Psihologie practică

Psihologie practică
Coordonarea colecţiei:
Vasile Oem, Zamfirescu
 Ruediger Dahtke

Boala ca şansă
Cum să descifrăm
mesajul ascuns al bolii

în colaborare cu:
dr. med. Peter Fricke
şi dr, m e d Robert Holil

Traducere din germană de

Daniela Ştefănescu

A
TRei
 Edituri;
SILVIU D R A G O MIE.
VASn.lL DEML ZAMF1RESCU

Director editorial:
MAGD ALENA M A lic u l .RSCU

Coperhi «ImJisL:
FABEK STUDIU ţS- OlteSfiu, A. R id ulesni, D. LlunJufcvLcian)

DLrectoi producţii?:
CKET1ANCLAUDlUCOBAN
Dtpc
VICTORIA CÂRLAN

Cnrecluri;
roxana aAMOiirsaj

D tm r iE K i C I ? a B ib lio le tiî N i } Î 0rt*le a E u m k le i

DAHLKE, R U ID IC I-Il
B n ili c i ţiin s l: Cum &ă d o clliim m m ju l n ttifii al bolii/
HuodJgiT D ahtfce; coLab.: d c m ed. lW e f F riek^ dr. med. Roberl
HtfH; tnad.: D aniela Ş ttd iir a tU - B u cu re ş ti: Editura Trai, MOfi
Index.
BUH y7ţ)»g73-JU7-212-2
J. Friclti, Fetei
n, Tio El, Roberi
III. f1eiiincstur Daniela (trad)

616

AtfttSlS tarte a fott n ă d u f) i l u ^

KlijiNKHETT JU5 SffwCHU D IR Seeld, and O m j r H : ^ K fim B je rrst'jf^
de Ruediger Dafukii
EdHura WdhclmColdiTurtcţ, Miinchen, ed. a 12-ar1997
Krankheit akSpredie der Seeledc KuodigL’r Dahlke
ffl 1992by C. BertHsin&rui VeiLag, ^
a Divislon of ţfcdag^rtJppe RandomHmiS*GM13H,
MilnchcrvCemiany

Coppixhi © Tner, 2005,

fjratru ediţia Fn JjpiJn ncjrjJimJ

CLP, 27-04*^
'iyYFa*:+4C2] 34» « m
e-mail: nnricnzi&idihiJalirajn)
www£diluratrd.n:

ISBN97»^S-r07-212-2
Pentru Margit
 Cuprins

Introducere .... .................................... ...................... *.,.*—..,.11

PARTEA întâi
I Schema cap-piti oar e. ..... .„,................. 17
D Cancer ,..... ,.,.,............................................ 25
1, Tabloul contemporan al cancerului...................*.....25
2, Cancer la nivel celular ...... 27
3, Apariţia cancerului ........ 31
4, Planuri de semnificaţie şi interpretare ale
evenimentului c a n c e r u l u i ....... ....... 33
5, Fazele de dezvoltare ale tablouluibolii ..........3 4
A, Regresiune şi religie .......... 40
7. CanceruLca o caricatură a realităţii noastre........43
& Cancer şi apărare ..................................................... 45
9, „Cancerul" pe plan social,.,.,.................................. ...49
10, Soluţionarea problemei cancerului {şi eliberarea
noastră dc ea) ...... 56
11, începuturi de terapie,.,..,........ .„„.„„.63
III ..........i..■ ,j■■- ,, ................ ..,70
1. Părul.............................................................................. 70
Z Faţa ........................................................................ 65
Lumina ochilor şi vederea., ..........,„.,.-..,...,.,...„„.,.116
8 Ruediger Dahlke

Urechea şi auzul........................................................... 124

Organul de echilibru şi stabilitatea......................... 133
Nasul şi mirosul........................................................... 140
Gustul..............................................................................162
IV Sistemul nervos............................................................ 165
1. De la nervozitate până la căderea nervoasă 167
2. Comoţia cerebrală.......................................................172
3. Meningita..................................................................... 175
4. Tablourile neurologice ale bolii........................... ....184
V Gâtul................................................................................239
1. Laringele....................................................................... 245
2. Glanda tiroidă............................ 252
VI Coloana vertebrală.......................................................274
1. Probleme ale discurilor intervertebrale.................285
2. Deplasarea primei vertebre cervicale.....................292
3. Probleme de poziţie....................................................295
4. Cocoaşa......................................................................... 301
5. Scolioza sau deviaţia laterală
a coloanei vertebrale................................................ 303
5. Paraplegia................................................................. 305
VII Um erii.............................................................................312
Probleme cu umerii.........................................................316
VIII Braţele.............................................................................322
1. Probleme cu braţele.................................................324
2 Articulaţia cotului.......................................................330
IX Mâinile........................................................................... 332
1. Contractura Dupuytren sau mâna stTâmbă 335
2. Unghiile de la mâini.................................................. 339
X Pieptul.............................................................................344
1. Toracele proeminent.................................................. 345
2. Toracele îngustat..........................................................347
3. „Tablourile de boală" ale pieptului.......................349
4. Pieptul feminin............................................................353
 Cuprins 9

XI Abdomenul, .*„„ „*,T........................................ ._3 7 0

1 , Herpes zoster, zona zoster **„.*,*„,„.............. *.*,374
2. Hernii. ..*., .*„„*.................. .*„................. ........ ......... .. .373
XI» Bazinul **................ **........................................... 336
1, Herpes genitalis,..„*„................. ,.*,*....................*.,...389
2, Prostata şi problemele ei „*„„...............*.*„,..............3%
3, ArticulaJia şoldului.............. **,„*„„.............. ,.,....-,„.400
XIH Picioarele *.,*,*................. *,*,*,*..................*.,.*..„,.„,402
1 . Articulaţia genunchiului —
leziuni ale merdscului*,. ....................... 404
1. Gambele şi spasmele (cârceii) lo r......................*,.„407
3. Ruptura tendonul ui lui Achile...*.*.*..*,*,*..............410
XIV Labele picioarelor ............*........*.*.*„„...... ,414
I. Articulaţia tibio-tarsianâ *,*„„,,.................*.*418
2 Bătăturile ,,„..........*......„*„,................ *......*,*„,*„........ 420
3. Micoza piciorului *....*„„...... **,,...422
4. Verucile (negii) şi talpa piciorului ........... 426
XV Probleme de vârstă .........................**,*.*„„............ 429
1 . îmbătrânirea în epoca noastră...................... 429
2. Războiul modem împotrivamodelului vieţii 433
3. Menopauza şi osteoporoza................ *....... .„*„.*„.,,441
4. Midii fe-Crisis................. *...**„,»........*............ *........... 444
5. Fractura de col femural.............. 447
6 . Barba la femei sau integrarea polului opus ......450
7. De la ptezbitism până la tenul zbârcit...................453
8 . Culoarea gri ..... *.„*„*„„„............ 4 5 7
9. Boala Alzheimer *„„„......................... 464
Concluzii ..............................................

PARTEA A D O UA

I Introducere în filosofia semnificaţiei

şt interpretării bolilor. *..... *„„„,„................489
10 Ruediger Dahlke

1. Interpretare şi evaluare ................... 489

2. Orbire faţă de propria persoană şi proiecţie ,493
3. Revalorizarea simptomelor.............. 494
4. Deplasarea simptomelor în două direcţii............. 495
5. Formă şi conţinut ................. ...499
6. Homeopatia ......................... .504
7. Jocul cauzelor................... „507
8. Analogie şi simbolistică............... 512
9. Câmpuri morfice................ ................515
II Boală şi ritual.......................................... .....................520
1. Ritualuri în societatea noastră..... ,................ 520
2. Ritualuri de trecere ............ ...523
3. Ritualuri ale medicinei modeme.................. .........525
4. Ritualuri ale medicinei antice................. 536
5. Boală şi model................ .....538
6. Gândirea verticală şi principiile originare............ 542
7. Boala ca ritual .................. 549
III îndrumări practice pentru
elaborarea tablourilor b olilor.................. ..........553
1. Vocabularul nostru................... 553
2. Mit şi basm.,................. 555
3. Drumul cunoaşterii
prin intermediul polului opus................................ 556
IV Rezumat..................... -......*.......... .-559
1. Puncte de pornire ........... 559
2. Linii directoare şi probleme de principiu............. 560
3. Boala ca şansă ............. „,....562
 Introducere

La zece ani după prima publicare a cărţii Krankheit als

Weg (Boala ca drum) a venit timpul pentru o continuare
şi extindere a sferei tematice descrise aid. Faptul că acest
concept s-a bucurat de la bun început de atâta ecou, mai
întâi în rândul profanilor interesaţi, dar, treptat, tot mai
m ult şi în cercurile m cdicale de specialitate, ar putea fi
un semn pentru nevoia crescândă a unei înţelegeri a bo­
lilor, înţelegere ce uneşte din nou formă şi conţinut, trup
şi suflet.
Din reacţiile pacienţilor, ale partidpanţilor la semina­
re şi ale cititorilor a reieşit necesitatea unor interpretări
suplim entare, m ai cu seam a a acelor tablouri ale bolilor
care nu au fost tratate în prim ul volum . Aceste interpre­
tări există acu m în formă amplificată. U rm ând mai mul­
te sugestii, centrul de greutate nu a fost pus pe cantita­
tea tablourilor bolilor. Ele sunt prezentate m ai degrabă
în aşa fel, încât cei afectaţi să recunoască direcţia în care
trebuie să se lucreze în continuare.
Una dintre consecinţele primului volum a fost o mai
bună evidenţiere a paşilor intermediari din care rezultă
12 Ruediger Dahlke

interpretările, precum şi abordarea mai detaliata a aşa-nu-

mitei „gândiri verticale", care stă la baza întregului pro­
iect- în timpul consfătuirilor se dovedise, de asem enea,
folositor, ca un tablou al bolii să nu fie scos în relief nu­
m ai cu ajutorul câtorva lumini vii, deosebit de impresio­
nante, ci să fie încadrat din diferite părţi. Prin interpreta­
rea multor simptome şi constatări ale aceluiaşi tablou, plă­
cerea lecturii celor neafectaţi de respectiva boală ar putea,
ce-i drept, să aibă de suferit, dar continuarea muncii ce­
lor afectaşi devine m ai rodnică şi mai consecventă. Din
această perspectivă s-au ivit, în intervalul de timp scurs,
şi cărţile de buzunar din seria „A vindeca", în care sunt
prezentate atât de detaliat marile domenii tematice, pre­
cum probleme cardiace şi circulatorii, dc digestie şi de gre­
utate, încât devin posibile atât o confruntare aprofunda­
tă cu propriile tablouri patologice, cât şi învăţarea inter­
pretării. Scopul alcătuirii unui registru extins a fost con­
centrarea într-un singur loc a tuturor interpretărilor exis­
tente până acum pentru acest proiect.
Spre a putea elucida mai bine circum ferinţa fiecărui
tablou al bolii în parte, s-a renunţat la îm părţirea după
domenii medicale de funcţionare, în favoarea unei sche­
m e cap —picioare. N um ai dom eniile tem atice cancer şi
probleme de vârstă reprezintă o excepţie şi au fost pla­
sate la început, respectiv la sfârşit. Astfel este posibil să
se anticipeze prezentarea tablourilor bolilor printr-o in­
troducere am ănunţită, nu numai în simbolistica respec­
tivului organ, ci şi în cea a regiunii abordate.
Din munca psihoterapeutică cu acest concept a rezul­
tat că în câteva puncte s-au înregistrat amplificări, iar în
altele s-au operat corecturi. Astfel, am abandonat pe alo­
curi în prim ul volum la propunerile de schimbare prin­
 Introducere 13

cipiuL procedeului hom eopatic, de pildă când pacienţi­

lor/pacien telor cu hipotensiune arterială li se recom an­
da să se prefacă şi să arate pulete. într-adevăr, şi în acest
caz esle vorba de a se supune m al întâi comenzii directe
a simptomului, deci de a învăţa să accepţi slăbiciunea, dc
a practica dăruire şi a exersa umilinţă. Drumul la polul
opus poate rezulta în m od ingenios num ai din rezolva­
rea sarcinii directe. Din dăruire şi umilinţă create cu tim ­
pul puterea, ea nu este Insă scopul prim ar Pentru ca acest
principiu d c bază să fie m ai bine clarificat, ideii homeo­
patice i se dedică un paragraf propriu* Pe lângă concep­
tul de bază „boala te face sincer", în acest volum s-a ţi­
nut m ereu seam ă şi de forma rezolvată a unui tablou al
bolii, corespunzător principiului „boala indică sardna",
întrebările de Ia sfârşitul fiecărui capitol vizează atât do­
meniul nerezolvat, cât şi pe cel rezolvat*
Capitolul „Introducere în filosofia semnificaţiei şi in­
terpretării bolilor" este numai un rezum at al prem ise­
lor teoretice de bază. Un accent deosebit se pune pe ace­
le puncte care au dus, după experienţele noastre, ad e­
sea, la în ţelegeri greşite. Partea generală din Bonltt ca
drum este, de altfel, presupusă ca fiind cunoscută, pen­
tru a se evita repetiţiile. Introducerea în acest nou v o ­
lum este influenţată în parte de reacţiile la prim ul v o ­
lu m şi, în această privinţă, ţine şi ea co n t d e el. Teme
esenţiale, precum „polaritate şi unitate", „bîne şi rău "
şi „um bră", nu m ai sunt decât atinse, pentru ca, edifi­
când pe ele, să se obţină spaţiu pentru concepte care să
conducă m ai departe, ca acelea ale câm purilor de dez­
voltare şi ale ritualurilor.
Cercuri tem atice m ari, cum a r fi inima, rinichii şi fi­
catul, care sunt tratate în volum ul întâi sau în cărţile de
14 Ruediger Dahlke

b u zun ar din seria „A v in d eca", nu se m ai repetă aici.

Dacă anumite tablouri ale bolilor menţionate în text sunt
tratate mai în detaliu în altă parte, acest lucru este indi­
cat printr-un asterisc *.
A fost necesar totuşi ca întreaga temă cancer să fie re­
luată şi lărgită în m od substanţial, din cauza formei de
cancer de care suferă femeile cel mai frecvent, cancerul
m am ar. îndeplinind iniţial funcţia de a încheia prim ul
volum, capitolul despre cancer s-a dovedit, în aserţiunea
sa finală, ca fiind derutant pentru mulţi pacienţi /m u lte
paciente, că d punea prea mult accent pe cea de-a doua
etapă de învăţare, dragostea, neglijând însă lupta ca pri­
mă etapă necesară.

în final, îmi răm âne doar să-m i exprim regretul că

Thorwald Dethlefsen, care şi-a pus am prenta atât de de­
cisiv asupra acestui proiect, s-a retras atât de definitiv
din viaţa publică, încât nu a putut fi convins să continue
m unca începută împreună.
PARTEA ÎNTÂI
 t

Schema cap-picioare

M edicina subîm parte în m od clasic organism ul în

unităţi funcţionale, pentru fiecare fiind com petent un
m edic specialist. Astfel, gastroenterologul este speciali­
z a t p e tractul gastrointestinal, nefrologul, pe rinichi şi
neurologul pe nervi. Pacientul, în schimb, îşi sim te o r­
ganismul m ai degrabii ca o unitate. Sunt anumiţi factori
care pledează pentru punctul său de vedere, căci unită­
ţile funcţionale nu se pot, strict vorbind, despărţi, totul
depinzând prea mult de tot. Nervi şi vase sangvine exis­
tă aproape pretutindeni în corp, iar organele individua­
le, precum ficatul sau rinichii, sunt com petente pentru
întreg organism ul. Punctul de vedere unificator îi este
profanului mai la îndem ână, întrucât el îşi resim te afec­
ţiunile ca tulburare a stării sale generale. Adesea, de-abia
dacă poate să îşi dea vag seama din ce regiune porneşte
indispoziţia lui. Atât împărţirile după circuite funcţiona­
le, cât şi cele după regiuni au avantajele lor, însă pentru
aprecierea globală a tablourilor bolilor considerentul re­
gional s-a dovedit mai adecvat* Dacâ interpretăm tablo­
ul bolii pornind de la regiunea lui, începem cu baza lui,
1S Ruediger Dahlke

respectiv scena pe care se întruchipează dram a spiritu­

ală sufletească. La pneum onie, plămânul arată planul
pe care sc derulează conflictul, La emfizernul pulm onar
este atins acel aţii plan al comunicării, d ai cu umflarea ex­
cesivă a alveolelor pulmonare şi formarea unui a şa-nu-
mi t torace „în butoi" pe scenă se joacă o altă piesă- Ast­
fel, pornind de la aceeaşi regiune, nişte probleme corn-
plet diferite pot avea o bază com ună.
Pentru a riflrifica acest lucru, în carte este tratată, îna­
intând de sus în jos, anterior problem elor specifice, de
fiecare dată m ai întâi regiunea afectată. Tablourile boli­
lor care se ivesc astfel sunt interpretate corespunzător
semnificaţiei şi frecvenţei lor, în m ăsura în care nu am
procedat deja aşa mai devreme.
Diferitele culturi au înţeles şi desemnat în felul lor cen­
trele corpului şi legăturile dintre ele. Ceea oe descriau chi­
nezii ca „meridian" numeau indienii „nadi". Şi multe po­
poare arhaice au dezvoltat o cunoaştere impresionanta a
căilor energetice de legătură ale corpului. Ijacun de ener­
gie concentrată, aşa cum sunt ele cunoscute în cercul cul­
tural indian sub denumirea de chakre, sunt menţionate
în diferite tradiţii, în Orient se porneşte de !a şapte astfel
de chakre principale. Cele două superioare se află în cap,
cele două inferioare în bazin, a treia se găseşte la tranzi­
tul dintre zona bazinului şi a abdomenului, a cincea în
zona de trecere a gâtului, a patra mediană este chakra ini­
mii, A stfel, din punct de vedere energetic rezultă trei
puncte de greutate în organism: capul, ca pol opus al ba­
zinului, şi la mijloc între ele pieptul cu spaţiul în care se
află inima. în timp ce cunoştinţele legate de aceste centre
principale sunt răspândite practic In întreaga lume, punc­
tele de greutate sunt stabilite foarte diferit. Popoarele ger­
 Schcma cap-pirioare 19

m anice din nord au învăţat pe parcursul dezvoltării lor

să pună accent pe cap, în timp ce popoarele m editerane­
ene trăiesc mai mult pe baza inimii, iar culturile indiene
ameninţate de declin se abandonau flerului, senzaţiilor ce
le veneau de la burtă. Com parat cu succesul altor culturi,
ele erau astfel destul de abandonate. BLiuindu-se pe intui­
ţia Ior, nu au putut face faţă nici înfocatelor popoare me­
diteraneene din Spania şi Portugalia, nici raţiunii agresi­
ve a culturilor nordice.
în timp ce Ia începutul istoriei de care putem avea noi
cunoştinţă oamenii trăiau bazându-se pe flerul dictat de
senzaţiile din burtă şi pe instinctele lor într-o strânsă co­
nexiune cu m am a Terra, o d ată cu dom inaţia lumii de
către spanioli şi portughezi inima a ajuns în centru, pen­
tru a fi înlocuită în cele din urm ă de forţa intelectuală a
capului. Ca instanţă suprem ă a corpului, capul a învăţat
pc parcu rsu l istoriei să dom ine celelalte două cen tre.
Culturile caie puneau accentul pe cap şi-au subordonat
păm ântul, Dar ceea ce se întâmpla în lum e se petrecea
în paralel în trup şi în suflet. Capul a supus inima şî ab­
domenul şi astfel a debutat o dominaţie nemiloasă a ra­
ţiunii, El dispune prin ochi, urechi, nas £i papi lele gus­
tative de un m onopol inform aţional1 aproape absolut,
iar suplimentar, prin creier, de un centru care să adm i­
nistreze acest flux informaţional în sensul său De când
homo erect hs a început să-şi poarte capul sus, nu num ai că
a avut membrele anterioare libere pentru a-şi impune in­
teresele, ci şi-a putut dezvolta şi creierul formând creie­
rul mare. Acesta a devenit, în consecinţă, manea putere

1 Sim ful tactil ji , mai cu seam a, intuiţia, care nu pot fi pus*? su b con­
trolul c a p u lu i, a u fu st îm p in se în d ecu rsu l d icta tu rii Iui to t m ai
m u lt în plan secund-
20 Ruediger Dahlke

decisivă în cadrul casei corpului, cane s-a im pulsionat să

domine şi să domesticească toate celelalte organe. „Unde
nu-i cap, vai de picioare" (proverb). Ca locaş al unei ast­
fel de concentrări d e forţe, capul a devenit căpătâiul şi
căpetenia, lucrul capital în viaţă. El guvernează provin­
ciile corpului aidom a capitalei unei ţări centraliste. Un
term en precum ctfpeterde o dovedeşte. Şi căpitanul (din
lat. caput = cap) care conduce vasul şi capitalul care gu­
vernează lumea arată cine este stăpânul casei, respectiv
al lumii. Romanii îşi stăpâneau imperiul din Capitoliu,
iar americanii guvernează mari p ărţi ale lumii din capi­
tala lor, Wasliington, pe care o numesc „the capital".
Edificând pe sârguinţă (lat, industria = hărnicie, zel,
sârguinţă) şi raţiune, oamenii din culturile industrializa­
te i-au îngăduit în plus capului să-şi folosească monopo­
lul asupra organelor senzoriale pentru a cu rm a relaţia
lor cu senzualitatea. Simţul mirosului, iniţial dom inant,
com petent printre altele pentru preluarea arom ei m ân­
cărurilor, a fost alungat de pe primul loc. El este foarte
apropiat de plăcerea senzorială (senzuală), şi astfel şi-a
pierdut din importanţă. Astăzi, vechiul centru sau bulb
olfactiv din creier, care ane între timp de-a face, ca sistem
limbic, cu prelucrarea afectelor, m ai stă încă m ărturie
pentru acest trecut. Şi auzul a trebuit să se dea înapoi în
faţa ochilor, care au ajuns pe locul suprem între toate or­
ganele senzoriale, o dată cu ridicarea pe două pici oare,
şi care au fost singurii să profite de pe urm a perspecti­
vei dobândite- Celelalte simţuri mai degrabă au avut de
pierdut astfel, că ci s-au îndepărtat de sursele lor de in­
formaţii- Ochii au descoperit însă acum un flux de infor­
maţii extinse, prin prelucrarea cărora aspectul lor senzo­
rial s-a retras tot mai mult-
 Schema cap-picioare 21

Starea în care se Află astăzi păm ântul ce a fost supus

este la fel de zguduitoare ca starea majorităţii corpurilor
oe au fost subordonate, fiind un indiciu că dom inaţia
unilaterală a capului ar putea să ajungă într-un impas*
în d u d a inteligenţei puternic dezvoltate a căpeteniei pro­
blemele, cresc m ai repede decât soluţiile, căci cumpătarea
nu face parte dintre punctele sale forte.
O am enii care acordă prioritate sim ţurilor sunt mai
deschişi pornirilor inimii, care am eninţă, la rândul lor,
au tocraţia capului- Când omul este îndrăgostit, capul
rece trebuie să asiste neputincios cum inim a fierbinte
preia puterea. Capul nu poate să înghită cu uşurinţă ha­
pul şi începe pe dată să îm partă în stânga şi în dreapta
vini, susţinând că un altul i-ar fi sucit cnpitl posesorului
său, că acesta şi-a întors capul după d n e nu trebuia şi ast­
fel şi-a pierdut capul. Aşa ceva nu s-ar fi p utut întâmpla
la un cap care ar fi funcţionat normal. înainte ca cei afec­
taţi să piardă com plet raţiunea, respectiv aceasta poziţia
sa dtf frunte, intelectul va emite cele mai ciudate afirm a­
ţii, spre a pune din nou tyipăt stării divine, atât de ame­
ninţătoare pentru el* Practic, întotdeauna argum entele
sale raţionale sunt cele care perturbă şi distrug iubirea
şi încheie călătoria în imperiul inimii. în timp ce el tre­
buie să înghită înfrângeri rare pe frontul inimii, capul
ţine bine în frâu intuiţia burţii. Numai senzaţiile neraţio­
nale din popor mai ştiu câ se poate vedea şi cu inima şi
se poate trăi şi din fler. în proverbe precum „Dragostea
şi raţiunea m erg rareori mână în m ân ă" sau „D acă te
arde la inimă, capul trebuie să aducă ap ă" se exprimă ri­
valitatea dintre cap, inimă şi sentiment. „M edicina" po­
pulară ştie că „focul din inimă aduce fumul în cap", iar
un cap care m foc doare, desigur.
 Ruediger Dahlke

în chestiunea dacă mai degrabă capul este în posesia

omului respectiv ori acesta în posesia capului său se poa­
le deseori decide cu greu la intelectuali. în orice caz, pen­
tru noi, oamenii moderni, el este partea supremă şi cea
mai importantă, de care ne ocupăm şi ne îngrijim cel mai
Intens. Majoritatea oamenilor petrec mai m ult timp pen­
tru îngrijirea lui decât pentru tot restul corpului. Ne ser­
vim în profesie şi în timpul liber cu precădere de cap şi
ne încredem în centrala de com andă din creierul său*
Din poziţia sa ridicată, ca să zicem aşa ca o încunu­
nare a coloanei vertebrale verticale, se poate întrezări că
îi revine într-adevăr rolul căpeteniei supreme. Şi forma
sa rotundă, apropiată de idealul globului, ne indică po­
ziţia sa specială. A r trebui totuşi pusă întrebarea dacă
om ul la care predom ină raţiunea, tipic culturii noastre,
mai este conştient că şi celelalte centre sunt vitale, iar ca­
pului îi revine de fapt num ai rolul „prim ului printre
egali". A r trebui să firn pur şi simplu atenţi la limbă pen­
tru a auzi cum capul poate întotdeauna num ai sus/ine,
d ar nu şi cu prinde cu adevărat. Pentru asta ar avea ne­
voie de mâini. Chiar şi susţinerile sale sunt în aer, atât
timp cât nu sunt^ujiifam^fate. Capului i se cuvine locul
întâi, aşa cum arată anatom ia, dar el nu ar fi nimic fără
fundamentul corpului, pe care se sprijină. Oamenii din
popor ştiu că inima va seca în cazul în care capul va stă­
pâni singur. Aşa că nu este d e m irare dacă bolile cardia­
ce şi circulatorii*, şi între ele m ai ales infarctele m iocar­
d ic e i ocupă în statisticile deceselor la mare distanţă lo­
cul întâi. în caz de infarct se ajunge la o lipsă de alimen­
tare a inimii cu sânge, este ca un fel de flămânzire a ei,
în duda numeroaselor inimi care ţipă de durere şi bat
ca nebunele, centrala capului continuă să primească aten­
 Schema cap-picioare

ţia noastră principală. Cu capul ne afirmăm, ţolul nostru

suprem este să-l putem ţine sus în lupta socială pentru pu­
tere. Nimic nu are voie să treacă peste capul nostru. Ne fa­
cem curaj: „Capul sus\" dacă vreodată treburile nu merg
sau ne spunem: „Numai să nu ne lăsăm mai prejos!" Nu
vrem să avem nimic de-a face cu regiunile de jos, în cazul
unei asemenea accentuări a raţiunii, prin punerea unei ast­
fel d c poveri pe seam a capului, ar trebui să ne amintim
iidesea unul altuia: „Să nu-ţi pled capul!" şi să ne punem
astfel în gardă în faţa unei recăderi în vremurile (bune?)
de odinioară, când capul încă nu era nr„ 1 absolut. în con­
vingerea că suntem încufîwnnrea creaţiei, no place să ne în­
dreptăm ochii spre organul care este cununa noastră. Că
lui nu-i prieşte dcloc punerea unei greutăţi prea mari pc
el o trădează frecvenţa şî exinderea durerilor de cap.
Având în vedere orgoliul nostru ca/jos, multe ne ajung
până peste cap şi ne înfierbântă căpăţâna, până ce aceasta
riscă adesea să ia foc. Ceea ce ne punem în cap în cap ră­
mâne şi este adesea răspunzător pentru cum ne este tic­
sit capul cât se poate de tare, făcându-ne să ne simţim ca­
pete tari. Nu prea inai există oameni în societatea noastră
care să nu cunoască senzaţia de a avea capul mare şi de a
aveaflfflftt? pe cap; dar nu există nid membri ai aşa-numi-
tel or culturi primitive care să-şi imagineze ceva prin asta.
C u toate că nu am căzut fit cap, adesea nu mai ştim unde ne
este capul. Oamenii care nu-şî bat captd tot timpuf, care nu
fac încercarea de a trece cu capul 0 prin zid, care nu trebuie
să se afirme tot mereu sau pornesc de la faptul că lumea
evoluează cu adevărat numai dacă totul merge după capul
lor nu au habar ce înseamnă să te doară capul. Aflaţi la adă­
post în conştiinţa că oricum creaţia se dezvoltă după pla­
nul Domnului, le lipsesc pe cap ochelarii de cal care le dau
24 Ruediger Dahlke

dureros de furcă atâtor oameni m oderni. Presiunea sub

caro ne punem ca stăpâni ai acestei creaţii, ne împinge nu
rareori în acea regiune cu ajutorul căreia ne afum ăm . Nu
numai înăuntru în cap, ci şi afară pe chip se exprim ă ea,
iar majoritatea tablourilor bolilor care rezultă din această
situaţie neechilibrată ating corpul care a fost înăbuşit.
Probabil că datorăm accentuării excesive a capului nu
num ai durerile respective, ci şi grosul tuturor afecţiuni­
lor psihosomatice, o dată ce acestea sunt în cea m ai mare
p arte necunoscute la a şa-numitele culturi arhaice care
trăiesc înfrăţite cu natura şi renunţând la intelectualita­
te. în ciuda acestei cunoaşteri, nu are sens să în/os im ca ­
pul, m ai eficient este să-i interpretăm propriile semnale
de alarm ă şi de supraîncărcare şi să ajutăm alte regiuni
ale corpului să-şi capete semnificaţia şi să aibă parte de
interpretarea ce îi se cuvine.
înainte să demarăm această sarcină şi să ne cufundăm
în schem a ca p -p id o a re până la rădăcinile noastre, ur­
mează a fi dezbătută tema cancer. Aceasta are loc în mod
raţional în afara structurării cap-picioare, întrucât can ­
cerul poate să atace practic toate organele şi ţesuturile.
Sc recom andă şi în acest caz să studiem mai întâi regiu­
nea afectată, înainte de a ne ocupa de urm ătorul capitol
general despre cancer.2

2 D upă ce cancerul pu lm onar a fnsl indicat ca fiind cancerul oel mai

frecvent la b^rba ţi, în reia fie f ii fam atu l*, iar cancerul stom acal f i in­
testinal, cane reprezintă peste jum ătate d in toate ra r e i noa m ele, su n t
elaborat»; în detaliu în VerdauungspnibSeme (P roblem e d e tligcslit:), în
arest volum , cancerul la s&n, fiind cancerul fe l mai frecvent la femei,
este interpretat la [ocuî respectiv. C ap itolul următor, c a rt coresp u n ­
da în m are m ăsură celui general din P roblem e de digestia, p o ate oferi,
în legătură cu descrierile regiunilor, baza pentru interpretările u n or
boli speciale d e cancer, c a ic nu su n t elaborate în parte.
 II

Cancer

1. T a b lo u l c o n te m p o ra n al ca n c e ru lu i

îndărătul diagnosticului cancer se ascunde un m are

model, care se poate exprima într-o multitudine de tablo­
uri de boală. Fiecare dintre ele se referă la om în existen­
ţa sa globală, indiferent de organul de la care a pornit ini­
ţial. în această privinţă, evenimentul cancerului este mult
prea com plex pentru a-l raporta numai la organul atins.
Tendinţele lui de extindere asupra întregului corp arată
că este vorba de întregul om. Ca fantomă de groază a tim­
pului nostru, cancerul nu-i afectează numai pe cei direct
vizaţi, ci întTeaga societate, cate-l tabuizează ca pe nid un
alt tablou de boală. Anual m or în Germania 200 00Q de
persoane din cauza cancerului, pentru 1991 ne aşteptăm
la alte 330 000 de îmbolnăviri. Peste jumătate dintre cei
afecta fi mor, şt rata absolută a morţii de pe urm a cance­
rului tot creşte, în duda reuşitelor medicale.
în afara celei a populaţiei hun 7,a nu ne este cunoscu­
tă n id o cultură pe care cancerul s-o menajeze lotal. N u­
mai despre această mică populaţie m on tară din Ilim a-
26 Ruediger Dahlke

lai a trebuie presupus că până la anexarea ei la civiliza­

ţia m odernă la mijlocul acestui secol cancerul îi era com ­
plet străin. Astăzi se regăsesc urmele aceslui tablou a!
bolii pretutindeni şi se pot urm ări pană în trecu t prin
procedee m odem e de investigare. Chiar şi în mumii de
incaşi vechi de 500 de ani s-au putut constata tumori. în
ciuda acestei răspândiri generale, cancerul a devenit o
caracteristică specială a naţiunilor industrializate m oder­
ne, Nicăieri altundeva nu câştigă atât de vertiginos te­
ren. Argum entul că el ar fi mai frecvent în ţările indus­
trializate numai pentru că oamenii ar ajunge acolo la vâr­
ste mai înaintate este corect raportat la anumite culturi,
dar în principiu nu stă în picioare şi poate fi contrazis în
diferite puncte. Pe de o parte există tipuri de cancer care
înregistrează apogeul îmbolnăvirii în anii tineri, pe de
altă parte chiar medicina tradiţională dovedeşte că anu­
m ite tipuri de cancer, cum ar fi cancerul pulm onar, se
află foarte clar în legătură cu obiceiuri şi otrăvuri ale ci­
vilizaţiei noastre. Există însă culturi vechi care au înles­
nit un interval de viaţă lung cu un risc mai mic de can ­
cer, în cultura chinezească de factură taoistă cancerul era
extrem de rar, cu toate că oamenii ajungeau în medie mai
bătrâni decât în China zilelor noash-e. Centenarii erau
consideraţi ceva normal. Despre locuitorii indieni stră­
vechi ai Americii de Nord se ştie că erau m ai longevivi
înaintea supunerii lor decât în vrem urile „civilizate" ul­
terioare. De-abia de cunoşteau cancerul înainte, pe când
după aceea au frebuit să plătească şi în acest sens tribut
timpurilor m odem e.
C ât de m ult a devenit cancerul m area am eninţare a
epocii noastre la adresa sănătăţii o dem onstrează şi fap­
tul că, dintre toate tablourile de boli, el ne inspiră groa­
 Cancer 27

za cea mai puternică. Până şi denumirea bolii poartă am ­

prenta evaluării noastre: m alignă. Infarctul m iocardic,
care cere jertfa mult m ai m ultor vieţi şin e confruntă eu
cea mai cumplită durere pe care o cunosc oam enii, nu
declanşează o groază com parabilă. Cancerul trebuie să
ne confrunte cu o temă ce zace şi m ai ad ân c în umbră
decât durerea şi chiar m oartea. Nici un alt tablou pato­
logic nu face legătura dintre trup, suflet, spirit şi socie­
tate atât de clară precum cancerul. Fie că pornim de la
nivelul oelular, de la structura personalităţii sau de Ia si­
tuaţia socială, peste tot dăm de modele analoage, pe care
le cunoaştem doar prea bine, care ne şochează g| de care
nu ne putem elibera, pentru că sunt ale noastie specifi­
ce, strief personale.

