Sunteți pe pagina 1din 6

PROPUNERI PENTRU REFORMAREA SECTORULUI JUSTITIEI.

PROBLEMA PRESEDINTILOR DE INSTANTE.

Buna ziua, mă numesc Victoria Sanduța, sunt judecător la Judecătoria Chisinau,


activez în funcție de 2 ani, anterior am activat în calitate de avocat. Mă bucur foarte mult să
particip astăzi la acest eveniment si mulțumesc organizatorilor pentru acest forum inedit si
extrem de pretios pentru reformarea justitiei, in opinia mea.
Tin foarte mult la principiile statului de drept si de aceea in temeiul principiului
separarii si colaborarii puterilor in stat, asa cum este prevazut in art.6 din Constitutia
Republicii Moldova, consider ca este foarte util si corect sa incepem reformarea justitiei
impreuna, reprezentantii celor 3 puteri in stat, prin colaborare, de facto, nu doar formală si o
colaborare publica, nu una secreta, or pana acum, parca tot exista colaborare, dar nu una
eficienta, cel putin nu una care sa o simta nici cei care fac justitie si nici cei care vin in fata
justitiei.
Sunt de acord cu toate modificarile propuse in carta alba a bunei guvernari, in ceea ce
priveste sectorul justitiei, colegii judecatori chiar ziceau ca aceste propuneri reprezinta dorinta
de multi ani si mult timp a tuturor judecatorilor.
Dar exista o problema care nu a fost introdusa in aceasta carta, dar pe care eu personal
am sesizat-o in perioada de activitate si care este una foarte importanta pentru reformarea
justitiei din temelii, eliberarea de moastele sovietice si redarea independentei absolute
judecatorilor, fara exceptii, asa cum consfinteste Constitutia si toate Tratatele internationale -
independenta judecatorilor.
Aceasta este problema ​presedintilor si vicepresedintilor de instante. La moment
presedintii si vicepresedintii de instante sunt ca un fel de directori de fabrica si considera ca
judecatorii sunt angajatii lor. In continuare voi folosi doar sintagma „presedinti de instanta”,
dar totul se refera si la vicepresedinti, pentru ca in prezent, o data cu reorganizarea instantelor,
exista un singur Presedinte si cate un vicepresedinte la fiecare sediu al instantei, dar
vicepresedintii sediilor, de fapt au aceleasi atributii ca si presedintele. Deci presedintii si
vicepresedintii au acelasi rol si functii si de iure, si de facto. Ei sunt cei care se considera un
fel de mini Dumnezei in instantele pe care le conduc, cel mai rău e că asa îi percepe si
societatea, mai ales cei care sunt obisnuiți să „rezolve întrebările”, mă refer aici la tot felul de
oameni si tot felul de funcții din exteriorul sistemului, dar mai ales din interiorul sistemului.
Deci ei se apropie la presedinții de instanță, pentru ca acesta, la rândul lui, să influențeze
„cumva” judecătorii, pe care el, presedintele de instanță consideră ca îi conduce. Dar cel mai
grav, este ca asa îi percep si o mare parte din judecători, nu exagerez, stiu că e uimitor, dar asa
e, nu unii judecători, dar o mare parte din ei îsi numesc presedintele „ sef ”, considerand
aceasta ca fiind o adresare uzuala. Iata asta e grav, iata astea sunt moaste sovietice.
Mă întorc la cuvântul „cumva”, adică cum pot presedinții de instanță să influențeze un
judecător la luarea unei decizii? Simplu, mai intâi il roaga amical, aproape intotdeauna
primeste un refuz. În sistemul judecatoresc nu exista „amici” in sensul in care este definit în
Dex.
Iată de aici în continuare intervine marele spectru de pârghii administrative pe care le
are un presedinte de instanță pentru ca să preseze, intimideze, în final să influențeze un
judecător. Deci pe rând:
1. Repartizarea biroului de lucru după criterii de loialitate sau simpatie personală, unul
mare, unul mic, unul reparat, sau unul care necesita reparatie (pe care ti-o faci din surse
proprii bineinteles), unul mai departe sau mai aproape de wc spre exemplu, criteriile de
repartizare le stiu doar ei, unsii cu mir, presedintii de instanta, sau ultima oara in genere
mi s-a spus ca nu avem un birou în instanță pentru dumneavoastră.
