Disciplina:

DREPT CONSTITUȚIONAL ȘI INSTITUȚII

POLITICE II

Temă de control: Avocatul Poporului

Coordonator:
 Cuprins

1. Noțiuni introductive. Originile instituției Ombudsman

2. Apariția instituției Avocatul Poporului în România
3. Organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului
4. Trăsăturile constituționale și legale ale instituției Avocatul Poporului
5. Drepturile și îndatoririle Avocatului Poporului. Mandatul Avocatului Poporului
6. Atribuțiile și funcțiile Avocatului Poporului
7. Actele Avocatului Poporului

Bibliografie
1. Noțiuni introductive. Originile instituției Ombudsman
Instituţia Ombudsmanului a fost înfiinţată în Suedia, în anul 1809, de către Parlament care a
introdus în noua Constituţie Biroul Ombudsmanului Parlamentar, ca instrument care să poată permite
Parlamentului să exercite un anumit control asupra exerciţiului puterii de către executiv, prin monitorizarea
modului în care autorităţile publice respectă legile.
Totuși instituția Ombudsman exista încă de pe vremea monarhului absolut Karl al XII-lea a creat în
anul 1713 Biroul Ombudsmanului Suprem al Majestăţii Sale.
Potrivit Constituţiei din 1809, puterea statului a fost împărţită între rege şi Parlament. Regele
numea Cancelarul Justiţiei (cu alte cuvinte, acesta era Ombudsmanul regal), în timp ce Parlamentul numea
Ombudsmanul Parlamentar. Principalul scop pentru care a fost înfiinţat Avocatul Poporului este acela de a
apăra drepturile cetăţenilor prin stabilirea unei agenţii de supervizare complet independentă de executiv.
Prin urmare, rolul său era de a veghea asupra protecţiei drepturilor cetăţenilor.1

2. Apariția instituției Avocatul Poporului în România

Constituantul român a optat pentru denumirea Avocatul Poporului, o instituţie de tip ombudsman
cu competenţă generală, care are drept scop apărarea drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice în
raporturile acestora cu autorităţile publice.2
Instituţia Avocatul Poporului a fost una dintre structurile instituţionale noi, create prin Constituţia
din 1991, alături de Curtea Constituţională, având drept scop apărarea drepturilor şi libertăţilor persoanelor
fizice în raporturile acestora cu autorităţile administraţiei publice.
Instituţia a fost înfiinţată prin Legea nr.35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei
Avocatul Poporului, publicată în Monitorul Oficial nr. 48 din 20.03.1997.
Sediul acestei instituții este în București și, cu aprobarea Biroului permanent al Senatului, poate
organiza birouri teritoriale în funcție de necesitățile realizării atribuțiilor ce-i revin conform legii.

3. Organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului

Organizarea instituției Avocatului Poporului rezultă din prevederile legii și ale regulamentului său
intern; ea cuprinde Avocatul Poporului, adjuncții Avocatului Poporului și instituției, a căror structură și
număr de personal se aprobă de Biroul Permanent al Senatului, în funcție de necesitățile realizării
atribuțiilor ce le revin.
Structura sa organizatorică presupune existența unor organe de conducere - Avocatul Poprului
ajutat de adjuncții și consilierii săi și a unor organe de executare a atribuțiilor specifice, servicii generale-
departamentele de specialitate, secretariatul general și direcția pentru relațiile cu instituțiile statului, cu
societatea civilă și de relații externe.

4. Trăsăturile constituționale și legale ale instituției Avocatul Poporului

Având ca principal scop drepturile și libertățile cetățenilor, autoritatea Avocatul Poporului
desfășoară o activitate ce se caracterizează prin trăsături care o individualizează în raport cu celelalte
autorități publice:
a. Este o instituție ( art.58 alin 3 din Constituție)

