aurar a dezvoltat un al doilea sens şi anume acela de "meşter care
lucrează în aur, bijutier, giuvaiergiu". Acest din urmă sens tinde să
devină astăzi principalul şi chiar unicul sens al cuvântului aurar,
căci lucrătorii din minele de aur nu se mai numesc astăzi aurari, ci
pur şi simplu mineri. Diferenţierea de sens s-â produs datorită dife­
renţierii celor două operaţiuni: extragerea aurului pe de o parte şi
prelucrarea lui pe de altă parte. Aici poate fi atras în discuţie şi ter­
menul zlătar" 1 . pnv.) meşter (ţigan) care se ocupă cu prelucrarea
aurului. 2 . ţigan (nomad)"38, care prezintă o evoluţie semantică
interesantă, în sensul că zlătarii erau acei ţigani care făoeau opera­
ţiunea de prelucrare, nu pe aceea de extragere a aurului, cum sus­
ţin şi istoricii: "Prelucrarea metalelor preţioase era făcută de zlătari.
Aurul pentru prelucrat era procurat de ţiganii rudarii ..J*39. Zlătarii
erau deci aurari \n sensul arătat mai sus, dar nu şi rudari\ Rudarii şi
zlătarii sunt două categorii distincte de ţigani, care s-au ocupat, pri­
mii cu extragerea aurului din mine sau din nisipul râurilor de munte,
iar ceilalţi cu prelucrarea aurului şi argintului în bani sau obiecte de
podoabă; zlătarii n-au fost rudari, în sens etimologic, după cum nici
una dintre categoriile de rudari nu s-a ocupat cu prelucrarea auru­
lui. Aşa stau lucrurile în domeniul limbii române. In bulgara însă, de
unde am împrumutat termenul, pe lângă cele două sensuri amintite,
zlatar mai are, popular, şi sensul de "persoană care strânge şi pre­
lucrează în primă formă nisipul aurifer"40. Acest al treilea sens din
limba bulgară, inexistent în limba română, nu poate duce la conclu­
zia că rudarii şi zlătarii ar fi una şi aceeaşi categorie de ţigani,
deoarece în limbile bulgară şi sârbă, aşa cum s-a văzut mai sus,
termenul rudar a păstrat sensul etimologic de "lucrător în mină", din
care cauză albiorii de astăzi nu mai pot fi numiţi rudari, pentru că
nu mai practică mineritul, ci sunt numiţi, In Iugoslavia, de pildă,
după ocupaţia actuală, coritari "albieri" (< sb. kòrìto "albie") sau
karavlaăki Cigani "ţigani din Muntenia“42, pentru a marca atât
originea lor etnică, cât şi locul de unde au venit In Iugoslavia.
O evoluţie semantică asemănătoare a suferit şi termenul
băieş, întâlnit şi cu fonetismul băias. De la sensul vechi, etimologic,
de "lucrător în mină", păstrat şi astăzi regional, s-a ajuns la acela
de "persoană care serveşte într-o baie publică", de la care s-a
format femininul băiesiţă, precum şi la acela de locuitor al unei
localităţi numite Ba/a" (aşa de pildă locuitorii comunei Baia de Fier
din jud. Gorj sunt băieşi pentru vecinii lor din celelalte comune).
Dar schimbarea meseriei vechi de către toţi rudarii şi trecerea
la actualele ocupaţii nu sunt numai deduse pe baza faptelor lingvis­
tice prezentate mai sus, ci sunt şi atestate documentar. Astfel, în
Anaforaua din 22 iunie 1794 a boierilor Ţării Româneşti cu privire la
ocupaţiile ţiganilor aurari se spune: ”... aceşti numiţi ţigani aurari,
iarna fiindu-le locuinţa prin păduri, se aşaza mai întâi cu stăpânii
moşiei mănăstireşti, boiereşti sau megieşeşti, dând chezăşie văta-
şilor pentru hoţie să nu se facă după năravul lor, pentru vitele lor.
pe unde să le pască şi să nu se strice pădurile, dărâmându-le iama
vitele lor, după cum obişnuiesc, cum şi vrând să-şi lucreze la lemn.
adică fuse, albii, copăi, linguri şi altele şi luându-şi voie de la stăpâ­
nii moşiei, dau zeciuială la stăpâni din toate felurimile din zeoe una
(lucrând numai din zugastru, carpen, arin. plop, fiindcă din copad
roditori de ghindă şi de jir sunt popriţi a strica), iar vara merg la va­
durile de apă ce le au ei ştiute pentru căutatul aurului, unde iarăşi
asemenea chezăşie dau la stăpânii moşiilor pentru toate cum mai
sus s-au zis, urmează vadurile de apă, nu pe matcă, căci pe aoolo
luţlmea apei azvârlă aurul pe de lături, ci obişnuiesc de fac
şănţuleţe pe malurile apei şi când vine apa mare, aruncă nămol,
apoi, după ce scade apa, spală acel nămol în copăi şi caută aurul şi
cu aceasta face trebuinţă a şedea acolo, pentru care nu plătesc
• > ..43
nimic... .
Folosind acest document, Const. Şerban arată că ţiganii ruda­
ri "... în cea mai mare parte a anului îşi aveau sălaşele pe malul
 Faptul că rudarii de la Alexandria şi Roşiorii de Vede sunt
cunoscu(i şi sub numele de aurari este un argument In favoarea
tezei că rudă a avut sensul de "mină metalică auriferă".
Termenul aurar este glosat de DA astfel: "Aurar s. m. 1.
Orfèvre. Bijoutier, joailler. 2. Ouvrier mineur. Orpaileur". Aici intere­
sează cea de-a doua accepţiune: «Cel ce scoate aur din mine, cel
ce culege aur din rîâuri» L.M» Băieş, rudar, [...] căutător de aur.
Aurariu = «spălătoriu de aur lotor auri, aurilegus, chrysoplites; der
Goldwâscher» L. 8 . Spec. «Ţigan rudar» («ont seuls le droit de
chercher l'or dans les rivières et dans le sable des montagnes, et
en paient chacum à la princesse pour ses épingles trois ou quatre
drames, c’este-à-dire 3/400 au 4/400 d’une oca...» M. Kogălnicea-
nu. «Aceşti ţigani scoteau aur mai ales din Olt, Motru, Lotru, Argeş,
Dâmboviţa etc.» HEM. 2129) 36.
Pe lângă cei doi termeni discutaţi mai sus (rudari şi aurari),
care trimit spre meseria mai veche a acestei populaţii, înlocuită de
multă vreme cu aceea de lucràtôri în lemn, mai există un al treilea,
care constituie o mărturie lingvistică în plus în legătură cu vechea
ocupaţie a rudarilor. Astfel, corfarilor li se mai spune de către cei­
lalţi rudari, şi îşi zic şi ei, băieşi, fără să cunoască, nici de această
dată, sensul adevărat al cuvântului. Aşa se face că pentru unele
subiecte informatoare (la Drăgăşani, de pildă), băieş înseamnă pur
şi simplu corfar sau rudar dă munce, în timp ce pentru altele (la
Izbiceni, de exemplu), prin etimologie populară, băieş ar însemna
albier, pentru că ar veni de la cuvântul băită, cu care ardelenii ar
denumi albia.
Cuvântul băies este un derivat format din baie + sufixul ■ aş,
devenit -es. sub influenţa elementului palatal precedent. Fără
îndoială că este vorba de baie cu sensul de "mină", care reprezintă
maghiarul bânya.
In legătură cu termenul băiaş şi cu populaţia care a practicat
în trecut meseria de băieş sunt interesante observaţiile din DA:
"Bâ/es s.m. 1. Ouvrier mineur; possesseur d'une mine. Ouvrier
dans une carrière. 2. (Autrefois) bohémien orpailleur; (aujourd’hui)
nom qu’on donne aux habitants de quelques villages en
Transylvanie, d'origine bohémienne, dont l'occupation est la
fabrication d'ustensiles en bois ou la fabrication de corbeilles... 2 .
if» partea de sud-vest a Transilvaniei) Spec. (Odinioară) Ţigani
aurari (cfr.pag. 367 a), Zlătari. Benyech (- băneş) = uZing^rus
vagabondus>. Anon, Car. Ocuparea cu aurirea (alegerea autului
din nisip prin sp[lare) nu mai e de mult rentabili, de aceea bâteşii
aceştia au părăsit-o şi se susţin azi din fabricarea de diferite
obiecte de lemn (tn satele Câinic, Gârbova, Rodu, Jâna) sau de
împletituri (în Apolda). Limba, felul lor de a vorbi tare şi rupt, pre­
cum şi tipul lor, îi arată a fi fost odinioară ţigani, deşi şi azi se dau
de români. Cfr.Weigand, Jahresber. IV, 288-289. (Ţigani) lingurari,
rudari. «Tot băiasi se numesc şi un fei de ţigani care se ocupă cu
facerea fuselor, lingurilor, trodlor, corfelor « coşurilor, lopeţilor etc.
(Orfat, în Transilvania). Bănaşii fac fuse, lopeţi şi troci» (Haţeg în
Transilvania), ap. HEM. 28S8"'57.
Din informaţiile foarte importante pe care le dau cele două
articole din DA, reţinem următoarele:
■ 1 . că băieş înseamna odinioară ţigan aurar;
■ 2. că astăzi (1913, când apare tomul I, partea I din DA)
băleşii sunt locuitorii câtorva sate din Transilvania, de origine ţigă­
nească, a căror ocupaţie este confecţionarea uneltelor din lemn
sau a coşurilor;
n 3. că aurarii (sau băieşii sau rudarii) locuiau In partea de
sud-vest a Transilvaniei";
■ 4. că această populaţie a părăsit de mult ocupaţia de aurari,
ca nerentabilă, şi a trecut la prelucrarea lemnului în obiecte de uz
casnic;
■ 5. că, tn sfârşit, "limba, felul lor de a vorbi tare şi rupt, pre­
cum şi tipul lor, îi arată a fi fost odinioară ţigani, deşi ei azi se dau
de români". Din păcate însă DA nu ne dă alte amănunte despre
"limba" şi despre 'telul lor de a vorbi tare şi rupt", care alâtun de
"tipul lor" au oondus la concluzia că "au fost odinioară ţigani, deşi e
azi se dau de români".
Din cele de mai sus rezulta că termenii rudam, bâ/eşi şi aurati
au fost odinioară sinonimi şi vorbesc despre ocupaţia mai veche i
tuturor categoriilor de astăzi ale rudarilor Aceştia au avut în treci
drept ocupaţie comună mineritul tn aur, iar astăzi, aibten. cor/far
totan sau cărămidari, ei poartă numele generic de n/dan, adie
acei ţigani care odinioară au fost bă/eşj au/an lucrători în minele c
aur din Munţii Apusen* ^au spălători le aur din nisipul râurilor d
m*«» ->• ' *
 Prin evoluţia de sens despre care a fost vorba mai sus, ter­
menul rudar şi-a schimbat complet conţinutul semantic, ajungând
să denumească aoeeaşi populaţie ca în vechime, dar care şi-a
schimbat meseria, neavând astăzi nici un fel de legătură semantică
cu noua ocupaţie de lucrători în lemn a rudarilor.
Evoluţia semantică a cuvântului rudar este similară cu a celor­
lalţi doi termeni sinonimi odinioară: aurar şi băieş. Aşa de pildă,
aurari au fost în trecut rudarii, adică lucrătorii din minele de aur sau
spălătorii nisipurilor aurifere din râurile de munte. Ulterior termenul
aurar a dezvoltat un al doilea sens şi anume acela de "meşter care
lucrează în aur, bijutier, giuvaiergiu". Acest din urmă sens tinde să
devină astăzi principalul şi chiar unicul sens al cuvântului aurar,
căci lucrătorii din minele de aur nu se mai numesc astăzi aurari, ci
pur şi simplu mineri. Diferenţierea de sens s-a produs datorită dife­
renţierii celor două operaţiuni: extragerea aurului pe de o pa/te şi
prelucrarea lui pe de alta parte. Aici poate fi atras în discuţie şi ter­
menul z lă ta r" 1 . (înv.) meşter (ţigan) care se ocupă cu prelucrarea
aurului. 2 . ţigan (nomad)”38, care prezintă o evoluţie semantică
interesantă, în sensul că zlătarii erau acei ţigani care făceau opera­
ţiunea de prelucrare, nu pe aceea de extragere a aurului, cum sus­
ţin şi istoricii: "Prelucrarea metalelor preţioase era făcută de zlătari.
Aurul pentru prelucrat era procurat de ţiganii rudarii . . . . Zlătarii
erau deci aurari în sensul arătat mai sus, dar nu şi rudari. Rudarii şi
zlătarii sunt două categorii distincte de ţigani, care s-au ocupat, pri­
mii cu extragerea aurului din mine sau din nisipul râurilor de munte,
iar ceilalţi cu prelucrarea aurului şi argintului în bani sau obiecte de
podoabă; zlătarii n-au fost rudari, în sens etimologic, după cum nici
una dintre categoriile de rudari nu s-a ocupat cu prelucrarea auru­
lui. Aşa stau lucrurile în domeniul limbii române. In bulgară însă, de
unde am împrumutat termenul, pe lângă cele două sensuri amintite,
zlatar mai are, popular, şi sensul de "persoană care strânge şi pre­
lucrează în primă formă nisipul aurifer' . Acest al treilea sens din
limba bulgară, inexistent în limba română, nu poate duce la conclu­
zia că rudaru şi zlătarii ar fi una şi aceeaşi categorie de ţigani,
deoarece în limbile bulgară şi sârbă, aşa cum s-a văzut mai sus,
termenul rudar a păstrat sensul etimologic de "lucrător în mină", din

:o
care cauză albiorii de astăzi nu mai pot fi numiţi rudari, pentru că
nu mai practică mineritul, ci sunt numiţi, în Iugoslavia, de pildă,
după ocupaţia actuală, coritari "albieri" (< sb. kdrito "albie") sau
karavlaski Ciganl "ţigani din Muntenia , pentru a marca atât
originea lor etnică, cât şi locul de unde au venit 1n Iugoslavia.
O evoluţie semantică asemănătoare a suferit şi termenul
bâief, întâlnit şi cu fonetismul băias. De Ia sensul vechi, etimologic,
de "lucrător în mină", păstrat şi astăzi regional, s-a ajuns la acela
de "persoană care serveşte Intr-o baie publică", de la care s-a
format femininul băieşiţă, precum şi la acela de "locuitor al unei
localităţi numite Baia" (aşa de pildă locuitorii comunei Baia de Fier
din jud. Gorj sunt băieşi pentru vecinii lor din celelalte comune).
Dar schimbarea meseriei vechi de către toţi rudarii şi trecerea
la actualele ocupaţii nu sunt numai deduse pe baza faptelor lingvis­
tice prezentate mai sus, ci sunt şi atestate documentar. Astfel, în
Anaforaua din 22 iunie 1794 a boierilor Ţării Româneşti cu privire la
ocupaţiile ţiganilor aurari se spune: "... aceşti numiţi ţigani aurari,
iarna fiindu-le locuinţa prin păduri, se aşazâ mai întâi cu stăpânii
moşiei mănăstireşti, boiereşti sau megieşeşti, dând* chezăşie văta-
şilor pentru hoţie să nu se facă după năravul lor, pentru vitele lor.
pe unde să le pască şi să nu se strice pădurile, dărâmându-le iama
vitele lor, după cum obişnuiesc, cum şi vrând să-şi lucreze la lemn,
adică fuse, albii, copăi, linguri şi altele şi luându-şi voie de la stăpâ­
nii moşiei, dau zeciuială la stăpâni din toate felurimile din zece una
(lucrând numai din zugastru, carpen, arin, plop, fiindcă din copaci
roditori de ghindă şi de jir sunt popriţi a strica), iar vara merg la va­
durile de apă ce le au ei ştiute pentru căutatul aurului, unde iarăşi
asemenea chezăşie dau la stăpânii moşiilor pentru toate cum mai
sus s-au zis, urmează vadurile de apă, nu pe matcă, căci pe aoolo
iuţlmea apei azvârlă aurul pe de lături, ci obişnuiesc de fac
şănţuleţe pe malurile apei şi când vine apa mane, aruncă nămol,
apoi, după ce scade apa, spală acel nămol în copăi şi caută aurul şi
cu aceasta face trebuinţă a şedea acolo, pentru care nu plătesc
nimic
Folosind acest document, Const. Şerban arată că ţiganii ruda­
ri "... în cea mai mare parte a anului îşi aveau sălaşele pe malul
 apei din nisipul căreia extrăgeau firişoarele de aur. In Ţara Româ­
nească ei sunt întâlniţi pe malul Oltului, lângă Râmnlcu-Vâlcea, iar
în Moldova pe malul Bistriţei din ţinutul Bacău, tn timpul Iernii, când
apele erau îngheţate, ţiganii rudarii lucrau, din lemn de jugastru,
carpen, anin şi plop, diferite obiecte de uz casnic, ca fuse, albii,
copai, linguri etc., dând dijma cuvenită stăpânului moşiei'*44.
Aceeaşi părere o găsim şi la Ion Chelcea: "En résumé, les
Rudari passent par trois phases distinctes dans leur existence sur
notre sol. au mois pour les temp où il est posible d’avoir des
renseignements: la première phase est celle de la recherche de l'or
pour le compte des seigneurs; la seconde est une période de
transition, après laquelle, enfin, se fixe et se développe l’occupation
du travail du bois, qui forme la troisième phase de leur existence
dans nos contrées"45.
Constatăm aşadar că probele lingvistice oferite de termenii
discutaţi mai sus, în legătură cu ocupaţia mai veche a rudarilor, vin
să confirme mărturiile istoric-documentare, care împreună sublinia­
ta adevărul că rudarii de astăzi, albieri, lingurari, corfari, rotari,
cărămidari etc., indiferent că trăiesc în România sau In celelalte ţări
vecine menţionate, sunt urmaşii acelor ţigani care au fost în trecut
băieşi aurari, iar mai târziu, încetul cu încetul, au început să practi­
ce. o vreme în paralel şi apoi în exclusivitate, meseria de astăzi de
prelucrare a lemnului verde în obiecte de uz casnic.
Rudarii din Oltenia, de pildă, ca şi cei din vestul Munteniei,
despre care avem cunoştinţă prin cercetări directe, la faţa locului,
vorbesc astăzi un grai românesc diferit de cel al românilor din
aceste locuri, de unde rezultă că ei sunt veniţi din altă parte. Stu­
diind amănunţit graiul românesc al acestor rudari, în comparale cu
graiul localnicilor şi cu celelalte graiuri dacoromâne, am constatat
că graiul rudarilor are, în toate compartimentele sale, evidente tră­
sături transcarpatice, ardeleneşti din sud-vest, bănăţene şi crişene,
de unde rezultă că rudarii au venit în Oltenia din această parte a
ţării.
Coroborând acest fapt cu celelalte de mai sus, lucrurile
converg spre concluzia că acei ţigani care au îmbrăţişat meseria de
băieşi aurari, adică rudarii, au fost românizaţi tocmai în această
zonă, ale cărei particularităţi dialectale le reprezintă.

T2
 Considerăm, prin urmare, că strămoşii rudarilor de azi au
lucrat la început în minele de aur din Munţii Apuseni alături de aura­
rii localnici, căci, aşa cum se ştie, exploatarea aurului din această
regiune este foarte veche, atât sub forma galeriilor subterane, cât şl
prin spălarea nisipului aurifer din albia râurilor de munte . Cum în
aceste locuri extragerea aurului era foarte veche, urmează că ţiga­
nii au învă(at meşteşugul de ia minerii români localnici, care îl moş­
teneau din tată în fiu. George Potra presupune dimpotrivă că "ţiga­
nii, poate, foşti căutători de aur în ţara lor de origine, în peregrină­
rile lor au dat pete nisipul aurifer din pâraiele de munte ale ţării
noastre şi astfel au înoeput din nou să culeagă acei fluturaşi pre-
ţloşl de aur“47. Rudarii au învâjat meseria de băieşi în calitatea lor
de (Iganl robi şi aşa se explică între altele faptul că ulterior au
părăsit-o, îmbrăţişând-o pe dea actuală. Convieţuirea cu românii,
de la care au învăţat meseria de aurari, a deteminat contactul
dintre limbile română şi ţigănească, care s-a soldat, cum era şi
firesc, datorită raportului tn care se găseau cele două limbi, cu
abandonarea limbii ţigăneşti şi substituirea acesteia cu limba româ­
nă, în forma în care se vorbea tn această regiune, rudarii devenind
astfel vorbitori de limbă română. Când au emigrat din Transilvania
sud-vestică, zonă în care rudarii fuseseră românizaţi, rudarii au
adus în Oltenia şi Muntenia un grai românesc specific locurilor
unde l-au învfiţat şi împrejurimilor acestora, grai care, transportat în
Ţara Românească, a intrat în contact cu graiurile de aici, creându-
se ceea oe se numeşte situaţia de bllngvism dialectal. Rudani sunt
în trei rânduri vorbitorii unor Idiomuri care intră în contact cu altele,
fiind deci vorba de bilingvism repetat : mai întâi contactul dintre
limba lor ţigănească şi limba română, în forma în care acesta din
urmă era vorbită în sud-vestul Transilvaniei, apoi contactul dintre
graiul românesc pe care l-au adoptat prin abandonarea limbii ţigă­
neşti şi graiurile din Ţara Româneasca, unde ţiganii rudan au imi­
grat, şi, Tn sfârşit, contactul dintre graiul lor românesc şi limbile ţări­
lor unde au Imigrat din nou, în cazul coritarilor, de exemplu, limba
sârbocroată.
In cazul primului contact, acela dintre limba ţigănească a
rudarilor şi limba română, ca în general în orioe situaţie asemănă­
toare, fără îndoială că acest contact va fi cunoscut toate frazele
 formulate de Uriel Weireich49, de la faza comunicării Intre sistemele
celor două limbi până la aceea a substituirii limbii ţigăneşti cu româ­
na intr-adevăr, limba ţigănească a dispărut cu timpul din vorbirea
acestor rudari, dar se pune în mod firesc întrebarea dacă limba dis­
părută a lăsat urme în graiul românesc nou achiziţionat, fie sub
forma unor influenţe exercitate în diferite compartimente, fie în ceea
ce priveşte maniera în care a fost însuşită noua limbă, ca urmare a
unor deprinderi moştenite din baza de articulaţie.
Deşi astăzi rudarii nu mai vorbesc întocmai graiul românesc
cu care au venit în Oltenia şi Muntenia vestică, pentru că, la rândul
său, şi aoest grai a intrat în contact cu graiurile olteneşti şi munte­
neşti, pierzând încetul cu încetul unele din elementele sale trans­
carpatice, totuşi, în linii mari, graiul lor de astăzi reprezintă graiul cu
care au venit din Transilvania, graiul cu care a fost substituită lim­
ba lor ţigănească, in măsura în care există, în aceasta trebuie să se
găsească elementele de substrat ţigănesc. Cum rudarii au fost con­
sideraţi ţigani, am avut întotdeauna în vedere acest lucru în cerce­
tările noastre la rudarii din Oltenia, chiar dacă n-am plecat din capul
locului cu vreo convingere în legătură cu originea lor etnică. Am
considerat întotdeauna că orice convingere trebuie să se bazeze
pe fapte şi pe constatări proprii, aşa cum s-a întâmplat în cerceta­
rea noastră. Una dintre primele colectivităţi de rudari anchetate a
fost cea de la Horezu-Romani din jud. Vâlcea. Informatorul princi­
pal de aici era un tânăr (vezi lista informatorilor), cu care am stat
mult de vorbă, atât în cadrul anchetei propriu-zise, cât şi în afara
acesteia. La un moment dat, în cursul unei discuţii libere, ne-am
arătat miraţi de ceea ce spunea el. Pentru a ne convinge, subiectul
nostru informator a zis: "Berjgâscu dacă 6e m int I", ceea ce voia să
însemne "Dracul te minte, eu nu !" sau "Să fiu al dracului dacă te
mint !MBerjgâscu este interesant şi din punctul de vedere al formării
cuvintelor: la tema berjg(a) "dracul", de origine ţigănească50, se
adaugă sufixul -ă s k o (-a s k o ), devenit în româneşte -ăscu5].
Plecând de la această întâmplare relevatoare, am introdus
apoi în chestionar o întrebare referitoare la termenii care denumesc
noţiunea de "diavol, drac" şi am pus această întrebare în toate
anchetele ulterioare, mai întâi indirect, fără să mai putem obţine

24
termenul bèrjga, iar apoi direct, cu care ocazie ni se răspundea
invariabil că asta je pă jâgăAèsce
Suspectat de a fl ţigănism mai este şi termenul şuştaloj, pe
care l-am obţinut pentru noţiunea de "iepure" de la informatomi
principal din Drăgăşani, care a precizat că foloseşte acest cuvânt la
vânătoare, ca să nu fie înţeles, şi că âsta ie pă ţâgăneşce. Această
precizare a informatorului ne îndeamnă să apropiem termenul
sustalòìde ţig. şoşoi (şuşoi), cu acelaşi sens de "iepure" 52
In afara celor două elemente lexicale semnalate mai sus, alte
"influenţe" ale substratului ţigănesc nu am constatat în cursul
cercetărilor noastre.
După cum spuneam mai sus, în afară de cercetările etno­
grafice şi istorice citate, avem la îndemână şi un studiu lingvistic, pe
care îl datorăm lui Emil Petrovici, despre rudarii din Iugoslavia.
Cu ocazia anchetelor din toamna anului 1937, făcute în vede­
rea adunării de material dialectal de la românii din Banatul iugoslav
şi din Serbia orientală pentru ALR, Emil Petrovici a studiat şi graiul
unor "români" din satul Ciocheşina din Serbia occidentală, aproape
de râul Drina, fosta graniţă dintre Serbia şi Bosnia, în care statis­
ticile oficiale iugoslave indicau, la rubrica Itmba maternă", vreo 400
de suflete care vorbeau româneşte şi a căror ocupaţie era aceea
de coritari "albieri" (< sb. kcrito "albie")53, deci rudari ca şi cei de la
noi. In studiul Intitulat «Românii» din Serbia occidentală {Dacoro
mania, IX, 1938, p. 224 - 236), Emil Petrovici susţine ca influenţe
ale substratului ţigănesc două particularităţi din graiul coritarilor
întâi, închiderea vocalelor e şi ă neaccentuate în y(f) şi â ( "... rostin
ca lâcrâmâ, rămîni «rămâne», să strâmbă, mi s-a răsărit «m~am
înnecat cu mâncarea», sâ năduşeşti «asudă», pâduîk1 etc dau
acestui grai un pronunţat «accent» ţigănesc"54), iar în al doilea rând
pierderea elementului oclusiv al africatelor &, g, care devin frica-
tivele sf, /(" to t ce o influenţă a «substratului» trebuie considerată şi
slăbirea lui £, g în s, z ). In susţinerea tezei cà cele două
particularităţi ale graiului coritarilor din Iugoslavia s-ar datora
substratului ţigănesc, Emil Petrovici aduce argumentul ca lucrurile
se petrec la fel în graiul ţigănesc din com Ştefăneşti, jud Ilfov pe
care l-a anchetat pentru ALR II, ceea ce-l determină să conchidă
 "E deci probabil că strămoşii ţiganilor din Ciocheşina aveau s, z
întocmai ca cei din Ştefăneşti (Ilfov), In graiul ţigănesc pe care îl
vorbeau înainte de a se romaniza. Aceste foneme le-au întrebuinţat
apoi pentru a reda pe 6, § din graiul românesc pe care l-au
învăţat"56.
In ceea ce priveşte calificarea de către E. Retrovicl ca influ­
enţe ale substratului ţigănesc a celor două trăsături fonetice pe
care le-a întâlnit în graiul coritarilor, ne alăturăm observaţiilor lui Ion
Gheţie: "Deşi admite că «închiderea vocalelor neaccentuate e
destul de obişnuită şi în Muntenia şi Oltenia», acad. E. Petrovici
consideră că aoeastă particularitate s-ar datora «substratului»
ţigănesc al limbii locuitorilor din Ciocheşina"57.
Comentând cel de al doilea fenomen, Ion Gheţie arată, pe
bună dreptate: "Acad. E. Petrovici consideră că trecerea lui 6 şi g la
s, respectiv / ar fi, de asemenea, o influenţă a «substratului»
ţigănesc. Drept argument, D-sa arată că la ţiganii din Ştefăneşti
(ALR, p. 969) se constată trecerea lui â şi § la 4Xrespectiv /(e x .:
pSd, pt. panci «cinci», iu pentru g/u «păduche»). Transformarea
aceasta nu e însă generală în graiul ţiganilor din Ştefăneşti, cel
puţin în privinţa lui t > 4 (vezi ALR II, p. 369, h. 37: starâambes, h,
45: ăupime, h. 60: âuâacu, h. 67: cfrâej, h. 89: âodotano, h. 115:
fa fere, h. 189: darjgandj, h. 241: camâogy; după cum se vede,
printre exemple figurează şi împrumuturi din română). Nu ni se pa­
re, de aceea, exclus ca trecerea lui £, &\a / s ă se fi făcut, la ţiga­
nii din Ciocheşina, sub influenţa unor graiuri româneşti care aveau
această particularitate fonetică (de notat că fricatlvizarea lui 6, g a
dus la aceleaşi sunete ca în Banat: i) " 50.
Intr-adevăr, în limba ţigănească există atât forme cu africate,
care caracterizează graiul ţiganilor de vatră, cât şi forme cu frica-
tivele corespunzătoare, care caracterizează graiul ţiganilor ursari,
aşa cum susţin ţiganologii59, în timp ce în graiul românesc al cori­
tarilor nu apar decât fricativele în locul afrlcatelor, iar ooritaril nu
sunt nici ţigani de vatră, nici ursari, ci ţigani rudari. Ca şi Ion Gheţie,
considerăm, prin urmare, că, întrucât cele două particularităţi
fonetice se găsesc în unele graiuri dacoromâne, coritarii din
Ciocheşina le cunosc din aceste graiuri, fie însuşite o dată cu graiul

26
lor românesc, fie intrate anterior în graiul românesc sub forma unei
influenţe din partea graiurilor cu care au venit în contact în cursul
migraţlel lor. Admitem însă posibilitatea ca fenomenul trecerii lui ă
neaccentuat la â în cuvinte ca lacrâmâ, răsărit, pâduik1), intrat
ulterior în graiul românesc, ca o influenţă din partea graiurilor cu
care au venit în contact, să fie susţinut şi oarecum amplificat de
maniera lor ţigănească de pronunţare, de deprinderile de pro­
nunţare ale bazei lor de articulaţie, deci un element de substrat
Dar ceea ce ni se pare nouă ca fiind într-adevăr o dovadă a faptului
că graiul românesc al coritarilor, ca şi al tuturor ţiganilor rudari în
general, nu este moştenit, nu este propriu, ci o achiziţie mai mult
sau mai puţin recentă, este marea mulţime de aşa-numite
accidente fonetice (asimilări, disimilări, metateze etc.). dintre care
unele sunt pentru Emil Petrovici "ciudate1 1,60. Având în vedere
frecvenţa cu care aceste fenomene "ciudate** apar chiar în graiul
adulţilor, noi considerăm că acestea sunt o dovadă a nesiguranţei
aproape copilăreşti în folosirea unei limbi străine, achiziţionate rela­
tiv recent61. Discutând această problemă, Emil Petrovici este, par­
ţial, de altă părere:"... ceea ce e izbitor în graiul acestor ţigani este
ma- rea mulţime de disimilări, asimilări, metateze, care dau acestui
grai un aer copilăresc. De fapt disimilări ca [II] Osuare «ninsoare»,
iumără «numără», [II] lume «nume», măline «mănânc», pot fi
auzite şi la noi, mai cu seamă în graiul copiilor. Mai târziu, pe mă­
sură ce creşte, copilul se leapădă de astfel de pronunţări, ca să nu
fie luat în râs. Se pare că aceşti ţigani, deoarece nu trăiesc printre
români, nu mai au controlul care sa-i facă să întrebuinţeze formele
corecte. Am putea zice că graiul lor are toată libertatea să se
dezvolte după tendinţele manifestate în graiul copilăresc, fără
controlul graiului adulţilor"62 Facem însă precizarea că unele din
aceste pronunţări, ca llsuSre, lumăra’ lume, m ălltjc etc.., auzite de
Petrovici la coritarii din Iugoslavia, au apărut şi la rudarii din Olte­
nia, care trăiesc printre români, de unde rezultă câ explicaţia lor
este cea propusă de noi mai sus,
După cum se vede, elementele de substrat ţigănesc în graiul
românesc al rudarilor sunt puţine şi prezintă, ca de obicei, un
oarecare coeficient de nesiguranţă Explicaţia puţinătăţii exemplelor
 de substrat credem că o constituie, în căzui pe care-l discutăm,
diferenţele mari de structură şi origine dintre limbile ro- mână şi
ţigăneasca intrate în contact, căci, aşa cum se admite în lingvistica
generală, "două limbi înrudite genetic îndeaproape sau cu structură
foarte ase- mănătoare se vor influenţa reciproc mult mai puternic
decât două limbi neîn- rudite genetic sau tipologic" 63.
in cazul nostru, cele două limbi, nefiind înrudite, au ajuns re­
pede la faza abandonării limbii ţigăneşti şi a substituirii ei cu limba
română, urmele limbii abandonate în cea care a înlocuit-o fiind,
probabil din această cauză, mai slabe.
Relativ la elementele de substrat sunt cunoscute de altfel
situaţii când acestea sunt mai multe sau mai puţine, iar în alte
cazuri, ca în cel pe care-l discutăm, aproape inexistente. Urte1
Weinreich arată că "on peut se servir de telles différences pour
expliquer de façon approximative comment quelques situations de
contact, au cours de l'histoire, ont laissé des traces permanentes
sur la langue étudiée (résultats du «substrat»), alors que d’autres
n'en ont guère laissé"64. Şi mai departe Weinreich afirmă că "pour
le linguiste, il est important de se souvenir que la direction et la
vitesse des processus de substitution ne dépendent pas
nécessairement de la direction et de la profondeur de llnflucence
linguistique. Les locuteurs de la langue «perdante» peuvent
transmettre, sous forme de «substrat», les particularités
phonétiques ou grammaticales de leur langue, aux futures
génération du GLM [groupe de langue maternelle] «victorieux».
Mais il peut aussi arriver, et ce fut le cas parmi beaucoup d'indiens
américains, que Ja langue meure, simplement"65.
Am arătat mai sus că, abandonând limba ţigănească, rudarii
şi-au însuşit limba română aşa cum se vorbea ea în Munţii Apuseni,
unde această populaţie ţigănească a învăţat şi meseria de rudari,
adică băieşi aurari, că idiomul românesc al rudarilor din Oltenia şi
vestul Munteniei, de plidă, reprezintă particularităţile graiului vorbit
în Munţii Apuseni şi împrejurimi, adică o zonă care cuprinde, ca
grai, sud-vestul Transilvaniei, sud-estul Crişanei şi nord-estul Bana­
tului. S-a văzut de asemenea că corifarii din Iugoslavia sunt rudarii
de la noi.
Pe coritari. ne spune Emil Petrovici, "sârbii îi numesc
ka/avfaski C/gani «ţigani din Muntenia», De fapt unele particularităţi

28
ale araiului lor arată că romanizarea lor s-a întâmplat în Munte­
nia"®6, căreia sârbii îi spun Karav/askaP^. Cu toate că nu s-a păstrat
ia coritari tradiţia că ar fi venit din Muntenia 68, acest lucru a fost
deci consemnat de sârbi în numele pe care li l-au dat de karavlaski
Cigani «ţigani din Muntenia». In lucrarea citată, «Românii» din
Serbia occidentală, Emil Petrovici a demonstrat, pe baza particu­
larităţii munteneşti de sud-vest şi olteneşti de sud-est, că aceşti
coritari au plecat In Iugoslavia din această zonă "trecând probabil
pur şi simplu Dunărea în Bulgaria turcească .
Până aici credem că Petrovici are dreptate. Intr-adevăr,
înainte de a trece în sudul Dunării, rudarii din Ciocheşina (căci
coritari şi-au zis sau au fost numiţi după ce au ajuns în Iugoslavia,
după ce au cunoscut termenul sârbesc karito °albie"de la care au
format derivatul coritari) erau stabiliţi în câmpia oltenească şi mun­
tenească a Dunării, dar Petrovici pretinde că "romamizarea’,lor a
avut loc în această zonă a Munteniei şi Olteniei70, ceea ce, după
cum credem că am reuşit să dovedim mai sus, nu este adevărat.
După Emil Petrovici, problema a fost reluată de Sextil Puşcariu71,
care, pentru a arăta că pe baza hărţilor atlaselor lingvistice se
poate stabili, după limbă, locul de origine al unor aşezări mai noi,
citează articolul lui Emil Petrovici, pe care îl-dă exemplu pentru a
astfel de identificare. In acelaşi an cu Puşcariu, D. Şandru scrie "in
afară de fun «vreun» şi fo «vreo», porumb, albu (om albu) celelalte
particularităţi indicate de d.P. nu ne îndreptăţesc să-i considerăm
cu siguranţă ca originari din amintita regiune a Munteniei şi Olte­
niei. Cioban, zăpadă, burtă, blană, tiept şi mai ales ai (ani),
direapta, pârii, mări şi chiar oichi, ureaiche (care sunt rostiri
carecteristice şi graiului din Ţara Oltului) ne duc tot aşa de oine
spre o regiune ardeleană. Dar, când e vorba de graiul ţiganilor,
cred că este prudent să nu tragem concluzii prea sigure asupra
regiunii pe care au locuit-o, sau o locuiesc, având în vedere
particularităţile graiului lor, pentru motivul că de cele mai multe on
graiul lor - mai ales al aşa-zişilor «băieşi». lingurari - reprezintă
graiul regiunii respective"7 .
In sfârşit, până la noi, problema a mai fost discutată de ion
Qheţle 73, care reduce teritoriul stabilit de Petrovici. de unde au
plecat coritarii. la partea sud-vesticâ a Munteniei, între Olt şi
 Bucureşti, şi observă pe drept cuvânt că în graiul ooritarilor din
Ciocheşina sunt şi particularităţi care caracterizează Banatul, mai
exact graiurile de tip bănăţen sau subdialectul de sud-vest, pentru
că acestea depăşesc hotarele propriu-zise ale Banatului. Pe baza
acestei observaţii, Ion Gheţie ajunge la concluzia că, din sud-vestul
Munteniei, coritarii nu au trecut "pur şi simplu Dunărea în Bulgaria
turcească", cum afirmase Petrovici, ci, dimpotrivă, au luat drumul
opus, spre Banat, unde s-au oprit un timp mai îndelungat, de unde
apoi au trecut în Iugoslavia:
"Găsim însă în limba ţiganilor din Ciocheşina o serie de feno­
mene care nu pot fi întâlnite astăzi în graiurile din Muntenia sud-
vestică. Avem, astfel, palatalizarea lui n (generală; ex. socânit, a
\finit), forme verbale neiotacizate, cu consoana d refăcută (mă rad),
trecerea lui c, g la s, /(generală; ex. pisuâri, bazat). Cartografiind
aceste particularităţi lingvistice, obţinem o arie de convergenţă care
cuprinde Banatul. Rezultă, aşadar, în chip neîndoios, că în peregri­
narea lor spre apus, ţiganii din Ciocheşina s-au oprit un timp mai
îndelungat în Banat, unde au împrumutat o seamă de trăsături
caracteristice graiurilor locale"74.
Comparând punctele de vedere exprimate de cercetătorii an­
teriori, constatăm că se completează unul pe celălalt şi o sinteză a
lor credem că exprimă ipoteza cea mai plauzibilă. Primul cercetător
al limbii române vorbite de ţiganii din Bosnia, Gustav Weigand, afir­
mase că aceştia sunt originari din Munţii Apuseni. Citând această
părere, lui Emil Petrovici i se pare exagerată: "Weigand (op c/t., p.
175) publică un singur cuvânt din graiul acestor ţigani, anume:
top tine «pieptene». Pe baza acestei forme îi crede originari din
Munţii Apuseni. Şi eu am notat o formă asemănătoare: tieptu
«pieptul».
Dar pentru explicarea acestor forme nu trebuie să mergem
aşa departe"75.
Faptele noi pe care le-am adus în discuţie, ne permit să
apreciem adevărul iniuiţiei lui Weigand. Coritarii, ca toţi rudarii, au
fost românaizaţi în Munţii Apuseni, unde au învăţat şi meseria de
bă ieşi aurari, adică rudari. De aci. după ce au fost complet
românizaţi ca limbă, rudarii au coborât spre sud. au trecut munţii ir.
Ţara Românească. De aici, după ce graiul lor rom Ani-’- ■n ; »

