Sunteți pe pagina 1din 7

“HRISTOASE AL MEU, DA-MI RABDAREA SI CREDINTA

SFINTILOR!” – Predici noi ale MITROPOLITULUI cipriot


NEOFIT DE MORFOU (audio, text): “Trebuie sa stiti ca
EXAMENELE INCEP! Trebuie cu totii sa fim gata de mari
evenimente neasteptate”
cuvantul-ortodox.ro/hristoase-al-meu-da-mi-rabdarea-si-credinta-sfintilor-predici-noi-ale-mitropolitului-
cipriot-neofit-de-morfou/ October 11,
2017

– traduceri de E.P. exclusiv pentru “Cuvantul ortodox” –

Predica Mitropolitului Neofit de Morfou la acatistul Sfintilor


Ciprian si Iustina,

care s-a tinut la biserica Sfintii Ciprian si Iustina din Meniko


(01.10.2017)

“In aceste luni care vin sa faceti o rugaciune pe care mi-au spus-o niste oameni
luminati ai lui Dumnezeu. Este o rugăciune simplă, dar esențială. Acestea sunt
vitaminele spirituale de care are nevoie sufletul nostru in aceasta perioada. Sa spuneti:
„Hristoase da-mi rabdarea și credinta sfintilor, Doamne da-mi rabdarea și credinta
sfintilor“; avem nevoie de aceasta rugăciune, deoarece rabdarea pe care o avem acum
nu va ajunge … Si nici credinta pe care o avem noi, cipriotii, ca inchinatori ai icoanelor,
manastirilor și moastelor nu va ajunge… De aceea trebuie sa spunem: „Da-mi rabdare“,
deoarece aceasta rabdare pe care o avem acum se va dovedi putina, foarte putina! Și
credința noastra se va dovedi putina, chiar mai putina….

Se vor intampla astfel de lucruri și evenimente, incat va trebui sa avem credinta


sfintilor, a Sfantului Ciprian și a Sfintei Iustina. Este foarte important ca rabdarea
noastră sa nu fie doar o rabdare psihologica, mentala. Nici credinta noastră nu va fi
suficient sa fie doar asa cum era credința mamei noastre, a bunicii sau a vreunui parinte
duhovnic deosebit pe care l-am intalnit la scoala de duminică, (ci) va trebui sa fie credinta
sfintilor! Si cand vom avea credința sfintilor, vom trai viata sfintilor. Si viata sfintilor,
amintiti-va, nu este atat pe acest pamant, cat mai ales in cealalta lume. Deoarce sfintii
au tintit spre lucruri mari – mari, nu mici, așa cum facem noi: sa fim sanatosi, sa avem o
familie buna, sa avem copii buni; acestea sunt bune dar acestea nu le vom lua cu noi in
lumea cealalta. Dacă suntem interesati de viata vesnică, trebuie sa stiti ca EXAMENELE
INCEP!
1/7
…Din aceasta luna octombrie sa ne rugam si sa spunem, repet: „Hristoase, da-mi
rabdarea și credinta sfintilor“, iar de toate celelalte va avea grija Dumnezeu și va fi mai
bine decat ce-am putea face cu propriile noastre forte, cu banii noștri, prin
cunostintele noastre, cu ideile noastre pe care le avem despre noi insine. Pana la
urma, poate fi ideea/chipul unui idol. În timp ce adevaratul chip al firii noastre nu il
cunoastem inca. Iar chipul nostru este chipul lui Dumnezeu ascuns in noi, care trebuie
sa fie curatat si scos la suprafata. Asa sa ne ajute Dumnezeu!

“HRISTOASE AL MEU, DA-MI RABDAREA SI CREDINTA SFINTILOR!” “.