2. C a n c e r Ja n iv e l c e lu la r

Medicina diagnostichează cancerul cel mai sigur în

formaţiurule celulare. Celulele canceroase se deosebesc
de cele sănătoase prin creşterea lor dezordonat haotica.
La celula izolată im presionează nucleul ei com parativ
prea mare. în calitate de cap al întreprinderii celulă, el
conţine toate informaţiile pentru funcţionarea ei compli­
cată, El dirijează metabolismul, creşterea şi diviziunea.
Tendinţa centrului de greutate deplasat spre faţă, care se
exprim ă prin nucleul supradimensionai, îşi are cauza în
enorm a activitate de diviziune celulară, căreia nu-i mai
pasă de îndeplinirea sarcinilor ei în formaţiunea celor­
lalte celule, ci o interesează m ai cu seam ă multiplicarea
ei înseşi^în timp ce nucleul este, la o activitate normală
a metabolismului, mai degrabă mic, el creşte în cazul di­
2S Ruediger Dahlke

viziunii celulare haotice din evenimentul cancerului în

adevăratul sens al cuvântului dincolo de sine însuşi şi
furnizează un proiect de construcţie după altul pentru
urmaşii săi. Chiar şi procesele de regenerare din interio­
rul corpului celulei rămân în drum, făcând loc produce­
rii necontenite a unor noi generaţii de celule.
A cest procedeu aminteşte de celula tânără, respectiv
de stadiul em brionar în care este vorba mai cu seamă de
înmulţire şi creştere. Celulele m or ulei, acea aglom erare
celulară în care se concentrează viaţa umană în primul ei
stadiu, încă nu au nişte sarcini specializate de îndeplinit,
ci num ai să se preocupe de înmulţirea lor, pe care o sa­
tisfac prin diviziuni energice şi creştete corespunzătoare.
Ele procedează, ce-i drept, într-un m od m ai bine regie-
mentat decât celulele canceroase lipsite de scrupule. Pe
lângă nucleul celular supradimensionat ţi tendinţa sa am­
plificată dc diviziune, şi nediferenţierea celulelor amin­
teşte de forme primare nemat ure. în nebunia reproduce­
rii lor, ele neglijează multe altele şi pierd adesea capa ci-
tatea unor procese metabolice complicate, piecum oxida-
rea. în timp cer pe de o parte, ele recad în etapa primiti­
v ă preliminară a fermentării, redobândesc pe de alta ca ­
pacitatea de a forma substanţe, cum pot altminteri numai
celulele embrionare şi fetale. Această retrezire şi reactiva­
re a unor gene din faze timpurii ale evoluţiei este num i­
tă dc medicină an aplazie. Ceea ce apare în exterior ca un
haos are sens din perspectiva cancerului El recâştigă niş­
te capacităţi străvechi şi renunţă în schimb la specia-iz*
re. Chiar şi în această renunţare mai rezidă un avantaj.
Ce-i drept, oxida rea de pildă este cu mult mai eficientă
decât fermentarea, dar în schimb aceasta este în mare m ă­
sură independentă de furnizori. în timp ce celulele nor­
 Cancer

male sunt dependente de respiraţie, adică aproviziona­

rea cu oxigen, respectiv sânge proaspăt, o celulă limitată
la fermentare esle într-un grad înalt autarhică-
Ceîula canceroasă este, prin urmare, mai puţin depen­
dentă d e comunicarea cu vecinii ei, ceea ce este un avan­
taj, având în vedere reia [iile ei proaste de vecină ia te.'? în
timp ce celulele norm ale au o aşa-num ită inhibiţie de
contact, adică îşi opresc creşterea dacă dau d e alte for­
maţiuni celulare, celula canceroasă se com portă exact
contrar. Fără a respecta graniţele, ea pătrunde fără jenă
în teritorii străine/ Este d e înţeles că îşi creează astfel o
vecinătate osdiă. De curând s-a constatat că celulele can­
ceroase nu se dau înapoi nici de la a subjuga efectiv alte
celule. Ele înseşi fiind prea primitive pentru nişte proce­
se metabolice diferenţiate, se servesc d e celule norm ale
şi le răpesc roadele muncii. Chiar şi faţă de propriii co ­
pii, care sunt cu toţii formaţi exact după m odelul ei, ce­
lula canceroasă este lipsită de scrupule şi cu gândul nu­
mai la avantajul ei egoist de creştere. N u rareori răm ân
în drum şi propriii părinţi, depăşiţi de dezvoltarea ver­
tiginoasă şi izolaţi de noua producţie. în mijlocul unor
noduli tu morali mai mari se afla adesea celule m oarte,
fenomen numit necroză, care indică simbolic că mesajul
central al acestei noi creşteri este m oartea,
Regresia celulei canceroase la un model d e viaţă tim ­
puri u sc m anifestă şi în atitudinea ei parazitară. Ea pre­
ia ce poate primi ca hrană şi energie, fără a fi dispusă să
dea ceva în schimb sau să participe la sarcinile sociale
care îi revin fiecărui organism. Ea exagerează astfel un
com portam ent care era încă adecvat celulei em brionare.
N um ai că ceea ce-i este perm is în m od firesc copilului
m ic devine o problemă la adult.
30 Ruediger Dahlke

în ignorarea tuturor limitelor se dezvăluie un alt re­

gres- Aşa cum copiii învaţă treptat să ia m considerare
limitele, învaţă şi celulele în procesul lor de m aturizare
şi diferenţiere sa respecte structurile date şi sâ răm ână
în cadrul p revăzut pentru ele. Celulele canceroase ies în
schimb din cadru şi lasă în urm a lor tot ce au învăţat pc
parcursul dezvoltării. Nici limitele vitale, nici structuri­
le organice m asive nu le pot ţine în frâu. Ele îşi pierd
com plet raportarea Ia acel m odel pentru care erau me­
nite iniţial. O celulă norm ală a m ucoasei intestinale se
va divide iară şi iară, corespunzător cerinţelor organis­
mului mai m are numit intestin, d ar ea nu va străpunge
cadrul prevăzut pentru ea şi cele similare ei şi nu va tin­
de să ajungă dincolo de intestine. Celula intestinală de­
generată canceros iese în schimb realm ente din m atcă,
renunţă Ia tot ce este specific intestinelor şi merge p c pro­
priile căi egoiste- M odelul prestabilit num it intestin îi
este prea îngust, aşa că îi spulberă într-un mod pe cât de
revoluţionar, p e atât de distructiv cadrul.
în m ăsura în care câm purile m orfogenctice m enţio­
nate mai devreme sunt investigate în continuare, s-ar p u ­
tea ajunge la o înţelegere mai profundă a problematicii
cancerului. La fel de ingenios precum este să vedem pro­
blem a pe pîan genetic într-o m u taţie pare să fie să ne
apropiem de ea din unghiul vizual al câm purilor m or fi -
ce. Problema constă atunci în pierderea cadrului presta­
bilit. Astfel, ea ar ajunge dincolo de celula în sine şi ar
deveni problema ţesutului sau organului afectat, care nu
m ai este în situaţia de a-şi im pune m odelul în faţa tutu­
ror indivizilor celulari. A cest fenomen ar putea com ple­
ta explicaţia genetica, o dată ce tema irumperii din nor­
mele prestabilite îşi găseşte expresie în ambele cazuri în
 Cancer 31

acelaşi m od. într-adevăr, cancerul este atât o problem ă

de mediu, câ t şi do celulă individuală.3
lendinjele de regres menţionate se arată până şi în nume,
t) dată ce numele sau [popular], racul [şi în germană cuvân­
tul Krebs stă atât pentru boală, cât şi pentru animal, N. I], este
şi al aed ui animal cunoscut mai cu seamă pentru mersul său
îndărăt. Nici crabul [ui germana Krabbe, N. f.], acuzat ţii el că
i-ar fi dat numele, nu se mişcă înainte pe drum drept, d la­
teral. Cuvintele germane „krabbeln" [a se târî] şi „herum-
krebsen" [a se mişca anevoie], desemnând acele cartu ri is­
tovitoare care nu duc însă cu adevărat mai departe, indică
modalităţi de deplasare care nu sunt foarte diferite de cele
ale padenţilor înainte de izbucnirea cancerului. Provenien­
ţa denumim „Krebs" nu se poate lămuri dar. Dar chiar şi de­
rivarea evidenţiată de medicină de Ia o formă de cancer de
sân ale cărei celule intră ca nişte deşti în ţesut distrugându-1
ţinteşte într-o direcţie asemănătoare. Oricine o fi cel care i-a
creat numele, el a reuşit să prindă esenţa tabloului bolii.4

3. A pariţia cancerului

Referitor la apariţia cancerului la nivel celular, cercetăto­

rii sunt astăzi în mare măsură de acord că în prim-planul Iui

3 C e l p u ţ i n d e s p r e u n G a rd rom ăl r e t in e i s t ţtfie în t r e f i m p c ă e s t e
e r e d it a r . I l a c ă u n n o u - n ă s c u t a m o ş t e n i t a c e a s t l p r e d i s p o z i ţ i e ia
c a n c e r d o la a m b ii p ă r in ţ i, e l s e î m b o l n ă v e s c c u siguranţa. D acă
n o u - n a s c u h j I a m o ş t e n it a c e a s tă g e m a c a n c e r u l u i n u m a i d e Ia u n u l
d in t r e p ă r in ţ i, e s te I n fu n c ţ ie d e i n f l u e n ţ e l e d e m e d i u . R is c u l e s te
a tu n c i m a i m an e, d a r n u o b lig a t o r iu ,
4 A r t r e b u i în s ă J in u t ciunt a ic i c ă n u m e l e b o l i i e s t e m a i v e c h i d e c â t
m i c r o s c o p u l , c u a ju t o r u l c ă r u ia a r fi p u t u t f i d e s c o p e r i t a c e l m a i
d e v r e m e a c e s t e c e lu le s u b fo r m ă d e c le ş t i a le c a n c e r u l u i m a m a r .
32 Ruediger Dahlke

se află mutaţiile? Cuvântul vine din latină şi înseamnă mo­

dificare. Dacă o celulă a fcstzgândărită suficient de mult,
ea este gata de modificări drastice, care pornesc de Ja nŞ
vel iii bagajului ereditar, Stimulii care p o t pregăti drumul
pot fi multipli, d c la unii mecanici şi unii chimici până la
unii fizici - O presiune permanentă, gudronul ţigărilor sau
nişte raze insistente intră, printre altele, în discuţie.
M ult timp, respectivele celule ale ţesuturilor p o t iz­
buti să se protejeze îm potriva revărsării continue de sti-
muli, dar la un m om ent dat una dintre ele reacţionează
su praexdtatâ şi degenerează. C elula canceroasă îşi iese
în adevăratul sens al cuvântului din m atcă şi o porneş­
te p e drum ul ei propriu, care seam ănă însă m ai curând
cu o călătorie a Eului. Ea începe ceva com plet nou pen­
tru situaţia ei, pune p reţ p e creştere şi realizare d e sine.
Una dintre denumirile medicale ale cancerului este ne­
oplasm. Ea exprim ă această „nouă creştere". Ceea ce în­
seam nă pentru corp pericol de m oarte este pentru celu­
la m u lt tim p torturată un act de eliberare. A cu m totul
depinde de faptul că organismul dispune sau nu de su­
ficientă stabilitate şi forţă dc apărare pentru a înăbuşi re­
volta celulei. Cercetătorii în domeniul cancerului p o r­
nesc astăzi de la ideea că relativ multe celule degenerea­
ză, dar ele sunt făcute inofensive datorită unei apărări
bune. Deci un m ecanism slab d c apărare este de o im ­
portanţă hotărâtoare în apariţia cancerului. într-adevăr,
privind retrospectiv sc găsesc frecvent si Lua fii d c prăbu­
şire a apărării în acel interval d e timp în cârc se presu­
pune că s-a produs declanşarea. Dar acest punct nu poa­
te fi constatat întotdeauna cu uşurinţă. Viteza de dezvol-

5 In cazul unor forme de leucemie se Crede însă mai degrabă într-o

apariţie determinată de un virus.
 Cancer 33

taro depinde p e de o parte de tipul tumorii, d ar oscilea­

ză pe d c altă parte şi la tumorile de acelaşi tip în funcţie
de s itu a ta generală, în momentul în care este descope­
rită tum ora, ea există adesea deja de ani, are o greutate
de circa un gram şi dispune de milioane de celule. Ast­
fel privind lucrurile, nimeni nu poate să ştie cu sigur an-
ţă că nu are şi el cancer. Probabil că noi toţi căpătăm veş­
nic cancer, num ai că sistemul imuni tar răm âne stăpân
pe situaţie. Şi acesta ar putea fi un m otiv pentru groaza
fără seam ăn pe cane o împrăştie tema cancer,

4 . P la n u ri d e s e m n ific a ţie
şi in te r p r e ta re a le e v e n im e n tu lu i ca n c e ru lu i

Com portam entul celulei canceroase arată ca temă de

bază o problem atică de creştere. După prea m ultă pre­
cauţie şi considerare, celula trece în contrariul a ceea ce
a fost până acum — o creştere haotică invadatoare, fără
precauţie şi considerare, nu cruţă nici teritoriile străine,
nici propria bază de viaţă. Legile creşterii sănătoase sunt
ignorate în m od constant. Celula canceroasă încalcă re­
gulile convieţuirii norm ale din formaţiunea de celule şi
spulberă fără reţineri tabuuri vitale, în loc de a-şi ocu­
pa poziţia ce-i revine ereditar şi de a-şi îndeplini dato­
ria, ea îşi depăşeşte limitele şi degenerează într-un mod
periculos. Celula canceroasă difuzează în toate părţile,
într-o activitate sălbatică, egocentrică de diviziune. Ve­
cinătatea şi ch iar şi regiunile cele m ai îndepărtate ale
corpidui sim t pe spinarea lor agresiunea ei lipsită de ori­
ce scrupule. Călătoria Eului se configurează în deplasa­
rea centrului de greutate spre faţă la celulele cu n u d e-
34 Ruediger Dahlke

d e lor excesiv de mari şi în a g ita ta nebună din aceste

centre parcă hidrocefale. într-adevăr, totul trebuie să se
desfăşoare după capul celulei canceroase, toţi urmaşii
ei sunt formaţi exact după m odelul ei. Iar ea este com ­
plet autarhică şî îşi pro(creează) copiii fără ajutor străin,
ca să zicem aşa feciorelnic C u această producţie ea tre­
ce în adevăratul sens al cuvântului cu capul prin pere­
te. Nici m ăcar m em branele baza le, pereţii cei m ai im ­
portanţi care lim itează ţesuturile între ele, nu p o l să se
opună agresiunii ci.
Problem a gravă de com unicare arată, de asemenea,
cât de fără înconjur procedează celula canceroasă, ea re­
ducând u-şi toate relaţiile de vecinătate la o politică a da­
tului din coate ce înă buşeşte totul cât se poate de agne-
siv. C u forţa ei născută din imaturitatea feciorelnică, ce ­
lula canceroasă îşi arogă fără scrupule dreptul celui mai
puternic şi îşî înlătură vecinii mai slabi, îi distruge sau îi
înrobeşte- Accesul la m odelul structurilor adulte îl sacri­
fică de dragul independenţei ei. La comunicarea cu câm ­
pul de dezvoltare, căruia îi era destinată,, a renunţat în
favoarea egoismului şi a pretenţiilor de omnipotenţă şi
nem urire. Simbolic, problem a de com unicare se expri­
m ă în respiraţia distrusă a celulelor, căci respiraţia în­
seamnă schimb şi contact reciproc.

5. F a z e le d e d e z v o lta re a le ta b lo u lu i b o lii

Tabloul schiţat până acum pare să corespundă numai

unei mici părţi a pacienţilor cu cancer, în general aceştia
frapează m ai degrabă prin modele comportamentale con­
trare, ceea ce se explică pe de o parte prin faptul că aceas-
 Cancer 35

ta boală compensează modele refulate, pe de alta astfel do

profiluri de personalităţi descriu practic întotdeauna pe­
rioada dinaintea declanşării tabloului bolii. în această fază
şi corpul arată însă o cu totul altă imagine. Este stadiul ex­
citaţiei permanente pe care ţesutul şi aelulele lui o tolerea­
ză fără să reacţioneze. Ele caută sa se apeie şi să se facă
intangibile pe cât pot, ca .să supravieţuiască prin imobili­
tate, respectiv inactivitate pana la trecerea situaţiei supă­
rătoare. Dacă o celulă încearcă o dată să se revolte împo­
triva stimulului continuu ^i să meargă pe propriile ei dru­
muri, devenind altfel decât celelalte celule, această răbuf­
nire este imediat reprimată de sistemul im unitar
A cest model care corespunde primei faze a bolii ca ­
racterizează personalitatea mai tipică a cancendui. Exis­
tă oameni care se străduiesc, conform ându-se la extrem,
sa trăiască pe cât posibil nea trăgând atenţia asupra lor,
să .se supună normelor şi să nu cadă prin propriile cerin­
ţe povară în seama nimănui. F,i ignoră în mare parte pro­
vocările legate de evoluţia personală şi de dezvoltarea
psihică, nevrând să se expună în nici un fel. Viaţa lor este
lipsită de excitaţie în dublu sens: pe de o parte evită, ori­
când este posibil, exp erienţe noi, care ar pu tea aduce
m işcare în viaţa lor, necutezând să ajungă nici la limite­
le lor. Puţinele excitaţii cane străpung platoşa lor de apă­
ram încearcă să le ignore. Reprimarea posibilităţilor unor
experienţe-lim ită reflectă activitatea de apărare care se
derulează neobservată în corp şi are totul sub control si­
gur. Experienţele dincolo de limită sau numai depăşirea
inofensivă a făgaşului sunt înăbuşite deja în faşă, pentru
a m enţine cu orice preţ situaţia obişnuită.
Urm ătoarea treaptă de escaladare arată cât de m ult se
poate ridica acest preţ, dacă fluxul acum ulat timp de ani
16 Ruediger Daldke

al im pulsurilor de creştere rupe digul reprim ării şi se

avântă necontrolat până Ia epuizare. După ruperea di­
gului, nu mai. există cale de întoarcere şi nici vreo stavi­
lă. Corpul ajunge în cealaltă extrem ă pe cane a ţinut-o
până acum pe note joase cu atâta abnegaţie.
Fenomenul de reprimare se manifestă nu numai în is­
toricul psihic al vieţii, ci adesea până şi în istoricul fizic
a l bolii. N u rareori avem de-a face cu aşa-num ite anam -
neze goale, adică timp de ani şi chiar decenii înainte de
izbucnirea cancerului cei afectaţi nu au avut nici cel mai
m ic sim ptom. Ceea ce arată la prim a vedere că o sănăj
ta te fără cusur se dezvăluie la o privire m ai atentă ca o
înăbuşire riguroasă. Au fost reprim ate com plet nu n u ­
mai abaterile sufleteşti, ci şi cele fizice de la norm ă, Psi­
hiatrul oncolog Wolf Buntig vorbeşte în acest context de­
spre „norm opatic", la care a te ţine necondiţionat şi in­
flexibil de norm ă devine boală. Ceea ce poate să apară
în ochii celor din jur drept o atitudine rezervată care e
plăcută sau distinsă poate să fie astfel în realitate o re­
prim are a impulsurilor vieţii şi în final o viaţă netrăită.
Aşa cum celula care a rezistat celor mai puternice exci­
taţii perm anente face totul pentru a-şi putea îndeplini şi
mai departe datoria ca celulă a intestinului sau a plăm â­
nului, şi pacienţii încearcă să reziste făcându-şi datoria
în funcţia lor de fiică, fiu, m am ă, tată, subordonat etc.,
spre mulţumirea tuturor şi independent de propriile lor
necesităţi. Propria dezvoltare trebuie să treacă în plan se­
cund, la fel ca la celula torturată.
A tm osfera de b ază a unei astfel de vieţi „n etrăite"
este înăbuşită în m od corespunzător. Adesea, cei afectaţi
nu sunt conşticnţi de dispoziţia lor depresivă latentă, la
fel ca şî de reprim area tentativelor fizice de răbufnire.
 Cancer 37

Am bianţa nu observă nim ic, căci ei nu dau dovadă de

tendinţe de a se îm părtM Tn acest sens şi tocă mai puţin
de disponibilitatea să-şi împartă realmente viaţa cu alţii.
Abia cân d digul s-a rupt şi viaţa reprim ată a răbufnit,
disponibilitatea de împărţire se pune în m od vehem ent
£i neeliberat în mişcare.
Jn faza dinaintea declanşării tabloului bolii cei. afec­
taţi sunt de fapt deja „pacienţi", o dată ce îndură uimi­
tor de răbdători. Depinzând în m are m ăsură de mediul
lor înconjurător şi fiind interesaţi să păstreze nişte rela­
ţii d e bună vecinătate, ei se arată cu toată lum ea amabili
şi plini de consideraţie. în afară de aceasta, sunt previ­
zibili şi te poţi baza pe ei, căci parează deja în germ ene
orice im pulsuri de schim bare, în strădania lor de a nu
cădea pe capul nimănui, acestor pacienţi nu Ie vine greu
să câştige prieteni. Dar nipte prietenii profunde sunt îm ­
piedicate de faptul că ei de abia dacă îşi cunosc indivi­
dualitatea şi astfel nici nu se pot arăta cum sunt cu ade­
vărat. Având în vedere că ei înşişi nu sunt d e partea lor,
altora le pare la început uşor să fie ei de partea lor. Dar
dacă apoi, în decursul bolii, ies la iveală trăsături d c ca­
racter m ai profunde, pentru câ ei îiteep să ia poziţie faţă
de propria lor viaţă, nu este uşor nici pentru pacient, nici
pentru cei din jux să accepte aceste aspecte total nebă­
nuite. Adesea, pacienţii normopaţi au oameni în jurul lor
care Je sunt îndatoraţi. Cum s-au străduit mereu să facă
pe placul tuturor, lăsând pe planul doi propria dezvol­
tare, vor avea acum alături de ei oameni cu o rezonanţă
corespunzătoa re.
Com portam entul social al pacienţilor se poate numi
exem p lar din perspectiva „majorităţii tăcu te" din care
adesea fac şi ei parte. Se pot num ăra pe d rep t printre
 Ruediger Dahlke

stâlpii societăţii. în spatele faţadei dintr-o exem plaritate

bine rânduită pândesc însă toate acele însuşiri contrare
care devin evidente în al doilea stadiu de izbucnire a
cancerului pe planul substitutiv al corpului. Ce nu s-a
pus niciodată în m işcare în conştiinţă îşi găseşte acum
aici scena, o scenă pe care se reprezintă m ai cu seam ă
dram e, respectiv „piese din um bră".
Impulsurile de schimbare parate ani de zile se m ani­
festă în corp ca mutaţii. Ceea ce se face şi ceea ce nu se
face este dat pradă uitării, ce contează acum este d o ar
propria călătorie a Eului. O adaptare socială perfectă se
transformă într-un parazitism egoist, fără respect pentru
tradiţie şi drepturi slrăine. Dacă mai înainte respectivul
nu îşi permisese nici m ăcar o părere proprie, acum iese
la iveală din umbră pretenţia mult timp refulată d c a for­
ma întreaga lume (corporală) după propria imagine. Or­
ganismul este presărat cu jUiae, acele fiice aducătoare de
m oarte. Sămânţa care a fost reţinută psihic atât de mult
timp încolţeşte acum fizic într-un timp record şi arată cât
d c puternică este dorinţa până acum netrăită de autorea-
lizare şi de im punere fără scrupule a propriilor interese.
O dată cu declanşarea tabloului bolii poate deveni vi­
zibilă în com portam entul pacienţilor o cantitate diferit
de mare a pretenţiei refulate a Eului, Dacă astfel de părţi
ale umbrei se înghesuie să ajungă la suprafaţă, m ai ales
cei din jur v or fi cei ce se v or m inuna. Oam enii până
acum cei mai paşnici cer deodată ca totul să se învârtă
în jurul lor şi al „bolii lor". C u diagnosticul ca alibi ei se
încum etă să p lătească cu aceeaşi m onedă şi să-i Sase
acum pe ceilalţi să joace după cum le cântă ei. Astfel,, re­
ţinerea de până acum şi tactul proverbial pot să se eva-
p ore şi să se audă cu totul alte tonalităţi. Oamenii care
 Cancer 39

sunt cel mai bine adaptaţi ies deodată din rând şj depă­
şesc lintiţele. Oricât ar fi de dezagreabilă pentru ambian­
ţă o astfel de transformare a felului lor de a fi şi a gândi,
pentru cei afectaţi aceasta este o m are şansă, C ă d dacă
principiile transform ării, ale autorealizării şi ale im pu­
nerii voinţei suni trăite acum pe plan spiritual -sufletesc
şi devin vizibile pe plan sodal, planul corpului este d es­
povărat. Mulţi pacienţi sunt însă atât de înglodaţi în in­
terpretarea lor normată a unui noi, încât îşi păstrează ati­
tudinea lor d c a îndura până şi în faţa morţii. Fără des­
povărarea de planurile psihice, principiul Eului răm âne
redus exclusiv la scena corpului. Şansele d e a o termina
cu cancerul sunt incomparabil m ai bune, dacă întregul
om se angajează în această confruntare şi nu-şi trimite
în luptă num ai corpul ca substitut. Pentru a o termina,
a o rezolva cu adevărat cu ceva, este necesar să te anga­
jezi mai întâi într-o confruntare cu acel ceva.
După prim a fază, durând adesea timp de decenii, a
reţinerii şi rezervei, şi după următoarea, a izbucnirii can­
cerului, ultima fază a caşexiei confruntă cu un al treilea
model. Corpul capitulează In faţa mistuirii forţelor sale
de către cancer. El se lasă ros în adevăratul sens al cu ­
vântului, fără a mai lupta. Supunerea, resem narea şi lo­
ialitatea faţă de cursul destinului sunt trăite substitutiv
de corp. La urm a urmei, orice persoană afectată a trăit
această temă: fie conştient, dacă reuşeşte să ridice înapoi
tematica pe plan spiritual, fie inconştient, în cazul în caie
corpul este lăsat singur in supunerea sa şi pacientul se
apără în continuare îm potriva a ceea ce este inevitabil.
A id pare să zacă o contradicţie, căd noi am susţinut toc­
mai că cel atins nu se apără suficient, d face cu el şi ac­
ceptă să se facă cu el ceea ce v or alţii, în acest punct se
 Ruediger Dahlke

întâlnesc două planuri, cane ne v or preocupa în capito­

lul următor. Căci. pacientul se apără într-adevăr pe de o
parte prea puţin, pe d c alta prea mult. Faţă d e m ediul
său înconjurător, care-1 degradează la anumite funcţii, el
se apără în m od decisiv prea puţin. în schimb se apără
cu atât mai m ult îm potriva sarcinii vieţii sale, a drum u­
lui său şi a destinului său. t a această contraapărare ar
putea renunţa liniştit. în definitiv, tabloul bolii lui îl for­
ţează oricum în acest sens, căci fie că el învinge cance­
rul, fie că acesta îl învinge pe el, etapa supunerii tot se
va in stau rai

6, R egresiune si religie

Paralel cu cele discutate până acum , în regresiune se

evidenţiază un alt motiv de bază al bolii cancerului, cane,
de asemenea cufundat în umbră, este trăit substitutiv de
către organism . Regresiunea este reîntoarcerea la înce­
puturi, la origine. Cei afectaţi şi-au pierdut legătura re­
trospectivă cu baza lor primordiată, celulele tumorii tre­
buie să trăiască tema pentru ei şi o fac pe plan fizic în
modalitatea lor care pune viaţa în pericol. Omul are ne­
voie în m od evident dc re-raportarea lui vie la rădăcini­
le sale' re-iigio.
Fa nu se referă însă num ai la pasul înapoi, ci şi la le­
gătura înapoi- Abia regresul, care devine legătură retros-
pecii vă, face posibil progresul real. Această aparentă con­
tradicţie se exprimă şi în tabloul cancerului. Pe de o par­
te celulele mizează pe regresul spre forme juvenil-primi-

& V e z i tn a c e a s t ă p r i v i n ţ ă p u b l i c a ţ i i l e lu i E l i s a b e t h K u b l e r - R u s s .
 Cancer 41

tive, pe de alta p c un progres vertiginos cu tendinţă spre

omnipotenţă şi nemurire.
Unei asemenea contradicţii i se poate face faţă numai
în temeiul sensului originar al religiei, Religio înseamnă
legătura înapoi la origine, la unitate. Aceasta, numită în
creştinism şi paradis, este însă pe de alta parte şi ţelul
drum ului creştin de dezvoltare. Conform Bibliei, oam e­
nii vin din paradis şi se vor reîntoarce cândva acolo. Este
drum ul de la unitatea inconştientă la cea conştientă.
Alungarea din paradis îşi găseşte com pletarea în întoar­
cerea fiului risipitor la tată. Cât de adânc este ancorat în
oameni acest modeî arhetipal al drumului o arată faptul
că, de pildei, religia hinduistă descrie drum ul într-un
mod foarte analog: „De aici spre aici." Vechiul simbol al
lui Oroboros, şarpele care îşi muşcă propria coadă, ofe­
ră imaginea cea mai potrivită a acestui modei cuprinză­
tor în adevăratul sens al cuvântului. Religiile descriu în­
totdeauna drum ul spre iluminare, respectiv nem urire,
ca pe o înaintare spre punctul de pornire şi deci drumul
ca p e o m işcare în cerc, respectiv spirală. Considerarea
şi precauţia sunt ambele la fel de necesare şi se îndreap­
tă spre acelaşi ţel, unitatea. !
Reflectarea retrospectivă asupra originii cu întrebarea:
„De unde vin?" ca şi prevederea cu întrebarea: „încotro
m erg? au căzut la pacienţii de cancer din conştiinţă în
umbră şi sunt reprezentate fizic. C ât de miopi în sensul
propriu al cuvântului au devenit cei afectaţi o arată pre­
cauţia şi considerarea lor exagerată, care se limitează la
cadrul îngust al vecinătăţii şi viitorului foarte conciet. Tîn
atât de mult seamă de alţi oameni, de morala şi de regu­
lile lor de viaţă şi întâmpină noua dimineaţă şi orice ele­
m ent nou şi îndepărtat cu atâta prudenţă, încât nu mai
 Ruediger Dahllce

răm âne loc pentru marile întrebări adresate trecutului şi

viitorului- Procesul cancerului cu regresul lui în insonda­
bil şi progresul său deznădăjduit este o oglindă pe cât de
cumplită, pe atât de sinceră a situaţiei.
întoarcerea conştientă spre început cu posibilităţile sale
nelimitate şi căutarea unor valori nem uritoare sunt niş­
te drum uri cât se poate de raţionale. Refularea în incon­
ştient duce în sebimb la „boala ca d ru m ". Dar şi acest
d ru m este totuşi o cale, care ascunde in sine pe lângă
grozăvie şi şansa de rodnicie. Este ca un fel de ultim im '
bnld la trezirea pentru propriile necesităţi.
Aici este potrivită experienţa psihoterapeutică ară­
tând că pacienţii cu cancer sunt adesea într-un sens pro­
fund „areligioşi". Dacă diferite profiluri de personalităţi
p ar să contrazică asta şi accentuează religiozitatea şi re­
semnarea în faţa destinului, este vorba de obicei de acea
evlavie btsericoasă care nu arc puncte de tangenţă cu re­
ligia, ci lasă ca viaţa să fie condusă şi reglementată de bi­
serica oficială. A te agăţa de prescripţii religioase este mai
degrabă opusul lui religia şi lasă inima rece şi goală. Ceea
ce pare din afară o viaţă religioasă impresionantă poate
să fie totuşi go! pe dinăuntru. Lipsa de viaţă în ccntru 1
activităţii exterioare invadatoare o ilustrează anatom ic
multe tumori cu necrozele lor (porţiuni m oarte) centra­
le, în m od similar, supunerea faţă de destin constatată
de sociologii medicali nu poate fi confundată cu atitudi­
nea religioasă a lui „Facă-se voia Ta!" Adesea este vorba
de resem narea faţă de un destin resimţit ca excesiv de
puternic, dar care tocmai că nu este acceptat. în adâncul
sufletului, nu încrederea în creaţia Domnului constituie
baza supunerii, ci din contră disperarea şi neputinţa. în
loc de a se lăsa pradă vieţii şi posibilităţilor ei, potenţi a-
 Cancer 43

Iii pacienţi cu cancer sunt mai degrabă la discreţia con­

sideraţiilor şi precauţiilor lor pe termen scurt şi unei an­
goase existenţiale ce atinge temeliile.

7. C a n c e ru l ca o c a ric a tu ră a re a lită ţii n o a s tr e

Relatările despre bolnavi de can cer care „au fost

smulşi pe neaşteptate vieţii în floarea vârstei, pe culmi­
le carierei şi responsabilităţii lor de această boală perfi­
d ă " p ar să contrazică diam etral acest lucru. Dacâ vom
contem pla istoria vieţii lor, ascunsă în spatele acestor
vorbe, vom constata că ele oglindesc o orbire surprinză­
toare în faţa temelor umbrei* La o privire mai atentă se
va vedea ca evenim entul nu s-a produs nici atât de
brusc, şi nici fărâ a trimite semnale d e alarm ă. Tocmai
lipsa tuturor reacţiilor şi simptomelor fizice este un semn
de „ no rm opatie"
A ccentuarea înaltei responsabilităţi dezvăluie, dacă
privim m ai îndeaproape, că cei viza# îşi îndeplineau în­
datoririle fără să se plângă. Responsabilitate înseam nă
însă capacitatea de a răspunde la necesităţile v ie ţii/D a r
această capacitate le lipseşte tocmai potenţialilor pacienţi
cu cancer. întrucât pot cu greu să pună limite şi să zică
nu, v or fi lesne încărcaţi cu responsabilităţi. Pe de altă
parte, le şi preiau bucuros, pentru a conferi vieţii lor un
sens exterior, în lipsa celui interior. Succesele şi perfor­
m anţele etalate devin astfel nişte cam uflări bune — iar

7 în cu v ân tu l e n g le z e sc rtsponsibMy [şi în cele n)m âne>ti răsţwnde-

re responsabilitate, N. f.J cap acitatea {nbility, abilitatea] d c a răs­
p u n d e (io respond), cane rezida în resp o n sab ilitate, d e v in e şi m ai
clara, '
44 Ruediger Dahlke

în spatele lor se amplifică sentimentele de inutilitate şi

depresiile.
Psihiatria cunoaşte conceptul depresiei larvate (sau
m ascate) pentru acele depresii care se ascund în spatele
sim ptom elor fizice. în cazul evenimentului cancerului.,
nu rareori zac în spatele reuşitei exterioare nişte depre­
sii ascunse. Larva este aici atât de înalt apreciată social,
încât nici nu ne putem gândi la un tablou de boală. Per­
sonalitatea tipică de cancer este în multe privinţe un m o­
del, Ea este putolită şi neagresivă, tăcută şi răbdătoare,
pare echilibrată şi atât de simpatică pentru câ nu esle de-
Ioc egoistă, ci altiuistă şi săritoare, punctuală şi ordona­
tă — de abia d e4 lipseşte vreunul dintre idealurile aces­
tei societăţi, şi astfel uniunea ei strânsă cu acest tablou
a! bolii nu este de mirare. Succesul social, în ciuda sau
tocm ai datorită rigidităţii interne, părăseşte, ce-i drept,
sfera idealurilor tipice ale supuşilor, însă cadrează per­
fect cu imaginea ideală a omului m odem . Nici canceru­
lui nu 1 se poate contesta succesul impresionant pe pla­
nul din faţă. Nu există vreun alt evenim ent al bolii care
să poată să supună un organism atât de rapid şi să-l ajus­
teze propriilor sale reprezentări, nici unul nu este atât de
înverşunat şi de rezistent în faţa m ăsurilor de apărare şi
terapie. ___
Nu-i de m irare că ne este o .trică atât de cumplită dc
cancer, că d nici un alt tablou patologic nu este mai pro­
p ice sâ ne arate defectele noastre. Cancerul întruchipea­
ză răsturnarea idealurilor d e supunere onorabile în po­
lul o p u s, principiul total al E ului. C aricatu ra fizică a
acestor idealuri este, ca orice caricatură, luată de obicei
îh num e de rău. Dar oricând are parte o caricatură de un
asem enea destin, lucrul acesta nu se întâm plă pentru că
 Cancer 4S

ea a r fi falsă, ci dim potrivă, pentru că se potriveşte, şi

m ai şi exagerează-

8. C a n c e r şi a p ă ra re

Din c o n s ta tă rii şi tablourile sim ptom elor discutate

cancerul se prezintă ca un proces de creştere pi regres
scufundat în corp. L a aceste d o u ă com ponente se mai
adaugă o a treia, a apărării. Situaţia de bază a canceru­
lui poatec dăinui ani de zile, fără ca să se ajungă la for­
m area unei tumori. Medici o a şi m ai cu seam ă fito tera­
pia cunosc această si tu a fie şi o num esc p recanceroză.
Premiselc psihice descrise pot să existe de m ult, premi­
sele fizice sub forma substanţelor carcinogene şi stărilur
de excitaţie respective să fie prezente, şi totuşi cancerul
să izbucnească abia după anumiţi stimuli de dedanşare.
Pănă atunci este ca prins şi stăpânit de un sistem imuni-
ta r dom inant. Abia prăbuşirea ap ărării corpului îi da
şansa să form eze o tum oră prim ară. Colapsul apărării
imune este resimţit de unii pacienţi şi caracterizat retros­
pectiv ca o perioadă de timp cu stări de tensiune şi an­
xietate deosebite.
Legătura strânsă dintre cancer şi sistemul de apărare
se arată şi în faptul că el foloseşte sistemul de apărare,
care ar trebui propriu-zis să combată cancerul, pentru a
se extinde. El este atacat de limfocitele din ganglionii lim­
fatici si se foloseşte de căile limfatice, pentru a înainta.
Ganglionii limfatid sunt locuri preferate de atac. Cu ocu­
parea cazărm ilor arm atei proprii corpului şj avansarea
pe şoselele ei strategice cancerul demonstrează cât de cu­
rajos este atacul lui şi că este gata să pună totul în joc în-
46 K ucdiger D a M ie

tr-o confruntare totală. Pe de altă partea aid se vede şi ne­

putinţa apărării. Ea are mâinile legate în adevăratul sens
al cuvântului- Cancerul atinge această situaţie prin cam u­
flare perfectă, într-un chip asem ănător felului cum poa­
te el deconecta în celulele lui „gena îmbătrânirii", reuşeş­
te să scoată din funcţiune acel sistem care face ca celule­
le să fie recogriosdbile în exterior. Sub această bonetă fer­
m ecată care le face invizibile, celulele canceroase se pot
m işca direct în peştera leului, în centrul de apărare, ne­
recunoscute şi m ai cu seamă nepedepsite. în acest punct,
pe planul funcţional există şansa unei terapii biologice şi
atopate, Dacă se izbuteşte decamuflarea im unologică a
celulelor canceroase, ele ajung în cel m ai mare pericol.
La întrebarea ce duce în planul mai profund la eşua­
rea apărării corpului şi la respectiva situaţie umilitoare se
poate răspunde la modul general, iar ea nu este limitată
la procesul cancerului. Qrioe răceală indică acest fenomen:
de îndată ce ne iese ceva pe nas şi ne închidem sufleteşte,
se deschide corpul substitutiv faţă de agenţii patogeni ies-
pectivi, iar nasul concret se închide. Exprim at medical, o
slăbiciune a apărării este cea care îi predispune atunci pe
cei ce vor fi afectaţi de boală. Când conştiinţa se închide
faţă de temele care vor s-o stârnească, planul fizic trebuie
să se deschidă, în m od substitutiv, respectivilor agenţi.
Apărarea imună devine ded mai slabă ori de câte ori apă- , .
rarea este exagerată pe planul conştiinţei,
în prindpiu, omul este înarm at cu o apărare sănătoa­
să pentru am bele planuri. Este în m od evident im por­
tant să ne protejăm limitele corpului cu ajutorul unui sis­
tem imunitax vital, faţă de o lum e străină, plină de pri­
mejdii, Tot aşa avem nevoie de o anumită apărare sufle­
tească, pentru a nu fi inundaţi de impresii prea putem i-
 Cancer 47

ce pi târâţi în psihoză. Ţelul este mijlocul între o deschi­

dere totală şi o închidere absolută p e am bele planuri,8
Dacă mergem prea departe pe unul dintre planuri, îl for­
jăm pa celălalt în direcţia opusă să-şi piardâ echilibrul.
Cine este în conştiinţa lui prea închis, adică prea ostil
conflictelor, constrânge ca deschiderea să intre în umbră,
unde reapare în corp ca predispoziţie pentru agenţi.
Starea ideală este m arcată de o largă deschidere su­
fletească pe tărâm ul forţei. Putem să lăsăm să intre atâ­
tea pi atâtea fără a trebui să ne temem de sănătatea noas­
tră psihică. Asta este posibil pe tărâmul unei apărări p o­
tenţial puternice, care însă nu prea ajunge să intre în a c­
ţiune, Dacă este o dată nevoie, posesorul ei se poate bi­
zui pe puterea ei de pătrundere* Tocmai pentru că el poa­
te să spună atât de hotărât nu pi îşi poate apăra spaţiul
vital, are rareori nevoie de aşa ceva. Lui îi corespunde o
ap ărare fi zică ce rezolvă datorită condiţiei ei bune de
pregătite oria? provocare din partea unui agent patogen.
Tocmai pentru că nu a fost cruţată, ci a fost confruntată
într-o viaţă curajoasă cu m ulte provocări, este oricând
gata de luptă pi sigură de victorie. Mai cu seam ă ea nu
ajunge în pericol să fie supusă de agenţi, dat fiind că nu
este slăbită pe plan sufletesc. Cine este stârnit în conşti­
inţă şi ştie să se apere şi acolo nu trebuie să deplaseze
tema în trup.