Mi
venit din Transilvania sud-vestică a suferit o puternică Influenţă din
partea graiurilor olteneşti şl munteneşti, o parte au trecut Dunărea
"în Bulgaria turcească", de unde unii au revenit după un timp în
Ţara Românească, alţii au rămas în Bulgaria până în zilele noastre,
iar alţii, corttaril, au plecat spre vest în Iugoslavia, unde s-au numit
ori, mai degrabă, au fost numiţi coritari, după noua lor ocupaţie de
albieri, vechea denumire de rudari, după vechea lor ocupaţie de
mineri aurari, nemâi putându-se păstra, pentru că în limba sârbă
rudar înseamnă şi azi miner 6, iar rudarii nu mai practicau această
meserie.
In sprijinul acestei ipoteze aducem câteva fapte în legătură cu
gurganul şi cu aceasta răspundem la cea de a doua întrebare pe
care am pus-o mai sus: de ce, dintre toţi ţiganii, numai rudarii
cunosc gurbanul ?
Gurbanul este elementul etnografic prin care rudarii se deose­
besc atât faţă de celelalte categorii de ţigani, cât şi faţă de români.
Acest obicei, descris acum o jumătate de veac de C.S Nicolăescu-
Plopşor în articolul citat mai sus, intitulat "Gurbanele"77, a contribuit
la crearea unei "enigme" a rudarilor, in legătură cu acest obicei, Ion
Chelcea ne informează că "dintre obiceiurile de peste an. la care
ne-am putea opri, ar fi gurbanele. cu care s-a ocupat C S N -
Plopşor, dar pe care eu nu l-am aflat în nici o partre unde am făcut
cercetări printre rudari. Se poate ca obiceiul să fie practicat de ei
numai prin Oltenia" . In această chestiune avem de adus câteva
elemente noi în discuţie. Astfel, din cercetările făcute la rudarii din
Oltenia, vestul Munteniei si sudul Transilvaniei, am constatat că nu
toţi rudarii practicii gurbanul. Aşa, de pildă, rudarii corfari uneori nici
nu cunosc termenul, iar alteori, când au auzit de gurban. declară că
se feresc de el, ca să nu-i pocească. Prin urmare, obiceiul este cu­
noscut şi practicai numai de rudarii albieri şi rotari, a căror zonă de
activitate o constituie, în general, jumătatea de sud a Olteniei şi
Munteniei, în vecinătatea popoarelor balcanice, care cunosc şi ele
acest obicei. Populaţia localnică din câmpia Dunării nu cunoaşte şi
nu practică obiceiul gurbanului Dacă din Transilvania nu l-au adus.
dacă de la localnici nu l-au împrumutat, alunei de unde au rudarii
acest obicei ? La această întrebare nu se poate da un răspuns
 satisfăcător decât presupunând că, din Transilvania, rudarii albierii
şi rotari, care cunosc gurbanul au coborât întâi în câmpia româ­
neasca a Dunării şi de aci dincolo de Dunăre, în Bulgaria, unde o
parte a şi rămas până astăzi, altă parte a continuat drumul spre
vest, trecând în iugoslavia (coritarii), iar alţii, cei mai mulţi, se pare,
s-au întors înapoi de dincolo de Dunăre, urcând pe văile apelor,
până în zona de deal şi submontană, până acolo unde se întinde
lemnul de esenţă moale. Corfarii, care nu cunosc gurbanul, se vor
fi stabilit probabil, de la început, în regiunea subcarpatică, în zona
lemnuJui de care au avut nevoie: fagul şi alunul.
In susţinerea acestei ipoteze, pe lângă cunoaşterea şi prac­
ticarea gurbanului, pe care albierii şi rotarii trebuie să-l fi împrumu­
tat de la turci sau de la bulgari, aducem şi existenţa în graiul albie-
rilor a unui cuvânt ca dam-damuri, cu sensul de "adăpost, bordei
pentru vite”, a cărui origine turcească (tc. dam) arată că termenul a
fost însuşit în timpul contactului cu populaţia din câmpia Dunării,
unde este cunoscut. De asemenea, în sprijunul Ipotezei noastre
vine şi clasificarea rudarilor din câmpia muntenească a Dunării în
aşa-numiţii turcani, vlahuţi etc. Informaţia în legătura cu această
clasificare ne-om dă Ion Chelcea într-o lucrare recentă referitoare
ia Rudarii de pe valea Dunării (între cursul inferior a l Oltului f i
Mostistei): "... împărţirea rudarilor în <cturcarii» şi «vlahuţi» vizează
apartenenţa lor, oarecum, etnică. Nu e greu să ne dăm seama că e
vorba, la fel, de o categorisire a lor însuşi, dar, după provenienţa
lor, după sfera de influenţă în care au trăit: grecească, turcească,
românească etc. Cei care au sosit mai recent din Cadrilater, spre
exemplu, sau chiar din interiorul Bulagariei, mai dinspre Turcia, sau
ca o amintire a trăirii lor până târziu sub turci, vor fi numiţi
«turcani»^ cum spre exemplu întâlnim în satul Mânăstirea (câteva
bordeie)” . în continuare, Ion Chelcea ne spune că între turcani si
vlahuţi sunt deosebiri nu numai în ceea ce priveşte provenienţa şi
graiul, dar şi în privinţa datinilor. Din păcate însă nu se precizează
care sunt aceste deosebiri, în privinţa datinilor, spre exemplu.
Dacă, de pildă, gurbanul ar fi practicat numai de turcani, atunci
situaţia ar fi similară cu cea a rudarilor din Oltenia. Oricum
informaţia pe care ne-o dă Ion Chelcea este preţioasă pentru
discuţia noastră.
 La aceasta mai aducem ş) noi un argument asemănător, dar
de natură lingvistică, din domeniul onomasticii: numele Tursitu,
frecvent la albieri, ne trimite spre aceeaşi "sferă de infuenţă" tur­
cească, prin care încercăm să explicăm şi prezenţa gurbanului.
Trebuie să adăugăm că, aşa cum îl practică rudarii, obiceiul este
mai apropiat de gurbanul turcesc, decât de cel bulgăresc, de unde
rezultă că a fost împrumutat direct de la turci, căci la bulgari obice­
iul are întrucâtva altă semnificaţie, fiind practicat de ziua onomas­
tică: "Orice bulgar, de ziua onomastică, taie un animal pe care H
împarte la vecini sau îl mănâncă împreună cu ei"80.
O dovadă în plus în sprijinul ipotezei că din Transilvania sud-
vestică rudarii au coborât mai întâi în câmpia românească a Dunării
şi de aci în Bulgaria o constituie, pe lângă practicarea gurbanului,
existenţa în lexicul graiului lor a două cuvinte împrumutate direct de
la bulpari: carască-carasc "coţofană" şi paparigă-papariz sau
peperigă-peperiz "fluture". Subliniem că aceşti doi termeni se folo­
sesc aproape în exclusivitate pentru noţiunile pe care le denumesc,
contactul dialectal neacţionând parcă în acest caz. Pe de altă parte
ei nu sunt caracteristici nici graiurilor transcarpatice, nici celor olte­
neşti, neputând fi explicaţii decât ca împrumuturi directe de la
bulgari.
In graiurjle dacoromâne coţofana este denumită printr-o mare
varietate terminologică: coţofană, caragaţă, garagaţă, ţarcă , sarcâ.
ciorcuşâ, cioară tărcată, ciorcobară, fraşcă, vraşcă, zaică, gaiţă,
ştirică, sarcoi, tarcoi, scaragată, caragaţin. caracască, caragască
căcâraşcâ, cafacară, c a r a s c Din ALR şi din lucrarea lui Mihai C
Băcescu, Păsările în nomenc/arura şi viaţa poporului român, aflăm
că termenii formaţi cu prefixul cara- "negru" (de origine turcească)
sunt cunoscuţi în estul Munteniei, sudul Moldovei şi Dobrogea. iar
DA adaugă şi Transilvania pentru scaragaţă, garagace Unii din
termenii înşiraţi mai sus, precum caţacară, căcâraşcâ, sunt rezul­
tatul aşa-numltelor accidente fonetice. Cf. caracafcâ şi căcârască:
metateză. Astfel de "accidente" s~au putut petrece fie pe terenul
Umbli române, fie în limba bulgară, de unde termenii au fost împru­
mutaţi ca atare, cAd astfel de forme se întâlnesc şi în limba bul­
gară: kakaraşka (kakaraska, kakataţka), garagaşka, gagarafka 62
 Termenul paparlgă sau peperfgâ, sub această formă, dar mal
ales sub forma paparOgă, apare în Transilvania şi Banat83, cu
sensul de "buburuză"84. Sensul de "fluture", cu care termenul apare
la rudari, este necunoscut în limba română. El este însă sensul de
bază în limba bulgară al unor lexicale ca peperuda, peperuga,
paparunga etc.85, de unde rezultă că rudarii l-au adus din Bulgaria.
In limba bulgară, ne informează Maxim SI. Mladenov, 'Varian­
tele având terminaţia - uga sunt caractesristice graiurilor bulgăreşti
de apus şi de sud, iar variantele celelalte, cu terminaţia - uda, se
întâlnesc mai ales în graiurile răsăritene."86
Pe baza acestei informaţii, putem stabili şi zona din Bulgaria
de unde au adus rudarii variantele cu - g - (paparlgă, peperfgâ, cu
sensul bulgăresc de "fluture", necunoscut în limba română).
Cum e şi firesc, această zonă nu poate fi decât partea limitro­
fă cu Oltenia, adică nord-vestul Bulgariei, de unde, aşa cum s-a
văzut şi mai sus, o parte dintre rudari a continuat drumul spre vest
în Iugoslavia (coritarii), cea mai mare parte a revenit în Oltenia, iar
o altă parte s-a răspândit prin Bulgaria.
Am înfăţişat în cele de mai sus părerile cercetătorilor care s-au
ocupat până acum de rudari sub un aspect sau altul, stabilind în
acelaşi timp, pe baza acestora ca şi pe baza cercetărilor proprii,
punctul nostru de vedere în legătură cu această populaţie până
acum enigmatică.
Ţigani la origine, adică vorbitori în trecut ai limbii ţigăneşti,
rudarii sunt de multă vreme vorbitori ai limbii române, pe care au
dus-o şi peste hotare, în ţările vecine Bulgaria, Iugoslavia şi Unga­
ria. Studiul graiului românesc al rudarilor de peste hotare ar fi, cu*'
remarcă şi Radu Florea, cât se poate de interesant: "De altfel
colonii de aşa-zişii ţigani valahi (vlaski Clgani) se află în întreaga
Peninsulă Balcanica şi cred că nu este lipsită de interes studierea
limbii române vorbite de ei. Graiul acestora oferă un foarte inte­
resant caz de contact lingvistic: după cum s-a văzut, este o limbă
nou achiziţionată prin abandonarea limbii ţigăneşti, care apoi a
intrat iarăşi în contact cu alte idiomuri pe care rudarii le-au întâlnit în
cale până să a ju n g i în locurile unde s-au stabilit şl tn sfârşit a ajuns
din nou în contact cu limba ţărilor unde s-au stabilit. Subliniem că

34
cele mai multe situaţii de contact s-au stabilit pe terenul limb»
române, lată de ce studiul limbii române vorbite de ţiganii carava-
lahi de peste hotare interesează nu numai dialectologia şi geografia
lingvistică românească, dar şi lingvistica generală.
Aproximativ la fel stau lucrurile şi cu graiul pe care-l vorbesc
rudarii astăzi In Oltenia. El reprezintă idiomul românesc însuşit de
băieşli aurari (sau rudari) în zona Munţilor Apuseni, prin abandona­
rea limbii ţigăneşti, şi purtat mai întâi spre sud, peste Carpaţi, apoi
peste Dunăre şi, în sfârşit, stabilit pe locurile de astăzi. In drumul
purtătorilor lui spre sud, graiul rudarilor a suferit influenţa graiurilor
cu care a intrat în contact, iar de când rudarii s-au stabilit în Oltenia,
graiul lor s-a angajat într-un nou contact cu graiurile olteneşti ale
localnicilor, precum şi, în ultimul timp, cu limba comună. Ca urmare,
se poate spune că astăzi graiul rudarilor din Oltenia este un ames­
tec de trăsături dialectale, care reprezintă straturi diferite, depuse
cu timpul în diverse zone geografice şi dialectale, este rezultatul
unui proces de bilingvism . Faptul a fost remarcat şi de Emil
Petroviei, cu privire la graiul coritarilor din Iugoslavia: Trebuie dea
să presupunem că aceşti ţigani n-au adus din Ţara Românească
un grai absolut unitar, ci un amestec de trăsături dialectale, ceea ce
se poate explica prin viaţa lor nomadă"89. Cercetarea noastră asu­
pra graiului rudarilor din Oltenia îşi propune să reliefeze pe compar­
timente diferitele straturi lingvistice care se găsesc în acest grai,
evidenţiind pe de o parte elementele transcarpatice, care constituie
o dovadă de netăgăduit că rudarii au venit în Oltenia din sud-vestul
Transilvaniei, iar pe de altă parte elementele olteneşti şi munteneşti
în general, pătrunse ca urmare a contactului dialectal O astfel de
cercetare care îşi propune să facă stratigrafie lingvistică, stabilind
anterioritatea sau posterioritatea diferitelor elemente de grai, folo­
sind atlasele lingvistice, credem că prezintă interes atât pentru dia­
lectologia şi geografia lingvistică românească, cât şi pentru lingvis­
tica generală, lată de ce credem ca graiul rudarilor din Oltenia este
o problemă de diactelogie şi geografie lingvistică româneasca
pentru câ rudarii sunt de multă vreme purtătorii unui grai românesc
cu elemente din diferite zone geografice şi dialectale dacoromân?
Cercetarea noastră îşi propune în acelaşi timp să aduca «
 contribuţie, cu mijloacele lingvisticii, la elucidarea aşa-numitel enig­
me a rudarilor.
Interesul pe care problematica rudarilor îl trezeşte asupra cer­
cetătorului se justifică, pe lângă specificul de viaţă economică şi
socială, şi prin răspândirea acestei populaţii până acum enig­
matice.
In Oltenia trăiesc foarte mulţi rudari, care, fie că formează ulti­
mele aşezări de sub munte sau de pe malul Dunării, fie că locuiesc
împreună cu localnicii, îşi păstrează ocupaţia şi obiceiurile speci­
fice. In ceea ce priveşte numărul rudarilor din Oltenia, ilustrăm
afirmaţia cu datele unei statistici întocmite pentru fostul raion Filiaşi.
Astfel, la sfârşitul anului 1967, din cele 33 de comune ale fostului'
raion Filiaşi existau rudari în aproape jumătate din numărul comu­
nelor raionului, anume în 16 comune, totalul acestora ridicându-se
la 281 de familii cu 1223 de suflete. Există în Oltenia localităţi ca
Filiaşi, Izbiceni, Dăbuleni, Ghidici, Drăgăşani, Şirineasa, Băbeni,
Horezu, în care numărul rudarilor este în jur de 100 de familii cu
500-600 de suflete, care formează adevărate sate, de oele mai
multe ori izolate de localnici, cu şcoală, magazin etc. aparte.
Cele trei categorii de mai sus, purtând numele generic de
rudari şi având drept caracteristică comună prelucrarea lemnului
verde în obiecte de uz casnic, se deosebesc totuşi nu numai profe­
sional, dar chiar etnografic, lingvistic, folcloric etc., cu toate că, din
alte puncte de vedere, se apropie până la identitate. Deşi răspândiţi
în toată Oltenia, ca să restrângem observaţiile numai asupra aces­
tora, uneori izolaţi faţă de localnici, deşi de meserii diferite (albieri,
corfari sau rotari), rudarii din diverse puncte ale Olteniei păstrează
permanent legătura între ei. Elementul care îl uneşte, care le asigu­
ră unitatea specifică faţă de localnici e9te, pe lângă izolare, căsă­
toria90. Motive de ordin economic, în primul rând, îi fac să se căsă­
torească numai între ei, în Interiorul fiecărei categorii în parte:
albierii între ei, corfarii între ei etc. Dacă comunitatea lor este res­
trânsă, atunci rudarii îşi iau fetele din altă localitate, uneori foarte
depărtată. Intercăsătoriile cu localnicii sunt extrem de rare, ceea ce
constituie baza unităţii graiului şi a întregii vieţi sociale a rudarilor,
m ciuda diversităţii lor geografice, profesionale etc. in situaţia spe­
cifică a rudarilor, care constituie insule în mijlocul populaţiei local­
nice, deosebirea dintre căsătorie şi intercăsătorie trebuie căutată în
factorii economici, profesionali şi nu în cel geografic. Acest element
justifică descrierea la un loc a graiului lor, care, în duda unor influ­
enţe din partea graiurilor locale, rămâne totuşi unitar, în general
diferenţiat de graiurile olteneşti înconjurătoare, în aşa fel încât apa­
re evidentă o bază dialectală diferită în graiul rudarilor din Oltenia.
De la prima vedere, rudarii vorbesc astfel decât localnicii, ceea ce-i
trădează ca "străini", de unde rezultă că sunt veniţi din altă parte.
Cercetarea aceasta, având ca scop determinarea bazei dialectale a
graiului rudarilor din Oltenia, pentru ca, în virtutea particularităţilor
acestuia, să identificăm atât regiunea de origine, cât şi drumul pe
care l-au parcurs până în Oltenia, credem că va aduce contribuţii
nu numai la cunoaşterea acestei populaţii, până acum enigamtice,
dar şi la adâncirea cunoştinţelor noastre despre graiurilor insulare
în general şi despre graiurile în contact în special. Pe de altă parte,
interesul pentru această problemă sporeşte prin aceea că cerceta­
rea noastră contribuie la completarea cunoştinţelor asupra realităţii
lingvistice din Oltenia, întregind configuraţia dialectală a acestei re­
giuni, unde, alături de graiurile olteneşti propriu-zise, adică aie lo­
calnicilor, se vorbesc şi graiuri ale unor populaţi imigrante, printre
care acela al rudarilor, al ungurenilor etc., acestea din urmă total
necunoscute sau prea puţin cunoscute.
Există în Oltenia, în zona subcarpatică, mai multe localităţi în
care, fie că, alături de populaţia localnică, băştinaşa, trăiesc şi
populaţiile imigrante ale ungurenilor şi rudarilor, ca, de exemplu,
Băbeni, Novaci etc., fie că localnicii lipsesc, populaţia oonstituind-o
numai ungurenii şi rudarii, ca fri cazul Vaideenilor. Această realitate
demografică şl lingvistică trebuie avută în vedere atunci când ne
referim la structura dialectală a Olteniei, căci, aşa cum se ştie91,
ungurenii au adus cu ei în Vâlcea anumite particularităţi ardeleneşti
de sud. Tot astfel, pe lângă practicarea gurbanului92 şi de către unii
localnici mai ales în unele localităţi în care trăiesc şi rudari93, cităm
şi folosirea cuvântului corbal, format prin contaminarea între ter­
menul desemnând acest obicei şl acela de b a i în accepţiunea de
"petrecere, distracţie".

3-7
 După cum s-a văzut mai sus, din cele câteva date sumare în
legătură cu răspândirea şi felurile rudarilor din Oltenia, putem
constata că. dată fiind ocupa- ţia lor actuală de lucrători în lemn,
elementul care îi atrage este pădurea: zăvoaiele cu lemn de esenţă
moale, care se găsesc de-a lungul apelor, pentru albieri, pădurile
subcarpatice, zona alunului şi a fagului, pentru corfari şi rotari.
Această stare de lucruri este de natură să explice frecvenţa şi
densitatea punctelor de rudari pe văile apelor (văile Dunării, Oltului,
Jiului, Olteţului etc.).
in ceea ce priveşte legăturile şi raporturile rudarilor cu popula­
ţia localnică, facem precizarea că, spre deosebire de corfari şi
albieri, care trăiesc, cel mai adesea, izolaţi faţă de localnici, păs-
trându-şi individualitatea, rudarii rotari, trăind de multă vreme
printre localnici, au fost aproape total asimilaţi de aceştia, ceea ce
se vede şi în grai, care aproape nu se mai deosebeşte de cel al
localnicilor. Acesta este motivul pentru care am cercetat numai
două puncte de rotari, înregistrând doar texte, fără să întrebuin­
ţăm un chestionar propriu-zis.
Relativ la reţeaua punctelor anchetate, dată fiind situaţia
specială şi în acelaşi timp specifică a rudarilor, este de aşteptat ca
aceasta să fie impusă de prezenţa sau absenţa elementului rudă-
resc din anumite localităţi. Din statistica prezentată pentru fostul
raion Filiaşi s-a văzut că aproximativ în jumătate din numărul comu­
nelor există rudari. Numărul lor variază însă de la câteva familii
până la zeci şi uneori peste o sută de familii. Fără îndoială că mai
întâi am căutat să anchetăm toate localităţile cu o populaţie rudă-
rească mai numeroasă, iar pe de altă parte pe acelea mai izolate
Stabilirea reţelei nu s-a putut face din capul locului, pentru că
răspândirea rudarilor din Oltenia nu era cunoscută. Informaţii în
acest sens am cules direct de la rudari, în aşa fel încât reţeaua s-a
conturat pe teren, din anchetă în anchetă. Rezultă că reţeaua nu
s-a putut stabili după toate normele cunoscute ale geografiei
lingvistice, ci a fost impusă de răspândirea rudarilor. Astfel, cum
este şi firesc, reţeaua punctelor anchetate este în unele zone mai
deasă, ca în valea Dunării pentru albieri sau în zona Horezu-Novaci
pentru corfari, în timp ce în altele este foarte rară, ca în câmpia
Olteniei. Totuşi, pe cât a fost posibil, am încercat să anchetăm
rudari din toate cele trei categorii şi din toate zonele geografice ale
Olteniei. Astfel, am cercetat graiul rudarilor din 24 de puncte din
Oltenia şi două puncte din afara Olteniei, din zonele limitrofe din
sudul Ardealului (Răşinari, jud. Sibiu) şi vestul Munteniei (Lereşti,
jud. Argeş). Am făcut anchete (complete) cu chestionarul şi înregis­
trări de texte în 16 puncte din Olte- nia plus cele 2 din afara Olteni­
ei, Iar In restul de 8 localităţi am făcut numai înregistrări de texte94
Din totalul de 16 puncte, pe care le-am anchetat cu chestio- narul şi
în care am înregistrat şi texte, 5 sunt puncte de corfari (la care se
adaugă cele 2 puncte din afara Olteniei), iar restul de 11 sunt
puncte de albieri. Aşa cum spuneam, la rotari am făcut numai înre­
gistrări de texte, graiul acestora fiind cel mai evoluat. în sensul
apropierii lui de graiurile olteneşti.
in situaţia dată, având în vedere faptul că graiul rudarilor este
necunoscut, am întocmit un chestionar special, cu ajutorul căruia
să înregistrăm fapte din toate compartimentele graiului studiat,
pentru a-l putea prezenta într-o imagine de ansamblu95, cu preci­
zarea că, în scopul evidenţierii şi reliefării unei baze dialectale
diferite, ca grai al unei populaţii imigrante, am indus în mod special
în acest chestionar întrebări referitoare atât la lexic, cât şi la
probleme de gramatică şi fonetică, prin care se separă în mod tran­
şant unităţile dialectale dacoromâne. Astfel, în domeniul foneticii,
un număr oarecare de întrebări a vizat tratamentul anumitor cate­
gorii de consoane, cum ar fi labialele, dentalele, africatele prepala-
tale, palatalele etc., pentru a vedea dacă purtătorii acestui grai au
venit în, Oltenia din aria cu labialele alterate sau din aceea cu den­
talele alterate, in domeniul morfologiei, am urmărit, de pildă, plura­
lul substantivelor, iotacizarea verbelor etc. Tot astfel, în chestionar
am Indus o serie de noţiuni ca aceea de zăpadă, vopsea, varză,
sudoare, burtă, croitor, cioban, porumb, porumbel etc , a căror ter-
i , QC
minologie împarte teritoriul dacoromân in arii lexicale dinstmcte
După cum se vede, am urmărit în permanenţă o dublă raportare, la
limba comună şi la aspectul său cel mai cultivat, limba literară,
iar pe de altă parte raportarea la celelalte graiuri dacoromâne,
fie din care s-a desprins, fie cu care a intrat în contact9 .
 Această raportare este, în ultimă Instanţă, un studiu compa­
rativ "Phonéticien, lexicologue, ethnographe au morphologiste, le
dialectologue est souvent aussi un comparatiste, soit qu’il s'occupe
de frontères linguistiques, de problèmes de bilinguisme, des
rapports avec une langue de culture, ou simplement qu'il ait le
souci d'intégrer son domaine dans un domaine plus vaste..."98.
Părerea, foarte judicioasă de altfel, o găsim exprimată şi de A.
Meillet: "... la géographie linguistique représente simplement ta
perfection de la méthode comparative". Sau: "Mais il n'y a rien
d'essentiellement nouveau dans la méthode; Il ne s'agit que
d appliquer à des masses de faits beaucoup plus grandes la vieille
méthode comparative, la seul avec laquelle on puisse faire l’histoire
des langues"99.
In funcţie de scopul enunţat mai sus, am redactat mai întâi un
chestionar care cuprindea 648 de întrebări din toate domeniile, cu
care am făcut câteva anchete de probă, la Părâieni, jud. Vâlcea şi
la Dăbuleni, jud. Dolj. In urma acestor două anchete preliminare,
am definitivat chestionarul, adăugăndu-i întrebări impuse de
cunoaşterea specificului vieţii şi muncii rudarilor, în special din do­
meniul lexicului, în legătură cu terminologia meseriei lor. In forma
lui definitivă, chestionarul a cuprins 1189 de întrebări, la care s-a
adăugat întotdeauna un număr variabil de întrebări impuse de
împrejurările anchetei, zona geografică etc. De asemenea, la ches­
tionarul de bază s-a adăugat chestionarul introductiv, cele 57 de
întrebări din Chestionarul NALR, vizând date asupra localităţii şi
informatorilor, precum şi un mic chestionar onomastic. La baza
tuturor acestor chestionare au stat Chestionarul ALR, I şi ALR, II,
Chestionarul NALR şi Chestionarul onomastic (cele 52 de întrebări
ale chestionarului antroponimic şi de nume de animale). Intr-o
singură localitate, Părâieni, jud. Vâlcea, am folosit şi Chestionarul
NALR. Tot în această localitate, cu acelaşi chestionar, am anchetat
şi graiul localnicilor, pentru a-l putea compara cu cel al rudarilor
venty. De asemenea, la Vaideeni, jud. Vâlcea, am pus aceleaşi
întrebări şi rudarilor şi ungurenilor, amândouă populaţii imigrante,
pentru a vedea deosebirile în baza dialectală a celor două graiuri,
iar la Răşinari, jud. Sibiu, am procedat la fel, ca să ne dăm seama

40
dacă rudarii sunt originari din această zonă sau sunt şi aici veniţi
din altă parte.
In privinţa metodelor şi procedeelor de folosire a chestiona­
rului In anchetele pe teren, facem precizarea că am folosit In primul
rând şl în cele mal multe cazuri întrebarea indirectă, ca şi, bine­
înţeles, celelalte procedee: arătarea obiectului, indicaţia, gestul,
imitaţia, desenele etc.100.
Pe lângă ancheta cu chestionarul, în fiecare localitate am
folosit şi metoda convorbirilor înregistrate pe bandă de magnetofon,
îmbinând astfel metodele clasice cu cele moderne ale dialectolo­
giei. întrebuinţăm aici termenii clasic şi modem în sensul concepţiei
Iul Troubetzkoy, care consideră că geografia lingvistică este dialec­
tologie modernă101.
înregistrări de texte, aşa cum spuneam mai sus, am făcui nu
numai în cele 16 puncte din Oltenia şi 2 din afara Olteniei, pe care
le-am anchetat şi cu chestionarul, ci şi în alte 8 localităţi (vezi harta
2), astfel că numărul localităţilor din care am cules texte se ridică la
24 în Oltenia plus două în zonele învecinate. In scopul constituirii
unei mici arhive fonogramice a graiului rudarilor din Oltenia, am
înregistrat în fiecare localitate subiecte de vârste şi sexe diferite, pe
baza unui chestionar adaptat la specificul graiului, la specificul vieţii
purtătorilor acestuia, punctul de plecare constitundu-l Chestionarul
pentru Arhiva fonogramică a limbii române'02 Astfel, chestionarul
nostru cuprinde întrebări referitoare la obiceiurile specifice ale ruda­
rilor, cum ar fi gurbanul, la meseria şi la răspândirea rudarilor etc.
Din Chestionarul pentru Arhiva fonogramică a limbii roméne am
păstrat multe întrebări, toate provocând texte comparabile, atât cu
cele culese din celelalte localităţi de rudari, cât si cu textele culese
de la localnici în cadmi AFLR . Aşa de pildă, întrebarea nr. 13
"Ce al făcut de ieri până astăzi ?" interesează pentru a vedea dacă
rudarii, ca populaţie imigrantă, au împrumutat sau nu de la olteni
perfectul simplu .
Prezentăm în continuare datele asupra comunităţilor rudăreşti
studiate, lista localităţilor şi subiectelor anchetate, precum si siglele
prin care le-am prescturtat, literele reprezentând numele locali­
tăţilor, iar cifrele arabe Indicând subiectul

41
 Această raportare este, în ultimă instanţă, un studiu compa­
rativ "Phonéticien, lexicologue, ethnographe au morphologiste, le
dialectologue est souvent aussi un comparatiste, soit qu’il s'occupe
de frontères linguistiques, de problèmes de bilinguisme, des
rapports avec une langue de culture, ou simplement qu'il ait le
souci d'intégrer son domaine dans un domaine plus vaste..."98.
Părerea, foarte judicioasă de altfel, o găsim exprimată şi de A.
Meillet: "... la géographie linguistique représente simplement la
perfection de la méthode comparative". Sau: "Mais il n’y a rien
d essentiellement nouveau dans la méthode; Il ne s’agit que
d appliquer à des masses de faits beaucoup plus grandes la vieille
méthode comparative, la seul avec laquelle on puisse faire l'histoire
des langues"99.
In funcţie de scopul enunţat mai sus, am redactat mai întâi un
chestionar care cuprindea 648 de întrebări din toate domeniile, cu
care am făcut câteva anchete de probă, la Pârâieni, jud. Vâlcea şi
la Dâbuleni, jud. Dolj. In urma acestor două anchete preliminare,
am definitivat chestionarul, adăugându-i întrebări impuse de
cunoaşterea specificului vieţii şi muncii rudarilor, în special din do­
meniul lexicului, în legătură cu terminologia meseriei lor. In forma
lui definitivă, chestionarul a cuprins 1189 de întrebări, la care s-a
adăugat întotdeauna un număr variabil de întrebări impuse de
împrejurările anchetei, zona geografică etc. De asemenea, la ches­
tionarul de bază s-a adăugat chestionarul introductiv, cele 57 de
întrebări din Chestionarul NALR, vizând date asupra localităţii şi
informatorilor, precum şi un mic chestionar onomastic. La baza
tuturor acestor chestionare au stat Chestionarul ALR,9 I si 9
ALR, il.
Chestionarul NALR si Chestionarul onomastic (cele 52 de întrebări
ale chestionarului antroponimic şi de nume de animale). Intr-o
singură localitate, Pârâieni, jud. Vâlcea, am folosit şi Chestionarul
NALR. Tot în această localitate, cu acelaşi chestionar, am anchetat
şi graiul localnicilor, pentru a-l putea compara çu cel al rudarilor
veniţi. De asemenea, la Vaideeni, jud. Vâlcea, am pus aceleaşi
întrebări şi rudarilor şi ungurenilor, amândouă populaţii imigrante,
pentru a vedea deosebirile în baza dialectală a celor două graiuri,
iar la Răşinari, jud. Sibiu, am procedat la fel, ca să ne dăm seama

40
dacă rudarii sunt originari din această zonă sau sunt şi aici veniţi
din altă parte.
In privinţa metodelor şi procedeelor de folosire a chestiona­
rului în anchetele pe teren, facem precizarea că am folosit In primul
rând şl în cele mal multe cazuri întrebarea indirectă, ca şi, bine­
înţeles, celelalte procedee: arătarea obiectului, indicaţia, gestul,
imitaţia, desenele etc.100.
Pe lângă ancheta cu chestionarul, în fiecare localitate am
folosit şl metoda convorbirilor înregistrate pe bandă de magnetofon,
îmbinând astfel metodele clasice cu cele modeme ale dialectolo­
giei. întrebuinţăm aici termenii clasic şi modem în sensul concepţiei
Iul Troubetzkoy, care consideră că geografia lingvistică este dialec­
tologie modernă101.
înregistrări de texte, aşa cum spuneam mai sus, am făcut nu
numai în cele 16 puncte din Oltenia şi 2 din afara Olteniei, pe care
le-am anchetat şi cu chestionarul, ci şi în alte 8 localităţi (vezi harta
2), astfel că numărul localităţilor din care am cules texte se ridică la
24 în Oltenia plus două în zonele învecinate. In scopul constituirii
unei mici arhive fonogramice a graiului rudarilor din Oltenia, am
înregistrat în fiecare localitate subiecte de vârste şi sexe diferite, pe
baza unui chestionar adaptat la specificul graiului, la specificul vieţii
purtătorilor acestuia, punctul de plecare constitundu-l Chestionarul
pentru Arhiva fbnogramică a limbii române1Q2. Astfel, chestionarul
nostru cuprinde întrebări referitoare la obiceiurile specifice ale ruda­
rilor, cum ar fi gurbanul, la meseria şi la răspândirea rudarilor etc
Din Chestionarul pentru Arhiva fonogramică a limbii române am
păstrat multe întrebări, toate provocând texte comparabile, atât cu
cele culese din celelalte f ~ lese
de la looalnlci în cadrul 13
"Ce ai făcut de ieri până astăzi ?" interesează pentru a vedea dacă
rudarii, ca populaţie imigrantă, au împrumutat sau nu de la olteni
perfectul simplu .
Prezentăm în continuare datele asupra comunităţilor rudăreşti
studiate, lista localităţilor şi subiectelor anchetate, precum si siglele
prin care le-am prescturtat, literele reprezentând numele locali­
tăţilor, iar cifrele arabe Indicând subiectul
 • A. Localităţile în care s-au fă c u t anchete cu chestionarul şl
înregistrăr ide texte.
I. în Oltenia
1. Brezai = Br
Corfari, rudarii din Brezoi, jud. Vâlcea, locuiesc pe valea
Lotrului, printre localnici.
2. Horezu = Hr
Corfari, rudarii din Horezu, jud. Vâlcea, locuiesc la Romani dă
Sus, punctul numit Sttişae. Ei constituie ultima aşezare de sub
munte. Numărul familiilor este de 46. Tot pe treritoriul oraşului
Horezu mai sunt rudari, tot corfari, în satul Urşani, pe care nu i-am
avut în vedere.
3. Vaidee n i= V d
Corfari, rudarii din Vaideeni, jud. Vâlcea, locuiesc într-un sat
izolat numit Atârnat, de-a lungul râului Luncavă(.
4. Şi rin easa = Şr
Corfari, rudarii din Şirineasa, jud. Vâlcea, trăiesc printre local­
nici. Sunt 11 familii de corfari, aşezaţi pe malul Luncavăfului. In
comună mai trăiesc aproximativ 100 de familii de rudari rotari, pe
care nu i-am avut în vedere.
5. N ovaci= Nv
Corfari, rudarii din Novaci, jud. Gorj, locuiesc în partea de nord
a oraşului, de-a lungul Gilortului. Sunt peste 20 de familii.
6 . Târgu-Jiu = T J
Albieri, rudarii din Târgu-Jiu, jug. Gorj, locuiesc pe malul drept
al Jiului. Numărul familiilor se ridică la circa 70.
7. B ăbeni= Bb
Albieri, rudarii din Băbeni, jud. Vâlcea, locuiesc în satul Valea
Mare. Sunt peste 100 de familii, cu peste 500 de suflete.
8. Pâră ie n i = Pr
Albieri, rudarii din Pârâieni, Jud. Vâlecea, aparţin astăzi de
comuna Livezi. Numără 15 familii cu 78 de suflete.
9 D răgăşani= Dr
Albieri, rudarii din Drăgăşani, jud. Vâlcea, locuiesc într-un sat,
la 3-4 km de oraş, pe malul Oltului. Numârul famiilor trece de 100,
iar al persoanelor de 400. Au şcoala lor proprie.
10 F tik ifh * FI
Albieri, rudarii din Filiaşi, jud. Dolj, numără 115 familii cu 347
de suflete

42
 11. Stre ha ia = S t
Albiori, rudarii din Strehaia, jud. Mehedinţi, locuiesc într-o
parte a oraşului. Sunt circa 30 de familii.
12. Hfndva = Hn
Albleri, rudarii din Hinova. jud. Mehedinţi, locuiesc Intr-un grup
de case aproape de Dunăre.
13. Ş a lş= B \
Albleri, rudarii din Balş, jud. Olt, locuiesc într-o margine a
oraşului, de-a lungul Citeţului. Mai înainte locuiau lângă gară, unde
au mai rămas şi acum câteva familii.
14. Izbiceni= Iz
Albieri, rudarii locuiesc pe malul stâng al Oltului, Intr-un sat
care se numeşte Prundu (în trecut Rudari) şi aparţin de com. Lunca
(în trecut Râioasa), jud. Teleorman. Din satul rudarilor până la
Izbiceni este o distanţă mai mică de 1 km, în timp ce până în cen­
trul comunei Lunca este o distanţă nelocuită de aproximativ 6 km.
Chiar dacă administrativ aparţin de com. Lunca. .udării gravitează
spre Izbiceni, atât geografic, cât şi economic şi social, mai ales că
altădată au aparţinut şi administrativ de izbioeni Ei sunt cunoscuţi
ca fiind din Izbiceni, aşa cum se dedară ei înşişi când merg în altă
parte. Pentru motivele de mai sus, ca şi pentru faptul câ mulţi din’re
ei au trăit efectiv şi în Oltenia, noi i-am considerat ca fiind Jin Izbt-
cenl, jud. Olt şi i-am numit ca atare. Satul este una dintre cele mai
mari comunităţi de rudari, cu şcoală, cooperativă aparte Numărul
lor se ridică la 130 de familii cu circa 600 de suflete.
15. D ăbuleni= Db
Albieri, rudarii din Dăbuleni, jud. Dolj, locuiesc într-un sat izolat
la vreo 4 km spre Dunăre faţă de centrul comunei Satul se
numeşte Posodari sau Chetasi. Sunt 29 de familii cu 176 de
suflete. Au şooala lor proprie.
16. Ghldlciz* Gd
Albleri, rudarii din Ghidici. jud. Dolj, aparţin de com
Piscul-Vechi. Satul în care locuiesc ei, foarte aproape de Dunăre
se numeşte Vlădica şi este izolat de localnici, cu şcoală proprie
Sunt circa 90 de familii cu peste 300 de suflete
 II. în afara O lte n ie i
1. Răşinari - Rş
Corfari, rudarii din Răşinari, jud. Sibiu, locuiesc în satul numit
Prizlop, izolat la câţiva km de centrul comunei. Sunt 61 de familii,
cu 228 de suflete.
2. L eresti= Lr
Corfari, rudarii din Lereşti, jud. Argeş locuiesc de-a luncjul
Râului Târgului, la nordul comunei, în satul numit Pojorita.
Numărul rudarilor se ridică la aproxi- mativ 300.
• B L ocalităţi în care s-au făcut numai înregistrări de texte
1. Ba/a de Fier (jud. Gorj) = B F
2. Baia de Aramă (jud. Mehedinţi) = BA
3. Romaneşti (jud. Vâlcea) = Rm
4. Argetoaia (jud. Dolj) = A r
5. Bechat (jud. Dolj) = B k
6 . Bistreş (jud. Dolj) = Bs
7. Rast (jud. Dolj) = Rs
8 . Desa (jud. Dolj) = Ds
• C. Inform atorii
0 Brezoi
Br. 1 Grozavu Nico/aje, corfar, 60 de ani, născut la Deduleşti -
Vărzaru. Sofia născută la Romani - Horezu. Nu a făcut şcoală, nici
armată. Are multe deplasări în zonă.
Br. 2: Gransa D ad e, corfar, 28 de ani, născut la Brezoi.
Deplasări relativ puţine, în zonă.
° Horezu
Hr. 1: Dură ion, corfar, 22 de ani, născut la Romani dă Sus
(Sîlişce). A urmat 4 clase primare la Romani dă Jos, nu a făcut
armata, este necăsătorit. Deplasări multe în afara Olteniei, în Banat
şi în sudul Transilvaniei. Este fiul informatorului 2.
Hr. 2 : Gransa Aurei, corfar, 54 de ani, născut la Ş iri nasa, jud.
Vâlcea Este tatăl informatorului 1, Are deplasări multe în zonă.
0 Vaideieni
Vd 1: Dură A ură, corfar, 39 de ani, născut la Popeşti pe Lun­
ca văţ. Nu ştie unde s-a născut tatăl; mama s-a născut la Novds,
unde infrormatorul a copilărit până la 10 ani. Nu ştie carte, nu a
făcut armata Căsătorit, soţia născută la Rasa, comuna Vaj&dl Are
deplasări în zonă

44
 ° Şirineasa
Şr 1 : Căruntu Sînza, corfăreasă, 52 de ani, născută la Horezu-
Romani, nu ştie carte. Tatăl, fiu de rotari, dar crescut de corfari, s-a
născut la Băbeni, jud. Vâlcea, iar mama corfăreasă, s-a născut la
Strehaia. Este văduvă. Are deplasări 1n zonă.
0 Novaci
Nv 1 : Hunuzău Lisaveta\ corfăreasă, 35 de ani, născută la
Novaci, ca şi părinţii. A stat un an la Romani (Horezu), la bărbat,
după care s-a despărţit, rămânându-i un copil, informatorul 2 (Nv
2). In copilărie a fost deportată la Bug, cu familia, ca şi alţi ţigani
Deplasări relativ puţine, In zonă.
Nv. 2: Hunuzău Dorde, 6 ani, născut la Novaci, fiul informa­
toarei 1. Nu a fost încă la şcoală.
° Târgu-Jiu
TJ 1: Stîr] gasu G/igdrje, albier, 50 de ani, născut la
Ştefăn est-Zi/ort. Tatăl născut la Gfogova dă Meedint, mama născu­
tă la Stifa, Gorj. A făcut armata ia Aiud. S-a stabilit în Tg.-Jiu de la
vârsta de 5 ani. Soţia este, ca şi el, din Ştefan est. Are deplasăn
puţine din cauza infirmităţii (e şchiop).
TJ 2: Sffrjgasu Marija, 50 de ani, născută la Ştefan e s {-ifo n
soţia informatorului 1. Deplasări puţine, stabilită cu familia în Tg-Jiu
TJ 3: Stîqgdsu Tudorică, albier, 22 de ani, născut la Tg-Jiu
fiul informatorilor 1 şi 2. Necăsătorit, cu puţine deplasări, în zonă
• Băbeni 105//
Bb 1 : Tursitu Stan, albier, 48 de ani, născut la Pârâieni jud
Vâlcea (pe Olteţ). Mama născută la Bucovăţ, jud. Dolj, iar tatăl ia
Berbeşti, jud. Vâlcea. Este soţul informatoarei 2 şi tatăl informa­
torilor 3 şi 4. Nu a urmat la şcoală, dar ştie puţină carte din armată
Este foarte umblat, cu multiple şi largi contacte în toată ţara A fost
2 ani prizionier în U.R.R.S.
Bb 2: Tursitu Usaveta, 49 de ani, născută la Băbeni, jud
Vâlcea, după cum se arată în buletinul de identitate, fiind eliberat
aoolo, dar, după declaraţiile informatorilor, s-a nftsout undeva pe
lângă Craiova. Este soţia Informatorului 1 şi mama informatorilor 3
şl 4. A avut deplasări şi contacte sociale multa, în diferite regiuni
ale ţării, unde a lucrat, împreună ou familia, sau unde s-a dus să-şi
vândă marfa.
 v

/ f ,/
Bb 3 : M eu Ecacerin a, 20 de ani, născută ia Pârâieni. jud
Vâlcea. Nu ştie carte. Este căsătorită cu un rudar din Rm.-Vâlcea,
cu care are un copil. Este fiica informatorilor 1 şi 2 şi sora informa­
torului 4. Are deplasări în diferite locuri din Oltenia.
Bb 4: Tursitu F io r ea, albier, 17 ani, născut la Pârâieni, jud.
Vâlcea, stabilit apoi, împreună cu familia, la Băbeni (Bistriţa), jud.
Vâlcea, unde a absolvit 8 clase ale şcolii generale. Este necăsă­
torit. Este fiul informatorilor 1 şi 2 şi fratele informatoarei 3. Deşi
tânăr, are multe deplasări în Oltenia şi sudul Transilvaniei, unde a
fost la lucru cu tatăl său.
0 Pârâieni
Pr 1: Bâran Ion, albier, 47 de ani, născut în com. Moi, jud.
Gorj. Tatăl s-a născut la Fârcăşâsc, jud. Gorj, iar mama la
Suturuaia, astăzi comuna [arjeu Jîianu, Jud. Olt. Este soţul infor­
matoarei 2. Nu a urmat la şcoală, dar ştie să citească din armată,
pe care a făcut-o la Orădiia Mare. In al doilea război mondial a
participat pe frontul din Apus, unde a fost rănit. Are 7 copii. Ars
multe deplasări şi contacte sociale în toată ţara.
Pr. 2: Bâran N i colita, 44 de ani, născută la Pârâieni, jud
Vâlcea. Este soţia informatorului 1. Are relativ puţine deplasări. în
zonă.
° Drăgăşani
Dr 1 : Boţogan Costând in, albier, 48 de ani. născut la Cucuie/
Olt. Nu a făcut şcoală, dar ştie puţin să citească de la fiul său. Este
soţul informatoarei 2 şi fratele informatorului 1 de la Băbeni (Bb 1).
A făcut armata la Sibiu. Soţia s-a născut la Vărgutgasa - Olt. Are
multe deplasări în zonă.
Dr. 2: Boţogan - Dordita, 42 de ani, soţia informatorului 1,
născută la Vărguleasa - Olt. Nu ştie carte. Are deplasări puţine.
° Filiaşi
FI 1: PifgoiN icolaie, albier, 65 de ani, născut în com. Moi, jud.
Gorj. Nu ştie unde s-a născut tatăl; mama s-a născut la Răcari.
Este văduv. Soţia s-a născut la Braloştiţa, jud. Dolj. A făcut armata
la Craiova şi a umblat mult prin Oltenia.
Fl 2 ; Bâran Mariia, 40 de ani, născută la Filiaşi. Nu ştie unde
s-a născut tatăl; mama s-a născut la Pojdnă, jud Gorj, Soţul născut
la Filiaşi. Nici ea, nici soţul nu ştiu carte. Au un băiat la şcoala
profesională. Deplasări în zonă

