1

AN UNIVERSITAR 2017-2018
CCIA - ANUL III – SEMESTRUL I
CURS NR. 1

NOŢIUNI GENERALE DESPRE CONSTRUCŢII

1. DEFINIŢIA CONSTRUCŢIILOR , PARTICULARITĂŢI
Construcţiile sunt produse complexe, imobile, care se folosesc în general acolo unde
au fost create, fiind legate direct de terenul pe care sunt amplasate şi în contact cu mediul
natural.
Rolul construcţiilor este de a crea un mediu artificial optim, necesar pentru
satisfacerea cerinţelor utilizatorilor, definiţi astfel în termeni generali: oameni, animale,
păsări, plante, obiecte, materiale, activităţi umane, etc.
In ansamblul economiei naţionale, producţia de construcţii prezintă spre deosebire
de celelalte ramuri industriale unele particularităţi aparte printre care amintim:
- procesul de producţie, mijloacele de producţie şi forţa de muncă au un mare grad
de mobilitate, deplasându-se continuu atât în cadrul aceluiaşi obiect, cat şi de la un obiect
la altul, de la un şantier la altul;
- executarea lucrărilor de construcţii are o durată limită în raport cu cea de
exploatare şi necesită, într-un timp scurt un consum mare de resurse tehnico-materiale şi
de forţă de muncă, care se amortizează ulterior, într-o perioadă îndelungată de exploatare;
- procesele de producţie se desfăşoară în aer liber fiind influienţate şi uneori
condiţionate de mediul înconjurător;
- producţia de construcţii este neomogenă şi reprezintă din punct de vedere
organizatoric şi tehnologic un proces complex desfăşurat pe un front larg, mai greu de
controlat şi măsurat.

2. CLASIFICAREA CONSTRUCŢIILOR
În construcţii sunt folosite diverse clasificări în funcţie de obiectivele urmărite.
În general se apelează la următoarele criterii de clasificare:
- clasificarea funcţională sau după destinaţie;
- clasificarea după criteriul calităţii;
 2

- după tipul structurii de rezistenţă;

- după înălţime;
2.1. Clasificarea funcţională sau după destinaţie: este cea mai uzuală, se referă la
destinatia de bază a construcţiilor şi le grupează pe acestea în două mari categorii şi
anume: clădiri şi construcţii inginereşti.
2.1.1. Clădirile, sunt construcţii închise, cu o anumită compartimentare şi dotate cu
instalaţii şi echipamente, necesare adăpostirii oamenilor sau altor vieţuitoare, activităţii
oamenilor şi produsele muncii lor, desfăşurarii activităţilor culturale, de instruire, de
sănătate, sport, odihnă etc. La aceste construcţii factorul ,,om “ este cel care impune
principalele cerinţe tehnice. Clădirile la rândul lor, în funcţie de destinaţie sunt grupate
curent în următoarele mari categorii : clădiri civile, clădiri industriale şi clădiri
agrozootehnice.
- clădirile civile, sunt destinate să adăpostească o gamă foarte largă de funcţiuni
cum sunt: clădiri de locuit individuale sau colective, clădiri publice şi administrative
(judiciare, comerciale, de administraţie etc), clădiri social-culturale (teatre, cinematografe,
unităţi de învăţământ, biblioteci, construcţii sportive) etc.

a) b)
Fig.2.1. Clădiri de locuit individuale; a) cu un regim de înălţime Parter; b) cu un regim
de înălţime P + M.

Fig.2.2. Clădiri cu destinaţia de locuit colective de tip ,,Blocuri de locuinţe”.

 3

a) b)
Fig.2.3. Clădire cu destinaţia de unitate de învăţământ; a) Grădiniţă; b)Sediu Facultate
de Construcţii.

a) b) c)
Fig.2.4. Clădiri social-culturale si administrative; a) Teatru Naţional din Cluj-Napoca;
b) Sediu Direcţiei de Finanaţe Publice Braşov; c) Sediul Primăriei Braşov.

