Sunteți pe pagina 1din 6

Omilia MITROPOLITULUI CIPRIOT NEOFIT DE MORFOU la

Inaltarea Sfintei Cruci: “Cand ne rastignim prin pocainta


trupul si sufletul, vom avea dreptul la Inviere si ca
persoane, si ca popor”. CEA MAI MARE PROBLEMA – NU CEA
POLITICA, CI LIPSA SMERENIEI SI A LUCRARII DE CURATIRE A
INIMII (si audio – gr.)
cuvantul-ortodox.ro/omilia-mitropolitului-cipriot-neofit-de-morfou-la-inaltarea-sfintei-cruci-cand-ne-rastignim-
prin-pocainta-trupul-si-sufletul-vom-avea-dreptul-la-inviere-si-ca-persoane-si-ca-popor-lipsa-smereniei/
September 17,
2017

Predica din 13.09.2017 a Mitropolitului Neofit de Morfou pentru


praznicul Înălțării Sfintei Cruci:

PREACINSTITA CRUCE – ÎN SUFLET ȘI ÎN TRUP

(fragment tradus si transcris):

“(…) Orice Cruce este urmata de Inviere si orice Inviere este precedata de Cruce. Aceasta
mare taina a fost inceputa, a fost lucrata si ne-a fost descoperita noua de catre Dumnezeul
Treimic. Si este o taina care se repeta in viata oricarui crestin si in viata popoarelor, mai
ales a popoarelor crestin-ortodoxe. Ca Dumnezeu sa ne tina smeriti in credinta ingaduie
prin iconomie sa avem multe incercari si ca oameni, si ca familii si ca natii. Si poporul
nostru grec cunoaste foarte bine experienta multor cruci dar si a multor invieri. (…)

Asa cum zice poetul nostru national, Solomos, despre Grecia: “Maica, mare la suflet, in durere
si in slava”, este foarte important sa avem, atat ca oameni, ca persoane, ca natii si mai
ales ca parinti, o inima larga. Si voi care sunteti parinti trupesti ai copiilor si noi care
suntem parintii duhovnicesti. Sa avem un suflet generos, sa nu fim razbunatori, sa nu
avem nesiguranta despre ceea ce suntem, sa fie inima noastra plina de iubire si credinta
si astfel, daca ai un suflet larg si nu suferi de ingustime a inimii, aceasta marinimie se
vadeste si in durere, si in slava. In durere ca sa nu te ranesti, sa nu deznadajduiesti; cand
esti refugiat sa nu crezi ca asta este situatia finala a patriei tale, in boala sa nadajduiesti
mereu intr-o minune si chiar daca minunea se poate sa nu fie trupeasca, in cele din urma e
posibil ca Hristos, aflandu-te tu in boala trupeasca, sa te vindece de bolile sufletesti.

1/6
Dar Solomos zice si despre celalalt lucru: sa avem o inima mare si cand suntem in slava, sa
nu ne ingamfam, si sa stim ca cel ce se mareste pe sine va fi smerit . Si cand ne gasim in
momente grele, sa stim ca cel ce se smereste pe sine, va fi inaltat. Toate aceste legi sunt
legi duhovnicesti care provin din experienta Crucii. Doar cel care traieste in acest fel poate
sa se foloseasca de aceste invataturi in viata sa de zi cu zi.

Vedeti azi? Exista multe certuri intre natii. Exista zvonuri de razboaie, exista fenomene
naturale neasteptate care par sa nu fie atat de naturale in cele din urma; natii
atotputernice care au uitat de atotputernicia Dumnezeului Treimic sunt incercate si sunt
ranite de aceasta neputinta a omului in fata mâniei lui Dumnezeu . Toate acestea se
intampla deoarece nu mai exista duhul smereniei in oameni. Dar nu este atat de simplu:
orisicat am predica noi, clericii, despre smerenie, daca ne gandim si la situatia noastra, de
popor aflat sub ocupatie si refugiat, a fost cauzata de mandria pe care o aveam; am
crezut ca suntem unici si astfel am fost ingenuncheati si dusmanul nostru s-a folosit de
aceasta slabiciune a noastra. Acesta este adevarul despre situatia noastra. Deci, de multe
ori cand ingaduie Dumnezeu caderi, sa stiti ca acestea sunt precedate de stari de egoism
si mandrie.