46
 FI 3: Pòrca Elena, 47 de ani, născută la Filiaşi. nu ştie carte
Este sora Informatoarei 2. Este căsătorită. Soţul s-a născut la
Floreşc, Gorj. Au un băiat la liceu. Deplasări în zonă.
° Strehaia ,
St 1: Vlad Măriri, albier, 76 de ani, născut la Valea Iu Cine,
jud. Gorj, unde s-au născut şi părinţii. Nu ştie carte. Prima soţie,
rudăreasă, s-a născut la Moţăfăi, a doua, rum ir) că, s-a născut la
Pò lana, jud. Gorj. A făcut armata la Constanţa. Cu ocazia războ­
iului a fost In Moldova. A stat mulţi ani la Craiova, unde a lucrat ca
furgonar. Are multe deplasări si contacte sociale.
St 2: Nedină id/a, 22 de ani, născută la Strehaia, tatăl s-a
născut la Andreieşti, jud. Gorj, mama la Corcova, jud. Mehedinţi
Nu ştie carte. Este căsătorită. So(ul s-a născut la Cacoţ. Deşi tână­
ră, are multe deplasări, mai ales în Banat (Caransabeş, Lugoj,
Făzdf), unde a lucrat vara la pădure.
0 Hinova
Hn 1: V ia Iuan a, 65 de ani, născută la Cocana - Olt. Nu ştie
unde s-au născut părinţii. Soţul născut la Sac/oua, jud. Dolj. Nici
unul dintre soţi nu ştie carte. Are multe deplasări prin Oltenia,
înainte de a se fi stabilit la Hinova, a locuit temporar la Malu Mare,
Bechet, Drăgăşani.
Hn 2: Bdrbu jon, albier, 61 de ani. născut la Albeni, jud Gorj A
făcut armata la Tg.-Jiu. Nu ştie carte. Are multe deplasări în zonă
0 Bal? , ,
Bl 1: Dragomir Marin, albier,34 de ani, născut la Dragane/^
Măruntăj, jud. Olt. Nu ştie undes-aunăscutpărinţii. Aînvăţat 4
clase primare. Este căsătorit. Soţia s-a născut la Dejoi-Nisipi, jud
Vâlcea. A făcut armata la Cobadin. Are deplasări în Oltenia,
Muntenia, Dobrogea.
0 Izbiceni . / ,
Iz 1: jerjgfezu Mărn, albier, 73 de ani, născut la Izbiceni
Părinţii s-au născut în localitatea Sprinsenata - O/t, iar soţia în
Şăgarsa - Vaie, jud. Teleorman. Nu ştie carte. A făcut armata în
Muscel şi la Craiova. A umblat mult în Oltenia şi Muntenia.
Iz 2: jerjglézu Óorde, albier, 70 de ani, născut la Izbiceni
Părinţii s-au născut în localitatea Spr/nsenata-Olt, iar soţia în
localitatea Pjetmşan!, jud. Teleorman Este fratele informatorului 1

4
 Nu a urmat la şcoală, dar ştie să scrie şi să citească de la copii. Un
băiat, Lirjcă, este inginer agronom. A făcut armata la Turnu-Măgu-
rele Are multe deplasări în Oltenia şi Muntenia.
° Dăbuleni
Db 1: Părăluţă Naje, aJbier, 55 de ani, născut la Scărişoara,
jud. Olt. Nu ştie unde s-au născut părinţii. A făcut armata la Tumu-
Măgurele, Brăila şi Oradija Mare. Are multe deplasări. Şi-a petrecut
'I m m
copilăria la Zăm nise şi Z urzu în Muntenia, apoi, după ce a stat cât­
va timp la Izbiceni şi Ţânţăreni, s-a stabilit la Dăbuleni. A participat
la războiul din Răsărit, cu care ocazie a învăţat puţin ruseşte.
° G h id ic i
Gd 1: Fi/ip Malacu, 65 de ani, născut la M urzeşt dă Gorj. Nu
ştie carte. A S cu t armata la Craiova. Soţia s-a născut la Cazanjeşt.
Până să se stabilească la frid is , a stat temporar la FiJiias, Cotana -
Olt, Dăbuleni, Cirna, Setate, Mag/avid, Supă sen! 6esa
° R ă ş in ari
Rs 1: P/eşa D orde, corfar, 64 de ani, născut la Prizlop-
Răşrnar/, ca şi soţia. Armata a făcut-o la Lugoj. Nu a urmat la
şcoală, dar a fost alfabetizat prin 1950, astfel că ştie să scrie şi să
citească. Are multe deplasări în Transilvania. Banat, Ungaria (în
timpul războiului). Cunoaşte şi limba maghiară.
° Lereşti
Lr 1: N iegru llije, corfar, 84 de ani născut la Davideşti, Argeş.
Nu ştie carte, nici armată n-a făcut. Est văduv. Are multe deplasări
în Muntenia.
In legătură cu informatorii, de la început se impune precizarea
că cele 31 de subiecte din Oltenia (plus cele 2 din afara Olteniei),
prezentate mai sus, sunt numai informatorii folosiţi în anchetele cu
chestionarul. In acest acest număr nu se includ şi subiectele înre­
gistrate pe bandă de magnetofon, dar neanchetate cu chestionarul,
al căror număr trece de 100 şi ale căror date nu este locul să le
prezentăm aici.
D e a s e m e n a , ac u m la apariţia întârziată a cărţii, face m pre­
c iza re a că unele dintre datele asupra localităţilor an ch etate şi
asupra inform atorilor (d e exem p lu în legătură cu vârsta 3 cestora)
erau valabile la data anchetelor, prin anii 1 9 6 7 -1 9 7 1 . M ulţi lintre

18
D M If

tpp^ppştri de atunci nu vor mai (i existând astăzi. Tuturor

fârâna uşoară! Dumnezeu să-i ierte şi să-i odihnească!
)de scopul urmărit, despre care a fost vorba mai sus,
arnWE mrtestat o grijă deosebită în ceea ce priveşte alegerea infor-
iB II P o â ? l'P ur 1 spuneam, am urmărit o prezentare de ansam-
ha graiului rudarilor, din care să reiasă atât baza lui dialectală
K ; » « de cea a graiului localnicilor, cât şi rezultatul
Jgz||iU]j. fjialect3l pe de o parte dintre graiul rudarilor şi cel al
j^B H fciid r pe de 3ltă parte dintre graiul rudarilor şi limba comună

u & J^.l^ţ-şco p pe-a impus cerinţa de a ancheta subiecte de

Uilerite: bătrâni şi femei pentru a "descoperi"
aşPf&ţH1primar al graiului, tineri şi mai ales bărbaţi, pentru a urmări
rezultaţul contactului dialectal. Dar aşa stau lucrurile numai din
punct de vedere teoretic, m general. \n cazul rudarilor, 'insă, princi­
piile qenerale în oeea ce priveşte alegerea formatorilor106 se aplică
intr-un cmp cu toiul specific, în funcţie de particularităţile vieţii lor
Aşa dp niMă părerea că graiul femeilor ar fi mai conservator decât
i’ b jru jin u r nu-şi găseşte întotdeauna confirmare în realitatea
lingvistică a graiului rudarilor, atâta timp cât multe rudărese se
ocupă cu .jn za re a produselor, timp în care bărbaţii lor rămân să
continuie activitatea productivă. De aceea, poate că nicăieri ca în
cazul rudarilor nu se aplică mai bine părerea lui Sever Pop că "le
conservatisme linguistique este souvent en fonction de la personne
mterrogee et non pas de son sexe"10'. Tot astfel stau lucrurile şi cu
bătrânii in cazul rudarilor, în loc să fie mai conservatori în grai, aşa
cum se intâmplă de obicei; bătrânii prezintă sisteme lingvistice
puternic influenţate de limba comună, ca urmare a faptului că au
umblat mult, au avut multiple şi diverse contacte sociale108, ceea
ce F. de Saussure numeşte “la force unifiante", l a force
d intercourse” 109. Continuând ideile lui Saussure şi aplicându-le la
realitatea lingvistică a rudarilor, trebuie să spunem că cealaltă forţă,
care acţionează fără încetare şi în sens contrariu, T esprit de
docher", în cazul rudarilor, trebuie înţeleasă nu ca efect al seden­
tarismului, căci rudarii circulă, ci ea are o acţiune cu atât mai inten­
să, cu cât comunitatea rudarilor rămâne mai izolată şi mai închisă
faţă de localnici, prin factorul pe care-l evidenţlam mai sus, care
constă din căsătoria limitată numai la elementul rudărese, prin lipsa

49
 intercăsătoriilor cu localnicii. Cu această precizare, ideea saussu-
riană a acţiunii simultane, în proporţii diferite110, a celor două forţe
Tşl găseşte perfect aplicabilitatea şi în oazul graiului pe care-l discu­
tăm; ba chiar, s-ar putea zice că e singura modalitate de explicare
a situaţiei atât de complexe din acest grai: pe de o parte deosebirile
dintre diferitele graiuri rudăreşti, spre exemplu între graiul corfarflor
şi acela al albiorilor, la baza cărora stă Testrft de docher”, iar pe
de altă parte marea unitate a acestor graiuri, la baza căreia stă "la
force d’interoourse*.
Relaţia de mai sus se stabileşte prin raportarea diferitelor
graiuri rudăreşti între ele. La aceasta trebuie să adăugăm şi rapor­
tarea graiului rudarilor în general, ca unitate, la graiul localnicilor şi
la limba comună. Unitatea diferitelor graiuri rudăreşti, care consti­
tuie nota distinctă a acestora faţă de graiurUe olteneşti ale localni­
cilor şi care îi trădează pe rudarii din orice punct al Olteniei ca
"străini*" are la bază, în această raportare, Testrit de docher” , la
force particulariste", iar "la foroe d'intercourse" explică, de această
dată, influenţele exercitate de graiurile locale şi de limbă comună
asupra graiului rudarilor.
Dacă aşa stau lucrurile cu sexul şi cu vârsta informatorilor,
trebuie să spunem că nid principiul conform căruia aceştia ar trebui
să fie originari din localitatea anchetată, să se fi născut în acea
localitate, nu se poate aplica în situaţia dată a rudarilor Atât timp
cât sunt o populaţie imigrantă, rudarii nu pot fi, fireşte, originari
dintr-o localitate sau alta. Atâta timp cât mai mulţi dintre rudari se
mută dintr-o comunitate rudărească în alta, aşa cum se poate con-
, stata din datele asupra informatorilor, subiecte născute îh localita­
tea anchetată cu greu se pot găsi în rândul rudarilor vârsnici. Astfel,
din cei 31 de informatori din Oltenia numai 9 sunt născuţi în locali­
tăţile respective, toţi aceştia făcând parte din generaţile tânără şi
mijlocie. Este semnificativ faptul că to{l ceilalţi 22, făcând parte din
genera{ia vârstnică, sunt născufl în altă parte.
In ceea ob priveşte sexul, cel 31 de informatori se împart în 1 1
femei şi 20 de bărba)!.
Vârsta infromatorilor variază între 6 şl 76 de ani pentru cei din
Oltenia, iar dacă avem în vedere şi pe cei din afara Olteniei, ajunge
până la 84 de ani, ca în cazul Informatorului de la Lereşti, jud
Argeş

ii
 In fiecare localitate am anchetat Intre 1 şi 4 subiecte, urmănnd
ca acestea să fie diferite după vârstă şi sex
In sfârşit, încheind aceste consideraţii metodologice, o men­
ţiune facem asupre informatorului 2 de la Novaci (Nv 2). în vârstă
de 6 am, Este cel mai tânăr dintre subiectele anchetate. La înre­
gistrări pe bandă de magnetofon, am cules texte de la mulţi copii
de vârsta şcoun pentru a studia influenţa şcolii asupra graiului
rudarilor. Curiozitatea ne-a îndemnat însă să vedem ce se petrece
dincolo de vârsta şcolară, la preşcolari. Ocazia s-a Ivit în ancheta
de la Novaci &«î .iies ca informatoare o rudăreasă de 35 de ani.
La anchetă asista şi fiul său în vârsta de 6 ani, un copil inteligent şt
v i o i . carg* rlf» la primele întrebări, a manifestat interes pentru
anchetă, fiind numai ochi şi urechi, intervenind cu răspunsuri, meni­
te să "corecteze" răspunsurile mamei sale. O astfel de situaţie este
pentru anchetator prilej de satisfacţii, care stimulează atenţia şi
interesul p e n t r u anchetă, pe care am extins-o astfel şi asupre copi­
lului. Diferenţele, totdeauna interesante, mai ales fonetice dintre
Wtolectul mamei şi al copilului le vom prezenta în cursu*
oxpuneni, la locul potrivit
 ONOMASTICĂ
Cum rudarii sunt în Oltenia o populaţie imigrată, numele de
locuri n-au fost create de ei. La venirea ior în Oltenia, rudarii au
qâsit locurile deja botezate de populaţie localnică, s-au folosit şi ei
de topicele respective, pe care le-au pronunţat în maniera lor spe­
cifică. Nefiind creată de rudari, nu am înregistrat toponomia locali­
tăţilor studiate. Ca urmare, din monografia noastră lipseşte capitolul
toponimie, in schimb, prezentăm totuşi unul de antroponimie. Am
cules numele de familie ale rudarilor din registrele agricole de la
primăriilor localităţilor anchetate. Dată fiind sursa, antroponimele
apar în forma lor oficială, cu excepţia numelor informatorflor, pe
care !e-am prezentat în Introducerea în transcriere fonetică. Am
cules şi numele de botez, hipocoristicele, poreclele şi supranumele,
dar, cum acestea sunt româneşti comune, dăm mai jos numai nu­
mele de familie, care, deşi româneşti comune, pot să fie şi ele, mă­
car unele, un indiciu în legătura cu faptul că ţiganii rudarii au fost
românizaţi în Transilvania, de unde au emigrat mai târziu. Dăm în
continuare numele de familie ale rudarilor, aşezate în ordine alfa
betică, indicând în paranteză localităţile unde apar.
Almăjanu (FI. Gd) Bran (Dr) Căpătan (Şr)
Anghel (Db. Gd. TJ) Brandiburj (bb) Căpăţăoâ (Fi. St)
Anuţa (Hi* Brâncoveanu (Gd) Căruntu (Şr)
Bacar (Or) Bulgaru (3b) Coacèrvi (Bb)
Bădălan (iz. Db) Burdulea (Gd. Bb. Dr) Ceară (Gd. Bb)
Bălan (Bb. Or) Burete (Şr) Cercel (Şr)
Bălă (FI) Buric (Bb) Chelu (Bb)
Bălâceanu (TJ) Buricâ (Bb) Chiriţescu (Şr)
Bănică (Db) Burtea (Db. FI, Bb) Cimpoieru (Db, iz. şr)
Băran (Pr, FI. Gd) Burtilă (Şr) Ciobănică (Bb)
Bâlă (Şr) Burtoi (Dr) Cioculescu (FI)
Bârlan (Şr) Buruiană (Pr) Ciucă (Dr)
Belcea (St) Buştean (FI) Ciuculescu (Bb)
Beleuj (Şr) Buzatu (iz) Ciugulea (iz)
Bleoaţă (Hr) Cacoveanu (Db) Cârstea (Bb)
Blescău (Nv) Calotă (Dr) Coancă (TJ)
Bogatu (Fi) Caramet (Pr, Gd, Bb) Cocarică (Pr, Dr)
Bolovan (6b. Or) Cazan (TJ) Cocârlău (Db, Gd)
Borcan (Bb) Căcâlete (St) Cocâlnoiu (Db)
Boroiban (Gd) Câldăraru (Şr) Cocoricâ (Dr)
Boţogan (Bb Dr) Călin (Db FI. Bb. Dr, St) Coman (Şr)

ISO
Corcoveanu (Gd) Fudulu (Dr) Mâdem (FI. St)
Comea (Hr) Fufoi (Vd) Mad6m (Bb)
Costin (Gd. Iz) Fulga (Dr) Malacu (Gd)
Crăcea (FI. Dr. St. TJ) Furdui (Hr) Manda (Şr)
Crăciun (Db, Fi) Gaie (Şr) Mandin (Şr)
Curcan (Fi) Garamia (Şr) Mangâră (Iz)
Daia (TJ) Găman (Dr) Mangârea (Dr)
Dan(TJ,Vd, Hr) Găuruş (Şr) Mangu (Gd)
Diburică (Bb) Gheorghe (Gd) Marin (Db. Bb)
Didlu (Bb) Gângu (Şr) Marinescu (Şr)
Din (Dr) Gâscan (FI) Matei (Gd)
Dincă (Db. Gd.Bb.Or) Gâtan (Db) Mărgineanul (Hr)
Dinu (Dr, Şr) Gâţa (Şr) Mărunţelu (Bb. Şr. Br. Nv.
TJ. Hr)
D*ţft(Db.Dr) Gâţan (Şr) Micu (Bb, Dr)
Oobre (Db, Fi. Gd, Bb, St) Golumbu (Gd) Miercan (Şr)
Dolea (St) Gorăcel(TJ) Mihai (FI)
Domnica (Fi) Grancea(Gd br. bf. tj. Hr)Mihalache (Bb)
Dragomir (Pr, Gd. Iz) Grăuruş (BF) Mir (Bb)
Drăgan (Db. Gd. iz. Bb.. şr) Greieraş (Hr) Mirea (iz. Bb, St)
Drăguţ (Db) Grozavu (Br, Nv, Hr) Mftală (Pr. Bb, Dr)
Duca (Bb) Gugea (FI) Mitroi (Dr)
Dude (Dr) Guguia (Şr) Mitru (Db)
Dudea (Db, Gd, Bb) Guşatu (Bb) Miţoi (Dr)
Duduianu (GD) Gu(an (Şr) MÎU (TJ)
Duman (GD, St) Huiuzău (Hr) Modă (St)
Dumlnrescu (TJ) Humuzău (Hr) Mogodeanu (Gd)
Dumitru (Bb) Hunuzău (Nv. Hr) Mosor (Iz)
Dună (Iz, St) Hurmuzău (Şr) Moţoc (Db. Dr)
Dura (Nv) lepuran (DB. Gd, TJ) Mucăl (Şr)
Durfi (Vd, Hr) Ion (Bb) Muntenii (Gd. n v , b f . t j . h o
Duroi (FI) Iordan (Bb) Murgă (iz)
Dursan (Db, Iz) Joaie (Şr) Mutu (St. TJ)
Duţescu (Gd) Jol|a (Vd) Nebunu (Bb)
Englezu (Db, iz) Lazăr (Hr) Necşoiu (Dr)
Făină (St) Lepădatu (Bb) Nedelcu (FI)
Felşu (Şr) Lincă (Dr) Neghină (St)
Feşu(BF.Vd) Linguraru (BF, Hr) Negrea (FI. Dr. TJ.Hr)
Flllp (FI) Llţă (Dr) Obială (Bb)
Florea (St) Lungan (Şr) Ochea (Dr. Şr)
Frunzft (Fi. Gd) Lungu (TJ) Ogaru (Dr)
 care a luat naştere pe cale fonetică prin trecerea lui î la u sub
acţiunea labializatoare a lui wau precedent: lu y in d > luuund >
luund > tund > /i/n3S2.
După cum se vede, graiului de care ne ocupăm îi sunt în
aceeaşi măsură caracteristice două tendinţe opuse; pe de o parte
este singurul păstrător al unor forme verbale arhaice, iar pe de altă
parte, chiar în aceeaşi problemă a iotacizării verbelor, manifestă
tendinţa opusă a înlocuirii formelor verbale iotacizate, mai ales la
verbele cu radicalul latin în t, d, cu formele refăcute analogic, fiind
deci, din acest punct de vedere, inovator.
Explicata o constituie, poate, pe lângă situaţia sa spedală de
grai migrat, pe lângă izolarea purtătorilor săi şi pe lângă faptul că
lipsesc intercăsătoriiile cu localnicii, şi faptul că graiul rudarilor s-a
desprins dintr-o arie oarecum periferică, despre care lingvistul
italian V. Bertoldi spunea cu multă dreptate: "Dacă aria periferică
poate fi numită, pe de o patre, arhaică, întrucât nu totdeauna ajung
până la ea inovaţiile pornite de la centru, pe de altă parte ea mani­
festă o tendinţă inovatoare proprie, fiindcă este în mai mare măsură
expusă influenţelor alogloritice."353. Este a id ideea foarte înteme­
iată că nu există graiuri exclusiv arhaice sau exdus în inovatoare,
ci acelaşi grai este, în acelaşi timp. conservator şj arhaic în anumite
privinţe şi inovator în altele.
Graiul rudarilor din Oltenia constituie un exemplu tipic din
acest punct de vedere.
Dacă trasăm pe hartă aria diferitelor forme verbale refăcute
care se găsesc în graiul rudarilor din Oltenia, create fie prin analo­
gie internă, fie prin analogie externă, canstatăm că diversele arii se
suprapun într-o zonă dacoromână sud-vestică, alcăruită din Banat,
sudul Crişanei. sud-vestul Transilvaniei şi nord-vestul Olteniei,
căreia n aparţine, deci, şi graiul rudarilor.
 PARTICULARITĂTI
1
LEXICALE
Idiom imigrat în Oltenia o dată cu vorbitorii săi, graiul rudarilor
a intrat de la început în contact cu graiurile olteneşti propriu-zise ale
populaţiei localnice. Pe de altă parte, ca orice alt grai regional, idio­
mul vorbit de rudşrii din Oltenia se află în contact şi cu limba comu­
nă a întregului popor, mai ales sub forma ei cea mai evoluată, lim­
ba literară. Graiul în discuţie se află, aşadar. într-o coexistenţă dina­
mică3 , atât în ceea ce priveşte raportarea sa la limba comună,
cât şi în ceea ce priveşte raportarea la graiurile olteneşti înconjură­
toare,. în mijlocul cărora s-a constituit ca o insulă lingvistică, sau,
dată fiind situaţia specifică, ca un arhrpe/eag lingvistic. Termenul
arhipelag ni se pare că desemnează mai bine realitatea lingvistică
a graiului rudarilor, căci aceştia nu formează o masă compactă în
mijlocul unei mari arii, ci sunt răspândiţi în diferite puncte ale ace­
stei arii, legaţi între ei prin o serie de factori. în acelaşi timp, terme­
nul arhipelag, pe care îl propunem pentru a desemna situaţia speci­
fică a grajului rudarilor din Oltenia, face parte din aceeaşi sferă a
terminologiei geografice, care, alături de cea geologică şi cea biolo­
gică, a stat la baza noii metode de cercetare interdisciplinara, geo­
grafia lingvistică355.
Contactul graiului rudarilor pe de o parte cu graiurile olteneşti
băştinaşe, far pe de altă parte cu limba comună, nu numai că deter­
mină o coexistenţă dinamică a acestor idiomuri, dar are drept con-
secinţă o serie de interferenţe lingvistice.
Deoarece în realitate nu există idiomuri izolate, ferite de
contactul cu altele, de influenţe exterioare, aşa cum arătase încă
Schuchardt, care spunea că "nu există limbă complet lipsită de
amestecuri străine , problema oontactului şi a interferenţelor
lingvistice a devenit din ce în ce mal mult o problemă fundamentală
a lingvisticii: "Dintre toate problemele de care se ocupă astăzi
llngvlstlos - spunea Schuchardt - desigur nici una nu are o
însemnătate mai mare decât aceea a amestecului limbilor...1,35 De
aceeaşi părere este şl Emil Petrovlci "L^volution convergente des
 langues mises en contact par les bilingues, ce qui équivaut à
l'interpénétrantion de leurs systèmes, est considérée à juste titre
par divers chercheurs comme un Hproblème fondamental de la
linguistique”, comme une loi prédominante (Jakobson. 1963, 35;
Martinet, 1953, VIII - IX; Niedermann, 1954, 9)"358.
Este meritul geografiei lingvistice de a fi subliniat şi de a fi
confirmat această idee a influenţelor reciproce dintre diferitele vor*
biri, dintre graiurile populare unul asupra altuia, ale tuturor graiurilor
asupra limbii comune şi, invers, ale acesteia asupra graiurilor* . Şi
aceste influen{e, mai ales cele exercitate de limba comună, în
ac{iunea de nivelare a divergenţelor dialectale, sporesc în raport
direct proporţional cu dezvoltarea mijloacelor de comunicaţie, ou
intensitatea contactelor sociale , pe care Ferdinand de Saussure
le numeşte "la force unifianten, "la force d’intercourse1*361. Conti­
nuând ideile lui Saussure şi aplicându-le la realitatea lingvistică a
rudarilor, trebuie să spunem că cealaltă forţă, care acţionează fără
încetare şi în sens contrariu, "l’esprit particulariste" sau Tesprit de
clocher”, în cazul rudarilor, trebuie înţeleasă nu ca un efect al
sedentarismului, căci rudarii circulă, ci ea are o acţiune cu atât mai
intensă cu cât comunitatea rudarilor rămâne mai izolată şi mai
închisă fa|ă de localnici, prin factorul pe care l-am evidenţiat cu att
prilej şi anume căsătoria, care are, în general, un caracter închis,
fiind limitată numai la cercul restrâns al rudarilor, prin lipsa intercă-
sătoriilor localnicii. Cu această precizare, ideea saussurianâ a acţi­
unii simultane, în proporţii diferite362, a celor două forţe îşi găseşte
perfect aplicabilitatea şi în cazul graiului pe care-l discutăm. Ba
chiar s-ar putea zice că este singura modalitate de explicare a
situaţiei atât de complexe din acest grai: pe de o parte deosebirile
dintre diferitele graiuri rudăreşti, spre exemplu între graiul corfarilor
şi acela al albiorilor, la baza cărora stă 'Tesprit de docher", iar pe
de altă parte marea unitate a acestor graiuri, la baza căreia "stă la
force d'lntercourse" Relaţia de mai sus se stabilşte prin raportarea
diferitelor graiuri rudăreşti între ele. La aceasta trebuie să adăugăm
şi raportarea graiului rudarilor în general, ca unitate, la graiul
localnicilor şi la limba comună. Unitatea diferitelor graiuri rudăreşti,
car*? constituie nota distinctă a acestora faţă de graiurile olteneşti

130
ale localnicilor si care îi trădează pe rudarii din orice punct al
Olteniei ca "străini" are la bază, în această raportare “lesprit >jr
docher", "la force particulariste", iar "la force dîntercourse" explica
de această dată, influenţele exercitate de graiurile locale şi de
Ijmba comună asupra graiului rudarilor.
Fenomenul de contact linvistic la care este supus idiomului de
care ne ocupăm este rezultatul unui factor extralingvistic: convie­
ţuirea rudarilor alături de populaţia localnică, fapt care nu a dus
până acum la amestecul acestor două populari prin încuscrire, din
motive nu atât etnice, cât mai ales economice. Rudarul nu se
- - /
căsătoreşte cu o "rum ină", pentru că aceasta nu ştie să facă fu­
se. furci etc. şi nici să vândă obiectele făcute de el prin bâlciuri sau
prin sat. La rândul ei, rudăreasa nu ia în căsătorie un "rum în ",
pentru că acesta nu ştie meseria rudarului, iar ea nu ştie să toarcă,
să ţeasă etc., cu toate că ei, rudarii, confecţionează uneltele de
tors, de |esut etc.
in ceea ce priveşte direcţia influenţelor lingvistice, astfel spus
care dintre graiurile intrate în contact îl influenţează pe celălalt
trebuie să arătăm că idiomul asupra căruia se exercită influenţele
este graiul rudarilor. Explicaţia o constituie un factor de asemenea
extralingvistic: prestigiul de care se bucură graiurile localnicilor, pe
de o parte deoarece constituie idiomul populaţiei majoritare, iar pe
de altă parte pentru că graiurile olteneşti, făcând parte din marea
arie a subdialectului de sud sau muntean, care stă la baza limbii
literare, sunt mai apropiate de limba comună în comparaţie cu gra­
iul rudarilor, care are o bază transcarpatică.
Astfel stând lucrurile, rudarii se găsesc tn situaţia de biling­
vism, bilingvism dialectal, se înţelege. Ei reprezintă locul contactului
dialectal, fiindcă sunt nevoiţi să folosească alternativ sistemul gra­
iului propriu, atunci când vorbesc între ei, sau pe acela al graiului
localnicilor, atunci când se adresează acestora
In lucrarea sa Languages in contact, New-York, 1953. p 1 .
Uriel Weinreich arată că "două sau mai multe limbi pot fi consi­
derate în contact daca sunt folosite alternativ de aceleaşi persoane
Indivizii vorbitori reprezintă locul contactului"363 Situaţia graiurilot
în contact este asemănătoare ct- a limbilor în contact. întrucât
şi într-un caz şi în celălalt avem a face cu schimbarea sistemului

Iu
 lingvistic fn articolul Unilinguisme et multilinguisme364. unul dintre
specialiştii consacraţi ai problemei, Uriel Weinreich, spune: "Néanmoins,
il y a de fortes raisons de soutenir que la connaissance simultanée
du français et du vietnamien, par exemple, ou du français et du
provençal, ou du français parlé à Paris et du français parlé à
Marseille, sont des variantes du même phénomène de base. Car la
persone qui parle doit affronter un problème qualitativement
identique dans tous les cas: celui qui consiste à se conformer à des
normes différentes dans les contextes différents; et l’éffet est le
même dans tous les cas: c’est l'interférence des normes d'un
système avec celles de l'autre système"365.
Se întâlnesc totuşi păreri contrarii.
Pe baza realităţii lingvistice din graiul bufonilor din Banat,
Marin Petrişor apreciază că "coexistenţa concurentă a formelor
dovedeşte că situaţia vorbitorilor de graiuri insulare în contact diferă
mult de cea a vorbitorilor de limbi în contact. Fiind variante ale ace­
leiaşi limbi, graiurile învinse îşi modifică numai structura, după
structura graiurilor învinvingătoare, uneori aceasta făcându-se
numai atât cât este nevoie pentru a întreţine comunicarea, în timp
ce limbile învinse în contact sfârşesc prin a ceda nu numai struc­
tural. dar şi genetic, vorbitorii lor părăsind în întregime un plan
lingvistic pentru a prelua un alt plan lingvistic, pe care deja şi-l
însuşiseră în timpul bilingvismului"366.
Dacă este să căutăm totuşi oarecare diferenţe între idiomurile
intrate în contact, acestea ar putea fi găsite în situaţia limbilor în
contact: dacă anume cele două limbi în contact sunt sau nu înrudite
genetic. Aceasta este într-adevăr o deosebire importantă, căci
două limbi înrudite genetic, întocmai ca două graiuri ale aceleiaşi
limbi, se vor influenţa reciproc mai intens decât două limbi neînrudi­
te genetic367. De aici rezultă că limbile neînrudite nu pot "ceda"
genetic, aşa cum admite M. Petrişor, pentru că nu există limbi
"mixte"368, iar în cazul contactului dintre limbile înrudite genetic cu
atât mai mult nu poate fi vorba de a "ceda" genetic.
Pe de altă parte, modificarea structurii graiurilor învinse în
contactul dialectal nu înseamnă chiar aşa de puţin, cl reprezintă un
••lement esenţial al dinamicii pe care o determină bilingvismul.
 In ceea ce priveşte dubla influenţă la care este supus graiul
rudarilor, din partea graiurilor olteneşti şi din partea limbii comune,
avem prilejul să constatăm ca cele două influenţe merg paralel
până la un punct, iar în anumite privinţe chiar se confundă, datorită
pe de o parte asemănărilor dintr ele, iar pe de altă parte datorită
faptului că limba comună influenţează în acelaşi timp şi graiurile
olteneşti şi graiul rudarilor. Procesul de integrare a graiurilor
regionale în limba comună a întregului popor cunoaşte, după B
Cazacu369, două faze: mai întâi faza de "dialect cu coloratură
literară şi apoi pe aceea de "limbă literară cu coloratură dialectală“,
ceea ce ar corespunde în terminologia linglistică franceză, prima cu
"patois francisé", iar cealaltă cu "français patoisé",370 cu toate
deosebirile existente între cele două domenii.
Limba comună influenţează, fireşte, asupra tuturor graiurilor
regionale, dar în cazul graiului rudarilor din Oltenia influenţa ei este
mai puternică, fiind întărită de influenţa graiurilor olteneşti, foarte
apropiate de limba comună.
Am discutat problemele teoretice de mai sus ia capitolul
despre lexic, pentru motivul că, aşa cum este îndeobşte admis,
dintre toate compartimentele idiomurilor care intră în contact cu
altele, lexicul este partea cea mai mobilă şi mai penetrabflă, fiind un
sistem deschis, dinamic şi, prin urmare, mai puţin structurat371
Aceste caracteristici ale lexicului, comparate cu caracterul mai mult
sau mai puţin închis al celorlalte compartimente, au condus la
oonduzia, cu caracter de lege, a inegalei penetrabilităţi a comparti­
mentelor Umbli372. Toate compartimentele limbii sunt, într-o măsură
mai mică sau mai mare, supuse influenţelor: "Sistemul fonologie,
alcătuit din câteva zed de unităţi, se schimbă relativ încet, iar
vocabularul, în care unităţile pot ajunge la câteva sute de mii, foarte
rapid. Intre aceste două extreme se află morfologia (câteva sute de
afixe împreună cu desinenţele, ded ritm moderat) şi sintaxa (câteva
mii de unităţi şi reguli, ritm mai accelerat ca în morfologie)“373
După oum s-a văzut mai sus, nu există pe glob nici o limbi
complet izolată, care să nu fi intrat în contact (măcar) cu limbde
veolne374. Nu există bilingvism fără interferenţă: "On nous propose
d'accepter comme un axiome qu’il n'y a pas de bilinguisme sans
interférence (Rozencvejg 1963, 64). quoiqu'il y ait des bilingues qui
f is s e n t à ne pas mélanger les langues. Toutefois linlerférence
ie» systèmes linguistiques chez les bilingues constitue la règle
tandis que la séparation nette, sans bavures, des systèmes est
plutôt exceptionnelle..."375. Pe de altă parte, având în vedere
diferitele grade de intensitate a interferenţelor în diversele comparti­
mente ale idiomurilor, se apreciază că "entre interlocuteurs
bilingues (ou plurilingues). l'interférence à tous les niveaux du
système linguistique este pratiquement sans limites (Weinreich
1953, 81 )“376. Caracterul nelimitat al interferenţelor trebuie consi­
derat ca o posibilitate, care nu duce însă la apariţia aşa-numitelor
idiomuri mixte: "Si les interférence linguistiques sont dans certaines
circonstances illimitées - par ex. dans le cas du bilinguisme des
interlocuteurs (Weinreich 1953, 81) ou dans celui du bilinguisme
total d une enclave linguistique, on pourrait s'attendre à ce qu’on
grand nombre des langues parlées sur le gobe fussent si
mélangées dans tous leurs compartiments que l’on fût obligé de les
caractériser comme "mixtes", les comparatistes se trouvant dans
l'imposibilité d'établir leurs généalogie, vu les proportions égales de
leurs éléments constitutifs. Cela peut être vrai quant aux lexiques
de certaines langues, à condition de mettre sur le même plan les
mots rares, situés à la périphérie du lexique et ceux très fréquents
appaartenant au vocabulaire essential. D'ailleurs, quel que soit
l'origine des lexèmes d'un énoncé, celui-ci est considéré et senU
par les locuteurs comme étant prononcé dans la langue indiquée
par les éléments grammaticaux contenus dans l'énoncé
respectif’377.
Deoarece, după cum am văzut, situaţia limbilor în contact este
aceeaşi cu cea a graiurilor în contact, neexistând limbi mixte, nu
pot exista şi nu există nici graiuri mixte, cum admite Marin Petrişor
despre graiul din nord-vestul Olteniei370.
Pentru a caracteriza un grai oarecare, trebuie să avem în
vedere particularităţile lingvistice ale fiecăruia dintre comparti­
mentele sale Dintre acestea, particularităţile lexicale sunt cele mal
numeroase, dar nu şi cele mai importante.
După cum apreciază majoritatea cercetătorilor, cele mai
imputante sunt particularităţile fonetice, pentru că acestea se répé­
té în sute şi mii de cuvinte. în timp ce un element lexical reprezintă

FM
un fenomen unic, care nu se repetă379. Tocmai datorită acestui
fapt, fonetica este un sistem închis, mai conservator, mai pu|in
penetrabil, pe când lexicul constituie un sistem deschis, penetrabil
partea cea mai dinamică a graiului. Intr-adevăr, situaţia din graiul
rudarilor confirmă întru totul concluziile teoretice de mai sus Ceea
ce-i trădează pe rudari ca populare imigrată în Oltenia este tocmai
fonetica, cu trăsături transcarpatice (bănăţene, crişene ţi ardeleneşti
de sud-vest). Fonetica graiului rudarilor este prea puţin influenţată
de graiurile olteneşti sau de limba comună. în schimb, lexicul este
de-a dreptul invadat de termenii caracteristici subdialectului de sud
muntean, pronunţaţi însă în măniera specifică.
Bilingvismul dialectal, care dă naştere contactului între graiuri
ocazionează influenţe de tot felul asupra graiului minoritar. Contac­
tul dintre sistemele a două limbi sau două graiuri poate lua, după U
Wainreich, forma substituirii, comutării sau amalgamării: "Quand un
individu ou un groupe, qui utilisent de façon normale une langue A,
ont l'occasion de faire l'acquisition düne langue B, plusieurs
solutions peuvent se présenter.
a) Tout d'abord, la langue A peut être entièrement
abandonnée au profit de B; on parlera dans ce cas de substitution
b) Il peut y avoir aussi, selon les nécessités du moment, un
usage alterné de A et de B; on dira alors que les locuteurs
commutent entre A et B.
c) Enfin, A et B peuvent s'amalgamer en un système
Il n'est pas nécessaire d'interpréter le terme "système" dans le
sens d'une langue envisagée de façon globale entre systèmes
distincts et dont le locuteur dispose en même temps, et des
amalgames, peuvent être observés tout aussi bien dans des
aspects particuliers des langues, par exemple, le vocabulaire, la
grammaire, la phonologie et même des parties fragmentaires de
ces derniers"360. Prin urmare, aceste trei situaţii se întâlnesc şi în
vocabular sau, mai ales în vocabular, într-o primă fază a contac­
tului, care prinde în primul rând acest compartiment Deşi în textul
citat mai sus este vorba despre limbi în oontact, fără îndoială că în
aceleaşi situaţii se găsesc şi graiurile în oontact, unde. după cum
am arătat mal sus, ca şi în cazul limbilor înrudite genetic, interfe­
renţele sunt mal puternice. Afirmaţia este cu atât mai valabilă, cu

I3S
cât cel care stabileşte şi teoretizează identitatea celor doua situaţii
(limbi în contact şi graiuri în contact) este acelaşi Uriel Weinreich.
încercând să stablilim o ierarhie în timp a celor trei soluţii posibile în
cazul sistemelor de contact, formlate de Weinreich, credem că
prima este faza comutării între A şi B: vorbitorii care reprezintă locul
contactului, în cazul nostru rudarii* cunoscând ambele sisteme,
folosesc alternativ, după necesităţile momentului, când sistemul
graiului propriu, când sistemul graiului nou achiziţionat. Faza
imediat următoare este aceea a amalgam ării lui A şi B într-un
singur sistem: însuşirea celui de-al doilea sistem are drept
consecinţă imediată amestecul în proporţii diferite a celor două
sisteme, în aşa fel încât folosirea nealterată a unuia dintre ele,
oricare ar fi acela, nu mai e posibilă. Aşadar, amalgamarea este
condiţionată de comutare, dar, pe de altă parte, cele două faze
constituie un proces neîntrerupt, uneori chiar simultan. In sfârşit,
ultima fază o constituie substituirea lui A cu B: datorită prestigiului
idiomului majoritar, datorită asim ilării treptate a populaţiei mino­
ritare (în cazul enclavelor lingvistice), graiul propriu este abandonat
mai întâi de tineret, sub influenţa şcolii, armatei etc. şi mai apoi de
generaţia vârstnică, datorită intensificării contactelor sociale, iar în
locul acestuia este folosit sistemul graiului m ajoritar sau af limbii
comune, când cele două sisteme sunt apropiate.
Enclavele lingvistice parcurg, mai repede sau mai lent. în
funcţie de o serie de factori, întregul drum al contactului, de la faza
com utării între sisteme până la aceea a substituirii sistemului pro­
priu cu cel al idiomului majoritar. Astfel spus, ultima fază este imi­
nentă în această situaţie, ceea ce nu e cazul cu graiurile de tranzi­
ţie, cărora le sunt caracteristice numai primele două faze, comuta­
rea şi amalgamarea: "Si quelquefois, même dans des différences
dialectales phonétique, il est difficile de tracer une limite exacte
entre deux domaines, cela vient de ce que souvent, entre des
régions ayant des réalisations phonétiques qui s'opposent au
m aximum, il se trouve soit une zone ayant une réalisation
phonétique pour ainsi dire "m oyenne" ou "m édiane" de telle sorte
que le passage d'un type de réalisation à l'autre est graduel, soit
une zone où les deux réalisations phonétiques en question existent
l'une à côté de l'autre comme variantes facultatives de môme
phonème" .

iii
 După cum se vede, graiurile insulare în contact sfârşesc prin a
fi abandonate, în lo.cul lor folosindu-se în exclusivitate idiomul majo­
ritar (sau limba com ună), în care se păstrează, fireşte, un număr
oarecare de elemente de îm prum ut din cel abandonat. Contactul
prelungit nu duce la o amalgam are aşa de pronun{ată, încât graiul
insular să capete un caracter "mixt", ci pur şi simplu la părăsirea
acestuia şl, la înlocuirea lui cu idiomul majoritar. Cu atât mai mult în
cazul zonelor de tranziţie, amestecul lingvistic fiind mai slab. rezultă
că graiurile de tranziţie nu pot fi ‘'m ixte” , oricare ar fi condiţiile
Istorice în care s-au format, oricare a r fi intensitatea şi procentul
amalgamării, ca urmare â com utării sistem elor lingvistice.
In ceea ce priveşte graiul rudarilor din Oltenia, ca grai-insular,
ca enclavă lingvistică, am avut prilejul să constatăm că acesta are
o situaţie specială, pe care am încercat s-o cuprindem în expresia
"arhipelag" lingvistic, pentru că, de fapt, este vorba de mai multe
"insule", care, pe de o parte, se deosebesc, iar, pe de altă parte, se
aseamănă până la identitate, ceea ce justifică descrierea la un loc
a acestui Idiom cu caracter de enclavă.
Vocabularul, mai mult decât oricare alt compartiment al
graiului rudarilor din Oltenia, masiv influenţat de graiurile olteneşti
ale populaţiei localnice, cunoaşte toate cele trei faze ale contactului
dialectal stabilite de W einreich: comutarea, amalgamarea şi
substituirea.
Pe baza graiului rom ânesc al rudarilor, căci altă limbă nu
cunosc astăzi, noi am ajuns să determinăm mai întâi că sunt o
populaţie imigrată şi în al doilea rând că au emigrat dintr-o zonă
care cuprinde sud-vestul Transilvaniei, nord-estul Banatului şi sudul
Crişanei, pentru că idiomul lor prezintă particularităţile vorbite în
această zonă. In acest scop, noi am conceput întreaga lucrare
despre graiul rudarilor din Oltenia, în aşa fel încât să reliefăm. în
primul rând pentru fiecare oompartiment, particularităţile transcar­
patice din graiul lor, aşanumita bază dialectală. Lucrurile au fost
Simple, din aoest punct de vedere, în ceea ce priveşte fonetica,
pentru că aceasta este, aproape integral, păstrată, constituind pro­
ba cea mai evidentă în sprijinul originii lor transcarpatice. Lexicul
însă, cum spuneam, este compartimentul care a suferit cel mai mult

