Sunteți pe pagina 1din 1

BUJOR

Smârdarul sau Bujorul de munte (Rhododendron kotschyi Simonkai syn. Rh.


myrtifolium) este o plantă originară din Balcani. În România se găsește în Carpați. Face
parte din genul botanic Rhododendron, gen extrem de variat ce cuprinde diferite specii
care cresc doar la altitudine înaltă și se extind din Himalaia, Caucaz, Carpați până în
Munții Alpi și Pirinei.

Descriere

Smârdarul, așa cum este denumit popular bujorul de munte, crește spontan în tufe pitice în
zona alpină. Fiind o plantă care crește în condiții climaterice și de relief foarte specifice, el
nu tolerează transplantări, lucru care face imposibilă introducerea acestuia în grădini.
Frumusețea florilor sale - care emană un miros și o aromă asemănatoare vișinelor - și care
apar de obicei pe la sfârșitul lunii iunie și la începutul lunii iulie, și raritatea sa, face ca
smârdarul să fie o plantă ocrotită și protejată ca atare în perimetrul Parcului Național
Bucegi.

Smârdarul este peren și își păstrează frunzele verzi tot timpul anului.

Smârdarul face parte din familia Ericaceae și în ciuda numelui alternativ de "bujor de
munte", nu trebuie confundat cu bujorul propriu-zis (Paeonia officinalis) care face parte
dintr-o altă familie botanică, respectiv Paeoniaceae. Un alt nume popular este cel de
"cocozar".

Proprietăți terapeutice

Florile smârdarului au proprietăți tămăduitoare pentru numeroase afecțiuni, facând din


acesta un adevărat panaceu]. Ele sunt mucilaginoase și conțin aminoacizi esențiali. Alți
componenți activi sunt cristalele microsublimate și polifenolii. Din florile sale, aidoma
petalelor trandafirului se prepară siropuri, dulceață și ceaiuri medicinale. Smârdarul a fost
pus in evidență și clasificat pentru prima oara de botanistul austriac Theodor Kotschy
(1813-1866), și de asemenea de maghiarul Lajos von Simonkai (1851-1910).