- clădiri industriale, sunt destinate să adăpostească şi să deservească o gamă largă

de procese industriale; Dimensiunile spaţiilor acestor tipuri de clădiri şi modul de
organizare a acestor spaţii (funcţionalitatea), sunt determinate de tipul procesele
tehnologice şi de modul de organizare a fluxului tehnologic (succesiunea proceselor
tehnologice), având în vedere utilajele folosite (tipul, caracteristicile şi mărimea acestora),
de modul specific de organizare a spaţiilor de lucru, de modul de organizarea a spaţiilor de
circulaţie etc.
În categoria clădirilor industriale sunt cuprinse atât cele destinate producţiei (uzine,
fabrici, hale, ateliere etc), cât şi cele necesare deservirii procesului de producţie şi
depozitării (depozite de materiale, magazii, rezervoare, posturi de transformare, centrale
termice etc );
 4

a) b)
Fig.2.5. Clădiri industriale; a) Fabrica de produse SAMSUNG; b) British American
Tobacco România – Ploieşti.

a) b)
Fig.2.6. Clădiri industriale; a) Fabrica de cărămidă din Triteni – România; b) Pirelli
Romania - Anvelope, Cabluri Metalice si Filtre antiparticule pentru motoare diesel.

- cladiri agrozootehnice (agricole), care cuprind pe cele destinate producţiei şi

depozitării produselor agricole, viticole, legumicole, zootehnice, avicole etc, inclusiv cele
destinate pentru adăpostirea şi întreţinerea utilajelor folosite în ramura agrozootehnică.

Fig.2.7. Clădiri agrozootehnice; Ferme de vaci.

 5

Fig.2.8. Clădiri agrozootehnice; Ferme de oi.

2.1.2. Construcţiile inginereşti, grupează toate celelalte categorii de construcţii

care nu au caracteristicile clădirilor cum ar fi :
- construcţii pentru reţele de alimentări cu apă şi canalizări, reţele de conducte de
transport pentru petrol, gaze naturale, termoficare;
- construcţii şi amenajări hidrotehnice (baraje, canale) şi hidroenergetice ;
- linii pentru transportul energiei electrice ;
- turle de foraj şi extracţie în exploatările petroliere şi gaze naturale ;
- turnuri de televiziune şi piloni pentru radio şi telecomunicaţii ;
- lucrări de drumuri, căi ferate, transport aerian şi construcţiile eferente acestora ;
- construcţii pentru transportul naval : porturi, cheiuri, dane ;
- construcţii industriale speciale (turnuri de răcire, rezervoare, buncăre, silozuri,
coşuri de fum, castele de apă etc).

a) b)
Fig.2.9. Construcţii inginereşti; a) Portul Constanţa; b) Baraj Paltinu.
 6

a) b)
Fig.2.10. Construcţii inginereşti; a) Pilon pentru turnuri de televiziune "Teleradio-
Moldova" ; b) Trambunlină de sărituri-Răşnov.

Fig.2.11. Construcţii inginereşti; Turnuri de răcire model MEP.

2.2. Clasificarea după criteriul de calitate, împarte fiecare grupă de construcţii în

clase de calitate. Clasele de calitate sunt determinate de :
- caracterul capital, precizat prin durabilitatea şi gradul de rezistenţă la foc a
principalelor elemente de construcţie;
- cerinţe de exploatare, diferite pentru fiecare grupă de construcţii astfel:
Pentru construcţiile inginereşti, cerinţele de exploatare sunt caracterizate cu
precădere de gradul de satisfacere a condiţiilor funcţionale, de durată de serviciu, etc.
Pentru clădiri, cerinţele de exploatare se caracterizează prin :
- norme de suprafaţă, înalţime, volum pe unitatea de folosinţă, inclusiv modul de
distribuire a încăperilor;
- gradul de confort precizat prin iluminare, vizibilitate, izolare termică şi fonică,
instalaţii tehnico-sanitare şi dotări gospodăreşti, nivelul şi calitatea finisajelor etc. Luând
în considerare aceşti factori, construcţiile se pot grupa în trei clase de calitate, astfel :
 7

- construcţii care satisfac cerinţe ridicate de calitate;

- construcţii care satisfac cerinţe medii de calitate ;
- construcţii care satisfac cerinţe obişnuite de calitate.
In momentul proiectarii, încadrarea unei constructii în clase de calitate se face dupa
importanta constructiei pentru economia nationala, în funcţie de capacitatea de producţie
sau de deservire, dimensiuni, amplasament, uzura morală etc.