în tru cât d esch id e re a re în uzuJ nostru lin g v istic o v a lo a re p o ziti­

v i , în sch im b în ch id ere una n e g ativ a, răzuita, u ş o r de aici în ţe le ­
geri g re şite . U n c m c â rc se gSsff^te în m ijlo cu l lui p ro p riu are o
d esch id ere lar^fl p entru v iaţa, co n co m ite n t cu o în ch id ere foarte
iTtare?, p rin în ch eg are şi eo tziu n e, a personalităţii sale. L im ita sa fi­
zică este în ch isă şi în ch eg ată, în timp ce sistem ul s3 u im u nitar este
d esch is pentru ejtp erienfe, p ăstrând ce-i d re p t su p rem aţia în faţa
ag en ţilo r ostili.
 Ruediger Dahlke

M iittm ai adesea decât acest ideal, într-o lume care îşi

răscum pără cultura şi civilizaţia în m are m ăsură cu os­
tilitatea conflictelor exista o închidere exagerată în con­
ştiinţă şi, legată d c ca, o prea m are deschidere în corp.
Dacă un „a nu putea să spui n u " ostil conflictelor se
adânceşte în corp, el devine din nou vizibil aici c a inca­
pacitate de a se delimita. O experienţă cotidiană de via­
ţă confirmă acest principiu. Un om cane arc o atitudine
deschisă în faţa vieţii (= un om vital - viu) dispune de o
apărare fizică sănătoasă, fiind astfel mai puţin suscepti­
bil d e infecţii. Un om îngust, tim orat va „capta" din ca ­
uza stării lui proaste de apărare mai des agenţi patogeni
şi va calfiva răcelile corespunzătoare- Şi invers, un om
entuziast, care se înflăcărează pentru o temă, practic nu
poate răci deloc în această situaţie deschisă. Oricine cu­
noaşte experienţa că până şi un guturai fulminant sc di­
zolvă în neant dacă ne lăsăm transportaţi cu entuziasm
timp de două ore de un film captivant. Abia la sfârşitul
filmului, la am intirea că aveam de fapt guturai, «f? k s ţ
iarăşi totul pc nas.
Pentru ca apărarea să hc prăbuşească atât de dram a­
tic încât să se nască o tum oră este nevoie de o blocadă şi
o închidere foarte puternică. Astfel de constelaţii apar
când un om nu se m ai deschide faţă dc un aspect esen­
ţial al vieţii lui, Dacă acest contact se mai ţinea doar în-
tr-un fir şi se rupe dintr-o dată, este de parcă s-ar fi rupt
firul vieţii. Dacă unui om depresiv, cate nu m ai com uni­
ca aproape deloc cu m ediul său, îi m oare singura per­
soană de referinţă, se poate ajunge la această situaţie. în­
trucât fără această persoană el nu m ai participă la viaţă
şi fluxul ei, poate să refuze să lase ca pierderea îngrozi­
toare să se apropie de forul lui interior. în aceeaşi m âsu-
 Cancer 49

ră în cane îpi închide conştiinţa în faţa acestei pierderi,

deci apărarea lui psihică creşte incoerent, apărarea fizi­
că se prăbuşeşte* Astfel, sistemul im unitar devine de-a
dreptul semnalizatorul deschiderii pi vitalităţii.
La pacienţii care suferă de depresie, orice actualizea­
ză această situaţie labilă poate să ducă Ia slăbirea deci­
sivă a apărării imune. Destituirea dintr-o funcţie cane de­
venise conţinutul vieţii Iui poate să fie suficientă, sau o
etezamăgire definitivă într-o reia fie cu un partener, după
o am ăgire de ani de zile. Pacientul tipic de cancer tinde,
prin m odelul său intern, să ajungă în astfel de situaţii.
N atura sa conform ată pi totupi apăsată se va mişca din
când în când sub această apăsare şi va cuteza să facă o
încercare de reînsufleţind Orice astfel de încercare poa­
te să actualizeze sentimentul de inutilitate ţinut cu greu
pe note joase şi o nouă „închidere" bruscă să declanşe­
ze apariţia bolii* Şi pacientul cu cancer refugiat în succe­
se găseşte o grăm adă de posibilităţi pentru a se închide
în faţa energiei vitale. Orice ar fi ceea ce pune sub sem ­
nul întrebării masca depresiei sale — succesul — este po­
trivit în acest sens.

9 , „ C a n c e r u l" p e p la n so cial

Celula canceroasă vrea să cucerească întreaga lum e (a

corpului) pi să supună totul. De aoeea ea pătrunde peste
tot, respectiv îşi trimite „misionarii" agresivi până în cele
mai îndepărtate cotloane ale tărâmului {corpului). Medi­
cina îi numepte „filiae" (lat.: fiice) sau m etastaze. A cest
din urm ă cu văn t este de origine grecească pi înseamnă
transformare, m utare sau migrare. Pretenţia de a se pu­
50 Ruediger Dahlke

tea „am esteca" pretutindeni, până în zonele cele m ai în­

depărtate ale corpului, este adecvată celulei embrionare,
care poartă, în nediferenţierea ei, încă toate posibilităţile
în sine- Dezvoltare înseamnă însă, printre altele, îngrădi­
re şi specializare. Celula canceroasă le-a pierdut sau le-a
depăşit pe am ândouă — depinde din ce unghi privim,
[maturitatea unei astfel de atitudini rezultă din com ­
paraţia cornportamenului adult cu cel copilăresc. Copi­
lul m ai are încă dreptul de a se imagina în toate meseri­
ile şi în toate sLilurilc de viaţâ şi de a crede că tăticul lui,
ca amplificare a propriului Eu, poate totul. El poate să vi­
seze că ajunge să călătorească pretutindeni prin lum e,
fără să-l preocupe problem ele concrete de asigurare a
existenţei. Pretenţia sa de a avea orice jucărie de pe locul
de joacă şi. de a participa la toate jocurile îi poate supăra
pe părinţi, d ar încă nu este o problema în această fază
tim purie. U n adult cu acest soi de pretenţii devine, în
schimb, rapid pentru cei din jurul său o provocare, care
lasă doar o alternativă: fie el, fie ei. Mediul înconjurător
îl adaptează necesităţilor sale cu forţă de convingere sau
cu forţa, î! constrânge la un fel de m aturizare întârziată,
corespunzând în cazul aplicării unei pedepse, unor încer­
cări de resocializare, sau el îl exclude definitiv*
A doua posibilitate, ca acest om să se impună îm p o­
triva celor din jurul său şî să Ie impună acestora voinţa
lui, este m ai rară. Pe planul spiritual-sufletesc astfel de
tentative sunt tranşate ca delir de grandoare, sunt aproa­
pe întotdeauna înăbuşite şi sunt izolate „cu su cces" în
instituţii psihiatrice. N um ai relativ rar un „nebun" izbu­
teşte să obţină cu ad ev ărat putere* în dom eniul politic
asem enea încercări sunt combătute ca terorism şi birui­
te de obicei recu rgân d u -se la violenţă şi m ai ra r la
 Cancer 51

puterea de convingere. Teroriştii se numesc eî înşişi re­

voluţionari, oneori şi celule nevoiuftonare, dar de statul
respectiv sunt consideraţi infractori dificili şi nu se pot
aştepta nici la îndurare, nici Ia consideraţie. Dacă înving,
puterea lor este respectată, ce-i drept, căci ei sunt noii
stăpâni în ţară.
In domeniul economic reprezentanţii acestei atitudini
sunt aclam aţi încă de la început, căci cancerul ilustrează
acea atitudine care duce la succes antreprenori ah între­
prinzătorul tipic al capitalismului timpuriu trece dinco­
lo de graniţele existente şi înlătură fără milă concurenţa
din drum , înghesuind-o ia perete cu forţa coaielor lui şi
împingând-o să iasă din afacere, luându-i apa de Ia moa­
ră sau cel puţin infiltrându-i pieţele. în Ioc de m etasta­
ze, localizări secundare şifihae sunt fondate aici filiale,
sucursale şi agenţii. Mai întâi creşte firm a-m am ă ca o
umflătură tum orală dincolo de limitele eî, apoi infiltrea­
ză împr^uriniile, după care devine activă în întreaga ţară
şi, în fine, în caz ideal, în întreaga lume. Vrem să fim pre­
zenţi peste tot şi să ţinem totul singuri sub control. Aces­
ta este crezul capitalismului şi m odul de com portare lă­
sat moştenire marilor concerne. Cât se poate de fircsc, se
procedează atunci agresiv şi fără scrupule.
Localizările secundare ale cancerului şi sucursalele
concernelor au scopuri analoage. Ele tind să-şi plaseze
cât se poate de mult din propriul program şi să nu le lase
nici o şansă forţelor autohtone. „Exem plaritatea" cance­
rului o ilustrează harta lumii într-un birou de întreprin­
dere. Ln centru, un cerc roşu gros m archează societa-
tea-m am ă, care îşi infiltrează împrejurimile cu^/m le mai
m ic, m arcate cu roşu. înspre periferie, aceste m etastaze
scad- Unele ţări încă nu au, în timp ce în altele există co-
52 Ruediger Dahlke

Ionii mai mari, care îngrăm ădesc la rândul lor filiale maj
m ici în jur. H a rta astfel m arcată se aseam ănă uim itor
im aginilor organism elor invadate d e cancer, obţinute
prin m etode de diagnosticare precum sdntig rafia.
O paralelă m ai puţin încărcată em oţional, pentru că
este în m are parte depăşită de istorie, cu evenim entul
cancerului este colonialismul Formarea de colonii în afa­
ra propriei ţări era, privită dinspre fiecare im periu în
parte, o strategie canceroasă. El voia ca întreaga lume să
fie adusă pe cât posibil sub influenţa sa proprie şi nu se
dădea nicidecum înapoi de la încălcări violente ale gra­
niţelor pi cotropiri brutale ale unor culturi d e obicei in­
tacte, doar că m ai puţin agresive. Condiţiile străine de
viaţă nu erau nici respectate, niri menţinute în viaţă, oa­
menii găsiţi pe plan local erau declaraţi inferiori pi în ro ­
biţi. Fiecare astfel de imperiu în parte era atât de convins
de către propriul său delir de grandoare, încât voia să
facă pretutindeni în lume versiuni mai mici sau mai mari
ale Angliei, Spaniei, Portugaliei, Franţei sau Germaniei.
N um ai celelalte imperii care se extindeau pi ele cu vite­
za cancerului puneau stavilă creşterii invazive. Aidoma
pandantului lor anatomic, imperiile coloniale aveau ade­
sea problem e d c aprovizionare, căci era vorb a m ai cu
seam ă de expansiune pi se punea prea puţin problem a
infrastructurii necesare în acest sens* A sem ănător tumo­
rilor, se m ai găseşte şi în ziua de azi în răm ăşiţele de
exem plu ale imperiului colonial portughez o lipsă izbi­
toare de infrastructură. Multe se prăbuşeau din cauza
acestui tip de creştere nediferenţiată în coloniile m eta­
sta/ian te ca pi în ţara-m am ă a numeroaselor fiice nereu­
şite, De rupte „tumori-miiină" minuscule, precum Portu­
galia sau Anglia, erau agăţate într-un final nişte imperii
 Cancer 53

uriaşe, care creşteau tot mai mult şi mistuiau forţele. Mai

cu seam a Anglia se apropia de imaginea cancerului, cu
coloniile sale (SU A , C anada, A ustralia, Rhodesîa sau
Africa de Sud) care se lepădau total de „tum ora-m am ă".
Istoria epocii colonialiste arată d a r că „tum orile" naţio­
nale erau m ai interesate de extindere şi desfăşurarea im­
perială a forţelor, decât de com erţ şi schimb. Nu foarte
diferite de hidrocefali, administraţiile colonialiste supra­
dim ensionate duceau în ţările care trăiau econom ic în
mizerie, jefuite de structura lor proprie, o viaţă parazi­
tară pe spinarea „primitivilor" făcuţi sdavi, care nu ajun­
geau însă în caracterul lor mai niciodată la primitivismul
colonialiştilor lor. Un primitivism de o superioritate ase­
m ănătoare prezintă celulele canceroase cu nudee supra­
dim ensionate, faţă de vecinătatea lo r
Modelul cancerului nu determină lumea noastră nu­
mai în trăsăturile mari, ci el îl urmăreşte până în detaliu
pe cel care are ochi să vadă. O imagine plastică a efortu­
rilor expansioniste de tipul cancerului o oferă creşterea
m etropolelor m oderne. Pe fotografii luate din satelit se
poate vedea cum se întind, m âncând din peisajul încon­
jurător. Ca şi tum ora canceroasă ele speră într-o creşte­
re inflltrantă, înăbuşitoare, împingând în faţă în acelaşi
timp diferiţi mesageri sub forma unor oraşe satelit, unor
zone industriale şi meşteşugăreşti şi a altor activităţi rne-
tastatice,
Dacă privim pământul ca întreg, cum este ros în toate
colţurile şi capetele Iui într-un mod canceros, este exploa­
tat fără scrupule şi i se răpeşte forţa de rezistenţă, imagi­
nea lui corespunde celei a corpului atacat de cancer. Eco­
logii, biologii, teologii şi alţi ,,-logi" nu sunt de acord în­
tre ei în aprederea dacă el se află încă în stadiul luptei de
54 ltue?diger Dahlke

apărare sau a ajuns deja în acela al bolii îndelungi. Caşe-

xie se numeşte starea corespunzătoare a resemnării cor­
pului în faţa forţei juvenil-vitale a cancerului. El se lasă
prada sleirii şi mistuirii şi demonstrează deja în Supune­
rea sa deschidere pentru trecerea în lumea cealaltă- întru­
cât păm ântul nostru tot m ai face încercări de regenerare
şi se apărS după putert de rasa um ană ca ie creşte şi tot
creşte pe el, mai există probabil speranţe pentru el.
Dar ou num ai principiile gândirii noastre referitoare
la pământ se aseamănă celor ale celulei canceroase, ci noi
îm părtăşim şi eroarea de gândire decisivă, respectiv tre­
cem cu vederea consecinţele com portam entului nostru:
m oartea întregului organism atrage inevitabil după sine
m oartea tuturor celulelor lui şi pe cea a celulelor cance­
roase. Num ai începutul întregii întreprinderi este foarte
prom iţător pentru celula canceroasă. Ea se leapădă cu
succes de ambianţa ei şi se apropie de idealul autarhiei,
omnipotenţei şi ubicuităţii. Asemenea organismului uni­
cei uIar care, concentrat num ai asupra sa, uneşte toate
funcţiile într-un singur corp, celula canceroasă, trăind în
mijlocul unei formaţiuni celulare, devine luptătorul izo­
lat, aproxim ativ independent. în schimbul capacităţilor
sale înalt specializate, ea îşi dă poten(iala nem urire, aşa
cum o p osedă şi organism ul unicelular. A tât timp cât
ajunge hrana, organismul uniceiular şi celula canceroa­
să răm ân în viaţă. Toate celelalte celule, organizate în for­
maţiuni celulare norm ale, sunt legate de o speranţă de
viaţă naturală, fixată în bagajul lor ereditar. Celulele can­
ceroase au dezactivat aceasta stavilă şi nu manifestă ten­
dinţe de îmbătrânire, după cum o dovedeşte un experi­
m ent m acabru. Celulele unei tum ori al cărei posesor a
m urit în anii douăzeci tocmai din c a u /a aceste tumori
 Cancer 55

trăiesc şi se divid până astăzi într-o soluţie nutritiva, fără

fenomene d c îmbătrânire sau oboseală. Faptul că celule­
le canceroase m or în caz normai curând după gazda lor
se d atorează ofertei de hrană şi energie cart; seacă. în
timp ce organismul unicelular trăieşte cu adevărat inde­
p endent şi n em u ritor în lum ea sa de apă m arcată de
abundenţă, celula canceroasă trece cu vederea faptul că
ea este num ai potenţial nem uritoare şi că nu poate nici­
d ecum să devină autonom a. La fel cu m om ul este de­
pendent de lum e, şi ea răm âne perm anent dependenta
de corpul în care trăieşte.
Faptul că pământul nostru a atins deja faza izbucni­
rii bolii este clar ilustrat de caricaturizarea idealurilor
noastre prin cancer. Şi mai m ult ar trebui să ne aducă
insă la realitate ideea care se tot im pune c ă noi înşine
suntem cancerul pământului. Creşterea economiei noas­
tre este la fel de nebună ca şi cea a cancerului. Ratele de
creştere sunt enorme, dar întreprinderea nu are un ţel fi­
nal tangibil. Progresul tinde către un nou progres şi d ed ,
în principiu, către viitor şi dincolo de raza noastră de ac­
ţiune. Şi cancerul are un ţeJ nerealist. Acesta zace în um ­
bra lui şi este piei rea organismului. Dacă am fi m ai sin­
ceri, a r trebui să ne m ărturisim că ţelul ultim al progre­
sului nostru este tot pi ei rea organismului păm ânt. Dacă
dorinţele evlavioase ale politicienilor s-ar împlini şi ţă­
rile în cu rs d e d ezvoltare şi-ar recupera răm ânerea în
urm ă tehnologică, i s-ar aplica ecologiei deja am eninţa­
te a planetei n oastre lovitura finală. Fireşte că putem
p o m i liniştiţi de la faptul că astfel d e dorinţe nu sunt
gândite foarte serios. însă acele dorinţe care preconizea­
ză pentru partea noastră a lumii continuarea unui pro­
gres linear sim t desigur gândite serios şi ele au ceva de-
56 Ruediger Dahlloe

generant în sine, periclitând însăşi specia. Dacă nu re­

flectăm, privind în urm ă, la originea noastră din natură
şi d acă nu ne gândim , privind precauţi spre viitor, la un
ţel pe tărâm spirt lua£ riscăm să devenim cancerul ol' nu
m ai poale fi stăpânit. Criteriile corespunzătoare le înde­
plinim deja.
Dacă această boală malignă îşi arată faţa cumplită, ne
speriem , căci ne recunoaştem pe noi înşine. Chiar atât
de fără înconjur nu vrem să ne vedem, aşa că respingem
o oglindă atât de clară. Este ceea ce arc com un omenirea
cu fiecare pacient în parte.

1 0 . S o lu ţio n a re a p ro b le m e i ca n c e ru lu i
(şi e lib e ra re a n o a s tră d e ea)

A vedea chiar şi în cancer imaginea unei soluţii şi a

unei eliberări este dificil, având în vedere pe de o parte
faptul că suntem noi înşine afectaţi şi, pe de alta, evalua­
rea noastră. Nouă, ca o comunitate,, ne este foarte frică
de propriile forţe şi energii care zac în noi. Sprijiniţi pe
o grăm adă de alibiuri sociale, le împingem în umbră. Cu
toate că societatea stilizează drept suprem precept dez­
voltarea liberă a individului şi antreprenoriatul liber, m a­
joritatea diferiţilor ei membri în parte sunt chinuiţi de
temeri considerabile în această privinţă. Ratele de creş­
tete spirituale şi sufleteşti rămân m ult în urm a celor eco­
nomice* Produsul nostru social brut grandios nu ne poa­
te despăgubi permanent pentru lipsa de creştere lăuntri­
că. Cu acoperire socială, d ar cu forţe proprii, m ulţi oa­
m eni reuşesc să-şî blocheze autodezvoltarea şi să se în­
cadreze în structurile prestabilite, fără constrângere sau
 Cancer 57

adesea chiar constrânşi. Recompensele exterioare facili­

tează renunţarea la dezvoltarea individua li taţii şi pro-
inovează implicarea ca om al masei. De la acesta la „nor-
m opat" nu mai este decât un pas.
întrucât autorealizarea face parte din drumul de dez­
voltare al omului, ea nu poate să fie desfiinţată din lume,
ci cel mult In/iJfifmtă, Împinsă deoparte, ea aterizează în
umbră. în lumea materială, aceasta are două posibilităţi
de expresie: lumea fizică materială interioară (microcos­
m osul) şi lumea (înconjurătoare) exterioară (m acrocos-
m osul). D rum ul p roceselor de creştere refulate duce,
prin urm are, din conştiinţă în lumea de umbre a incon­
ştientului şi de aici pe plan fizic sau în lum ea exterioa­
ră, întrucât principiul răm âne valabil la orice pas şî se
adaptează în posibilităţile sale de exprim are respectivu­
lui plan, trebuie să poată fi găsit peste tot, fie în mani­
festarea sa rezolvată, fie în cea nerezolvată. Cu cât este
refulat mai mult, cu atât mai nerezolvat se va prezenta,
dar chiar şi în forma cea mai nerezolvată, în principiu
tot mai trebuie să iasă la iveală şi planul rezolvat.
In general, planul material îl consideram ca fiind cel
nerezolvat, iar pe cel spiritual şi sufletesc ca fiind fiind
cel rezolvat. La evenimentul cancerului declarăm astfel,
de exemplu, ca fiind malign ceea ce r e pare în sens figu­
rat foarte de dorit: principiul expansiunii. Cancerul de­
păşeşte toate graniţele şi piedicile, se extinde peste tot,
pătrunde în tot, se răspândeşte şi îm părtăşeşte în toate,
se uneşte cu toate structurile, fie ele oricât de străine, nu
se dă înapoi de la nimic, nu poate fi oprit aproape de că­
tre nimic, este aproape nem uritor şi nu se teme nid m ă­
car d e m oarte. Cancerul este expansiune cufundată în
umbră (a corpului). S-ar pune, ca urm are, problema ex­
58 Ruediger Dahlke

tinderii în conştiinţă, descoperirii nel îmi tării şi nem uri­

rii sufletului. N u trebuie sâ ne mire că prin cel mai m a­
lign dintre toate tablourile bolii transpare principiul cel
mai înalt. Um bra cea mai întunecată aruncă întotdeau­
na lumina cea mai puternică. Prin autorealizare, la can­
cer s-a scufundat în um bră acea temă cane tinde spre ţe­
lul ultim al întregii dezvoltări, Şinele.
Cu toate că mijlocul răm âne ţelul ulhm, este necesar
la începutul drum ului să îl părăsim şi să m ergem la ex-
trem (e). Când Cristos spune: „Astfel, fiindcă eşti căldi­
c e l nici fierbinte, nici rece, am să te vărs din gura m ea"a
el vorbeşte despre o etapă a drum ului. Mijlocul ca fals
compromis este ceea ce trebuie părăsit. în asta constă lec­
ţia principală d e învăţat a pacienţilor cu cancer. în acest
sens, calea de mijloc şi m ediocritatea calm ă, în care s-a
instalat confortabil norm opatu)r nu reprezintă un sediu
definitiv. în locul armoniei mijlocului dom neşte arm o­
nia aparentă. Forţele („m aligne") ale Euluî nu ies, ce-i
drept, la iveală, d ar ele trăiesc cu atât m ai intens în um ­
bră. E -a d e v ă rat că norm opatul nu va răni pe nimeni
printr-un „nu" egoist şi fără com prom is, dar nici nu va
ferici pe nimeni printr-un „d a" n econ d iţion at. El se seu-
ză, încontinuu pentru existenţa sa, dar nu poate să sca­
p e de vina om enească originară (separarea de unitate).
A parenţa îi este m ai im portantă ca existenţa. în cele din
urm ă este însă vorba de existenţă, de fiinţare, şi astfel el
nu îşi găseşte în calea sa com odă de mijloc, pe care a
ajuns în drumul minimei rezistenţe, o linişte ultimă, res­
pectiv acea linişte ultimă pe care o poate găsi aici nu este
cu adevărat ultima.

* Apoc-r 3,16. (N. f.)

 Cimct-r 59

Pentru el este vorba în primul şi primul rând de a se

pune în m işcare, a creşte, ei se transform a şi a se dezvol­
ta. Aici intră şi a învăţa să spună nu, a-şi simţi şi a-şi trăi
voinţa egoistă, a exersa revolta îm potriva regulilor rigi­
de, a irumpe din structuri pica înguste, a se apropia mult
şi prea mult de alţii, a spulbera limite, a ignora stavile,
a trăi toate acele lucruri care au loc altminteri în umbră
ca evenim ent canceros. în loc de mutaţii la nivel celular
ar putea fi vorba de mutări pe plan sufletesc, spiritual şi
social, în loc să iasă din m atcă, el a r putea să iasă din li­
mitele (prea severe). Se pune problema cunoaşterii pro­
priului Eu, chiar dacă şi tocmai dacă acesta nu este un
contem poran prea rafinat şi astfel nu se poate conta pa
prea multă onoare în ochii ambiantei. în Joc de denatu­
rare, este vorba de găsirea propriei naturi, a naturii spe­
cifice, mai bine zis. în loc de izolare, se cer independen­
ţă şi responsabilitate proprie,
Direc|ia terapeutică a radiologului am erican Cari Si-
m onton reprezintă această orientare într-un mod foarte
fizic, Simonton îi Iasă pe pacienţii Iui bolnavi de cancer
să ducă război zilnic în diferite feluri, cu rezultate bune.
în meditaţii dirijate, ei com bat cu întreaga lor agresivi­
tate redescoperită cancerul Ia nivel celular Sistemul imu­
ni tar propriu este sprijinit prin imagini interne şi repre­
zentări fantasmatice în lupta sa existenţială, astfel fiind
trăită agresiunea atât timp refulată. Sfatul de a com bate
cancerul cu orice pieţpanc numai la prima vedere o con­
tradicţie faţă de principiul hom eopatic. Căci la cancerul
agresiv agresiunea este tocmai mijlocul homeopatic, pen­
tru că ea este un mijloc asem ănător
Chiar d acă această prim ă etapă a trezirii pentru pro­
priile necesităţi este foarte im portantă şi nu este de înlo-
60 Ruediger DaMke

cult, drumul tot duce dincolo de ea. L a creştinescul „nu

eşti nici fierbinte, nici re ce ..." nu se poate renunţa, însă
dezvoltarea merge m ai departe, şi atunci este în cele din
urm ă valabil: „Când eşti lovit peste obrazul drept, în­
toarce şi obrazul stâng." Aceste două principii contrare
au stârnii: m ultă confuzie, pentru că ele se referă la dife­
rite etape ale drum ului. Este de-a dreptul primejdios de
scris mai departe în acest loc, căd după toate experien­
ţele, tocmai acei pacienţi care ar avea de-a face încă mult
şi bine cu paşii descrişi până acum ai autoim punerii
agresive înclină să se refugieze rapid în „planurile supe­
rioare". în spate zace presupunerea eronată că realiza­
rea unor tem e atât de m ăreţe precum d ragostea li s-ar
părea m ai uşoară decât eliberarea Eului cu energiile lui
agresive cu tot din lanţurile respective. D acă se sare
peste sau se părăseşte prea repede un plan anterior, cel
u rm ător nu are însă nici o şansă. Dacă un om „căldicel
întoarce după ce a primit o palmă pe obrazul drept ime­
diat şi pe cel stâng din laşitate, nu s-a câştigat nimic. E>ra-
gft&tea se transform a atunci m ai degrabă într-un senti­
m ent călduţ, fericirea în făţărnicie. Astfel de greşeli cum
le evidenţiază unele vorbe dulci despre dragoste şi lu­
m ină din scena N ew A ge nu şi le poate perm ite un pa­
cient cu cancer.
în ciu da pericolului neînţelegerii, este n ecesar să
avem deja în vedere un ţel, oricât de îndepărtat. U rm ă­
torii paşi şi urm ătoarele sarcini piesupun însă rezolva­
rea şi depăşirea paşilor anteriori, altfel se transform ă
uşor în bum erang, după cum au arătat experienţele cu
capitolul despre cancer din primul volum
Pe cât esle de im portantă dezvoltarea forţelor Eului,
pe atât de puţin poate fi ea ţelul ultim. Drumul pe care
 Cancer 61

trebuie continuatei ţinta sa sunt, de asemenea, sugerate

în evenimentul cancerului. Este vorba de dezvoltarea spi­
rituală şi sufletească în locul celei fizice. Circa 20 de ani
omul se dezvoltă fizic, apoi trebuie sa continue să evolu­
eze pe plan spiritual şi sufletesc sau, dacă nu, dezvolta­
rea lui se va adânci în umbră. O astfel de creştere se poa­
te deruîa m ult timp în lumea exterioară şî apoi să folo­
sească, de exemplu, şi posibilităţile corespunzătoare din­
tr-o economie aflată în expansiune. Dar la un moment dat
aspiră la a utorealizare într-un sens mai înalt. La urm a ur­
mei, se pune problema de a fi în acord cu toţi, de a reveni
în paradis, respectiv de a lăsa Eul şi umbra să încolţească
şi s ă .se deschidă în Sine. Această stare, care are num e atât
de multe şi de diferite în atâtea culturi şi vrea să spună de
fapt mereu acelaşi lucru, nu se poate reprezenta în mod
adecvat dinspre lumea polarităţii. Cuvinte precum eter­
nitate, nirvana, împărăţia cerurilor, împărăţia lui Dumne­
zeu, paradis, fiinţare sau mijloc doar se apropie de ea. Pro­
blema nu num ai a pacienţilor de cancer, ci a tuturor oa­
menilor sunt etapele spre acest (el şî succesiunea lo r
Regresiunea ilustrată în procesul cancerului, care în­
truchipează problema originii, indică drumul. în locul re­
gresului în corp este vorba despre religia pe plan spiritu­
al şi sufletesc. Creşterea haotică, degenerată, ce se extin­
de în toate direcţiile, arată pericolul ca progresul să sfâr­
şească fără ţel în moarte. Şi moartea, care pândeşte la eve­
nim entul cancerului m ereu am eninţător în planul din
fund, este o formă de întoarcere din lumea polară în uni­
tate. Toate indiciile vizează acel unic ţel, unitatea. Dar
aceasta nu poate fi realizată cu forţele lîutui. Oricât este
de important pentru pacient mai întâi să-şi descopere Eul,
trebuie, mai târziu, sâ se dezvolte dincolo de el. După ce
62 Ruediger Dahlke

tocm ai a învăţat să se impună şi să răzbată, iată că se şi

iveşte polul opus în program a de învăţăm ânt: să înveţe
să se adapteze conştient unităţii mai mari- Mai întâi se
poate să fi fost important să protesteze îm potriva reguli­
lor stricte ale vieţii la locul de muncă sau în societate, să
recunoască faptul că propriul şef nu este un dum nezeu.
Dar dacă Eul este dezvoltat pi în deplină posesiune a for­
ţei dobândite prin luptă, se pune problem a de a recu ­
noaşte că drumul Eului duce la catastrofă, la fel ca şi cel
al reprimării lui. După ce mica ordine a regulilor meschi­
ne a fost spulberată, se impune găsirea şi acceptarea ce­
lei mari, „Facă-se voia Ta" se spune în Tatăl nostm, şi asta
nu se refer â, ca mai devreme, la şef sau partener sau Eu,
ci la Dumnezeu sau oricum s-o putea numi unitatea.
Aici zace eroarea principală a cancerului şi ea este din
nou o oglindă perfectă a erorii principale a omenirii m o­
dem e. Celula canceroasă încearcă să-şi obţină nemurirea
de una singură şi pe seama restului corpului. Dar ea nu
recunoaşte aid că acest drum trebuie să o omoare In final
şi pe ea împreună cu corpul, după cum nid omenirea nu
recunoaşte până acum că acea călătorie a Eului făcută de
ea pe seama lumii nu poate sfârşi decât cu piei rea com u­
nă, Nu există nici o independenţă faţă de unitatea mai
m are de care aparţinem, Ambiţiile îndreptăţite de auto-
îealizarc şi de nemurire pot culmina numai în cunoaşte­
rea spirituală că singurul ţel este Şinele, unitatea cu tot şi
toate. Aceasta insă nu exclude nimic şi pe nimeni şi nu se
poate dobândi pentru sine personal într-un m od egoist
Ea cuprinde individualitatea şi ordinea superioară, deo­
potrivă. Ea rezidă în propriul mijloc şi m cel al fiecărei ce­
lule şi al fiecărui om şi este totuşi numai Unul. Nu există
nid Şinele m eu, nid Şinele tău, d numai Şinele ca atare.
 Canccr 63

Este vorba de a găsi unitatea, nemurirea sufletului în

sine însuşi şi de a recunoaşte că întregul este deja în indi­
vid, aşa cum şi individul esle îh întreg. Acesta este însă
punctul final sau, de fapt, punctul central pe care numai
dragostea îii-l deschide, ni-1 face accesibil. Şi acest lucru este
deja simbolizat în evenimentul cancerului. Ca şi dragostea,
cancerul depăşeşte toate limitele, trece peste toate distan­
tele, străpunge toate barierele, învinge toate piedicile; ca şi
dragostea, el nu se opreşte în faţa a nimic, se întinde peste
tot; şi toate, pătrunde în toate sferele vieţii, stăpâneşte în­
treaga viaţă; ca şi dragostea, cancerul aspiră la nemurire, şi
ca şi ea nu se teme atunci nid măcar de moarte. Astfel, can­
cerul este realmente pi o dragoste scufundată în umbră.

11. începuturi de terapie

Cea m ai bună terapie este cea care începe devrem e,

la realizarea că tabloul normopatiei esle deja un tablou
de boală, chiar daca el se apropie de reprezentarea idea­
lă a vrem urilor noastre* De aici rezultă, invers, că aceas­
tă epocă îşi visează un vis ca re stim ulează can ceru l.
Com parate cu această cunoaştere, noile substanţele can ­
cerigene descoperite zilnic sunt inofensive. Dacă se în­
cep într-un astfel de stadiu timpuriu nişte paşi în direc­
ţia individualei, am putea utiliza efectiv cuvântul pre­
venire (profilaxie), fără a -1 folosi abuziv pentru recunoaş­
terea incipientă obişnuită .9 în acest stadiu ar m ai fi încă

9 P e n t r u a n u p e r m i t e a p a r iţ ia u n o r c o n f u z i i , t r e b u i e s p u s e x p l i c i t
c ă r e c u n o a ş t e r e a in c ip ie n t ă e s t e d e s i g u r s u b s t a n ţ ia l m a i b u n ă d e ­
c â t r e c u n o a ş t e r e a t â r z ie , n u m a i c ă n u a r e n i m i c d e - a fa c e c u p r e ­
v e n i t a , c u m ă s u r i l e p r o f ila c t ic e .
64 R ued iger D ahlke

posibilă efectuarea paşilor necesari fără o presiune marc.