Predica Mitropolitului Neofit de Morfou,

“Cand Dumnezeu intoarce planurile noastre”,

rostita cu ocazia sarbatorii Sfantului Ioan Lampadistis (cel


luminat)

pe 03.10.2017, la vecernia care s-a tinut in Manastirea din


Kalopanagiotis

– fragmente –

“(…) cand ne adunam in cadrul vecerniei si cantam acest psalm extraordinar: “Bogatii au
saracit si au flamanzit, iar cei ce-L cauta pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele”, ma simt
ca si cum as spune-o pentru prima oara… Ma emotioneaza in mod deosebit deoarece
exprima ca putini alti psalmi ceea ce traim ca ortodocsi: bucuria sfintilor, bogatia
sfintilor, ceea ce ne-au lasat mostenire noua sfintii. Si in seara aceasta in casa sfantului
din Lampados, daca am fi macar putin ortodocsi, ar trebui sa ne simtim foarte bogati in
aceasta veche manastire de 1000 de ani… De ce? Ce inseamna bogatie pentru un
ortodox? Sa aiba prieteni in ceruri. Sa aiba oameni care au reusit ceea ce pentru multi
pare imposibil si totusi este cu putinta prin Harul Duhului Sfant. Ce este cel mai cu
putinta si ne este daruit de Duhul Sfant, celor ce avem Duhul Sfant in noi, spune si in
Crez: «si in Sfantul Duh, Domnul de viata facatorul Care de la Tatal purcede».

Primul lucru pe care il transmite acest fragment din Crez este ca Duhul este Sfant si tot
ce este sfant transmite sfintenie. Si ce mai spune? Ca este «de viata facator», este acela
care da viata. Si desigur, viata Sfintei Treimi, Treime pe care O chemam «Sfinte
Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fara de moarte», de trei ori Sfant: Tatal, Fiul si Sfantul Duh –
Dumnezeul Treimic Care vrea sa Se uneasca cu creatia Sa, vrea sa Se uneasca cu oamenii
Sai. Este suficient sa ne dorim si noi acest lucru. Noi trebuie sa facem putin si Dumnezeu
2/7
va face mult, asa cum zic cipriotii. Si in acest Altar, in aceasta manastire simtim cat
suntem de bogati: o avem la stanga Altarului pe facatoarea de minuni Maica Domnului,
cea care ne acopera, cea mai frumoasa copie a icoanei Panaghia din Kikou. Vis-a-vis de
mine il avem pe cel mai mare nascut din femeie, moastele Inaintemergatorului Domnului
(…) si il avem pe primul ierarh al Ciprului cu icoana botezului sau. Si avem moastele
Sfantului Iraclie. (…)

Si celelalte moaste care sunt si motivul pentru care ne-am adunat azi aici: moastele
Sfantului Ioan Lampadistis. Vedeti? Doar ca sa enumeram aceste daruri pe care le
avem de la Duhul Sfant intr-o singura manastire ne trebuie ceva timp. Acesta este
bogatia ortodocsilor. Aceasta este bogatia Ciprului: Sfintii sai, sfintele moaste, sfintele
icoane.

Ieri eram intr-o alta biserica, a Sfantului Ciprian din Meniko, unde mii de inchinatori
stateau la rand cu rabdare ca sa sarute icoana Sfantului Ciprian si a Sfintei Iustina si
moastele lor. De fapt, cand mergem sa ne inchinam la o icoana ne rugam de fapt sa se
transmita si asupra noastra sfintenia care este pastrata, intiparita in sfanta icoana
sau in sfintele moaste. Sa facem acest lucru cu duh smerit, cu inima infranta, sa
zicem «Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ne pe noi», sa ne smerim in fata sfintilor si,
astfel, se va transmite mai usor energie sfintilor, harul lor, sfintenia lor asupra
noastra. Ca sa nu fie inchinarea noastra mecanica, daca vrem ceva mai mult, mai
mare, inainte de a ne inchina sa ne smerim mintea si sa ne curatam inima noastra.
«Inima curata zideste intru mine si duh drept innoieste» si nu ne va trimite Dumnezeu
incercari [peste masura]. Si ne va darui bogatia Sfinteniei Sale, o va simti inima noastra
care se va odihni, vom simti harul si bucuria sfintilor.