2. Asigurarea biroului de lucru cu mobilier si tehnică necesară: masa de lucru de 20 ani,
10 ani sau nouă, calculatoare vechi sau noi, imprimanta veche, nouă sau deloc, scanner,
acelasi lucru ca si cu imprimanta, safeu pentru pastrarea dosarelor este sau nu este in
biroul judecatorului, ramâne o enigma, etc.
3. Asigurarea judecătorului cu grefier si asistent, un mare lux in instantele din Republica
Moldova, de care beneficiaza doar alesii, alesii cui, nu a lui Dumnezeu, ci alesii
Presedintilor de instante, pentru ca ei sunt angajatorii directi ai intregului personal din
instanta si ei decid cui repartizeaza grefieri si asistenti, pentru ca de obicei la aceste
posturi sunt foarte multe locuri vacante si nu ajung grefieri si asistenti in instanta
pentru fiecare judecator. Asta ar trebui sa preocupe presedintele de instanta, dar
dimpotriva aceasta stare de lucruri le convine presedintilor de instanta, pentru ca asa
pot aduce judecatorul intr-o stare de vulnerabilitate, convenabila pentru a putea fi
influentat, presat mai bine zis. Conform legii, fiecare judecator este asistat in activitatea
sa de un grefier si un asistent. Dar in realitate, asta este una din marile lupte pentru
„independenta” pe care le da un judecator pe parcursul intregii sale activitati, nu cred sa
ma contrazica acum vreun judecator. De obicei grefierii lucreaza foarte putin in
instanta, din cauza salariului nemotivant, dar cel mai important din cauza volumului
neomenesc de lucru pe care il are un grefier (n-o sa intru in detalii, este un subiect
aparte, care se merita de desfasurat, in mod separat, chiar recomand actualei guvernari,
Ministerului Justitiei sa organizeze un forum separat cu grefierii si asistentii instantelor
judecatoresti, acest domeniu are nevoie si chiar merita atentia guvernantilor, poate
acum a venit timpul sa fie luati in seama, ca pana acum doar s-a discutat, dar lipsa lor,
bate direct in activitatea judecatorului si buna infaptuire a justitiei), deci si deoarece
grefierii se retin in instanta 1, 2, 3 ani in cel mai bun caz, in cel mai rau, dar si cel mai
des se intampla ca grefierii sa reziste maxim 1 an, deci cam o dat in an judecatorul este
pus in situatia sa-si caute grefier, sa-si caute asistent singur, decat sa apeleze la
presedintele de instanta. Sa ceri de la un presedinte de instanta un grefier sau asistent,
este echivalent cu o Declaratie de supunere in fata lui, desi acesta este obligat sa
asigure judecatorul cu personal auxiliar, pentru ca pentru aceste calitati manageriale,
chipurile a fost ales pentru functia de presedinte.
4. Semnarea cererilor de concediu din cont propriu, repartizarea concediilor anuale si
orice alte chestiuni, pe care in mod normal, in cazul unei independente absolute,
judecatorul ar trebui doar sa notifice, din timp, despre plecarea in concediu sau la
seminare, deoarece judecatorul se prezuma ca este o persoana cu un inalt simt al
responsabilitatii si poate sa-si gestioneze, timpul, programul, sedintele fara aprobarea
cuiva, unicul organ fiind in drept sa sanctioneze iresponsabilitatea judecatorului sau
abaterile disciplinare, fiind Colegiul Disciplinar al CSM, atunci cand justitiabilul
sesizează. Asta inseamna independenta absoluta. Cui oferim aceasta independenta (aici
iarasi este un subiect aparte, ce se merita de desfasurat si reformat, referitor la
persoanele care acced in aceste functii de inalta demnitate publica). Insa in prezent,
judecatorul, ca un adevarat angajat al Presedintelui instantei, cere voie printr-o cerere
sa plece in concediu, sau la seminare pe o zi, doua sau trei si tot asa, toate cererile
judecatorului sunt fie aprobate, fie refuzate de presedintele instantei. Acesta se simte,
semnând aceste cereri exact ca un Director de fabrica, iar judecatorii ca niste angajati ai
lui. Deci este exact antonimul principiului „independenta institutionala”, aceasta
motivându-se prin faptul ca presedintele instantei supraveghează activitatea
judecatorului, adica se prezuma ca judecatorii nu au moralitate, etica, maturitate
necesara, in fine, ca sa-si coordoneze singuri activitatea, au nevoie de supraveghetor?