137
 de pe urma contactului dialectal, primind un mare număr de cuvinte
caracteristice subdialectului de sud sau limbii comune. Totuşi, chiar
şi în acest compartiment, alături de cuvintele achizi)ionate prin
contact, se mai păstrează o serie de elemente primare, cuvinte
caracteristice graiurilor zonei de origine, care constituie principala
particularitate a lexicului graiului rudarilor din Oltenia, pentru că dia­
cronic acestea au fost cu siguranţă mai numeroase, iar în pers­
pectivă se împuţinează şi sunt pe cale de dispariţie, prin înlocuirea
lor de către elemente nou achiziţionate. Prin urmare, ca şi în
celelalte capitole ale lucrării noastre, în capitolul de faţă dedicat
lexicului, subliniem în primul rând elementele primare, transcarpati­
ce, pe de altă parte pentru că acestea sunt pe cale de dispariţie, iar
pe de altă parte pentru că ele constituie argumente in favoarea
tezei că rudarii sunt în Oltenia o populaţie imigrată din sud-vestul
Transilvaniei.
In expunerea materialului lexical, am adoptat criteriul
onomasiologic382, prezentarea diferiţilor termeni care definesc o
noţiune oarecare. Această formă de prezentare, pe lângă că oferă
posibilitatea comparaţiei permanente cu ALR, care, după expresia
lui Sextil Puşcariu este "mai mult un atlas de noţiuni, decât de
cuvinte"383, evidenţiază mai bine efectele contactului dialectal şi
domeniul lexicului, lupta care se dă între diverşii termeni intraţi în
concuernţă, de la folosirea lor alternativă până la substituirea
termenului propriu cu cel împrumutat. Acest procedeu oferă posibi­
litatea urmăririi sinonimiei, ca rezultat al bilingvismului dialectal,
ceea ce îmbină scopul reliefării bazei dialectale cu acela al eviden­
ţierii interferenţelor lingvistivce.
Aşa de exemplu, pentru noţiunea de "bastard, copil nelegi­
tim“384, graiul rudarilor foloseşte o serie de termeni ca: tufdrf (Br,
Hr. FI), copil dă tufă (St, TJ, Gd). copil dă fdtă mare (Db), copil
d îm ^ b o z (Hn), copil d îrp ^ flo rj (Bl, Iz), pri- păsuSl (Nv),
p rip ă ş u o ic ă -p rip ă s u o is (Nv). Toti aceşti termeni se întâlnesc şi
în graiurile olteneşti propriu-zise3 , de unde au trecut în graiul
rudarilor, ca urmare a contactului dialectal. Dar, pe lângă aceşti ter­
meni împrumutaţi, întâlnim în graiul rudarilor corfari din regiunea
subcarpatică a Olteniei încă doi: bitarjc - bit and ş\ fuac, care, fără

II®
îndoială, sunt elemente primare, păstrate din graiurile ardele- neşti,
din care s-a desprins şi graiul rudarilor. Cei doi termeni apar la
oorfarii din Vaideeni şi Novaci, două localităţi în care, alături de
rudari, trăieşte o altă populaţie emigrată din Transilvania, ungurenii
Dacă la Novaci, pe lângă ungurenii şi rudarii veniţi din Ardeal, mai
trăieşte şi o populaţie localnică, Vaideenii sunt o aşezare exclusiv
ungurenească şi rudărească, locuită deci exclusiv de imigranţi.
Faptul acesta are o importanţă foarte mare pentru problema aici în
discuţie, pentru că numai astfel se poate explica de ce termenii
bitarjc şi fuac s-au păstrat doar la rudarii din aceste localităţi Şi
ungurenii de la Vaideeni, pe care de asemenea i-am anchetat, cu
acelaşi chestionar, pentru comparaţie, folosesc aceiaşi termen:
bitan - bitani Termenul bitarjc a găsit un punct de sprijin în graiul
ungu- renilor şi numai astfel s-a putut menţine în concurenţă cu
tufarj, care a pătruns şi el în graiul rudarilor de la Vaideeni. Aşadar,
rudarii de la Vaideeni folosesc pentru noţiunea de "bastard" trei
sinonime: bitarjc şi fuac din baza lor dialectală, precum şi tuf ar!,
împrumutat din graiurile olteneşti, ca urmare a contactului Cei trei
termeni se folosesc alternativ, se găsesc adică în faza de comu­
tare, fără să se fi ajuns ca termenul nou achiziţionat, tufari să-i
înlocuiască pe ceilalţi doi, aşa cum s-a întâmplat în atâtea alte
cazuri, pentru motivele arătate mai sus. Urmează să vedem acum
originea şi răspândirea celor doi termeni. Cuvântul bitarjc (< magh
bitang "copil din flori"), după ALR I, h 219 şi ALRM I, h. 292386.
face arie compactă în Transilvania cu unele ramificaţii în zonele
limi- trofe din Oltenia, Muntenia şi Moldova, unde se explică pnn
imigrarea ungurilor în aceste locuri. Cuvântul fuac este adus de
rudari tot din Transilvania, unde face arie în sudul şi sud-vestul
acestei provincii. Sub această formă el reprezintă pronunţarea
specific rudărească, cu palatalele trecute la africatele prepalatale
de tip bănăţean, a cuvântului fochiu sau fo&chiu, despre care Sextil
Puşcariu arată ca la origine este cuvântul românesc făt, intrat in
limba maghiară sub forma fattyu cu sensul de "bastard” şi reprimit
mal târziu de români, cu acelaşi sens Pentru comparaţie, adăugim
câ în ancheta pe care am făcut-o la Răşinari, jud Sibiu, am obţinut
de la rudarii de aici răspunsul bitang bttanz, iar de la localnici am

IVI
 de pe urma contactului dialectal, primind un mare număr de cuvinte
caracteristice subdialectului de sud sau limbii comune. Totuşi, chiar
şi în acest compartiment, alături de cuvintele achizi|ionate prin
contact, se mai păstrează o serie de elemente primare, cuvinte
caracteristice graiurilor zonei de origine, care constituie principala
particularitate a lexicului graiului rudarilor din Oltenia, pentru că dia­
cronic acestea au fost cu siguran|ă mai numeroase, iar în pers­
pectivă se împu(inează şi sunt pe cale de dispariţie, prin înlocuirea
lor de către elemente nou achiziţionate. Prin urmare, ca şi în
celelalte capitole ale lucrării noastre, în capitolul de fa|ă dedicat
lexicului, subliniem în primul rând elementele primare, transcarpati­
ce, pe de altă parte pentru că acestea sunt pe cale de dispari{ie, iar
pe de altă parte pentru că ele constituie argumente în favoarea
tezei că rudarii sunt în Oltenia o populaţie imigrată din sud-vestul
Transilvaniei.
în expunerea materialului lexical, am adoptat criteriul
onomasblogic382, prezentarea diferiţilor termeni care definesc o
noţiune oarecare. Această formă de prezentare, pe lângă că oferă
posibilitatea comparaţiei permanente cu ALR, care, după expresia
lui Sextil Puşcariu este "mai mult un atlas de nofiuni, decât de
cuvinte"383, evidenţiază mai bine efectele contactului dialectal şi
domeniul lexicului, lupta care se dă între diverşii termeni intraţi în
concuernţă, de la folosirea lor alternativă până la substituirea
termenului propriu cu cel împrumutat. Acest procedeu oferă posibi­
litatea urmăririi sinonimiei, ca rezultat al bilingvismului dialectal,
ceea ce îmbină scopul reliefării bazei dialectale cu acela al eviden­
ţierii interferenţelor lingvistivce.
Aşa de exemplu, pentru noţiunea de "bastard, copil nelegi­
tim"384, graiul rudarilor foloseşte o serie de termeni ca: tufdrj (Br,
Hr. FI), copil dă tufă (St, TJ, Gd). copf! dă fA ă mare (Db), copil
d îm ^ b o z (Hn), copil d îm ^ flo rj (Bl, Iz), pri- păşuSj {Nv),
p rip ă s u o ic â -p rip ă s u o is (Nv). Toţi aceşti termeni se întâlnesc şi
în graiurile olteneşti propriu-zise . de unde au trecut în graiul
rudarilor, ca urmare a contactului dialectal. Dar, pe lângă aceşti ter­
meni împrumutaţi, întâlnim în graiul rudarilor corfari din regiunea
subcarpatică a Olteniei încă doi: bitarjc - b/tans şi fuaâ, care, fără

138
îndoială, sunt elemente primare, păstrate din graiurite ardele- neşti.
din care s-a desprins şi graiul rudarilor Cei doi termeni apar la
corfarli din Vaideeni şi Novaci, două localităţi în care, alături de
rudari, trăieşte o altă populaţie emigrată din Transilvania, ungurenii.
Dacă la Novaci, pe lângă ungurenii şi rudarii veniţi din Ardeal, mai
trăieşte şi o populaţie localnică, Vaideenii sunt o aşezare exclusiv
ungureneaşcă şi rudărească, locuită deci exclusiv de imigranţi.
Faptul acesta are o importanţă foarte mare pentru problema aici în
discuţie, pentru că numai astfel se poate explica de ce termenii
bitanc şi fuac s-au păstrat doar la rudarii din aceste localităţi Şi
ungurenii de la Vaideeni, pe care de asemenea i-am anchetat, cu
acelaşi chestionar, pentru comparaţie, folosesc acelaşi termen;
bitan - bitanj. Termenul bitarjc a găsit un punct de sprijin în graiul
ungu- renilor şi numai astfel s-a putut menţine în concurenţă cu
tufar!, care a pătruns şi el în graiul rudarilor de la Vaideeni. Aşadar,
rudarii de la Vaideeni folosesc pentru noţiunea de "bastard" trei
sinonime: bitarjc şi fuac din baza lor dialectală, precum şi tufar!,
împrumutat din graiurile olteneşti, ca urmare a contactului. Cei trei
termeni se folosesc alternativ, se găsesc adică în faza de comu­
tare, fără să se fi ajuns ca termenul nou achiziţionat, tufar!. sâ-i
înlocuiască pe ceilalţi doi, aşa cum s-a întâmplat în atâtea alte
cazuri, pentru motivele arătate mai sus. Urmează să vedem acum
originea şi răspândirea celor doi termeni. Cuvântul bttarjc (< magh.
bitang "copil din flori"), după ALR | h 219 şi ALRM l. h. 2Q2386,
face arie compactă în Transilvania cu unele ramificaţii în zonele
llmi- trofe din Oltenia, Muntenia şi Moldova, unde se explică pnn
imigrarea ungurilor în aceste locuri. Cuvântul fuac este adus de
rudari tot din Transilvania, unde face arie în sudul şi sud-vestul
acestei provincii. Sub această formă el reprezintă pronunţarea
specific rudărească, cu palatalele trecute la afncatele prepalatale
de tip bănăţean, a cuvântului fochiu sau fbachiu, despre care Sextil
Puşcariu38' arată ca la origine este cuvântul românesc făt, intrat în
limba maghiară sub forma fattyu cu sensul de "bastard" şi reprimit
mai târziu de români, cu acelaşi sens. Pentru comparaţie, adăugăm
că în ancheta pe care am fâcut-o la Răşinari, jud Sibiu, am obţinut
de la rudarii de aici răspunsul bftang bitanz iar de la localnici im

IV*
 obţinut ambii termeni: bitarjcV şi fuakV. Faptul că ce cele două
cuvinte sunt fie de origine maghiară (bitarjc), fie venite prin interme­
diul limbii maghiare (fuaâ), demonstrează în ambele cazuri o influ­
enţă maghiară directă, exercitată ca urmare a contactului dinre
limbile română şi maghiară în Ardeal.
Pentru noţiunea de "cartof", rudarii folosesc cu predilecţie
termenii caracteristici graiurilor transcarpatice: crump - crump! (Pr,
St, FI, Gd, Hn, TJ), crumpână - crumpene (Nv, Vd, Br, Hr, Şr),
crumpene - crumpen! (Dr, Bl, Db). După DA, aceste cuvinte au la
origine germ. Grundbirne (la saşi Grumpirren), intraţi în română prin
maghiară (kolomper, krompe, krumpi, krumpli) sau prin sârbă
(krumpir). După ALRM, serie nouă, voi, III, h. 915, aria aoestor
termeni cuprinde Banatul, sudul şi vestul Transilvaniei, Crişana.
Rezultă că aceştia sunt termenii cu care rudarii au venit în Oltenia,
Pe lângă termenii de mai sus, care sunt aproape generali la rudari,
în câteva puncte s-a infiltrat şi cuvântul cartof, folosit de generaţia
tânără. Astfel, la Strehaia, informatorul 1, bătrân, a dat termenul
crump, în timp ce informatorul 2, tânăr, a folosit cuvântul carta. La
Pârâieni, informatorul a dat răspunsul cartof!, cu precizarea că
bătrânii foloseau termenul crump! Intr-o singură localitate, la
Izbiceni, ambii informatorii, deşi bătrâni, au folosit numai termenul
cartof!
Pentru noţiunea de "chel, chelie", în graiul rudarilor din Oltenia
se folosesc, de asemenea, termeni sinonimici alternativi: pe de o
parte termenii de origine slavă pişasă (TJ, Hn, St, Pr, Db, Iz, Dr),
ples (Vd), p leşlt (Bl), al căror etimon este v.sl. plesl, iar pe de altă
parte cei de oripine turcă cel - cel! (Nv, Hr, Bb, Şr, Dr, FI, St, Hn),
cel - cei (Vd), tel - tel! (Gd, Db; Bl, Br), al căror etimon este tc./re/.
Termenii de origine slavă ples, p le s lt, pleasă formează arie com­
pactă în Banat, Transilvania, Maramureş, iar cei de origine turcă în
Ţara Româneasca386. Rezultă cu rudarii au adus cu ei în Oltenia
termenii mai vechi, de origine slavă, iar aci au împrumutat termenii
mai noi, de origine turcă, ajungându-se astfel la această sinonimie,
ca rezultat al contactului dialectal Termenul nou achiziţionat, <5el,
cu tot prestigiul limbii literare în care s-a impus, nu a reuşit să înlo­
cuiască pe ples. pleasă, pentru că între cele două sinonime a

140
Intervenit o mică deosebire de sens; cel este omul cu chelie totală
iar pleş, cu chelie parţială. Pe de alta, menţinerea paralelă a cuvin­
telor de origine slavă dovedeşte conservatorismul graiului rudanlor
din Oltenia, pe care am încercat să-l explicam prin izolarea rudarilor
din Oltenia şi prin lipsa intercăsătoriilor cu localnicii, idee emisă de
lingvlsmul francez A. Terracher389 şi subliniată în timpul din urmă
de lingviştii care se ocupă de bilingvism: ”... la rareté des mariages
inter-groupes qui en découle peut être la cause principale de
l'unilinguisme des familles du fait que la majorité des enfants
commence à parler sur une base unilingue"390.
In cazul noţiunii de "cioban"constatăm însă o rezistenţă mai
mică a termenului propriu, păcurar', (Bb 1 ), care aproape că a dis­
părut, fiind înlocuit la marea majoritate a vorbitorilor rudari cu ter­
menul soban, împrumutat din graiul localnicilor. Substituirea a fost
posibilă datorită coliziunii omonimice cu păcurar “vânzător de păcu­
ră" (< lat. picula "păcură" + suficxul -ar)391, fapt care a stat la baza
impunerii cuvântului.cioban (< te. çoban în Tara Românească şi
Moldova, regiunile în care se extrage păcura3 .
Noţiunea "constipât" este exprimată prin termenii îrjcuiat (Pr).
îrjcunat (Hr 1) şi becag - becez (St 1). îrjcuiat este termenul
caracteristic graiurilor olteneşti393. Surprinde fonetismul îrjcunat la
informatorul 1 de la Horezu, pentru că apare numai la el Explicaţia
. A 394
o constituie faptul că acesta a lucrat in Banat Prezenţa lui
becag - becéz (< magh. beteg "schilod, infirm bolnav"), cu restrân­
gerea sensului asupra noţiunii de "constipât", este o dovadă că
rudarii vin dintr-o zonă de influenţă maghiară. Este cazul multor
termeni din graiul rudarilor, pe care aceştia i-au adus de dincolo de
Carpaţi. După cum se vede, prezenţa sporită a elementelor ma­
ghiare în graiul rudarilor este un argument în favoarea tezei că
rudarii au venit în Oltenia dintr-o zonă de intensă influenţă maghia­
ră, de bilingvism român-maghiar. De fapt, tocmai aceste elemente
maghiare au Intrat din nou în contact, în condiţiile bilingvismului
dialectal, cu elementele, de obicei moştenite, ale graiurilor din Olte­
nia. In noile condiţii, termenii de origine maghiară, odinioară, fără
îndoială, mal numeroşi, sunt înlocuiţi cu timpul, unul câte unul. după
ce, fireşte, au treout prin faza existenţei paralele, a comutării, pe
care încercăm s-o surprindem acum.

NI
 Pentru no|iunea de “coşuri pe faţă", pe lângă termenul coş
coşuri caracteristic graiurilor locale, şi borbuanâ - borbuane (Iz),
care de asemenea este cunoscut graiurilor din sud-estul Olte­
niei395. rudarii mai folosesc şi termenul zgrâbunfâ (Hr), care face
arie în Transilvania396. Acesta din urmă este folosit din ce în ce mai
rar, fiind aproape înlocuit de termenii caracteristici graiurilor din
Oltenia şi în special de cuvântul coşuri care este aproape general.
Noţiunea de "coş împletit din nuiele" foloseşte o terminologie
mai bogată şi mai variată, fapt explicabil în primul rând prin varie­
tatea formelor, a tipurilor şi a scopurilor pentru care sunt între­
buinţate coşurile, iar în al doilea rând prin interferenţele lexicale de
tot felul, al căror rezultat îl constituie amestecul, amalgamarea,
după expresia lui Weinreich, a unor termeni de origini diferite, care
se găsesc în situaţia de simonime, bineînţeles în măsura în care nu
există diferenţe de formă, tip etc. Facem de ia început precizarea
că nu toate aceste cuvinte sunt cunoscute de toţi rudarii, ci. dat
fiind faptul că împletitul coşurilor din nuiele a devenit mesena ruda­
rilor corfari, bogăţia terminologiei caracterizează în prîmul rând pe
corfari, existând deci diferenţe între diferitele categorii de rudari,
cum vom arăta la locul potrivit.
Dăm acum toţi termenii pe care i-am întâlnit la rudari: coş -
coşuri (termen generic, aproape general cunoscut), ccfn/Iă caftii!
"coş rotund din nuiele" (Iz), cotărifă - cotării "coş din nuiele de
arţar" (TJ), tirn ă - tirne "coş de cărat porumb, gunoi e tc / TJ),
speţe spe[ "coş lung şi ovalat în care se transportă mâncarea la
câmp, care se poartă pe cap de către femei" (TJ), corfă - corfe "coş
rotund din nuiele de alun sau de arţar" (TJ), oefcey"coş din nuiele
de alun" (Br).
Cei mai mulţi dintre termenii de mai sus, mai ales cei de ori­
gine slavă, sunt cunoscuţi şi în graiurile olteneşti, chiar dacă unii au
alt sens, ca, spre exemplu, speje ■ spei, care în graiul nostru natal,
de p$ valea Olteţului mijlociu, are sensul de "unealtă de prins
peşte. împletită din nuiele". Excepţie fac, desigur, termenii corfă, de
origine germană, şi oe/ceu, de origine maghiară, pe care rudarii
i-au adus din Transilvania 3 .
Cuvântul celceu, care reprezintă pronunţarea specifică, cu
oclusivele palatale şi dentale trecute la africatele prepalatale. a lui
chelteu, are ca etimon magh. kolţd "obiect de transport“3®®■Acest
cuvânt este cunoscut în graiuriie din Transilvania de sud şi de nord,
cu sensul de "coş împletit din paie sau din fâşii de lemn mlădios,
din nuiele de alun sau de răchită" sau cu sensul de "instrument în
formă de coş, pentru pescuit"399. In cadrul anchetei la rudani din
Răşinari, am obţinut forma oelcauă - celceve.
Cuvântul corfă, pe care DA îl caracterizează ca "săsism"400,
cu etimonul în germanul dialectal401 (sas., după DA) Korf. circulă în
sudul Transilvaniei40 cu sensul de "coş cu toartă în care se duc
bucatele la câmp sau în care se pun rufele”. El are o întrebuinţare
frecventă numai la rudarii corfari, din regiunea subcarpatică a Olte­
niei. Ceilalţi rudari, albierii şi rotarii, îl cunosc, dar nu-l întrebuinţea­
ză decât sub forma derivatului corfar, când vorbesc despre rudarii
care şi-au făcut o ocupaţie din împletitul coşurilor. De fapt, cu
împletitul coşurilor se ocupă rudăresele, în timp ce bărbaţii lucrează
hambare, lăzi etc., din lemn de fag. Cu toate acestea, sunt denumiţi
corfar,1, cu termenul generic, atât bărbaţii cât şi femeile, chiar dacă
uneori, după obiectele pe care le lucrează, bărbaţii mai sunt denu­
miţi şi ambarar/sau lădarj Pe corfari, ceilalţi rudari îi mai numesc şi
Crudarj) nemţit, cu sensul de venit din Nemţiia (Gd) sau venit dîn
Arda!\ je priiepuţ ia idcru ca nemfî (TJ 1) sau băcui (St), al cărui
etimon pare a fi magh. bako sau battydcu sensul de "traistă făcută
dintr-o faţă de pernă", căreia "în unele părţi ale Transilvaniei" i se
spune băcujaţăr03.
Noţiunea de "cucui" este reprezentată în graiul rudarilor din
Oltenia prin cuvintele: cucui - cucuie (TJ, Pr, Hr, St, FI, Bl. Db, Iz).
guguj - guguje (Hn), giimă - gilm e (Gr), gilcă gî/s (Gd), cons
cdnsur! (Br), şomodflcâ - şomodils (Vd) şi cocor cocuară (Vd. Hr)
sau cocor - cocuorâ (Nv). Comparând cele două idiomun intrate în
contact, graiul rudarilor şi graiuriie olteneşti. în ceea ce priveşte ter­
minologia referitoare la această noţiune, constatăm că termenul
cucul aproape general în Oltenia , înoepe să se generalizeze şi
în graiul rudarilor, înlocuind termenii proprii In unele localităţi, ca de
exemplu la Horezu, informatorul precizează ca tinerii spun cucui, în
timp ce bătrânii folosesc cuvântul coco/ Alţi termeni, ca gUcă

\4S
apar şi în graiurile olteneşti de sud, zonă în care cuvântul apare şi
la rudari (Gd). Străini pentru Oltenia apar termenii şomodf/că, cons
şi cocor Şom odf/că poate fi o contaminare cu g f/c â sau gi/mă,
prima parte a cuvântului putând fi apropiată de magh. csomo
"grămăjioară, chită, umflătură mică". Cons, obţinut de la un singur
subiect informator (Br 2), poate fi o creaţie metaforică spontană.
Etimonul său este magh. konty "coc’'405.
Cocor este însă termenul caracteristic pe care rudarii l-au
adus din sud- vestul Transilvaniei, pentru că el are circulaţie şi face
arie tocmai în această zonă406. Cuvântul cocor,în accepţiunea de
'cucui1', nu are nici o legătură, decât doar puţin prin etimologie
populară, cu pasărea cocor. Ne-o dovedeşte şi forma de plural
cocuară, care arată că substantivul este de genul neutru şi nu
masculin. Sextil Puşcariu 407 îl derivă din lat. + coccu/um (< coccum
'ceva mic şi rotund, sâmbure, ou, castână, nucă"). Coccum este
etimonul lui coc "cucui" cunoscut în nordul ţării. De la rădăcina coc,
cu sufixe augmentative sau diminutivale, s-au format derivatele
cocoi (punctul 859), cuc6j (punctul 745), c o c u l (punctul 857).
precum şi alte derivate: cocoş, cocuş etc. Prin urmare după
Puşcariu, cu cui este format pe teren românesc de la tema coc (<
lat coccum), ceea ce contrazice etimologia mai veche • cucullius,
dată de Tîktin şi Candrea-Densusianu şi acceptată şi de DLRM
Puşcariu. folosind datele geografiei lingvistice, face, ceea ce lorgu
Iordan numeşte o etimologie semantică, în timp ce la ceilalţi etimo­
logia este fonetică 0, In acest caz au intrat aşadar în concurenţă
doi termeni de origine latină, cocor, cu arie mai restrânsă, în sudul
Transilvaniei, şi cucui, cu o arie mai largă, cuprinzând Banatul.
Oltenia. Muntenia, Dobrogea şi Moldova. După cum s-a văzut, cu
excepţia câtorva puncte de corfari din nordul Olteniei, alături de
care trăiesc şi ungureni, termenul cocor a fost înlocuit de cu- vântul
c u c u i, caracteristic graiului populaţiei localnice majoritare, precum
şi limbii literare. Mai poate fi invocat şi motivul omonimiei cu pasă­
rea care poartă acelaşi nume.
Pentru noţiunea de "herghelie'^ găsim urmâtorli termeni în
graiul rudarilor din Oltenia: farde/ile - j&riîăl't] sau erde/ije,
h e rd e lije , hârdelije, je rd e h ie , termen folosit In mai multe locali­
tăţi s/rşddă - snez (Hn) şi stavă - stdv! (Hr). Pe baza ariilor lexicale

i 44
date de atlasele lingvistice409, după care herghelie face arie în
Oltenia, Muntenia, Dobrogea şi Moldova, Iar stavâ în Transilvania,
Crişana şi Maramureş, înţelegem cu uşurinţă că termenul cu care
rudarii au venit în Oltenia este stavă. In condiţiile contactului dialec­
tal, termenul stivă a intrat în concurenţă cu herghelie din graiul
localnicilor. Rezultatul a fost înlocuirea treptată a lui s t a v ă cu
lerde /ije erde/lje etc,, trecând bineînţeles prin faza existenţei
paralele a celor două simonlme.
La fel s-au petrecut lucrurile şl în alte cazuri Aşa de exemplu
noţiunea de “jgheab" cunoaşte atât termenul idab, jdab, caracte­
ristic graiurilor din Oltenia, cât şi termenul vă/au, caracteristic graiu-
rile transcarpatice410. Originea maghiară a cuvântului vă/ău («
magh. vă/u “jgheab în care se dă mâncare la pord”) dovedeşte că
termenul îşi âre obârşia în zona de bilingvism român-maghiar
adică în Transilvania. Vâ/ău mai este folosit astăzi de rudarii din
nordul Olteniei, acolo unde a fost adus şi de ungureni. El apare ta
Vaideeni, Novati şi Târgu-Jiu, deci atât la corfari, cât şi la albieri
Tot astfel, pentru noţiunea de "nasture", în graiul corfarilor de
la Şirlneasa şi de la Horezu, alături de termenul nasture, împrumu­
tat din graiurile olteneşti, apare şi termenul, probabil de origine
maghiară, bomb - bomb/ (comp. magh. gomb), precum şi derivatul
îmbonibd"a se încheia la nasturi", elemente ale bazei dialectale în
graiul rudarilor.
Denumirea porumbului prezintă acelaşi fenomen al sinonimiei
dintre elementele lexicale proprii şi cele împrumutate. Rudarii au
adus în Oltenia termenul cucuruz, căruia i s-a substituit încetul cu
înbetul cuvântul pordmb din graiul localnidlor. Cuvântul cucuruz
mai este cunoscut astăzi numai de bătrâni, drculaţia lui restrângân-
du-se doar la localităţile ungureneşti, cum ar fi Vaideenii. Prezenţa
în graiul rudarilor din Oltenia a termenului cucuruz, fie şi numai ca o
rămăşiţă în graiul unor bătrâni din anumite localităţi, dovedeşte că
aoeastă populaţie a emigrat din aria acestui termen411.
Noţiunea de ''putinei" prezinţi aceeaşi pereche de sinonime
unul caracteristic graiurilor transcarpatice, b îd fj - bfdfje 1 , între­
buinţat încă în graiul corfarilor din nordul Olteniei, iar oelălalt carac­
teristic graiurilor olteneşti, puândj, împrumutat deci din acestea în
 timpul contactului dialectal şi folosit astâzl în exclusivitate de ceilalţi
rudari Originea maghiara a cuvântului b îd ij (< magh. bOdOny
"putină mică), este un argument în plus că rudarii sunt originari din
Transilvania.
Pentru noţiunea de "sicriu", cel mai adesea apare la rudari ter­
menul tron - tronuri care are o întrebuinţare aproape generală în
graiuriie din Oltenia413, de unde a pătruns şi în idiomul imigrat al
rudarilor. Ceva mai rar apare cos6ug - cofcuda, caracteristic de
asemenea graiurilor din sudul ţării, deci tot un împrumut, şi, în sfâr­
şit, şi mai rar apare termenul propriu, cu care rudarii au venit din
Transilvaniei: copîrşau - co p îrsa /e AU, a cărui origine ma­
ghiară (koporso"si- criu") este elocventă în acest sens.
Noţiunea de "stomac de pasăre, rânză" este reprezentată în
graiul rudarilor ^n primul rând prin cuvântul ppotă -pipoţ (sau
pipoce - pipote), preluat din graiul localnicilor, unde face arie, şi
prin termenul bâtucă - bătus (Nv), care, fiind caracteristic graiurilor
din Transilvania415, rezultă că este termenul propriu, cu care rudarii
au venit în Oltenia. Dacă la aceşti doi termeni mai adăugăm şi
cuvântul muagână - muazin "stomac de porc* (Hr), cunoscut gra­
iurilor ardeleneşti de sud-vest, a cărui origine gramanâ (germ.
Magen) ne trimite spre zona de bilingvism român-german, avem
imaginea dară a locurilor de baştină ale rudarilor din Oltenia.
Şi în cazul noţiunii de "a strănuta", rudarii au împrumutat de la
populaţia localnică termenul caracteristic strâfig 41 . însă, dat fiind
faptul că acesta a fost simţit ca regional, nefiind ded susţinut de
termenul din limba comună, care, de data aoeasta coincidea cu ter­
menul lor propriu, ei au menţinut cuvântul stră n u t, mai ales în
varianta stăm ut, în faza de comutare cu oltenescul străfig. Dar şi
acest fapt lexical arată că rudarii sunt imigranţi.
O situaţie similară oferă termenii pentru noţiunea de "sudoa­
re" După cum se ştie418, terminologia în legătură cu această
noţiune împarte teritoriul dacoromân în două mari zone distincte419,
partea de nord a ţării a păstrat termenul de origine latină sudoare
(< lat sudor, sudorem), iar în partea de sud s-a răspândit termenul
năduşea/â, format pe teren românesc de la verbul năduşi, de
origine slavă (comp. bg. năduşa, sb. naduâiti). Rudarii au venit în
Oltenia din aria cuvântului sudoare, iar aici au împrumutat termenul

146
r
nădusa/â. Intr*adevăr, în graiul rudarilor găsim cel doi termeni
sinonimi: suduare - sudârj şi nâduşa/d - nădufă/j (ou variantele
nâdusauă - n ă d u şii şi ndbufd/â năbuf&j). (n unele localităţi cei
doi termeni apar amândoi (Gb, Ob, Iz, St, Nv), fiind deci, din
punctul de vedere al contactului, în faza de comutare, iar în altele
apare fie numai sududre (TJ), fie numai nădusa/ă (Bl, Hn, Pr. Şr,
Dr, Vd, Hr, Br).
Un termen necunoscut in Oltenia apare în graiul rudarilor
pentru noţiunea de "tencuială". Este vorba de cuvântul morsd/â
mordd/,^, de origine siavă, (comp. bg. mod/o) care, după DlR,
face arie în Transilvania şi Banat. Prin urmare morsalâ este un ele­
ment al b£zei dialectale în graiul rudarilor, care se mai păstrează
alături de alţi termeni ca deqcuja/â, samur etc.
In sfârşit, o noţiune a cărei terminologie în graiul rudanlor
oferă elemente lexicale străine sau în tot cazul necaractenstice
graiurilor olteneşti şi pe baza cărora putem determina locui de «n.
gin» al acestei populaţii emigrate, este noţiunea de "(părinte i vitreg,
tată vitreg, mamă vitregă". In majoritatea punctelor anchetate am
obţinut termenul v it reg, vitregră, cu excepţia rudarilor din nordul
Olteniei, albieri sau corfari, la care apare termenul maşdar mascara
Pe baza atlaselor lingvistice4<1, termenul mdscar, mdşcerâ face
arie în sudul Transilvaniei, de unde a fost adus şi în Oltenia422 de
ungureni şi, după cum se vede, şi de rudari.
Exemplele de mai sus, prezentate pe baza criteriului onoma­
siologia, au scos în evidenţă atât particularităţile lexicale transcar­
patice, aşazicând moştenite din graiurile de origine, cât şi pe cele
achiziţionate din graiurile olteneşti sau din limba comună, ca urma­
re a bilingvismuluimului dialectal. Cele două tipuri de elemente lexi­
cale s-au constituit, după cum s-a văzut, în perechi sinonimice bi-
membre sau plurimembrs in exemplele prezentate, contactul dia­
lectal în domeniul lexicului a luat forma comutării şi amalgamării,
ajungând uneori până aproape de faza ultimă a substituim cuvân­
tului propriu cu cel împrumutat. Prin specificul său. substituire nu
poate fl însă observată, surprinsă, ci numai dedusă, pentru că este
un fenomen al diacroniei al cărui mecanism îl descoperim prin
efectele contactului pe plan sincronic In unele cazuri, cuvântul
 nrr\f»»i

apar şi in graiurile olteneşti de sud, zonă în care cuvântul apare şl

la rudari (Gd). Străini pentru Oltenia apar termenii ţo m o d ilc ă , cons
şi cocor. ŞomodîJ ca poate fi o contaminare cu g flc ă sau g ii mă,
prima parte a cuvântului putând fi apropiată de magh. csom o
"grămăjioară, chită, umflătură mică". Cops%obţinut de la Un singur
subiect informator (Br 2), poate fi o creaţie m etaforică spontană.
Etimonul său este magh. konty "coc"405.
Cocor este însă termenul caracteristic pe care rudarii l-au
adus din sud- vestul Transilvaniei, pentru că el are circulaţie şi face
arie tocmai în această zonă 4 6. Cuvântul cocor; în accepţiunea de
"cucui", nu are nici o legătură, decât doar puţin prin etimologie
populară, cu pasărea cocor. Ne-o dovedeşte şi forma dè plural
cocuară, care arată că substantivul este de genul neutru şi nu
masculin. Sextil Puşcariu 40 îl derivă din la t * coccu/um (< coccum
"ceva mic şi rotund, sâmbure, ou, castană, nucă"). Coccum este
etimonul lui coc "cucui" cunoscut în nordul ţării. De la rădăcina coc,
cu sufixe augmentative sau diminutivale, s-au form at derivatele
cocói (punctul 859), c u c o j (punctul 745), c o c u i (punctul 857),
precum şi alte derivate: cocos, co cilş etc. Prin urmare după
Puşcariu, c u c u i este format pe teren românesc de ta tema coc (<
lat. coccum), ceea ce contrazice etimologia mai veche • cucuJIius,
dată de Tiktin şi Candrea-Densusianu şi acceptată şi de DLRM
Puşcariu. folosind datele geografiei lingvistice, face, ceea ce lorgu
Iordan numeşte o etimologie semantică, în tim p ce la ceilalţi etim o­
logia este fonetică . In acest caz au intrat aşadar în concurenţă
doi termeni de origine latină, cocor, cu arie mai restrânsă, în sudul
Transilvaniei, şi cucui, cu o arie mai largă, cuprinzând Banatul.
Oltenia, Muntenia, Dobrogea şi Moldova. După cum s-a văzut, cu
excepţia câtorva puncte de corfari din nordul Olteniei, alături de
care trăiesc şi ungureni, termenul cocor a fost înlocuit de cu- vântul
c u c u l• caracteristic graiului populaţiei localnice majoritare, precum
şi limbii literare. Mai poate fi invocat şi motivul omonimiei cu pasă­
rea care poartă acelaşi nume.
Pentru noţiunea de "herghelie" găsim următorii termeni în
graiul rudarilor din Oltenia: le rd e lije - [a rd e ii] sau e rd e lije ,
h e rd e liie , h â rd e lije , ie r deh ie. termen folosit In mai multe locali­
tăţi si/şadă - sitez (Hn) şi s tiv ă ■s tă v /(Hr). Pe baza ariilor lexicale

144
date de atlasele lingvistice409, după care herghelie tace arie In
Oltenia, Muntenia, Dobrogea şi Moldova, iar stâvă In Transilvania.
Crişana şi Maramureş, înţelegem cu uşurinţă că termenul cu care
rudarii au venit în Oltenia este stâvă. In condiţiile contactului dialec­
tal, termenul stâvă a intrat în concurenţă cu herghelie din graiul
localnicilor. Rezultatul a fost înlocuirea treptată a lui s t a vă cu
ie rd e lije e rd elije etc., trecând bineînţeles prin faza existenţei
paralele a celor două simonime.
La fel Srau petrecut lucrurile şi în alte cazuri. Aşa de exemplu
noţiunea de "jgheab" cunoaşte atât termenul idab, jdab, caracte­
ristic graiurilor din Oltenia, cât şi termenul vă/au, caracteristic graiu-
rile, transcarpatice410. Originea maghiară a cuvântului vătău («
magh. va/u "jgheab în care se dă mâncare la porci") dovedeşte că
termenul îşi are obârşia în zona de bilingvism român-maghiar.
adică în Transilvania. Vâ/ău mai este folosit astăzi de rudarii din
nordul Olteniei, acolo unde a fost adus şi de ungureni. El apare la
Vaideeni, Novaci şi Târgu-Jiu, deci atât ia corfari, cât şi la albieri.
. Tot astfel, pentru noţiunea de "nasture", în graiul oorfarilor de
la Şirineasa şi de la Horezu, alături de termenul nasture, împrumu­
tat din graiurile olteneşti, apare şi termenul, probabil de origine
maghiară, bomb - bomb! (comp. magh. gomb), precum şi derivatul
îmbombâ"a se încheia la nasturi", elemente aie bazei dialectale în
graiul rudarilor.
Denumirea porumbului prezintă acelaşi fenomen al sinonimiei
dintre elementele lexicale proprii şi cele împrumutate. Rudarii au
adus în Oltenia termenul cucuruz, căruia i s-a substituit încetul cu
încetul cuvântul porâmb din graiul localnicilor. Cuvântul cucuruz
mai este cunoscut astăzi numai de bătrâni, circulaţia lui restrângân-
du-se doar la localităţile ungureneşti, cum ar fi Vaideenii. Prezenţa
în graiul rudarilor din Oltenia a termenului cucurdz, fie şi numai ca o
rămăşiţă în graiul unor bătrâni din anumite localităţi, dovedeşte că
aoeastă populaţie a emigrat din aria acestui termen
Noţiunea de "putinei" prezintă aceeaşi pereche de sinonime:
unul caracteristic graiurilor transcarpatice, b fd tj - Mctffe412, între­
buinţat încă în graiul corfarilor din nordul Olteniei, iar oelălalt carac­
teristic graiurilor olteneşti, puânâi, împrumutat deci din acestea în
 propriu, intrat în contact cu cel împrumutat, ceea ce presupune
"lupta" celor două elemente, ne apare ca definitiv “învins" în
această "concurentă", ca o "relicvă" gata să fie complet abando­
nată. Este etapa imediat premergătoare substituirii, care, în unele
cazuri s-a şi produs, iar în altele urmează să aibă loc în viitor
Urmărind, pe baza exemplelor de mai sus, mecanismul acestui pro­
ces al contactului dialectal, ne dăm seama că în alte cazuri proce­
sul s-a încheiat, că a avut loc, deci, şi ultima fază, substituirea.
După cum se ştie, există o serie de noţiuni a căror ter­
minologie împarte teritoriul dacoromân în arii lexicale distincte423.
Pe baza acestei terminologii, putem stabili cazurile în care substi­
tuirea s-a produs deja. Aşa de exemplu, în graiul rudarilor din Olte­
nia apar numai termeni caracteristici graiurilor olteneşti sau subdia­
lectului sudic în general sau acestora şi altor graiuri, cu excepţia
celor vorbite în zona din care au coborât rudarii în Oltenia: usturi,
ficat, văpsa(vopsa), croitor!, varză, zăpadă, porombel, pucină dă
varză, zamă dă varză etc. Este de presupus că au existat în graiul
rudarilor termeni corespunzători, caracteristici graiurilor transcarpa­
tice: a i mal, feşteală, sabau, curSchi, nea porumb, cadă de
curechf*24, moare'4 , cărora li se vor fi substituit termenii actuali.
In sfârşit, există în graiul unora dintre rudarii din Oltenia cu­
vântul de origine turcească gurban - gurbane, inexistent la români,
ceea ce constituie una din enigmele vieţii rudarilor, prin care ei se
deosebesc nu numai de români, dar şi de toate celelalte categorii
de ţigani426.
Şi acum, în încheiere, câteva consideraţii etimologice;
După cum s-a văzut din exemplele analizate mai sus, în graiul
rudarilor din Oltenia există o serie de cuvinte de origine maghiară,
necunoscute şi necaracteristice graiurilor din Oltenia: bitaqc (<
magh. bitang), fuac (< magh. fattyu), crump (< magh. Arump/i,
krumpi), be6dg (< beteg), cetcdu (< kdftd), băcuj (< bakS sau
battyJj, bă j a f sau bă nes (< banya), şomodlloă (< csomd), e o n i (<
konty), vălau (< vdlif), bomb (comp. magh. gomb), btdq (< bodony),
copîrfău (koporsd), pîrlau (< păr!6), duhărff (< dohiny), bdfcă (<
bocska "butoiaş"), caftar (< kaptdr, kaftA) etc. La acestea se
adaugă şi câteva cuvinte de origine germană, de asemenea necu­
noscute şi necaracteristice graiurilor din Oltenia crumpană (< sas,

m
Grumpirren, córfà (< sas. Korf), muagànà (< germ Magen), lajbâ t
(< germ. Leibet).
Atât elementele maghiare, cât şi cele germane oonstituie o
particularitate a graiului rudarilor din Oltenia, fiind în acelaşi timp o
dovadă grăitoare asupra locului de origine al graiului rudarilor şi
anume aspra faptului ca rudarii au venit în Oltenia din Transilvania,
din zona de bilingvism român-maghiar şi român-german. Fără
îndoială că elementele lexicale maghiare şi germane au fost în
trecut mai numeroase decât cele pe care le-am mai găsit noi şi
aoestea intrate în con- curenţă cu termeni caracteristici graiurilor
din sudul ţării. După cum s-a văzut, în concurenţă au intrat
elemente lexicale şi de alte origini (latină, slavă etc.), care au fost
înlocuite cu termenii caracteristici din sud. Astfel, o particularitate
lexicală a graiului rudarilor din Oltenia o constituie creşterea numă­
rului de cuvinte de origine turcă, preluate din subdialectul de sud
sau din limba comună. Aşa de pildă, termenul de origine latină
păcurar,1 a făcut loc celui de origine turca soban, termenul de
origine slavă p/eş a făcut loc celui de origine turcă 6bl.