1
C. Brânzan, Avocatul Poporului. O instituţie la dispoziţia cetateanului, Editura Juridică, Bucureşti, pag. 52
2
Art. 58- 60 din Constituţia României, MO nr. 767 din 31 octombrie 2003
 În limbaj juridic românesc cuvântul instituție este utilizat în cel puțin două accepțiuni. Mai întâi ca
instituție juridică prin care se înțelege un grup de norme juridice unite pe criteriu unui obiect comun de
reglementare. Se utilizează și instituție politică, ea exprimând aici ceva complex. Este interesant de
observat că în Constituție, cuvântul este utilizat în art.58. alin.(3) atunci când se stabilește că organizarea și
funcționarea instituției Avocatul Poporului se stabilește prin lege organică, în acest sens urmează să
înțelegem că este vorba de o autoritate publică (organ de stat).
b. Organizarea și funcționarea sunt stabilite prin lege organică ( art.58alin. (3) din Constituție).
Utilizarea legii organice pentru stabilirea organizării și funcționării instituției exprimă importanța
aparte a acesteia. Legea organică presupune un domeniu de reglementare rezervat, iar potrivit Constituției
ea se utilizează în reglementarea domeniilor nominalizate prin art.73, alin.(3) lit.a-s, precum și potrivit lit.t,
pentru reglementarea celorlalte domenii pentru care în Constituție se prevede adoptarea de legi organice.
c. Conducătorul instituției este numit de Camera Deputaților și senat, în ședință comună (art.65
alin (2) lit I ) din Constituție)
Constituția utilizează denumirea de Avocatul Poporului atât pentru instituție cât și pentru Conducătorul
acesteia. Aici ne referim la conducătorul instituției care potrivit art.58 alin 1 si art.65 alin (2) lit.i din
Constituție este numit pe o perioadă de 5 ani, de către Camera Deputaților și Senat.
d. Prezintă rapoarte numai Parlamentului ( art.60 din Constituție): este de esența vieții
parlamentare ca autoritățile parlamentare desemnate de către Parlament în întregul său prin structurile sale,
să prezinte dări de seamă, rapoarte.
e. Este o autoritate publica autonoma si independenta fata de orice autoritate publica (art.2 din
Legea nr.37/1995, modificata prin Legea nr.181/2002), nu se substitute autoritatilor publice, nu poate fi
supusa nici unui control imperativ
Această caracterizare este dată de legea organică a instituției, dar ea se legitimează pe dispozițiile
constituționale, bineînteles într-o legitimare sistematică. Legea nr.35/1997 privind organizare și
funcționarea instituției Avocatul Poporului stabilește că instituția este autoritate publică autonomă și
independentă față de orice altă autoritate publică în exercitarea atribuțiilor sale, Avocatul Poporului nu se
substituie autorităților publice. Avocatul Poporului nu poate fi supus nici unui mandat imperativ sau
reprezentativ.
f. Activitatea Avocatului Poporului are un caracter public.
g. Autonomie Bugetara a Avocatului Poporului: instituția are buget propriu. Prin legile bugetare
anuale poate fi aprobat un fond la dispoziția Avocatului Poporului pentru acordarea de ajutoare.

5. Drepturile, obligațiile și mandatul Avocatului Poporului

Drepturile Avocatului Poporului sunt:
 accesul liber la date, informații, structuri organizatorice ale autorităților administrației publice;
 accesul, în condițiile legii, la informațiile clasificate deținute de autoritățiile publice, în măsura în care
sunt considerate necesare pentru soluționarea plângerilor înregistrate [art.20 alin. (1) din lege];
 dreptul de a cere în scris autorității administrației publice să reformuleze sau să revoce actul
administrativ, să repare pagubele produse și să repună persoana lezată în situația anterioară;
 dreptul de a fi informat de către autoritățile administrației publice despre măsurile luate pentru
înlăturarea ilegalitaților costatate, repararea pagubelor și înlăturarea cauzelor care au generat sau au
favorizat încălcarea drepturilor persoanei lezate;
 dreptul de a prezenta președinților celor două Camere ale Parlamentului sau, după caz, primului-
ministru, un raport privind lacunele din legislație, cazurile grave de corupție ori de nerespectare a legilor
țării.

Obligațiile Avocatului Poporului

 De a nu divulga și de a nu face publice informațiile sau documentele secrete la care a avut acces.
Această obligație se menține și după încetarea activității sale ca Avocat al Poporului.

Mandatul Avocatului Poporului

Avocatul Poporului este numit pe o durată de 5 ani de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă
comună. Mandatul Avocatului Poporului poate fi reînnoit o singură dată și durează până la depunerea
jurământului de către noul Avocat al Poporului. Poate fi numit Avocat al Poporului orice cetăţean român
care îndeplineşte condiţiile de numire prevăzute pentru judecători la Curtea Constituţională.
Potrivit Constituţiei României, Avocatul Poporului nu poate îndeplini nici o altă funcţie publică sau
privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior şi nici nu poate face parte din vreun
partid politic.
Propunerile de candidaţi se fac de către birourile permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului,
la recomandarea grupurilor parlamentare din cele două Camere ale Parlamentului.
Mandatul Avocatului Poporului încetează înainte de termen în caz de demisie, revocare din funcţie,
incompatibilitate cu alte funcţii publice sau private, imposibilitate de a-şi îndeplini atribuţiile mai mult de
90 de zile, constatată prin examen medical de specialitate, ori în caz de deces.
Revocarea din funcţie a Avocatului Poporului, ca urmare a încălcării Constituţiei şi a legilor, se face
de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor
prezenţi, la propunerea birourilor permanente ale celor două Camere ale Parlamentului, pe baza raportului
comun al comisiilor juridice ale celor două Camere ale Parlamentului.
Demisia, incompatibilitatea, imposibilitatea de îndeplinire a funcţiei sau decesul se constată de
către birourile permanente ale celor două Camere ale Parlamentului, în cel mult 10 zile de la apariţia
cauzei care determină încetarea mandatului Avocatului Poporului.3