Vom intelege ca acest tanar Ioan, cand a orbit din cauza lucrarii vrajitoresti a socrului
sau, si-a lasat casa, pe tatal sau care era preot si maica sa presvitera Ana, si fratii sai si a
venit cu slujitorul sau credincios, Ioan si acela, in aceasta manastire zidita in numele
Sfantului Iraclie, cel botezat de apostolii Pavel, Varnava si Marcu. A ramas putini ani in
acest intuneric al ochilor sai dar cu multa, multa rabdare, in isihie exterioara, dar in
convorbire neintrerupta cu Dumnezeu. Si se spune in doxologia sa ca a adaugat
smereniei daruite de Dumnezeu, smerenia sa. Stiti ce a avut de infruntat Sfantul Ioan in
inima sa? Ceva ce cunoastem cu totii, ceva ce credem ca suntem indreptatiti sa avem:
nemultumirea, intristarea (…) dar i-a dat Dumnezeu pocainta si Duhul Sfant. Cand Duhul
Sfant se uneste cu omul atunci omul devine purtator de Hristos. Se aseamana cu
icoana lui Hristos si inauntrul sau si in afara sa, astfel ca vrei sa ii fii aproape si fara sa
ii spui nimic. Un astfel de om a fost Ioan Lamapdistis: cel mai bun ucenic al
Inaintemergatorului deoarece smereniei daruite de Dumnezeu a adaugat si smerenia
sa. Si cu nemultumirea si intristarea care ii veneau in inima din cand in cand pentru
durerea sa, se lupta cu multa rugaciune. Pentru ca nu este lucru usor sa vezi, sa ai
lumina ochilor tai intreaga, sa te logodesti cu o fata pe care el personal nu o voia de sotie,
3/7
dar a facut ascultare de parintii sai, si rau-voitorul socrul sau – fara sa stim de ce, i-a facut
vraji si i-a provocat orbirea. Si nu doar ca l-a orbit dar a rupt logodna si l-a alungat din
casa. Nu te vrem ca fiu al nostru, i-a zis, ce sa iti facem acum ca esti orb? Si Ioan a cerut
sa mearga aici, sa se calugareasca si astfel sfinteniei Sfantului Iraclie i s-a adaugat si cea a
Sfantului Ioan Lampadistis. Si au trecut 1000 de ani de atunci dar Sfantul Lampadistis
este aici si il vedem si noi si cei ce vin din afara tarii, ii simt puterea si el face
necontenit minuni. Cea mai mare minune insa nu este vindecarea trupeasca, ci
vindecarea sufletului care este nemuritor. Trupul si daca se vindeca …eh, daca ma
vindec eu acum care sunt 55 de ani, daca seman cu bunica, hai sa zicem ca ajung la 95 de
ani. Deci important este altceva: sufletul nostru nemuritor care nu moare niciodata. (…)
Putini ani a trait cel Luminat. Ne zic parintii nostri mai batrani ca se simt rusinati in
fata sfintilor deoarece noi am trait mai mult de o jumatate de veac si nu am reusit
nimic in fata harului pe care l-au castigat sfintii si in fata puterii pe care o au acesti
sfinti. De ce au reusit sa obtina atatea? Deoarece s-au smerit. Si smerenia are nevoie
de rabdare in dureri, in incercari. Si cand avem rabdare, spune Sfantul Isaac Sirul, se
naste o mare virtute, nadejdea. Omul care are rabdare in dureri fie trupesti, fie
sufletesti, fie sociale, fie familiale, fie nationale cateodata, atunci cand rabdarea se
impleteste cu rugaciunea se naste o mare virtute – nadejdea in Dumnezeu. Si oricine
are nadejde in Dumnezeu, pe Dumnezeu il face dator!, asa cum zicea mama mea. Auziti
cum ne invatau parintii nostri fara scoala? Si noi credeam acestea deoarece ne
invatasera sa credem in sfinti.