Dacă diagnosticul a fost deja pus, stresul este imens. El
poate însă nu num ai să apese, ci ţii să dea curaj şi să im­
pulsioneze dezvoltarea. Mulţi pacienţi resim t rostirea
diagnosticului „cancer" precum pronunţarea unei sen­
tinţe de condam nare la m oar le. Drumul lor înapoi con­
stă atunci în resemnare, ei nu mai subscriu, ca să zicem
aşa, mai departe la această viaţă. Unii relatează chiar de­
spre o anumită uşura re, pentru că astfel scapă de orice
responsabilitate. Alţi pacienţi acceptă provocarea după
motoul: „Abia acum ". Pentru ei, diagnosticul are efectul
unei iniţieri într-un nou episod al vie hi, care trebuie să
se desfăşoare după alte legi. Ceea ce pentru prim a gTu-
pă este m ai cu seamă sfârşitul pentru aceştia devine în­
ceputul* Şi nu rareori rezidă aici începutul unei vieţi noi.
Prognoza medicală are şi după experienţele m edicilor
al op aţi m ult m ai puţină influenţă asupra speranţei de
viaţă decât atitudinea lăuntrică. Depinde dacă cei afec­
taţi m ai aşteaptă ceva de la viaţă, şi atunci îi m ai aşteap­
tă şi pe ei ceva. La executarea uneia dintre cele 12 munci
ale sale, corespunzând sarcinilor arhetipale ale zodiacu­
lui, Hercule este m uşcat în lupta cu H ydra de un ra c în­
grozitor. în loc să dea înapoi de groază, el se avân tă în
luptă şi distruge racul, înainte de a o învinge pe Hydra.
După fixarea diagnosticului se pune problema de a-i
lua domeniului umbrei cât m ai m ulte dintre etape. Ori­
ce ar fi ceea ce este luat înapoi în conştiinţă şi trăit, el nu
trebuie reprezentat pe scena corpului. Premisa este aici
contem plarea fără înconjur a propriei situaţii până la re­
alizarea ca nimic nu se petrece la întâmplare, ci totul are
sens, chiar şi un tablou patologic atât de înspăimântător.
Uneori abia pe această bază devine trăibilă întreaga de?.-
 Cancer 65

nădejde pe cane o declanşează diagnosticul cancer. Ori­

câ t de dur ar suna această afirmaţie, este totuşi esenţială
pentru paşii următori- Un medicament caie îi tăinuieşte
pacientului diagnosticul şi îl minte „spre binele Iui" poa­
te să pară m ai uman. Dar pe de altă parte, el blochează
toate şansele de dezvoltare care cu siguranţă m ai există.
Printre posibilităţile de a-i lua corpului ceea ce ar fi
de fapt sarcina sufletului se num ără întreaga gam ă a ta­
blourilor p e care i le impune cancerul organismului: de
la depăşirea limitelor până la a deveni peste m ăsură de
curajos, de la evoluţia vitală până la agresiunea sălbati­
că. Trebuie schim bată poziţia călduţă cu înălţim ile şi
adâncim ile propriei vieţi. Trebuie să i se cree 7 e conştient
întregii creativităţi neînfrânate, care se exprim ă în eve­
nim entul cancerului, spaţiu vital, din dom eniul fizic,
până în cel spiritual şî sufletesc. M utaţiile îşi aşteaptă
rândul şi cer curaj. Ele sunt oriunde mai rezonabile de­
cât în corp. în limp ce evoluţia biologică a progresat prin
m utaţii fizice, evoluţia individuală trebuie să fie iniţiată
prin m odificări spirituale şi sufleteşti. Aşa cu m celula
canceroasă face ceva din sine, şi pacienţii trebuie să facă
ceva din viaţa lor. Şi va trebui să fie ceva propriu — efor­
turile autarhice ale cancerului scot asta în evidenţă. Fe­
cunditatea celulelor canceroase trebuie trăită de către pa­
cientul însuşi. Aici este indicată reflectarea retrospectivă
asupra rădăcinilor proprii — poale că este textual nece­
sar să se retragă din funcţia înalt specializată, pe care o
deţine în societate, firmă sau familie, şi să devină din
nou un om cu necesităţi ciudate şi idei nebuneşti.
Acei pacienţi care au mai avut o dată parte de o coti­
tu ră relatează câ t de radical li s-a schim bat viaţa prin
boală- în Jocul determinării străine a trecut autodoterm i-
66 Ruediger Dahlke

narea, în locul obedientei subalterne revolta deschisă. în

căzu! pacienţilor cu reunită po plan social poate fi nece­
sară integrarea călătoriei Eului trăite dar nevăzute de în­
suşi cel afectat, în conştiinţă. Atunci va ieşi la iveală ea
altceva este esenţial.
Criteriile menţionate sunt valabile într-un m od cât se
poate de analog şi pentru terapiile referitoare la corp, de
ia exerciţiile bioenergetice care mobilizează cu energie vi­
tală, până la injecţii. Oricând preiau terapiile principiile
pe care le degajă cancerul, ele au şanse deosebite. Astfel,
de exemplu, medicina antroposofică aduce prin v â sc 10 în
joc o plantă care corespunde parţial evoluţiei şi creşterii
can ceru lu i după sem nele ei caracteristice. în afară de
aceasta, injecţiile duc la excitaţii în organism care îl sti­
mulează la luptă. Şi forma de psihoterapie menţionată de
Simonton 11 se încadrează aici, căci ea împuşcă doi iepuri
dintr-un foc, incitând pacientul să-şi consum e agresiuni­
le şi luând în acelaşi timp şi tumorii apa de la moară. La
combaterea celulelor canceroase trebuie avut însă grijă ca
lupta îm potriva celulelor canceroase să nu se transforme
într-o luptă îm potriva propriului destin* înaintea orică­
rei însănătoşiri este necesară o fază a acceptării, iar a te
certa cu destinul duce în direcţia contrară,1-

10 Dintre plan Urlu autohtone, vâscul pe aseam ănă ce! m ai m ult cu

cancerul. El atacă pomii cei mai diferiţi, creşte împotriva tuturor
regulilor nu în sus, ci în toate direcţiile, îşi parazitează gazda, pre­
siunea sa de creştere ş i energie este superioară celei a gazdei. De­
lim itările Constau în benigni ta tea lui relativă, căci el nu om oară
copacii. Din perspectiva sem nelor caracteristice, fic u s benjaminii
nsintie, ide pildă, ar putea oferi mai multa asemânări-
11 C ari S im en ton, W ieitcr gţcsiutd w erd en , H am b u rg, 1982­
12 Ş i caseta mea proprie, rezultată de p e urm a m uncii m ele cu pacien­
ţii cu cancer, a r p u tea fi m enţionată aici. Ea conţin^ p e partea I , fi
 Cancer 67

In definitiv, im portant este să fie ajutate vitalitatea şi

creativitatea pacientului, şi nu să fie subm inate prin
„oţel, rază «ii chimie". Dacă Lotuşi acestea îşi au rostul şi
nu pot fi ocolite, respectivele măsuri ar trebui văzute n u ­
m ai ca o posibilitate pentru un câştig d e timp plătit
scum p şi măsurile cane impulsionează vitalitatea trebuie
luate în paralel fi mai ales după aceea. M etode precum
cea a lui Simonton sunt, de exem plu, şî un sprijin optim
al unei chimioterapii sau radioterapii. Acest lucru nu este
însă valabil şi invers.
Un punct esenţial este suflul. Respiraţia este com uni­
care şi aceasta se prăbuşeşte la cancer la un nivel prim i­
tiv şi radical. în această privinţă, terapia radicală prin
respiraţie este o posibilitate bună, căci atunci corpul este
inundat de fiecare dată cu oxigen. Este deja o m etodă a
medicinei alternative în tratarea cancerului. Aici se aria-
ugă faptul că Ia mulţi pacienţi cu cancer respiraţia ca e x ­
presie a fluxului vieţii este limitată şi îngreunată. în eli­
berarea crescândă a respiraţiei zace marea şansă de a de­
veni din nou deschişi pentru fluxul vieţii.
M utaţia Ia nivel celular îşi găseşte corespondenţa în
metam orfoza spirilual-suflelescului. Orice poate să întă­
rească raportarea la religia şi să le creeze celor afectaţi ac­
cesul Ia nivelurile ei mai profunde se artă pe acest drum .
Dacă după toată revolta necesară îm potriva jocului lor
oportunist de societate îşi găsesc adevăratul loc şi îl ac­
ceptă pe acesta din toată inima, au câştigat în orice caz.
înseamnă atunci sfârşitul tuturor încercărilor de a vrea să

pentru început m ai importantă, nişte in s lru cjiu n i pentru agresiu­

nea îm p o triv a dezvof tării carKUnjJuiJn timp ce fata cealallă abor­
dează problem ele în to a rce rii. K. D ah lke, Krfiis, E d itio n N e p tu n ,
M iin ch en , 1990-
6B Ruediger Dahlke

fie ceva important, sfârşitul oricărui egoism. Ei recunosc

că sunt la locul potrivit şi câ sunt una cu toate- Asta ar fi
şi soluţia şi eliberarea pentru celula canceroasă: să nu-şi
susţină locul din resemnare şi lipsă de alternativă, ci să-l
accepte conştient şi să admită unitatea ei cu întregul corp.
Pe acest drum pot fi de o valoare hotărâtoare psiho-
terapiile revelatoare, cu condiţia ca ele să includă corpul
şi planul emoţional şi să nu se mişte numai în sfera „gân­
dirii cu cap ul". A descifra modelul vieţii in care cance­
rul a devenit necesar este marea şansă. Restul este o pro­
blemă de sm erenie şi de îndurare. Căci dragostea atot­
cuprinzătoare ca o cheie spre nemurire nu p oate fi pro­
dusă şi cu atât mai puţin obţinută terapeutic cu forţa. Pu­
tem, pur şi simplu, să fim pregătiţi, pentru a fi treji dacă
i se întâm plă unuia dintre noi. Uniî pacienţi cu cancer
au folosit în toate m om entele şansa de a fi bolnavi de
m oarte, ca să se deschidă în vederea acestui m are pas.
C u toate că au început şi ei ca norm opaţi, s-au transfor­
m at sub presiunea tabloului bolii lor în oam eni care îi
impresionează pe ceilalţi numai prin felul lor de a fi.

întrebări
1 . îmi trăiesc viaţa sau mă las determinat din exterior?
2 . Risc să încerc să răzbesc cu capul sau fac com pro­
misuri false de dragul de a avea dorita pace?
3 . Las spaţiu energiilor mele sau Ie subordonez în ori­
ce caz regulilor şî determinărilor prestabilite?
4 . îmi perm it să-mi exprim şi exteriorizez agresiuni­
le sau reglez totul în mine şi cu mine însumi?
5 . Ce rol joacă schimbările în viaţa mea? Am curajul
să m ă extind asupra unor noi domenii? Sunt fecund şi
creativ?
 Canccr 69

6 , Au com unicarea şi schimbul viu un loc im portant

în viaţa m ea sau mă descu rc cel mai bine cu m ine în­
sum i?
7. îmi îngădui din când în când să depăşesc limitele
sau adaptarea este totul pentru mine?
S. Stau în arm onie în m ine apărarea psihică ş\ cea fi­
zică sau cea fizică este slăbită în favoarea celei psihice?
9, Ce rol joacă cele două întrebări principale în viaţa
m ea: De unde vin? Şi unde mă duc?
10, Dragostea cea mare, atotcuprinzătoare, a avut vre­
odată o şansă în viaţa mea?
11, Ce rol joacă în viaţa mea drum ul sub motoul:
„CUNOAŞTE-TE PE TINE ÎNSUŢI —
PEN TRU C A SĂ-L CUNOŞTI PE D U M N EZEU "?
 III

Capul

1. P ă ru l

Pârul esle, privind anatomic, cel mai sus plasai şi aco­

peră aspectele de umbră sau de noapte ale globului nos­
tru terestru personal, în tăria şi strălucirea lui el reflectă
tăria şi strălucirea noastră. Dacă suntem în formă şi să­
nătoşi, este şi părul la fel. Limbajul lui simbolic dezvă­
luie câte o lemă părtaşă la snoave. Ca simbol al libertă­
ţii, el a făcut istoric. Perioada hippy cu legendele ei, care
se roteau în jurul erei V ărsătorului şi al m usicalului
„H air" despre ivirea ei, a dem onstrat plastic relaţia din­
tre podoaba capilară şi cerinţa de libertate. Polul opus al
tinerilor hippy din era Vărsătorului îl Formează soldaţii
tuturor timpurilor şi ţărilor. Oricât de opuse între ele ar
fi ideologiile pentru care luptâ, ei trebuie întotdeauna
să-şi lepede părul — în sens figurat*1 a şi Ia propriu. Toa­
te armatele regulate concordă în a tunde părul recruţilor
lor. Căci o dată cu părul li se taie simbolic şi libertatea*

b B o a r e Inssen în se a m n ă în g e rm a n ă , 1b figu rat, „a fi p ă g u b it de

c e v a ". (W. f.)
 G tp u l 71

La călugării zen se întâlneşte acelaşi fenomen, ei renun­

ţând, ce-i drept, de bunăvoie şi conştient la p âr şi la li­
bertatea exterioară sim bolirată de eh Ei tind la acea eli­
berare lăuntrică mai profunda în sens spiritual, pentru
a cărei realizare libertăţile exterioare nu ar fi d ecât un
factor perturbator. Dacă privim cu distanţă însă, călugă­
rii zen trebuie să renunţe Ia fel de strict la voinţa lor pro­
prie ca şi soldaţii. Obedienţa se află pe prim ul loc, şi
atunci buclele personale şi ademenirile lumii exterioare
ar sta simbolic în cale. Luptătorilor pentru libertate, care
se bat ca indivizi cu responsabilitate proprie pentru ţara
şi independenţa lor, părul nu le stă însă nicidecum în
cale, P c ei îi interesează în m od expres libertatea exte­
rioară, respectiv politică. Iobagilor, în schimb, le-a fost
refuzat simbolul de libertate al propriei podoabe capila­
re- Ei erau „prostănacii" L d ie Ceschcrten"]e, despre care
mai stă încă m ărturie corespunzatoarea expresie bavare­
ză dialectică. Ea ilustrează în plus desconsiderarea pe
care trebuiau să o îndure pe atunci oamenii „fără" p ăr şi
de care m ai suferă şi astăzi unii „chelioşi".
Părul este un câm p de bătaie îndrăgit al unor lupte
simbolice pentru libertate- în China se tăia cu cozile pro­
verbiale o ordine socială depăşită. în starea sa ordonată
strictă, coada trăieşte din faptul că fiecare şuviţă îşi ate
şi î£i păstrează exact locul Chiar şi împletirea cozilor este
un act de disciplinare. Dacă fiecare zi începe cu această
autodisciplinane simbolică, viaţa capătă un cadru ordo­
nat, dar şi scrupulos controlat. Nici un fir de păr nu are
voie sa meargă pe propria lui cale, fiecare şuviţă este sub

c C cschert, una d i n t r e form ele d e p articip iu t r e c u i ale v e rb u lu i s c h e -

ren , „a tu n d e " sa u „a tru d i", în se a m n ă d ia le cta l şi „ p ro s tă n a c ",
„ n e c io p lit". (N. /,}
72 Ruediger Dahlke

control strict. în acest sens, tăierea cozilor mai este însă

şi astăzi un act de eliberare şî em ancipare pentru multe
fele. în vremurile de demult părul lung era pentru femei
m ai puţin un simbol a! libertăţii, cât ceva de la sine în ­
ţeles. în această privinţă, încălcarea acestei reguli era un
act d c em ancipare, şi intr-adevăr femeia voia să se elibe­
reze astfel de rolul tipic feminin care o scutea d e grija
subzistenţei, dar şi de orice responsabilitate socială.
Creşterea sălbatică a părului celor din generaţia erei
Vărsătorului trebuie să fi fost doar o slabă fulgerare fără
tunet, com parativ cu vijelia care a izbucnit când prim e­
le femei şi-au sacrificat şuviţele lor lungi şi ordonate de
păr, pentru a-şi lua, cu coafurile page şi frizurile garţon,
libertăţile lumii bărbaţilor. în ambele cazuri im portant a
fost să se chiar ei, respectiv ele, cu capul şi să nu mai
lase pe alţii să decidă dc capul lor, în spatele m otoului:
„Părul meu îmi apar (ine m ie" stătea mai hotărâtul: „Am
capul meu propriu şi pot să decid independent d c alţii
ce creşte pe el şi ce se petrece în el!J'
Frizurile oglindesc atitudinile spiritului. Astfel, artiş­
tii tind adesea să aibă freze extravagante, în timp ce oa­
menii obligaţi să respecte norm ele societăţii înclină spre
frizuri clasice, conforme normelor şi lipsite de fantezie.
Şi mai extrem e decât cozile au fost cocurile, care se mai
întâlnesc în ziua de azi num ai rareori pe Ia ţară. Totul
este prestabilit de către forma rigidă, nici un fir de pâr
nu are voie să iasă din rând, libertatea şi creativitatea
nu-şi au loc, nici pe Cap, nici în viaţă. La polul opus, fri­
zurile punkiştilor sunt un sem n stabilit conştient că îşi
iau toate libertăţile şi nu mai v or să aibă nim ic de-a face
cu disciplina şi ordinea, simbolizate prin pieptănăturile
obişnuite.
 Capul 73

Astfel, pielea capului esle o scenă bună pentru a con­

stata ce se joacă în această viaţă. Ce-i drept, în ziua de azi
trebuie să ne gândim şi la posibilitatea compensaţiei. Pe
vremea Iui Ludovic al XTV-Iea, un lucrător manufacturier
nu avea posibilitatea să-|jj îmbunătăţească în exterior po­
ziţia lui socială prin purtarea unei peruci cu bucle pudra­
te. Astăzi în schimb are oricine oportunitatea să-şi însce­
neze pe capul lui visurile dorinţelor lui, fără să fie necesar
ca acestea să corespundă deja vieţii lui concrete. Cine-şi tâ~
r?wte zilele cenuşi într-un birou cenuşiu poate să arate prin
expunerea unei podoabe capilare roşii şi sălbatice că mai
există şi cu totul alte teme caro aşteaptă să fie descoperite.
Chiar daca acesta o fi doar un vis îndepărtat, semnalele co­
respunzătoare au tost deja fixate. Aspectul rebel al bucle­
lor poate să fie astfel compensarea unei vieţi anoste, dar şi
să vestească deja viitorului pretenţia corespunzătoare. De­
osebit de frapant şi de simptomatic devine visul netrăit,
dacă atât culoarea, câ t şi forma sunt obţinute artificial,
Atunci chiar că se vrea să se cucerească terenuri nedefri-
şa te. Dacă podoaba este însă reală, pledează mulbe pentru
ideea că este vorba de domenii care-i revin respectivului
mtural şî fci acest sens or să-i şi p rv in ă rapid.
Un alt nivel de semnificaţii al părului se roteşte în ju­
rul temei puterii. Aici ar trebui să ne gândim la poves­
tea biblică despre Samson, care şi-a pierdut o data cu pă­
rul său puternic şi forţa şi puterea corespunzătoare, sau
Ia regii franci din Evul Mediu. Puterea lor neîngrădită şi
intangibilitatea lor se bazau într-o măsură considerabilă
pe părul lung neatins de nici un cuţit. Oameni din cele
mai diverse culturi tind să-şi adauge părţi suplimentare
de p ăr pentru a Ie creşte „prestigiul". La culturile care
gândesc simbolic, acestea nici m ăcar nu trebuie sa fie păr
 Ruediger Daltlke

adevărat ca la meşele şi perucile noastre, ci oamenii se

îm podobesc adesea cu m ateriale şi. pene străine^. O rna­
mentele p c care le pun pc cap indienii simt gândite după
penajul pasărilor. Capul căpeteniei înconjurat de o pu­
ternica podoabă de pene exprimă forţă, putere şi demni­
tate, ca şi apropierea d c cer.
Războinicii celţi puneau m are preţ în bătălie pe frizu­
rile lor de luptă, la care părul era m odelat în aranjamen­
te care stăteau impunător în sus. Lutul servea drept for­
mă tim purie de fixativ* Cu nn astfel de p ăr care stătea
drept în sus ca o măciucă voiau să le arate duşmanilor că
(jve.au păr nu num ai pe cap, ci şi pe limbă. Că dem onstra­
ţiile de forţă au de-a face mereu şi cu frica devine limpe­
de din faptul că Ia această privelişte şi duşmanilor li sc
făcea parul măciuca. Păsările se umflă în pene şi animale­
lor de pradă li se zbârleşte părul când fac demonstraţie de
putere, dar au de fapt toate motivele să le fie frică. In si­
tuaţii asem ănător de dificile oamenii îşi smulg părul de
furie, ceea ce exprimă pe do o parte disperarea, pe de alta
conferă o înfăţişare mai puternică. Dacă nu-i atingi cui­
va „nici un fir de p ăr" îi laşi puterea şi dem nitatea nea­
tinse. Dacă se iau în schimb doi de par, fiecare v rea să-l
umilească şi să-l învingă pe celălalt Adversarul sa-şi le­
pede p ă ru it noi în schimb nu ne vom da după păr. Asta
poate să ducă până Ia „despicarea firului în patru".
Polul opus al puterii se manifestă în pierderea p ăru ­
lui. Deţinuţilor şi aşa-ziselor iubiţele ale duşmanului, fe­
meile care se încurcau cu soldaţi inamici, li se tundea pă­
rul, pentru a li se lua libertatea, respectiv forţa feminină,

d T rad u cerea literală a expresiei germ ane care înseam nă şi a da m eri­

tele altcu iva drept ah- sarle propriu (N. f.)
e Vezi nota b . (N . f.)
 Capul 75

a-i înfiera ^i a-î pedepsi, într-un m od sim ilar se întâm ­

pla pe vrem uri cu „vrăjitoarele", părul lor cu predilecţie
roşu fiind considerat un semn al forţei feminine, cu care
suceau capetele „bărbaţilor nevinovaţi",
Varianta m ai blândă a acestei violentări este acel „a
trage de pâr" practicat până în ziua de azi. Pe lângă as­
pectul punitiv, este dureroasă aici şi accentuarea slăbi­
ciunii absolute. Dacă dascălul scotea elevul afară din
bancă trăgându -1 dc ceea ce era simbolul puterii, dem ­
nităţii şi libertăţii lui, îşi dem onstra astfel putinţa pro­
prie şi neputinţa victimei sale, Dacă ceva „este tras dc
p ăr" sunâ chinuit, adevărul este violentat şi deform at în
aşa fel, încât să slujească nevoii de moment.
Coafurile ridicate ale stăpânelor în stilul lui Nefertiti
legau tem a puterii cu cea a d em n ităţii. Cu o coafură
înaltă, dom nească, rangul înalt era accentuat încă şi mai
mult. La unele baluri coafurile tind până în ziua de azi,
fa unison cu purtătoarele lor, spre mai sus. Cine îşi ridi­
că părul în creaţii im punătoare, cu sacrificiu de timp şi
bani, tinde cât m ai sus şi speră că miza sa m erită. Ast­
fel, poziţia înaltă şi cea ridicată sunt apropiate una de
cealaltă, şi părul ridicat nu este rareori simbolul unor
ţeluri Ia fel de înalte. în legătură cu puterea şi dem nita­
tea joacă un rol şi câştigul în conştiinţă de sine, pe care
îl simte orice adolescent(ă) care se spală pe păr cu grijă
înainte de o petrecere sau şi ] tapează niţel pentru a face
ceva mai m ult din părul său şi din persoana sa.
C a formaţiune anexă a pielii, părul pune în joc şi ca ­
lităţi venusiene, de exem plu când etalează într-o coam ă
de leuf o sălbăticie adem enitor de m olatecă. Un cap

f U jiventnahttf, coam a leului, în seam n ă în g erm an ă jpt o friKură v o lu ­

m in o asa, neîngrijită, (N. f.)
76 Ruediger Dahlke

buclat întruchipează în adevăratul sens al cuvântului li­

bertatea, căci diferitele bucle merg p c propriul lor drum
creator, rebele, în răspărul oricărei ordini. Coam a leului
nu poate şi nu trebuie să fie pieptănata, este suficient să
fie scuturată. Dacă cineva risca să încerce să îmblânzeas­
că o asem enea felină răpitoare fi pisica sălbatică, parul
lung şi buclat m ai poate să stea m ărturie şi pentru flexi­
bilitatea m lădioasă. Strălucirea sa m ătăsoasă dă expre­
sie vitalităţii sale.
Părul frum os şi bogat poate să indice însă şi în direc­
ţia cealaltă, dacă, de exemplu, împărţit de o cărare ia mij­
loc, conferind un aer cast de m adona, cade pe um eri
drept. Şi aici sunt ilustrate forţa şi dem nitatea, d ar ele
sunt dirijate p c piste ordonate şi se pot vedea prin îm ­
p ărţirea echilibrată a fluxului, sub aspectul arm oniei.
Pentru a im presiona cu această podoabă capilară, este
necesară însă o m are bogăţie, căci buclele fac în mod na­
tural m ai m ultă impresie. La polul opus, renunţarea de
bunăvoie la podoaba capilară, devine clar cât de puţin îi
pasă omului respectiv de efectul pe care-î produce asu ­
pra celuilalt sex. Călugărilor trebuie să le fi devenit in­
diferent, iar la soldaţi, cel puţin oficial, sunt alte intere­
se în joc. în serviciul militar ei îşi servesc patria, şi atunci
Kul trebuie să fie şlefuit, iar libertatea şi efectul personal
lăsate în urm ă. ^
Problematica încârunţirii părului este tratată în fina­
lul cărţii la simptomele îmbătrânirii. Nu nud cei în cau ­
ză pot să decidă dacă cenuşiul exterior oglindeşte cenu­
şiul interior, dacă albul părului trădează sau num ai si­
m ulează înţelepciunea. Decisiv este aici dacă ei suferă
din cauza decolorării, Suferinţa indică întotdeauna că
ceva a fost înghesuit din conştiinţă şi împins în trup şi
 Capul 77

acolo atinge acu m neplăcut. La părul v op sit artificial

planul com pensaţiei este m ai apropiat, 'Este toarte evi­
dent că punkiştii aduc în frizurile lor acea culoare care
Ic lipseşte în viaţă. Cine îşi vopseşte câteva şuviţe din
părul său m onoton vrea să p roducă în m od vizibil o
schim bare în m onotonia de pc (din?) capul său. Asta se
poate întâmpla ca o compensaţie, dar şi program a tic, şi
este atunci însoţit de încercări corespunzătoare de a con­
feri acestei schimbări şi pe alte planuri expresie.
La jocurile d c culoare se cere cel mai puţin m ăsură.
Partd închis este colorat cu predilecţie în negru ca pana
corbului, iar cel deschis în blond pai, îngerul blond (po­
leit, care îm podobeşte pom ul de C răciun) şi noaptea
enigmatic de întunecată au fost factorii de influenţă, în­
clinaţia spre extrem a m axim ă contrastează nu de puţine
ori cu atitudinea călduţă din interior. Vorbele Iui Cristos:
„Astfel, fiindcă eşti căldicel, nici fierbinte, nici rece, am
să te vărs din gura m eaJ' se referă, ce-i drept, în mod clar
la suflet, dar este mai simplu şi m ai com od să le aplicăm
în exterior.
In fine, firele de păr sunt ca formaţiune anexă a pie­
lii şi antene în serviciul perceperii lumii exterioare şt al
spiritului vigilent. Aici trebuie să ne gândim la m ustă­
ţile pisicilor şi la părul fin de pe corpul oamenilor. Un
om fără p ăr nu are, prin urm are, antene spre exterior.
La soldaţi se doreşte izolarea simbolică de lumea de-a-
fără, care se exprim ă şi prin încazarm are. La călugării
zen, retragerii antenelor exterioare o dată cu retragerea
în izolarea m ănăstirească îi revine o şi m ai profundă
semnificaţie.
Părul de pe piept şi picioare face să se întrezărească
simbolistica animalic-masculină şi să răzbată trecutul fi-
7B Ruediger Dahlke

logentic plin de forţă naturală şi do sălbăticie animalică,

în zona bărbiei şi pomeţilor, părul din barbă este consi­
derat în mod clasic o podoabă bărbătească. Un barbişon
p oate să accen tu eze aspectul voinţei şi al forţei de a
răzbi, o barbă plină, care acoperă tot obrazul, poate însă
şi ascunde în mod natural acest aspect, respectiv îl poa­
te laşa în întuneric. în timp ce bărbaţii se fălesc cu Ioţii fri
păr cu amintiri nemaipomenite legate de epoca noastră
primitivă, nişte accesorii asem ănătoare sunt pentru fe­
mei ceva insuportabil. Barba la femei şi părul pe piept
ruinează neaptfrat strălucirea pe care o radiază feminita­
tea şi sunt exterminate fir după fir. Numai că natura cin­
stită este încăpăţânată şi lasă să crească tot m ereu din
nou semnele masculinităţii. Astfel de aserţiuni pline de
semnificaţie fac ca organismul să m erite ceva capacitate
de rezistenţă.

Hirsutism

Dacă la femei părul creşte pe corp viguros şi într-un

chip tipic masculin, se dezvoltă şi o suferinţă apăsătoa­
re. Prea clar arată acest simptom că aici anum ite carac­
teristici bărbăteşti au fost împinse în umbră şi încearcă
d e acolo să d obândească suprem aţia în corp. Situaţia
hormonală cu o preponderenţă a caracteristicilor bărbă­
teşti Oglindeşte fenomenul m ai mult decât ar putea să-l
explice. Femeile afectate îşi trăiesc şi îşi descoperă cerin­
ţa şi partea lor de suflet ma seu tină inconştientă afară, pe
pielea cea onestă- într-adevăr, sarcina fiecărei femei este
să-şi descopere polul ei masculin, numit de Jung animus,
şi să şi-l dezvolte; ceea ce ar trebui să aibă însă loc în con­
ştiinţă, şi nu în corp. Mai cu seam ă la m enopauză vine
 Capul 79

rândul acestei tematici, şi astfel aceasta perioadă a vieţii

este predestinată pentru izbucnirea masculinităţii fizice,
atunci când cea spiritual-psihică nu are nici o şansă.
Ieşirea la iveală a energiei bărbăteşti în creşterea fire­
lor de barbă ilustrează cerinţa inconştientă de forţă de
voinţă şî de capacitate de a se impune. Părul des pe corp
trădează o com ponentă animalică. Este probabil că fe­
meile care suferă de acesL simptom îşi trăiesc prea puţin
partea lor animalic-masculină, aceasta fiind deci nevoi­
tă să se exprim e în corp. Dacă, aşa cum se întâmplă ad e­
sea la bărbaţi, nu este în joc nici un fel de suferinţă,
atunci exteriorul oglindeşte interiorul. Extrema care nu
se limitează Ia polul feminin ar fi aşa-numilul om păros,
cu hipertricoză, la care partea animalică devine sarcina
prioritară de integrare. Dacă unui om îi atârnă viaţa în-
tr-un fir de pnr, se confruntă cu un m are pericol. Referi­
tor Ia ierarhia evoluţiei, asta este valabil şi pentru omul
păros, care se confruntă cu trecutul său animalic. Dacă
Ia hîrsutism răzbate un model bărbătesc de păr pubian,
vena falie agresivă nem ărturisită este accentuată în do­
meniul sexual. Diferite semne de „bărbăţire" (virilizare,
de la latinescul vir = bărbat), care se adaugă adesea şi
m erg dincolo de creşterea părului, indică în aceeaşi di-
necţie. Lumii înconjurătoare îi este de obicei im ediat clar
că această femeie este „tipul ţepos", adică o persoană cu
care nu-ţi m erge cu una, cu două şi cu care nu te îm paci
uşor. Simptomul vrea ca şi ea însăşi să realizeze asta.
Lecţia de învăţat nu constă deci în lupta îm potriva
m asculinului, ci din contră în realizarea lui în propria
viaţă. în loc de a accentua bărbia prin răzbi rea firelor de
barbă s-ar pune deci problema de a face ca propria voin­
ţă să răzbească, în Joc de a se înfăşură într-o blană groa­
 Ruediger Dahlkt

să, ar fi m ai rezonabil să-şi creeze stratul de apnrarc în

sens figurat prin respect- în locul unei radieri exterioare
m asculine va trebui să crească adânc din interior o ra­
diere de forţă şi putere. în loc de a se ascunde d c lume
fiindcă este o persoană f£j?oasâ, şi-ar pune tocm ai pro­
blema de a com unica întregii lumi că femeia nu se spe­
rie nici de problemele mai spinoase, că la nevoie ane şi
par pe limbă şi se poate arăta cât se poate de înţepătoare
(lat, hO&titUs = înţepător). O anumită încfljwr/dnare există
aici In domeniul lecţiilor de învăţat. îndărătnicia şi capa­
citatea de a se zbârli îm potrivindu-se accentuează mal
durabil decât un barbişon voinţa proprie şi posibilitatea
unei atitudini de opoziţie. Masculinul este unul dintTc
cei doi poli ai realităţii, nu există nici o şansă să fie ex­
term inat din lume cu ajutorul unei pensete. Singura p o ­
sibilitate este să ie împaci cu el.

Pierderea întregului păr de pe corp

La pacienţii care suferă de acest tablou patologic, o r­

ganism ul evidenţiază într-un m od radical prin sarcina
antenelor exterioare o puternica tendinţă inconştientă de
retragere. Părul m oare fără un m otiv vizibil dinspre ră­
dăcini şi îi lasă pe cei afectaţi literalm ente chei şi goi.
Pentru că se jenează să iasă spâni în lume, simptomul îi
forţează adesea la o izolare totală. Astfel, el a im pus însă
retragerea pentru care pacienţilor le lipseşte conştient cu­
rajul, Corpul le arată simbolic în simptom intenţia incon­
ştientă de a-şi retrage antenele şi de a întrerupe contac­
tele cu lumea din jur şi face ca această dorinţă să răz­
bească, într-adevăr, ei se simt desigur deja de mai mult
timp goi, fără apărare, descoperiţi şi expuşi, fără să şi-o
 Capul 81

m ărturisească. Tabloul bolii arată în dublul sens al cu­

vântului ruginea lor. Este indicată şi pierderea resimţită
inconştient a feţei, căci pe lângă părul pubisului şi păru l
axiiar, îşi pierd şi sprâncenele şi genele. Dacă ei învaţă
să m ascheze lipsa cu ajutorul perucii şi a unei cosmetici
decente, simptomul îşi pierde din însem nătate şi presiu­
nea suferinţei, dacă lăuntric nu s-a petrecut nimic, creş­
te din nou o dată cu reîntoarcerea în viaţa socială.
Lecţia de învăţat devine vizibilă: sc pune problem a
retragerii în sine însuşi, pnccum şi a retragerii antenelor
Se cer o onestitate gol-goluţă, precum şi o deschidere lip­
sită de apărare, ca la un bebeluş. Tentativele de acoperi­
re cosm etică nu duc, ca încercare de a scăpa de mesajul
tabloului bolii, la vindecare. O dată cu părul le este lua­
tă libertatea, de exem plu aceea de a se m işca liber şi fi­
resc printre semenii lor. Astfel se pierde şi o parte din ra­
dierea lor şi deci din puterea asupra altor oam eni, mai
cu seamă asupra celuilalt sex. Posibilitatea să farmece cu
ajutorul părului cade şi ea, nu se mai poate da seducă­
tor din nişte gene care nu mai există.
Tabloul bolii reflectă ruşinea firească şi arată propria
situaţie lipsită de apărare. El curm ă diferite jocuri de so­
cietate şi mai cu seamă jocul cu siguranţa de sine. Este oa­
recum polul opus faţă de hirsuţism. Dacă acesta impul­
sionase la lupta conştientă pentru forţă şi putere, spre a
degaja corpul de această sarcină, pierderea completă a pă­
rului cufundă m ai adânc într-o neputinţă infantilă.