2.3. Clasificarea după tipul structurii de rezistenţă

Din punct de vedere al structurii de rezistenţă, construcţiile se împart în următoarele
tipuri sau sisteme constructive:
a. structuri cu pereţi portanţi (diafragme) realizaţi din zidării diverse, beton armat
turnat monolit sau sub formă de elemente de beton armat prefabricat – panouri mari;

Fig.2.12. Structuri cu pereţi portanţi (diafragme) realizaţi din beton armat turnat
monolit.
 8

b. structuri cu schelet portant realizat din stâlpi şi grinzi (cadre) de beton armat
monolit, beton armat prefabricat sau schelet metalic;

Fig.2.13. Structuri cu schelet portant realizat din stâlpi şi grinzi (cadre) de beton armat
monolit; L - deschiderea; h - înălţimea de etaj (nivel); 1 - fundaţie cu bloc şi cuzinet; 2 -
cuzinet de beton armat; 3 - bloc de beton simplu; 4 – placa pe sol, inclusiv stratul de
finisaj, respectiv pardoseala ; 5 - stâlp marginal; 6 - stâlp central; 7 - grindă principală
(rigla cadrului); 8 - grinzi secundare curente; 9 şi 10 - grinzi secundare având şi rolul de
rigidizare longitudinală a structurii; 11 - placa planşeului intermediar; 12 - pardoseală
peste planşeu ;13 - placa planşeului de acoperiş; 14 - învelitoare.
 9

c. structuri mixte, realizate din cadre combinate cu pereţi portanţi (diafragme din
beton sau zidărie);

Fig.2.14. Structuri mixte - cadre cu pereţi portanţi; a) nucleu tubular; b) nucleu din două
diafragme independente în formă de U; c) nucleu din două diafragme plane, intersectate,
cu marginile întărite, cu bulbi ; 1 –diafragme; 2- stâlp; 3- bulbi ai diafragmelor ;
4- elemente de închidere (faţadă).

d. structuri speciale, considerate astfel după modul de alcătuire, destinaţie,

materialele utilizate, dificultăţi de execuţie etc. Astfel de structuri sunt realizate sub formă
de arce, plăci curbe subţiri, acoperişuri suspendate, sau se mai pot întâlni astfel de
structuri la silozuri, buncăre, turnuri de răcire etc.
Dacă se face referire la categoria de construcţii ,, clădiri” , pentru această
categorie de construcţii se mai poate efectua încă o clasificare, respectiv în funcţie de
regimul de înălţime, astfel:
- clădiri parter;
- clădiri cu înălţime mică sau cu puţine niveluri ( P + 1 ….4E);
- clădiri cu înălţime medie sau cu mai multe niveluri (P + 8 ….14 E);
- clădiri înalte cu parter şi cel puţin 15 etaje.

3. ALCĂTUIREA GENERALĂ A CONSTRUCŢIILOR

3.1. Factorii care influenţează concepţia şi alcătuirea construcţiilor

Factorii principali care determină concepţia, alcătuirea şi nu în ultimul rând modul
de execuţie sunt următorii:
 10

Omul, care indiferent de zona geografică, are nevoie de aceleaşi condiţii de

confort (volume, gabarite, temperatură, umiditate, lumina, nivel sonor, etc), în vederea
asigurării celor mai bune condiţii de sănătate,activitate,odihnă şi recreere.
Activitatea omenească pentru care este destinată construcţia.
Activitate omenească, prin cei doi factori principali pe care îi presupune şi anume
omul şi obiectul muncii, vor hotărî asupra condiţiilor de confort şi asupra utilizării
spaţiului (forme, dimensiuni, legaturi pe orizontală şi verticlă) şi vor determina acţiuni
mecanice, fizice, chimice şi uneori biologice exercitate asupra construcţiilor.
Natura, care exercită asupra construcţiilor acţiuni deosebit de variate, ce depind de
datele geografice ale amplasamentelor construcţiilor, caracterizate prin :
- teren (geologie şi geomorfologie, relief, hidrografie, seismicitate);
- climă (vant, temperatură, precipitaţii);
- faună, zăcăminte de materii prime;
- materiale locale etc
La realizarea construcţiilor este necesar a se avea în vedere şi elementele de
ordin arhitectural şi urbanistic specifice zonei unde se amplasează construcţia.
Factorii de mai sus trebuie analizaţi în detaliu, astfel încât construcţiile să
corespundă din toate punctele de vedere, inclusiv din punct de vedere estetic având în
vedere că majoritatea construcţiilor reprezintă mesaje pentru generaţiile următoare.