149
 ONOMASTICĂ
Cum rudarii sunt în Oltenia o populaţie imigrată, numele de
iocun n-au fost create de ei. La venirea lor în Oltenia, rudarii au
qăsit locunle deja botezate de populaţie localnică, s-au folosit şi ei
de topicele respective, pe care le-au pronunţat în maniera lor spe­
cifică. Nefiind creată de rudari, nu am înregistrat toponomia locali­
tăţilor studiate. Ca urmare, din monografia noastră lipseşte capitolul
toponimie, in schimb, prezentăm totuşi unul de antroponimic. Am
cules numele de familie ale rudarilor din registrele agricole do la
primăriilor localităţilor anchetate. Dată fiind sursa, antroponimele
apar în forma lor oficială, cu excepţia numelor informatorilor, pe
care !e-am prezentat în Introducerea în transcriere fonetică. Am
cuies şi numele de botez, hipocoristicele, poreclele şi supranumele,
dar, cum acestea sunt româneşti comune, dăm mai jos numai nu­
mele de familie, care, deşi româneşti comune, pot să fie şi ele, mă­
car unele, un indiciu în legătura cu faptul că ţiganii rudarii au fost
românizaţi în Transilvania, de unde au emigrat mai târziu. Dăm în
continuare numele de familie ale rudarilor, aşezate în ordine alfa­
betică, indicând în paranteză localităţile unde apar.
Almăjanu (Fi, Gd) Bran (Dr) Căpătan (Şr)
Anghel (Db. Gd. TJ) Brandibtim (bb) Căpăţână (FI, st)
Anuţa (Hri Brâncoveanu (Gd) Căruntu (Şr)
Bacăr (Or) Bulgaru (Db) Coacăru (Bb)
Bădălan (iz. Db) Burdulea (Gd. Bb. Dr) Ceară (Gd, Bb)
Bălan (Bb. Or) Burete (Şr) Cercel (Şr)
Bălă (Fi) Buric (Bb) Chelu (Bb)
Bălâceanu (TJ) Buri că (Bb) Chiriţescu (Şr)
Bănică (Ob) Burtea (Db, Fi, Bb) Cimpoieru (Db. iz. Şr)
Bâran (Pr, FI, Gd) Burtilă (Şr) Ciobănică (Bb)
Bălă (Şr) Burtoi (Dr) Cioculescu (FI)
Bârian (Şr) Buruiană (Pr) Ciucă (Dr)
Belcea (St) Buştean (FI) Ciuculescu (Bb)
Beleuj (Şr) Buzatu (iz) Ciugulea (iz)
Bleoaţă (Hr) Cacoveanu (Db) Cârstea (Bb)
Blescău (Nv) Calotă (Dr) Coancă (TJ)
Bogatu (Fi) Caramet (Pr, Gd, Bb) Cocarică (Pr, Dr)
Bolovan (0b, Or) Cazan (TJ) Cocâriău (Db, Gd)
Borcan (Bb) Căcâlete (Si) Cocâlnoiu (Db)
Boroiban (Od) Câldăraru (Şr) Cocori câ (Or)
Bojog an (Bb. Or) Călin (Db Fi. Bb, Dr. St) Coman (Şr)

150
Corooveanu (Od) Fudulu (Dr) Mâdem (Fi. St)
Comea (Hr) Fufol (Vd) Madfcm (Bb)
Costln (Qd. Iz) Fulga (Dr) Malacu (Gd)
Crăcea (R. Or, St. TJ) Furdui (Hr) Manda (Şr)
Crăciun (Db, FI) Gaie (Şr) Mandin (Şr)
Curcan (Fi) Garamia (Şr) Mangâră (Iz)
Daia (TJ) Găman (Dr) Mangârea (Dr)
Dan (TJ, Vd, Hr) Găuruş (Şr) Mangu (Gd)
Diburicâ (Bb) Gheorghe (Gd) Marin (Db, Bb)
Didlu (Bb) Gângu (Şr) Marinescu (Şr)
Din (Or) Gâscan (R) Matei (Gd)
Dinca (Db. Gd, Bb, Or) Gâtan (Db) Mărgineanu (Hr)
Dinu (Dr, Şr) Gâţa(Şr) Mărunţetu (Bb, Şr, Br. Nv.
TJ. Hr)
Di(ă (Db. Dr) Gâţan (Şr) Micu (Bb. Dr)
Dobre (Db, R, Od, Bb, St) Golumbu (Gd) Miercan (Şr)
Dolea (St) Gorăcel(TJ) Mihai (Fi)
Domnlca (Fi) Grancea(Gd. Br. b f . t j . Hr >Mihalache (Bb)
Dragomir (Pr, Gd, Iz) Grăuruş (BF) M'r (Bb)
Drăgan (Db, Gd, iz, Bb, şr) Grei era ş (Hr) Mrea (tz, Bb, st)
Drăgu| (Db) Grozavu (Br, Nv, Hr) Mitală (Pr. Bb. Dr)
Duca (Bb) Gugea (FI) Mitral (Dr)
Dude (Dr) Guguia (Şr) Mitru (Db)
Dudea (Db, Gd, Bb) Guşatu (Bb) Miţoi (Dr)
Duduianii (GD) Guţan (Şr) Miu (TJ)
Duman (GD, St) Huluzău (Hr) Modă (St)
Duminrescu (TJ) Humuzău (Hr) Mogodeanu (Gd)
Dumitru (Bb) Hunuzău (Nv. Hr) Mosor (Iz)
Dunâ (Iz, St) Hurmuziu (Şr) Moţoc (Db, Dr)
Dura (Nv) lepuran (DB, Gd, TJ) Mucăi (Şr)
Dura (Vd, Hr) Ion (Bb) Muntenu (g u . n v , b f . t j h i
Duroi (FI) Iordan (Bb) Murgă (tz)
Dursan (Db, Iz) Joaie (Şr) Mutu (St. TJ)
Duţescu (Gd) Joija (Vd) Nebunu (Bb)
Englezu (Db, Iz) Lazăr (Hr) Necşoiu (Dr)
FSinâ (St) Lepâdatu (Bb) Nedeicu (R)
Felşu (Şr) LincS (Dr) Neghină (St)
Feşu (BF.Vd) Linguraru (BF, Hr) Negrea (R. Dr. TJ.Hr)
Fllip (FI) Llţă (Dr) Obială (Bb)
Florea (St) Lungan (Şr) Ochea (Dr Şr)
Frunză (Fi, Gd) Lungu (TJ) Ogaru (Dr)

151
 Oprea (Pr. Db. Dr. Vd. Hr) Sâm ba (Si)
Pahamrcu (St) Speriuş(R)
Parpalan (Iz) Spânu (Hr)
Patran (Gd) Sran (Db, Bb)
Pădure (TJ) Stanca (Db)
Părăluţă (Db. FI. Iz. Bb) Stanciu (Bb)
Păun (Or) Stancu (Bb. Dr. St)
Pena (Or) Stăncoi (Gd)
Pera (Gd) Stănoaia (St)
Perca (FL Gd. Bb. TJ) Stângaciu (Db, Gd, lz.Bb. TJ)
Petre (Dr) Stângă (Bb, Dr)
Pinoşanu (R) Strâmbeanu (Şr)
Pitaru (Şr) Şchiopu (Gd)
Piţigoi (FI, Gd) Şelaru (Hr)
Pârvu (Db. Gd. Dr) Şerban (iz, Hr)
PâsJea (Şt; TJ) Şindrilaru (Fl)
Piesa (Bb. Şr. Nv) Şulea (Şr)
Pobrici (TJ) Temelie (FO
Prundariu (Br. Hr) Trancă (Gd)
Puiandru (Bb. Dr) Tudor(Bb, Nv)
Puică (Gd) Tudorache (Bb)
Purcărea (Bb) Turbatu (Şr)
Purugă (Gd) Turcitu (FI, Bb. Dr)
Racotţea (Vd. Hr) Ţiţirigă (Bb)
Radu (Db) Ţorţolea (Gd)
Răduceanu (FI. Gd) Ţugulea (Db)
Ricu (Bb) Ungureanu (FI. Şr)
Râcea (Gd) Ursu (FI, Vd)
Râmă (Şr) Vasile (Dr)
Romanescu (St) Văduva (Pr, Bb, Dr, Şr)
Romănescu (FI) Velea (Bb)
Rofoiu (iz) Verdeş (Fl. Gd)
Roşu (Hr) Vergel (Dr)
Rumânu (Gd) Vilea (Fl)
Saioc (Iz) Vlad (Iz, st)
Sănduiescu (Şr) Voicu (Gd)
Scafaru (TJ) Zguinea (Pr)
Scafâcea (Gd)
Simba (Fl)
Simidreanu (Pr)

152
 CONCLUZII
Din materialul lingvistic prezentat în lucrarea noastră vom
desprinde câteva concluzii In legătură cu situaţia şi poziţia graiului
rudarilor din Oltenia în raport cu celelalte graiuri dacoromâne şi pe
baza faptelor de ordin lingvistic, concluzii în legătură cu originea
etnică a acestei populaţii, enigmatice până acum.
Deşi am vorbit de o populaţie străină, deci. aşa cum arată
astăzi, el nu se identifică cu nici una dintre unităţile dialectale daco­
române, graiul rudarilor din Oltenia este un grai românesc, foarte
interesant, tocmai datorită acestor particularităţi, care-i dau o fizio­
nomie proprie, individualizatoare, particulară.
Pe baza faptelor de limbă comentate mai sus, rezuttă că graiul
descris, deşi prezintă mai multe straturi lingvistice, ca urmare a
influenţelor pe care le-a suferit din partea graiurilor cu care a venit
în contact în desele şi multiplele peregrinări ale purtătorilor săi,
având o puternică bază transcarpatică primară, poate fi încadrat în
aria cu dentaiele alterate (palatalizate sau africatizate), cu labialele
nealterate (exceptând oclusiva bilabilialâ p urmată de iot), cu pata-
talele articulate dorsopalatal sau palatal (africatizate), cu africatele
prepalatale trecute la fricativele corespunzătoare de tip bănăţean,
particularităţi ale căror izofone se suprapun într-o zonă formată din
sud-vestul Transilvaniei, nord-estul Banatului şi sud-estul Crişanei.
Reprezentând, prin elementele sale primara, graiurile vorbite în
zona circumscrisă mai sus, iar pe de altă parte, prin denumirea lor
comună de rudari (< v. si. rudei "mină metalică auriferă") rezultă că
graiul rudarilor s-a desprins din graiurile vorbite în zona Munţilor
Apuseni, Iar purtătorii lui au fost iniţial mineri aurari, scoţând aurul
fie în galeriile subterane, fie din nisipul aurifer al râurilor din zona
Munţilor Metaliferi, unde această categorie distinctă de ţigani a fost
românizată. Aici a avut loc contactul dintre limba lor ţigănească şi
limba română, care a creat situaţia de bilingvism soldată, până la
urmă, datorita situaţiei lor de ţigani robi precum şi prestigiului limbii

IM
române, cu abandonarea limbii ţigăneşti şi substituirea acesteia cu
limba română, aşa cum se vorbea ea atunci în zona Munţilor
Apuseni. Pe la sfârşitul secolului al XV/-lea f l începutul secolului al
XVII-lea a început fenomenul emigrării ţiganilor rudari din sud-
vestul Transilvaniei. Fenomenul a avut loc Tn valuri şi etape succe­
sive, primii emigrând ţiganii coritari, care au ajuns Tn Iugoslavia,
ultimii fiind, probabil, rudarii corfari. Din sud-vestul Transilvaniei, ţi­
ganii rudari au venit mai întâi în Ţara Românească, coborând de la
munte spre Dunăre. Apoi, după ce graiul lor românesc cu bază
transcarpatică a suferit influenţa graiurilor de tip muntean, rudarii
au trecut Dunărea în Bulgaria, unde o parte s-a îndreptat spre vest,
ajungând până în Iugoslavia (coritarii), altă parte a rămas pe loc şi
trăieşte şi astăzi în Bulgaria, iar alţii, probabil cei maJ mulţi, s-au
întors, după o vreme, în Ţara Românească, aducând cu ei câteva
elemente lexicale bulgăreşti, precum şi obiceiul gurhanuhji Prin
urmare, din punct de vedere lingvistic, rudarii sunt în trei randun
vorbitorii unor idiomuri care intră în contact cu altele fflnd d *rj
vorba de bilingvism repe- tat: mai întâi contactul dintre limba lor
ţigănească şi limba română, în forma în care aceasta din urn i v’ ■
vorbită în sud-vestul Transilvaniei, apoi contactul dintre jraiui
românesc pe care l-au adoptat prin abandonarea limbii ţigăneşti şl
graiurile din Ţara Românească, unde ţiganii rudari au imigrat ţi, in
sfârşit, con- tactul dintre graiul lor românesc şi limbile ţărilor unde
au imigrat din nou, în cazul coritarilor, de exemplu, limba sârbocro-
ată, iar în cazul rudarilor din Oltenia, limba bulgară. Subliniem că
cele mai multe situaţii de contact s-au stabilit pe terenul limbii
române. Ca urmare, graiul rudarilor din Oltenia este astăzi un
amestec de trăsături dialecatale, care reprezintă straturi diferite,
depuse cu timpi în diversele zone geografice şi dialectale. Aceasta
nu înseamnă însă că avem a face cu un grai mixt, pentru că, după
convingerile noastre, asemenea graiuri nu există. Graiul rudarilor
din Oltenia, aşa cum l-am înfăţişat în lucrarea noastră, prin ceea ce
are esenţial, prin particularităţile sale de bază. este un grai de tip
tranacarpatc, peste care s-au suprapus Influenţele exercitate de
graiurile de lip muntean. Când acestea din urmă vor fi precumpă­
nitoare, graiul rudarilor va deveni de tip muntean, va fi fost asimilat,
dar nici atunci el nu va fi mixt. De altfel acest proces a ţi inceput,
căci noua generaţie, sub Influenta ţcolii, vorbrşte deja un grai de alt
tip, aţa cum dovedeşte foarte bine textul înregistrat ia Hinova, de la
Florea Dună.
Acest proces este avansat în ceea ce priveşte graiul rudarilor
rotari, care, trăind printre localnici, au fost în mare măsură asimilaţi.
De la venirea rudarilor în Oltenia, graiul lor are caracterul unei
insule lingvistice, care urmează soarta oricărui grai insular, de
atenuare a trăsăturilor lingvistice primare, sub influenţa graiurilor
înconjurătoare ţi a limbii comune, iar în final de asimilare treptată,
de substituire.
 NOTE
1. Ion Chelcea, Rudarii. Contribuţie ta o "enigmă" etnografică,
[Bucureşti], 1944.
2. Cf. şi C.S. Nicolăescu - Plopşor, Gurbanele, în Arhivele Olte­
niei, I, nr.1, Craiova, 1922, p. 39.
3. Coloniie române din Bosnia, Bucureşti, 1906.
4. Românii din Bosnia şi Herţegovina în trecut şi în prezent. în
Analele Academiei Române,’ tomul •XXVII,
r ,j -
-Memoriile
'~ -
Secţiei
f
Istorice, p. 37-62 (comunicare {inută în şedinţa din 19 noiem­
brie 1904).
5. C.S. Nicolăescu - Plopşor, op. c it, p. 40.
6. Idem, p. 37-38.
7. Idem, p. 40.
8. Idem, ibidem.
9. Ion Chelcea, op. c it, p. 48.
10. Idem, p. 50.
11. Idem, p. 60.
12. Idem, p. 57.
13. Idem, p. 38-39.
14. Arhivele statului, Bucureşti, manuscrisul 209, fria 77. Textul
ne-a fost pus la dispoziţie de Const. Şerban. Cf. Constantin
Şerban, Contribuţii la istoria meşteşugurilor din Ţara Româ­
nească: pganii rudari în secolele'XVII- XVIII, în Studii. Revis­
tă de istorie, XII, 1959, nr.2, p. 132.
15. Arhivele statului, Bucureşti, Ms. 209, fila 336 verso. Textul ne-a
fost pus la dispoziţie de Const. Şerban.
16. Michel de KogaJnitchan, Esquisse sur l’istoire. Ies moeurs et la
langue des cigains connus en France sous le nom de
bohemiens, suivie d'un recueil de sept cents mots cigains,
Berlin, 1837, p. 12-13.
17. George Potra, Contribufiuni la istoricul ţiganilor din România,
Bucureşti, 1939, p. 31.
18. Constantin Şerban. Op. cit., p. 141.
19. Radu Flora, Despre stadiul actual al istroromânei. Contribuţia
geografiei lingvistice la chestiunea stabilirii poziţiei graiurilor
introromâne fată de dacoromână, în FD, IV, Bucureşti, 1962,
p.147.
20. Emi| Petrovici, "Românii" din Serbia occidentală, în DR, IX Bu­
cureşti, 1938, p. 226.
21. De altfel expresia "români vechi" este folosită şi de români ca
eufemism pentru ţigani. Cf. Al. Graur, Les mots tsiganes en
roumain, în BL, II, 1934, s.v.
22. Cf, I. Chelcea, Les "rudari“ de Muscel. Étude ethnographique,
Extraits des Archives, XVI-e année, nr. 1-4, Bucureşti, 1943,
p. 22, 30.
23. Cf. C. Şerban, op. cit., p. 131 -147.
24. Cf. Şt. Olteanu şi C. Şerban, Meşteşugurile din Ţara Româ­
nească şi Moldova în evul mediu', Bucureşti, 1969, p. 351.
25. Despre schimbarea actuală a meseriei albierilor în cărămidari şi
în alte localităţi din Muntenia, vezi Ion Chelcea, Rudarii de pe
valea Dunării (între cursul infenor al Oltului şi Mostiştei), mul­
tiplicată la rotaprlntîn Comunicările Centrului de Istorie. Filo­
logie şi Etnografie din Craiova al Academiei R.S România,
seria etnografică, III, Craiova, 1969, p. 13.
26.Vezi Dorin Gămulescu şi Mirco Jivcovid, Dicţionar sârbocroat
român, Bucureşti, 1970, s.v.; Radu Flora. Dicţionar sârb-român,
Vârşeţ, 1952, s.v.
27. Vezi St. Eneva, At. Jaranov, Petit dictionnaire bulgaire français.
Il-e édition, Sofia, 1969, s.v.
28. lorgu Iordan, Tautologii toponimice, în Buletinul ştiinţific al Aca
demiei R.P. R., secţiunea de ştiinţa limbii, literatură şi arte,
tom I, nr. 1-2,1951, p. 51.
29. lorgu Iordan, Toponimia românească, Bucureşti. 1963, p 99
30. Idem, p. 2.
31. Cf. Gustav Weigand, Rumänen und Aromunen in Bosien in
Jahresbericht des Instituts für rumänische Sprache. Leipzig
vol. XIV, p. 175.
32. lorgu Iordan, Tautologii Toponimice, p. 51
33. lorgu Iordan, Toponimia românească, p. 99.
34. Vezi Naiden Gherov, Dicţionar al limbii bulgare, vol II. Plovdiv.
1899, s. V.
35. Vezi RJecnik hrvatskoga iii srpskoga ţazika, Jugoslavenska
Akademi/a znanosti i umjatnosti, vol. XIV, Zagreb, 1953, s.v.
36. DA, s.v.
37. DA, s.v.
36. DLRM, s.v.
39. Şt Olteanu, Meşteşugurile din Ţara Românească şi Moldova în
sec. al XVII- lea, în voi. Şt. Olteanu şi C. Şerban, Meşteşugu­
ri/e dm Ţara Românească si Moldova în evul mediu, Bucu­
reşti, 1969, p. 151.
40. Dicţionar al hmbii bulgare literare contemporane, Sofia, 1955,
s.v.
41. Emil Petrovici, *Românii| din Serbia occidentală, în Dacoroma-
nia. IX, 1938, p. 255, nota 3.
42. Idem, p. 226.
43. Arhivele Statului Bucureşti, ms. 27, fila 470. Textul ne-a fost
pus la dispozi(ie de Const. Şerban.
44. C. Şerban, Meşteşugurile în epoca destrămării feudalismului
(sfârşitul secolului al XVIII-lea - 1848), în Ştefan Olteanu şi
Const. Şerban, Meşteşugurile din Jena Românească şi Mol­
dova în evul mediu. Bucureşti, 1969, p. 351. Vezi de aseme­
nea C. Şerban, Contribuţii la istoria meşteşugurilor din Tara
Românească: pganii rudari în secolele XVII - XVIII. în sfudir
Revista de istorie, XII, 1959, nr. 2. p. 138.
45. Ion Chelœa, Les “rudari“ de Muscel. Étude ethnographique.
Extraits des Archives, XVI-e ann£e, nr. 1-4, Bucureşti. 1943.
p. 30.
46. Cf. Hadrian Daicoviciu, Viaţa în Dacia romană, în volumul coor­
donat de Miron Constantinescu. Const. Daicoviciu, Ştefan
Pascu, Istoria României. Compendiu, Bucureşti, 1969, p. 69;
C.D Fortunescu. Auraria romano dacica, în Arhivele Olte
mei, anul XVI, nr. 92-94, Craiova. 1937, p. 271 şi urm.
47. George Potra, op cit., p. 32.
48. Cf. lorgu Iordan, Bilingvism în domeniul romanic, în SCL, XXIV,
1973, nr. 2, p. 131.
49. Uriel Weinreich, Unilinguisme et multilinguisme, în Le langage,
volume publié sous la direction d'André Martinet, Bruges,
1968, p 650 -651
50. Vezi George Potra, op. dt., Vocabular ţigano-român, s.v. Vezi
de asemenea Al. Graur, Les mots tsiganes en roumain, în
BL, II, 1934, s.v.
51. Cf. Probe de limba şi literatura ţiganilor din România, publicate
de Barbu Constantinescu, Bucureşti, 1878, Textul LXX, p.49.
52. George Potra, op. cil., Vocabular ţigano-român, s.v.
53. Emil Petrovici. "Românii" din Serbia occidentală, în Dacoro-
mania, IX, 1938, p 225, nota 3

hi
54. Idem, p.23Q.
55. Idem, Ibidem.
56. Idem, ibidem.
57. Ion Gheţle, Contribuţii /a- istoria trecerii lui ea la e (leage >
lege) Prezenta -lui ea în Muntenia la începutul secolului al
XVIII-leâ.'ln LR, XVII, 1968, nr. 6, p. 503, nota 9.
58. Ion Gheţle, op. cit., p. 506, nota 11.
59. Probe de limba şi literatura ţiganilor din România, publicate de
Barbu Constantinescu,. Bucu/eşti, 1878, p. 5: “Chi, cei, sei
(fată), plî/y ciaya.V şeya Ursarii întrebuinţează mai des pre ş
şi pre J, unde vătraşii pun cl sau jjgj. Astfel ei zîc şe/'în loc de
cei (fatâ)v janau, In loc de gianau (jsciûf. Cf. de asemenea
Al. Graur, Les-motaisiganes en roumain, în Bulletin linguis-
ttjt/e^ipiühüé1par'AL* Rosetti, II, 1934., Bologna, 1971, p. 117'
"L'altemşnce entra é et s d'une part entre g et i d'autre part
ejst duer.à une drffërence. dialectale du tsigane: ad, lado.
duriu; çiorici etc ^présentent la forme tsigane primitive, de
même ges, gagiu, gini, giuglâu, gingàlâu, giucàl, giuvalâ, la
forme* appartenant au langage des montreurs d'ours se
reflète dans ase, şuriu, şorid, şut, gajos. Ja, janes, /uchel,
•julani, jugale, jundadel etc.“.
60. Emil Petrovici. Qp. cit., p. 231.
61. Cf. Andrei Avram, Cercetăn lingvistice la o familie de pgani. in
■-•■FD, Uf Buoureşti, 1960, p. 96: “Printr-o imperfectă cunoaşte­
re. a limbii române se explică forme ca strc ‘ spice“ A spre D,
i , pluralul (două) kălkâi D, de la sg. [un] kâlkiie, sau conjunc-
. tivul sA Ojmează-'Upiy^ă fumeze "B".
62. Emil Petrovici, op.«st, p. 231.‘
83. Tratat de lingvistică generală, sub redacţia acad. Al. Graur, S.
Ştati, LucjţttVVeld, Bucureşti, 1971; p 521
jCf. lorgu Iordan, Bilingvism în domeniul romanic, în SCL,
XXIV; p M l l l 1 É f 33
64. Uriel Wfeinrpich, Unilinguisme et multilinguisme, în Le langage
v.olume publié sous la direction d'André Martinet Paris],
. >1968. p. 650i ,;
65. Idam, p. 638.
66. Emll Petrovici, op. cit., I 226.
67. Idam, p. 2,26, nota 5.
68. Idem, p. 228.
69. Idem, ibidem.
 70. Idem. p. 226; 228.
71. Sextil Puşcariu, L tm ba română, voi. I. Privire generală, Bucu­
reşti. 194Q, p. 209 -211.
72. D. Şandru, Recenzii şi notite bibliografice, Extras din Revista
istorică română, voi. III, IV, V - VI şi IX, Bucureşti, 1940, p.
15.
73. Ion Gheţie, op. cit., p. 501 -508.
74. Idem. p. 506.
75. Emil Petrovici, op. cit., p. 208.
76. Vezi Dorin Gămulescu, Mirco Jivcovici, Dicţionar sârbocroat-
român, P ancevo-Bucureşti, 1970, s.v.
77. Publicat în Arhivele Olteniei, anul I, nr. 1, Craiova, 1922, p. 35 -
40.
78. Ion Chelcea, Rudarii..., p. 140.
79. Ion Chelcea. Rudarii de pe valea Dunării {între cursul inferior al
Oltului şi Mostiştei), multiplicată la rotaprint în Comunicările
Centrului de Istorie, Filologie şi Etnografìe din Craiova al
Academiei R.S.R., seria etnografică III, Craiova, 1969, p. 11.
80. Naiden Genov, Dicţionar al limbii bulgare voi. I, Ptovdiv, 1895,
s.v.
81. Vezi DA. s.v., ALR, s,n., h. 692, 693, ALRM, s.n., h. 505.
Vezi de asemenea Mibai C. Băcescu. Păsările în nomencla­
tura şi viaţa poporului român, Bucureşti, 1961, p. 44.
82. Vezi Naiden Gherov, op. cit., voi I, Plovdiv, 1895, s.v.
83. Vezi ALR, s.n.. Voi. III, h. 752.
84. Vezi Sim. FI. Marian, Insectele în limba, credinţele şi obiceiurile
românilor. Studiu folcloric. Bucureşti, 1903, p. 107 -108,
85. Culese din datele Arhivei dicţionarului dialectal bulgăresc, de la
sectorul de slavistică al Institutului de Lingvistică din Bucu­
reşti.
Vezi şi N. Gherov, op. cit., voi. II, Plovdiv, 1899, s.v.
86. Maxim SI. Mladenov, Note etimologice. în Limba română, XXII,
1973, nr. 2, p. 124 - 125.
87. Radu Flora. Despre stadiul actual al istroromânei. Contribuţii
ale geografiei lingvistice la chestiunea stabilirii poziţiei graiu­
rilor istroromâne faţă de dacoromână, în FO, IV, Bucureşti,
1962, p. 147, nota 3.
88. Cf. lorgu Iordan, Bilingvism în domeniul romanic, în SCL, XXIV,
1973, nr. 2, p. 131.
89. Emil Petrovici op. Cit., p. 229. nota 1,

160
 90. Despre Influenta căsătoriei asupra limbajului omenesc, vezi
părerile Iul A. Terracher prezentate de lorgu Iordan, Lingvisti­
ca romanică. Evoluţie. Curente. Metode, Bucureşti, 1962.
Vezi şi Uriel Welnreich, Unilinguisme et multilinguisme, în vol.
Le langage publicat sub direcţia Iul André Martinet, [Paris],
1968. p. 681.
91. Vezi V.Vârcol, Graiul din Vâlcea, Bucureşti, 1910, p.7; 10 -11
92. Cf. C.S.Nicolăescu- Plopşor, Gurbanale, în Arhivele Olteniei,
nr. 1, Craiova, 1922, p. 35-40.
93. C.S. Nicolâescu-Plopşor, op. cit., p. 37.
94. Vezi harta 2 cuprinzând localităţile anchetate şi felul anchetei.
95. Cf. E. Companys. A propos des questionnaires dialectologiques,
în voi. Communications et rapports du Premier Congrès
International de Dialectologie générale, première partie,
Louvain, 1964, p. 39 - 40.
96. Ct. 8 Cazacu şi R, Todoran, Lexicul dacoromân (Trăsături
specifice şi arii lexicale), în vol. B. Cazacu, Studii de dialec­
tologie română, Bucureşti, 1966, p. 144 -169.
97. Cf. B. Cazacu, Despre dinamica limitelor dialectale, în volumul
arat. p. 73: "Astăzi tendinţa de nivelare a graiurilor se
manifestă mai puternic şi mai conştient decât oricând, dato­
rită acestui fapt, descrierea structurii unui dialect nu mai
poate fi făcută în sine şi în mod izolat, ci trebuie raportată în
mod permanent la structura limbii literare şi la structura
celorlalte dialecte".
98. E. Companys, op. cit., p. 38.
99. Apud lorgu Iordan, op. cit., p. 215, nota 2.
100. Vezi T. Teaha, Despre chestionarul noului Atlas Lingvistic
român (NALR), în Fd, V, Bucureşti, 1963, p. 109 - 122.
101. N. S. Troubetzkoy, Principes de phonologie. Paris, 1957, p
345.
Aceeaşi părere o găsim, cu mult înaintea lui Troubetzkoy, la
Ovid Oensusianu (GS, I 1923, 1, p. 355), cu deosebirea că.
în loc de dialectologie modernă, Oensusianu foloseşte
expresia dialectologie nouă, pentru no- ţiunea de "geografie
lingvistică".
102. Vezi V. Şutau, Arhiva fonogromică a limbii române. In FD l.
Bucureşti, 1958, p. 211 -219
 103. Publicate în volumul Texte dialectale Oltenia, sub redacţia lui
B. Cazacu de Cornelia Cohu|, Galina Ghiculete, Maria Mâr-
dărescu, Valeriu Şuteu şi Magdalena Vulpe, Bucureşti, 1967.
104. Cf. Texte dialectale Oltenia, p. XX.
105. Vezi Ion Calotă, Observaţii asupra graiului unei familii de ru­
dari, comunicare la cel de-al XIl-lea Congres International de
Lingvistică şi Filologie Romanică, Bucureşti, 1968 (Actele, II,
Bucureşti, 1971, p. 343 - 350). Arătam acolo că cei 4 membri
ai familiei de rudari studiate, pe care i-am cercetat în insula
Ada-Kaleh, sunt stabiliţi în Băbeni, jud. Vâlcea. După anche­
ta din Ada-Kaleh, am continuat cercetarea graiului acestor
rudari la ei acasă. Aşadar, informatorii din ancheta întreprin­
să în insula Ada-Kaleh sunt, de fapt, aceiaşi cu cei din Băbeni,
jud. Vâlcea.
106. Vezi Sever Pop, La dialectologie. Aperçu historique et méthodes
d'enquêts linguistique, l-e, Dialectologie romane, Louvain-
Gembloux, 1950, p. 723- 725.
107. Sever Pop, Recherches concernât finfluence du parler des
femmes dans le domain roumain, în Orbis, tome I, nr. 1,
Louvain, 1952, p. 30.
108. Cu privire la rolul şi importanţa contactelor sociale, în raport cu
ceilalţi factori prin care limba comună influenţează asupra
graiului rudarilor, vezi lucrarea noastră Observapi asupra
graiului unei familii de rudari, în Actele celui de-al XI l-lea
Congres International de Lingvistică şi Filologie Romanică,
II, Bucureşti, 1971, p. 344 şi urm.
109. Vezi Ferdinand Saussure, Cours de linguistique générale,
publié par Charles Bally et Albert Sechehaye avec la
collaboration de Albert Riedlingen, Paris, 1969, p. 281 1 285.
110. Saussure. Op. cit., p. 284.
111. Pentru noţiunea de idiolect, vezi I. Coteanu, Dialectul si
ierarhia dialectală a limbii, în LR, XI, 1966, nr. 4, p. 387.
1 1 2 . In legătură cu preponderenta contactelor sociale asupra celor­
lalţi factori care creează diferenţieri de grai vezi Ion Calotă,
Observaţii asupra graiului unei familii de rudari în Actele celui
de-al Xll-lea Congres International de Lingvistică si Filologie
Romanică, vol. II, Bucureşti, 1971, p. 343 - 350.
113. Pentru discuţia fenomenului vezi Ion Ghejie, Pe marginea unei
hârţt dm AI R (spunem spunem), în FD, IV, Bucureşti, 1962,

I62
 p. 243 -250. Vezi şi Al. Graur, Tendinţele actuale ale limbii
române, Bucureşti, 1968, p. 228 - 229
114. u Ion Gheţle, op. cit., p. 245 (harta). Cf. şi T. Teaha,Graiul
.un valea Crişului Negru, Bucureşti, 1961, p. 31.
115. Cf. Valeriu Rusu, Graiul din nord-vestul Olteniei,Bucureşti,
■''•7 1 . p. 33. Cf. de asemenea, Mihai Conţiu, Observaţii
dsupi a accentuării formelor verbale în graiurile olteneşti, In
FD « 1971. p. 162- 163.
116 j p AI. Rosetti, Mélanges de linguistique et de philologie,
Copenhague- Bucureşti, 1947, p. 93 - 95. Vezi şi I. Coteanu,
1 -mente de dialectologie a limbii române, Bucureşti, 1961,
p. 76. Cf. Octave Naudris, Phonétique historique du roumain
Paris. 1963, p. 216.
117 -»zi I. Coteanu. Elemente..., p. 76.
118. Vezi Ion Calotă şi Marin Petrişor, Puncte neincluse în NALR
Oltenia (Orodel, Cetăţuia-Vela), multiplicată la rotaprint în
seria Texte dialectale, II, Craiova, 1969, p. 7 - 8 .
119. ui. Dorin Uriţescu, Observaţii asupra unor fenomene fonetice
dialectale româneşti. e > ie-, K, > c, d, în SCL, XXIII, 1972.
nr 2. p. 159-162'
120. Publicată în Philologica, !. Bucureşti, 1970, p. 37 - 84
121 *'» 7* Ion Calotă şi D. Ivănus, op. cit., tabelul nr. 45, p. 80
122. Cf. ALRM, g h. 205.
123. CI NALR Oltenia, I, harta lingvistică interpretativă I.
124. Cf. ALRM. I, h. 150, 154.
Cf şi Grigore Rusu. Structura fonologică a graiurilor daco­
române (rezumatul tezei de doctorat), Bucureşti, 1973, p 18
125. Vezi Dorin Uriţescu. Originea lui é (ă) precedat de consoane
cu timbru palatal şi de I în limba română, în SCL. XXIV,
1973, nr. 4, p. 453.*
126. Cf. Ovid Densusianu, Istoria limbii române, vol. Il, p 17. 20
127. Vezi ALRM. I, h. 62 b, 171 b.
128. T. Teaha, Graiul din valea Crişului Negru, Bucureşti, 1961, p.
96.
129. Cf. Sextil Puşcariu, Limba română, vol. II, Rostirea, Bucureşti,
1959, h. 52.
130. Cf ALRM. I, h.92.
131. Cf. Al. Rosettl, Istona limbii române de la ongim până în se
colul al XVII- lea, Bucureşti, 1968, p 485
132. Pentru răspândirea şî explicaţia fenomenului vezi lorgu Iordan.
Un fenomen fonetic românesc dialectal: ă neaccentuat > a, în
RF, 1 1927. p. 117- 154.
S. Puşcariu. Limba română. vol. II, p. 375 - 376 şi h. 53 R.
Todoran, Despre un fenomen fonetic românesc dialectal: ă
protonic > a, în SCL, V, 1954, nr. 1 -2, p. 63 - 85
Al. Graur, Cu privire la ă > a în româneşte, în SCL, IX, 1958, nr.
2, p. 263 - 264.
Gr. Rusu, Din vocalismul graiurilor dacoromâne. In legătură
cu a în pozipe protonică, în CL, XVII, 1972, nr. 2, p, 235 -241.
Ion Gheţie, în legătură cu a protonic din cuvinte de tipul
bărbat, ca(d)zut, în SCL, XXIV, 1973, nr, S, p . 545 - 549.
133. Cf. ALRM. I, h. 253, NALR. Oltenia, vol. II, h. 161.
134. Vezi ALRM. I, h. 253, 255, ALRM. II, h. 203.
135. Cf. Marius Sala, Contribupi la fonetica istorică a lim bii române,
Bucureşti, 1970, p. 68 . Cf. şi Al. Rosetti, Istoria lim bii româ­
ne, p. 360. Cf. de ase- menea S. Puşcariu, Limba română, II,
p. 290.
136. Vezi ALRM. I, h. 255. Cf. T. Teaha, Graiul din valea Crişului
Negru, p. 35. Cf. şi WLAD, h. 52, Übersichtskarte nr. 4.
137. Cf. NALR. Oltenia, vol. II, M.N., planşa nr. 27 - 28. p. 257 -
258.
138. Cf. NALR. Oltenia, I, h. 40.
139. Vezi ALRM. I, h. 34.
140. Cf. Theodor Hristea, Probleme de etimologie, Bucureşti, 1968,
p. 263 şi urm.
141. Vezi NALR. Oltenia, vol. II, h. 325.
142. Vezi ALR. II, serie nouă, vol. III, h. 822.
143. Vezi A PhHippide, Originea românilor, vol. II, laşi, 1927, p. 90,
I. Pătruţ, Rostirea nouă, d ou ă etc., în Omagiu lui lorgu
Iordan cu prilejul îm plinirii a 70 de ani, Bucureşti, 1958, p.
661 - 665.
Vezi şi Academia R.S.R., Istoria limbii române, vol. II,
Bucureşti, 1969, p. 211.
144. Cf. I. Pătruţ, Rostirea nouă, d o u ă etc., p. 664.
145. Cf. Sextil Puşcariu, Limba română, II, p. 359.
146. Vezi I. Pătruţ, Rostirea n o u ă d ou ă etc., harta de la p. 663.
147. Sextil Puşcariu, LR, II, p. 119, consideră că diftongarea de
acest tip are loc prin "despicarea unei vocale în două sau
mai multe elemente".
148. Emil Petrovici, ''Românii" din Serbia occidentală, p. 228
149. Qf. A. Philippide, Originea românilor, II, p 90.
150. Vezi Qv. Densusianu, Istoria limbii române, vol. II, p 37, 51
151. Vezi Al. Rosetti, Istoria limbii române, p. 582
152. Al. Rosetti, Istoria limbii române, p. 582.
153. Ov. Densusianu, Istoria limbii române, vol. II, p. 37.
154. Ov. Densusianu, ILR, II, p. 51.
155. ILR, p. 503, Cf. Radu Flora, Relaţiile sârbo-române Noi
contribuţii, Panclova, 1968, p. 334.
156. LR, II, # 1 6 1 .
157. Emil Petnovid, Ban. u > w, v, b, p, în Studii de dialectologie ş topo­
nimie, p. 37.
158. Contribuţii la fonetica istorică a limbii române, p. 24.
159. Observaţii asupra fenomenului de preiotare în limba română,
în voi. Studii de limbă si stil. Timişoara, 1973, p. 197 - 208
160. Vezi V. Arvinte, Terminapa de plural -âuă a unor substantive
neutre, în SCL, X, 1959, nr. 2, p. 213 - 239.
161. V. Arvinte, op. cit., p. 231.
162. Idem, p. 234.
163. Idem, p. 235.
164. G. Ivănescu, închideri ş i deschideri ale vocalelor în pnmele
timpuri ale limbii române, multiplicată la rotaprint la Centrul
de Ştiinţe Sociale din Craiova al Academiei de Ştiinţe So­
ciale şi Politice a R.S. România, în Memorii, seria lingvistică,
IX, Craiova, 1970, p. 70.
165. Vezi Lajos Tamâs, Etymologisch-hrstoriches Wörterbuch der
ungarischen Elemente im Rumänischen, Budapest, 1966. s.v
166. Cf. Marius Sala, Contribupi..., p. 24, 91,100.
167. Cf. Marius Sala, Contribupi..., p, 95 «103.
Cf. şl Academia R.S. România, Istoria limbii române, voi II,
p. 2 1 1 .
168. Cf. M. Sala, Contribuţii..., p. 87 - 94.
Cf. şi Academia R.S.R., ILR II, p. 208 - 209.
169. Cf. Mârius Sala, Contribupi.... p. 94.
170. Cf. I. Pătruţ, Rostirea nouă, două, etc.. în Omagiu Iordan, p
664.
171.TILR, II, p. 211.
172.TILR, ll.p.212.
173. Vezi ALRM, I, h. 90.

16S
 174. Vezi ALRM, I. h. 26. 197, 242, 270, 294, 369 pentru rostirea
diftongului scris oa şi h. 297, 322, 361 pentru rostirea difton­
gului ea Vezi şi ALR II, serie nouă, voi. VII, h. 2030 (voi
vedea)
175. Cf. I. Pătruţ, Influenţe maghiare în limba română, în SQL, IV,
1953. p. 213 sau I. Pătruţ, Contribuţii slave si maghiare la
formarea subdialectelor dacoromâne, în CL, III, 1958, p. 70.
176. Cf. NALR Oltenia, voi. I, harta lingv. interpretativă VII.
Cf. NALR Oltenia, voi. II, h. 258 (pâine).
177. Cf. ALRM I, voi. I, h. 74.
178. Vezi NALR Oltenia, I, hărţile lingvistice interpretative III, IV, V,
VI. Vezi şi B. Cazacu, Noul Atlas lingvistic român, I, Oltenia.
în voi. Studii de dialectologie română. Bucureşti 1966, p. 62-
63 Vezi, de asemenea, Gr. Brâncuş, Graiul din Oltenia. în
LR, XI, 1962, nr. 3, p. 250 şi M. Petrişor. Graiurile din Oltenia
Situaţia lor actuală, în Philologica, II, Bucureşti, 1972, p.52
Cf. V. Rusu, Graiul din nord-vestul Oltenie1 Fonetică
Consideraţii fonologice. Bucureşti. 1971. p. 60 - 61.
179. Vezi ALRM'l. h. 21. 27 b.
180. Cf. V. Rusu, Graiul din nord-vestul Olteniei p. 60-61.
181. Graiul din Oltenia, p. 250.
Cf. NALR Oltenia, I, h. VI.
182. Cf. Ov Densusianu, Graiul din Jara Haţegului, Bucureşti
1915, p. 39.
Cf. şi Emil Petrovici, Studii de dialectologie şi topcim ie. p
70, nota 26.
183. Vezi NALR Oltenia, I, hărţile lingvistice interpretative VIII IX
Cf Ion Ionică, Palatalizarea labialelorîn Oltenia, în FD, VIII.
Bucureşti. 1973, p. 82 - 85.
Cf. şi Ion Calotă - Marin Petrişor, Puncte neincluse în NAI R
Oltenia (Orodel, Cetăţuia - Vela), p. 9.
1B4. Vezi V Vârcol, Graiul din Vâlcea, Bucureşti, 1910, p. 10-11.
185. Vezi ALRM. I, h 54. ALRM II, h. 115 şi harta de la pag 57 din
Probleme de fonetică, de D. Macrea, Bucureşti, 1953 (după
WLAD).
186. Vezi hărţile care însoţesc studiul lui D. Macrea, Palatalizarea
labialelor în limba română în voi. Probleme de fonetică,
Bucureşti. 1953.
1*7. Vezi ALRM 1, h 389. ALRM II, h. 193.
1M. Vezi NALR Oltenia. I, h. 90

I6b
189. Cf. Sextil Puşcariu, LR, II, p. 161.
190. Marius Sala, Contribuţii..., p. 24.
191. Vezi Ion Calotă şi D. Ivănuş, Cercetări statistice... p. 45 Ct şi
M. Sala, Câteva probleme de fonetică sintactocă în "Textele
dialectale" culese da Emil Petrovia, In SCL, IV, 1955, nr 3 -
4, p. 230.
192. M. Sala, Contribupi..., p. 25.
193. Fonetismul mădiifă apare spordic In Oltenia. Vezi NALR
Oltenia, I, h. 90, Punctul cartpgrafic 917.
194. A. Philippide, Originea românilor, vol. II, laşi, 1927, p. 194,
195. Vezi Radu Flora, Relaţiile sârbo-române. Noi contribuţii, Pan-
ciova, 1968, p. 334 - 355.
196. Vezi Emil Petrovici, "Românii"din Serbia occidentală, p. 233
197. Idem, p. 234.
198. Emil Petrovici, Graiul caraşovenilor. Studiu de dialectologie
slavă meridională, Bucureşti, 1935, p. 106; Idem, Toponime
slave din valea Almăjului (Banat), în voi. Studii de dialec­
tologie şi toponime, p. 140 -141.
199. Emil Petrovici, Graiul caraşovenilor..., p. 106.
200. Emil Petrovici, Studii de dialectologie şi toponimie, p 141.
201. Vezi emil Petrovici, Studii de dialectologie..., p. 140 şi p 37
202. Vezi Andrei Avram, Cercetări rmgvistice la o familie de ţigani,
în FD, II, Bu- cureşti, 1960, p. 93 - 103.
203. Cf. Uriel Weinreich, Unilinguisme et et multilinguisme, în Le
langage, volume publie sous la direction d'André Martinet.
[Paris] 1968, p. 650-651.
204. Andrei Avram, op. dt., p. 95.
205. Idem, ibidem.
206. Vezi Ion Calotă, Observaţii asupra graiului unei familii de ru­
dari, în Actele celui de-al Xll-lea Congrea International de
Lingvistică şi Filologie Ro- manică, vol. II. Bucureşti, 1971, p
347 - 348.
207. Vezi ALRM I, I 13, 18; 43, 76.
208. Cf. Ovld Densusianu, Graiul din Ţara Haţegului, Bucureşti,
1915, p. 39; B. Cazacu, Procesul de diferenţiere în giaiul
unei comune (Meria - reg. Hunedoara), în voi c it, p 103, Ion
Calotă, Observaţii asupra graiului unei famrln de tudan în
voi dt., p. 348.
209. Vezi Ovld Densusianu, G/aiul din Ţara Haţegului, p 39
210. Vezi ALRM II, h. 328 {stinge)

167
 211. Cf. Ovid Densusianu, G raiul din Ţara Haţegului, p. 34.
212. Cf. Ion Calotă şi D Ivânuş, C ercetări statistice, p. 77
213. Vezi ALRM I. h. 42. 99. ALRM II, h. 101. 154.
214. Cf. I A. Candrea, Constatăriîn domeniul dialectologiei, în GS,
voi. I, fase. 2. Bucureşti, 1924. p. 182 şi urm.
215. Vezi ALRM I, h. 42, 99.
216. Vezi ALRM II, h. 101.
217. Ion Gheţie, Contribuţii , p. 506
218. Emil Petro vid, "R om â n iid in Serbia occidentală, p 232
urm.
219. Constantin Şerban, Contribuţii la istoria meşteşugurile/ din
Ţara Românească: ţiganii rudan tn secolele XVII-XVIII,
Studii Revistă de istorie, XII, 1959. nr. 2, p. 132.
220. Arhivele statului Bucureşti. Manuscrisul 209. fila 77-78
221. Cf. I. Coteanu, în LR, VIII, 1959 nr 2. p. 108.3
222. Emil Petrovid, "Românii" din Serbia occidentală, p. 232
urm .
223. Cf « Pătruţ, Contnbupi sia ve şi maghiare la formatesi
subdialectelor daco- române, in v l ni i 958, p. 70.
224. Vezi Ion Calotă Observaţi/ asupra giaiului unei familii de ru
dan p. 345.
225. Vezi ALRM I, h. 7 a, 63, 172 a
226. Vezi NALR Oltenia, l h. I. i. XVII Cf 5» * Rusu. Graiul d,T~
nord vastui Olteniei, p 142, h. 18.
227. Vezi ALRM I, h 7 b
228. Vezi ALRM II, h. 63, 319
229. Vezi NALR Oltenia. I. h I i XXIII
230. Vezi T. Teaha. C iajul am taleri ~rŞu/w ® § ||| Bucureşti
1961, p. 68.
231. Vezi NALR Oltenia, H h l i V VI.
232. Vezi ALRM II, h. 32, 156, 334.
233. Vezi NALR Oltenia, I, h 1 i I
234. Vezi ALRM I, h. 93, S e x t il Puşcariu, LR, II, h 1 32
2 35. Vezi de exemplu A L R M I h. 32, 33
2 3 6 . Vezi S. Puşcariu. LR , II. h 2. 3, 5, 7 şi 37.
2 37. V e z i S P u ş c a ş ii, LR, h, 37.
238. Tache Papahagi, Cercetări în Munţii Apuseni, în GS, voi II
fase. I, Bucureşti. 1925, p. 2 7 -2 8
?39. V e z i S. Puşcariu. LR. II, h. 4. 6, 38.
*40. V e z i S. Puşcariu, LR. II, h. 36.