Căderea părului

Dacă antenele, obiectele de podoabă, simbolurile de

putere, libertate şi vitalitate, încărcate toate de semnifi­
 Ruediger Dahlke

caţie, părăsesc pe cineva sub sim ptom atica jignitoare a

căderii părului, trebuie să ne gândim la toate temele de
m ai sus- Aici se mai adaugă situaţiile simbolice, în care
trebuie sa ne lepădăm de păr S. Dacă s-a trecut cu vede­
rea necesitatea unei simbolice năpârliri spiritual-sufle-
teşti, organismul este silit să întruchipeze el tema în mod
substitutiv. Cum la păr este vorba de anexe ale pielii, în
acest context ar trebui să ne gândim şi la simbolistica le­
pădării pielii, m ai ales în cazul în care căderea părului
este legată şi de formarea m ălreţiih. Şarpele îşi leapădă
vechea piele, când este matur, pentru una nouă. Deci se
im pune întrebarea; am neglijat să mă lepăd d e vechea
mea piele şi să las să-mi crească una nouă?
Expresii precum „a-şi lepăda părul" sau „pielea", „a
fi sm uls de pene", „a-şi vinde (şî) pielea", „a-i lua cuiva
pielea" sau a se simţi ca „jumulit" sugerează că a trebuit
să plătim, respectiv să aducem o jertfă şi să dăm ceva ce
nu am dat cu drag sau ce nu voiam să dăm de bunăvo­
ie. Nu am scăp at cu pielea teafără, ci am fost destul de
jumuliţi şi expuşi gol-goluţi, am fost de la destule.
Aici trebuie pusă întrebarea; unde şi când am om is să
plătesc, respectiv să aduc jertfa necesară?
Lecţia de învăţat care zace îndătărul acestui aspect al
căderii părului este deci de a da conştient drumul la ceea
ce e vechi şi depăşit, pentru a face loc noului. Este esen­
ţial ca acest pas să fie executat conştient, pentru a des­
povăra corpul d e sarcina de a da drum ul ca o form ă de
substitut. în plus, aici se im pune indiciul că noul care
creşte în loc este prea puţin. O cădere totală cere despăr-

s Vezi nota u u , p, 527- (N . f.)

h în g erm an a, Sdtu ppen în se a m n ă atât mătreaţS, c â t ş i soi/ii. {N - 1.)
 Capul

firea radicală, şi anume m ergând până la rădăcini (ie p ă ­

rului), d c teme vechi şi depăşite.
Cealaltă posibilitate este m ărturisirea pierderii de li­
bertate survenite şi acceptarea ei. N id atunci corpul nu
va prezent a tema în fiecare dimineaţă din nou pe pernă.
Cine îşi vede libertatea în a face voluntar şi conştient ceea
ce trebuie făcut nu are de ce să se teamă pentru simbolu­
rile lui de libertate. Asta este important mai ales pentru
pierderile inevitabile de libertate, cum ar fi, de pildă, a
deveni adult. Pacienţii care şi-au lepădat deja din adoles­
centă părul trădează o îm păcare insuficientă cu ideea de
a se m aturiza. Astfel, chelia timpurie denotă două feţe.
Pe de o parte, cei afectaţi au aspectul înaintării prem atu­
re în vârstă, o dată ce chelia este un semn al anilor „maî
m aturi". Pe de altă parte, privirea şcolită pentru simbo­
luri recunoaşte şi lipsa de păr a nou-născutului, m ai cu
seamă dacă în loc să crească alt păr, se formează un puf
delicat. Expresia „o chelie ca im popou de bebeluş" indi­
că tocmai acest aspect dublu. Soluţia mai constă în m a­
turizarea spirituală şi sufletească, chiar şi atunci când che­
lia luceşte deja ca oglinda. Nu este niciodată prea târziu
pentru a te lepăda de mofturile copilăriei, respectiv a re­
descoperi propria infantilitate pe un plan m ai înalt.
Alte perioade tipice de timp pentru căderea pârului
sunt puţin înainte de căsătorie, înainte de ocuparea unui
post stabil, înainte de numirea ca funcţionar etc. Aici tre­
buie să avem în principiu acelaşi lucru în vedere: nu re­
nunţarea conştientă la libertate şi independenţă pune în
pericol podoaba capilară bărbătească, ci lipsa de con-
ştienţă legată uneori de ea şi încercarea de a nu plăti pen­
tru avantaje pretinse. Cine devine funcţionar din inten­
ţie şi pasiune şi renunţă în schimb bucuros la anum ite li­
 Ruediger Daldke

bertăţi, acela îşi are parul în siguranţa. A m eninţat este

m ai degrabă oel care se simte artist şi are visuri înaripa­
te, dar în realitate intră în tagma funcţionărească din ca ­
uza fricii sale existenţiale nemărturisite. Pentru un ast­
fel de pas £nesif va trebui să plătească, de exem plu, fiind
„tuns" simbolic de la diferite avantaje.
Modificările creşterii părului în timpul sarcinii şi după
naştere aruncă o lumină asupra aceleiaşi teme dintr-un alt
unghi- Multe femei au în timpul sarcinii un păr m ai des
şi m ai viguros, unele pierd însă această calitate im ediat
după naştere din nou. Aspectul sacrificiului este clar în
naştere. Pentru a dărui viaţă unui capii, femeia trebuie să se
despartă de el, şi ea dăruieşte atunci, adică dă ceva de la
sine. Mai cu seamă Ia femeile care au probleme cu rolul
de mamă şi aspectul lui de sacrificiu se semnalează după
naştere o cădere masivă a părului. Pe de o parte, ele dau
peste cap substi tu tiv jertfa care nu este dată de bunăvoie,
pc de alta ele trăiesc în trup şi aspectul prefacerii, care ar
trebui să le cuprindă viaţa după naşterea copilului.
La căderea circulară a părului, aşa-num ita alopecia
areatâ (peladă), este vorba de aceeaşi tem atică raporta­
tă la o zonă strict delimitată. Lecţia de învăţat este de a
detecta acest domeniu delimitat, de a se desprinde aici
de structuri perim ate şi da a lăsa ca în locul lor să trea­
că impulsuri noi.
De diferenţiat de acest tip de cădere a părului este că­
derea părului la bărbaţi în acel loc tipic ce am inteşte de
tonsura unui călugăr. Să fie oare vorba de a se apropia
de arhetipul călugărului, care vrea să semnalizeze cu aju­
torul tunsorii sale, în locul chakrei superioare, deschide­
re înspre sus? Rezidă aici cerinţa de a imita călugării şi
de a nâzui să se desprindă de lumea exterioară, pentru
a se deschide mai m ult lumilor superioare?
 Capul &5

într-un m od asemănător s-ar putea interpreta cheliile

care pornesc de deasupra tâmplelor şt care formează frun­
tea înaltă, d c gânditor, şi astfel accentuează aspectul filo­
sofic al umuluL Şl aid se poafe dtwir presupune dacă îşi gă­
sesc expresie pe plan fizic lucruri omise pe plan spiritual
şi psihic sau dacă fruntea înaltă îl evidenţiază pe gânditor.

întrebări
1. Mă pedepsesc pentru ceva sau mă las pedepsit?
2 . îm i sacrific podoaba capilară, seninul puterii şj
dem nităţii mele, ca ispăşire? Dacă da, pentru ce?
3. A m u itat să plătesc pentru libertatea, pu terea şi
dem nitatea pe care le-am gustat?
4. Unde am răm as agăţat de idei im ature, copilăreşti
de libertate?
5. Am om is să jertfesc structuri de putere vechi, de­
păşite?
6 . A m vrut să salvez prea m ult de-a lungul timpului
structuri perim ate de demnitate şi prestigiu?
7. Am irosit, pe nesimţite, ţinându-mă strâns de struc­
turile vechi, libertatea ad ev ărată, puterea autentică şi
dem nitatea adecvată?
8 . U nde am neglijat să las să răsară în viaţa mea noi
impulsuri şi forţe?

2. F a ţa

Faţa sau chipul nu este numai o parte a corpului nos­

tru cu caie el vede lumea, d este şi o parte din noi pe care
lum ea o vede prim a — şi pe care o vede cu precădere.
&6 Ruediger Dahlke

Imaginea şi prestigiul nostru sunt aici în joc. Orice luare

de contact începe prin simţul văzului — ochii noştri. As­
tăzi ei sunt organele noastre senzoriale cele mai de sea­
mă. La începuturile omenirii, nasul fin era mai important,
prin urm are simţul mirosului este mai vechi şi mai p u ­
ternic. Şi un auz ascuţit îşi avea însemnătatea lui pentru
supravieţuire, atât timp cât pe oameni ii am eninţau pe­
ricole naturale. Chiar şi gustul, între timp aproape un
simţ de lux, putea decide asupra vieţii şi morţii, dacă tre­
buia separată cu ajutorul lui m âncarea stricată de cea co­
mestibilă. Dacă numim [în germană, N. M astăzi întrea­
ga faţă după simţul văzului1, aprecierea de care se bucu­
ră el este clară. Luminii ochilor îi acordam atenţia noas­
tră cea mai înwdfnratâ, preţuind-o ca pe ochii din cap. Noi
judecăm lumea după ochi. Ce-i drept, pierderea auzului
se răsfrânge şi mai grav asupra stării noastre sufleteşti
decât cea a văzului, ceea ce ne arată că in adâncul sufle­
tului nostru domneşte încă o altă valorizare, mar veche.
însă nu doar simţurile principale sălăşluiesc în şi pe
chipul nostru, ci şi senzualitatea noastră se oglindeşte în
el, iar dispoziţiile noastre se exprim ă pe el. Este, aşadar,
de înţeles că feţei noastre îi acordăm cea mai m are aten­
ţie. încercăm aproape cu orice chip să ne salvăm faţa, să fa ­
cem faţă şi să nu ne pierdem vaza. Cu toate că este singu­
ra parte a corpului pe care, în cercul civilizaţiei noastre,
o arătăm lumii neinvăluită, acel chip pe care-1 arătăm este
num ai rareori adevăratul nostru chip. în decursul vieţii
dobândim o multitudine do măşti, pentru a nu trebui să
dezvăluim starea noastră reală de spirit. Una dintre măş­
tile cele mai răspândite se bucură, în ciuda term enului

i Gesi't’Jfl = Faţă, chip, Gesichtissitw) = (simţul) vaz»t(ului). (N. 1,)

 Capul S7

american, pi la noi de o mare simpatie: acel keep-smiling.

Orice s-ar întâmpla, se zâmbeşte, „Gute Miene zum bo-
sen Spiel machen") — a te preface că ţi-e bine când nu-ţi
este, a-ţi ascunde durerea — numeşte poporul acest com ­
portam ent nesincer, în care politeţea şi laşitatea formea­
ză un cuplu vesel pentru cei din afară, dar pentru viaţa
interioară cât se poate de neîmbucurător. Astfel, ne chi­
nuim sa zâmbim pe parcursul zilei, chiar dacă nu avem
nici un m otiv de râs. A ceastă discrepanţă între chipul
nostru adevărat şi cel afişat este responsabilă pentru o
grăm adă de tensionări musculare. Asiaticii ne-au luat-o
chiar înainte în aoeastă privinţă. Chipul lor veşnic zâm ­
bitor îi m ai spune doar unui cunoscător ce zace cu ade­
vărat în spatele faţadei strălucitoare. Reversul faţadei su­
râzătoare este m asca chibzuită a responsabilităţii grave,
pe care o arborează cu atâta drag politicienii.
Unii oam eni se servesc de diferitele lor măşti cât se
poate de firesc şi îşi schim bă mina, în funcţie de necesi­
tate, de la zâmbetul şarm ant la cel plin de simpatie pen­
tru cineva, de la privirea încărcată de semnificaţii la se­
riozitatea elocventă. Alţii îşi schimbă toată masca şi afi­
şează în funcţie de circum stanţe o figură voioasă sau, la
nevoie, una tristă. Chiar după calendar ne putem orien­
ta şî arăta după faţa duminicală de sărbătoare din nou
m utra de luni dimineaţa. Cu întrebarea: „Ce-i cu m utra
asta p c tine azi?" ni se aminteşte uneori că atâta franche­
ţe m erge totuşi prea departe. Am auzit de ia un preot ca
dispune de un chip pentru botez, unul pentru cununie
şi un altul pentru înmorm ântare. Astfel de măşti profe­

î A ce astă exp m siv g erm an ă, trad u sa literal prin a fa c e m in ă bu n ă ia

j o c rău, îţji are iich iv alen h il p erfect în Franceză în ace] fa ir e Itonne
m in e ă m au vais jeit, folosit ad esea la noi, (N. i,)
 Ruediger Dahlke

sionale sunt cel puţin la fel de răspândite ca şi îm brăcă­

mintea profesională, La stewardese şi chelneri zâmbetul
face par le din uniformă, dar judecătorii şi groparii ar pu­
tea r e a l i i puţine cu această mască. Actorii joacă jocul în
sine nesincer din nou sincer, când îşi com pun înainte de
scenS „m asca" şi se lasă machiaţi corespunzător pentru
intrarea în sccnâ. Pe faţă se vede câ t de mult jucăm tea­
tru şi tindem să ne m ascam adevărata expresie. Există
atâtea motive pentru a nu ne arăta adevărata fafă.
într-o societate care dispreţuieşte bătrâneţea, pentru
mulţi oam eni este dezagreabil când pe chip se reflectă
urm ele vieţii. Am prefera să scăpăm prin operaţie de ci­
catricele pe care ni le-a brăzdat timpul, şi unii chirurgi
plasticieni trăiesc bine din această afacere pe care o fac
cu teama oamenilor de bătrâneţe. Posibilitatea de a cos-
metiza realitatea chirurgical o fi ea nouă, d ar ideea este
străveche. Cu metode în parte m arţiale se încerca încâ în
negura timpurilor să se corecteze formele frunţii, nasu­
lui şi chiar ale capului.
Şi nicăieri nu se camuflează atâtea ca pe d u p , căci ni­
căieri nu sunt atâtea de ascuns. Dacă îndrăznim să scoa­
tem m asca, să zgâriem lacul şi să privim pe sub vopsea,
sinceritatea care iese la iveală este revelatoare. O întrea­
gă industrie trăieşte din simularea a ceea ce nu este şi ca­
m uflarea a ceea ce este, prin cosm etică, stu d iou ri de
bronzat etc.
Cu toate astea, retuşul nu poate fi anulat din principiu
(ca necinstit). Depinde de intenţie, Nid atunci când un om
se aşază în poziţia de lotus, realitatea exterioară şi cea in­
terioară nu corespund în general. Forma exterioară per­
fectă simulează ceva ce (încă) nu există în interior. Totuşi
are sens să se execute aceste exerciţii străvechi, în s p e r a i
 Capul 39

ţa ca interiorul să eg alele cu timpul exteriorul, Privind

astfel, îşi capătă rostul şi încercările cosmetice conştiente,
învăţătura despre fizionomie oferă tablouri de carac­
ter adecvate din interpretarea formei feţei. Unele dintre
aceste învăţături Ie găsim în înţelepciunea populară |i; în
dialect ţii ele fac parte din bagajul de experienţe inson­
dabil, de abia conştient al cunoaşterii um ane, dar folosit
de aproape toţi oamenii. Faptul că bubele groase oglin­
desc o senzualitate deosebită şi că o bărbie proem inen­
tă trădează o voinţă asem ănătoare lî ştiu mulţi oamenii
şt tl sim t toţi. Fruntea îngustă arată mai puţină intelec­
tualitate decât cea lată, bom bată, ochii mici, adânciţi în
cap indică firea retrasă, în timp ce cei care ies din orbite
ai bolii lui Basedow au ceva curios, îndrăzneţ şi care in­
spiră team ă deopotrivă, Interpretarea inconştientă a as­
pectului feţei merge departe în viaţa cotidiană, Ea deci­
de dacă un om ne este simpatic sau antipatic. Şi dispo­
ziţia ni se îm părtăşeşte spontan prin expresia feţei, şi ia­
răşi nu ştim cum se întâm plă acest lucru.
La atâta onestitate dintr-un foc şî atâtea încercări de
a o înfrumuseţa nu poate mira dacă simptomele zădăr­
nicesc clar şi în parte dureros m ascarea faptelor. Şi pe
faţă organismul este cel care câştigă la tema onestitate.
Dacă acoperim cu trucuri ceea ce ne stă scris pe chip,
destinul foloseşte un condei m ai dur, spre a-şi grava
sem nele în m atricea realităţii, în acest caz pielea feţei
noastre, tenul. ■

înroşire

înainte de a se ajunge )a indicii dureroase şi defor­

m ante, destinului îi stau la dispoziţie sem naJe mai
90 Ruediger Dahlke

blânde. O înroşim frecventă este un fenomen care vrea

să-i conştientizeze celui afectat o temă faţă de care el se
închide- Situaţia are ceva teatral- De obicei este vorba de
o temă echivocă, aluzivă care, înfăşurată de exemplu în-
ir-o glumă, pluteşte în a e r Cei în cauză încearcă să igno­
re tema şi să facă de pildă aşa, ca şi cum nid nu ar înţe­
lege glum a sau aluzia şi nu ar avea în orice caz nimic
de-a face cu ea, în timp ce ar vrea cel m ai bine să se bage
în păm ânt şi să se facă invizibili, pielea lor sinceră (a fe­
ţei) vesteşte prin înroşi rea ei tocm ai că au de-a face cu
ea- Capul care parca ia foc atrage m agic atenţia asupra
sa. Cu cât posesorul lui se împotriveşte mai mult acestei
recunoaşteri şi încearcă sa se calmeze, cu atât mai roşie
şi m ai fierbinte i se face faţa. Ca un far anunţă ea peni­
bilul adevăr. Tema însăşi se sem nalează în „felinarul
roşu", care vesteşte lumii exterioare acelaşi mesaj în faţa
unor stabilimente competente. Pielea feţei lor face de ne­
trecut cu vederea ceea ce v or cei vizaţi să tăgăduiască,
trecând cu vederea.
Lecţia de învăţat este clară. Abia atunci când ne vom
declara gata să recunoaştem tema dispreţuită şi să ne ad­
mitem raportul cu ea, semnalizatorul roşu se va stinge.
Ceea ce suntem capabili să percepem ca norm al şi natu­
ral nu ne poate aduce roşeaţa ruşinii pe chip. Dacă este
concret posibil să povestim noi înşine o glum ă corespun­
zătoare, fără să ne topim de ruşine, tema este integrată
şi lum ina de avertizare răm âne stinsă. Domeniul care
înainte era încărcat de frică şi penibili Sate p oate să fie
trăit şi integrat în viaţă numai cu deschidere şi bucurie,
în această privinţă, chiar şi un simptom aparent atât de
m ic şi d e inofensiv este în m ăsură să dezvăluie lecţii
mari de învăţat.
 Capul 91

întrebări
1. Ce dom enii ale vieţii îmi sunt penibile? Pentru ce
m ă ruşinez?
2. Pentru ce gânduri şi sentim ente nu pot să g aran ­
tez?
3. Ce fel de situaţii vreau să evit cu orice chip?
4. Ce aş putea şi ar trebui să învăţ tocmai în aceste si­
tuaţii?
5. Ce înseam nă pentru mine a ieşi în public şi a sta în
centrul atenţiei?
6 . Cum aş putea deplasa tema erotism din capul meu
în dom eniul inimii şi al organelor genitale?

Nevralgia de trigemen sau durerile nervoase faciale

Trigemenul (tiervus trigemenus) este al cincilea dintre

cei 12 nervi cerebrali, fiind responsabil printre altele pen­
tru senzaţiile sensibile ale feţei. El cuprinde trei ramifica­
ţii. Cea superioara răspunde de frunte, cea mijlocie deser­
veşte zona maxilarului superior, cea inferioară partea ma­
xilarului inferior. Termenul nevralgie se foloseşte pentru
senzaţiile dureroase în zona de răspândire a unui nerv, ale
căror cauze le sunt necunoscute medicinei în cazul nevral­
giei de trigemen. Fenomenul are un efect realmente im­
presionant asupra vieţii celui afectat — în sensul cel mai
neplăcut posibil. Durerile apar la început de obicei sub
formă acută, de criză, şi adesea unilateral. Ele pot afecta
una sau mai multe ramuri ale nervului şi se pot transfor­
m a într-o durere cronică permanentă. Pacienţilor le este
conştientizată existenţa feţei fulgerător sau perm am ent,
din cauza durerilor violente. Pielea feţei dezvoltă rapid o
hipersensibilitate (hiperestezie), cu o sensibilitate deose­
92 Ruediger DaliLke

bită la durere în punctele de ieşire a nervilor. Pacienţi nu

numai că nu se sim t bine în pielea lor, lor le vine să urle
în spatele măştii lor. Le este îngrozitor de greu să-şi sal­
veze faţa, să-şi păstreze un chip compus. Uneori se ajun­
ge atât de departe, încât trăsăturile altminteri bine contro­
late deraiază şi la iveală iese o grim asă descom pusă de
durere. în astfel de situaţii, când musculatura reacţionea­
ză şi ea şi îi deformează celui în cauză trăsăturile feţei, me­
dicina vorbeşte despre „tic douloureux", tic dureros. Lui
i se adaugă o înroşite intensă a feţei, izbucniri de sudoa­
re şi lacrimi care nu pot fi controlate. Pacienţii lasă impre­
sia că le-ar veni concomitent să plângă, să ţipe şi să urle,
de parcă ar fi gata de o criză de furie sau oricum de o iz­
bucnire care inspiră teamă.
Cine riscă să-şi piardă cumpătul dc durere nu mai poa­
te privi semenii, şi în cele din urmă lumea, relaxat în faţă.
Eîl se încolăceşte de durere şi ia mai degrabă aspectul unui
biet vierme decăt pe cel al unui om drept. Poziţia încovo­
iată d c durere şi chipul schimonosit indică ceva ascuns: un
gând, o intenţie. în adâncime ceva nu-i în regulă, lucruri­
le tocmai că nu-s întotdeauna drepte, ci strâmbe.
Acolo unde durerile joacă un rol atât de central, tema
agresiune nu este departe. Cel atins de nevralgia de tri-
gemen se simte (a)bătut, şi intr-adevăr el se află în situa­
ţia celui lovit de destin. Pierderea stăpânirii de sine, a
controlului, din cauza durerii cu care tot ameninţă cei vi­
zaţi trimite tot la problem atica agresivă. Din punct de
vedere medical nu este d a r în ce m ăsură sim ptom atica
durerii s-ar putea ameliora prin transpunerea în acţiune
a pornirilor agresive, însă simbolic este evidentă relaţia
dintre durere şi agresiune, ambele doar îl au în spatele
lor pe acelaşi zeu al războiului, M ar te. Mulţi padenţi au
 93

senzaţia că d acă, ar lovi cu mâinile şi picioarele în stân­

ga şi-n dreapta, asta le-ar produce o uşurate.
Din perspectiva terapeutica este înletesant într-o ast­
fel de situaţie în ce d irecte ar ţinti de fapt. Cui lt-ar pu­
tea fi mai degrabă menite palm ele decât di iar lor înşişi?
Loviturile pe cane ni le reţinem ne lovesc intr-adevăr la
un m om ent d at înapoi chiar pe noi. Cine se tot reţine, se
tot stăpâneşte, ca să-şi salveze faţa, trebuie să aibă în ve­
dere faptul că situaţia se întoarce îm potriva lui şi că el
provoacă întorsături nefavorabile şi lovituri asupra lui.
Tot ce am reţinut în noi ne răm âne desigur chiar noua
înşine. în acest sens, este deosebit de dezagreabil să pri­
m im înapoi ceva atât de neplăcut precum sunt lovituri­
le, Cât de rău îi cade această stare pacientului se vede pe
ci, când se târăşte prin jur ca un câine bătut şi asigură
credibil că nu „o" mai poate suporta mult* Asta înseam ­
nă însă că ei nu se mai descurcă cu aceste dureri, respec­
tiv cu agresiunile. Soluţia zace acolo unde el nu m ai re­
uneşte să se reţină. Faţa sa dureroasa arde de-a dreptul
să fie descărcată şi detensionată, A desea, afară se vede
pe faţă doar foarte puţin, muşchii faciali sunt încă în for-
mâ şi continuă să încerce să facăfaţa, să facă „bonne mine
â m auvais jeu". Dar pacientul nu mai poate să suporte
sentim entul în profunzim e, îndărătul acestei m ăşti. In
intrarea în criză, care este mereu şi o ieşire din priză, fa­
ţada se prăbuşeşte vizibil pentru toţi, şi el n u m ai poate
decât să-şi dezlănţuie durerea,
labloul bolii îl împiedică să mai reziste m ult timp şi
să păstreze aparenţele în exterior, el îl constrânge să de­
vină agresiv şi să dea glas, prin ţipete, celor ce-1 dor în
profunzime. Chinurile infernale îndurate trebuie să le co­
munice lumii sale înconjurătoare. Trebuie să devină pu­
94 Ruediger Dahlke

blic şi răsunător ce chin este viaţa din spatele măştii şi că

el nu poate să o continue aşa, pentru ca nu mai poate să
reziste fără să lovească in jurul său. Trebuie con/rimfraţi
cei cărora le sunt de fapt menite loviturile lui, asta-i după
ceea ce tânjeşte fruntea lui înfierbântată.
T ranspunerea pornirilor în acţiune are însă num ai
atunci un efect de uşurare, când se petrece cu o oareca­
re conştientizare. Irascibilitatea cicălitoare, care se des­
carcă cu orice ocazie şi se dezvoltă deseori ca urm are a
tabloului bolii, nu este o soluţie. Ea arată cât se poate de
onest cine locuieşte în realitate în spatele acestei faţade.
Sensibilitatea excesivii a pielii feţei şi declanşarea atacu­
rilor de durere prin nişte stimuli minori trădează persoa­
na de tip „m im o ză", a cărei m im ică este chinuită mai
sincer decât ea însăşi de către agresiuni inconştiente. îm ­
bujorând feţei, transpiraţia abundentă şi lacrim ile care
curg pe obraji, ca şi faptul că este nevoie de atât de pu­
ţin pentru a p rovoca atâta durere întăresc impresia că
aici este vorba de un om provocat şi iritat la m axim um ,
care nu-şi mărturiseşte starea. în schimb, faţa lui trebuie
să întruchipeze situaţia explozivă. Pacientul însuşi spu­
ne foarte limpede ce s-a întâm plat cu el: îi trebuie toate
forţele pentru a ţine totul în el şi a nu izbucni în ţipete,
şi uneori ele paralizează la această misiune istovitoare.
Faptul că d e form a cea m ai frecventă, aşa-n u m ită
esenţială, sunt atinse m ai cu seam ă femeile peste 50 de
ani se potriveşte bine în acest tablou. Femeilor le este mai
greu, într-o societate a performanţelor dominată de băr­
baţi, să-şi arate adevărata faţă şi să declanşeze în jur ace­
le agresiuni pe cate nu le pot ţine de fapt în ele. De tea­
ma că astfel pot fi lăsate baltă, înclină spre ace! keep-smi-
ling, chiar când lăuntric le vine să plângă şi să urle. Dacă
 Capul 95

o dată cu înaintarea în vârstă acum ularea devine* insu­

portabilă, nu recurg Ja crize exterioare de furie, ci la cri­
ze interioare de durere, care pătrund numai rareori până
Ia nivelul vizibilului,
Denumirea medicală „esenţial" care este adesea alătu­
rată diagnosticelor de o cauză nelămurită, ca şi respecti­
vei hiper tonii (hipertensiune arterială), aduce fără să vrea
în joc o anumită francheţe. Simptomatica este în tin d e văr
esenţială pentru cei atinşi, căci ea esle unica lor şansă de
a exprima ceea oe altminteri i-ar copleşi, i-ar înăbuşi.
Locul durerii întăreşte şi mai m ult aserţiunea. Frun­
tea este locul natural al con/rww/ării (lat.frons = frunte)
şi autoafirmării. Cine vrea să-şi im pună propriul cap, să
răzbească .singur, este solicitat aici chiar dacă are a trece
cu capul prin zid. Maxilarele poartă dinţii şi sunt co m ­
petente când este vorba dc a-şi arăta dinţii şi a-şi face loc
cu dinţii. Când te doare, la nevralgia de trigemen, zona
m axi Iară de-ţi vine să urli, este nevoie de m uşcătură şi
ca trebuie să fie cât mai muşcătoare. Nu o încrâncenare
strângând din dinţi, ci o agresiune rânjind şi arâtându-şi
colţii, căci m axilarele ţipă de-a dreptul că au nevoie de
m işcare. în loc să te laşi m âncat, s-o iei tu în continuare
peste bot, acum a venit timpul să muşti tu. Asta trebuie
să se întâm ple însă în locurile potrivite, altminteri ad u ­
ce în cel m ai bun caz elaborarea, d ar nu soluţionarea
simptomaticii şi a conflictului subiacent,
în m od semnificativ, propunerile de terapie ale medi­
cinei academ ice sunt mai puţin agresive. Ele încearcă nu­
mai să direcţioneze agresiunile spre interior şi astfel, în
continuare, îm potriva pacientului însuşi, o formă mai
degrabă m acabră a protecţiei mediului. înăbuşirea durerii
cu ajutorul u nor analgezice puternice m erge în această
96 Ruediger Dahlke

direcţie C u folosirea medicamentelor psihotrope, psihi­

cul şi aşa deja imobilizat este îngustat şi m ai m ult, pen­
tru ca pacienţii să nu supere pe nimeni şi nimeni să nu
fie scandalizat. Este încercarea disperată de a împiedica
izbucnirea unei situaţii insuportabile şi care ţipă după
onestitate. Şi mai onestă v a fi chirurgia, ca ultim mijloc.
La tăierea nervului devin perceptibile ascuţimea şi chiar
şi violenţa necesară. Electrocoagularea ganglionului gas-
seri merge şi mai departe. Printr-un pas terapeutic mar*
ţial, acest centru nervos supraordonat, din care iese tri-
gem enul, este „fript" electric. Nici m ăcar limbajul ştiin­
ţific cel mai elevat nu poate să m uşam a lizeze tem a care
se impune: este vorba de agresiune, care se înghesuie în
dureri strigătoare la cer să i7bucnească şi să se dezlăn­
ţuie şi care cere nişte intervenţii radicale sau o atacare cu­
rajoasă a vieţii.

întrebări
1 , Ce durere îmi stă scrisă pe faţa? U nde este pertur­
bată sensibilitatea mea?
2, Ce m ă îm piedică să mă simt bine în pielea mea?
3 , Ce încovoieri, ce deformări, oe critici negative tre­
buie să înving?
4 , C u m se num eşte jocul rău la care fac m ină bună,
prefăcându-m ă? Ce mă irită şi. m ă provoacă profund?
5 , Cui îi sunt menite loviturile reţinute, care îm i ard
în faţă? Ce m ă împiedică să lovesc?
6 , Ce trebuie să confrunt? U nde îmi lipseşte autoafir­
m area, unde m uşcătura necesară?
7 , Ce vrea să atace în continuare energia mea acum u­
lată?
 Capul

Pareza facială şi paralizia nervilor faciali

Nervul facial (neruHs facialis) este al şaptelea nerv ce­

rebral, fiind responsabil pentru deservirea m otorie a
musculaturii fejrei. Sarcina lui este sa ne facă posibile e x ­
presiile feţei, de Ia încreţirea frunţii la închiderea ochi­
lor, la strâmba tul din nas şi pană Ia schimonosirea gurii.
Ceea ce este trigemenul pentru senzaţii este nervul fa­
cial pentru mimică şi mină. La paralizarea lui este afec­
tată aceeaşi regiune ca şi ia nevralgia dc trigem en, nu­
mai că In iocul senzaţiilor interioare se află acum în cen­
tru înfăţişarea, aspectul exterior. E drept că există treceri
în ambele sensuri. Aşa cum în apogeul unui atac dure­
ros se p oate ajunge, în nevralgia de trigem en, 1a un
spasm al m uşchilor feţei, la paralizia facială apar uneori
tulburări senzoriale, mai cu seamă în zona obrajilor şi a
urechilor. Se poate ajunge la aşa-numita hiperacuzie (hi-
perestezia auzului), o sensibilitate extrem ă la zgom ote.
Cea mai impresionantă în exterior este lipsa de sime­
trie a celor două jumătăţi ale feţei. La orice om există o
deosebire între cele două jumătăţi ale feţei lui, d ar ea nu
se observă la prim a privire. Numai dacă se reconstituie
fotografic chipul din două jumătăţi stângi sau drepte, ne
surprinde cu câ t mai blândă şi mai duioasă este jumăta­
tea stângă feminină faţă de jum ătatea dreaptă m asculi­
nă, Aşa privind, fiecare om e cu două feţe. La pareza fa­
cială acest lucru devine vizibil înlr-un mod de speriat,
pentru că partea afectată iese atât de frapant din cadru.
Paralizia revelează o sfâşiere adâncă a sufletului. Pe (de)
o parte cel afectat are tntuf ca de obicei sub control şi ţine
faţada sus, pe (de) alta se lasă pur şi simplu să cadă. Pră­
buşirea faţadei exterioare o vesteşte pe cea in teri o a ră .
Această scindare nem ăiturisită este întruchipată de ta­
 R uediger Dalii kc

bloul bolii. Mai cu seam ă aspectul căzut, care se potri­

veşte atât d c puţin cu partea lui intactă şi fiinţa întoarsă
spre exterior, cere să fie public şi i se realizează cerinţa
în tabloul bolii. Două suflete trăiesc în pieptul sau şi pri­
vesc deodată şi afară din chipul său. Partea mai ordona­
tă, mai aspectuoasă şi întinsă, care reprezenta până acum
întregul, şi-a căpătat un partener total prost crescut, care
nu m ai ţine în nici un fel eoni de impresia generală bună.
Ilste o parte destul de decăzută, care se vede aici în
prim -plan şi îşi dem onstrează refutarea faţă de partea
opusă mai rigidă. Rareori iese um bra atât de clar la su­
prafaţă. Cine nu-şi mărturiseşte necesitatea fundamenta­
lă de relaxare şi de tensiona re trebuie sa ţină seam ă de
faptul că această necesitate se cufundă în um bră şi se re­
prezintă pe scena corpului. Atunci ea îl priveşte, într-o
formă neeliberată, dinspre orice oglindă. Detensionarea
este caricatu rizată în paralizie, relaxarea laxă devine
(de)lăsarea pleoapelor şi îi conferă feţei un aer oprim at,
dezordonat- Partea bolnavă demonstrează tuturor în mod
vizibil indiferenţa şi acel „n-aveţi decât să m ă ...!" Ir tra­
diţia bavareză există un gest care exprim ă exact asta: se
trage în jos pleoapa inferioară a unei părţi a feţei cu de­
getul. Pacienţii cu pareză facială trăiesc permanent aceas­
tă expresie pe una dintre părţi. Ridul întins dintre nas şi
colţul gurii, cută care indică la bolnavul de stom ac su­
părarea şi roaderea în interior a emoţiilor, dem onstrea­
ză la paraliza facială cât de departe este această parte a
pacientului de posibilitatea de a-şi aduna în continuare
puterile. Aici se încadrează şi incapacitatea de a-şi m ai
ridica fruntea, formând riduri. Această parte a persona­
lităţii este sătulă de atâta reflectare. Colţul atârnând al
gurii vrea în fine să spună că omului i-a ajuns, dispozi-
 Capul 99

fia iui este de k morocănoasă până la ofensată, şi este ca ­

şu l ca oricine să vadă asta. &-a atins polul opus al acelui
keep-smiling. A cest colţ al gurii nu se va mai ridica pen­
tru a schiţa o mină voioasă când dispoziţia este de fapt
contrară. Ochiul nu se mai deschide complet, ca şi cum
nu ar mai exista nimic esenţial de văzut şi atare deschi­
dere nu ar merita efortul. Numai că el nici nu se m ai în­
chide complet, dc parcă pacientul oricum nu şi-ar găsi li­
niştea. El 7.ace fără vlagă şi energie într-o poziţie călduţă
de mijloc. Există pericolul deteriorării corneei din cauza
uscării ei, drept care medicina închide ochiul afectat eu
un pansam ent opac şi îl face pc pacient, pentru a-1 pro­
teja, realmente chior. în cazul uscării corneei riscul este
nu numai al pierderii definitive a vederii la un ochi, ci şi
al pierderii vederii în spaţiu şi deci a dimensionali taţii.
Vederii i s-ar duce adâncim ea, s-ar aplatiza.
Expresia tristă mai este subliniată adesea şi printr-o
lacrimă m are, care atârnă indecisă d c marginea pleoapei.
Aceasta parte a pacientului vesteşte că-i vine să plângă.
Că nu mai gustă deloc viaţa o arată prin dispariţia sen*
zaţiilor de gust. Cui nu mai gustă nimic i se parc totul ia
fel de fad. Suprasensîbilitatca auzului arată că zgom ote­
le lumii înconjurătoare sunt resimţite ca prea pătrunză­
toare şi deci ca deranjante. Per total rezultă un tablou al
resemnării. Una dintre jumătăţi nu mai poate. A renun­
ţat la toate eforturile de a-şi mai aduna puterile şi îşi iasă
trăsăturile să devieze şi înfăţişarea să se descompună. în­
dărăt bântuie ameninţător fantoma sperietoare — spec­
trul — unei personalităţi care se sfâşie în două.
In discrepanţa dintre părţi această fantom ă iese la
iveală ca un terţ, unul mai franc. M asca de până atunci
se strâmbă într-o grimasă. Ochiul semiînchis dă o oare­
IDO Ruediger Dahlke

care senzaţie de monoocul ari late, iar schimonosirea care

rezultă din încercarea de a mai obţine ceva cu trasaturi­
le scăpate de sub control — un aer prefăcut. Saliva care
picură am inteşte de lăcom ie şi de bale cate curg şi dc
plăcere ne mărturisi tă. Surâsul cel mai ferm ecător devi­
ne un rânjet de-a dreptul satanic. Satana, stăpânul discor­
diei, îşi găseşte foarte vizibil expresia în aceste trăsături
tf^persate şi dOperate şi face mutre-m utre bunei existen­
ţe a celor a fee la ţi.
l^ecţia de învăţat îi stă scrisă pacientului p c faţă- Nu
i-ar trebui decât să o citească instalându-se în faţa oglin­
zii şi sa-şî adm ită că are doua laturi diferite. Cea ignora­
tă până acum este cazul să fie recunoscută şi integrată în
viaţă- Discrepanţa ivită între imaginea apariţiei exterioa­
re şi realitatea interioară vrea să fie acceptată In sfâşie­
rea inconştientă. Asta nu este atât de uşor într-o epocă
de critică atât de violentă din interior, dar nici nu poate
fj ocolit. Cine are chipul sfâşiat se simte cu totul sfâşiat
şi stigmatizat. O stigmatizare este însă numai atunci dez­
agreabilă şi dureroasă dacă are acva adevărat în ea- Di-
zarm onia feţei este o com pensare a arm onici aparente
dem onstrate spre exterio r Pentru cei vizaţi este deose­
bit de greu să-şi admită că adevărata armonie răsare din
război şi pace. Abia disponibilitatea pentru conflict face
posibilă capacitatea pentru pace- Trebuie de observat
apoi şi care parte este afectată de paralizie, cea stângă fe­
minină sau cea dreaptă masculină.
Sim ptom ele ilustrează diferitele aspecte ale lecţiilor
de învăţat care se im pun. în atâm area ţesutului se so­
ma tizează necesitatea unei destinderi şi unei toleranţe,
în loc de a dirija şi a controla mereu totul, ar fi im por­
tant ca lucrurile să fie lăsate odată să-şi u rm e/e cursul
 Capul 101

lor liber. Paralizia cea fără vlagă doar nu este alice va de­
câ t o pierdere a controlului. Expresia tristă a feţei v o r­
beşte despre dorinţa părţilor mai întunecate ale perso­
nalităţii de a ti luate şi ele în serios. Jocul minei a deviat
numai din perspectiva părţii ce-şi luase angajamentul de
keep-smiling. A trecut timpul jocului de-a v-aţi ascunse-
lea în spatele unei faţade intacte- A cum se pune proble­
ma de a-şi arăta adevărata faţă şi in sens figurat şi de a
lăsa ca trăsăturile cinstite ale celeilalte părţi a sufletului
să-fi găsească şi ele /rrtseul. Aşa cum m uşchii mimiei
şi-au abandonat serviciul de învăluire, trebuie şi omul
să iasă acum şi pe plan sufletesc cu aspectul său franc la
iveală, chiar dacă asta implică cu totul alte aspecte. Abia
când ele sunt (re)cunoscute şi acceptate, m usculatura fe­
ţei este despovărată. Chiar şi lui dem on îşi pierde prin
identificarea sa din putere.
Terapia medicinei tradiţionale nu poate apune multe
la această dram ă cinstită. în faza incipientă acută există
m ult cortizon pentru a înăbuşi acest proces, de cele mai
m ulte ori fiind însă neclar despre ce proces este vorba.
Form a cea m ai frecventă nu se numeşte aici esenţială, ci
îdiopaticâ. Asia este însă echivalent cu „a suferi afarâ din
sine însuşi". în rest, se recom andă linişte, m enajare şi
evitarea stresului, cu alte cuvinte, a se relaxa şi detensio-
na în fine. Astfel, neajutorarea medicală se transform ă
într-un început terapeutic folositor.
Tabloul bolii face de la sine câte ceva, pentru ca pro­
gram ul terapeutic să se deruleze, o dată ce-i taie celui
afectat cheful ieşirilor în public. Fiecare îl va întreba ce i
s-a întâmplat şi nimeni nu-1 va crede când afirmă că „ni­
mic special", Sub această apăsare prognoza este de obi­
cei atunci destul de bună, fenomenele paraliziei se retrag
102 Ruediger Dahlke

In măsura în care pacientul îşi descarcă trupul de drama

reprezentată şi îşi încarcă sufletul cu ea.
E drept că în faza de regenerare p o t să apară proble­
m e, dacă energiile eliberate sunt o rientate în direcţie
greşită- Deosebit de impresionant este fenomenul lacri­
milor de crocodil. Dacă la eforturile lor de regenerare
după paraiV/,ie fibrele nervului facial cresc în loc nu în
glanda salivara parotidă, ci în glanda lacrim ală, pacien­
tului îi curg ochii la fiecare îm bucătură. Când ar trebui
să-i lase gura apă de poftă, se form ează în locul acestei
salive lacrimi m ari de crocodil. Când m ănâncă, un act
de asimilare a lumii, pacientului îi vine să plângă, adi­
că m âhnirea sa ne trăită şi, în genere, necesitatea sa de
a-şi lăsa sufletul sa se reverse se am estecă cu ingerarea
zilnică a hranei. Se vede atunci că tot îl mai ajunge lumea
pânfi-n gât, nici nu o lasă bine să intre în el, căd şi vine
sa urle.
Sensibilitatea exagerată la zgom ote ar fi un bun indi­
cator de drum pentru a evita astfel de rătăciri- Ea facc ca
mediul înconjurător să li se pară celor afectaţi insupor­
tabil, sprijinindu-le astfel tendinţele de retragere. în ace­
laşi timp ea Ic uscate însă auzul şi le sugerează astfel că
ar trebui să asculte cu mai multă atenţie şi ar trebui să se
trezească. O perioadă de timp a retragerii este o ocazie
ideală pentru a lăsa ca propria v ece să prindă glas şi a
găsi o nouă armonie în sine însuşi.