Si sa mai stim ceva despre lucrurile neasteptate din viata noastra. Mai ales noi care
suntem in putere. Am invatat sa planificam fara Dumnezeu: vreau asta, vreau aia… zici
ca nu se poate sa se intampla ceva neasteptat in viata noastra. Sfantul Ioan
Lampadistis ne invata si acest lucru. Va veni ora cand vom avea evenimente
neasteptate in viata noastra. Se vor schimba multe. Fie probleme de sanatate, fie
probleme economice sau ale copiilor nostri, fie un razboi, un cutremur sau o
inundatie, ceva ce poate sa se intample si nu era in gandurile noastre, in planurile
noastre si totusi Dumnezeu o ingaduie. Era oare in planurile Sfantului Ioan sa
orbeasca? Nu era… El se gandea ca se va casatori, nici macar nu se gandea ca va
deveni calugar. Si totusi, cand a venit ceva neasteptat care i-a schimbat planurile pe
care le avea despre el, s-a incredintat imbratisarii lui Hristos si I-a zis: «Hristoase, fa-
ma ce vrei Tu, unde vrei Tu, du-ma. Este de ajuns sa fiu cu Tine. Deoarece Tu esti Viata
vesnica!». Femeia mea, copii mei, bogatia mea, studiile mele sunt viata mea temporala,
cea de 80-100 de ani. Ce sa fac cu 80-100 de ani cand moartea ma asteapta la cotitura?
Asadar, trebuie cu totii sa fim gata de mari evenimente neasteptate, caci se poate sa
nu ne iasa planurile pe care le avem pentru noi si pentru ai nostri. Si trebuie sa avem
mai ales un Plan: cum ne vom uni cu Sfintenia lui Dumnezeu, cum sa-L iubesc pe Hristos
din tot sufletul meu, din toata puterea mea si pe aproapele meu ca pe mine insumi (…)

4/7
Deci si asta este necesar daca vreau sa obtine sfintenia: sa invat sa iubesc. Si invat sa
iubesc daca invat sa-l rabd pe aproapele meu, daca invat sa traiesc impreuna cu
fratele meu, daca invat sa iert pe vecinul meu. (…)

Vedeti? Fiecare sfant are ceva sa ne dea: Inaintemergatorul – smerenia -, Sfantul Ioan
Teologul – iubirea de Dumnezeu si de aproapele -, sfantul Ioan Lampadistis – rabdarea
in dureri si sa nu avem planuri mari pentru noi insine. Singurul plan trebuie sa fie
cum sa castigam Viata Vesnica, acesta este marele plan. Uitati-va la Ioan Lampadistis;
lumea se uita la el si zicea: saracul fiul popii (ca era copil de preot) ce a patit, baiat tanar si a
orbit! Si il cainau asa. Si ii ziceau «sarmanul». Si totusi, acest sarman, acest orb – pe care
Dumnezeu a ingaduit sa orbeasca prin vrajitorie – s-a folosit de orbirea sa ca de o cale
spre sfintenie si ne invata si pe noi acest lucru: ca trebuie sa fim mereu pregatiti si de
evenimente neasteptate. Si vremea in care traim are multe surprize, multe
evenimente in afara programului. Asa imi spunea un om al lui Dumnezeu care m-a
vizitat de curand si care mi s-a marturisit, si trece prin multe greutati, boli, probleme… I-
am spus, ce i-am spus? ce zice toate lumea. Ai si tu rabdare! Si roaga-L pe Hristos sa-ti dea
rabdare. Si el mi-a raspuns: Duhovnicul meu, parintele Sofronie din Essex, imi zicea o
rugaciune – am spus-o si ieri –: «Hristoase, da-mi rabdarea si credinta sfintilor».

Deoarece, intr-adevar, epoca in care am intrat in care, vedeti, si natura se rascoala


impotriva pacatului dinauntrul nostru, ce se intampla? Se pierde rabdarea si credinta
din noi. Avem impresia ca avem credinta mare. Vine ceasul in care credinta mamelor si
parintilor nostri nu va ajunge, se va dovedi putina. Dar avem credinta sfintilor. Si atunci
trebuie sa ne rugam: «Hristoase, da-mi rabdarea si credinta sfintilor». Credinta
Inaintemergatorului, a Sfantului Iraclie care, aflat in mijlocul atator pagani idololatri, nu s-
a imputinat ci a tinut credinta apostolului Pavel, a apostolilor Varnava si Marcu, si ne-a
dat-o nou tuturor, credinta Sfantului Ioan Lampadistis. Si cand vom avea aceasta
credinta nu ne vom teme de nimic.