Atunci cum pot ei sa judece vietile oamenilor, nu are sens, ori judecator nu poate
deveni oricine, cel putin nu ar trebui sa fie asa, nu il facem judecator si dupa asta il
educam. Judecatorul trebuie sa fie din prima zi omul in judecata căruia societatea are
incredere, care are o inalta moralitate si un inalt simt al responsabilitatii publice, nu
este omul pe care trebuie sistemul sa-l educe si presedintele de instanta, judecatorul din
prima zi, din ziua depunerii juramantului trebuie sa fie exemplu demn de urmat in
societate. De aceea, orice dorinta si prevedere care presupune dubla sau tripla
supraveghere a judecatorului, nu are nici o justificare, unica autoritate pentru judecator
fiind Legea si acesta trebuie sa se supuna doar Legii si sa raspunda in fata Legii la nivel
egal cu toti ceilalti, in cazul incalcarii legii.
5. Presedintele semnează caracteristica judecătorului la evaluare, o data la 3 ani, ca la
grădinită, presedintele spune daca judecatorul a fost cuminte sau nu. Foarte intimidanta
aceasta parghie a presedintelui instantei sa dea caracteristica judecatorului, pe ce se
bazeaza ea, oare presedintele instantei este primul evaluator al judecatorului, si
Colegiul de evaluare ce face atunci, sau invers, da cum presedintele instantei evaluează
judecătorul, după ce criterii si in baza caror norme legale? Sau tot dupa criterii de
loialitate? Ori noi avem, deja un caz cand judecatorul a fost evaluat cu calificativul
„insuficient” datorita unei caracteristici negative a vicepresedintelui instantei.
6. Presedintele instantei este angajatorul tuturor angajatilor instantei, respectiv a
secretariatului instantei, care duce evidenta dosarelor in cancelarie, arhiva, etc. Prin
urmare, in anumite cazuri, nu e clar de ce anume in acele cazuri, angajatii
secretariatului duc evidenta termenelor in care dosarele sunt transmise in instanta si
sesizeaza presedintele instantei daca dosarele sunt transmise peste termen, ar fi fost un
lucru cat se poate de firesc si nevinovat, ba chiar necesar, daca aceste informatii si
sesizari nu se faceau selectiv si se faceau in scopul imbunatirii procesului de gestionare
a dosarelor si ameliorarii volumului de lucru al judecatorilor, până la aducerea lui la
capacitate omenească (volumul de lucru al judecătorilor, numărul de dosare in gestiune,
sarcina per judecator este iarăsi o tema aparte care merita atentie deoarece aceasta bate
direct in calitatea actului de justitie, este produsul unei administrări defectuoase a
justitiei de catre organul de autoadministrare judecătorească- CSM). Dar aceste
informatii se utilizau ca instrument de intimidare a judecatorilor, atunci cand era
necesar, se scotea informatia si cu complicitatea Inspectiei Judiciare, ulterior a
CSM-ului se sanctionau judecatorii neloiali. Deci Presedintii de instanta intotdeauna au
fost sustinuti de CSM, pentru ca acestia erau loiali CSM-ului, iar CSM-ul era loial cu
ei. Dintotdeauna. Toti presedintii de instante si toate CSM-urile care au existat pana
acum, sunt niste scheme bine puse la punct care au functionat dintotdeauna pentru
supunerea judecatorilor la necesitate si pana in prezent functioneaza aceleasi scheme.
Majoritatea membrilor CSM sunt fosti presedinti de instante, ei cunosc foarte bine
toate aceste metode, deoarece ei insisi le-au aplicat si acestea se aplica in toate
instantele din tara prin aceste personaje mirifice – numiti Presedinti de instanta in
Republica Moldova. Mai analizati si componenta CSJ-ului(Curtii Supreme) de la
origini si pana in prezent, cine accede la Curtea Suprema de justitie – fosti presedinti de
instante, vedeti din curiozitate care este parcursul presedintilor/vicepresedintilor de
instante in Republica Moldova.