întrebări

t Ce parte a vieţii mele o neglijez?

2- Unde m -am resem nat în viaţă şi mă las să (de)cad?
Unde renunţ la ceva?
 Capul 103

3. U nde m -am jucat de-a v-aţi ascunselea îndărătul

unei faţade aparent intacte? în ce m ăsură deform ez rea­
litatea?
4. De ia ce m ă împiedică, la ce ma constrânge prăbu­
şirea ei?
5. Unde sufăr de tulburări şi rătăciri ale gustului? Ce
nu vreau să privesc cu adevărat?
6 . U nde controlez prea mult de dragul armoniei?
7. Unde am aterizat în unilateralitate, unde riscă via­
ţa m ea să deraieze din cauza sfâşierii interioare?
8 . Ce mă jigneşte în viaţa? Cu ce jignesc eu viaţa?
9. In ce m ăsură îmi lipsesc relaxarea, destinderea şi
dăruirea?
10. Ce altă latură mi se răsfrânge pe chip?

Cuperază (Acnee rozacee)

Prin acest tablou de boală se înţelege un herpes zos-

ter care apare pe faţă, acel tablou al bolii cunoscut sub
numele de zona zoster*, Durerile sunt foarte puternice,
ca la nevralgia de trigemen, cu sem ne exterioare clar vi­
zibile, chiar dacă de un tip cu totul diferit decât la pa­
reza facială. Este vorba de infecţia secundară cu virusul
varicella zoster, care duce în prim a infecţie la vărsat de
v ân t (varicelă). Practic, toată lumea poartă virusul în
sine, molipsirea populaţiei este aproape de sută la sută.
Vărsatul de vânt este o boală inofensivă a copilăriei, dar
extrem d e co n tag io asă. Transm iterea nu se face d o ar
prin stropii de salivă, ci şi prin aer, într-un perimetru de
până la doi m etri al bolnavilor, agenţii patogeni plutesc
în aer şi pot să fie purtaţi de vânt. De aici ş\ numele văr­
sat d e vânt.
104 Ruediger Dahlke

în exterior, tablou] bolii este depăşit practic întotdea­

una cu bine, agenţii patogeni nu m ai părăsesc însă co r­
pul, ci se fixează în rădăcinile posterioare ale nervilor
m ăduvei spinării. Există num ai în regiunea capului 24
de astfel de posibilităţi de amplasare, corespunzând ce­
lor 12 perechi de nervi cerebrali, m otiv pentru care in­
fecţia ar putea sa apară teoretic peste tot. în practică însă,
virusul are preferinţe foarte clare, şi astfel este atacată pe
faţă mai cu seam ă pielea, mai rar urechea şi încă şi mai
rar suferă ochiul- Centrul de greutate temporal este în­
tre 50 şi 70 de ani, dar orice altă vârstă poate şi ea să fie
afectată.
Desfă şura rea bolii este cea a unei inflamaţii tipice. Iz­
bucnirea erupţiei este precedată d c obicei usturim i pu­
ternic. Apoi se formează nişte vezicule, limitate strict la
zona de extindere a nervului afectat şi aproape întotdea­
una unilateral. Numai rareori se ajunge la o cuprindere
bilaterală sau o răspândire pe două sau mai m ulte seg­
m ente nervoase. Băşicuţele um plute cu lichid se usucă
în cele din urm ă şi formează o crustă, fără a lăsa de cele
mai multe ori cicatrice. Dar astfel chestiunea nu este li­
chidată, virusul dovedindu-şi şi ulterior perfidia. Une­
ori se m ai face simţit încă unul sau doi ani după dispa­
riţia fenomenelor de pe piele prin dureri acute şi o sen­
sibilitate extrem ă.
întrucât fiecare zonă a pielii este înzestrată cu nervi, ta­
bloul bolii este liber să-l atingă pe fiecare în locul său cel
mai sensibil- Situaţiile tipice de îmbolnăvire sunt acelea
când forţa de apărare este Ia pământ, ca urmare a unor in­
fecţii severe, precum pneumoniile, tuberculoza sau dia­
betul, apoi a unor boli mistuitoare precum cancerul, dar
şi a unor otrăviri grave sau a unei prăbuşiri a sistemului
 Capul 105

imuni Iar la SIDA, leucemii sau la forme m odem e de te­

rapie, care mizează pe reprimarea imuna, ca la transplan­
turile de organe. Circa jumătate din pacienţii care au ne­
voie de transplant de măduva pentru tratarea leucemie!
capătă o infecţie cu herpes zoster. în această privinţă, me­
dicina modernă i-a favorizat foarte mult răspândirea.
Şi medicina tradiţională a recunoscut că pe lângă slă­
birea fizică a forţei de apărare, situaţia psihică are un rol
estenţial în acest tablou patologic. Prea m ult stres este
învinuit a fi cauza, Ce-i drept, numai stresul suprasoli­
citau t este periculos. Stresul în sens de cerinţă produce
mai degrabă o stimulare a forţei de apărare. în caz de su­
prasolicitare însă, pacientul încearcă să se apere, închi-
zându-se faţă de mediul insistent, apăsător. Astfel, el for­
ţează corpul să se deschidă substitutiv şi îi subminează
forţa de rezistenţa.
Pacientul cu cuperoză este unul m arcat de simptomul
său. Roza care-i îmboboceşte în mijlocul feţei îi vesteşte
lui şi mediului lui că aici a irupt şi a izbucnit ceva. Viru­
sul care stă răbdător Ia pândă în ascunzătoare se foloseş­
te de situaţia de slăbiciune generală, pentru a-şi expune
dorinţa. Tema se numeşte conflict, căci temelia herpesu-
lui zoster, care simbolizează el însuşi un conflict, este la
rândul ei toi un conflict, aşa cum indică bolile de bază
din antecedente. O confruntare am ânată m ult tim p îşi
procură atenţie cu ajutorul unor trupe străine, de care se
agaţă. Ca şi la nevralgia de trigemen, aici este abordată
problem atica agresiunii, ca şi Ia pareza facială — tema
deform ării, respectiv formării unei cu totul alte realităţi
din adâncurile sufletului. Se subliniază, pe lângă carac­
terul de bombă cu explozie întârziată al pericolului care
pândeşte, problematica apărării şi a rezistenţei.
106 Ruediger Dahlke

Deja boala de bază evidenţiază o rezistenţa sufleteas­

că fflare. Dacă la prima vedere nu se recunoaşte nici una,
medicina tradiţională va sonda după una ascunsă, pre­
cum un focar cronic de infecţie sau un catcm om nedesco­
perit. Dacă nici în acest sens nu se găseşte nimic, se poa­
te presupune că rezistenţa psihică faţă de un dom eniu
central al vieţii este foarte puternică şi este suficientă pen­
tru a slăbi în aşa măsură apărarea fizică, încât virusul de
herpes zoster care stă la pândă poate să lovească.
Tabloul bolii demonstrează că pe cel afectat îl calcă pe
nervi şi că i-r intrat sub piele demult ceva ce tinde acum să
ajungă din nou la suprafaţă. Cea mai dureroasă şi difici­
lă aici este izbucnirea. Rezistenţa şi frica faţă de acest pro­
ces se som atizează în durerea arzătoare şi înţepătoare şi
sentimentul de tensiune care gâtuie, Dacă bariera a fost
străpunsă, veziculele se usucă de obicei în decursul a
două-lTci săptămâni şi se vindecă. Erupţia îl loveşte pe
om tocmai în locul său momentan de slăbiciune, în cazul
cuperozei, direct în faţă. Ca şi atunci când primim o pal­
m ă, numai obrazul lovit ustură. Dar putem primi una şi
pe nas, pe ureche sau pe ochi. Mai cu seamă ultimele l o ­
vituri sunt uneori atât de rele, încât ameţim de ne iau pe
această parte văzul şi auzul. în timp ce pe frunte şi obraji
ne simţim „d oar" deform aţi, marcaţi şi loviţi, herpesul
extrem de periculos al corneei poate să le dea celor afec­
taţi lovitura orbirii, iar herpesul urechii pe cea a surzirii.
Poate cel m ai rău lucru este că aceste lovituri vin şi nime­
resc atunci când suntem deja loviţi din greu în altă pri­
vinţă (boala de bază). O anumită perfidie este întotdea­
una prezentă aici, dacă ne gândim că virusurile pândesc
ani de zile acest mom ent de slăbiciune al victimelor, pen­
tru a lovi apoi pe la spate, din rădăcinile nervoase.
 Capul 107

A cest tablou patologic se num ea înainte ignis sacer,

foc sacru sau foc sălbatic. Era tratat cu mijloace m agice!
că d sc întrevedea în el un semn ai unui nivel mai înalt.
Intr-adevăr, este un semn al unui alt nivel, chiar dacă al
unuia intern propriu. O mânie sălbatică, neexteriorizată
până acum niciodată, ne încinge faţa. O astfel de furie
arzătoare poate să ne orbească ţii să ne asurzească desi­
gur, şi în orice caz să ne facă mizerabili la vedere.
C ă în astfel de sem ne rezidă şi şansa transform ării
poate să devină clar din faptul ca există şi mânia sfântă,
că semnul lui Caink nu continua numai însem nare, ci şi
desemnare şi că !-a dus pe patronul numelui său pe dru­
mul dezvoltării. Şi în termenul cuperoză sau acnee roza-
cee stau ambele posibilităţi aproape una de ccaiaHă: în­
florirea rozei ca imagine a frumuseţii, care îşi găseşte ex­
presie în rozetele (rorasL'Ie) şi în rozele în flăcări ale stilu­
lui gotic târziu, şi în simbolistica trandafirului roşu în­
suşi, care îşi poate îm plânta ghimpii ca semn al zeului
războiului, M ar te, în carnea noastră, dar care este legat
întotdeauna şi de Venus, zeiţa iubirii. în spatele accese­
lor de mânie pot să mocnească un entuziasm înflăcărat
şi o iubire fierbinte, dar şi o furie temperată.
Lecţia de învăţat a celor vizaţi constă în a renunţa cu
adevărat, ba chiar în a căuta să facă să înflorească celălalt
sâmbure al fiinţei lor, la fel de autentic, şi să exprime fără
în/torituri ce îi agită în forul lor interior, Ce au ţinut până
acum pentru „ultima m ână" a jocului şi au lăsat să dor-

k S e m n u l I ţ i i C i t i n e s f c u n s e m n t a r e î i e s l e p u s d e D u m n e a e i ! lu i

C a in , c a u c i g a ş a i f r a l d u i s ă u A b e l A s t ă z i a r e s e n s u l u n u i s e m n a l
v i n e i ; u c a r a c t e r is t ic ă c e t r ă d e a z a p e d n e v a . C f . ş i F a c e r e a , 4 , 1 5 : Ş i
■ dî p u s D u m n e z e u l u i Cajrf i t n s e m n , c a n i m e n i c n re -1 v a g ă s i s ă m t - l o m o a ­
re . Ş i a p u r c c s C a i n d i n f a f a l u i D u m n e z e u /.)
108 Ruediger Dahlke

miteze în adâncuri vrea acum să fie eliberat Faptul că mâ­

nia este una sfântă sau profană, că răzbunarea este una
proaspătă sau străveche rămâne în urm ă în faţa necesită­
ţii de a le exprim a. Tocmai această irumpere şi izbucnire
poate să pună în mişcare energia necesară, pentru a ata­
ca acea problem atică de apărare care iese la iveală în
simptomatica de bază. Trebuie redusă rezistenţa psihică
faţă de tema delicată, şi nu dispoziţia fizică de apărare.

întrebări
1. Ce conflict îmi stă scris pe faţă?
2 . Ce m -a călcat pe nervi şi mi-a intrat sub piele?
3. Ce frică mă îngustează psihic atât de mult, încât tre­
buie să m ă deschid fizic atât de tare?
4. Cc dom eniu al vieţii, ce temă m ă suprasolicită?
5. Ce-mi înfloreşte pe chip ce nu pot exprim a fără în­
florituri? Ce vrea şi trebuie să izbucnească în m ine şi să
irum pă din mine?
6 . Ce m -a însemnat? Ce m-a desemnat?
7. Ce bombe cu explozie întârziată zac în spatele fron­
tului meu psihic?
8 . Ce rol joacă perfidia în viaţa mea?
9. M ânia flamboaiantă şi focul entuziasm ului îşi ca ­
pătă dreptul lor în viaţa mea?

Herpes facial sau herpes labwlis

Virusul zoster tocmai descris este numai unul dintre

nenumăraţii reprezentanţi ai acestei familii care cuprin­
de peste 90 de virusuri. Ele sunt făcute răspunzătoare
pentru multe grozăvii, chiar şi favorizarea cancerului. Pri­
 Capul 109

vind din punctul de vedere al virusurilor, este vorba de

una dintre familiile cele mai de succes. M etodele lor nu
sunt departe de cele ale mafiei. Ele s-au specializat pe
branşe diferite, parţial învecinate, şi îşi îm part foarte cin­
stit între ele câmpul de acţiune, corpul omenesc, stilul lor
de munca fiind însă cât se poale de „ necinstit".
Pe faţă este important pe lângă virusul de herpes zos-
ter m ai cu seamă cel de herpes simplex. Acesta cuprinde
două tipuri, primul spedalizându-se pe legiunea de deas-
pura liniei taliei, fiind aici responsabil pentru herpesul
facial sau herpesul labial. Tipul II, numai puţin diferit de
celălalt, esle competent pentru jumătatea corpului de sub
talie şi baza bolii sexuale astăzi celei mai răspândite, her­
pes genitalii. Tipul I, agentul herpesului labial, este mai
benign, în schim b însă m ult m ai răspândit. 99 la sută
dintre oameni îl găzduiesc ca oaspete permanent. Deja la
vârsta şcolarizării, practic toţi copiii au venit în contact
cu el. Cu toate că virusul se poate întâlni pretutindeni, el
este responsabil numai ia fiecare al sutele* purtător al său
de indispoziţiile tipice care tot revin.
Cu nişte dureri care furnica, pişcă, tensionează sau
m ănâncă ae dezvoltă vezicule Ia buze, mult m ai rar şi în
alte locuri, cum ar fi la nas. Ele sunt la început um plute
cu un lichid limpede, care apoi se tulbură, iar ţesutul din
jur este umflat şi înroşit. în zilele urm ătoare băşicuţele
plesnesc şi se usucă, şi cel târziu după o săptămână şi ju­
m ătate toată tărăşenia trece. Rareori se întâmplă totuşi
ca procesul să fie mai dificil, implicând şi m ucoasa bu­
cală şi încă şi mai rar meningele.
D rept cauze, medicina tradiţională m enţionează, ca
şi în cazul herpesului genital, diferite situaţii care scad
forţa de apărare. Apropierea situaţiilor declanşatoare este
1 10 Ruediger Dahlke

plauzibilă la apropierea simbolică a buzei superioare de

cea inferioară. Razele soarelui, febra sau tracu l sunt
triggerii. Chiar şi schimbările hormonale din cadrul ci­
clului menstrual pot fi suficiente- Ceea ce produce herpe­
sul sunt însă mai cu seamă zguduirile em oţionale şi şo­
curile psihice şi cel mai mult ccle legale de senzaţii de
greaţă sau de o dorinţă ezitantă nemărturisifâ.
în febră sunt eliberate pe lângă căldură şi pofta de
luptă a corpului, fantasme şi vise, ca şi dorinţa febrilă dc
rezolvare. în trac, devine deosebit d c clară o contradic­
ţie internă, căci căutăm cu plăcere o situaţie care atrage
şi înfricoşează deopotrivă. Am dori recunoaştere şi sim­
patie Locmai din partea acelor oameni de care ne temem.
Şi dacă avem „Reisefieber" (febra călătoriei) ne poate ieşi
un herpes facial, căci şi atunci este ilustrată o situaţie eu
două tăişuri. Pe de o parte ardem să mergem în călătorie,
pe de alta nutrim o teamă nem ărturisită în faţa ei, care
se exprim ă în tensiuni şi poate să ardă pe buze. De obi­
cei este vorba de acel nerostit „N -am putea mai bine să
renunţăm la călătorie?", care în loc să ne iasă pe gură în
cuvinte, ne iese în băşicuţe, de obicei.
Când bem din paharul altuia se amestecă sila cu tea­
m a de a nu pierde apropierea şi simpatia acestui om. Nu
cutezăm să refuzăm intimitatea paharului com un şi de
aceea nu ţinem seam a de senzaţia noastră d c greaţă- Şî
atunci herpesul aduce substitutiv pe buze ceea ce noi în­
şine nu îndrăzneam. în băşicile Iui respingătoare el întni-
chipează sila neexprimată a posesorului său. Contam ina­
rea fizică prin intermediul paharului nu joacă nici un rol,
căci virusul este oricum piezent în toţi participanţii.
La unii oam eni este deja suficient să vadă pe cineva
care are herpes. De silă ei se întorc spre interior, se în­
 Capul 111

chid sufleteşte faţă de acest om şi trebuie să-şi deschi­

dă în. schimb m ucoasele buzelor. Herpesul labial deno-
lă In tr-ad ev ăr (asem ăn ăto r ulcerului sto m acal, ce-i
drept m ai inofensiv) un d ezacord între m ucoasa pro­
tecto are şi forţa agresivă de p er tu rare şi distru gere.
Ceea ce nu l e * r ieşi celor afecta ţi niciodată pe gură ae
exprim ă totuşi în herpes. M ucoasele sunt zona predes­
tinată pentru senzaţiile de greaţă, o dată ce m u cozită-
Jile sunt con siderate în cultura noastră ca p roducând
silă. Pentru indieni, în schim b, ele erau v alo ro ase şi
sim bolizau patria vieţii, căci ci erau conştienţi că sunt
im portante la zăm islirea unei vieţi noi. De aceea, indie­
nii pot, de pildă, să m estece în prealabil m âncarea pen­
tru copiii lor sau ptentru bolnavi, fără a produce nici cea
mar mică senzaţie de greaţă. Herpesul labia! nu joacă la
ei nici un rol.
Soarele este simbolul principiului masculin şi al vita­
lităţii, drept care apropierea lui şi este căutată cu plăce­
re, cu toate că nu rateori le joacă feste adoratorilor lui.
Deosebit de bri7ant devine acest aspect pe munţii înalţi,
unde ne apropiem m ult d c soare în aerul curat şi unde
herpesul sim plex are predilecţie să iasâ, După cum ne
învaţă exemplul lui Tcar, când soarele arde poate să pună
chiar viaţa în pericol. Cine-şi arde buzele din cauza prin­
cipiului fizic al vitalităţii va avea în conştiinţă o respin­
gere corespunzătoare, nem ărturisîtă, faţă de acest prin­
cipiu. Acei eroi m oderni care se apropie pe urm ele lui
Icar de soare, pe înălţimile gheţarilor şi munţilor, şi îşi
exteriorizează herpesul sub forma arsurii solare Ia m un­
te poartă trăsături ambivalenţe. tii ar trebui să-şi pună
sub semnul întrebării vitalitatea însorit-eroică şi cel pu­
ţin să caute să-i prindă reversul. în claritatea răcoroasă
112 Ruediger Dahlke

a aerului cu rat de m unte câte cev a înăbuşitor a r putea

atunci să devină cla r
Şocurile psihice la începutul m enstrualei p o t să tră­
deze un conflict nemărturisit referitor la o dorinţă de co­
pil. în plus, ciclul lunar este considerat de m ulte femei
ca ceva im pur, cane um ple de silă şi repulsie.
Din punct de vedere m edical, herpes labialis nu este
un sim ptom periculos, el aproape nea vând nevoie de
tratam ent. încărcătura din spatele temei provine de la
evalu area lui. Cei afectaţi se sim t deform aţi — şi de­
m ascaţi şi ridiculizaţi în faţa lumii întregi în sila şi re­
pulsia lor. Mulţi evită să iasă în public cu astfel de buze
necurate, pentru a nu trebui să arate că sunt „m u rd ă­
riţi". A bcesele benigne d e pe m arginile m u co asei lor
trădează ceva psihic prea exploziv. Porţile lor superioa­
re de intrare sunt inflam ate şi astfel (a)prinse în co n ­
flict. Buzele au aspectul îngroşat, indicând deci o sen­
zualitate ce trece dincolo de cadrul prevăzut. Şi aici este
am bivalenţa în joc: pe de o parte, buzele um flate se m ă­
resc şi atrag atenţia asupra lor, pe de altă parte ele sem ­
nalizează totodată: „Nu m ă atinge, sunt resp in găto r şi
d ezgu stător." în deform are devine vizibilă o transfor­
m are, în prefacere o prefăcătorie. Corpul onest scoate
ceva la suprafaţă căruia posesorul său nu-i ţine partea,
lese la iveală ceva impur, şi acesta iese din propriul in­
terior.
A cum celorlalţi le este silă de cel afectat, şi el simte
repulsie din p artea cealaltă. O rice i-ar fi ars p e buze,
dar nu îi ieşise pe buze din bunâ-cuviinţă şi din ap a­
rentă distanţă, devine viu, nu prin cuvinte, ci prin v e ­
zicule de herpes. Im presia exterioară este ruinată, prin
b ăşici u stu răto are, zem uri care am intesc de un copil
 Capul 113

căruia-i curg balele, deschidere exagerată ulceroasă sau

necurăţenie închistată, scorţoasă şi încrustată. Nimic nu
m ai trebuie sa răm ână nerostit* Cârtelile, spum egările,
cuvintele usturătoare, rem arcile „necurate" şi franche­
ţea ofensatoare care au fost reţinute în spatele buzelor
strânse îşi cap ătă acum şansa. H erpesul labial devine
repulsia som a tiza tă în faţa insondabilului propriii. El
este form a fîzîcă pentru toate „necurăţeniile" n e x t e ­
riorizate. C ât de respingătoare este tem atica pentru ci­
neva se poate testa cu ajutorul gândului de a săruta niş­
te buze cu herpes.
In acest loc se iveşte şansa de a înţelege mai profund
principiul m olipsiţii. La herpes labîahs se sem nalează
fără echivoc fenomenul molipsirii şi. Ia fel de fără echi­
voc, el nu are aici de-a face cu agenţii patogeni. Asta nu
trebuie să fie aşa J a r la herpes genitalis vom vedea că
transmiterea agenţilor fizici joacă un rol mai mare, însă
principiul molipsirii rămâne acelaşi. Noi credem că luam
în noi ceva exterior şi respingător şi ne îmbolnăvim de
pe urm a lui, în realitate putem să considerăm ceva exte­
rior num ai atunci respingător când il avem deja sufleteş­
te în noi. N iciodată nu ne poate speria ceva existent în
afară d acă nu există deja în noi ca model. Agenţii sunt,
în funcţie de situaţie, transmiţători mai mult sau mai p u ­
ţin importanţi ai modelului. La herpes labialis acest m o­
del nu este prezent numai în conştiinţă, ci pi fizic deja.
In această privinţă molipsi rea fizică nu joacă nici un rol
aici, cea psihică va fi singura decisivă. Am bivalenţa, re­
pulsia şi team a de molipsite pot face ca virusul ţinut în
corp sub control să iasă de sub controî, prin faptul că ele
dereglează echilibrul sufletesc. Fără activarea modelului
intern nici virusurile cele mai perfide nu pot să devină
 Ruediger Dahlke

periculoase. Viaţa şi activitatea u nor m odici renum iţi

care au tratat bolnavi în perioade de m olim e, p recum
N ostradam us, stau dovadă. N u le era teamă, din contră,
ci păreau îm păcaţi lăuntric cu tabloul bolii, şi astfel nici
agenţii patogeni cei mai ameninţători nu le puteau face
nici un rău.
La herpes se evidenţiază pericolul unui cere vicios
când valorizările înlocuiesc interpretările* Cine înţelege
herpesul nu ca expresie a propriei sile, ci ca pedeapsă
pentru gânduri „necurate", va tabuiza şi mai m ult acest
domeniu şi îl va împinge astfel mai adânc în umbră. Re­
acţia onestă a corpului va fi mai mult herpes labialis.
Lecţia de în v ăţat este m ai degrabă să recunoaştem
senzualitatea categorisită ca „ im purS" şi celelalte tem e
con fl ic tu ale ca pe ale noastre, să le acceptăm şi să le ex­
primăm. A ne mărturisi gânduri corespunzătoare şi a Ie
exterioriza verbal, în loc de sub forma băşicuţelor de her­
pes, ne cruţă buzele. Atunci trebuie, ce-î drept, să „avem
gura m aie" şi riscăm să ne ardă bum şi să ne lingem pe bot
la figurat. în schimb, ne surâde şansa de a deveni un om
pe picioarele lui şi franc.
Buze cu herpes deschise în sens concret sângerează şi
fac coji asem ănător buzelor pe care ni le m uşcam .
Este cazul ca, depăşind sila, să ne apropiem de sen­
zualitate, să recunoaştem şi să savurăm pe lângă aspec­
tul respingător al mucoasei şi pe cel dătător dc viaţă. Din
mlaştina m ohorâtă originară s-a născut viaţa şi din pân­
tecele întunecat s-a târât fiecare om , iar m enstruaţia cu
zem urile sale închise creează abia premisa pentru o via­
ţă nouă şi vrea să fie acceptată ca parte esenţială a vieţii.
Gândurile caustice ar putea să condimenteze propria
viaţă şi s-o facă mai picantă, impulsurile de a cârti şi spu­
 Capul 115

m ega ar putea fi exprim ate în form a criticii constructi­

ve, poate chiar muşcătoare. într-o nişiă socială, cabaretul,
a r exista chiar posibilitatea de a lo scoate relativ direct
pe gură şi a le adresa bărbatului, respectiv femeii. Aici
se practică tocmai servirea unor cocteiluri de cuvinte p u ­
ternic cond im entate, care depăşesc anum ite limite în-
tr-un m od elegant şi pot să fie nu tocm ai inofensive, ba
uneori pot fi chiar jignitoare. Cuvântul de spirit ar fi o
altă formă de a scăpa de această tematică într-un chip în­
văluit şi încă tolerat.

întrebări
1. Ce temă îmi dereglează echilibrul sufletesc şi îi des­
chide herpesului drumul?
2. De ce mi-e silă? Ce îmi repugnă? Cum îi scârbesc
pe alţii? Ce îmi inspiră repulsie? Ce consider o scursură?
în ce m ăsura sila mea este cuplată şi cu plăcere?
3. Cum este relaţia mea cu m ucoasele şi mucozităţiJe?
4. Ce gânduri „necurate" fin pentru mine, lăsând bu­
zele mele să le exprim e? Ce expresii nu aş lâsa nicioda­
tă sâ-mi iasă pc gură?
5. Mă deform ez pentru a nu trebui să dau formă nici
tem elor ce intTă în discuţie, nici relaţiei cu partenerii?
îm piedic săruturi şi alt contact prin buze respingătoare?
6. Mi-e groază de gândul de a-mi face problemele p u ­
blice şi obţin exact asta prin simptomul meu? Ce este ne­
spus de indicibil în viaţa mea?
7. Ce conflict îmi dă de furca? Ce probleme arzătoa­
re nu îndrăznesc sa abordez, cu toate că pretind t>o fac?
116 R u ed iger Dfihlkc

Lumina ochilor şi vederea

Problemele de ochi cele mai frecvente Iau fost elabo­

rate pe larg în prim ul volum , cele de urechi au fost tra­
tate m ai puţin în detaliu, iar deficienţele de m iros şi de
gust nu au fost abordate deloc. A sta corespunde destul
de exact extinderii afecţiunilor noastre şi exprim ă o es­
tim are tipic culturală, pe care m erită să o aprofundam .
Ochii corespund, după semnele lor caracteristice exte­
rioare, soarelui ş>i bărbătescului.^3 Goethe a form ulat:
„W ar' nicht das A uge sorm enhaft,/ die Sonne konnt' es
nicht erblicken/'L Organul auditiv impune în schimb în
exterior prin pavilionul urechii, care este apropiat sim­
bolic de lună şi de feminin.
Ochii sunt singura parte a corpului nostru unde cre­
ierul devine vizibil căci din punct de vedere filogenetic
ei fac parte, cu nervul optic şi cu retina, din sistemul ner­
vos central. Văzul stă, conform caracteristicii sale, aproa­
pe de conştiinţă. Ridicarea ochilor ia rangul d e organe
senzoriale de prim ă clasă a evoluat o dată cu poziţia de
întâietate a creierului mare. Gândirea ne m archează ve­
derea, d ar şi vederea ne m archează gândirea. Ambele

13 Putem vedea în ochi simboluri ale întregului- Forma circulara

pledează în acest sens, ca şi relaţia cu lumina, ca re este un simbol
al desăvârşirii. Dar aşa cum în lumea polară luminii îi este Dpusă
umbra, ochiul tinde mai mult spre bărbătesc, în principiu, ochiul
îşi păstrează ca fi lumina caracterul său de entitate, chiar daca el
este folosit de cultura noastră mai cu seamS sub aspectul mascu­
lin. El este ¥i oglinda sufletului şi poate nu numai sa lucească, cî şi
să strălucească, nu ruiîiai să vadă hine, ci jji să privească bine. Pen­
tru noi a devenit însă, mai a!*;s datorită opticii sale calculabile, sim­
ţul dominant
L De n-ar fi ochiul însorit/ Soarele nu l-ar fi zărit- Din J.W. Goethe,
Farhcitlchre {Teoria ctthrfor), (N. t )
 Capul 117

corespund între ele în posibilităţile lor şi în sursele lor

de greşeli şi s-au stim ulat reciproc. Gândirea a ajutat ve­
derea să treacă elegant peste diferite lipsuri. Căci în timp
ce noi putem să auzim şi să mirosim în toate cele patru
direcţii, vedem întotdeauna doar jumătate din lume. N u­
m ai câţiva zei cu mai mulţi ochi şi păstorul Argus cu nu­
m eroşii săi ochi pot să cuprindă cu privirea întregul.
Vederea este orientată după lumina soarelui, ale cărui
raze par să ia întotdeauna drumul drept şi deci cel mai
scurt, în m od corespunzător, noi încercăm să gândim şi
să plănuîm drept şi fără ocolişuri. Mediul nostru artifi­
cial l-am orientat după linia dreaptă şi după unghiul
drept, în timp ce natura trăieşte în curbe şi rotunjimi şi
nu cunoaşte n id linie dreaptă, nici unghi drept. Gândi­
rea noastră nu este fixată numai pe drumul cel mai scurt,
toate reprezentările şi aşteptările noastre referitoare Ia
dezvoltările ulterioare sunt proiecţii în linie dreaptă în vi­
itor. Dar cum în realitate nimic nu decurge rectiliniu, In
astfel de planificări ceva merge întotdeauna strâmb. Mul­
te pledează pentru ideea că violentarea mediului nostru
natural înconjurător are de-a face cu im punerea tot aşa
de violentă a liniarităţii. Asta se bazează însă pe o eroa­
re d e gândire care se află în corelaţie cu vederea.
Cât de strâns este legată conştiinţa prin vedere cu lu­
mina o arată noţiuni precum sclipirea spiritului, ilumi­
nare, minte clară, cap limpede, Ev Mediu întunecat etc.
Vorbim cât se poate de firesc de lumina cunoaşterii şi nu,
să zicem, de tonul, gustul sau mirosul ei, Cel puţin sune­
tul ar putea pretinde un drept mai înalt la această onoa­
re, căci, după miturile popoarelor celor m ai diferite, în
primul rând a fost un ton, şi întreaga creaţie a început cu
un sunet. „La început a fost cuvântul", propovăduieşte
118 Ruediger Dahlke