Asadar, daca dorim sa fim aproape de Invierea Mantuitorului, va trebui mai intai sa facem o
lucrare ca oameni, pe care Biserica noastra ne-o arata prin Sfintii sai. Sunt foarte uimit de
cum vrea Biserica sa sublinieze acesta mesaj, cum ne indeamna Biserica in imnologia sa sa
ne inchinam Preacinstitei Cruci, in ce Duh, cu ce gand in inima noastra sa ne apropiem de
ea.

Ascultati ce spune Biserica: «Azi, noi, pacatosii, ne inchinam Tie cu inmiita nevrednicie» – deci
suntem constienti de aceasta neputinta a noastra. «Invredniceste-ne sa ne inchinam Tie,
Celui ce Te-ai invrednicit sa te rastignesti pe Cruce; precum pe talharul din dreapta Ta l-ai
invrednicit, Doamne, pomeneste-ne si pe noi intru Imparatia Ta».
Vedeti? Sfantul Ioan Damaschin, cel care a scris acest imn, nu zice: ma inchin Tie, Hristoase
Cel rastignit, cu vrednicie, ci ma inchin cu nevrednicie, cu mii de pacate si neputinte; Sfantul
nu se compara pe sine cu niciun alt sfant al vremii sale; ci cu cine se compara? Si cu cine
se roaga sa aiba aceeasi milostivire si binecuvantare de la Hristos? Cu talharul cel de-a
dreapta Domnului. Vedeti, sfintii cauta cai sa se smereasca si atunci cand se inchina Sfintei
Cruci. Si nu se compara nici cu ingerii, nici cu Maica Domnului, nici cu Inaintemergatorul, nici
cu vreun alt cuvios al vremii, ci se compara cu talharul care a facut atatea pacate si la
sfarsitul vietii a zis un singur cuvant, un cuvant al smereniei (Pomeneste-ma, Doamne, cand vei
veni intru Imparatia Ta!) si cu acest cuvant a furat Imparatia lui Dumnezeu, viata vesnica. Dar
ca sa putem fura viata vesnica si sa putem sa avem dreptul la eliberarea tarii noastre,
eliberare care vine, va trebui sa cultivam cu totii, arhierei si preoti si voi, poporul lui
2/6
Dumnezeu, duhul smereniei in viata de zi cu zi. (…) Vrei sa afli cum vine smerenia lui
Hristos in inima ta? Cerceteaza Psaltirea, psalmul care spune: «inima infranta si smerita,
Dumnezeu nu o va urgisi».

Deci, daca vreti sa aveti inima infranta si smerita si sa aveti dreptul la slava si la mantuire, va
trebui sa faceti o lucrare de care avem cu totii nevoie: lucrarea pocaintei zilnice. Deoarece
in fiecare zi ceva rau facem, o patima lucreaza zilnic in noi fie cu stiinta, fie cu nestiinta.
Si aceste patimi care lucreaza in noi fac sa se agraveze necontenit starea noastra
pacatoasa.