7. Si ultima parghie, dar nu cea din urma, dimpotriva, cea mai frecvent utilizata, ba chiar
zilnic, monitorizarea timpului aflarii judecatorului in biroul de serviciu, minutul sosirii
la serviciu, minutul plecării si toate minutele iesirii si intrarii pe parcursul zilei de
muncă. S-ar parea ca nu e chiar asa de grav, da, face parte din aceeasi „gradinita” si
sunt valabile aceleasi argumente privind necesitatea supravegherii unei persoane care
detine o functie de inalta demnitate publica, despre care am vorbit mai sus. Dar nu e
chiar asa. Acesta la fel este un instrument de docilizare a judecatorului, care trebuie
sa-si ceara voie de la presedintele instantei pentru ca sa utilizeze timpul de munca dupa
cum are nevoie. Or, in majoritatea statelor inalt dezvoltate judecatorul isi gestioneaza
singur timpul de munca in functie de program si necesitati. Activitatea judecatorului nu
presupune doar sedinte de judecata, ci motivarea hotararilor, studiere si da, multa
studiere, zilnica, a legislatiei, a practicii judiciare, practicii Curtii Europene, doctrinei
de specialitate, etc. Prin urmare, judecatorul poate merge la biblioteca, foarte rar, in
tara noastra, nu pentru ca nu citeste, ci pentru ca nu e voie sa mergi din timpul orei de
munca la biblioteca, esti ”priponit” de scaunul de birou, pentru ca presedintele instantei
te monitorizeaza, trebuie sa-i ceri voie, sa dai explicatii, uneori si in scris, de ce ai
intarziat 5 minute, alteori de ce ai nevoie sa iesi pe parcursul zilei, etc. Intotdeauna se
porneste de la principiul relei-credinteJudecatorul poate lucra si de acasa, ar fi si
normal cu volumul de lucru pe care il are judecatorul, 600 dosare in procedura de
examinare, 12 sedinte pe zi zilnic, cand sa motiveze? - in afara orelor de munca!
Judecatorul mereu se retine si pana la orele 22:00 la serviciu, dar sa vina mai tarziu a
doua zi nu poate, pentru ca presedintele instantei, in anumite cazuri foloseste aceasta
informatie selectiv si sesizeaza Inspectia Judiciara. ​În sprijinul celor expuse mai sus,
reiterăm prevederile (standardele) naționale și internaționale, potrivit cărora ​izvoarele
răspunderii disciplinare a judecătorilor sunt legea şi jurământul depus de judecător. În
acest sens precizăm faptul că normele de conduită profesională a judecătorilor sunt
stabilite în codurile de procedură penală şi de procedură civilă, şi în legile relative la
organizarea instanțelor judecătoreşti. Prin intermediul acestor norme juridice sunt
reglementate relaţiile dintre judecători şi justiţiabili, în toate fazele procesuale,
raporturile dintre judecători, raporturile judecătorilor cu ceilalţi participanţi la
activitatea de judecată, şi, nu în ultimă instanţă, raporturile cu societatea în ansamblu.