Biblia, d i n Vedele indice aflăm cum totul s-a form at din

silaba p r i m o r d i a l ă om, iar în imaginaţia aborigenilor aus­
tralieni Dumnezeu cânta lumea. Chiar şi în lumea noas­
tră scoasă de sub puterea vrăjii, fizica ne învaţă ca uni­
versul a rezultat din Big Bang —^adică explozia iniţială.
Ignorând această situaţie, am dat la o parte văz pi auz
şi ne-am pus raţiunea noastră clară ca sticla pc primul loc.
Vedem mai întâi lumina zilei, cu toate că ştim că, cu mult
înainte de lumina zilei se aude sunetul inimii materne şi
că în faze decisive ale vieţii este mai bine să-ţi asculţi ini­
ma dccât să te uiţi cu coada ochiului la raţiune.
Structura ochiului ne dezvăluie o altă particularitate,
nu neproblematică, a vederii noastre şi deci şi a conşti­
inţei noastre. Noi nu vedem peste tot pe retină la fel dc
bine şi de clar. în margine, acuitatea vizuală este mai sla­
bă şi percepţia culorilor deficientă, în timp ce înspre cen­
tru devin tot maî bune. Vederea a devenit la noi un act
concentra tiv, noi ne fixăm privirea pe un punct şi lăsăm
să dispară astfel autom at altceva. în mod corespunzător,
ne concentrăm conştiinţa pe principal, ceea ce este ne­
im portant fiind adesea d at deoparte, Selectarea are un
caracter dublu, căci ea este alcătuită dintr-o alegere şi o
eliminare. Mrobabil că vederea nu a fost din totdeauna
centrată astfel. Chiar şi astăzi, „alte m am ifere", cum ar
fi caii, vad uniform pe întregul lor câm p vizual. Pe lân­
gă punctul cu acuitatea vizuală cea mai mare, ochiul nos­
tru mai are şi o pată oarbă, acel loc unde intră nervul op­
tic în retină. Conştiinţa antrenată pentru selecţie şi punc­
te de vedere clare produce, îndatorată în chip raţional
drum ului celui mai scurt, şi ea câte o pată oarbă. Orice
concentrare şi selecţia ce rezultă de aici se b azează pe
t?iaminare şi presupun procese de gândire.
 Cgpul 119

C ât de mane este rolul aprecierii atât în procesul vede­

rii, cât şi în cei al gândirii ne învaţă experienţa perspec­
tivei, In deformarea reali tă fii, noi percepem mane ceea ce
este aproape şi mic ceea ce este departe. în această pri­
vinţă, descoperim egocentrismul care ne-a m arcat gândi­
rea în cursul istoriei deja în modalitatea noastră de a ve­
dea- N um ai ceea ce ne este apropiat personal capătă în
gândirea noastră şi optica ei un spaţiu adecvat, Ghimpe­
le din propriul ochi ne este mai aproape şi deci mai im­
portant decât epidemia de holeră din America Latina,
lJe de alta parte, există efectul aparent contrar al pro­
tecţiei, care este şi el legat esenţial de ochi. Vedem foarte
clar paiul din ochiul altuia şj nu vedem în schimb bârna
din ochiul nostru- N e-am calat pe a vedea totul afara,
deşi ochiul ne poate dovedi oricând contrariul. Toate
imaginile se formează întotdeauna numai p c retină, care
este clar în interior Imprimările retiniene fac ca acest lu­
cru să fie foarte limpede: cine se uită în soare şi apoi în­
chide ochii vede cu ochii închişi o pată întunecata, un
negativ al soarelui, cate cu siguranţă că nu există afară.
Visele ne arată în fiecare noapte că nici m ăcar retina
nu este necesară pentru a vedea. Toate imaginile, cele pe
care ni le luăm aparent din exterior spre interior, şi cu
atâ t mai m ult imaginile onirice, sunt în realitate întot­
deauna imagini interioare. Nu există altele ,şi nici nu pot
exista, în principiu. Totuşi ne privim ocliiul ca pe un apa­
rat fotografic şî pornim de la faptul că ceea ce fotogra­
fiază el în exterior chiar există acolo afară. în primul v o ­
lum am a ră ta t pe o altă cale cât de problem atică este
această presupunere care ni se pare atât de firească. în
realitate, vedem toate înăuntru şi Ie declarăm ca lume
exterioară. Acesta este însă m ecanism ul proiecţiei,-cu
120 Ruediger Dahlke

ajutorul căruia deplasăm asupra exteriorului to t ce nu

putem să suportăm în noi.
Astfel, ochiul oferă, ca şi pentru raţionaliza re, şi pen­
tru proiectare baza, el n e înlesneşte evaluările şi stim u­
lează selecţia şi deci îngrădirea lumii, întrucât face toa­
te astea în slujba gândirii şi a imaginii sale liniare, raţio­
nale şi valorizante asupra lumii, conştiinţa se revanşea­
ză cu un artificiu dibaci şi temerar: ea sugerează că toa­
te percepţiile ochilor noştri sunt obiective, ded că tot ce
ne acolo afară corespunde adevărului.
Pe acest truc se bazează imaginea noastră a lumii şi
dominaţia intelectului. El o datorează în definitiv ochi­
lor şi efortului lor de a îndrepta în m od artificial curbu­
ra lumii rotunde. De câtă abnegaţie trebuie să dea dova­
dă atunci ochiul o revelează propria sa form ă rotundă.
Astăzi ştim că în realitate nim ic în această lum e nu
(de)curge liniar. Ceea ce arată in m ic ca o linie dreaptă
este de fapt totuşi o curbă, aşa cum ne-o dem onstrează
oricând curbura pământului. Nid m ăcar lumina nu vine
în raze drepte de la soare, d în spirale mari. între timp
ştim şi cA ochiul noshu poate să perceapă num ai o par­
te infimă a spectrului undelor electromagnetice şi deci a
„realităţii" noastre. în această situaţie problematică, ame­
ninţând dom inaţia lor neîngrădită, intelectul şi ochiul
s-au unit şi mai strâns, iar intelectul s-a străduit să lucre­
ze în favoarea ochiului cum n-a făcut-o cu nici un alt
simţ. Prin intermediul unor auxiliare tehnice el a spriji­
nit extinderea capacităţilor limitate ale ochiului, cu mi-
croscoape pentru lumea de dimensiuni m îd , cu lunetă
şi telescoape pentru spaţiile vaste ale cosmosului. Toate
trucurile posibile şi mijloacele tehnice auxiliare sugerea­
ză că situaţia vederii noastre nu este atât de rea precum
 Capul 121

o indică ochii individuali, oneşti şi ei. Ochelarii fac foar­

te d a r faptul că majoritatea intelectualilor lumii nu pot
să vadă decât prin ochelarii proprii. Lentilele de contact
trebuie să împiedice ca înşelăciunea să devină evidenta.
Ar pu tea da de gândit faptul că peste ju m ătate din
populaţia aşa-n urnitelor ţări dezvoltate de-abia de mai
vede fără mijloace ajutătoare. Chiar şi lentilele de con­
tact perm anente care se află acum în stadiu de testare
vor putea schimba prea puţin aici.
La toate aceste experienţe dureros de oneste se mai
adaugă şi fizica modernă, demonstrând cu relaţia de ne­
determ in are stabilită de H eisenberg că nu suntem , in
principiu niciodată în situa fia de a percepe obiectiv, în­
trucât observatorul subiectiv este implicat întotdeauna
şi el în procesul percepţiei* Trebuie să realizăm cât de re­
lativ este văzul nostru şi cât de uşor i se poate arunca praf
în ochi. Fercepţia este modelul oricărei m ăsurători ştiin­
ţifice, dar, ca şi aceasta, edificată pe comparaţii şi deci re­
lativă, Urm ătoarea figură poate ilustra dilema.

Cele două cercuri din mijloc sunt la fel de m ari, dar,

datorita împrejurimii mai m id , cel din stânga pare mai
mare, în timp ce fratele său geamăn din dreapta pate mai
122 Ruediger Dahlke

degrabă m ic, din cau za că este înconjurat de cercu ri

mari. Ceea ce ne frapează ca o iluzie optică corespunde
experienţei cotidiene că, pentru a face o impresie câ t mai
im punătoare, ne căutăm cel m ai bine o ambianţă p c cât
de m ăruntă posibil.
Dar vederea noastră nu este num ai relativă, d şi înşe­
lătoare. în orice film trăim experienţa cum imagini care în
realitate stau pe loc ne dau iluzia de mişcare, în filmele
vechi roţile trăsurilor se învârtesc deodată spre spate etc*
Aspectul poate cel mai problematic al vederii noastre
este selecţia, respectiv estim area, care poate fi ilustrată
pe baza urm ătoarei imagini:

HiU

Fem eia cea bătrână şi cea tânără sunt desigur acolo

în acelaşi timp şi tot timpul. Prin selecţia noastră însă, o
p u tem p ercep e m ai întâi num ai pe aceea pentru care
 Capul 123

avem afinitatea mai mare. Chiar şi când le-am descope­

rit în cele din urm ă pe am ândouă, ne este imposibl să le
vedem deodată, cu toate că ştim că ele sunt acolo simul­
tan. Ceea cc poa te părea a m uza n Ha un desen-şa radă ca ­
pătă o cu totul altă conotaţie când no lămurim cum per­
cepem fontă viaţa noastră prin astfel de rastere, care lasă
să treacă doar anum ite lucruri, agreate de noi, şi elimi­
nă restul. Noi nu ne aruncăm privirea asupra lumii ori­
cum , ci introducem unele elemente în ceea. ce vedem din
ca, în timp ce trecem cu vederea altele. Această experien­
ţă devine eficace în expresia lui Schopenhauer „Lum ea
ca voinţă şi rep rezen tare", tot aşa ca şi în viziunea lui
H erm an W eidelener că orice vedere [St'/iewJ este şi o în­
să m ânţare [Sifen], Astfel i sc deschid porţile şi specula­
ţiei (din lat. speculare = a spiona, a pândi, a observa} le­
gată şi ea de văz, iar vederea devine şi mai suspectă. Un
învăţăm ânt intuitiv ne oferă politica în cam reprezentan­
ţii unei grupări sociale pot să iezbata cu adepţii uneia
conservatoare sau liberale timp de ani, num ai ca să se
combată fără nici un rezultat. A tât optic, cât şi cogitativ
ne putem concentra într-un anum e moment num ai asu­
pra unui punct (vizual). Dacă tindem să facem din aces­
ta singurul punct de vedere ce poate fi susţinut, proble­
mele cunoscute sunt preprogram ate.
Ochii ne arată cât suntem de încătuşaţi de polaritate.
Din sim ultaneitate ei fac o succesiune şi sunt astfel ga-
rănţii propriu-zişi ai liniarităţii. Din unitate ei fac o du­
alitate şi au astfel de-a face şl central cu situaţia noastră
ifsp erată în lume. Viziunea asupra unităţii este princi­
pial imposibilă cu cei doi ochi fizici.
Având în vedere această situaţie, nu este surprinză­
tor, ci tipic dacă vom avea atât de des probleme cu ochii.
124 Ruediger Dahlke

Fap tu l ca tindem foarte general aă ne suprasolicităm

ochii rezulta din solicitările lumii noastre optice prim a­
re, Dar problemele se ivesc num ai atunci când nu vrem
să recunoaştem în conştiinţă lucrurile percepute. A nu
voi să privim ceva, a nu voi să-l vedem ca ad ev ărat se
som atizează îa cele mai diverse forme şi tablouri pato­
logice, Că aceste fenomene cu frecvenţa lor au de-a face
specific cu noi o arată aşa-zisele culturi „primitive", care,
orientate vizual mai puţin unilateral, îşi depăşesc tine­
reţea fără miopie, fără a vedea bine num ai de aproape şi
b ătrâneţea fără prezbitism , fără a vedea bine num ai la
distanţă.

Urechea şi auzul

Pavilionul, partea externă a urechii, are o configura­

ţie receptiv feminină. Acoîo unde ochiul este accesibil
unui control activ, urechea ascultă de o lege m ai pasi­
vă. Ea răm âne deschisă m ereu, chiar şi noaptea, în ju­
m ătatea feminină a zilei, nu se lasă orientată şi contro­
lată şî se p oate concentra proporţional m ai puţin. De
aceea, desigur, nu exista un punct al auzului celui mai
ascuţit. în timp ce ochiul elimină după voie şi. este li­
m itat în principiu la o jum ătate a realităţii, respectivul
orizont şi (sem i)cerc vizual, urechea nu se poate deco­
necta şi este astfel informată mereu şi m ai am plu. Chiar
dacă ne culcăm pe o ureche, cealaltă tot rămâne de veghe.
Domeniul de frecvenţă perceput p e scala elecrnm agne-
tică îl depăşeşte cu m ult pe cel al ochiului. M obilitatea
absentă a pavilioanelor urechilor, spre deosebire de cea
a pleoapelor, accentuează, de asem enea, felul m ai pa­
 Capul 125

siv de a fi al acestui sim ţ, care nu sg află, în m od tipic,

în cen tru ca ochii, ci In periferia feţei. Plecăm urechea la
cineva sau îi dăm ascultare, în schimb privirea ne-o arun­
căm numai în jurul nostru. Faptul că anim alele sunt în
stare sa-fi mişte urechile şi că există şi unii oam eni care
mai pot executa nişte mişcări rudimentare active ale pa­
vilioanelor urechilor ne face să bănuim că această ca­
p acitate a regresat prin neglijare. N um ai în sens figu­
ra t m ai putem să tragem cu urechea, să ascultăm cu zece
urechi sau la nevoie să mişcăm din urechi■C ât d e depar­
te am ajuns ne poate dem onstra faptul că în ziua de azi
ni se p ar com ice nişte pavilioane ale urechilor care se
m işcă, în schimb tragici nişte ochi nem işcaţi. Ponderea
diferită a celor două sim ţuri se vede şi din constatarea
că noi ne bazăm mereu p e optica noastră, însă doar ra­
reori m ai suntem numai urechi, ba chiar aproape că am
uitat ce e ascultarea.
Sem nul caracteristic cel m ai im portant al urechii,
chiar înaintea pavilionului, este organul propriu-zls de
au7. din urechea internă, melcul. Imaginea spiralei este
un sim bol străvechi, care se apropie m ult mai m ult de
realitate decât linia dreaptă. în locul unde se form ează
noua materie, în domeniul cel mai mic, fizidenii atomjşti
l-au găsit semnul caracteristic, şi tot aşa îi întâm pină ea
pe astrofizicienii în dimensiunea im ensă a universului
ca nebuloasă spirală, în substanţa terestră a ADN-lui î-au
dat de urmă biologii moleculari, iar psihoterapeuţii o cu­
nosc ca pe aeel vârtej cu care începe circuitul vieţii la con­
cepere şi se încheie la sfârşitul vieţii, când sufletul pără­
seşte din nou trupul. Percepţia urechii poate, prin u r­
m are, să se apropie de realitate, m ai cu seam ă dacă ne
gândim că totul în această creaţie se edifică pe sunet.
126 Ruediger Dahlke

„Nada-Brahm a, lumea este sunet,"14 C.G. Carus spunea:

„Urechea internă poate fi numită organul cel mai im por­
tant şi elocvent al dezvoltării psihice," Schopenhauer şi
K ant au arătat raportul urechii cu timpul, pe care-1 m ă­
surăm din vechim e după mersul aştrilor. „Orbitele lor
circulare" sunt în realitate spirale* Viaţa este ritm , a re­
cunoscut Rudolf Steiner, şi cu m şi tim pul decurge rit­
m ic15, este strâns legat de viaţa noastră. Noi vedem cu
ochii suprafaţa lumii, fenomenele. Cu urechile noastre
ascultăm însă în profunzime, la rădăcinile vieţii noastre.
în acest sens, ochilor „fenom enali" li se opun urechile
„radicale" (lat. rtidix = rădăcină). Asta nu face ca urechi­
le să fie din principiu m ai bune decât ochii, ci arată nu­
m ai că noi le folosim într-un alt m od, mai profund.
Raportul dintre cele două organe de sim ţ predom i­
nante se revelează în relaţia interumanâ, Ne vedem şi ne
auzim unii pe alţii. Prin primul intrăm în contact, prin
cel din urm ă învăţăm la nevoie să ne înţelegem. Cu cât
ne atinge mai profund, auzitul arată reacţiile în caz de
orbire şi surzire, Din cauza aprecierii care p revalează
considerăm orbirea a fi mult mai rea, în practică se con­
stată însă că ea este mai uşor de suportat. O dată cu pier­
de rea auzului, pierdem capacitatea de a m ai vibra îm ­
preună cu hi m ea, pierzându-ne deci şi afinitatea cu ea,
din care rezulta nişte tulburări psihice mergând până la
depresii. Surzenia este legată d e o lipsă de sentim ent.
Cine „răm âne surd" nu m ai simte nim ic faţa de ceilalţi,
cine „se porneşte ca surda-n joc" face din nepricepere lu­

C f . s c r ie ffiS c u a c e la ş i n u n it ' \ N a d t J - B r d h t i i n , d i e W e l i i s t a lu i
J n a r h im - E m s t B eh rerid t.
IŞ Dupâ fiecare zi urmează o noapte, după fie c s it vara iarna etc.,
în t r - u n r i t m c im H r iu u .
 Capul 127

cruri nepotrivite. Proverbul [germ an] ştie că auzul şi

sim ţitul se p o t reprezenta reciproc: „Cine nu v rea să
audă trebuie să simtă “
Dacă ne este luat a uz ui, trăim într-o lume fără sunet.
Este sentim entul de a fi respins, înlăturat, de a fi m ar-
ginalizat în sensul cel mai rău, care ap ro ap e că nu se
poate suporta psihic. Aşa cum la începutul creaţiei este
un ton, şi fiecare făptură aude de la bun început sune­
tul bătăilor inimii m aterne. Cât de im portant este acest
cordon om bilical acu stic sim te fiecare m am ă cartî îşi
strânge spontan şi intuitiv la piept copilul spre a-1 linişti.
La alăptat [StiV/en] nu este în ultim ul rând acest sunet
fam iliar care face copilul să fie liniştit [still]. Şi fiecare
fam ilie de raţe arată acest fenomen. M am a m ăcăie in-
continuu, şi atât timp cât puii ei o aud, totul este în re­
gulă. De îndată ce m ăcăituî se aude mai slab, este tim­
pul să se întoarcă.
în surzite, respectiv surzenie* zace indiciul de a înce­
ta să tragem cu urechea spre exterior şi să aşteptăm de
acolo răspunsurile. Nu mai trebuie să ascultăm ce ni se
spune din afară, d să ascultăm de vocea noastră interioa­
ră, singura la care suntem trimişi şi reduşi din cauza ta­
bloului bolii. Trebuie gâsit ritm ul interior. Conform na­
turii, asta este o sarcină a vârstei mai m ature, m otiv pen­
tru cane tabloul bolii o şi v izează cu predilecţie p e ea.
Cine se orientează şi Ia o văn&ta înaintată num ai după
cele din exterior trebuie sâ ia în calcul faptul că destinul
îl corectează, ceea ce se poate întâm pla prin închiderea
urechilor exterioare. Propria voce interioară, ca şi vocea
Domnului se pot auzi independent de urechile fizice şi
răm ân în caz extrem singura legătură. Asta se poate per­
cepe ca dram ă sau ca şansă. Aici ar trebui să ne gândim
 Ruediger Dahlke

şi la com pozitorii Beethoven şi Smetana, cane, în ciuda

surzirii exterioare, au com pus m uzică dum nezeiască şi
o şi auzeau în interior.

Tmwfus sau ţiuitul în urechi

Ceea ce poate să pară la prima vedere un m ic sim p­

tom inofensiv chinuie între tim p num ai în G erm ania
peste şase m ilioane de oam eni, atingând astfel rangul
unei epidemii - Tinnitus vine din latinescul „tinnire", care
înseamnă a suna. Adesea este descris şi ca vâjâit, vuiet,
susur, foşnet, m ormăit, sunet de clopote, bâzâit, ciocă­
nit, fluierat, zornăit sau chiar ca urlet. Nu toţi, d ar cei
mai mulţi dintre cei afectaţi suferă din cauza unui zgo­
m ot interior, se simt perturbaţi şi uneori resimt afecţiu­
nea chiar ca pe un handicap.
Medicina tradiţională pleacă la peste jumătate din cei
afectaţi de la zgom ot drept cauză. Practic, la toţi pacien­
ţii se găseşte o legătură cu stresul neţinut sub control. In
definitiv, zgom otele în urechi sunt o gălăgie preluată în
interior, bolnavii se deranjează ei singuri p e ei, Multe
pledează pentru ideea că, deranjaţi d e „v acarm u l" de
afară, ei nu s-au pus în gardă, ci au lăsat agresiunea să
pătrundă în ei, rozându-i, respectiv şi-au vârât-o zgomo­
tos în ei. în loc de a mânui constructiv stresul şi de a pre­
întâm pina provocările afară, ei tind să rezolve totul în
interior ei cu ei şi atât. Nu-i de mirare dacă înăuntru se
petrece atunci câte ceva. Sunetele dinlăuntru trebuie în­
ţelese (ca toate sim ptom ele) ca sem nale, care v or să
transmită un mesa). Felul mesajului rezultă din felul zgo­
m otelor, care au în ele ceva de avertizare sau cel puţin
de reclamare a atenţiei. Ceasul deşteptător care sună vrea
 Capul 1 29

să trezească energic, sirena vrea să te facă să tresari spe­

riat, urletul unei balize avertizează la fel ca şi clopotele
d c alarm ă care sună anunţând furtuna, cine bate la uşă
cere să fie lăsat să intre şi să i se acorde atenţie, fluiera­
tul previne sau dă semnale. Astfel de sunete ar putea sa
nu fie agreabile, dar ele îşi au întotdeauna rostul. Vuie­
tul unei furtuni, bâzaitul unui roi de albine sau m orm ăi­
tul unui urs nu promit desigur nim ic bun, dar ele sunt
de folos, daca ascultăm de ele, dacă le luăm avertism en­
tele în serios şi ne com portăm în mod corespunzător.
Pacienţii cu tmnitus au interiorizat şuvoiul stresului
şi acum el le răsună dinspre interior şi îi avertizează din
□ea mai m are apropiere, după ce semnalele mai distan-
ţaţe nu au fost auzite sau ascultate. Momentul din viaţă
în care au început avertismentele din interior arată când
s-a um plut paharul. Pacienţii fac acum ca tăcerea să fie
imposibilă în ei şi ajung să îşi cunoască astfel necesita­
tea lor m ai profundă de a avea linişte. Liniştea interina-
ră se poate realiza însă abia dacă în exterior s-a făcut ceea
ce era necesar. în acest sens, ei se aseam ănă cu societa­
tea noastră m odernă, care şi ea face liniştea tot m ai im ­
posibilă şi confruntă oamenii cu tot mai m ult stres zgo­
m otos. Dar to cm ai astfel trezeşte ea o dorinţă tot mai
m are de linişte. Gălăgia crescândă corespunde zgom o­
telor am plificate din urechi, zgom otul trebuind să fie
conceput aici într-un m od m ult mai am plu şi nefiind de
m ăsu rat num ai in decibeli. D acă bolnavii de tinnilus
sunt produsul unei societăţi cam de-abia de mai cunoaş­
te liniştea, ei sunt solicitaţi de simptomul lor să ia atitu­
dine faţă de zgom ot şi astfel sa înveţe cum să-l m ânuias­
că ş;i să-l ocolească, înainte să se încerce combaterea zgo­
motului prin m etode alopate, sarcina ar fi de a asculta
130 Ruediger Dahlke

ce are de spus. De obicei este cerinţa de a se exprim a cu

glas tare nu num ai în interior, ci şi în exterior.
Pacienţii sunt pe de o parte prea bine adaptaţi Ja ne­
cesităţile societăţii, pe de alta prea puţin la cele ale vie­
ţii cu exigenţele ei mereu schim bătoare. Ei au preluat în
interior stresul care ar putea să provoace şi să anime for­
ţele de viaţă şi s-au baricadat în interior, faţă de o viaţă
exterioară ce funcţiona bine. Această situaţie se cristali­
zează adesea în nişte procese concom itente de scleroza­
re a vaselor. Aspectul rigid izăr ii şi al adaptării deficien­
te la vicisitudinile vieţii se concretizează acustic în anu­
mite zgom ote în urechi: )a caracteristica zgom otelor de
a trezi se m ai adaugă apoi cea de zăngănit şi zornăit a
structurilor întărite, încremenite.
în timp ce sunetele reprezintă o vibrare arm onioasă
de energie, zgom otele se caracterizează prin vibraţii no-
arm onioase. Dar în fiecare sunet se eliberează energie.
In acest punct se pot distinge două grupuri d e persoane
afectate, grupul mare al celor perturbaţi şi cel mic care îşi
percepe zgomotul ca sunet şi se poate descurca cu el. Un
ajutor substanţial ar fi deja de a trece din prim ul grup în
cel de-al doilea, ceea ce şi ţintesc cele m ai m ulte terapii.
Experienţa arată că o acceptare detensionată a zg o ­
motelor face deja din sunetul sălbatic al furtunii ni^te to­
nuri suportabile, care pot să-i indice respectivei persoa­
ne d rum ul. Este vorba d e a recunoaşte din nou afară
stresul interiorizat şi de a-1 confrunta. Aşa se poate în­
tâmpla ca, uneori, clopotele să bată în adevăratul sens al
cuvântului indicând furtună, să fim fluieraţi pentru a fi
puşi la punct sau să fim chemaţi la ordine cu urlete şi ţi­
pete. O sarcină csurtfială a celor în cauză este nu numai
să găsească propriul punct de vedere în toiul haosului
 Capuî 131

exterior, ci şi să-l apere şi să ţină piept năvalci încolţiri-

lor ce vin de-afară, Se an ai adaugă şi faptul că mulţi pa­
cienţi cu tinnitus au şi problem e d c echilibru. Organul
echilibrului se află în zona temporalului, la fel ca şi ure­
chea internă, şi este deservit de acelaşi nerv, stato-acus-
ticus. De aid sunt dirijaţi în final toţi muşchii care ne per­
m it să facem faţă vertical forţei gravitaţionale- Probleme­
le de auz care se adaugă frecvent aid se explică prin per­
manentul fundal intern de zgom ote perturbator. Ele ara­
tă cât de dificila este tema auzitului, ascultatului şi as­
cultării, dacă preluăm tot ce-i exterior înăuntru în noi şi
nu mai avem loc pentru ce era în interior.
Lecţia prim ară de învăţat nu este, aşa cum consideră
încercările de terapie com portam entală, de a se îndepăr­
ta cât se poate de mult de postul intern de bruiaj, ci, din
con tră, tocmai de a-1 asculta. Dacă zgom otele îl fac pe
pacient furios, ele vor să indice propriile agresiuni, dară
ele tulbură cap a d ia tea de concentrare, sem nalează ca
problem ele să răm ână la esenţial; m ai cu seam ă spun
însă întotdeauna că răd ăd n a zace în propriul interior.
Gălăgia de afară nu este de vină, răspunzător este pro­
priul m od de a sc descurca cu ea. Ea este interiorizată şi,
în schimb, este neglijată propria lume interioară, respec­
tiv i se perm ite zgom otului să transforme ordinea inte­
rioară într-un haos. Sarcina este să-şi obţină cu voce tare
liniştea de Ia exteriorul cam calcă pe nervi, pentru a în­
văţa să asculte cu atenţie ce se petrece în interior. Intui­
ţia ca drum spre ordinea şi adevărul propriu vrea să fie
reînsufleţita. In măsura în care are toc aceasta izolare ur­
m ată de întoarcerea spre interior, caricatura vocii inte­
rioare, tinnitus, încetează conform experienţei să mai
ţipe. Dacă pacientul învaţă să asculte de bunăvoie, nu
1 32 R uediger D ahllte

mai trebuie să se ţipe la eL Zgom otul deranjant se poa­

te transforma în nenumitul „omuleţ din ureche" care este
de m are folos, sfătuind sau averiizând. Pacienţii care au
depăşit această inversare de polaritate relatează cum su­
netele lor le servesc ca un instrument fin pe care se pot
baza, aidom a unui deşteptător încastrat care îi împiedi­
că să se cufunde înapoi în starea lipsei de conşfîenţă.
Deşteptătorul trezeşte şi semnalizează că în acel moment
suntem solicitaţi. Dacă cei afectaţi riscă să îşi piardă echi­
librul, sunetele devin mai puternice, dacă le pătrund ia­
răşi agresiunile în ei înşişi, rozându-i, sunetele devin mai
agresive etc*
Ca voce interioară dispreţuită şi scufundată în um ­
bră, tinnitus este în ordine şi este transform abil la loc
asem enea regelui broască din poveste- Varianta cea mai
rezolvată a sunetelor interioare este acea m uzică inte­
rioară descrisă de mistici, sunetele provenind din m u ji­
ca sferelor universului lăuntric- Diferite tradiţii spiritu­
ale pun m are preţ p e auzul unor asemenea tonuri şi le
interpretează ca sem n al progresului pe drum-

întrebări
1. Cum m ă descurc cu stresul, respectiv cu cerinţele
şi provocările mediului meu înconjurător, şî cu m cu su­
prasolicitările?
1. Ce se petrecuse atunci când m -au abordat pentru
prim a data sunetele? Cum am reacţionat la ele?
3, Ce nu m ai vreau să aud, pe cine nu vreau să aud şi
să ascult?
4. Cum stau cu echilibrul, stabilitatea, independenţa
şi capacitatea de a răzbate?
 Capul 133

5. C e au să-m i spună sunetele din interior? Ce are

să-mî spună vocea mea interioara? Ce rol joacă intuiţia
şi introspecţia în viaţa mea?

Organul de echilibru şi stabilitatea

Dacă melcul din urechea internă corespundea spira­

lei timpului, labirintul cu canalele lui sem icirculare ne
serveşte orientării în spaţiu. Trei canale sunt am plasate
în unghi drept unul faţă de celălalt şi corespund celor
trei dimensiuni ale sistemului nostru spaţial de coordo­
nate, Corpusculii calcaroşi numiţi otolite îi arată, urmân-
du-şi propria gravitaţie, organismului respectiva sa po­
ziţie în spaţiu în raport cu forţa gravitaţională. A tât ca ­
nalele, câ t şi melcul urechii se află îri urechea internă,
ambele sunt umplute cu acelaşi lichid şi sunt în legătu­
ră între ele. Deservite de acelaşi nerv cerebral, al optu­
lea sau stato-acusticus, organele senzoriale pentru spa­
ţiu şi timp sunt atât de sfrâns legate, precum spaţiul şi
tim pul însele. N u degeaba vorbim de spaţiu-tim p, de
spaţiul timpului, fizica modernă a descoperit şi timpul
spaţiului. Anatomia oferă din negura vrem urilor m ode­
lul, C u ajutorul organelor urechii interne putem să stăm
în echilibru şi sa ne păstrăm echilibrul.

Ameţeală

La am eţeală (vertij) nu este mult de interpretat: nomen

est omen, Ameţeala trimite la o ameţire în sens mai pro­
fund, Ea se poate întrezări din prototipul tabloului bo-
® — râl>1 de m are sau cel de mişcare. Semnalarea sa frec-
134 Ruediger Dahlke

ventă în timpul călătoriilor pe marc: a dus la denumirea

sa, acest rău apărând însă şi în drum urile cu maşina, în
diferitele vehicule ale parcurilor de distracţie şi chiar în
lifturi. Condiţiile sale de apariţie sunt în principiu m e­
reu identice. O situaţie tipică se derulează cam aşa: ne
aflăm într-o călătorie pe mare şi stăm sub punte la masă.
Ochii văd în faţa lor o m asă întinsă, cane stă cu stabilita­
te pe podea şi nu se mişcă. Prin urmare, ci comunică cen­
tralei: „Totul în linişte şi în regulă " în acelaşi timp însă,
organul de echilibru din urechea internă îi com unică ace­
leiaşi centrale „mişcări unduitoare". Astfel ia naştere o
situaţie doubie-bind16, în care pentru centrală nu există
soluţie. Fie domneşte liniştea, fie m işcarea, d ar e clar că
nu sunt posibile ambele deodată. în această situaţie, or­
ganismul întruchipează arneţiream evidentă şi o indică
astfel conştiinţei. Aici devine deosebit de clar cât de
onest te face boala- Simptomul le ilustrează în propriu]
corp celor afectaţi ceea ce ei nu pot să recunoască afară,
şi anume că pământul li se clatină sub pidoare.
La răul de m işcare această afirmaţie este inofensivă,
căci într-adevăr ceea ce se mişcă este pământul concret.
La tablouri patologice precum scleroza m ultiplă (SM)
sim ptom u l indică, d e asem enea, că păm ântul pe care
stăm se clatină. Numai că aici acest lucru este înţeles la
figurat, fiind astfel mult mai ameninţător. în răul de miş­
care corpul indică sim ultan cu greaţă că se sim te „de-i

1& -0 flşs-n u m it5 d im b lc-b in d e x istă , J e exem p lu , in s itu a ţii fărâ ie ­

şire , p re c u m urm ă Uia rea: c in e v a p rim e şte ciid ou o ja c h e tă gal*
b e n S ş i u n a ro şie . D a c ă ae îm b r a c i c u cea. g a lb e n ă în s e a m n ă :
A h a . sigur, cea roşie flu-ii p la ce. D ară se îm b ra că Cţj cea roşie, s e )t£-
trece in v ers„ . i
m S cliw in d el Înseam nă în germ ană am[î|iea]ă a tal Iii p ro p riu , cât şi ia
fig u rat, în sen s d e jMcălire, înşelătorie. (N. f.)
 Capul 135

vine să vor se" ţii că ar vrea să dea afară din el această si­
tuaţie pe calea cea mai rapidă. Bolnavii nu se simt în ele­
mentul lor, în adevăratul sens al cuvântului. Dimpohri-
vă, ei au ajuns între elemente, trăiesc în iluzia de a mai
sta pe păm ântul familiar şi liniştit, în timp ce se leagănă
deja de mult pe apele învolburate. Această situaţie ar tre­
bui doar sa şi-o m ărturisească pe deplin, deci cu toate
simţurile, şi să se lase în întregime în seam a elem entu­
lui apă cane-i duce cu adevărat, şi atunci ar ajunge repe­
de din nou în ordine. A r trebui să verse mai puţin, şi să
se reverse întru totul situaţiei.
Tablou] bolii conţine soluţia deja în sine şi-i sileşte pe
cei afectaţi să ajungă pe punte din cauza vărsăturilor.
Acolo ochii lor văd m işcările apei şi ale vaporului pi in­
formaţiile corespund din nou cu cele din urechea inter­
nă. Am eţeala şi greaţa se p o t ameliora. Dacă într-o bar­
că cu pânze i se dă „am eţitului" bara cârm ei în m ână,
atitudinea francă se va instala imediat din nou: el trebuie
să se concentreze asupra apei şi ochii îşi realizează eroa­
rea. Este şi m otivul pentru care atunci când înotăm nu
avem niciodată rău de mare. Şi tot niciodată nu este afec­
tat conducătorul unui vehicul, ci num ai cei care se află
cu ei în maşină- Mai cu seamă copiii tind să „am eţeas­
că ". Spre deosebire de şofer, ei nu privesc de obicei pe
stradă, ci răm ân cu ochii pironiţi pentru joacă în spaţiul
interior al maşinii, Asta este însă situaţia în care ambi­
valenţa îşi face solemn intrarea. Respectivele organe sen­
zoriale anunţă lucruri incompatibile intre ele. Cu senza­
ţia de greaţa pe care o simt, copiii arată desigur şi că în
maşină nu sunt tocm ai în elementul lor. O soluţie sim­
pla este să fie convinşi sa privească în faţa lor afară din
m aşină, arătându-li-se câte ceva captivant acolo. O alta
136 Ruediger Dahlke

m etodă care s-a confirm at în toate cazurile respective

constS în întreruperea trecătoare a com unicărilor defici­
tare, închizând pur şi simplu ochii. Atunci mişcările care
înainte influenţau neplăcut devin agreabile ţii te leagănă
până adormi. Te simţi iarăşi în elementul tău, căci exact
aşa a început viaţa în lichidul am niotic, m o tiv pentru
care mulţi adulţi îşi dau şi viaţa pentru plăcerea de a fi le­
gănaţi. Important este să închizi ochii, să renunţi Ia con­
trol şi sa te încredinţezi acestei situaţii primordiale*
Acelaşi principiu este valabil pentru toate felurile de
ameţeală, şi pentru senzaţia de am eţeală din cauze cir­
culatorii, m ult m ai frecventă, de care au parte oamenii
cu tensiune arterială scăzută, dacă se scoală prea repede.
A m eţirea lor zace în acel „prea repede". Ei se fac că ar
vrea să înceapă cu avânt şi elan o nouă zi sau să dem a­
reze o nouă situaţie- Dacă acest lucru nu este susţinut şi
de o atitudine interioară, corpul trebuie să descopere
această ameţire-înşelătorie, respectiv s-o întruchipeze. Cei
afectaţi se lasă din nou sâ cadă şi capătă o nouă şansă Ia
viteza mică ce le corespunde, dar care este cea onestă,