Vrei sa traiesti aceasta pocainta cu infrangere si smerenie? Urmareste zilnic starea inimii
tale. Repet: sa urmarim inima noastra, ce dorinte are inima noastra, ce ganduri are inima
noastra, din inima se nasc curvii, hotii, crime, judecata aproapelui, deznadejde,
nemultumire. Toate aceste nemultumiri duc pana la divorturi. Si ziceam si in alte dati: asa
cum e azi societatea noastra, fara smerenie, fara pocainta, se va vedea ca cea mai mare
problema a Ciprului este lipsa smereniei in casnicie, nu problema zonei ocupate, aceasta
se va rezolva. Nu prin diplomatie, ci din conjunctura geo-politica care va duce la un nou
razboi mondial care a inceput déjà din Siria. Si vedeti ca acum kurzii isi vor lua partea lor.
Cea mai mare problema a Ciprului nu este cea politica, sunt divorturile si ca nu am reusit
sa insuflam cinstirea Sfintei Cruci copiilor nostri si nepotilor nostri. Am avut alte
preocupari, alte prioritati. Si cinstirea Sfintei Cruci am lasat-o doar pt Paste si pt
sarbatoarea din 14 septembrie. Este doar un simbol care ne aminteste ceva, nu mai e o
activitatea zilnica pe care sa o practica, inlauntrul inimii noastre, urmarind dorintele
murdare si pacatoase care se nasc in inima si imediat ce vedem o dorinta care nu se
potriveste cu poruncile Domnului imediat sa ne rugam: «Iisuse Hristoase, miluieste-ne!
Maica Domnului acopera-ne! Mare numele Sfintei Treimi!» Si astfel sa facem cruce peste
trupul si peste sufletul nostru. Noi, de cele mai multe ori, ne inchinam doar trupeste. Nu
si peste sufletul nostru, peste inima noastra. Pentru ca nu vrem sa ne urmarim inima.
Deoarece poate nu am invatat de la un duhovnic aceasta lucrare a pocaintei, a inimii
infrante si smerite. Atunci cand omul ajunge la aceasta lucrare, se bucura de Sfintele
Taine si de Sfintele Sarbatori. Deoarece se bucura in noi inima noastra. Inima noastra
este centrul nostru, nu creierul, asa cum cred unii in Europa si prin cine stie ce laboratoare.
Inima este centrul omului si trebuie sa o urmarim, sa o curatam, sa o luminam prin
lumina Duhul Sfant, sa o sfintim prin harul Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh. Si astfel vom
avea parte de Sfanta Cruce. Si, astfel, cand ne rastignim prin pocainta trupul si sufletul,
vom avea dreptul la Inviere si ca persoane, si ca popor.

3/6
Cum am mai zis, daca ne intereseaza situatia politica a tarii noastre nu avem decat sa
urmarim cu atentie evenimentele care se desfasoara in jurul nostru. Evenimentul care va
influenta Ciprul este cel care se va desfasura in luna septembrie (in care ne gasim) cand
incepe sa intre pe scena geopolitica din Orientul Mijlociu statul kurd. Acest stat pe care il
sustin americanii si evreii si de care se tem atat de tare turcii si alte state din vecinatatea
noastra. Acesta va fi cheia libertatii noastre. Dar daca nu vom avea libertate in sufletele
noastre, nu ne vom putea bucura de eliberarea tarii noastre. Deoarece vom fi
nemultumiti de vecin, de sotie. Si vom vedea ca, de fapt, problema este inima noastra
murdara care nu vrea sa se curete de egoism. Si iarasi, cel ce se inalta, va fi smerit. De
acea, ca persoane si ca popor trebuie sa ne inchinam cu smerenie Sfintei Cruci, constienti
fiind ca o facem cu nevrednicie. Si cele cu neputinta la oameni sunt cu putinta la Dumnezeu.
La multi ani cu libertate si Zódiei (n.tr : sat aflat sub ocupatie turca) si inimii noastre!”

(traducere de E.P., exclusiv pentru Cuvantul Ortodox)

Cine este Mitropolitul Neofytos de Morfou?

Preasfințitul Mitropolit Neofytos de Morfou (Cipru), s-a născut în anul 1962, în satul
Káto Zódia, Mórfou. În 1974, împreună cu familia sa și mulți alți locuitori ai
provinciei Mórfou, a fost obligat să-și părăsească vatra strămoșească și să trăiască
ca refugiat într-un cartier din Nicosia. A studiat Dreptul și Teologia.