168
241. W. Meyer-LUbke, P alatalizarea lab/alelor. In Dacorom am a II.
1922. p. 1-19.
242. I. Patru), Ve/arele, labiale/e ş i denta/e/e pa/atalizate în Daco
rom ania, X l\\, 1941, p. 298 - 308
243. Textele dialectale culese de E m il Petrovici, Suplem ent la ALR
II (ALRT, II), Sibiu - Leipzig, 1943, p. 353.
244. Vezi I. Pătruţ, Ve/arele, labiale/e ş i denta/e/e pa/atihzate, p
298 - 308.
245. Vezi T. Teaha, G raiul din valea Crişuiui Negru, p. 71 - 73
246. Cf. Dorin Uriţescu, O bservaţii asupra unor fenom ene fonetice
dialectale rom ân e şti e > je, K, g > c, d , în SCL, XXIII, 1972,
nr. 2, p. 1 6 2 -1 6 5 .
Cf. şi Gr. Rusu, O clusivele palatale K, g in gra/urile
dacorom âne, în CL, XVIII, 1973, nr. 2, p. 227 - 230
247. Cf. j. A. Candrea, C onstatări în dom eniul dialectologiei, în GS,
voi. I, fasc. 2, Bucureşti, 1924, p 14 şi 28
248. Vezi ALRM I, h. 22, 80, 82, 88. 105, 127, 332; ALRM II, h 7,
59; S. Puş- cariu, LR, II, h. 31,
249. Cf. Gr. Rusu, O clusivele palatale K, g in gra/urile dacoromâne,
în CL, XVIII, 1973, nr. 2, p. 228.
250. Vezi Emil P e tro v ic i,"R om ânii”din Serbia occidentală, p 226 si
232.
251. Vezi Gr. Rusu, O clusivele palatale..., p. 227 - 228
252. Cf. Ion Calotă şi D. Ivănuş, Cercetăn statistice privind fi­
zionom ia fonetică a lim b ii rom âne vorbite .... p. 65 - 69 şi 69 -
73. Vezi şi tabelele sintetice nr. 43 şi 44 de la p. 79
253. Cf. Al. Graur, Les m ots tsiganes en roumain, în Bulletm
linguistique, II, 1934, p. 117.
254. Cf. V. Rusu, G raiul din nord-vestul O lteniei, p. 97
255. Cf. Ov. Densusianu, G raiul din Ţara Haţegului, p 41
256. T. Teaha, G raiul din valea G risului N egru, p. 76
257. Vezi S. Puşcariu, LR, II, p. 190, 206.
258. Cf. S. Puşcariu, LR, II, p. 117.
259. Vezi ALR II, serie nouă, voi I, h. 191, ALRM II sene nouă,
voi. I, h. 134.
260. Vezi şi S. Puşcariu, LR, II, p. 127 - 128,
261. Am încadrat cuvântul sloată în categoria cuvintelor care conţin
grupul sl, pentru ca noi considerăm că aceasta este forma
corectă a cuvântului, cu s l (sloată). nu cu z l (zloată), cum
indică îndreptarul ortografic, ortoepic şi de punctuaţie sau
 DLRM Vezi discuţia în legătura cu această problemă în
lucrarea noastră Grupul s i în limba română, multiplicată la
rotaprint în seria lingvistică XII, Craiova, 1971, p. 12 -13.
262. Vezi ALRM I vil I, h. 62. 63, ALRM I. h. 96, ALRM II. seria
nouă. h. 372, ALRM II. voi. I, h, 141, 142.
263. Vezi T. Tea ha. Graiul din valea Crişului Negru, p. 74.
264. La hărţile citate mai sus. adăugăm S. Puşcarju, LR, II, h. 26 şi
27. Cf. Ernst Gamillscheg, OJtenische Mundarten, Wien,
1919, p. 71 - 72, Ernst Gamillscheg, Die Mundart von
Şerbăneşti-Titulesti, Jena und Leipzig, 1936, p. 191, Ovid
Densusianu, Graiul din Ţara Haţegului, p. 42, T. Tea- hc .
Graiul din valea Crişului Negru, p. 77.
265. Cf, NALR Oltenia, I, h. 62.
266. Vezi ALR II, voi. I, p. 49. MN [2267] şi p. 50 MN [2272]. Vezi şi
S. Puşcariu, LR, II, h. 27.
267. Cf. Al. Rosetti, ILR, p. 156.
268. Vezi T. Teaha, Graiul din valea Crişului Negru, p. 74.
269. in legătură cu raportarea corectă a diferitelor variante ale
limbii, vezi Gh. Bol oca n, Structura dialectală a lim bii în lum i­
na raportului dintre general ş i particular. Interdependenţa s/s­
temelor dialectale, în LR, XIV. 1965. nr. 6 , p. 640.
270. Cf. B. Cazacu, I. Noţiunea
* de interdialect, în voi. Studii de
dialectologie română, Bucureşti, 1966, p. 37.
271. Asupra legii inegalei penetrabiiită(î a compartimentelor fimbu
vezi. Al. Graur, Studii de lingvistică generală Variantă nouă.
Bucureşti, 1960, p. 264 f 275.
272. Cf Emil Petrovici, Repartiţia graiurilor dacoromâne pe baza
Atlasului Lingvistic Român, în voi. Studii de dialectologie şi
toponimie îngrijit de I. Pătruţ, B. Kelemen şi I. Mării, Bucu­
reşti, 1970, p. 41.
273. Vezi Romulus Todoran, Cu privire la repartiţia graiurilor
dacoromâne, în LR, V, 1956, nr. 2, p. 38 - 5 0; R. Todoran,
Noi particularităţi ale sub dialectelor dacoromâne, în CL, VI,
1961, nr 1, p. 58.
274. Cf explicaţia trecerii lui arpagic la arpagică, sub influenţa
cuvântului ceapă sau a lui caraul la caraulă, datorită Iul pa
triilă, sentinelă etc la Jacques Byck şi Al. Graur, Influenţa
pluralului asupra singularului substantivelor ş i adjectivelor în
limba română, în voi Jacques Byck. Studii şl articole. Bucu­
reşti, 1967. p 50.

170
275. Cf. ALR, seri© nouă, vol III, h, 746 {gărgăun).
276. Despre felul cum a luat naştere forma crump, vezi Byck -
Graur, op. cit., p. 65.
277. Op. ctf.,p. 56- 57.
278. Idem, p. 60.
279. Idem, p. 62.
280. Idem, p. 61.
281. Vezi Ovid Densusianu, Graiul din Tara Haţegului, Gucureşti,
1915, p., 39.
282. Vezi D, Şandru, Enquetes linguistiques du Laboratoire de
phonetique experimentale de la Faculté des Lettres de
Bucarest, III, Lăpujul de Sus (d. Huniedoara), în Bulletin
linguistique publié par Al. Rosetti, III, 1935, p. 143
283. Vezi T. Teaha, Graiul din valea Crusului Negru, Bucureşti,
1961, p. 72.
284. Vezi Emil Peytrovici, Texte dialectale (ALRT, II), Sibiu-Leipzig,
1943, p. 37.
285. Vezi ALR, I, vol. I, h. 48 {rinichi),
286. Cf. Byck-Graur, op. cit, p. 67.
287. Vezi NALR Oltenia, I hărţile lingvistice interpretative XXVI,
XXVII, XXVIII.
288. Cf. V. Rusu, Din morfonologia graiurilor olteneşti tendinta
spre diferenţiere si analogie, în FD, VI, Bucureşti, 1969, p
150.
Cf. şi Al. Graur, op. cit., p. 144.
289. Vezi Emil Petrovici, Băn. u > w, v, b, p, în voi Studn de
dialectologie şi toponimie, Bucureşti, 1970, p 37
290. Limba română, vol II, Rostirea, Bucureşti, 1959, p. 161.
291. Vezi V. Arvinte, Terminaţia de plural -âyă a unor substantive
neutre, în SCL, X, 1959, nr. 2, p. 213 - 239, şi G. Ivănescu,
inchideri şi deschideri ale vocalelor în pnmele timpun ale lim­
bii române. multiplicată la rotaprint în Memorii, seria lingvis­
tică, IX, Craiova, 1970, p. 117 -118, nota 26.
292. Cf. NALR Oltenia, vol. II, hărţile lingvistice interpretative XXIV
XXVI.
293. in cazul unora dintre aceste plurale, desinenţa -f nu apare, fie
din cauza timbrului velar al consoanelor precedente (undit
verz, cocudş), fie, dim- potrivă, din cauza timbrului palatal al
consoanelor precedente, cu care. palalalizându-le. a fuzionat
(vâri, gâsdj

I7 I
 294. Cf. Gramatica ümbii române, ed. I, vol. I, Bucureşti. 1954, p.
97.
295. Cf AL. Graur. SLG. Variantă nouă, p. 145.
296. Cf. Gramatica Academiei, ed. I, vol. I, p. 97.
297. Cf. lorgu Iordan, Limba română contemporană, Bucureşti,
1954, p. 293. Cf şi Al, Graur, Tendinţele actuale ale limbii
române. Bucureşti, 1968, p. 119 şi urm.
298. Vezi M. Petrişor, Graiurile bufenilor din Clisura Dunării.
Particularităţi fonetice, multiplicată la rotaprint în ' Comuni­
cările Grupului de Cercetări Complexe "Porţile de Fier0, seria
lingvistică I, Craiova, 1968, p. 43.
299. Cf. Gramatica Academiei, ed. I, vol. I, p. 113.
300. Alf Lombard, Un phénomène de morphologie roumaine: le rôle
de l'analogie et la tendance à la différenciation, m Mélanges
de linguistique et de littérature romanes offerts à Mario
Roques, tome, III, paris, 1952, p. 109,
301. Byck-Graur, op. cit., p. 92.
302. Al. Graur, Tendinţele actuale ale limbii române, Bucureşti,
1968, p. 153.
303. lorgu Iordan, Al. Graur, Tendinţele actuale ale limbii române
(recenzie), în LR, XX, 1971, nr. 3, -p. 313.
304. în recenzia la cartea lui A L Graur, Tendinţele actuale ale lim­
b ii române, p. 311.
305. Cf. şi Limba română contemporană, Bucureşti, 1954, p. 293.
306. ALRM, II, vol. I, h. 99 (pi. pălmi), ALRM, i vol. I, h. 7 b (pl.
vâni).
307. Vezi şi M. Petrişor, Graiuri/e buferilor din Banat (Rezumatul
tezei pentru objinrea titlului de doctor în filologie), Bucureşti,
1971, p. 18.
308. Vezi NALR Oltenia, l, h. 108 (ficat) şi harta lingvistică
interpretativa XXIX (ficat - ficate) NALR Oltenia, II, harta
lingvistică interpretativă XXXVIII (lăntete, ştachete).
309. Cf. Byck-Graur, op. cit., p. 92.
Cf. de asemenea Gr. Brâncuş, Graiul din Oltenia, în LR, XI,
1962. nr. 3, p. 256 - 257.
310. Ovid Densusianu, Graiul din Ţara Haţegului, p. 43.
311. T. Tea ha, Graiul din valea Grisului Negru, p. 88.
312. Vezi ALR, 1 vol. I, h. 48 (rinichi).
313. Vezi NALR Oltenia, I, harta 18 şi harta lingvistică interpretativă
XXX.

172
314. Cf. Gr. Brâncuş, Graiul dm Oltenia, în LR, XI. 1962. nr 3 p
254.
315. Vezi ALRM, l. vol- II. h. 402 {eipier),
316. Vezi ALRM fl harta 424 (auxiliarul a în m/-a fost) şi harta 382
(a povestit).
317. Vezi ALRM I, vol I. h. 121 {mâne).
318. Cf. Al. Feorgescu, Perfectul simplu în dialectul dacoromân, In
Studii de gramatică, vol. al ll-lea, Bucureşti, 1957, p. 31; Gr.
Brâncuş,.op. cit., p. 254 -255; Gr. Brâncuş. Sur la valeur du
passé simple en roumain, în Mélanges linvistiques publies a
l'occasion du Vlll-e Congrès International des Linguistes à
Oslo, du 5 au 9 Août, 1957, p. 159 -173.
319. Vezi Ion Pătruţ, Referitor la evo/upa sistemului verbal româ­
nesc, In FD, IV, Bucureşti, 1959, p. 132; vezi de asemenea
Alexandru Georgescu, Perfectul simplu în dialectul dacoro­
mân. Observapi asupra răspândirii geografice a perfectului
simplu în dacoromână, în Omagiu lui lorgu Iordan cu prilejul
împlinirii a 70 de ani. Bucureşti, T958, p. 317 - 324
320. Alexandru Georgescu, ...Observaţii asupra răspândirii geogra
fice a perfectului simplu în dacoromână, p. 323.
321. Avem în vedere aici numai tratamentul dentalelor urmate de
iot, nu şi celelalte transformări fonetice pe care le-au suferit
cuvintele respective.
322. Vezi G. Ivănescu, Problemele capitale... p 302, nota 1, Sever
Pop, La iotacisation dans les verbes roumains, în vol.
Recueil posttiume de linguistique et dialectologie, Gembloux.
1966. p. 281 - 315, lorgu Iordan, Umba română contempo­
rană, p. 456, nota 3.
323. Cf. G. Ivănescu, Problemele capitale. . p, 208 - 299, S» er
Pop, La iota- cisation..., p. 306.
324. Sever Pop, La iotacisation ... p. 292.
325. Cf. S. Puşcariu, Etudes..., p. 69 şi urm | G. Ivănescu, Proble­
mele capitale..., p. 274 şi urm., Sever Pop. La iotacisation ,
p. 281 şi urm.
326. G. Ivănescu, Problemele capitale . , p. 285
327. Sever Pop, La iotacisation..., p .314.
328. lorgu Iordan, Limba română contemporană, p 456 - 457
329. Sever Pop, La iotacisation..., p. 314
Cf. şi G. Ivănescu, Problemele capitale , p. 284
 330. Al Graur. Stud/i de lingvistică gene/a/â Variante nouă. Bucureşti.
1960. p. 231
331. Al Graur. Tendinţele actuale..., p. 212.
332. Ch Bally Le langage et la vie, p. 40, apud lorgu Iordan.
Lingvistica romanică .. Bucureşti, 1962, p.331, nota 2 -
(despre analogie).
333. G. Ivănescu, Problemele capitale..., p. 284.
334. Sever Pop, La iotacisation. ., p. 293.
335. Sever Pop, La iotacisation..., p. 314.
336. Al. Graur, Studii de lingvistică generală (Varianta nouă), p.
229.
337. Alt Lombard, Le verbe roumain, vol. I, p. 222.
338. Cf. Mihai Conţiu, Observaţii asupra accentuării forme/oi
verbale în graiurile olteneşti, în FD.VII, Bucureşti, 1971 p.
161.
339. Cf. Marius Sala, Contnbuţii la fonetica istorică a limbii române,
Bucureşti, 1970, p. 75.
340. Cf. Gr. Brâncuş, Graiul din Oltenia, în LR, XI, 1962, nr. 3, p
254.
341. Sextil Puşcariu, Limba română, II, p. 348.
342. Sextil Puşcariu, Éludes de 'inguistique roumaine, p. 69, n o ta i.
343. Cf. Sever Pop, La iotacisation..., p. 291.
344. Forma pnng a fost înregistrată şi de D. Şandru în Năsâud (BL
VI, 1938, p. 189).
345. Cf. Mihai Conţiu. op. cit., p. 161.
346. Cf. G. Ivănescu, Problemele capitale..., p. 289.
347. Ovid Oensusianu, în Grai şi suflet, IV, p. 403, apud G.
Ivănescu, Problemele capitale..., p 298.
348. Vezi loan Pătruţ, In legătură cu i şu y în limba română, p.
43 - 44.
349. loan Pătruţ, "în legătură cu i şu y în limba românS', p. 44 - 45.
350. Pentru Oltenia, ca şi pentru întreaga ţară, vezi Ion Pătruţ, "în
legătură cu i şu y în limba română, p. 44, nota 3.
351. Probleme de fonetică şi morfologie III. în legătură cu i şu u în
limba română, în CL, IV, 1959, p. 43 - 48.
352. Cf Emil Petrovici, Interpentraţia unei morfologii slave şi a unei
morfologii latine, în CL, IV. 1959, p. 38. nota 42 Vezi de ase­
menea, Emil Petrovici şi Gr. Rusu, Schiţă a sistemului conju­
găm în dacoromâna comună, în CL, IX, 1964, nr. 2. p. 225.
353. Apud lorgu Iordan, Lingvistica romanică . p 282. nota 3.
354. Cf. B. Cazacu, Studn de dialectologie romànà. Bucureşti.1966,
p. 34.
355. Cf. Sever Pop, La dialectologie. Aperçu historique et méthodes
d'enquêtes linguistiques. Première partie. Dialectologie
romane, Louvain-Gembloux, 1950, p. 179.
356. Apud lorgu Iordan. Lingvistica romanică. Evoluţie. Curente.
Metode, Bucureşti, 1962, p. 58.
357. Hugo Schuchart, apud lorgu Iordan, op. cit., p. 58, nota 1.
358. Emil Petrovici, Interpénétration des systèmes linguistiques.
Raport la cel de-al X-lea Congres Internaţional al Lingviştilor,
Bucureşti, 1967, p. 3.
359. Cf. lorgu Iordan, Lingvistica romanică..., p. 196.
360. Cf. André Martinet, EJemente de lingvistică generală,
Traducere şi adaptare la limba română de Paul M'idâu,
Bucureşti, 1970, p. 202 şi urm.; B. Cazacu. Studii de dia­
lectologie..., p. 34; Ion Calotă. Observapi asupra graiului unei
familii de rudari, în Actele celui de-al Xll-lea Congres Interna­
ţional de Lingvistică si Filologie Romanică, vol. II, Bucureşti,
1971, p. 343-350.
t61. Vezi F. De Saussure. Cours de linguistique générale, publié
par Chartes Bally et Albert Sechehaye avec la collaboration
de Albert Riedlinger, Paris, 1969, p. 281 - 285.
362. F. de Saussure, op. cit., p. 284
363. Apud Tratat da lingvistică generală, sub redacţia acad Al.
Graur, S. Stati, Lucia Wald, Bucureşti. 1971, p. 521.
364. In Le langage, volume publié sous la direction d'André
Martinet, [Paris] 1968, p. 647 - 683.
365. U. Welnrelch, op. c it. p. 648 - 649. Cf. şi A. Martinet
Elemente..., p. 218.
366. Marin Pertişor, Graiunle burfenilor din Banat Rezumatul tezei
pentru obţinerea titlului de doctor în filologie. Centrul de
multiplicare al Universităţii din Bucureşti. 1971. p 30
367. Cf. Tratatul de lingvistică generală, p 521
368. Cf. Emil Petrovici, Interpénétration des systèmes linguistiques.
p. 12.
369. Noţiunea de interdialect, în vol. Studii de dialectologie română.
Bucureşti, 1966, p 33 -40.
370. Vezi André Martinet, Elemente.... p. 198
371. Vezi Emil Petrovici. Interpénétration , p. 10

|7 <
 Graur Stuctit de lingvistică genereală, Bucureşti.
372. V a s n A l
I960 p 264 şi urm.; vezi, de asemenea Tratatul de lingvis­
tică generată p 331 - 333
373. Tratatut de hngvistică generală, p. 331.
374. Cf Emfl Petrovici, interpénétration,.., p. 1.
375. Cf Emil Petrovici, Interpénétration.... p 3.
376. Cf Emil Petrovici. Interpénétration ... p. 3.
377. Cf. Emil Petrovici. Interpénétration .... p. 12.
Cf şi Tratatul de lingvistică generală, p. 537 - 540.
378. Vezi Marin Petrişor, Graïun mixte şi graiuri de tranzipe. Cu
Dovtre ta un grai mixt din nord — nord-vestul Olteniei, în LR,
XI. 1962, nr. 1.p 87-94
379. Cf. Emfl Petrovici, Repartiţia graiurilor dacoromâne pe baza
Atiasukfi lingvistic român. în voi. Studii de dialectologie si
toponimie, îhgrijit de I. Pătruţ. B. Kelemen. I. Mării, Bucureşti.
1970, p. 41; R. Todoran, Cu privire la repartiţia graiurilor
dacoromâne, în LR, V, 1956, nr. 2. p. 38 - 39; R. Todoran.
Noi particularităţi aie subdialectelor dacoromâne, în CL, VI,
1961. nr. 1. p. 58.
380. Unei Wîenreich. Unilinguisme et multilinguisme, în Le langage,
volume publié sous la direction d'André Martinet. (Paris).
1968. p 650-651.
381. N S. Troubetzkoy, Principes de phonologie. Traduit par J
Cantmeau Pans. 1957, p 346.
382. Cf U Ricken. Observaţii asupra onomasiologiei\ în LR. IX.
1960 nr. 4. p. 3- 23.
383. V e z i Daccromama, IX. p. 429.
384. Vezi ALR |, h. 219 ALRM l. h 292, NALR Oltenia vol. Il, h.
167
385. Cf NALR Oltenia, vol. Il, h. 167
386. Vezi şi h 7 din lucrarea lui VasiJe Scurtu. Termenii de înrudire
în kmba română. Bucureşti, 1966. p 69
387. urnea română vol. I Pnvire generală. Bucureşti, 1940, p. 313
388. Vez. ALR i h. 12. ALRM I. h. 16 şi NALR Oltenia, vol I, h. 23.
389. Vezi lorgu Iordan, Lingvistica romanică Evoluţie Curente
Metode. Bucureşti, 1962, p. 212 - 214
390. Cf U Weinrech. Unilinguisme.... p. 681.
391 Cf B. Cazacu şi R. Todoran, Lexicul dacoromân (Trăsături
specifice şi arw lexicale) în vol B Cazacu, Studii fie d^lecto
bgre omână Bucureşti 1966 p 165
 392. Vezi ALRM, serie nouă. voi. I, h. 257 precum şi B Cazacu R
Todoran, op c/t., h. 12, p. 164.
393. Vezi NALR Oltenia, voi. I, h. 104 Vezi de asemenea ALRM I
h. 176.
394. Vezi datele asupra informatorilor.
395. Vezi NALR Oltenia, I, h. 49.
396. Vezi. ALR I, h. 25.
397. Vezi ALRM II. h. 296 (corfă).
398. Vezi DA, s.v.
399. Vezi DA, s.v. şi ALRM II. h. 296.
400. Vezi DA, s.v.
401. Vezi DLRM.s.v.
402. Vezi şi ALRM, s.n., voi. I, h. 343.
403. Vezi DA, s.v.
404. Cf. NALR Oltenia, I. h. 5.
405. Vezi DLRM, s.v.
Vezi şi Lajos Tamas, Etymolog/sch-h/stcnschss Warterbuch ..
s.v.
406. Vezi ALR I, h. 6 şi ALRM I, h. 12.
407. Dacoromania, voi IX, p. 440 -441.
408. lorgu Iordan, Ce este etimologia, în LR, XXI, 1972. nr. 3 p
175- 183.
409. Vezi ALR, s.n., h. 320. ALRM s.n.. h 205 şi 206
410. Vezi ALR, s.n., voi. I, h. 216.
411. Vezi ALR, s.n.* voi. I, h. 92. ALR. s.n., voi. I. h. 67.
Vezi de asemenea hărţile care însoţesc studiul lui M a r i u s
Sala, In legătură cu denumirea porumbului în limba romană
în FD. I, p. 181-187.
412. Vezi ALR, s.n., h. 307. ALRM s.n., h. 195.
413. Vezi NALR Oltenia, voi. II, h. 183.
414. Vezi ALR I, h. 297 şi ALRM I, h. 416
415 . Vezi ALR. s.n., h. 364 şi ALRM. s.n., h. 246.
416. Vezi DLR, s.v.
417. Cf, ALR I, h. 78 şi ALRM I, h. 117.
418. Vezi ALR I, h. 4 şi ALRM I, h. 9.
419. Vezi şi Cazacu-Todoran, Lexicul dacoromân p. 160
420. Vezi DLR, s.v
421 . Vezi ALR I. h. 153, 154, 156, 157, ALRM I, h 214 217 ALR
II, h 133 Vezi de asemenea h 23, 24 şi 25 din cartea lui V
 372. Vezi Al. Graur. Studii de lingvistică genereală, Bucureşti,
1960, p. 264 şi urm.; vezi, de asemenea Tratatul de lingvis­
tică generală, p. 331 - 333.
373. Tratatul de lingvistică generală, p. 331.
374. Cf. Emil Petrovici, Interpénétration.... p. i
375. Cf. Emil Petrovici, Interpénétration..., p. 3.
376. Cf. Emil Petrovici, Interpénétration.... p. 3.
377. Cf. Emil Petrovici, Interpénétration.... p. 12.
Cf. şi Tratatul de lingvistică generală, p. 537 - 540.
378. Vezi Marin Petrişor, Graiuri mixte s i graiuri de tra n ziţie i Cu
privire la un grai m ixt din nord — nord-vestul Olteniei, în LR,
XI, 1962, nr. 1,p. 87-94.
379. Cf. Emil Petrovici, Repartiţia graiurilor dacoromâne pe baza
Atlasului lingvistic român, în vol. Studii de dialectologie si
toponimie, îngrijit de I. Pătruţ, B. Kelemen, L Mării, Bucureşti,
1970, p. 41; R. Todoran, Cu privire la repartipa graiurilor
dacoromâne, în LRr V, 1956, nr. 2, p. 38 § 39; R. Todoran,
Noi particularităţi ale subdialectelor dacoromâne, în C l, VI.
1961, nr. | p. 58.
380. Uriel Wienreich, Unilinguisme et m ultilinguism e\ în ie langage,
volume publié sous la direction d'André Martinet, [Paris],
1968, p. 650 - 651.
381. N. S. Troubetzkoy, Principes de phonologie. Traduit par J.
Cantineau, Paris, 1957, p 346.
382. Cf. U. Ricken, Obsen/aţii asupra onomasiologiai, în LR, IX,
1960, nr. 4, p. 3 - 2 3 .
383. Vezi Dacoroman/a, IX, p. 429.
384. Vezi ALR I, h. 219, ALRM I, h. 292, NALR Oltenia vol. Il, h.
167.
385. Cf. NALR Oltenia, vol. Il, h. 167.
386. Vezi şi h. 7 din lucrarea lui Vasile Scurtu. Termenii de înrudire
în limba română. Bucureşti, 1966, p. 69.
387. Limba română, vol. I Privire generală. Bucureşti, 1940, p. 313.
388. Vezi ALR I, h. 12, ALRM I, h. 16 şi NALR Oltenia, vol. I, h. 23.
389. Vezi lorgu Iordan, Lingvistica rom anică Evoluţie. Curente.
Metode, Bucureşti, 1962, p. 212 - 214.
390. Cf. U Weinreich, U n ilin g u is m e p. 681.
391. Cf. B. Cazacu şi R. Todoran, Lexicul dacoromân (Trăsături
specifice f i a rii lexicale), în vol B. Cazacu, Studii de d'slecto-
inq>*i !omână, Bucureşti. 1966 p 165
392. Vezi ALRM, serie nouă, voi, I, h. 257 precum şi B. Cazacu R
Todoran, op. cit., h. 12, p. 164.
393. Vezi NALR Oltenia, voi. | h, 104- Vezi de asemenea ALRM I,
, h. 1Ţ6.
394 . Vezi datele asupra informatorilor.
395. Vezi NALR Oltenia, I, I 49.
396. Vezi. ALR I, h. 25.
397. Vezi ALRM II, h. 296 (corfă).
398. Vezi DA, s.v.
399. V eţi DA, s.v. şi ALRM li, h. 296.
400. Vezi DA, s.v.
401. Vezi DLRM, s.v.
402. Vezi şi ALRM, s.n., vol. I, h. 343.
403. Vezi DA, s.v.
404. Cf. NALR Oltenia, I, h. 5.
405. Vezi DLRM, s.y.
Vezi şi Lajos Tamas, Etymologisch-historisches Wörterbuch
s.v.
406. Vezi ALR I, h. 6 şi ALRM I, h. 12.
407. Dacoromania,vo\ IX, p. 440 -441.
408. lorgu Iordan, Ce este etimologia, în LR, XXI, 1972, nr 3, p
175- 183.
409. Vezi ALR, s.n., h. 320, ALRM s.n., h. 205 şi 206.
410 . Vezi ALR, s.n., vol. 1,1 216.
411 . Vezi ALR, s.n., vol. I, h. 92, ALR, s.n», vol. I, h. 67.
Vezi de asemenea hărţile care însoţesc studiul iui Marius
Sala, fn legătură cu denumirea porumbului în limba română
î n F D . I . p . 181-187,
412 . Vezi ALR, | S I 307, ALRM s.n., h. 195.
413 . Vezi NALR Oltenia, vol. II, h- 183.
414 . Vezi ALR I, h. 297 şi ALRM I, % 416.
415 . Vezi ALR, s.n., h. 364 şi ALRM, s.nMh. 246.
416. Vezi DLR, s.v.
417. Cf. ALR I, h. 78 şi ALRM L h. 117.
418 . Vezi ALR I, h. 4 şi ALRM I, h. 9.
419 . Vezi şi Cazacu-Todoran, Lexicul daco/omân. .. p. 160
420 . Vezi DLR, s.v.
421 . Vezi ALR I, h. 153, 154, 156, 157, ALRM I, h 214; 217. ALR
II, h. 133. Vezi de asemenea h. 23, 24 şi 25 din cartea lui V
 Scurtu, Termenii de înrudire fri limba rom âni, Buoureştl,
1066, p. 220 şl urm.
422. Vezi NALR Oltenia, voi. II, h. 149 - 160 .
423. Cf. Cezaou-Todoran, Lexicul dacoromân (Trăsături apacifica st
ari! laxlcala), Tn voi. luJ B. Cazacu, Studii de dialectologia
română, Bucureşti, 1966 , p. 144 - 169 .
424. Vezi ALRM II, voi. I, h. 397 .
425. Vezi S. Puşoarlu, Limba română, voi. I, h. 32 .
426. Acest ablcel a fost descris aoum o jumătate de veac de C.S.
NloolAescu- Plopşor în articolul intitulat "Gurbanele", publicat
Yn Arhivele Olteniei, anul I, nr. 1, Cralova, 1922 , p. 35 - 40 ,
Obloeiul este oonoeptut de rudari ca un sacrificiu, ca o Jerfâ
adusi sfintelor (numite şl milostive, frumoase, coconiţe,
bune), pentru însănătoşirea cuiva dambiagit, luat din sfinte,
sau pentru menţinerea sănătă|ii cuiva, care a avut aceeaşi
suferinţă, dar s-a vindecat, făcând gurbanul în semn de
mulţumire şj recunoştinţă fa(ă de sfinte.
Situaţiile în care rudarii apelează la sfinte s-au extins de la
paralizia diferitelor membre până la simpla durere de cap.
intrând în trad ire , practicându-se anual, fie de Sf. Gheorghe,
fie de înălţare, socotite calendaristic pe stil vechi. Jertfa
constă în sacrificarea unui miel alb, culoarea albă simboli-
. ând puritatea, nevinovă{ia, candoarea, într-un loc de ase­
menea curat, neumblat, într-o poiană verde ?n pădure.
Curate atât fizic cât şi moral, trebuie să fie şi persoanele care
iau parte la gurban. Rudăreasa spală totul în casă sau în
bordei înainte de gurban, toată lumea se îmbălază, în credin-
ţa că altfel fi poseşce Mielul se înjunghie deasupra unei
gropi în care se scurge sângele şi în care apoi se îngroapă
matele, oase- le şi tot ce rămâne în urma praznicului.
Mielul se pregăteşte întreg într-un singur fel: fie fript, fie
fiert. Măruntaiele se scot, se fierb pufin şi apoi se introduc în
burta mielului, care se coase cu a|ă. Astfel pregătit, mielul se
pune într-o frigare mare de lemn, aşezată pe două erecă ni
lângă un foc mare. Astfel se frige mielul întreg, răsucind
mereu frigarea în jurul focului, în cele două crecăni, şi
stropind mielul din când în când cu saramură, cu ajutorul
unui mătâuz făcut dintr-o creangă verde cu frunze, până
când mielul se rumeneşte "ca dósu dă vluirff'. Astfel
pregătit, m ielul se frânge, se rupe în bucâ|i aburinde, care se

178
 pi<i I)j masă improvizată din crenguţe cu frunze verzi,
•le pe iarbă, iar 1n extremitatea de apus, cu faţa spre
r.i *:[, se aşază o masă mică, rotundă cu trei picioare,
i.v.ută de rudari. Urmează momentul cel mai important al
gurbanului, "dezlegarea" mesei, făcută de, un bătrân care
rosteşte următoarele cuvinte: "Vo[ sfincetor, butelor,
cocoftlţălor, v e jilz ^ liQ ca 4pa şl d u lie ca mjerea
j v-aduseţ amince dă (letăţany-ală, cum îl damă, numele
care-l are mjelu), s^-l d a ţ^ z n â g a şl pucerşa şî v/irtuca
Îrjw c6rpu Iu), îm mîrtlle Iul,. îrn^pisuarele Iul, că vă
prăzni££şde dţ ian in ^n c-urp^berbe4e gras, o o bu6e cu
vin, o u n ^ c u p tb r dă pine, amin 1"
Această rugăciune se spune de trei ori, în care timp
bolnavul stă cu mâna dreapta pe piept şi apoi mănâncă
limba mielului, după care începe praznicul propriu-zis,
ospăţul, cu friptură de miel cu vin. Când vine ryidul să
bea, mesenii spun: "â-a urat a[ ţ>ătîânl, să flie dăplin r, iar
cal cu praznicul le răspunde "amin 1*. Astfel se petrece până
seara târziu, Iar la terminare, lot ce a rămas n«: :^o^ţ»niat se
aruncă în groapa deasupra căreia a fost ta<£> rr v-mt
Aşa se desfăşoară gurbanul la Pârâieni, jud Va»ocu.
In comunităţi mai mari de rudari, spre exemplu la Băbeni,
jud. Vâlcea, Filiaşi, jud. Dolj, unde în acelaşi zăvoi sau în
aceeaşi pădure fao gurbanul mai mulţi rudari, se aduc şi lău­
tari şl se încinge jora, cu jocurile caracteristic rvidăreşti, des­
făşurate într-un ritm de o deosebită vioiciune bărbătească.
Aceasţa este, pe scurt, desfăşurarea gurbanului.
După cum se vede, este un obicei cu un ritual deosebit,
necunoscut poporului nostru, cu toate că, în desfăşurarea
aoestui ritual există o serie de elemente caracteristice şi mi­
tologiei poporului nostru. Astfel, sfintele invocate nu sunt
altceva decât ielele, acele fiinţe imaginare, cu puteri nefaste,
forţe ale răului, numite eufemistic de poporul nostru cu vorbe
ca frumoasele, dânsele, bunele, ielele, milostivele, pentru a
le îmblânzi,* oU deosebirea că, în credinţele poporului nostru,
invocaţia e§te făcută către Dumnezeu şi nu către însuşi
spiritul răufăcător, care a adus suferinţa Credinţa în vinde­
carea suferinţei este de asemenea, caracteristică şi poporu­
lui nostru, In mare măsură, mai ales în acea parte a rugăciu­
nii, care are aproximativ o formă fixa, gurbanul se aseamănă
cu descântecele noastre. Elementul comun al acestor două
practici îl constituie tocmai credinţa fermă în vindecarea sufe­
rinţei, o autosugestie asupra căreia individul se concentrea­
ză, iar efectele terapeutice nu întârzie să se arate în multe
cazuri. Acţiunea acestui procedeu terapeutic este aşadar de
natură psihică, gurbanul fiind astfel la rudari o formă a psiho-
terapeuticii empirice.
Din prezentarea de mai sus s-a văzut că, în ciuda unor
elemente comune şi a unor similitudini cu mitologia româ­
nească, gurbanul este un obicei străin poporului nostru. El
este practicat de popoarele balcanice, care l-au împrumutat
de la popoarele turcice.
Termenul curtan îşi are originea în mitologia ebraică,
unde înseamnă "daruri în bani făcute lui Dumnezeu” , de
unde a trecut la musulmani, cu sensul de "sacrificiu, jertfă",
deoarece aceştia din urmă au înlocuit darurile în bani cu
sacrificarea de animale, în special miei. Cf. Encyclopédie
universelle. Dictionnaire des dictionnaires, tome III, s.v.;
Nouveau Larousse illustré. Dictionnaire universel
encyclopédique, tome III, s.v.; Larousse du XX-e siècle.
tome II, Paris, 1929, s.v.; Grand Larousse encyclopédique,
tome III, Paris, 196f, s.v. La noi cuvântul curtan a pătruns
pe două căi: mai întâi prin turcă, având sensul de jertfă",
constând din sacrificarea unuî miel, însemnînd, în acelaşi
timp, însuşi animalul sacrificat, iar apoi prin rudari, în varianta
gurtan, cu primul sens, care au adus şi obiceiul din sudul
Dunării, unde l-au împrumutat direct de la turci. Fără să fi
fost împrumutat şi obiceiul desemnat, cuvântul corespun­
zător a pătruns la noi sub diferite vatiante fonetice: curban,
corban, gurban. Varianta cu fonetismul g, gurban, este
caracteristică rudarilor.

I80
 TE X TE
Prezentăm în continuare câteva mostre de grai, bineînţeles
în transcriere fonetică, pe baza înregistrărilor pe bandă de
magnetofon. Precizăm că înregistra- rile noastre sunt numeroase,
atât din fiecare localitate anchetată, cât şi din multe alte localităţi în
care trăiesc rudari. Pentru a avea o imagine cât de cât cuprinză­
toare asupra graiului rudarilor din Oltenia, am fost nevoiţi să facem
o selecţie riguroasă a înregistrărilor, în aşa fel încât să prezentăm
numai acele texte absolut necesare, atât în ceea ce priveşte stadiul
actual de evoluţie a graiului, cât şi în le- gătură cu ocupaţiile,
obiceiurile şi viaţa rudarilor. Am avut astfel în vedere ca textele să
renrezinte atât graiul corfarilor, cât şi pe cel a) albierilor, iar, din alt
;>unct de vedere, să reprezinte cele două tipuri de graiuri' atât pe
cele cu palatalizarea cât şi pe cele cu africatizarea odusrvelor
dentale. palatale şi parţial labiate.
Pentru a nu încărca volumul lucrării, ne-am limitat la textele
cele mai reprezentative din 9 localităţi anchetate: Iz, Db, Gd, Mn,
TJ, Pr, Şr, Bb, Hr. Textele oglindesc tn special imaginea mai veche
a graiului rudarilor din Oltenia, în care sunt mai bine reprezentate
elementele ardeleneşti transportate în Oltenia, dar în care, în
acelaşi timp, sunt evidente şi urmele oontactului cu graiurile olte­
neşti sau cu limba oomună. In acest scop am transcris în special
texte înregistrate de la subiecte mai vârstnice
Totuşi, pentru a urmări mai bine consecinţele contactului
dialectal, pentru a vedea ce a mai rămas din graiul rudarilor, aşa
cum l-am înfăţişat în cursul lucrării noastre, am transcris la sfârşit
trei texte pe care le-am cules de la o fetiţă de 11 ani, Dună
f /udrpa, de la Hinova, elevă îh dasa a V«a gimnazială, puternic in­
fluenţată, prin mijlocirea şcolii, de limba literari

181
 Aealayl lucru se Intàrripli a s tiz l cu toata gralurlle ragionala
Cu noua generale aceea a Flydrej Dtlnà, gralul rudarilor
afa cum l-am sur- prins f i l-am presentai noi, va fi dlapérut.

C u m se fa te n c n rfs
Mi due In p ld iir» . taj u m ^ b ra z d i dercul'éf-atlti f i maj ca
p i m in i yt mal si/piir). vly noèti, ftP ffi§W mdre-m_bSt§t,(ir& yt le
pul p i foc . i „ in ib ii, pà u rm i la pu| poia pà ìSntfie, s'cot prlyèl]
d-ila, aaout cultura m i d u ^ p i la ruderi d i m|-o ascùèe yl mj-o
asùèce bina, al v lz d t cum ràde, s? la u rm i pu| colè p > i anuce s-o
I , , / 3 m / , '
supjl|. dupé ala s i u»ca. la bag In à p i 91 le myo|, pà urm i stay
1nw iin u t ?-tndé| cyórfa yt p i lirm i bag tn )g curila, dùpta àia o
ràééz frumós yt-| pu| unw 4arc jarà mlndru, yt-l pu| tuirtri -.;••• i
v iz u ^ p - ila . O fa_dTn alun, numa alun. Ne duiem tóina la
VojAàsa, c i p i c o li nu maj aTnt, oà l-o tija t.
O mal vam horivfMiSl Ì [a yt l-o scos dtm_pim lnt d-"
fic u _ c u ri|à tu rà . M i d u ^ c u l i f t p i la rumln^a, le day p i cl'c-o|ir
m ilij, m a |_ ln _ d i yt ml|-opri fàsuj, maj d i 0 crumpene ma
ctc-o|lrà sapà, mal ct<J-o|lrà stirSlnutà, maj dè-un yoy, ma| dà yi
bah, cl'ce ? a p c e -y o b ^ z « e la], p i cum I] d i m irja.
CSruntu Slnza [62 da ani], [$lrlnaasa. 11.06 1967],

Meserla rudflresei
|iy lu cra i (usi. cu mina stingi day din arcuy yl cu mina
d rg ip ti day cu gru|ca yl fac myosyarà yl ry o tlji d i scrlpa] d i |S*t5t
la pinzi yt m i due cu |ila la {irà yl la [è ri la day p i banj yt p i
m ili|, M i due la (è ri (riapre Llsandrlja, d1r)_comùnà-o^comunà yt
ùmblu cu (èia cu splnirga, p i joa, cu p lo ra le yt day p i la f im i]
Ihi/.ii yl fu s i f i mosyarà yt ryotljà care |4 s i fèmé|lle ou )éle la
plnz^ ft u.ìrbiStu-rp (èia li'ogurl yt ^Iblj yt gà vin y yl fbla ^ou [èia la
(ir« yi In vfnz pà banf yt pà m iti), pà fà[lnà, Ae-n^dS lumya
Slànci) Màrlri [eglézu [64 de ani). [Izbloenl, 23 sept. 1070).