3.2. Partile principale ale cladirilor

In alcatuirea cladirilor (constructiilor) se disting urmatoarele doua parti principale :
infrastructura si suprastructura (fig.3.1 şi 3.2).
- Infrastructura , este partea din structura de rezistenţă a clădirii situată sub cota ±
0,00, şi cuprinde fundaţiile, elementele constructive ale subsolului şi planşeul peste subsol,
respectiv numai fundaţiile în cazul clădirilor fără subsol. Executată în bună parte sub
nivelul terenului natural, infrastructura vine în contact direct cu terenul asigurând
încastrarea în teren şi stabilitatea întregii construcţii. Prin intermediul fundaţiilor
infrastructura transmite terenului de fundare toate încărcările care acţionează asupra
construcţiei. In cazul construcţiilor situate pe terenuri în pantă infrastructura se poate
realiza sub forma de trepte (fig.3.1.b).
 11

Fig.3.1. Partile principale ale unei cladiri: a- teren orizontal (secţ.transversală);

b-teren în pantă (secţiune longitudinală). A-infrastructură; B- suprastructură;
1 –fundaţii; 2- pereţi de subsol; 3-pereţi suprastructură; 4-planşeu peste subsol;
5-planşee curente; 6-planşeu de pod; 7-planşeu terasă; 8-ferestre; 9-trotuare; 10-teren
natural; 11- placa pe sol; 12-streaşină; 13-atic; 14-acoperiş şarpantă (cu pod); 15-parapet;
 12

Fig.3.2.Clădire cu mezanin, fără subsol; 16-soclu; (restul notaţiile corespund cu cele

din fig.3.1);

- Suprastructura cuprinde toate elementele constructive (verticale si orizontale)

situate deasupra cotei ± 0,00, inclusiv acoperişul.
Suprastructura se realizează din elemente care au rolul de a crea spaţiile necesare
desfăşurării proceselor funcţionale sau tehnologice, spaţiul construit fiind delimitat în plan
orizontal în încăperi de către pereţi şi pe verticală în niveluri de către planşee.
Pereţii de pe conturul clădirii, care sunt în contact direct cu mediul înconjurător şi
care sunt prevăzuţi cu ferestre, sunt pereţi exteriori (sau de închidere).
In cazul existenţei subsolurilor, primul planşeu se numeşte planşeul peste subsol, iar
ultimul – planşeu de pod (fig.3.1.a) sau planşeu terasă (fig.3.1.b. şi fig.3.2), în funcţie de
modul constructiv de rezolvare a acoperişului.
Planşeele intermediare se numesc planşee curente.
 13

Numerotarea nivelurilor se face de jos în sus astfel: P + nE, în cazul clădirilor fără
subsol, respectiv S + P + nE , în cazul clădirilor cu subsol, notaţiile S, P, şi n însemnând
subsolul, parterul (primul nivel) şi numărul de etaje.
In cazul clădirilor pe terenuri în pantă cota ± 0,00 se poate considera la nivelul unde
se realizează accesul principal în clădire sau la cel mai jos nivel cu procese funcţionale
specifice clădirii respective (de exemplu camere de locuit), care se considera parterul
clădirii (fig.3.1.b).
Circulaţia pe verticală (între niveluri) se realizează prin intermediul scărilor. La
clădirile civile (de locuit, administrative etc) cu peste patru etaje se prevad şi lifturi, iar la
clădiri industriale prevederea lifturilor este determinată de procesele tehnologice,
indiferent de numărul de niveluri.
La unele clădiri etajate se prevăd la parter spaţii mari care necesită înălţimi mai mari
decât ale nivelului curent. In multe situaţii aceste spaţii se dezvoltă doar pe o anumită
porţiune a parterului şi atunci pe porţiunea rămasă se prevede un etaj parţial care se
numeşte mezanin (notat M ), primul etaj (etajul 1) fiind nivelul situat peste parter şi
mezanin (fig.3.2).
Acoperişul este elementul structural, realizat la partea superioară a clădirilor, fiind
cu pod (fig.3.1.a) sau de tip terasă (fig.3.1.b şi fig.3.2).
In cazul construcţiilor care nu adăpostesc procese funcţionale sau tehnologice ,
respectiv în cazul construcţiilor de tipul : poduri, rezervoare, estacade etc, părţile
principale sunt aceleaşi : infrastructura, formată din fundaţii şi suprastructura, care este
construcţia propriu-zisa.