A avut binecuvântarea de a-i cunoaște îndeaproape pe bătrânii îmbunătățiți


contemporani: Cuviosul Porfirie, Părintele Iacov Tsalikis și Părintele Evmenios
Saridakis.

Cea mai mare parte a mitropoliei sale, inclusiv catedrala mitropolitană a Sfântului
Mámas, se află în partea ocupată de turci a insulei Cipru.

MARTURISIREA MITROPOLITULUI NEOFIT de Morfou, care a refuzat semnarea


documentului panortodox “RELATIILE BISERICII ORTODOXE CU ANSAMBLUL LUMII
CRESTINE”, intemeiata pe marturiile Sfintilor contemporani PORFIRIE
KAVSOKALIVITUL, PAISIE AGHIORITUL, SOFRONIE SAHAROV si altii. “SUSTIN CU
SMERENIE CA TEXTUL SUFERA DE AMBIGUITATE TEOLOGICA INTENTIONATA”

***
4/6
“Este epoca vieţii ticăloase… Popoarele nu se pocăiesc. Noi cărbuni aprinşi sunt pregătiţi pentru
omenirea care are inima împietrită…”/ PACAT, IMPATIMIRE sau MENTALITATE
STRICATA: pentru ce ne mustra mai mult Dumnezeu?

Arhim. Nectarie Mulațiotis: “NOI CA POPOR NE-AM INDEPARTAT DE HRISTOS SI DE


ACEEA DUMNEZEU A PERMIS SA NE CONDUCA TIRANII. Norii negri si marea ceață se
apropie. Suntem in fața celui de-al treilea razboi mondial“

Sfantul Nicolae Velimirovici: CUGETARI DUREROASE ASUPRA CADERII UNUI POPOR


ORTODOX: “Ne-am lepadat de Hristos, de aceea ne-a lepadat Hristos”

Sfantul Nicolae Velimirovici despre CONSECINTELE PARASIRII LUI DUMNEZEU: “Iata,


fratilor, pentru ce a trebuit sa vina marele razboi mondial”

PREDICA MUSTRATOARE A PS SEBASTIAN PASCANU LA VINDECAREA


LUNATICULUI: “In noi se stinge Duhul, ne napadeste formalismul; ne pustieste secularismul;
practicam un crestinism din ce in ce mai teoretic”

“Daca neamul nu este aproape de Dumnezeu se va dizolva”. PUNTE DE LACRIMI, de Ziua


Nationala, pentru un POPOR RISIPIT, DEZBINAT SI MANIPULAT. Avertismentul
PARINTELUI IOANICHIE BALAN: “Nu ne va scoate nimeni din Carpati daca nu-L vom scoate
noi pe Hristos din inima si din casele noastre”

FEMEIA GARBOVA ASTAZI: Un popor garbovit de ploconiri, linguseli, LIPSA DE


VERTICALITATE; o omenire tip “Prikoke”, COCOSATA DE PACATE si MANIPULATA sa
se simta “LIBERA” cand este mai ROBITA si sa fie fericita SCORMONIND IN GUNOAIELE
LUMII. Cum arata omul in-dreptat de Hristos?

SFANTUL CONSTANTIN BRANCOVEANU – domnitorul emblematic pentru lumea veche


românească si ceasul Judecatii neamului. CUM S-A SFARSIT O LUME prin UCIGASA
INVIDIE si TRADAREA DE FRATE. Cum cade si de ce moare un neam?

5/6
PREDICI la DUMINICA SFINTILOR ROMÂNI (audio, text): “Sa cerem ajutorul sfintilor
români si al SFINTILOR INCHISORILOR pentru vremurile grele prin care trecem!”. CUM
POATE PIERI NEAMUL CAND SE STRICA “SAREA PAMANTULUI”?

6/6