1*2
♦
 IMeierU rudarului
|ag luoriawoa blrbà (lbl| din «élèll«, dlm_plgop, Abl|
plntru »pilit rufala; il/ala mal mli - trgiol plntru laglnit oopljl,
oum|a la na| la tiri, dl ptlnş oopfìu şl*) dl ou tryiea-l igagena
Aiata malml*°* ^1*' °^r®,a *P^na 0W°p4<d* iamiit miliju aag
dl apilit mijlla pereulul la CrlMn, Pot fiia glving, eu (illa
glving la atruna. atniijllle ou go togibi. tgormit, gerii (al di
formit fi oa «trillino ft ea oaatryónu fi pgot fi*« ţi farfur^yor di ia
fai di dìmliluna gor ia fai dl fgormit farfurii din lamn, din ailil|a
fi dlmwpluop, pgot fiia llngur) fi mari ain al gobi|nu|if(a la nup|
dl dat Invaliditi man, oir» |4a& di f|irta oirfte
Intr^un^euan ma| mira, |ar la topft untdra dlnd topişta untilra la
Crlirin şt linguri mli plntru mlijoit. Put’irji^fièe aoiuAa di lamn,
cu tra| plMrf. putim fiia capita di pua pi vili, pi bldgifteie
cara al bfa ipl din [ila,
iarjglizu Òird* [70 da ani], flxbtoanl, 33 aapt, 1870|,

Deipre rudarii de la Alexandria

fi Roşiorii de Vede
Ja| tot rudir| aunt. dar nal'nia di raàlmu lata ai iloeupi eu
iSeguBtorì][a di buoi. Cumplri boi dimwMoldóva şl vsrSd alia ŞH
vlndi, jar di at^i_lr)ogiia fiia olrimfal vira. Tot rudrfr) luni
SI gooupi şl (IgiiMda lai alnt njdirj, AIJ1ag oiaila propllatifle ler
ilţl iti ou jflr|p Ntima lima, véra |işi la ojimp, la oărimati f-aaèo
şad’-aoolj Inadlpéat, urj_oovllffr|. Mal nalnia ma| tuoni şl la IInauri
Dup-i|a a lliit llrjgurla şl a*a apuoit di rSaguatorì^e Aduiì bel
dlm^Molddva ou vagénu ş1*| duii la tlrgur|: AII»indH(a RoşIyM
Tiirnu- Mlgurila, Caricai. D-atdtfi loegi, di la patruşilqi, n-a mal
mari /!fiii|a il mal addai boi il mal fioé fteguaterQa şl^ag
lraouwla goapodlrl] oolaoflva, fl|a parlloulir luoraéli le eirimtìi
Noi la iliam la rudirl di la Roşly6r| »urmi Ampamai^de
la burSi'él néftri, di la al bifrl'nl oi lyor la ifia m i ! #a w pi
I».'
timpurie dâ mult iei strînza pă apele rîurilor u rp ^fe l dă nisip care-l
trebuinţa şî-l trimită că isa că p ua ^sa făbrise aur dîn jel. Şî dîn aja
le zâsem noj aurar/, că pă prundu api UoltuluJ jeste nisipuri albe şî
sclipesc aşa, are ca uo dimisîuniie seva mai lat ca dă
un sentimetru, care să găsasc pă apele UcSltului şî uor pă se riurj.
f ^1 . f ^ ţ | f Ul - -
Şi d-aia le zisem noi aurar1 ,, fiQcă aşa am pomenit ca ise ca jei
strinza du pîn nisipuri u rp ^fe l dă aur care-l..., mă rog îl vinda şî-l
dusa la fabrică sî substrăza aur dîn iei. [ej nuouo ne zise tursit. Nu
r ş , f, 11 *1«,' .
ştiu asta. Nu prea ne oorpvine nuouă să ne zâcă tursiţ. Noi dă fapt
mai repede să ne zică rudari dă la Olt.
[er)glezu 6orde [70 de ani], [Izbiceni, 23 sept 1970).

Cum se face gurbanul

Gurbanu l-am făcut că am foz^boln^u şî intr-o nuapte am
visA rău ş? dup-asest vis am putut fa ie gurbanu dă mţ-am
putu să viu îm fire. Am visat asastă nuapte duouo cocuanş care
^ f m t 0 jm
ma-mvăţa să fac mielu fript şi să fiie curăţănije la gurban. După
s-am visat asest vis, m -am ^făcut[k] m-am pomenit tar bine dîn
asastă nuapte. Şî am pus g în ^să fac Nălţarşa, Nălţarşa Domnului
Cîn am făcu^Nalţarea Domnului, am lyat um ;rrflel alb, frumos şî
•l-am tăiat afară la cîmp, la iarbă verde, la frunză verde şt l-am pus
îm ^ frigare, l-am fript şî la masă d n ^ s -a făcud^mămăliga şî a
fost gata, am temat un alt uom mai bătrin ş-a spus aşa: Voi
J* " c/ | , . * j r
sfintelor, bunelor, dulselor, milostivelor, aduseţî-v-aminte
dă Naie, dafr-j znaga şî puterea şî Vîrtiita şî averea, că jel vă
prăzniseşte dîn an în an oum berbese gras, c-o bute dă vin,
I — 0k § f S ţ\ |
o uq ^ cuptor da pine. Şi la urmă spunşa că amin. Să zise dă trei
uor|. Şî după se a-nzenutat to z ^ la masă ş-a mîr)cA, s-a spălat în
asastă căldare care-a fost la gruapa mieluluj şî s-a şters pă frunză
verde, fără să ajye voie ca să şt^rgă pă zdreanţă say pă cămaşă.
Nale Părăluţă [55 de ani], [Dăbulenf. 24 sept. 1970].

184
 C u m se pregăteşte p o rc u l tă iat
După se-l ta|e mu6şu, pu[ mâna, îl sar, arănjăz tuate uasălje
la tr^burte tor acolo unde tr^bu[e şl după 4e am isprăvi ^.eu săratu,
J 9 t ' f » (
puj mina şî-n dăşăr^m aţale, burtanu, mi-l spal, row regulez
ş î-m ^ p u j mina şî-m ^um plu trandafirele, îm ^um p lu şl
dîn^cartabyaşă d-alea grujsâ, şî-mw umplu burta a porcului,
burtanu-ala şl mi-l pui sus şl să usucă. Dup-âsta, când a luat sare
puorcu, tm pui mină şl ml-l topesc, îm ba la putină muşti,
" / . f rw ,T
im ^ b a g un trandafir, im ^ b a g dinw cuaste la putină ca să an v ş-o
dă primăvară, Şî-qcâo fi^ e n sî nuoi piftii dă Ânu Nuou, dă
sfambăta m6rţîlor fa ^ e m ^ p iftij iar şî-m părţîn^şî nyoi şl
m îc ă n ^ c u to s ^ ş î bem şî-t)c6lo sînătâte, maică!.
Niculfna Matei [54 de ani], [Dăbuleni, 24 sept 1970).

Cum se face turta

Noi fasenw turtă d-aia, domne, cu apă rese, mălaiu mulat
aşa, ca cumu-l la pasări şl b ă g a n ^sa re -n |efi| sî-l iau dă colo cu
straltina şî-l puu colea-m vatră ş-o bat cu mestecăuu, făcâletu. O
r mj * j • ,/ r f
bat pină cînd o găsaşte bâtaiie. d-asi p i urm-am îmvălit-o cu
Cenuşă şî s-a c o p ^ c a cozonacu. Asta ieste a nuastră.
Nieulina Matei [54 de ani], [Dăbuleni, 24 sept 1970].

Cum se face o lingură

O lingura o mărunţaz dîn lozbă O ta lfe le s tră y dîn^l6zbă.
dîn trunt-aş^, îl tel, 8 sparz feliţ-fellj şî d-ail cărlmbeş^cu barda
lingurî şî d-a^l o (el dîn noy după I- q cărîmbişt, o [el la soplit, d-aii
o le) la testlutt cu tistla dân nou uo testluj cu testia, din noy pul
cuţltu ş-o crojeş^cu cuţîtu. După 4-o croieşt, iei scyăba ş-o
scobaşt ş-atdni să dă lingura gata făcută.
Drăgăn lliţe [47 de ani], [GNdici. 26 iunie 1970)
 De ce se face gurbanul
Gurbânu-i fiâem c-a-mbolnâvlt şl |*a lyat pléôru. f a r |o am
foz_bolnay dă piAór ş-anw zlc u t un an d i zile f l
nu-nw d a -n ^ a * n„ d à ie 8imw bo ln iy Nu-nw da-rjw g1nd. Ş-a
venit un rudar _bătr1n ş-a spus mli'il-mşa:
M i, vâră-mşa, c i |a ry i v ir, nu |a bo ln iy
dicl^ .eftn .sfinte. F i curiţlrtl|e, s i m i duc |o-mw păddre s i m i
rog d l |el.”
S-a pus mama ş-a c u r itf,p tm w bordai blriş şl s-a dua
ăla-m_pădure şi s-a rugit N yipta am v is it |o nişta cocyiAe ca
cum |e fom i|le aşta li. Una ml-a dat vin, da dna 4-a zfs?:
Nu-| da, c i |a muâôs!"
Şt nu m|-a dat. M-am pomenit. Şl |-anw spus m im i. Ş-a veAlt
rudarlu ala. Sa:
Se n-a| avut curăţinlje p-al'4?"
Se [zice]:
Nu l-am lă ţit 1rj cap".
S-a pus şl m-a spălat îrj^ c a p şl rfm lA ifa s-a ru g it al dé|la
dă m ita ţ-atunâ am visât c i tă|am cirn a şl b ig im la foc. Ş-am
fic ii^ p riz n lc u .
Fllip Malacu [SS da ani], [Qhldld. 26 Iunie 1670).

Meseria rudlreaei
No| fiie m fiisă. m y o s y iri şl f i i a n w oy6şur!, ootirlţ
Cotărijăla s i fiè e din arţar şt din alun şl fda lla s i fié e şl
din w ialcă şi d in afSin, d i c i |astiş cu r it şt fr iia d M o s y iri a l fié e
numa din c r i i d l plută şt la f iie m la strug şl cu grd|ei. Pdsu-I
fiie m In strug. Il iopllm, Il uscim , 11 strujfm, II t r i i e i i w la strug.
Cotiri|a Le s p iria m a r|ir| şl alun. A rţir|u l-obljnulm la s p e tiz l şt
alünu mima la curila şl la -n g rid lt.
SUngiiu Mirila [80 de ani). [Tirgu - Jiu. 0 lynla 1970].
 Despre bordei
|o cin jerâm mfei, umblam pln_râvya[e Ne f i i i tata bordel
îm_pâml'nt 1m_pimln ne f i i i tata, f i i i acoló sóbà yarbă ş-afâra
fie f i i i un o iic , un o iic coperlt acolé cu pSmfnt fi făiâ fyócu pă
din afiră şi-nuntru-qcSIz^ Şl iSe f i i i yor umw pat. uor dyóyo
pâtur!, fSe ma) culcin w ţ i pă )ob, aşternan _ şî sicuri ţ i iSe culcam
pâ s ic u ri
Cin |arim m ii a ţte rfiiw c1l-un lilbăr ţ i stam acolo,
Clăbetele, un lemn auw cep, şl stam scolò.
SO n géìu Marije [SO da ani], [TSrgu - Jiu,
r .fjv
9-iunie 1970]

Cum ne face mămiliga

Io mămăliga căn yo fac, pu| apă. pu[ apă- ^câldăr ţ i după se
că pul ip ă -w căldir, o clocotesc ţ-o fac a ţ i puţâ_cu sir păsat
cunw să şptîft. şi-l fţerb bin păsitu ţ i după păşit bag făpnă ţ i fterbe
blft p^nă-gălbeneşte .èira èia ţ i acide spume dân iei ţ i bag făină
ţ-o fierb Iară blVie. blAe, bine până, până. până mlruâsă frumos a ţ i
fiartă bine ţ i o jay la mestecat, yo mestec până, până. până vine ca
plftlja pS masă să trimure. Ala.
Stigaiu Marlja [SOde ani], [Târgu-JIu. 9 Iunie 1970]

V iaţa de cioban

La AobSnl\d eîn òe d u i la yoj trèbi să fi-mbrăoat aţa

uqgureA iţei, cu opini d-àla dă tilp ă, ţ ill. ce să nu prtnz romactt
la p liy ir|ft, c i ce c u li z! ţ i nyâpie numalw 1ncăltat
O p liiiw lm ^,pliy4r(e. a v ţin w i y i r e i d-l|a strim] pi fnli*iè
a v ş i r| w cSm iţS ungureW sci, a v ş iq ^ c u r i a ţ i lire m|-am
lyat-o d i la Stbly, c u ri urjgu rjisci. avşim p iiirljd ungurenisci
to^Ja fai! ţ1*rp__fliSi, |erşam Im bricat io b iA is ie Şl m i duc o d it i

187
la, mâ d u ^ la Caransabeş. Acolo-r)w gară, m â-ntîlnés^cu-n^o o-
lecclvist dl la se a pey d îrp ^V a la Cimişulu). M -o-ntrebit:
Ma, bâièôe!"
M-o văzut îmbrăca ^ io b a n .
n— Un ce d u i tu ?"
lel ierea brigadér1
, zocehnist.
— Dome, nu l-a n e cu n o scu t prima dată sine le.
Vreau să intru ş-o pă la vro lucrarje pă undeva."
M— Da, ise, băiatule, io s în ^ d ă la se a peu şî la gospqdărije
no! avém yo mijë s in ^ s iîè e dă uol."
Da, tovarăşu, nu pot să mă b ă g a ^ ş î pă mine soban
acolo la dumnavuastă ?.”
Ji * #i j '/t**- t
Da, ise, cunw să nu, ise, vă băgăm. Da, ise, cunuaşceţ
mesăriia dă soban?”
Da \m
Şî p u o s ^ s ă mulz ?"
A ? I I ş •^
Da, cunw să nu? Mul domne, asta mi-l mesărija."
Mă duw cu dînsu la gospodărije. fac angajare
fa ^ c o n tra c ^c u dînsu. Şî se:
C îd ^ v re i să stai la noi aîsa?"
Domne, vreau să stau cît pnë mulsu."
Bine, ise, că noj num-atit-avém nevojè. Nu ma dă muls ca
dă păzit mai sînt alfî coleccivişc."
Şî diminafa le mulzam, mîrjcam, mă dusar) cu jélè, le
păşeam p-un izglaz acolo aşa. Jerşa cimpu iirjeşălor. 0{ifi n-avşam
trşabă cu (élè. Mă suiam în sirieş, mîrçcam sirieşă. Uo vjaţă feriiltâ.
oe să fac alt fel!? Tîram brta după miné. Ăsta mesârijë yo avşam.
La amiaz, în cimpu Iu d6uoşpe sau déyo, venam cu |élè la
muls. Le mulzam d-amlaz. Le mulzam şî mîr)cam ş-o puţîn şî mă
d u ia m jar cu jele la păşund. Sara tot aşa, pîn-o veAi cdlzu dă am
s u ji^ la munœ. Suindu-ne la munce, aveâm acolo c u n ^ s ă spune
acolo stîn dă uol. Ierau şî vasill gospodăriţi tot acol6. Le dus^ ju n ln i

188
c ir e Jeray rnaj (binare şî nu jeream nüma io, ierêa vo d o u o zâ z^d à
uamen, colectivist, to t-a ş a -n ^ cadru îrjgrijîtuôr; dă vce. Ş-acuma,
a ş i- [ la m u n ie , ma] vine cîé-o Ijdiuanâ, uurs sau lup, mai ia cite
èeva. Int-o n u a p ie vin© ürsu du p îm ^ b râ d é t şî yomuar-o vacâ, uo
juvSir)ca. 0 omorît-o. Cîn o luat-o jos, i-o spar domne, îm ^ fin e , i-o
Ş f / ţ ţ 9 |
sparw maţăle dîn la, l-o d a ^ jo s . Da năcaz că n-o p u tu ^ s ă minse
vaca, ursu o lăua douo uoj şî l-o dus p îm ^ b răd et. Nu l-am mai
văzut. Dacă l-azw v ăzu ^d u m n avu astă, l-am mai v ă z u ^ ş î io.
Nu l-am mal văzu nié in zi dă astăz. Şî vine cimpu şî
/ m 9 m9 f 0f ţ ţ
scoboram
0
cu u
^
o iile -m val. Scoborim
^
îm
i ^
valé,f tot aşa
T
iera-n
*

cimpu porómbului. Porombu să culeza. Cuteza colectivişti porómb,

alţî scutura prune, culeza mené, îrp ^ fin é , trebur^d-ăşca dă
gospodărijţe:
Mi s-o ispărat contractu şî mi-o dat în trei Iun dă zile, mi-o
0 ţ f * *
da ^ trei mii dă lei. Ş-aşa am venit acasă.
Dura lyón [22 de ani], [Horezu. 6 mai 1968].

Cum vorbesc bănăţenii

* fată
3 de rudari
Im parca Bănatului, dă la Uorsova şî pitiă la Cimişuara
vorbeşce jezact ca nuoi, da dă la Uorşova îqcuase câtă Craiova
vorbeşce uolieneşce, c u n ^ s ă spune, romîneşce.
Şî dă la Cimişuara-Qcolo vorbeşce alfel,1.
[ — Ce deosebiri există? ]
Dauosàbièe lucrurj. Dă [ezamplu uni zîsa tot cun ^ zîsam io.
Un òe dus, mă?"
r
jo mă duc p în ^Ja gospodàriië,"
Da cînw spune:
Un-ai fo z ^ m ă , Najè?"
y irte , am fost pân la gospodàriiè.”
La «căruţa» acolo să zâse «cosi}©», «cosijê» să spüné
UaiVam fos cu cosija ş-am adus «cucuruz».*'
 La nyoj aiàa-mw MunéérSija să spriAe oporómti •
da*m^ Banat să spurie «cucuruz». ŞT maj sJnt dàuosabirj
ìm^péròa nyasfă cu a Banatului da to^dàyosàbir! d-âş<fa.
Cîn^spuridm:
Un-ai foz^mă, bade?"
Apa) io am foz ma, la «fabrică», la Raşîţa. acoló am
t
fozw la «fabrică»’*
ŞÎ se fas acoló?"
No, acoló am sàrvisu
Aşa spurfó bănăjărri cîn întreba uorcare,
Şî cîn^zîsa că, nu zîsa că uo-«r)cujat» uşa. «O-qcuriat-o».
0'«rjcunâi» uşa.
No, se faz^mâ?"
Am aîrjcunat» uşa şî mă duc..."
Un ce duz mă?"
^ r/
— Mă duc la colecctv. "
Aşa să spune, aşa-j spune bănăfâni.
Dura Iu6n [22 de ani], [Horezu. 6 mal 1968].

Meseria rudâresei
jo lucrés^cu strugu, la fusă. Lucres^fusă,
lucres^fu rz^d ă tras [kj dă tors î lele, lucrez ni osy ară, [rj
mosuară, driyalţă dă tăie|âj. mestecâtuare dă mămăligă. Fusu îl jau
înfii cu birda, d-asi-l iau cu cu|itu, d-asi-l pui la stnjc cu griucâ, [rj
cu griyca şî cu minile. Asta ni-e mesărija.
Lisavéta Turéitu [49 de ani], [fiâbeni, 21 mai 1967].

Purea
Uo soplim noj fămeile ş*-0 pùnen^la strun^ş-o lor), cu [r]
cu griuca la strun^ş-o faserj^gata dă tors; uo dănw la făfnej dă
tuarse cu ig.
Lisavéta Tursitu [49 de ani] [Bâbeni, 21 mal 1967].

UQ
 Mosorul
II iopllm , îl puAem la strug, to w cu griyca, d om ta, II coborim
şî-l fdliam şl-l îgăuri o ^ c u a u lă irs ă -rp ^ fy o c , ca să p y itâ fămeile
să la b a ia pâ drşâvă d-a|a dă f{ar, să p u ită să folosisoă fămeile cu
l«1- I H
Llsav^ta TurAitu [49 de ani], [Bâbenl, 21 mal 1967]

Bordeiul
ll fă ia n w dîn le m ^ d ă plută d îm ^ p ă d u rş ,• pun am marta&e,
s ă p im acolo- mprejur und-Jerea să piiiSem noi bon/eki, după se
săpdlm, punarn m a r t ie şî-l făsam de jerea mai frumos îm ^ b o rd e ju
nostru ca-ntr-o casă. Pă dinafară punarn pământ pâ iei.
l-a cop e re ân ^cu paje şl cu pămînt şî pă dinăuntru îl lipeam noi şî-l
spojam şî-l văruiam şî ierea frumos, ferea călduros, curat. Pă jos
jerşa pămînt. ll s p o ii n ^ c u pămint şî cu baljgă, noi fămeie
Făâanw sobă dă cărămidă şî făsâm îm ^pa rt-a ila ntă ozac şî
băgăm foc d îm ^ p a rt-a jlin tă şî-qcălzam cum je-aisa, cum ie
şl-ntr-o casă dă y&nen!.
Aisa-i spunem la sobă, acolo spunam la ozac. aşa că
d-acolO îr)călzanw ş-aveam aisa căldură mai bine ca-ntr-o casă.
ŢîiSdi căldură; ţe rş i călduros. C îm ^ p lo y a prea mult, să-ntâmpla,
maj p ic i. Da je ma| bift§ acum, c-acum a v e rj^ c ă ş .
Llsaveta Tursitu (49 de ani]. [Băbeni, 24 mai 1967],

Gurbinu
La no| rudârl, g u rb in u să fase pintru că am âvui cazuri câne
&ă-fHbolnăvlt, unu că (-a lyat yo mînă, u m ^ .^ i|o r sau capu l-a
dUriii Ş-â Ăercăt pîn tui& e bis^risile şî nu s-a găsit ifcacu. Şî s-a zîs
urili Hlâ| bătrin dîn a| noştri rudari? Că să facă dîh^sfincel$-aşca
e u ri^ s -B spus o d ită d îm ^b ă trln j, să facă g urbin u cu u m ^ m ie l
ilb u şî să nu Viţe m(a, mjel să tije, alb, fir â nis yo pată pă jet.

iii
 Sa mérzem acoló la uo poiană vérde, îm ^ p ă d u re une nu
iesţe loc u m b la *^ d ă nimin. Să tije loc curat. Ş-a cumpăra1?_m{el
alb ş-a pus în car masă, scauun, sare d-acas d tw trébu|e acolo şt
mălaj şî făjină, foiină albă. Acolo c în ^ n e - a n w dus cu mlélu, a
făcut uor fiert tot, uor fript tot. U u m ^ fe l dă mîqcare să fase dîn
asést miel Acuma l-a făcut acoló la (arba ila frumuasă şt a făcut
frigare dă salsiie şî l-a băgat îm ^ frig a re -a ş i cunw să spală,
mindru cum ie să să facă u m ^ m ie l. A făcu fuocu mare, cu lemne
mulce, să facă jărăgai, dă dăparce, să-l frigă pă dă parce cum |e
dósu dă viuară. Aşa? Mai dăparce. Cân l-a fript, dă s-a Âermenat
i ) _ _ z* • » *' ' » f . .
complect, azma da pine şi cu pu]îna mămălig-acolo a adus frunză
verde dă salsije şî nu să pune dăcât o sâgură masă ÎQw cap şî pă
ligă masă frun- ză şî a dóuo masă sau a treia să pune numai pă
frunză carnea şî pîna şî m ăm ăli- ga. Ş îînsépe să dăzleze uunu ma|
bătrin, care şcijă să spuie cuvincele aşca ale sfîncelor. Şî
spune-aşa: "Voi sfincelor, bunelor, coconiţălor, v e n iz ^ liij^ c a ape
şî dülse ca mierea j^ v -a d u s e ţ amince dă (setă{anu-âa. cum îl
camă, numele lui. care-l are mielu), să-j d a z ^ z n a g a şî puéérea şî
vîrtuca ÎQ ^ c o rp u lui, îm ^ m in ile Iul, îm ^ p is y a re le lu|, că vă
prăzniseşce dî ian în an, c -u m ^ b e rb e s e gras, c-o buce cu vin,
c -u n _ c u p to r dă pine. Am in!" Spune dă trei uorj cesţija asta şî
atunsa însepe mîrçcarea, să uospăceză to] uameni. ja r se ramine
dîn asest gurban nu să mănîqcă sau să }a acasă, să
mâni rjnse-acasă dîn iei şî pină la douoşpe dîn n y ip c e să stă acolo,
îm ^ p ă d u re , la iarba aţa vérde. Şî se rămâne să bagă-r) gruapă,
nu ja nimic acasă; să spală şî vasăle, tus, straniină, lirjgură, tot să
curăţă, să pune-acolé-rç^gruapa une s-a tăiat mielu. Şî a tün ia
pleac- acasă şî sigur că bolnavu iesţe bun, sînàtôs, a prise put
d â q ^ g u rb a n ; s-a facu9w bine.
Băran Ion [43 de ani], [Pârâieni, 22 aprilie 1967).

192
 Cum se face o albie
Să fase al bila d îm ^ plută sau cfln^salsiie, lem ^m uaie, nu
să fis e dă copas sau dă frisân , numa si rjgur dă plută şî salèiie
Prima dată, tai pluta jos, pui ferestrauu pă ja ş-o tai aşa cum, pă
misîunlja şî lunzimea cît să fase albita. După se le sparg, îi pui péne
ş-o sparg, jau săcurea, aia rudăreasc-a nuastră cum jesţe, lungă
nu d-asta rumînească, săcure dă sins cilograme Uo sparg, dup-aja
uo scobesc înăuuntru, î[ dau lémnu-àla afar dî ia, cum iesţe acolo şl
iau céstla, cuptuaia ş-o céstlui aşa cum a z ^v ă z u şî mneavuâstră
albija. Dup-aia ne d u s e r^ c u ia uor la bîls, uor a isa-n^sat, că
s îm _ m u lţ uameni care cumpără albii.
Băran Ion [43 de ani], [Pârâieni, 22 aprilie 1967].

Cum se face lingura

Lingura să ia dă nuóuo uorj im mină ca să fas să
cermir) cu ja ca să mîrjcăr] cu ia; dă nóuo uorj să ja-m mină,
f 9 a J f f ţ *f
cu nuouo scule. Să ia prima dată cu barda, apă; să ja d-asi cu
săcurea. dup-asi să ja cu cuţîtu, dup-aia cu seu aba aia mica care o
scobeşc-acolo în găvanu-ăla une să puace mìrtea cu ia şt dup-aia
să fase cu zamu-aşa să maj... să mai treacă cu zamu ca să file
lucsujita ş-atâta
Băran [on (43 de ani], [Pârăiem 22 apnlie 1967]

Suveicile
Suveisiie să fase aşa d-o palmă lunzime şî duouo deşce şi
dup-aia-i dau uo gauură cu sfredelu ìm w miljóc ca să pow s-o
scobésc-acoió-rp ^ m iijó c , une să piifte dă pune ruminale ţava aia
colo, dè m èrle la pinză. Ş-atita a n ^Ja suve[că dă ffteut
Băran [on [43* de ani] [Pârâieni 22 aprilie 1967]
 Blidul
Blidu-J fac-aşi, say gâvinu, cum î| spurtem nyoj, să fiAe tot
cu èistia, să fâàe şî cu sAciirţa. Ala să râie mal Vu^ r>da |e mic,
nu |e lucru m ire, să fa g ^ m u l^ la {el; ila-ntr-o juma dă éas îl fac.
Tod_dă salilje să file .
Bărân Jon [43 de ani], [Pârâleni, 22 aprilie 1967].

Fusul
Acuma, vezi, |o nu p o ^ s ă fac fusăle, dâci^m ujerşa fase.
Am văzu ^ cum fase |a, da |o nu p o ^ s ă fa fusă. Ujée cum fiAe (a
fusăle: ja. prima ^ată, le sparz-aşi ţăndări, ţ^ndărj-aşa pă
misiyunila fusului şî dup-aja-i sopleţie cu birda drept, că, daca je
strâmb, nu mérze la strug şî le pune la syare să usuie, că să fîje să
nu să strimbézà. Dup-aja-l pune la fum, fusu să uusucâ, s-afumă
» ' ï a f J , J
bine ca să nu să mai strfmbe şî le pu fie la strugy-ala, la strug u-ala-i
nostru care, cu gurica aţa a nuistră, cum să spune la mneavuistră
sculă, no| spunem gurică, yo dittă d-âja, cum îj spune, carş-o pune
pă fus aşa şl mérie. Cy-o mână triz e d-o sfyiră şl cu yüna (Ine pă
fus-acolo şî să fié e füsu todw greu, ca şl lingura să fiâe.
Bărân {on [43 de ani], [Pârâleni, 22 aprilie 1967].

Muosuarăle
ăk A

!n dăfiniciv ma| fase şl m osyiră, mujerea. Mosuarăle să faie

aşa: îl p u Intr-o scriveală, ca cum pufte rumlrti lanţu-^la dă-l
sopleşce intr-o scrivşaJ-aşi, pune sfredelu d re p ^p ă mfzga ala a
luj şî-i dă giyură şî dup-iia-l sopleşce aşa cu birda şî-l pune la
strug, to^Ja strug să fis e ş-ala,
Băran jon [43 de ani], [Pârâleni, 22 aprilie 1967].

m
 F u r z ^ d ă to r*

D up-ija ma[ faée şl furé, fu ri^ d -4 l§ â dâ tors, dă tuărse

rumînele cu [ele, ş£l|, d-o pune a ş a -m ^b râ u ţ i puAe ci|ery*a)a dă
lină şî ty ă rie . Â[a să fă ie , 1} maţ lurjgă ie va ; É tti ttru g apărce, nu
ma[ la strugu dă fusă, la, furca-i mai lungă- ŞH fac jo A tu strug
ş -ila uo &opleş&e tot aşă cu barda, | p soplesc Io £|a, drept, că la
nu'pyaèe să fic ă cu bărda ca mine, barda-i mai grşa, şî l-o soplesc
9 i t
drept, d lm ^b a rd ă -n tîl ca să meargă drept, ca să nu-l dau mult jeţ
dă munca şi yo fase şî-l dăm uo văpsa d-astâ rutSşâje say albastră
cum, colârile care să vopsăşce furca, ca să fìie şi mihdrâ.
Şî aşă dacă n-arată mindră ca să-i d ă q ^co lu a re a aţa dă
vopsâ. Şl fusale să văpsaşce, da alea să văpsăşce cu seva plumb
d-ala, s c iit i dă uo coluâre cu plumbu-ăla scrii cu creuonu, c u n ^ s ă
spun, creuón d-ala dă scrii j copiii cu... cu iei, ăla să pune şî pă fus
că să fi[e uo coluăre-aşă, şeii, nagră sau, mă rog, după cum iesţe
coloarea a fusului.
Asta )e tuată să uocupă ia înaince vreme, dn d ferea uodâtă
Cy-âşta să uocupa ja. Da acuma nu să maj ocupă nîs ia; prea puţin
dă tot. nu ma) să yocup-aşa tare, cum lerea uodată.
Acuma cu coleccivu, că s ìn c é n ^ la zăuocehnija ăst-aiisa la
a n ^ tr e [ féèe care s în ^Ja zăuocehniie ais-aşa cu vasile
mulgătuâre, mă rogi, îngrijîtyare la v a i. incoio nu mai fase
nimlo*acuma,( Avón ^ tr e jiz ^ d ă ări[ dă pământ, care ni l-a d a ^ ş *
nuóyo, dîm pămlntu nóstru cane l-an ^ c u m p ă ra t acuma înth
aveam pă zăvya)e, stam, nu aveam trşabă cu pămintu, da acuma
sîncem yamen şî nuo[ în rindu setăţănilor ajisa, nu mal
J m f f f

aven treăbă cu albiile sau cu fusale say cu linguri© Acuma

• 1 • m ¥
sîncem yamen*,^Jn sat, t o ^ c a fije^care rumîn.
Băran [on [43 de ani), [Pârâieni. 22 aprHie 196S|
 Prima zi din noul an şcolar
* , * * _ - /
Prima dată cînd am veniw la şcuală, a rj^ g a s it copiii
prinw curtea şc6li, se jucau şi m-am prins şi jo cu |e|, m-an jucat.
Si dup-acela a venit tovarâşu director cu fi^llans profesirl, cu
* • r • t 1 i
cejlans^tovarăş! profesori, cu diri§in|! şi-au ve n l^şi ne-ay astrins
Îr^ c a re u .
Acolo a fos^tovarăşu preşedinte de la sfatu popular, a fost
tovârăşuli... to ^ c o m a n d a n ^ d e detaşament şi a fosw şi tovarăşu
director împreună cu iei. Dup-aâe}a, după ce ne-au termenat
careuu, am plecat, [k] a p le ca ^d e la desele unu-patru au plecat
ir] clasele lor să le la, să-ş! ia carţîle. Dup-aceia noi an stat
|p f. f t t r /
în_cur1ea şcoli, ne-an-jucat pînă cînd a ieşit lej şi ne-an^dus şi
noi îr)_clasă, ne-a esplicat prima dată dirigintele şi după a£eia
ne-au esplicat fiiecare profesor, ce-ave n ^ c u lei. Şi ne-an^dus,
ne-an^dus, a n ^lu a cărţile şi am plecat-acasă. Când...
m ergam^pe drum, noi am mers în linişte, frumos, anw da "burtă
ziua" la uamenj, cînd am ajuns acasă, la părinţi le-an^da
"sâru-mina" şi-aşa mai departe.
Dună Fluârea [11 ani], [Hlnova, 17 sept 1968).

Jocuri de copii
# j f / «
Noi ne jucan^/Şuarecele şi pisica", “Capra cu trej jez"
cîtio-dată, "Cloşca cu pu{”. Ne ju c ă r^ c a şuârecele şi pisica, fafiem
un cerc mare si punem uq^cop il îm ^ m iljic , Îm ^m ilj6cu cerculuj,
care jeste pisica... [k] care Ieste şuarefiele şl punem (ar altu copil
pe dîn-afară care Ieste pisica. Noi atunâa 1) dănw dnimu la şy^refie
şi pisica fuge după {el. Când 11 prinde, zi6eow că: "fie pisică vrinlcă,
prinde un şyarefie!". Dacă nu 17 prinde ziâem: "fie pisică leneşe, nu
prinde un şy^redel". Şi aşa ma{ departe.
"Cloşca cu pul" - Fifiem yo llnl|e şl piinem ac6lo mim a şl
unu se fafie ga|a Şl ne prindem no) şi Intrebtfm, ne-rpvârtlm pe
II 09<Ha şi-ntrebănw că: "fie fa2w mam-aâl?" şi la ne splina că f^fie

196
mîqcare pentru du6mnu. Şi dup-a6eia [ar mai întîrcolin^şi
uo-ntrebam jar că "unde ie d6mnu?"şi ia ne spune că s-a dus să ne
[a bombuăne. Dup-ace[a ja se... ne trimite, venin w de la şcuală, ia
ne trimte să ne ducem In uodaie să mîncăm. Acolo, ce vedem?
Vedem un om şi noi z lc e rj^c ă ala ieste uomu negai şi facem iară
un âerc ş-acolo noj ne... mama se duce şi vorbeşte cu iei că pină la
uora zece număram. Şi noi în cep en ^să numără r ^ c ă "omu negru
a venit" {este ora unu, uomu negru n-a venrt" ieste ora duouo şi iei
atunca fuge după noj.
"Capra"- F afie n^n işte copii aplecaţi şi-ncepen^să sărim
peste [el.
Dup-ace[a fa 6e r)^ca u rp ^ fe l de puod şi dup-aceia iar sărim
ş-aşă mai departe, vine alţî din ^ s p a te
Dună Flyarşa [11 ani]. [Hinova, 17 sept 1968].

Obiceiuri de sărbători
_ . . ‘ j ^f _ r j i
Noi de Cră6un, simbăta Crăcunului, noi ptecăn toţi copiii,
« r, • 'J - * _r /” j'* '
stăm irp ^ v a le pină ne-astnnger) toţ şi plecăm, plecă r) cu iei si
■ ^ f 9 ţ f ş g
în6epenw să-l strigam: "Colindefî, colindeJiT Şi dup-aceia iar
plecan la altă casa. După ce am astrinz nuoi, ne dă
r .r . t w W W W $
biscuiz^bom buane. pîne ş-am plecat acasă. După c-am plecat,
p u ta rj^ c a p u şi ne culcam ş-a doua zf de Crăcun, m îcăn^şonc
Atuncj fri§et]^carn© , mîc^m... şi asta ne-a fost nouo tuată
nerăbdarşa.
De Anu Noy ne duâ^ ^ c u frăţiuori noştri, cu rmmele
nuastre, ne du6er)w cu iei la muoş ca să ni-i dea de-a grinda Şi noj
ne lom sOrcova şi plecă ^ c u sorcovitu p rin ^ s a t Ş-atuncj ne
duâem la uamin;, la rudele nyastre, puate şi la alţii. Ne ducem şi
iâem: “S6rcova, vesela, să trăit, să-mbătrârtiţ, ca um mâr, ca
um păr, ca urp. .fir de trandafir: să ne dasw şi nouo ban,1, să
b ă g în w la buzunar!".
Dună Flyarşa [11 ani). [Hinova, 17 sept 19681

1S>7
 Zbandiu, zbandile,
zbandil, adj. — Saşiu, care se uită cu un ochi fntr-o par­
te şi cu celălalt Tn altă parte (Pr).
Zbîrf, zbfriă,
zbîrlj, zblrle, adj. — (Despre păr, barbă) Crej, creaţă (Pr).
Zdlăină. zdlăinj, s.f. — Slănină (Gd).
Zdrajtă, s.f. j- Traistă (Hrt).
Zgăbirdă, zgăbird, s.f. —Urdori (pr)
Zgîrfonfaf, . adj. — (Despre păr) Creţ (Bb4).
Zgrăbun|ă,
zgrăbunţă, s.f. — Coşuri pe obraz (Hr2).
Zgreben'. s.m. — Ceea ce rămâne tn dinţii daracuiui;
căiţi (Pr).
Zgura, vb. I. refl.
- A tremura de frig (Brl).
Zlbic, s.n. - Turtă prăjită în untură (Sil).
Zîmnic. zîmnise (1) Pivniţă săpată în pământ;
(2) Bordei pentru vite
Ziuală, sJ. Lapoviţă (FI 2.3)

Zamân, zemenj, s.m. - Copii născuţi o dată; gemeni (Pr).

Zână. zenf, s.f. - (1) Pleoapă; (2) Geană (Pr).
Zănuce, zănuţ, s.m. - Genunchi
2ănuice, zănujc, s.m. - Genunchi (Pr).
Zemănare.
zemănar!. s.f. - încheietura piciorului; vintre (FI).
2eme, vb. III - (Despre porc) Grohăie (Pr).
2#nuce, zenu|, s.m. • Genunchi (BF).
2eru|alâ, zerujelj, s.f. Chiciură (Dr1).
2ezet, zezece, s.n. Deget (TJ2),
tinere, iinerj, s.m. (1) Mire; (2) Ginere (soţul fiicei) (Pr).
2»zet, zizece, s.n. Deget (FU).
2ul. zulâ adj. Chel. cheală (Şr).

248
 Les ï rud ar i "d e l ’Olténie
Étude de dialectologie et de géographie
linguistique roumaine
(Résumé)

Le sujet de ce livre a constitué un point d'attraction pour les

chercheurs par les controvers qu'il a suscitées, concernant les
problèmes historiques, ethnographiques et, en même temps, par
l'intérêt scientifique qu'il a provoqué quant à la linguistique.
Étant donné cette dernière circonstance, l’idiome des "rudari"
n'a pas bénéficié d’une analyse systématique de spécialité. Voilà
pourqoi les informations minimales qui existaint ne faisaient autre
chose que de créer une auréole de mystère et de donner un
caractère énigmatique à cette population.
L'anteur a étudié le problème du patois des "rudari” de
l'Oltenie et des zones limitrophes, un vaste territoire nord - et sud -
danubien, en réussissant, après des années de recherche
complexe et systématique, à se faire une vision d'ensemble
historique, ethnographique et surtont lînguistigue et à élucider
l'énigme", en offrant une solution viable à ce problème. C'est la
raison pour laquelle, en prenant comme base leur patois, l’auteur a
constaté que les "rudari" de l’Oltenie parlent aujurd’hui un patois
différant de celui des natifs. Il en résulte d’ailleurs que les "rudari1'
sont en Olténie une population immigrée. Dans cette situation,
l'auteur a dû répondre aux questions suivantes:
1. D'où sont venus les "rudari"en Oltenie ?
2 Quand cet événement a-t-il eu lieu?
En prenant comme base la connaissance de leur patois
roumain, en le comparant à l'aide des atlas linguistiques, l'auteur a
répondu à la première question en parlant d'un patois dont les
particularités forment un territoire au sud-ouest de la Transylvanie
au sud-est de la Criçana et aü nord-est du Banat. les "rudari” sont
venus en Olténie justem ent de cette zone dont ils représentent le
patois,
Si on corrobore cette constatation avec d'autres élém ents,
avec les term es qui indiquent leur ancien m étier (aurari
"orpailleurs". K ï i e s i "mineurs") et avec leur nom générique de
"rudari". qui s occupaient du travail de l'or, une seu le conclusion
s'impose, c'est-à-dire que ces bohém iens sont venus en O lténie en
quittant la zone des C arpates O ccidentales, où ils ont travaillé
com m e mineurs dans les mines d'or ou com m e nettoyeurs du
sable aurifère des eaux des rivières de ce territoire.
Q uant à la deuxièm e question, l'auteur a trouvé la réponse
dans les docum ents du tem ps, qui, sans spécifier d'où ils sont
venus, ils mentionnent leur apparition en O lténie, sur la V a lle é de
l’Olt, entre Râmnic et C ozia, au début du X V II-e siècle.
Un élém ent très im portant qui en résulte c'est le fait essentiel
que les "rudari" sont des bohém iens; voilà pourquoi, avant
d adopter le roumain, ils ont parlé la langue tzigane qu'ils ont
abandonnée d ailleurs, en la rem plaçant par le roumain, parlé à
l’époque au sud-ouest de la Transylvanie, évidem m en t après un
long processus de bilinguisme.
Du sud-ouest de la Transylvanie, les ”rudari" sont venus en
Olténie, en descendant d e la m ontague vers le D anu b e. Puis, leur
parler roummain. qui a eu une base transcarpatique, a souffert
l'influence des parlers de la V alachie. Les "rudari" ont traversé le
Danube pour aller en Bulgarie, une partie se dirigeant vers l'ouest,
en arrivant jusqu'en Serbie O ccidentale et l’autre partie se
réfugiant, après quelque tem ps, en V alach ie, apportant des
éléments lexicaux bulgares et la coutum e nom ée "gurban".
Par conséquent, du point de vue linguistique, les bohém iens
parlent un idiome qui est entré trois fois en contact avec d'autres
idiomes, en réalisant ainsi un "bilinguisme répété", selon
l'espression de lorgu lordan: prem ièrem ent le contact entre leur
langue bohém ienne et le roumain sous la forme où il était parlé au
sud-ouest de la Transylvanie et puis le contact entre la langue

:^0
 roum aine q u ’ils ont adoptée en abandonnant le tzigane et les
parlera de la Valachie où les >,rudari"ont immigre et finalement par
le contact entre leur parler roumain et les langues des pays où ils
ont de nouveau immigré, le serbe lorsqu il s’agit des "coritari" et le
bulgare quant aux "rudari"qui sont revenus de leur pénple
danubien.
Les deux premières situations de contact forment f'object de
l ouvrage en question.
Çn les prenant com m e base, l'auteur a formulé non
seulem ent une série de conclusions et de constatations de
phonétique historique roumaine, en utilisant la méthode de la
chronologie relative, mais aussi des conclusions de linguistique
générale, de théorie des langues et de bilinguisme collectif
 BIBLIOGRAFIE
— Arvinte, Vasile, Terminaţia de plural - âuă a unor substantive
neutre, în SCL, X, 1959, nr.2, p.213 - 239.
—Atlasul lingviste român, publicat ... de Muzeul Limbii Române
din Cluj, sub conducerea lui Sextil Puşcariu, Partea I (ALR. I) de
Sever Pop, Voi. II: Părţile corpului omenesc f i boalele tui, Cluj,
1938; Voi. II: Familia, naşterea, botezul, copilăria, nunta, moartea.
Sibiu - Leipzig, 1942.
—Atlasul lingviste român, publicat ... de Muzeul Limbii Române
din Cluj, condus de Sextil Puşcariu. Partea a Il-a (ALR, II) de Emil
Petrovici, Voi. I: A. Corpul omenesc, boalele ( fi termeni înrudip) B
Familia, naşterea, copilăria, nunta, moartea, viaţa religioasă, săr­
bători C. Casa, acareturile, curtea, focul, mobilierul, vase, scule.
Sibiu - Leipzig, 1940; cu un Suplement de 20 de hărţi (cuvinte
obscene).
— Atlasul lingvistic român. Partea a ll-a (ALR. II), Serie nouă
Voi. I: A Agricultură. B. Morărit. C Grădinărit. D. Pomărit. E
Viticultură. F Cânepa. G. Albinârit, Bucureşti, 1956. Voi. II: A.
Creşterea vitelor. B. Carul, căruţa, sania. C. Păsări da curte. D.
Păstorit. E Lâna, torsul, ţesutul F. Meserii. G. Pădurit, Bucureşti,
1956. Voi. III: A. Plante. B. Câinele, pisica. C. Animale sălbatice. D.
Păsări sălbatice. E. Vânătoare. F. Târâtoare, amfibii. G. Pescuit. H.
Insecte I Timpul. J. Configuraţia terenului. KL Ape, umiditate,
navigaţie. L. Comunicaţii. M. Naţiuni, categorii sociale,
administraţie, Bucureşti, 1961. Voi. IV: A. Şcoala. B. Armata. C.
Conflicte, justiţie. D. Bani, comerţ. E. Măsuri, greutăţi. F. Bucătărie,
mâncăruri, băuturi, alimente, coloniale. G. Tutun. H. îmbrăcăminte,
încălţăminte, farduri, podoabe, lucru de mână. I. Culori. J. Spălat,
călcat, igienă. Bucureşti, 1965. Voi. V: A. Fire, caracter, sentimen­
te B Petrece/1, distracţii. C, Muzică. D. Jocuri de copii. E. Salutul,
f Varia <» Numele de persoană II Superstiţii, Bucureşti, 1966.