Jurământul, care este depus de judecători, reprezintă unul dintre izvoarele răspunderii
disciplinare, datorită ​asumării libere de către judecători a obligaţiilor incluse în
conţinutul acestui act solemn. J​ urământul judecătorilor are atât o semnificaţie etică cât
şi valoarea unui act cu conţinut şi cu efecte juridice. Evident ​jurămîntul ​depus de
judecător ​nu reprezintă un contract ​(în sensul unui contract individual de muncă),
întrucât exercitarea funcţiei şi a atribuţiilor ce decurg din aceasta nu are sorginte
convenţională. Jurământul depus de judecători ​este un act juridic de drept public​,
având în vedere că prin intermediul său se înfăptuieşte organizarea şi funcţionarea
instituţiilor puterii judecătoreşti. Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea privind statutul
judecătorilor nr. 544 din 20 iulie 1995„ judecătorul este unicul purtător al puterii
judecătorești. Judecătorul este persoana învestită constituţional cu atribuţii de înfăptuire
a justiţiei, pe care le execută în baza legii. Judecătorii instanţelor judecătoreşti sînt
independenţi, imparţiali şi inamovibili şi se supun numai legii. Judecătorii iau decizii în
mod independent şi imparţial şi acţionează fără niciun fel de restricţii, influenţe,
presiuni, ameninţări sau intervenţii, directe sau indirecte, din partea oricărei autorităţi,
inclusiv judiciare. Organizarea ierarhică a jurisdicţiilor nu poate aduce atingere
independenţei individuale a judecătorului”. ​În atare circumstanțe, judecătorul nu poate
fi obligat să se prezinte la serviciu strict în cadrul orarului de activitate al instanței de
judecată, dat fiind faptul că în unele cazuri ziua de muncă a judecătorului poate începe
și la orele 06:00, în alte cazuri poate sfârși la orele 22:00, în dependență de volumul de
muncă, numărul ședințelor de judecată, numărul dosarelor repartizate zilnic, numărul
hotărârilor motivate. În orice caz, este necesară reglementarea programului de muncă al
judecătorului, cel puțin prin instituirea evidenței globale a timpului de muncă în cadrul
săptămînii de 40 de ore, care conduce implicit la stabilirea unui program flexibil de
muncă zilnic. Prin urmare, prin prezenta sesizare, judecătorii nu solicită să se eschiveze
de la răspundere disciplinară, deoarece judecătorii sunt responsabili din momentul
depunerii jurămîntului, responsabilitate pe care și-o asumă conștient. Or, ”nu există
putere fără responsabilitate și cu cît mai mare este prima, cu atât mai puternică este a
doua”. Cu toate acestea, trebuie să fim atenți la felul în care această răspundere este
admisă fiindcă independența trebuie să fie protejată. Conceptul de responsabilitate
exprimă ”obligația de a suporta consecințele prejudicierii procesului de înfăptuire a
justiției”. Judecătorii sunt responsabili din punct de vedere civil, penal și disciplinar
prin lege, or nu mai pot exista și alte instrumente interne menite să supradisciplineze
judecătorii, fiindcă există riscuri ca prin aceste ”instrumente/dispoziții interne” să fie
camuflat de fapt un instrument de control sau presiune al judecătorilor. În toate actele
internaționale cu privire la independența justiției este menționat că toate sistemele
juridice au nevoie de o procedură/instituție cu privire la răspunderea disciplinară a
judecătorilor, dar aceasta nu trebuie să fie de natură să constituie o metodă de imixtiune
în activitatea judecătorului sau un instrument de presiune asupra sa.

Cine sunt acesti presedinti de instante? Cum sunt ei numiti si cum sunt ei promovati?
Sunt ei cei mai buni judecatori, daca sunt promovati la Curtea Suprema de Justitie? Printre
judecatori este o regula nescrisa si acceptata de toti tacit, pentru a fi promovat la Curtea
Suprema de Justitie, aproape intotdeauna trebuie sa fii mai intai presedinte de instanta si
apoi sa fii promovat in ierarhiile superioare.
Acesti presedinti de instanta au in gestiune doar 10-20% de dosare comparativ cu restul
judecatorilor din instanta, adica pe perioada mandatului, 4 ani, care de obicei se
prelungeste inca 4 ani, in total 8 ani de zile acesti presedinti de instanta examineaza spre
exemplu, daca un judecator primeste in aceeasi perioada 100 dosare, atunci presedintele
primeste doar 10-20 dosare. Dar de obicei un judecator pe an examinează circa 500 dosare,
iar presedintele doar 10%-20% din acest numar. In rest, acesta se ocupă de chestiuni
administrative, adica in principal toate parghiile de mai sus, ca pentru asta sunt numiti
presedinti de instanta „sa aranjeze dosare” plus chestiune de administrare si repartizarea
bugetului, contabilitate, angajati si tot ce tine de intreg personalul instantei. Se pune
intrebarea, oare dupa asta, ei sunt cei mai indicati sa acceada la Curtea Suprema de Justitie,
la Curțile de Apel, dupa ce în cea mai mare parte a timpului s-au ocupat cu chestiuni de
management sau „bussiness”, nu cu activitatea de infaptuire a justitiei si studiere a
legislatiei?
Bine, atunci care este propunerea, o sa ma intrebati? Sa nu avem presedinti de instanta?
