ideilor avansate şi discutate nu sînt noi, însă niciodată pînă acum nu le-am tratat ca pe un tot

unitar. Nădăjduiesc că strîngerea lor laolaltă va fi considerată o întreprindere utilă, indiferent

dacă poziţia mea va
fi aprobată sau contestată.
Sper că aluziile şi referirile din ambele părţi ale cărţii vor indica suficient de limpede
conştientizarea din parte-mi a eforturilor preţioase depuse în direcţia analizei limbajului
romanesc şi a dezvoltării metodelor critice de abordarea a sa însă aş dori să exprim o
recunoştinţă aparte faţă de următorii autori: Wayne Booth, John Holloway. Mark Schorer,
Dorothy Van Ghent, Ian Watt şi
W. K. Wimsatt.
Retorica romanului scrisă de Wayne Booth (Chicago, 1961) se ocupă în general de
clasificarea categoriilor metodei narative în funcţie de .,punctul de vedere" şi în particular de
contestarea ideii postjamesiene potrivit căreia naraţiunea „impersonală", mediată de conştiinţa
unui personaj creat, este neapărat superioară metodelor omnisciente tradiţionale. Deşi
principiile neoaristotelice ale lui Booth diferă de ale mele şi îl determină să se îndepărteze de
analiza verbală, argumentul său principal, în care arta romancierului, indiferent de metoda
narativă utilizată, este în esenţă retorică, se apropie foarte mult de punctul meu de vedere,
motiv pentru care cartea lui a însemnat pentru mine o sursă de încurajare şi un far călăuzitor
în multe privinţe. Lucrarea înţeleptul victorian a lui John Holloway (1953)* mi-a sugerat
pentru prima dată modul în care critica poate deplasa studiul limbajului folosit în proza de
largă respiraţie dincolo de graniţele descrierii stilistice. Abordînd romanul din această
perspectivă. sînt conştient de influenţa, atît directă, cît şi indirectă, exercitată de articolele lui
Mark Schorer: „Tehnica văzută ca descoperire". („Hudson Review". î [1948], pag. 67-87)
şi „Romanul şi matricea analoagă" („Kenyon Review". XI [1949], pag. 539-560). Studiul lui
Dorothy Van Ghent. intitulat Romanul englez: formă fi funcţie (New York, 1953), este o
realizare uluitoare şi necontenit incitantă în domeniul criticii explicative a romanului. Deşi
este în primă instanţă o lucrare de istorie literară. Naşterea romanului, cartea scrisă de Iau
Watt (1957). oferă numeroase desluşiri nepreţuite cu privire la caracteristicile formale ale
romanului, în vreme ce articolul său despre „Primul capitol din Ambasadorii" („Eseuri despre
critică", X, [1960], pag. 250-247) este un model de analiză de text aprofundată,
în absenta precizărilor de ordin geografic, locul de publicare a tuturor cărţilor citate este Londra (n. a).
aplicată prozei narative şi inciuzînd o expunere succintă şi perspicace a condiţiei actuale a
criticii în această direcţie. Printre numeroasele lucrări de teorie critică al căror obiect l-a
constituit natura limbajului literar, mi-am dat seama că Icoana verbală, scrisă de W. K.
Wimsatt (Lexington. Ky. 1954). care cuprinde două importante eseuri scrise în colaborare cu
Monroc C. Beardsley. mi-a fost de cel mai mare folos.
Se cuvine, de asemenea, să exprim gratitudinea faţă de o carte de pionierat a lui Vernon Lee.
Mîmtirea cuvintelor şi alte studii de psihologie literară (1923). pe nedrept ncluată în seamă,
care. ţinînd seama de data la care a apărut, este o realizare remarcabilă, abun-dînd în
explicităţi şi sugestii utile, şi include probabil primele exemple din critica engleză de analiză
de text metodică, aplicată prozei narative.* Lucrarea lui Vernon Lee a avut o oarecare
influenţă asupra acelui tip de critică asociat numelui lui F. R. Leavis. fapt absolut relevant în
ceea ce priveşte demersul pe care îl am în vedere în această carte. Amîn însă comentarea
acestui tip de critică pentru o etapă ulterioară, în cele din urmă, aş dori să-mi exprim
recunoştinţa pentru bibliografia critică deosebit de folositoare redactată de Harold C. Martin şi
Richard M. Ohmann în Stilul în roman. English Institute Essay 1958, ed. Harold C. Martin
(New York. 1959).
în efortul de elucidare a problemelor critice atît generale, cît şi specifice, am găsit necesar să
citez şi să comentez părerile altor critici, chiar şi dintre cei menţionaţi anterior, îmi cer scuze
anticipat oricui ar putea nutri sentimentul că în acest mod a fost prezentat inexact sau că a
făcut obiectul unei particularizări minate de invidie.
Cartea aceasta datorează enorm schimburilor de idei despre romane şi despre Roman
efectuate cu mulţi oameni - profesori, colegi şi studenţi - în decursul unei perioade de timp
îndelungate. Aş dori să mulţumesc în mod special lui M al corn Bradbury. Elsie Duncan-
Jones. Ian Gregor, Park Honan. Richard Hoggart şi Terence Spencer, care au citit fragmente
din această carte sau cartea în întregime şi au contribuit cu un sprijin generos şi sfaturi
preţioase (pe care însă - se cuvine să menţionez în semn de onestitate faţă de ei -nu le-am
urmat de fiecare dată). Sîut recunoscător profesorului J. M. Cameron pentru permisiunea de a
cita masiv din eseul său „Poezie şi dialectică", redactorilor de la „Ninethcenth Century
Analiza efectuată de Vemon Lee unui fragment din Texs d'Urberville este discutată mai amănunţit în partea a doua.
capitolul IV (n. a.). 10
limbajul romanului
Fiction" şi „Criticai Quarterly" pentru permisiunea de a folosi materiale care au apărut pentru prima dată în
aceste publicaţii şi Bibliotecii Universităţii din Birmingham pentru serviciile oferite în procurarea
materialelor de cercetare, îmi exprim, de asemenea, gratitudinea faţă de posesorii drepturilor de autor
pentru materialele din care au fost citate fragmente în această carte: executorilor de la ..Wells Estate" pentru
pasajele din Tono-Bungay de H. G. Wells, editurii Bodley Head Ltd. pentru un fragment din
Mînuirea cuvintelor şi alte studii de psihologie literară de Vernon Lee, editurilor Eyre and Spottiswoode
(Publishers) Ltd. şi Houghton Mifflin Co. pentru un fragment din Drumul spre înalta societate de John
Braine, editurilor John Farquharson Ltd. şi Charles Scribner's Sons pentru fragmentele din Ambasadorii de
Henry James, editurii Victor Gollancz Ltd. şi lui Kingsley Anus pentru permisiunea de a cita fragmente din
O fată ca tine, Aici lini place şi Acel sentiment nesigur, editurilor Victor Gollancz Ltd. şi Doubleday & Co.
Inc. pentru fragmentele din Jim cel norocos al aceluiaşi autor şi editurilor MacMillan & Co. Ltd şi Trustees
of the Hardy Estate pentru fragmentele din Tess d'Urberville de Thomas Hardy. In fine, îi mulţumesc soţiei
mele Mary pentru ajutorul furnizat în verificarea referirilor, pentru valoroasele îndreptări critice şi pentru
răbdarea şi sprijinul puse la dispoziţie cu statornicie.