6. Atribuţiile și funcțiile Avocatului Poporului

Instituţia Avocatul Poporului este autoritate publică autonomă şi independentă faţă de orice altă
autoritate publică şi are drept scop apărarea drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice în raporturile
acestora cu autorităţile publice.
Principalele atribuţii ale Avocatului Poporului:
a. activitatea de soluţionare a petiţiilor;
b. activitatea privind contenciosul constituţional:
 formulează puncte de vedere, la cererea Curţii Constituţionale;
 poate sesiza Curtea Constituţională cu privire la neconstituţionalitatea legilor, înainte de promulgarea
acestora;
 poate sesiza direct Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a legilor şi ordonanţelor;
c. activitatea privind contenciosul administrativ: poate sesiza instanţa de contencios administrativ, în
condiţiile legii contenciosului administrativ;

3
Muraru Ioan, Avocatul Poporului-instituţie de tip ombudsman, Editura All Beck, Bucureşti, 2004, p.58
d. promovarea recursului în interesul legii în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu privire la
problemele de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti, prin hotărâri judecătoreşti
irevocabile;
e. prezintă celor două Camere ale Parlamentului rapoarte, anual sau la cererea acestora; rapoartele pot
conţine recomandări privind modificarea legislaţiei sau măsuri de altă natură pentru ocrotirea drepturilor şi
libertăţilor cetăţenilor;
f. prezintă rapoarte preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului sau, după caz, primului - ministru,
în cazurile în care constată, cu prilejul cercetărilor întreprinse, lacune în legislaţie sau cazuri grave de
corupţie ori de nerespectare a legilor ţării;
g. Avocatul Poporului poate fi consultat de iniţiatorii proiectelor de legi şi ordonanţe, care, prin conţinutul
reglementărilor, privesc drepturile şi libertăţile cetăţenilor, prevăzute de Constituţia României, de pactele şi
celelalte tratate internaţionale privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.
h. îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de lege sau de Regulamentul de organizare şi funcţionare a instituţiei
Avocatul Poporului.
Instituţia Avocatul Poporului îşi exercită atribuţiile:
- din oficiu sau - la cererea:
a. persoanelor fizice - fără deosebire de cetăţenie, vârstă, sex, apartenenţă politică sau convingeri
religioase
b. societăţilor comerciale
c. asociaţiilor
d. altor persoane juridice
Avocatul poporului îndeplinește funcțiile următoare:
a) Functia consultativă
Avocatul Poporului în dialogul si contactul direct cu oamenii, cu problemele lor, constituie o bogată
sursă de informatie cu privire la sistemul legislativ. El poate depista mai repede si mai clar lacunele
legislative sau reglementările agresive la adresa drepturilor și libertăților oamenilor.
Avocatul Poporului poate fi consultat de inițiatorii proiectelor de legi și ordonanțe, care prin conținutul
reglementărilor, privesc drepturile și libertățile cetățenilor, prevăzute de Constituția României, de pactele și
celalalte tratate internaționale privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.
b) Functia de reprezentare
Potrivit art. 13 lit.g din Legea nr.35/1997, republicata, acesta reprezinta institutia Avocatul Poporului in
fata Cameri Deputatilor, a Senatului si a celorlante autoritatii publice, precum si in relatiile cu persoanele
fizice sau juridice, iar potrivit art. 32 din Regulamentul de organizare a institutiei Avocatul Poporului.
Avocatul Poporului intretine relatii cu autoritatii similare din alte state si poate participa la activitatea
unor organizatii internationale din domeniul sau de activitate ori poate sa devina membra al acestora.
Prin Legea nr.206/1998 s-a aprobat afilierea institutiei Avocatul Poporului, ca membru a Institutul
International al Ombudsmanului, cu sediul la Alberta, Canada si la Institutul European al Ombudsmanului,
cu sediul la Innsbruck, Austria.
c) Functia de ordonator de credite
Avocatul Poporului exercita functia de ordonator principal de credite, potrivit art.13 lit.i din Legea
nr.35/1997 republicata. Aceasta functie revine de regula , conducatorilor autoritatilor si institutilor publice,
iar potrivit art.4 lit.k, Avocatul Poporului imputerniceste personalul de specialitate cu indeplinirea unora
dintre atributiile sale, potrivit legii.
 6. Actele Avocatului Poporului
Denumirile actelor sunt fie explicit prevazute , fie rezulta din contextual legislative. Aceasta permite
Avocatului Poporului o libertate mai mare de actiune si de concretizare a mijloacelor si procedeelor prin
care intervine in apararea drepturilor si libertatilor persoanelor fizice. Unele acte sunt prevazute in
Constitutie si anume: raportul, sesizarea Curtii Constitutionale. Unele denumirii ale actelor sunt prevazute
in Legea de organizare si functionare a Avocatului Poporului.Alte acte sunt nominalizate prin
Regulamentul de organizare si functionare.
Actele sunt emise de regula, de catre conducatorul institutiei, dar pot fi emise si de catreadjunctul
acestuia.Toate actele trebuiesc emise in forma scris.