3.3. Elementele componente ale clădirilor

Intreaga clădire, atât infrastructura cât şi suprastructura, este formată din elemente
de construcţie, după cum urmează :
a. Elementele structurale, care formează structura de rezistenţă a clădirii, preluând
încărcările ce le revin, în funcţie de poziţia lor concretă în structură. Prin îmbinari se
asigură legăturile dintre elementele structurale şi conlucrarea acestora în cadrul structurii,
care sub acţiunea încărcărilor ce revin întregii construcţii se comportă ca o structură
spaţială complexă.
 14

Din categoria elementelor structurale fac parte: fundaţiile, grinzile, plăcile, stâlpii,
diafragmele, arcele, scările, cablurile pentru acoperişuri sau poduri suspendate etc.
- Fundaţiile sunt elemente care preiau încărcările de la elementele structurale
verticale şi le transmit terenului de fundare ;
- Grinzile sunt elemente orizontale de forma liniară (lungimea este mare
comparativ cu dimensiunile secţiunii transversale), acţionate de încărcări verticale,
obişnuit perpendiculare pe axa mediană a grinzii (fig.3.3.a.).

Fig.3.3. Elemente structurale: a) grindă; b) placă; c) stâlp; d) diafragmă; e)cadru

etajat; f) cadru cu un nivel (parter).

- Plăcile sunt elemente orizontale, de formă plană (grosimea este mică comparativ
cu celelalte dimensiuni), acţionate de încărcări verticale de obicei perpendiculare pe planul
median al plăcii (fig.3.3.b).
- Stâlpii sunt elemente liniare verticale, sunt acţionaţi de încărcări verticale centrice
sau excentrice (fig.3.3.c.).
Stâlpii, grinzile şi plăcile pot fi elemente independente însă, în mod obişnuit,
acestea se îmbina între ele şi formează elemente structurale complexe, sau mai concret
spus formează un subansamblu constructiv.
 15

Astfel stâlpii şi grinzile formează cadre (în acest caz grinzile se numesc rigle), care
pot fi etajate (fig.3.3.e.) sau cu un singur nivel (fig.3.3.f.) .
Cadrele se dispun dupa ambele direcţii şi împreună cu plăcile (planşeele) formează
structura de rezistenţă a clădirii , respectiv aşa numita ,, structură în cadre “.
- Diafragmele reprezintă elemente plane verticale, acţionate de încărcări situate în
planul lor median (fig.3.3.d.). Ansamblul diafragmelor unei clădiri, solidarizate cu
elementele de rezistenţă ale planşeelor, formează structura de rezistenţă a clădirii,
respectiv - ,, structura cu diafragme “.
- Grinzile cu zabrele (numite şi ferme) sunt elemente structurale alcătuite din
elemente liniare (bare) prinse articulate în noduri (fig.3.4), caracterizate în general prin
deschideri mai mari decat grinzile obişnuite.

Fig.3.4.Grinzi cu zăbrele: a) dreptunghiulară; b,d) trapezoidală; c) tringhiulară.

- Arcele sunt elemente curbe utilizate pentru anumite construcţii cu deschideri mari
(fig.3.5 ).
 16

Fig.3.5.Arce: a) cu trei articulaţii; b) cu două articulaţii; c) dublu încastrat;

d) cu tirant.

- Scările sunt elemente structurale având forme diferite în plan, funcţie de

rezolvarea constructivă şi prin intermediul cărora se asigură accesul în clădire şi legătura
pe verticală în cazul clădirilor cu mai multe niveluri precum şi o evacuare rapidă a
persoanelor în caz de pericol (de ex. incendiu ).
b. Elementele nestructurale au rolul de a realiza confortul adecvat în spaţiile
construite, în conformitate cu specificul proceselor funcţionale sau tehnologice. In funcţie
de rolul funcţional ele pot fi: de compartimentare, închidere, izolare, etanşare şi finisaj ,
precum şi elementele de instalaţii.
- Elementele de compartimentare (sau pereţi de compartimentare) au rolul de a
delimita pe orizontală spaţiul construit în mod suplimentar faţă de compartimentarea
ralizată prin pereţii structurali, respectiv compartimentarea în ansamblu în cazul în care
elementele structurale verticale sunt stâlpi. Aceste elemente trebuie să fie cât mai uşoare
deoarece greutatea lor proprie este preluată de elementele de rezistenţă ale planşeelor şi
apoi transmisă elementelor stucturale verticale.
- Elemente nestructurale de închidere (sau pereţi cu rol exclusiv de închidere),
sunt destinate delimitării spaţiului construit faţă de mediul exterior.
 17