Propunerea este ca in viitor sa se instituie, pe lângă functia Presedinte si functia
de Manager Judiciar - căruia sa-i fie delegate toate aceste atribuții descrise mai sus:
asigurarea judecatorilor cu resurse materiale si tehnice necesare pentru desfasurarea
activitatii, asigurarea cu personal auxiliar, angajarea personalului, disciplina personalului,
buget/contabilitate, administrarea cladirii, etc. Acest manager judiciar ar trebuie sa fie o
persoana care nu este judecător, dar are studii juridice si neapărat studii de management
(superioare sau master), salariul ar trebui sa fie unul motivant, altfel nu vor fi asemenea
doritori la aceste functii. Consider ca managerul ar trebui sa aiba acelasi salariu ca si
judecatorii. Managerul Judiciar ar trebui sa fie angajat de CSM, prin concurs public si sa
raspunda in fata CSM-ului, nu de presedintele de instantei si sa nu fie subordonat
Presedintelui instantei, altfel nu are nici un sens aceasta reforma, or in prezent avem un Sef
de secretariat, care se subordonează Presedintelui instantei si care „chipurile” s-ar ocupa cu
aceste chestiuni administrative, dar toate acestea se fac la comanda Presedintelui instantei,
oricum el este decidentul final al tuturor chestiunilor administrative, fapt care nu împiedică
însă în prezent ca Seful secretariatului în unele instanțe sa decida asupra acestor birouri,
mobilier din birouri, repartizarea grefierilor, verificarea prezentei la serviciu, inclusiv a
judecătorilor, etc, în dependență de cât de multă putere îi deleagă, în prezent, Presedintele
acestui Sef de secretariat. Deci avem tara Sefilor si a Secretarelor, iarăsi moastele
sovietice.
Paralel sa existe si presedinți de instanță, dar care sa aibă atributii foarte restranse,
cum ar fi comunicarea cu judecatorii instantei pe probleme de drept in vederea unificării
practicii judiciare si reprezentarea instanței, la necesitate, in CSM, in raport cu alte
persoane din exterior, in raport cu reprezentantii celorlalte doua puteri in stat si cu
organizatiile internationale, asta neâmpiedicand ca si fiecare judecator in parte sa aiba
relatii individuale cu aceste entitati, or fiecare judecator individual este reprezentant al
puterii judecatoresti. Aceasta functie sa fie doar cu scopul de a contribui la onoarea si
imaginea justitiei, si anume ​presedintele instantei sa fie cel mai in vârstă judecător din
instanță (modelul SUA), dupa plecarea acestuia, functia sa fie preluata automat de
urmatorul cel mai in varsta si tot asa. Daca s-ar modifica legea in acest sens, atunci
mandatul tuturor presedintitilor si vicepresintilor de instanta actuali ar ânceta de drept.
Astfel am exclude posibilitatea reala ca în locul Presedintilor de instanta actuali, prin niste
concursuri mai mult sau mai puțin transparente, sa fie numiți alți Presedinți de instanta,
loiali anumitor interese de grup, de puteri, etc. Cel mai bine sa nu existe o lupta de putere si
influenta la acest nivel, sa vina cel mai in vârstă, pentru a eradica din temelii mecanismul
care a stat la baza supunerii judecatorilor diferitor factori de putere din interior si din
exterior. Anume prin acesti Presedinti de instanta s-a creat sistemul dependent de
judecatori. Judecătorilor ar trebui să le fie conferită, în sfârsit independența absolută, asa
cum este ea consfințită de Lege si Constitutie, si toate tratatele internationale, iar
Presedintele instantei, ar trebui sa se transforme in sfârsit din „Seful sovietic” in
„Presedinte de instanta contemporan”, fiind o figura de o inalta autoritate morala printre
judecatori si in societate, neavând nici o pârghie de constrângere a celorlalți judecători.
Presedintele de instanta ar trebui sa aibă nu mai putin de 75% de dosare in gestiune
comparativ cu ceilalti judecatori, pentru ca acesta sa se ocupe, in sfârsit, cu activitatea de
bază care i se cuvine unui judecător, activitatea de înfăptuire a justiției.

Judecătorul Judecătoriei Chisinau,


Victoria SANDUȚA