Concluzii
Textul Constituției României precizează că Avocatul Poporului apără ,,drepturile și libertățile
cetățenilor”4. Aceasta înseamnă că protecția juridică oferită de Avocatul Poporului se referă la totalitatea
drepturilor cuprinse în Constituție și în alte legi.
Introducerea Avocatului Poporului cu rol de apărător al drepturilor și libertăților persoanei în
peisajul juridic românesc permite ca cererile formulate de cei lezați de către autoritățile administrației
publice să cunoască cel puțin trei căi de soluționare fără ca între acestea să se fi stabilit vreo ordine
ierarhică. Aceste trei opțiuni la îndemâna oricărei persoane sunt: procedura administrativ-ierarhică,
procedura necontencioasă ăn fața Avocatului Poporului și procedura contencioasă în fața instanțelor
judecătorești.
Instituţia Avocatul Poporului este autoritate publică autonomă şi independentă faţă de orice altă
autoritate publică. În exercitarea atribuţiilor sale, Avocatul Poporului nu se substituie autorităţilor publice,
chiar daca este numit de Parlament și este obligat să prezinte celor două Camere rapoarte anual sau la
cererea acestora. Caracterul independent al activităţii Avocatului Poporului nu înseamnă însă că acesta s-ar
putea substitui altor autorităţi publice. Caracterul independent al Avocatului Poporului este întărit prin
interdicţia legală de a fi supus unui mandat imperativ. Nici o autoritate publică nu îl poate obliga pe
Avocatul Poporului să se supună instrucţiunilor sau dispoziţiilor sale.
Deci, concluzionând putem afirma că rostul instituţiei este protecţia drepturilor şi libertăţilor
cetăţeanului în raporturile sale cu administraţia publică. Avocatul Poporului contribuie la soluţionarea
conflictelor dintre persoanele fizice şi autorităţile administraţiei publice, pe cale amiabilă, prin mediere,
prin dialog, fără dreptul de a aplica sancţiuni. Una dintre caracteristicile esenţiale ale instituţiei este
independenţa acesteia faţă de autorităţile publice.

Bibliografie

1. Ioan Muraru, Drept Constitutional si institutii politice, Editura Actami, Bucuresti, 1993.
2. Ioan Muraru, Elena Simina Tanasescu, Drept Constitutional si Institutii Politice, vol.II,
Editura C H Beck, Bucuresti 2006.
3. Iulian Nedelcu-coordonator, Drept Administrativ, Editura Themis, Craiova 2002

4
Conform Art. 55 din Constituţie
 4. Iulian Nedelcu, Contencios Administrativ in spatial European, Editura Universitara, Craiova
2006
5. Ioan Alexandru , Drept Administrativ in Uniunea Europeana , Editura lumina Lex Bucuresti
2006
5.Antonie Iorgovan, Tratat de Drept Administrativ, volI, II Editura Lumina Lex, Bucuresti 2005
6. Ioan Muraru, Elena Simina Tanasescu , Drept Constitutional si Institutii Politice, vol.I, II,
editia a-XI-a , Editura ALL Beck, Bucuresti 2004
7.Ioan Muraru, Avocatul Poporului- Institutie de tip Ombudsman, Editura All Beck, Bucuresti
2004
8. Antonie Iorgovan, Tratat de Drept Administrativ, vol I, Editura Nemira, Bucuresti 2002
9.Constantin Branzan, Avocatul Poporului, Editura Juridica, Bucuresti, 2001
10.Emilian Stelian Ticamas, Savu Gheorghe, Drept Administrativ si Elemente de Stiinta
Administratiei , Editura Sedcom Libris, Bucuresti 2003
11. Claudia Gilia, Teoria statului de drept, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2007

Surse virtuale: www.avp.ro