252
Voi. VI: A. Substantiv. B. Articol. ( ' Adjectiv. D Pronume E
Numeral. F. Adverb. G. Prepoziţie. H. Conjuncţie. Bucureşti. 1969
Voi. VII: Verbul, Bucureşti, 1972.
— Micul atlas lingvistic român, publicat de Muzeul Limbii
Române din Cluj, condus de Sextil Puşcariu. Partea I (ALRM .I) de
Sever Pop. Voi. I: Părţile corpului omenesc şi boalele lui, Cluj.
1938. Voi. II: Familia, naşterea, botezul, copilăria, nunta, moartea
Sibiu - Leipzig, 1942.
— Micul atlas lingvistic român, publicat ... de Muzeul Limbii
Române din Cluj, condus de Sextil Puşcariu. Partea a ll-a (ALRM
li) de Emil Petrovici. Voi. I: A. Corpul omenesc, boa/e (si termeni
înrudiţi). B. Familia, naşterea, copilăria, nunta, moartea, viaţa
religioasă, sărbători. C. Casa, acareturile, curtea, focul, mobilierul
case, scule, Sibiu - Leipzig, 1940.
— Micul atlas lingvistic român. Partea a ll-a (ALRM. II) Serie
nouă. Sub direcţia acad. Emil Petrovici. Voi. I. A. Agricultură B
Morărit. C. Grădinărit. D. Pomărit E Viticultură. F Cânepa G
Albinărit. H. Creşterea vitelor I. Carul, căruţa, sania. J. Păsări de
curte. K. Păstorit. L. Lâna, torsul, ţesutul. M Meserii N Pădunt.
Bucureşti, 1956. Voi. II: A. Plante B. Câinele, pisica. C Animale
sălbatice. D. Păsări sălbatice. E. Vânătoare F Târâtoare amfibn
G. Pescuit. H. Insecte l. Timpul. J. Configuraţia terenului k Ape
umiditate, navigaţie. L. Comunicaţii M, Naţiuni. categorii sociale
N. Şcoala. O. Armata. P. Conflicte, justipe R Bani. comerţ s
Măsuri, greutăţi. T. Obiecte de uz casnic, Bucureşti, 1967 Voi III
A. Bucătărie, mâncăruri, băuturi, alimente, coloniale B lutun i
îmbrăcăminte, încălţăminte, farduri, podoabe, luau de mână D
Culori, E. Spălat, călcat, igenă F. Fire, caracter, sentimente G
Petreceri, distracţii. H. Muzică I Jocun de copii 1 Salutul. K
Vana L. Nume de persoană. M. Superstiţii. Bucureşti. 1967
— Noul atlas lingvistic pe regiuni. Oltenia Voi I, Academia R S
România, Centrul de Cercetări Fonetica şi Dialectale întocmit sub
conducerea lui Boris Cazacu de Teofil Teaha, Ion Ionica şi Valenu
Rusu, Bucureşti, 1967. VoK II, Academia R S România. Centrul de

253
Cercetări Fonetice şi Dialectale. întocmit sub conducerea Iul Boris
Cazacu de Teofil Teaha, Ion Ionică şi Valeriu Rusu, Bucureşti,
1970.
—Atlasul lingvistic român pe regiuni. Mammureş, Academia R.S.
România. Filiala din Cluj, Institutul de Lingvistică şi Istorie Literară,
intocmit de Petru Neiescu, Grigore Rusu, Ionel Stan. Voi. I: A.
Corpul omenesc (părţile corpului. însuşiri fizice ş i morale). B.
Familia (rude, naştere, căsătorie, moarte), Bucureşti, 1969. Voi II:
( Casa (părţile casei, mobilier, obiecte casnice). D. Curtea (mijioa'
cele de transport, animale domestice, păsări de curte). E. Agricul­
tura şi legumicultura. F. Pomicultura, viticultura, apicultura. G. Câ­
nepa (prelucrarea ei). H. Firana, Bucureşti, 1971. Voi. III: L Pădu­
rea (flora ş i fauna ei), vânătoare, pescuit. J. îmbrăcăminte, încăl­
ţăminte. K. Timpul, fenomene atmosferice. L. Terenulrelieful. M
Şcoala.
» armata, administraţia.
-I N. Meseriij comerţ. i O. Diverse
Chestionare speciale. P. Agricultura, Bucureşti, 1973.
— Avram, Andrei, Cercetări lingvistice la o familie de ţigani. In
FD, II, Bucureşti, 1960, p. 93 - 103.
— Idem, Despre fonologia normei, în Omagiu lui lorgu iordan,
Bucureşti, 1958, p. 45 - 52.
— Idem. Cercetări asupra sonorităţii în limba română, Bucureşti,
1961.
— Idem. Trecerea lui uo la u ăîn graiul cuşean, 1n SCL, 1962, nr.
3. p. 325 - 335.
— Idem, Despre dialectologia structurală, în voi. Elemente de
lingvistică structurală. Bucureşti, 1967, p. 181-192.
— Idem, Despre trecerea lui ă la îîn dacoromână, în SCL, XVI,
1965. nr 4. p. 457 - 461.
— Bartoli. Matteo, Breviario dineohnguistica, Modena, 1925.
— Băcescu. Mihai C., Păsările în nomenclatura şi viaţa poporului
lomân, Bucureşti, 1961.
— Bălgarski etimologhicen recmik, tom*. I, Sofia, 1971.

254
 — Bolocan Gh. Structura dialectică a l/mbu Jn lumina raportului
dintre general si pa/liculai interdependenţa sistemelor dialectale
în LR, XIV, 1965. nr. 6, p 637 - 646.
- I Brâncuş, Gr., Graiul din Oltenia, In LR. XI, 1962, nr 3. p. 248 -
260.
— Idem, Sur la valeur du passé simple en roumain, în Mélanges
linguistiăues publiés à l'occasion du Vlll-e Congrès International
des Luinguistes à Oslo, du 5 au 9 Août, 1957. Bucureşti. 1957, p
159-173, :
— Buletinul Institutului de Filologie Română "Alexandru
Philippide" (B\FR), laşi, 1934 şi urm.
— Bulletin linguistique (BL), publié par A. Rosetti. Bucureşti. I,
1933şium i:
— Byck, J şi Graur, Al., Influenţa pluralului asupra singularului
substantivelor f i adjectivelor în limba română. în vol. J Byck. Studii
şi articole, Bucureşti, 1967. p. 49 - 92.
— Byck, Jacques, Studii şi articole. Pagini alese, Bucureşti.
1967.
— Calotă, Ion. Arhaisme în toponimia comunei Livezi, judeţul
Vâlcea, în LR, XVIII, 1969, nr. 5, p 495 - 497
— Idem, Observaţii asupra graiului unei familii de rudan. în Acte­
le celui de-al Xll-lea Congres Internaţional de Lingvistică şi P/lolo
gie Romanică, vol. II, Bucureşti, 1971, p. 343 - 350
— Calotă, Ion şi Ivănuş. D . Crecetăn statistice privind fizionomia
fonetică a limbii române vorbite Consideraţii pe baza fenomenelor
de sandhi, în Philologica, I, Bucureţti 1970. p 37 - 84
— Calotă, Ion şi Petrişor. Marin. Puncte nemduse în NALR
Oltenia (Orodel, Cetăţu/a Vela), multiplicată la rotaprint în sena
Texte dialectale, II, Craiova, 1969.
— Calotă, Ion, Grupul s lin limba română. multiplicată la rotaprint
în seria lingvistică, XII, Craiova. 1971
— Candrea, L A., Constatări în domeniul dialectologiei. în GS
vol. I, fasc. 2, Bucureşti, 1924. p 169 - 200.
— Candrea, I. A . Graiul dm Ţara Oaşului. Bucureşti 1906

255
 — Capidan, Th., Aromânii’ Dialectul aromân, Bucureşti, 1Ô32.
— Idem, Meglenoromânii, vol. I, Bucureşti, 1925, vol. II, Bucu­
reşti, 1928. vol. III, Bucureşti, fără an.
— Caragiu - Marioţeanu, Matilda, Fono-morfologia aromână.
Studiu de dialectologie structurală, Bucureşti, 1968.
— Ca za cu, Boris, Procesul de diferenţiere în graiul unei comune
(Meria - reg. Hunedoara), în vol. Studii de dialectologie română,
Bucereşti, 1966, p. 91 - 120.
— Cazacu, B. şi Todoran, R., Lexicul dacoromân (Trăsături
specifice si arii lexicale), în vol. B, Cazacu, Studii de diactotogie
română. Bucureşti, 1966, p. 144 -172.
— Cazacu, B.t Despre dinamica limitelor dialectale, în voi. Studii
de dialectologie română. Bucureşti, 1966, p. 73 - 90.
— Idem, Noţiunea de interdialect, în vol. Studii de dialectologie
română, Bucureşti, 1966, p. 33 - 40.
p Chelcea, Ion, Rudarii. Contribuţia la o "enigmă" etnografică,
Bucureşti, 1944.
— Idem, Les <rudari> de Muscel Étude ethnographique, Estraits
des Archives, XVI-e annee, nr. 114, Bucureşti, 1943.
— Idem, Rudarii de pe valea Dunării (intre cursul inferior al
Oltului şi Mostiştei, multiplicată la rotaprint în Comunicările
Centrului de Istorie, Filologie şi Etnogra- fie al Academiei R.S.
România. Seria etnografică III, Craiova, 1969.
— Cioranescu, Alejandro. Diccionarìo Etimologico Rumano, La
Laguna, 1958 - 1961.
— Companys, E., À propòs des questionnaires dieilectologiques,
în vol. Communications et rapports de Premier Congrès
International de Dialectologie générale, première partie, Louvain,
1964, p. 3 7 - 45 .
— Probe de limba şi literatura pganilor din România, publicate de
Barbu Constantinescu,' Bucureşti,
T '
1878.
— Constantinescu, Miron, Daicoviciu, Constantin. Pascu, Ştefan
(sub redacţia). Istoria României. Compendiu. Bucureşti, 1969.

256
 — Conţiu, Mihal, Observaţii asupra accentuării formelor verbale
în graiuri/e olteneşti, în FD, VII, Bucureşti, 1971, p. 159 - 172.
— Coseriu, Eugenio, La geografìa linguistica, Montevideo, 1965
— Idem, Sincronia, diacronica e historia, Montevideo, 1958.
— Coteanu, Ion, Elemente de dialectologie a limbii romàne,
Bucureşti, 1961.
—Coteanu, lon, Mózes, Gélffy, Principii în cercetarea sistemului
fonetic al dialectelor, în Omagiu lui lorgu Iordan, Bucureşti, Ed
Acad. R.P.R., 1958, p. 303-315; R. Udler, Principiile elaborăm Atla­
sului lingvistic moldovenesc si importanţa lui, în Limba şi literatura
moldovenească, an. I, 1958, nr. 1, p. 35 - 41, Filiala moldoveneas­
ca a Academiei de ştiinţe a U.R.S.S., Institutul de Limbă şi Litera­
tură, Chişinău; u Pătruţ, Influences slaves et magyares sur les
parlers roumains, în Romanoslavica, Bucureşti, 1958, p. 31 - 42;
Rostirea nouă, două etc., recenzie în LR, VIII, 1959, nr. 2, p. 104 -
109.
— Coteanu, lon, Dialectul şi ierarhia dialectală a limbii, în LR.
XV, 1966, nr. 4, p. 386 - 388.
— Idem, Cum dispare o limbă (istroromâna), [Bucureşti], 1957
— Idem, Morfologia numelui în protoromănă (română comună),
Bucureşti, 1969.
— Idem, Dicotomie sau tricotomie lingvistică? (limbă vorbire
normă), în Omagiu lui Al. Rosetti, Bucureşti, 1965, p. 153 -154
— Dacoromania (DR), buletinul Muzeului Limbii Române. Cluj, I,
1921 şi urm.
— Daicoviciu, Hadrian, Viaţa în Dada romană, în voi. coordonat
de Mlron Constantinescu, Constantin Daicoviciu. Ştefan Pascu, te
toria Raoâniei Compendiu, Bucureşti, 1969.
— Dauzat, A., La méthode des nouveaux atlas linguistiques de la
France, în Orb/s, tome IV, nr. 1, Louvain, 1955, p 22 - 31
— Idem, Les patois. Évolution. Classification. Étude, Paris. 1943
— Idem, La géographie linguistique, Paris |1922)
—Densusianu, Ovid, Istoria t/mbii romăne, Ediţia îngrijită de prof
unlv J Byck, vol. I, vol. Il, Bucureşti, 1961

257
 — Idem, Graiul din Ţara Haţegului, Bucureşti, 1915.
— Idem, Opere, Ediţie îngrijită de B. Cazacu, V. Rusu şl; I. Şerb,, I
lingvistică Scrrenlingvistice, Bucureşti, 1968.
— Dicţionarul limbii române (DA). Academia Română. Sub
conducerea iui Sextil Puşcării», Bucureşti, tomurile I - il (A 1 C), D -
DE, J - Lojniţă). Bucureşti, 1913 - 1949 (tomul I, partea I: A - B,
1913 partea a Il-a : C. 1940, partea a II l-a: D - DE, 1949; tomul al
ll-lea, partea I. F - 1, 1934, partea a ll-a, fasc. I: J - Lacustru, 1937,
fasc 2' Ladă - Lepăda, 1940, fasc. 3: Lepăda - Lojniţă, 1948.
— Dicţionarul limbii române literare contemporane, vol. I - IV,
Bucureşti. 1955 - 1957.
— Dicţionarul limbii române modeme (DLRM), Bucureşti, 1958.
— Dicţionarul limbii române (DLR), Serie nouă, Academia R.S.
România. Redactori responsabili: lorgu Iordan, Alexandru Graur,
ion uoteanu. Bucureşti, 1965 -1972.
— Dimitrescu, Florica, Introducere în fonetica istorică a limb'i
române, Bucureşti, 1967.
— Doroszeweskl, W., Quelques remarques sur les raports de la
sociologie et de la linguistique: E. Durkheim et F. de Saussure, în
vol, tssais sur le langage, Paris, 1969, p. 99-109.
— Elemente de lingvistică structurală, sub redacţia lui Ion
Coteanu, Bucureşti, 1967.
— Eneva, St., laranov, At., Petit dictionnaire bulgaire - français,
Sofia, 1969.
— Essa/s surle langage, Textes de E. Cassirer, A. Sechechaye,
W. Doroszwski, K. Buhler, N. Trubetzkoy, C. Bally, E. Sapir, G.
Guillaume, A. Gelb, R. Goldstein, A. Meillet. Présentés par Jean-
Claude Pariente, Paris, 1969.
— Filipescu, Teodor, Coloniile române din Bosnia, Bucureşti,
1906
— Flora, Radu, Despre stadiul actual al istororomănei. Contri­
buţia geografiei lingvistice la chestiunea stabilirii poziţiei graiurilor
istroromâne faţă de dacoromână, în FD, IV, Bucureşti, 1962, p. 135-
170

258
 —Idem, Dicţionar sârb - român, Vârşeţ, 1952.
—Idem, Relaţiile sârbo-române. Noi contribuţii, Panclova, 1968.
— Idem, Graiuri/e româneşti din Banatul iugoslav, In FD, I,
Bucureşti, 1958, p. 123 - 144.
— Idem, L'Atlas llngvlstlque des paralers roumains du Banat
yougoslave (ALBY), In Orbis, tome V,Nr. 1, Louvain, 1956, p.20- 27.
—Fortunescu, C.D., Auraria romano-dacica. In Amivele Olteniei,
anul XVI, nr. 92 - 94, Craiova, 1937, p. 264 - 276.
— Fourquet, Jean, Langue. Dialecte. Patois, în vol. Le langage
sous la direction d'André Matinet, (Paris], 1968, p. 571 -596.
— Idem, La dialectologie devant la notion de loi phonétique, în
Communications et rapports du Premier Congrès Internaţional de
Dialectologie générale, lll-e partie, p. 33 -38.
—Gamllischëg, Emst, Ottenische Mundarten, Wien, 1919.
— Gâmulescu, Dorin şi Jivcovici, Mirco, Dicţionar sârbocroat-
mmân, Pancevo- Bucureşti, 1970.
— Georgescu, Al., Perfectul simplu in dialectul dacoromân, în
Studii dé gramatică, vol. II, Bucureşti, 1957, p. 29 -52.
— Idem, Perfectul simplu in dialectul dacoromân. Observaţii
asupra răspândirii geografice a perfectului simplu in dacoromână,
în Omagiu iui torgu iordan, Bucureşti, 1958, p. 317 - 324.
— Gherov, Naiden, Recinrk na bălgarski ezik, vol. li, Plovdiv,
1895, vol. Il, Plov-div, 1899.
— Ghe|ie, Ion, Contribupi la istoria trecerii lui ea la e (leage >
lege) Prezenţa lui ea în Muntenia la începutul secolului al XVIII-
tea, în LR, XVII, 1968, nr. 6, p. 501 - S08.
— Idem, Pe marginea unei hărţi din ALR (spunem - spuném), în
FD, IV, Bucu- reştl, 1962, p. 243 -*250.
— Idem, Cu pnvire la repartipa graiurilor dacoromâne, în SCL,
XV 1964, nr, 3, p. 317-346.
— Giurescu, Const. C., Giurescu, Dinu C,, Istona românilor din
cele mai vechi timpuri până astăzi Bucureşti, 1971

25-
 — Glosar dialectal Oltenia, întocmit sub conducerea lui Boris
Cazacu de Galina Ghiculete, Paul Lăzărescu, Nicolae Saramandu
şi Magdalena Vulpe, Bucureşti, 1967,
— Academia R.P.R., Gramatica limbii române, ediţia | vol. I,
Bucureşti, 1954.
— Grammont, Maurice, Traité de phonétique, Paris, 1939.
— Grai şi suflet (GS), Bucureşti, 1,1923 şi urm.
— Graur, Alexandru, Les mots tsiganes en roumain, în BL, II,
1934, p. 108-200.
— Idem, Nume de persoane, Bucureşti. 1965.
— Idem, Tendinţele actuale ale limbii române, Bucureşti. 1968.
— Idem, Studii de lingvistică generală. Variantă nouă. Bucureşti,
1960.
— Idem, Etimologii româneşti, Bucureşti, 1963.
— Idem, (sub redacţia). Introducerea în lingvistică. Bucureşti,
1972.
— Idem, Evoluţia limbii române, Bucureşti, 1963.
— Idem, Les consonnes géminées en latin, Paris, 1929.
— Idem. Mélanges linguistiques, Paris - Bucureşti, 1936.
— Graur, Al., Rosetti, Al., Sur le traitement de lat. I double en
roumain, în BL, IV, p. 46 - 52.
— Idem, Esquisse d'une phonologie du roumain, în BL, IV, 1938,
p 5 - 29.
— Guiraud, Pierre, Patois et dialectes français, Paris, 1968.
— Haşdeu, B.P., Etymologicum Magnum Romaniae, vol. I - IV,
Bucureşti, 1887 - 1898.
— Hristea, Theodor, Probleme de etimologie, Bucureşti, 1968.
— lancu, Victor, Vechimea iotacizării verbelor româneşti, în CL,
XI, 1966, nr. 2, p. 271 -274.
— Idem, Despre uhatura" iotacizării verbelor româneşti, în CL, X,
1965. nr. 2. p. 281 -288.
— Idem, Originea şi evoluţia palatalizării denta/elor româneşti, în
SCL, XVIII, 1967, nr. 3, p 297 - 312.

260
f

— Idem, Răspândirea geografică a palatalizăm dantalelor romă

neşti, In SCL, XVIII, 1967, nr. 5. p. 541 - 553
—Idem, Palatalizarea consoanelor, definirea fenomenului şi pro­
bleme de terminologie, în LR, XVII, 1968, nr. 3, p 229 - 239
—leşan, Isidor, Românii din Bosnia şi Hertegovina în trecut ş/în
prezent, în Analele Academie Române, tomul XXVII, Memoriile
Secţiei istorice, p. 37 - 62 (comunicare ţinută în şedinţa din 19
noiembrie 1904.
f f lliescu, Maria, De la latină la română, în SCL, XVII, 1965, nr
1, p. 67 - 76.
—Eadem, Graiuri/e friulanilor din România, SCL, XIX, 1968, nr 4,
p. 375-416.
— Ionică, Ion, Palati/izarea labialelor în Oltenia, în FD, VIII,
Bucureşti,' 1973, p. 79 - 120.
— Idem, Terminologia casei în limba română (pe baza ALR) în
SCL, XVII, 1966, nr. 4, p. 435 -494.
— Iordan, iorgu, Bilingvism în domeniul romantic, în SCL. XXIV,
1973, nr. 2, p. 129- 138.
— Idem, Tautologii toponimice, în Buletinul ştintific al Academiei
R.P.R., secfiunea ştiinţa limbii, literatură şi arte, tom. I. nr, 1 - 2,
1951, p. 45-54.
—Idem, Toponimia tomâneascâ, Bucureşti, 1963.
— Idem, Lingvistice romanică. Evolupe. Curente Metode, Bucu­
reşti, 1962.
—Idem, Limba română contemporană, Bucureşti, 1956
—Idem, Ce este etimologia, în LR, XXI, 1972, nr 3. p. 175-184
— Idem, Limba română actuala, o gramatică a "greşelilor", laşi,
1943.
— Idem, Diftongarea lui e şi o accentuaţi în poziţiile ă, e, laşi,
1920.
— Iordan, Iorgu - Manoliu, Maria, Introducere în lingvistica
romanică, Bucureşti, 1965.
— Idem, Scrieri alese, Bucureşti, 1968

261
 — Iordan, lorgu, Guju, Romalo, Valeria, Niculescu, Alexandru,
Structura morfologică a limbii române contemporane. Bucureşti,
1967
—Iordan, lorgu, Alexandru I. Philippide. Bucureşti, 1969.
—Academia R.S.R., Istoria limbii române, vol. I Limba latină, Bu­
cureşti. 1965, vol II, Bucureşti, 1969.
—Academia R.S.R., Istoria României, vol. II, Bucureşti, 1962.
— Istrate, G., Despre însemnătatea cercetărilor dialectale, In
SCL, VI. 1955, nr. 1 - 2, p. 109 -132
— Idem, Dialectele limbii române în concepţia lui A. Philippide. în
LR, VIII, 1959. nr. 3, p. 12-15.
— Ivănescu. G., închideri f i deschideri ale vocalelor în primele
timpun ale limbii române, multiplicată la rotaprint la Centrul de Ştiin­
ţe Sociale din Craiova în Memorii, seria lingvistică, IX, Craiova,
1970
— Idem. Problemele capitale ale vechii române literare, laşi,
1947
— Idem, Nopunea de română primitivă (Urrumănisch) în BIFR,
vol. VII -VIII. 1940- 1941, p. 165 -185.
— Idem. Din fonetica evolutivă a limbii române (Cu câteva dis-
cupi de fonetică generală) I. Soarta diftongului latinesc au. II.
Schimbănle grupurilor br, bl, mn intervocalice în ur, u l f i un, în
BIFR, vol II, 1935, p. 128-161.
—Jaberg, Karl, Aspects géographiques du langage, Paris, 1936
—Jahresbericht des Instituts für rumänische Sprache (Rumänisches
Seminar) zu Leipzig, hgg.v.G. Weigand, Leipzig, I - XXV (1894 -
1921).
—Jakobson, R., Essais de linguistique générale, Paris, 1963.
—Kogalnitchan. Michel de, Esquisse sur l'histoire, les moeurs et
la langue des cigains connus en France sous le nom de
bohémiens, suivie d’un recueil de sept cents mots cigains, Berlin,
1837.
—Kavaèec August, Descrierea istroromânei actuale, Bucureşti,
1971

262
 — Le langage, volume publié sous la direction d'André Martinet,
(Paris), 1968.
—Limba română (LR), Bucureşti, I, 1952 şi urm
— Lombard. Alf. Un phénomène de morphologie roumaine le
rôle de l'analogie et la tendance à la différenciation, în Mélanges de
linguistique et de littérature romanes offerts à Mario Roques, tome
III, Paris, 1952, p. 93-109
— Idem, Le verbe roumain Étude morphologique, tome I. Lund.
1954, tome II, Lund, 1955.
— Idem, La prononciation du roumain, Uppsala, 1936.
—Macrea, D., Probleme de fonetică, Bucureşti, 1953.
— Idem. Pa/ata/izarea labia/e/or în limba română. In Dacoro-
mania. IX, 1936 -1938, p. 92 -160.
— Idem, Probleme de lingvistică română, Bucureşti, 1961
— Idem, Lingvişti şi filologi români, Bucureşti, 1959.
— Idem, Studii de lingvistică română. Bucureşti, 1970.
— Idem, Limbă şi lingvistică română, Bucureşti, 1973.
— Idem, Compozipa istorică şi tendinţele actuale de dezvoltare
ale vocabularului românesc, în CL, V, 1960, nr 1 - 2, p. 39 - 56.
—Idem, Atlasele lingvistice regionale romnâneşti, în CL, X. 1965 nr
1,p. 13-20.
—Malmberg, B., La phonétique. Paris, 1962.
— Manoliu - Manea, Maria, Structuralismul lingvistic, Bucureşti
1973.
— Marian, Simion, Florea, Insectele în limba, credmţele şi obtce
iutile românilor. Studiul folcloristic, Bucureşti. 1903.
— Marouzeau, J., Lexique de la terminologie linguistique Pans
1961.
— Martinet, A., Elemente de lingvistică generată Traducere şi
adaptare la limba română de Paul Miclău. Bucureşti 1970.
— Idem. Economie des changements phonétiques Traité de
phonologie diachronique, Berne, (1995]

263
 — Idem, Langue et fonction. Une théorie fonctionnelle du
langage. Traduit de l'anglais par Henriette et Gérard Walter, Paris.
1969
— Meillet, Antoine, Sur le bilinguisme, în vol. Essais sur le
langage. Paris, 1969, p. 135 -139.
— Meyer - Lübke, W., Palatalizarea labilalelor, în Dacoromania.
Il, 1922. p. 121 É128.
— Meteş, Ştefan, Emigrări româneşti din Transilvania fn secolole
XIII XX (Cercetări de demografie istorică), Bucureşti, 1971.
— Mtadenov, Maxim, SI., Note etimologice, în LR, XXII, 1973, nr. 2,
p. 121 -128.
— Nandris, Octave, Phonétique historique de roumain, Paris,
1963.
— Idem, Les palatalisations romanes (origines, facteurs>problèmes
et aspects), I, în Orbis, tome I, nr. 1, Louvain, 1952, p. 136 - 145.
— Neiescu. Petru, Un arhaism în fonetismul din graiul bănăţean.
în CL, 1963, nr. 1, 45-58.
— Nicolăescu-Plopşor, C.S., Gurbanele, în Arhivele Oltenie/, I, nr 1,
Craiova, 1922, p. 35 - 40.
— Olteanu, Ştefan şl Şertoan, Constantin, Meşteşugurile dm Ţara
Românească şi Moldova în evul mediu. Bucureşti, 1969.
— Omagiu lui lorgu Iordan cu prilejul împlinirii a 70 de ani.
Bucureşti, 1958.
— Omagiu tui Alexandru Rosetti la 70 de ani, Bucureşti, 1965.
— Orbis. Bulletin international de documentation linguistique,
Louvain, 1952 şi urm.
— Papahagi. Tache, Cercetări în Munţii Apuseni, în GS, vol. Il,
fasc. 1, Bucureşti, 1925, p. 22 - 89.
— Papahagi. Per., Meglenoromânii, vol. I - II, Bucureşti, 1902.
— Papahagi, Tache, Dicţionarul dialectului aromân, general şi eti­
mologic, Bucureşti, 1963.
— Idem, Graiul şi folclorul Maramureşanului, Bucureşti, 1925.
— PătruJ, Ion, Rostirea nouă, două etc., în Omagiu lui lorgu
loi dan cu prilejul împlinirii a 70 de ani, Bucureşti, 1958, p. 661 -
666

264
 — Idem, Influente maghiare In limba română, in SCL. IV 1953,
p. 213 - 220.
— Idem, Contribuţii slave şi maghiare ia formarea subdialectelor
dacoromâne, în CL, III, 1958, p. 63 - 74.
— Idem, Velarele, labialele şi dentalele palatalizate, în Dacoro
mania, X/ll, 1943, p. 298 - 308.'
— Idem, Referitor la evoluţia sistemului verbal românesc. în FD.
IV. Bucureşti, 1969, p. 131 - 140.
— Idem, Probleme de fonetică şi morfologie, III. In legătură cu i
şi uîn limba română, în CL, IV, 1959, p. 43 - 48.
— Idem, Morfologie şi fonologie II. Referitor ta sistemul fonologie
consonantic al limbii române, în CL, VII, 1962, nr. 2, p. 217 - 224
— Idem, Contribuţii la studiul structurii morfologice a limbii romă
ne, în CL, X, 1965, nr. 1, p. 29 - 36.
— Idem, îmrumuturi prin filieră, în CL. X, 1965, nr. 2, p 327 -
336.
— Idem, Sisteme de transcriere fonetică. în LR, III, 1954, nr. 4 . p
79- 84.
— Petrişor, Marin, Graiurite din Oltenia Situaţia lor actuală în
Philologica, II, Bucureşti, 1972, p. 41 - 56.
— Idem, Graiurite bufenilor din Clisura Dunăni, multiplicată la
rotaprint în Comunicările Grupului de cercetări complexe "Porţile -
de Fler", seria lingvistică, I, Craiova, 1968.
— Idem, Graiurite bufenilor din Banat, (Rezumatul tezei pentru
obţinerea titlullui de doctor în filologie), Bucureşti, 1971
— Idem, Graiuri mixte şi graiuri de tranzacpe Cu 'privire la un grai
mixt din nord - nord-vestul Olteniei. în LR, XI, 1962, nr 1, p 87 -94
— Petrovici, Emil, <Romămi> din Serbia occidentală în Dacoro-
mania, IX, 1938, p. 224 - 236.
— Idem, Băn. u > w; v, b. p. în Studii de dialectologie şi topo­
nimie, volum îngrijit de I. PAtruţ, B. Kelemen, I Mării, Bucureşti,
1970, p. 37.
— Idem, Interpénétration des systèmes linguistiques, raport la al
X-lea Congres Internaţional al Lingviştilor, Bucureşti, 1967
— Idem, Graiul caraşoveniloi Studiu de dialectologie slavă meu
dională, Bucu- reşti. 1935.

265
 — Idem, Les changements phonétiques. Aperçu général,
Copenhague - Bucureşti, 1948.
— Idem, Recherches surla phonétique du roumain auXVI-e siècle,
Paris, 1926.
— Idem, Studii lingvistice. Bucureşti, 1955,
— Idem. Diftongarea condiţionată a vocalelor e si o în limba
română, în Studii lingvistice, Bucureşti, 1955, p. 80 - 82.
P Idem. Asupra palatalizării labialelor, în GS, IV, I, 1929 - 1930,
p. 161 - 165.
— Idem, Despre pafatalizarea labilalelor, în GS, V, II, 1931 - 1932,
p. 351 ! 355,
— Idem, Sur les causes de la diftongaison spontanée, în BL, VII,
1939, p. 115-116.
— Idem, Du changement et des "lois" phonétiques, în BL XV,
1947, p. 20 - 22.
— Idem, La phonologie et les changements phonétique, în
Mélangés Oslo, Bucureşti. 1957, p. 91 - 96.
— Idem. Sur la palatalisation des occlusives dentales dans les
parlers de Transylvanie, în BL, X, 1942. p. 122 - 125.
— Ru su. Gr., Structura fon ologică a graiurilor dacoromâne
(Rezumatul tezei de doctorat), Bucureşti, 1973.
— Idem, Oc/usivele palatale K, g în graiurile dacoromâne, în CL.
XVIII, 1973, nr. 2, p. 227 - 230.
— Idem, Coexistenţa mai multor sisteme fonologice în acelaşi
gra/ regional (Valea Sebeşului), în CL, II, 1957, p. 127-142.
— Idem. Schiţă a sistemului fonologie al dacoromânei comune,
în SCL, XV, 1964, nr. 3, p. 347 - 356.
— Idem, Probleme de fonetică şi fonologie dialectală. In legătură
cu pa/aùltzarea dentalelorîn graiurile dacoromâne, în CL, XI. 1966,
nr. 2, p. 345 - 354.
— Rusu, V.. Din morfologia graiurilor olteneşti. Tendinţa spre di­
ferenţiere şt analogie, în FD. VI, Bucureşti, 1969, p. 147 - 154.
— Idem. Graiul din nord-vestul Olteniei. Fonetică. Consideraţii
fonologice. Bucureşti, 1971.
— Idem, Contribuţii la descrierea graiurilor dacoromâne (pe baza
Ai R //. vol III). în FD. V. Bucureşti. 1963, p. 83 - 108.

268
 — Idem, în legătură cu structura dialectală a dacoromânei, în
SCL, XIX, 1968, nr. 5, p. 521 - 524.
— Sala, Marius, Contribuţii la fonetica istorică a limbii române,
Bucureşti, 1970.
— Idem, Câteva probleme de fonetică sintetică în "Textele
dialectale" culese de Emil Petrovici, în SCL, VI, 1955, nr 3 - 4, p
223 - 238.
— Idem, în legătură cu denumirea porumbului în limba română,
în FD» I, Bucureşti, 1958, p. 181 -188.
— Saramandu, Nicolae, Cercetări asupra aromânet vorbite în
Oobrogea. Fonetica. Observaţii asupra sistemului fonologie. Bucu-
reşri, 1972.
— Saramandu, N. şi Wechsler, B., Sistem, subsistem, micro -
sistem, în LR, XV, 1966, nr. 2, p. 117 -124.
— Saussure, Ferdinand de, Cours de linguistique générale,
publié par Charles Baily et Albert Sechehaye avec la collaboration
de Albert Riedlinger, Paris, 1969.
— Scriban, August, Dicţionaru limbii româneşti, laşi. 1939
— Scurtu, V., Termenii de înrudire în limba română. Bucureşti,
1966.
— Sfârlea, Lldia, Coexistenţa mat multor sisteme morfologice în
acelaşi grai regional (Valea Sebeşului), în CL, II, 1957. p 143-158
— Studii şi cercetări lingvistice (SCL), Bucureşti. L 1950 şi urm
— Şandru, D., Recenzii şi notiţe bibliografice. Extras din R°v/sta
istorică română, vol. III, IV, V, VI şi IX, Bucureşti, 1940
— Idem, Enquêtes linguistiques du Laboratoire de phonétique
expérimentale de la Faculté des lettres de Bucarest în BL I. 1933,
BL, 11, 1034, BL, III. 1935, BL. IV, 1936. BL, V. 1937 BL, IV. 1938.
— Şălneanu, Lazâr, încercare asupra semasroiogiei hmbii româ­
ne. Studii istorice despre tranziţiunea sensurilor, Bucureşti, 1887
— Idem, Dicţionarul universal al limbii române. Craiova, 1943
— Idem, Influenta orientală asupra hmbei şi cutturei române, voi
I - II, Bucu- reşti, 1900.
 — Şerban, Constantin, Contribuţii ta istoria meşteşugurilor din Ţara
Românească: ţiganii rudari în secolele XVII - XVIII, în Studii. Revis­
tă de istorie, XII, 1959, nr. 2. p. 131 - 147.
— Şuteu, V., Arhiva fonogramică a limbii române, în FD, I, Bucu­
reşti, 1958, p, 211 - 220.
— Tabouret - Keller, Andree, Contribution à l'étude sociologique
des bilinguismes, în Pmceedings ofthe ninth International Congress
of Linguisties, Cambridge, Mass., August 2 7 - 31, 1962, Mouton et
Co, London The Hogue - Paris, 1964, p. 612 - 621.
— Idem, Observations succinctes sur le caractère sociologique
de certains faits de bilinguisme, în Via Domitia, IX, 1962, fasc. 4.
anul XI. p. 2-14.
— Tamàs, Lajos, Etymologisch - historisches Wörterbuch der
ungarischen Elemente im Rumänischen unter Berücksichtigung der
Mundartwörter, Budapest, 1966.
— Teaha, Teofil. Graiul din valea Crişului Negru, Bucureşti,
1961.
— Idem, Despre Chestionarul Noului Atlas lingvistic român
(NALR), în FD, V, Bucureşti, 1963, p. 109 - 122.
— Idem, Despre ă final în graiul crişean, în Omagiu lui lorgu
Iordan, Bucureşti, 1958, p. 855 - 860.
— Idem, Fonetisme vechi în graiul din Bihor, în FD, II, 1960, p.
229 - 238.
— Idem, Graiul de la Vama Buzăului. Considerab'i asupra unei
zone de interferenţă a graiurilor, în LR, 1962, nr. 1, p. 95 -106.
— Idem, Despre Atlasul lingvistic al Olteniei, I, în LR, XIV, 1965,
nr. 3, p 351 - 370, II în LR, XIV, 1965, nr. 5, p. 609 - 616.
— Idem, Câteva probleme privind delimitarea unor arii dialectale
în Oltenia, în LR, XVI, 1967, nr. 5, p. 449 - 470.
— Idem, Vocalele finale silabice (u, i) în graiurile din Crişana, în
SCL, XIX, 1968, nr 1, p. 3 -10.
— Idem, Observaţii asupra interpretării faptelor de limbă de către
subiectul vorbitor într-o anchetă dialectală, în LR, XVII, 1968, nr. 2,
p 155 - 162

270
I

— Texte dialectale Oltenia, sub redacţia lui B. Cazacu de Cornelia

Cohut, Galina Ghiculete, Marja Mărdărăscu, Valeriu Şuteu şi Magda­
lena Vulpe, Bucureşti, 1967.
— Tlktln, H., Rumänisch - deutsches Wörterbuch, vol. I, Bukarest,
1903, vol. II, Bukarest, 1911, vol. III, Bukarest, 1925.
— Todoran, R., Cu privire la repartiţia graiurilor dacoromâne, în
LR, V, 1956, nr. 2, p. 38-50.
— Idem, Noi particularităţi ale subdialectelor dacoromâne, în CL,
IV, 1961, nr. 1 , p. 43 - 7 4.
— Tratat de lingvistică generală, sub redacţia acad. Al. Graur,
Sorin Stati, Lucia Wald, Bucureşti, 1971.
— Travaux du Cercle linguistique de Prague, Praga, 1929 şi urm.
— Troubetzkoy, N. S., Principes de phonologie, Paris, 1957
— Tuaillon, G., Fomtière linguistique et cohésion de l'aire
dialectale, în SCL, XXIII, 1972, nr. 4, p. 367 1 396.
— Uriţescu, Dorin, Observaţii asupra unor fenomene fonetice
dialectale româneşti: e > ier, K, g > c, d, în SCL, XXIII, 1972, nr. 2,
p. 159- 166.
— Idem, Originea lui e (ă) precedat de consoane cu timbru pala­
tul şi deHn limba română, în SCL, XXIV, 1973, nr. 4. p. 449 - 454.
— Idem, Observaţii asupra fenomenului de prerotare în irmba
română, în voi. Studii de limbă şi stil, Timişoara 1973, p. 197 - 208
— Väänänen, V., Introduction au latin vulgaire, Paris, 1967
— Idem, Considérations sur l'unité du "latin vulgaire", în
Communications et rapports du Premier Congrès International de
Dialectologie générale, lll-e partie, p. 267 - 272.
— Vasiliu. Emanuel, Fonologia istorică a dialectelor dacoromâne,
Bucureşti, 1968.
— Idem, Fonologia limbii române, Bucureşti. 1965
— Idem, Consoanele K, (j în sistemul fonologie al limbii române,
în SCL, XIX, 1968, nr. 5, p. 561 - 564.
— Vôrcol, V., Graiul din Vâlcea, Bucureşti, 1910.

271
 — Vulpe, Magdalena, Répartition territoriale des noms de
parenté en dacoroumain (d'après l'ALR)Kîn RRL, XI, 1966, nr. 1 , p.
31 - 61.
— Weigand, Gustav, Rumänen und Aromunen In Bosnien, în
Jahresbericht des Instituts für Rumänische Sprache, Leipzig, vol.
XIV, 1908
— Idem, Despre dialectele româneşti, în Convorbiri literare, laşi,
anul XLII (1908), p 38 ş.u.
— Idem, Linguistischer Atlas des dacorum änisehen Sprachgebietes,
Leipzig, 1898 1 1909.
— Weinreich, Uriel, Unilinguisme et multilinguisme, în Le langage
volume publié sous la direction d'André Martinet, [Paris], 1968, p.
647 - 683.
 HARTA 1

Categorii de rudari (după ocupaţia lo r)

Albieri sau lingurari