Vom avea nevoie de ea pentru urmatoarele zile, pentru urmatoarele luni. Si deoarece
avem aceasta bogatie, Dumnezeu nu ne va lasa. Ajunge ca noi sa urmam rabdarea si
credinta. La multi ani binecuvantati!”

Legaturi:

MITROPOLITUL NEOFIT (Cipru) despre SEMNELE VREMURILOR, apropierea


Razboiului Mondial si a MARILOR CUTREMURE. Care sunt motivele pentru
care ingaduie Dumnezeu nenorocirile si CE AVEM DE FACUT: “Nu Dumnezeu
provoaca aceste probleme, ci pacatele oamenilor. IN ACESTI ANI, 2017 si 2018,
INMULTITI RUGACIUNEA! Este foarte important sa fim gasiti in pocainta”

Omilia MITROPOLITULUI CIPRIOT NEOFIT DE MORFOU la Înălțarea Sfintei


Cruci: “Cand ne rastignim prin pocainta trupul si sufletul, vom avea dreptul la
5/7
Inviere si ca persoane, si ca popor”. CEA MAI MARE PROBLEMA – NU CEA
POLITICA, CI LIPSA SMERENIEI SI A LUCRARII DE CURATIRE A INIMII (si audio –
gr.)

***

CE CREDINTA, CE OAMENI, CE PARINTI… Din amintirile lui Virgil Maxim de dupa


eliberare. “Noua Dumnezeu ne-a dat rabdare. Voi sa cereti sa va dea indurare”

DUMNEZEU SI PLANURILE OAMENILOR. Invatam ceva din istorie?

“Este epoca vieţii ticăloase… Popoarele nu se pocăiesc. Noi cărbuni aprinşi


sunt pregătiţi pentru omenirea care are inima împietrită…”/ PACAT,
IMPATIMIRE sau MENTALITATE STRICATA: pentru ce ne mustra mai mult
Dumnezeu?

VOIA TA SAU VOIA MEA, DOAMNE? “O, Hristoase al meu, suntem niste oi
viclene. De aceea si Dumnezeu nu face milostenie cu aceasta tara, fiindca noi,
clerul si poporul, ne-am abatut de la voia Sa“

Arhim. Nectarie Mulațiotis: “NOI CA POPOR NE-AM INDEPARTAT DE HRISTOS


SI DE ACEEA DUMNEZEU A PERMIS SA NE CONDUCA TIRANII. Norii negri si marea
ceață se apropie. Suntem in fața celui de-al treilea razboi mondial“

Din cuvintele de folos ale unui parinte athonit de o luminata simplitate:


“SPORESTE FARADELEGEA si de aceea se apropie a doua Venire. CINE ARE MARE
DRAGOSTE CATRE EA, VA FI AJUTAT DE PREASFANTA NASCATOARE DE DUMNEZEU.
Maica Domnului are putere, dar asteapta pocainta noastra“

BOLOVANII CARE STAU DEASUPRA CAPETELOR NOASTRE… (Sa recitim


impreuna vedeniile ceresti ale Cuviosului FILOTEI ZERVAKOS, †8 mai 1980)

Cuviosul FILOTEI ZERVAKOS (†8 mai 1980) despre MANTUIREA IN


VREMURILE APOSTAZIEI SI NECURATIEI GENERALE, INTR-O LUME VICLEANA
SI STRICATA: “Satana face ultimul asalt… Numai la Dumnezeu ne vom putea
refugia si sa fim gata pentru asta, caci s-a apropiat sfarsitul acestui veac“

FERICITUL FILOTEI ZERVAKOS: “Vremuri stricate, zile viclene, cel ce se


mantuieste pe sine mare se va numi…

Parintele Rafail Noica despre “PARTEA CEA BUNA” A CELOR CE PAZESC


CUVANTUL intr-o “epoca in care partea cea buna se tot smulge de la noi”

Ce avem noi de facut astazi pentru a ne mantui si PENTRU A NE PREGATI


6/7
DE INCERCARILE CARE VOR VENI?

HARUL DUHULUI SFANT – SINGURA ARMA A CREDINCIOSILOR in fata lui


Antihrist si a inaintemergatorilor lui

CE NE VA SALVA DE VALURILE URGIEI care va urma?

7/7

S-ar putea să vă placă și