La fel ca în cazul elementelor de compartimentare, şi aceste elemente trebuie să fie

cât mai uşoare deoarece greutatea lor proprie este preluată de rigle sau console scurte
realizate pe conturul clădirilor.
- Elementele de izolare şi etanşare asigură protecţia clădirii împotriva transferului
de căldura, a transmiterii zgomotului, împotriva umidităţii (precipitaţii atmosferice sau apa
subterană din teren ) a pătrunderii aerului rece etc.
Elementele de izolare şi etanşare se prevăd în alcătuirea constructivă a anvelopei
clădirii şi în rosturi (spaţii libere care rămân la îmbinări), fiind însa necesare şi pentru
elemente interioare (pereţi de compartimentare şi planşee) în special pentru izolarea
împotriva zgomotelor sau izolare termică faţă de încaperi mai reci.
- Elementele de finisaj crează aspectul final al elementelor de construcţii
(structurale şi nestructurale) şi a întregii clădiri, având un rol foarte important la realizarea
esteticii interiorului şi exteriorului şi de a asigura întreţinerea uşoară şi igienică a clădirii.
- Elementele de instalaţii sunt necesare pentru exploatarea normală a clădirilor.
Sunt categorii de instalaţii necesare în toate tipurile de clădiri civile (de exemplu
pentru apă şi încălzire), precum şi instalaţii specifice folosite la clădirile mai importante
(de ventilare şi condiţionare a aerului). La clădiri industriale şi agrozootehnice există o
mare diversitate de instalaţii, în funcţie de natura şi complexitatea proceselor tehnologice.

3.4.Conceptul de sistem în proiectarea construcţiilor. Clădirea ca sistem

Sistemul clădire poate fi descompus în subansamble, elemente şi componente.
Descompunerea sistemului clădire se realizează în trei niveluri ierarhice .
La nivelul I ierarhic al descompunerii unei clădiri se pot lua în considerare
următoarele subansamble:
- subansamblul structural, care asigură rezistenţa şi stabilitatea sistemului clădire,
la acţiunile date de greutatea proprie, de procesele de exploatare şi de mediul înconjurător;
în acest subansamblu se includ: fundaţiile, pereţii de rezistenţă (diafragmele), stâlpii şi
grinzile, plăcile planşeelor, elementele structurale ale acoperişului, scările;
- subansamblul anvelopă (închideri), care cuprinde toate elementele constructive,
care separă spaţiul interior construit de mediul exterior, fiind în contact cu acesta. În unele
cazuri acesta, parţial sau total poate face parte din subansamblul structură.
 18

- subsansamblul delimitări /compartimentări interioare, care cuprinde porţiuni

din sistemul clădire care împart, delimitează şi definesc spaţiile închise;
- subansamblul echipamente, care cuprinde instalaţiile (sanitare, electrice, de
încălzire, ventilare şi condiţionare, de gaze şi telecomunicaţii), utilajele, mobilierul etc,
toate acestea constituind elemente necesare funcţionării clădirii.
La nivelul II ierarhic al descompunerii, fiecare subansamblu al clădirii, poate fi
descompus în elemente.
La nivelul III ierarhic al descompunerii, unele elemente de construcţie datorită
complexităţii lor, pot fi considerate ca sisteme în raport cu structura lor proprie, ca atare
ele putând fi descompuse în subsisteme denumite componente. De exemplu un cadru, ca
parte a subansamblului structură, are în alcătuirea lui ca elemente ,, stâlpi şi grinzi” , iar
faţada unei clădiri, ca parte a subansamblu anvelopă (de închidere), are în alcătuirea sa
elemente de tipul ,, pereţilor exteriori” , fiecare dintre aceştia având o serie de componente
şi anume: zona opacă (peretele ca atare), zona vitrată (ferestre), dispozitive de protecţie
parasolare etc.
Trebuie menţionat faptul că unele elemente de construcţie pot face parte simultan
din mai multe subansambluri. Este cazul planşeelor curente care aparţin atât
subansamblului structură cât şi al subansamblului,, delimitări interioare” .