Boaia lui Miniere

Aici este vorba mai puţin despre un tablou patologic

schiţat cât despre un com plex de sim ptom e, în centrul
căruia se află crize de vertij cu vărsături, transpiraţie
abundentă şi paloare. Lor li se adaugă pierderea auzu­
lui şi/sa u vâjâitul urechilor şi în privinţa ochilor un fe­
nomen num it nystagmus* Cuvântul provine din greacă
şi înseam nă trem um l sau convulsiile ochilor. El apare în
diferite afecţiuni nervoase, precum scleroza m ultiplă
(SM), şi adesea şi în cazul îmbolnăvirilor urechii inter­
 Capul 137

ne- A id trebuie menţionat şi morbul M e n ire , fiind foar­

te probabil vorba despre o problemă de presiune în sis­
tem ul de labirint al canalelor sem idrculaie. Tabloul bo­
lii se iveşte deodată, aparent din senin, şi cbinuie bolna­
vul cu crize, intervalele de timp fără indispoziţii putând
fi de lungimi diferite.
Ca şi Ia SM, ameţelile trebuie luate aici foarte în se­
rios. Corpul îi lăm ureşte pe cei afectaţi pe de o parte că
au ajuns pe un teren care se clatină. Uneori el dă şi sen­
zaţia că deodată le fuge pământul de sub picioare. Pe de
altă parte, le simulează mişcări neexistente în spaţiu. Te­
melia pe care se întemeiază a devenit nesigură şi ei nu
mai pot fi siguri nici d c ceea ce-i în jurul lor. Autonomia
şi independenţa sunt mereu ameninţate, stabilitatea este
pusă la îndoială.
In căutarea terapeutică a climatului spiritual şi sufle­
tesc se constată adesea că pacienţii s-au avântat în îiens
etic, m oral, religios sau ambiţios la înălţimi ameţitoare.
Caracterul temerar şi plin de avânt al pretenţiilor lor faţă
de ei înşişi îi împiedică seS găsească o temelie solidă a vie­
ţii in ideile lor înaripate şi cu năzuinţe ce zboară în înăl­
t u ţ i Ei trebuie să se străduiască perm anent şi frapează
printr-o capacitate de îndurare de fier, căci depind me­
reu de recunoaşterea din afară. Dacă ea dispare o dată
brusc, se ajunge la situaţiile tipice de declanşare care au
adesea de-a face cu o pierdere a conţinutului vieţii. Dacă
această susţinere se pierde, devine clară întreaga incer­
titudine şi neajutorane — dacă nu tn conştiinţă, atunci în
pământul care se clatină. Pacienţii nu mai sunt siguri pe
viaţa lor* în astfel de situaţii, şi dezorientaţi suplim entar
prin simptomatică, ei ajung nu rareori într-un cerc vicios*
întrucât mişcările exterioare le pot declanşa mişcările os­
138 Ruediger Dahlke

cilante interioare, ei devin aproape imobili, se nelrag din

toate şi se baricadează în ei înşişi. Surzenia care se ad a­
ugă le întăreşte şi m ai mult izolarea. Această imagine a
imobilităţii totale într-o lume; mică ameninţată de furtuni
motorii exterioare este o ilustrare deprim ant m ai since­
ră a situaţiei. Baza vieţii este atât de îngustă, atât de
mică, încât ei nu pot sta deloc cu ambele picioare pe pă­
mânt. Pe unul dintre picioarele idealurilor lor ei stau însă
nesigur, căci se plasează atât de sus peste lucrurile pro­
fane ale acestei lumi, cum ar fi sexualitatea ca expresie a
polarităţii, încât nu au cum să scape de ameţeală. Faptul
că trupul trebuie să pună drama în scenă arată că pacien­
ţii nu sunt conştienţi de situaţia lor.
Cauza medicală a surzeniei care apare brusc sau trep­
tat trebuie căutată tot în urechea internă, deci în stratu­
rile profunde ale auzului. Organismul ilustneză că cei vi­
zaţi nu mai pot auzi sau asculta. Se iscă bănuiala că acela
care nu vrea să audă trebuie să simtă. Căci dacă urechi­
le îl fac să se închidă, apar realm ente nişte senzaţii e x ­
trem de neplăcute, ca greaţa, care-i arată bolnavului că
el nu vrea să înghită ceva nedigerabil, ci să scape din nou
d e el, scoţându-1 afară. Tremurul ochilor şi privirea ne­
liniştită care-I însoţeşte sunt sem ne evidente de pericol
(de cădere?). Soluţia rezidă în simptomul principal: cel
vizat se am eţeşte singur cu ceva referitor la baza vieţii
sale. Aceasta se clatină şi el nu se poate bizui pe ea, te­
renul îl ameninţă în oricc moment să-i fugă brusc de sub
picioare.
Lecţia de învăţat care se exprimă în simptome sună ast­
fel: sS se lase în seama oscilărilor atât până ce devine clar
că viaţa este alcătuită din suişuri şi coborâşuri şi că ea poa­
te fi înfruntată mai bine pe două picioare decât pe unul
 Capul 1* 0

'iîu1,lM, ,-jirfiptoinul ii constrânge de-a dreptul pe cei vizaţi

să-şi ferate un sprijin material, altminteri s-ar prăbuşi. \frea
să ie clarifice că ar fi rezonabil să se preocupe de în-
tre/merea lor proprie şi mai cu seamă de con/mutul vieţii
lot proprii. Oscilarea arata cât de necesar va fi în schimb
să renunfe la controlul exagerat. în privinţa surzenie! pro­
blema este: să nu mai asculte ceea ce se află afară, să nu
mai asculte de poruncile exterioare, ci să audă vocca in­
terioară şi să o şi asculte în privinţa unui drum propriu.
Greaţa şi vărsaturile arată că trebuie să scape din nou de
ceea ce este inutil în elementele străine şi mi poate fi pre­
lucrat, în aşa fel încâtsă devină ceva propriu — la nevo­
ie chiar pe o cale agresivă. Este vorba mai degrabă de a-şi
căuta o temelie şi un temei propriu al vieţii şi a se lăsa în
seama acestora. Mişcările convulsive ale ochilor semna­
lează că se cere grabă şi nu m ai este timp de pierdut, I
In profunzimea simptomelor este indicată soluţionarea
lor. Dacă baza vieţii este sigură, vertijul şi îhvârtejma sim­
ţurilor te pot înaripa şi te pot face să uiţi de spaţiu şi timp.
îo târtejui iubirii devin perceptibile suişurile şi coborâtu­
rile sentimentului şi, în timp ce omul se avântă în aventuri
ee duc la răiătiren simţurilor, echilibrul corpului rămâne sta­
bil şi de bază iar dansul vieţii devine o desfătare.

întrebări

1. Unde nu m ă pot încrede în baza vieţii mele? Cum

e cu sensul viejii ţii cu subzistenţa?
2. De ce nu vreau să aud ce vrea să-mi zică vocea in^
terioară?
3. Ce lucru nu-mi mai este necesar pentru drumul vie­
ţii mele, trebuind să mă debarasez iute d e el?
uo Ruediger Dahlke

4 l Cum e cu orientarea mea în spaţiu şi timp, în siste­

m ul de coordonate al vieţii? De ce m -aş putea ţine?
5. Unde este elementul solid din viaţa mea, cel pe care
mâ pot bizui? Exista ceva în lum ea m ea oscilantă care
mă ţine sigur?
6. Cum pot să mă las în seama dansului vieţii, respec­
tiv sâ m ă pregătesc pentru el?

Nasul şi mirosul

Nasul este organul nostru de simţ cei mai proeminent

şi este considerat şi cel m ai onest. P c vârful nasului pu­
tem citi în caz de dubiu, adevărul. Prin poziţia lui expu­
să a devenit un domeniu plin de semnificaţii şi elocvent.
Când drumul duce de-a lungul nasului, un nas strâmb ne
poate d u ce desigur pe o cale strâmbă* U n nas coroiat
arată un caracter „turnător", unul avântat elegant, o ele­
ganţă corespunzătoare, nasul de vultur, cutezanţă, nasul
grosolan, borcănat arată mojicie. Nasul m ucos indică ne­
glijare şi tristeţea care o însoţeşte, nasul deformat de negi
aminteşte de o vrăjitoare şi de natura ei periculoasă, în
timp ce nasul câm arată o in fanţii ita le impertinentă cane,
curioasă şi isteaţă, îşi ia nasul la purtare, plăcându-i să
fie cu un cap înaintea celor din jur. Aceste idei ne sunt
adânc înrădăcinate încă din copilărie şi ne determină ati­
tudinea mai m ult decât este pc placul intelectului raţio­
nal. Gura poporului presupune că un nas lung şi ascu ­
ţit se bagă indiscret pe unde nu-i fierbe oala, iar pătlă­
geaua lucioasă şi ro^ie a clovnului este un simbol al tu­
peului şi neobrăzării lui. în timp ce o lume întreagă în­
cearcă să-şi fardeze nasul încât să nu saxâ în ochi, să-i ia
 Capul 141

luciul cu pudră şi machiaj, să-i reducă decent pregnan­

ţa contururilor, clovnii şi bufonii îl scot în m od special
în evidenţă, aşa cum în generai ei „m iros" lucrurile cu
c d m ai prost renum e, le scot ia lumină şi se am uză pc
scam a ior, ridiculizându-le, Aici joacă un rol mai cu sea­
m ă raportarea sexuală a nasului, cane se oglindeşte în ex­
presia [germ ană] cunoscută’ „Cum este nasul bărbatu­
lui, aşa este şi fohannes al lui"* înţelepciunea populară
trădează iarăşi mult fler, căci intr-adevăr pe m ucoasele
cartilajelor laterale ale nărilor se găsesc zone reflexe pen­
tru organele sexuale. Astfel, scobitul nasului devine un
fel de m anevrare a zonelor reflexe ale acestei regiuni de­
licate, Aici zace şi motivul pentru care tocmai scobitul în
nas este considerat necuviincios şi-i atât de greu de oprit.
Ksle evident că le face m are plăcere celor care îl practi­
că. Abia când plăcerea se deplasează în decursul dezvol­
tării în jos, la zonele genitale, „presiunea scobitului"
cedează sus.
M irosul, ca şi gustul,, a trecut m ai tare în fundal, în
aprecierea noastră, decât auzul. C om p arat cu creierul
m are destul de tânăr, bulbul olfactiv din creier este stră­
vechi. El face iniţial parte cu nasul dintr-un organ sen­
zorial relativ caracteristic. Nasul care adulmecă şî scoto­
ceşte era încă ceva cu totul animalic. Azi strâm băm din
nas când auzim aşa ceva, Ne-am înălţat mândri de la pă­
mânt, stăm cu nasul sus şi l-am pierdut în mare parte pe
cel ce era capabil să m iroasă lucrurile, să adulm ece, dar
nările noastre indică lot în jos în zonele joase şi inferioa^
re ale împărăţiei m am elor şi ale lumii materiale. N um ai
dacă dăm cuiva peste nas sau ni-1 luăm la purtare mai pu­
tem percepe sigur pe această cale. în timp ce ochiul este
construit ca un aparat de fotografiat şi urechea ca un in­
 Ruediger Dahlke

strum ent muzical, mirosul constă în atingerea fizică sim­

plă, diferenţiată prin principiul cheie-broască, Mucoasa
olfactivă din cartilajul lateral superior al nării este alcă­
tuită din cinci milioane de celuic ale mirosului, presăra­
te cu peri senzoriali, care sunt excitate prin atingere. Ele
funcţionează ca o broască, iar substanţele de m iros ca o
cheie- Pentru a percepe parfumul unui trandafir, câteva
m olecule-cheie ale „parfum ului de trandafiri" trebuie
să-şi găsească broasca în nas. Acolo ele ne deschid cu ade­
v ărat uşa spre miros. Şi o m are parte din percepţia gus­
tativă urm ează această cale, căci aroma m âncărurilor o
percepem tot prin intermediul acestei m ucoase olfacti­
ve, Confirm area practică ne^o oferă guturaiul, când to­
tul are acelaşi gust, adică nici un gust*
în timp ce văzul are loc prin unde electrom agnetice,
auzul are deja nevoie de unde sonore m ateriale, iar m i­
rosul cere chiar un contact fizic direct între em iţător şi
receptor. Dacă încercăm să com parăm auzuî şi văzul cu
limbaje diferenţiate de litere, m irosul şi gustul cores­
p und limbajelor ideografice m ai vechi, care folosesc
pentru fiecare noţiune un simbol propriu. Mirosul este,
prin urm are, un tip mai direct şi mai originar de percep­
ţie, care nu pătrunde numai fizic, ci şi psihic m ai adânc.
C apacitatea de a mirosi corespunde gradului de inten­
sitate al trăirii noastre sufleteşti. Prin ochi are loc primul
nostru contact, prin sunetul vocilor luăm cunoştinţă re­
ciproc, prin m iros se ating pentru prim a dată corpurile,
într-un cerc străin membrii „se adulm ecă" mai întâi exa-
minându-se cu precauţie, până se familiarizează unii cu
alţii, aşa cum o făceau străbunii noştri deja cu milioane
de ani în urm ă. Dacă nu mai vrem să v ed em p c cineva
înseam nă o distanţare relativ superficială, d ar dacă el
144 Ruediger Dahlke

ci şi bărbaţii. Avem parfum ul nostru şi îl considerăm a

fi nota noastră personală. Este evident că aici e vorba de­
spre articole de masă, care încearcă prin num e răsună­
toare şi preţuri ridicate numai să m im eze individualita­
tea şî exclusivitatea. Ca să nu observăm cât de puţin ori­
ginali suntem noi înşine, ele ne sunt prezentate atrăgă­
tor de persoane deosebite prin reclame eficiente, un par­
fum valoros făcând desigur ca un om să fie şi m ai valo­
ros, dacă el nu serveşte la acoperirea propriei miasme, ci
la accentuarea propriei miresme.
Propriile noastre glande olfactive Ie avem Di zona se­
xuală secundară acoperită cu păr, sub axile şi Ia pubis.
Faptul că noi nu mai apreciem marca tor de parfum, pro­
pria noastră notă de parfum reală, arc felurite motive. Pe
de o parte, de vină este desigur faptul că noi chiar am în­
cetat să mai mirosim plăcut. în India se spune că un corp
este curat şi nevinovat dacă are parfumul ultimului fruct
savurat. Mirosul plăcut al bebeluşilor ne mai aminteşte
de această stare apropiată de paradis. în această privin­
ţă ne-am pierdut nepribăninea paradisiacâ, dacă facem
abstracţie de experienţele cu usturoiul. Indienii i-au de­
scris pe primii albi ca feţele palide cărora le pute gura.
Stilul nostru de viaţă şi, mai ales, hrana noastră ne-au in­
fluenţat în rău exalaţiile. Atunci am reacţionat în felul
nostru funcţional propriu. Acoperim ceea ce ne pute cu
cele mai diferite şi mai parfumate sprayuri şi loţiuni pen­
tru orice ocazie. C urăţirea din interior şi din adâncim e
cere m ai mult efort. Cine o riscă, de pildă sub forma unei
cure de slăbire17, va afla ce sortim ent de deşeuri iese cu
iespectivele mirosuri din adâncurile corpului său*

17 Vezi în acest sens R, Dahlke, Bewufit Fasieu, M iinchen, 1980-

 C apul 145

Pe de altă parte, suntem confruntaţi în clima Lui nostru

industrial cu o asemenea avalanşă de mirosuri puternice
şi nenaturale, încât sensibilitatea şi capacitatea noashă de
a distinge au scăzut. La urm a urm ei, individualitatea
noastră nu ne mai place în m od special, căci am devenit
realm ente oameni ai maselor. în loc de a purta propria
notă individuală de parfum, ne agăţăm de nişte modele
proem inente şî te preluăm aşa-zisele lor mărci (de par­
fum). în totalitate însă nu vom reuşi să ne uniformizăm
din punctul de vedere ai mirosului; com ponenta noastră
personală este atât de puternică, încât chiar ţi parfum uri­
le industriale miros puţin diferit în funcţie de piele.
Fluturii îşi găsesc partenerii exclusiv prin substanţe de
miros, iar când ne căutăm noi partenerul, mirosul joacă
un rol im portant. Cercetările arată că m irosurile au un
efect m ai erotizant decât impresiile optice. Irezistibilita-
tea îndrăgostiţilor, elementul molipsitor al iubirii îşi pot
găsi aici o explicare suplimentară. Radierea este esenţial-
m ente şi exalare. Am putea câştiga mult mai m ult d c pe
u rm a m irosului, dacă l-am lua în serios şi nu am vrea
doar să-l combatem şi să-l suprimăm. Dacă mirosim rău,
ne merge rău şi le pufim altora. Dacă nu ne place cum mi­
roase cineva, nu-1 putem suporta. Dacă transpiraţia noas­
tră miroase urât, corpul trebuie sa scape de ceva nepriel­
nic,, el se detoxifică prin intermediul pielii. M edicii din
vechim e puneau m are prej în diagnosticare pe organul
lor de miros. Nu numai diferite secrejii, d şi întregul om
îl miroseau, îl „adulm ecau" cu multa atenţie. Astfel, na­
sul le putea indica urma corecta şi adesea drumul corect.
Astăzi ne încredem mai cu seamă în simţul văzului,
legat de suprafaţă, ceea ce arată câ t am devenit de su­
perficiali. Şi mirosul se petrece num ai în noi înşine, dar
146 Ruediger Dahlke

el îndeplineşte mai bine cerinţele unei percepţii reale*

M etoda cheie-broască este primordială şi mai puţin pa­
sibilă de greşeli decât sistemul electrom agnetic com pli­
cat al vederii- Astfel, „a putea mirosi pe cineva"n spune
în definitiv mai mult decât a-1 considera drăguţ. Este o
atractivitate testată la un nivel mai profund. Aici două
elemente se potrivesc Intre ele precum cheia şi broasca.
Privind din exterior, scăderea capacităţii noastre de
m iros poate să nu fie o problemă, în ziua de azi am pu­
tea renunţa com plet la ea. C u câteva mii de ani în urm ă,
ea era în schimb vitală, fiind necesară pentru supravie­
ţuirea străm oşilor noştri. Pe de altă parte, puterea incon­
ştientă pe care tot o mai aie nasul asupra noastră şi a de­
ciziilor noastre arată cât de adânc suntem înrădăcinaţi
în trecutul nostru- Simptomul hiperosm iei, o sensibili­
tate excesivă a simţului mirosului, aşa cum poate ea să
apară ca aură în epilepsie, la isterici şi în sarcină, deno­
tă o retragere în vrem urile arhaice, când nasul fin mai
avea încă ceva de spus.
Dacă noi, oamenii moderni, am trăi din nou m ai mult
după nas şi am pune mai mult preţ pe miros, unele lu­
cruri ar fi mai simple şi mai u,şoare, N e-am crea o altă
lume decât „lumea noastră optică" din prezent. îndepăr­
tarea noastră de nas se reflectă întT-o lume care pute în
vaste domenii şi care ne şi pute din această cauză, A avea
m s pentru ceva, a „m irosi" ceva, înseam nă a avea fler, a
avea o senzaţie sigură faţă de respectiva problemă: ar fi
de dorit pentru noi şi lumea noastră să învăţăm din nou
să ne încredem m ai mult în nas.

n în g erm an ă jemanderi rtîcht mehr riechm k&nnen, literal, „a nu m ai

pu tea m iro si pe cineva"*, în se a m n ă a n u -l m ai p u tea su p o rta , iar
aici au to ru l a lâsat n e g a ţii d eop arte. (N. L)
 Capul 147

Alunei am constata însă că acrul pe care îl inspirăm

nu este numai o jignire a organului de miros, ci şi a or­
ganului respirator, căci nasul nu este în ulii mul rând şi
începutul căilor noastre respiratorii. M isiunea Iui în
această privinţă este prim a purificare a aerului, el cap ­
tând particule m ari de m urdărie în reţeaua lui de peri­
şori fini. Apoi el trebuie să prcîncăIzească aerul în vede­
rea trecerii lui în căile respiratorii m ai din adâncim e,
pentru care îi stă la dispoziţie un sistem vast de cavităţi.

htflamaţiti mucoasei sinusurilor nazale sau sinuzita

Capul nostru nu stă întâm plător şi nici de Ia început

sus de tot. La mersul iniţial în patru labe el era la acelaşi
nivel cu pieptul şi eu bazinul. în timp ce ridicarea lui le-a
dăruit ochilor un orizont amplu, ea a îndepărtat nasul de
la mama Terra şi l-a adus înh-o situaţie dificilă* A apărut
posibilitatea unei blocări cronice în adâncul Iui şi astfel
riscul unei inflamaţii a mucoasei sinusurilor lui, sinuzita.
Canalele de evacuare ale cavităţilor nazale colaterale
sunt de Ia natură dispuse în aşa fel, încât secreţia să se
poată scurge mereu în jos, cu condiţia ca omul să se de­
plaseze în patru labe. Dar dacă el stă ridicat, atunci căi­
le de evacuare se află în locul cel mai de sus şi secreţiile
nu se mai pot goli urm ând pan la naturală. Aşa că a tre­
buit să învăţam să ne suflăm nasul mai m ult la nevoie,
pentru a elimina secreţiile cu ajutorul unei presiuni con­
siderabile. Dacă nu o facem la timp ş\ în cantitate sufi­
cientă, rezultatul este sinuzita.
Situaţia psihică de bază nemărturisită, care face nece­
sară această dramă fizică, rezultă din limbajul nostru psi­
hosom atic Trebuie să ne fi ajuns de mult ceva până peste
 Ruediger Dahlke

cap şi să vrea sff ne iasă pe nas, iar noi să nu găsim nici o

cale de a exprim a această situaţie mizerabilă, pentru ca
nasul fizic să sară în ajutor Dacă se mai adaugă şi teama
în faţa posibilului conflict şi nu aru loc elaborarea temei
apăsătoare, ea se scufundă în corp. Cavitatea nazală şi ca­
vităţile ei colaterale se umplu şi întruchipează blocajul de
care suferă cei afectaţi- în inflamaţie devine d ară conflic-
tualitatea situaţiei refulate- Mul fi pacienţi se obişnuiesc
mai ales cu forma caic vine tiptil şi se instalează lent. Ta­
bloul bolii arată că li se dă mereu peste w s, au cavităţile
nazale colaterale cronic pline şi au întotdeauna puţin gu­
turai0, venindu-le să tot pufiiească pe nus. în timp ce ei ig­
noră adesea acest inconvenient, se aude că atunci când
rostesc ceva nu capătă suficient aer şi vorbesc pe nas.
Cavităţiie mari din zona craniană sunt necesare pentru
a-i da capului forma, fără a risipi prea mult material osos
greu. Ele economisesc deci greutate şi servesc suplimen­
tar drept cutii de rezonanţă şi sunet. Corespund pe pla­
nul superior celor intestinale şi reprezintă spaţiile de con­
ştiinţă ale tărâmului de jos, respectiv întunericul, incon­
ştientul, După cum este greu să înţelegem funcţia acelo­
ra (inferioare) ale intestinului gros, se poate înţelege greu
şi funcţia cavităţilor superioare secundare. Inconştientul
se sustrage înţelegerii conştiente. Ele corespund infernu­
lui pe planul superior, aşa cum cel de-al Treilea Ochi la
înălţimea sinusului frontal stă aproape de cer, în starea
blocată specifică sinuzitei s-a terminat cu senzaţia dc uşu­
rinţă din zona capului şi limbajul capătă un caracter na­
zalizat ce ne aminteşte dc franceză. Tulburarea psihică de­
vine limpede în măsura în care limbii îi lipseşte rezonanţa.

° în germ ană, verschmipft iffiM înseamnă atât „a avea gu tu rai", cât 5,1
„a Ei supSrat"- (W- f.)
 Capul 149

Cine are nasul plin şi s-a săturat până peste cap nu mai
vibrează împreuna cu ceilalţi şi îşi pierde o componentă
esenţială a schimbului internman, a comunicării.
Respectivele cavităţi nazale colaterale continuă să di­
ferenţieze tabloul, O in fia m afie cronică a sinusurilor
frontale ne duce cu gândul la ochelarii de cal şi accentuea­
ză inhibiţia gândirii. Blocajul dureros al cavităţilor m a­
xilare arată cât îi doare pe cei afectaţi să se repeadă agre­
siv să înhaţe, să apuce cu dinţii. în orice ca 7 , capacitatea
mirosului este limitată. Este posibil să le fi pufit celor afec­
taţi într-aşa un hal, încât ei renunţă la orice percepţie ol­
factivă, Trebuie să ia în calcul şi faptul că acel organ care
„Ie m iroase" pe toate se pierde şi în altă privinţă. Celui
care este blocat atât de central i se blochează şi intuiţia,
şi capacitatea de înţelegere. Multe culturi localizează în
regiunea sinusurilor frontale cel de-al Treilea Ochi sau a
şasea chakra, ajw , care este legată într-un sens mai pro­
fund cu înţelegerea.
Lecţia de învăţat constă în a deveni conştient de blo­
caje. M axilarele dureroase trimit în dublu sens la agre­
siunea care bântuie în corp: maxilarul simbolizează ca­
pacitatea de a-şi face loc cu dinţii, iar durerea vorbeşte
lîmba ascuţită, jignitoare a lui Marte. Simptomul reco­
m andă deja m ăsuri adecvate, o dată ce el sileşte bolna­
vul să-şi sufle des nasul, pentru a avea iarăşi câteva cli­
pe aer şî a-şi aerisi mintea. De fapt, este vorba de a pufni
pe nas, de a-i fumega nasul de furie şi de a-şi crea după
nişte încercări corespunzătoare de eliberare din nou Ii-
bertate în conştiinţă. Dacă are ochelari de cal, ar fi mai
bine ca el să se oprească şi să se reorienteze. Sarcina este
de a mai coborî o dată în infern şi a descoperi acolo ceea
ce mai leagă în inconştient, pentru a se ridica apoi la lu­
ISO Ruediger Dahlke

mina cunoaşterii. O luptă pentru conştiinţa de sine li stă

pe suflet, respectiv îi apasă sufletul. Curajul p entru
con^huifare este la fel de cerut ca şi perseverenţa într-o
atare stare cronică.
Terapiile eficiente aduc pe tapet cel puţin sim bolic
com ponentele corespunzătoare. în lupta pentru lumina
cunoaşterii, lumina şi soarele joacă un rol esenţial. Mu­
şeţelul, ai cărui aburi au efect liniştitor, m ai poartă încă
în sem nele Iui caracteristice soarele. în fine, postitul pe
o perioadă mai lungă de timp este terapia cea mai bună
pentru cavităţile cronic as Lupa te ale organismului. I’rin
efectul său de curăţire, el aduce lumină în întunericul in­
conştientului şi lasă masele blocante să se scurgă în sens
concret, precum şi la figurat.
Ceea ce poate să pară la prim a vedere o mică p r o b ii
m ă marginală a istorici evoluţiei noastre se dezvăluie to­
tuşi Ia o privire m ai atentă a fi de-a dreptul tipicul tablou
patologic. D acă mai luăm în considerare şi răceala* acu­
tă, care duce şi ea la un nas plin, ne aflăm în faţa tablo­
ului patologic celui m ai răspândit în lum e şi deci şi a
aceluia care este cel m ai semnificativ pentru lumea noas­
tră. Nu întâmplător, el arc de-a face cu nasul. A cest or­
gan stimat în vechime a fost lăsat deoparte şi neglijat în
dezvoltarea m odernă razantă şi m anifestă, în schim b,
starea lui şi a noastră cea mai frecventă de boală: a avea
guturai, respectiv a fi supărat şi jignit.

întrebări
1, Eifistă în viaţa mea un conflict care mocneşte cronic?
2. Există un com prom is fals, pe care-1 susţin în exte­
rior, dar nu şi în interior?
 Capu! 151

3. în ce domenii îndin spre reacţii ofensate?

4. Ce-mi „pute" în viaţă şi nu mai pot să suport?
5. C apăt suficient aer, .im suficient spaţiu liber?
6. Am destul schimb, destulă comunicare cu mediul
m eu înconjurător? Găsesc suficientă rezonanţă la sem e­
nii mei?
7. Unde mă blochez pe mine, unde intuiţia m ea, unde
al şaselea sim ţ ai m eu?
6, U nde ar trebui să-mi fac loc cu dinţii, unde să fac
în aş;a foi, încât să am m ai mult aer?

Polip!

Polipii — denum ire folosită [în germ ana arg otică,

N. tg şi pentru poliţişti: „copoi" — fac parte din sistemul
limfatic de apărare- Pot fi desemnaţi şi drept am igdale­
le spaţiului rînofaringian. Dacă om ul este im plicat în
lupte de apărare, care nu sunt conştientizate psihic, or­
ganele limfatice intervin şi v or lupta substitutiv în răz­
boiul care mocneşte- în ţesut vuieşte bătălia între agen­
ţii patogeni atacanţi şi celulele de apărare, printre care
se num ără şi limfocitelc. Ele sunt, la rândul lor, o sub­
grupă a globulelor albe, leucocitele, echipajul de poliţie
cel m ai im portant în corp.
Polipii fac parte cu am igda]ele palatine din poziţiile
din sfera de apărare în jurul cărora se dau cele m ai m ul­
te bătălii şi ei se umflă în m od corespunzător în timpul
confruntării fulminante* Dacă acest conflict acut se trans­
form ă într-un „arzător cu ardere continuă", inflamaţia
se va cronicîza şi va înghiţi m ultă energie, ca orice com ­
prom is fals. In această situaţie se vede clar la copii cât
sunt de blocaţi ^i de lipsiţi de vlagă. Nasul înfundat duce
1 52 RuLtHger D aJiIbe

la o resp irare cronică pe gură. Gura m ereu deschisă şi

pleoapele care uneori atârnă u şo r din cauza epuizării
oglindesc o situaţie de lipsă de energie şi Ie conferă ade­
sea copiilor o expresie prostănacă sau ameţită a feţei, ca
semn si blocajului pe diferite planuri.
Tema care ni se im pune are de-a face cu capacitatea
defensivă şi cu o com unicare condusă pe piste greşite,
aerul de respirat luând-o pe calea neprevăzută şi m ai pu­
ţin raţională prin gură. Se pune problema de a lua aceas­
tă tem atică în conştiinţă şi de a despovăra corpul- Cum
la polipi este în mare parte vorba de o problem ă a copi­
ilor, părinţii sunt solicitaţi să creeze o bază rezistentă şi
pentru conflicte, în timp ce confruntarea se roteşte la
a migdale în jurul înghiţitului, ea se învârteşte la polipi
în jurul tem elor „a-i ajunge" şi „a fi suprasolicitat". C o ­
pilul pare ca împietrit. Referitor la com unicarea ajunsă
pe căi greşite trebuie să ne gândim la „prescurtări" care
aduc ocolişuri şi dezavantaje, ca şi la subterfugii.
Adesea este delegată în această situaţie agresiunea
ajunsă la scadenţă asupra chirurgului, care duce lupta cu
cuţitul şi până la sânge şi efectiv taie cu totul câmpul de
bătălie- Rezultatele sunt diferite* Unii copii reuşesc să re­
aducă în conştiinţă, ca urm are a operaţiei, confruntarea,
care acum nu îşi mai are în corp locul obişnuit. L o r le
merge corespunzător m ai bine, şi părinţii explică nu ra­
reori cum copilul a făcut datorită operaţiei un salt în dez­
voltare, Alţi copii nu reuşesc să facă acest pas şi lupta de
apărare răm âne la nivel fizic. Ea alunecă atunci frecvent
în alte sfere ale apărării interne, pentru a m ocni aici în
continuare, în timp ce copilul continuă sa bolească şi sem­
nalizează mediului său înconjurător că nu se poate dez­
volta normal. Agresiunea este o temă atât de agravantă,
 Capul 153

încât nu poate fi evitată nid măcar pe termen scurt. Ea se

„inflam ează" în m od tipic m ai ales în copilărie la orga­
nele apărării limfatice, diferitele a migdale şi apendicele
vcrm icular. Lupta de apărare pe cane copilul nu o poate
duce conştient capătă formă în corp. Cu nasul său blocat
şi gura veşnic deschisă, el este o imagine a împietririi, cu
polipii umflaţi el blochează căile de com unicare şi încear­
că să facă pe prostul. Acesta este felul său neajutorat de
a se apăra împotriva abuzurilor şi suprasolidtarilor.
Atitudinea noastră faţă de tema agresiune o recunoaş­
tem în faptul că la noi sunt puţini tineri care ajung în ado­
lescenţă cu toate organele lor limfatice de apărare intac­
te. Adesea, cele mai importante trei trebuie să fie scoase,
cum spunem distins cu o notă m ai inofensivă decât este
cazul. în afara Statelor Unite nu există pe această lume
nici o altă ţară în care să se facă m ăcar aproxim ativ la fol
de multe operaţii de apendicită ca la noi. N e-ar veni să
credem că efectiv vânăm apendicele. Astfel devine însă
din nou evident cât suntem de agresivi în realitate.

întrebări pentru părinţi pi copii

1. Există un conflict perm anent care mocneşte subli­
minal?
1. în ce confruntam m -am împotmolit, nu mai reunesc
să ies din ea şi nu mai fac decât să consum energie?
3. Există în familie un plan de încredere care poate fi
ţi în caz de conflicte un sprijin rezistent, un plan pe care
se poate lupta?
4. In ce domenii se ajunge la suprasolicitare şi la re­
semnarea ce-i urm ează?
5. Ce structuri împiedică dezvoltarea în familie?
m Ruediger Dahlke

Deviaţie, de sept

Acest sim ptom se bazează pe o conformaţie asimetri­

că a nasului. Similar coloanei vertebrale, fi septul poate
să fie înclinat într-o parte, aceasta fiind atunci mai m ult
sau m ai puţin îngustată- Semnificaţia accstui sim ptom
reiese cei m ai d a r dacă aruncăm o privire spre O rien t
în sistemul yoga indienă, pratui, forţa d c viaţă emanata
împreună cu respiraţia joacă un rol central. La pranaya-
nia, un exerciţiu de respiraţie special, se pune un mare
preţ pe fluxul egal al respiraţiei pe ambele nări. Un om
care primeşte aer num ai unilateral se simte într-adevăr
împiedicat şi este unilateral în comunicarea lui cu lumea,
A id ar trebui exam inat dacă îi este îngustat polul femi­
nin cu nara stângă sau polul masculin cu cea dreaptă.
A bordarea acestui simptom mijloceşte o experienţă
valabilă şi în multe alte domenii. Dacă încercăm să pre­
săm cu forţa prin strâm toare aceeaşi cantitate de aer ca
prin deschizătura largă, problema nu face decât să se in­
tensifice. Este mai bine să ne adaptăm situaţiei şi să lă­
săm să înainteze cu blândeţe prin locul îngust numai ae­
rul care trece uşor prin el. Tot astfel este indicat şi pe plan
sufletesc să descărcăm polul redus şi nu sâ-l punem sub
presiune. Atunci sunt cele mai multe şanse ca el să ni se
deschidă. Dacă a revenit detensionarea în raport cu am ­
bii poli prin aceea că fiecare latură e acceptată aşa cum
este, în situaţia ei complet diferită, se poate ajunge ime­
diat după aceea cel mai degrabă la echilibrarea şi com ­
pensarea în mijloc.
Simptomul arată o unilateralitate în viaţă de cele mai
m ulte ori înnăscută, că d respiraţia este simbolul vieţii
noastre în polaritate* In orice caz va fi unilateral şi flu­
xul comunicării. Trebuie să acceptăm această unîlatera-
 Ca p u l 155

litate înainte de a ne putea face speranţe de revenire la

mijloc. Operaţia poate să fie un ajutor în acest sens, dacă
este însoţită de necesarii paşi în conştiinţă. Dacă este vor­
ba numai de o corectare funcţională, care nu-i umplută
cu viaţă, organismu! mai are şi alte posibilităţi să prezin­
te un dezechilibru existent ca lecţie de învăţat.

întrebări
1. Pe ce latură sunt îngustat, pe cea stângă feminină
sau pe cea dreaptă masculină?
2. Cum stau cu fluxul energiei mele vitale? Cum i-aş
putea stimula fluxul liber?
3. Cum procedez cu polaritatea?
4. Ce a r putea să-mi reglem enteze din nou viaţa iar
pe mine să m ă aducă în centru?

RUwfitttă sau nas borcănot, ca o pătlăgea şi nas de beţiv

A cest sim ptom des figurant este descris deja de nu­

mele său cu toată claritatea şi în toată am ploarea lui.
R)mw înseamnă nas, phyma înseamnă umflătură, tumoră,
respectiv excrescenţă în greceşte. în Africa KMnoccros
uni com is este un „Nashorn" [germ, pentru rinocer], Ex­
presiile germ ane Kiwltenmse [nas ca o excrescenţă, cât
un bulb, ca o pătlăgea etc.J sau Pfujidnase fnas cât o livră
e te j sunt şi ele cât se poate de clare. Adesea, simptomul
mai este ţii înrăutăţit printr-un al doilea, aşa-num ita ro-
zacee. Rosacea, însemnând în latină roz, trandafiriu, este
o colorare cu pete roşii a feţei, care trece m ai târziu prin
faza formării de coji în vezicule şi papile. Ea apare, ca şi
rinofim a, adesea pe terenul unei aşa-num ite constituţii
156 Ruediger Dahlke

seboreice, adică al unei tendinţe spre probleme cu glan­

dele sebacee- Uneori rinofima este desemnată şi ca o sub-
formă a rozaceei, aşa-numita rosacea hypertraphfcans, căci
ambele provin din proliferări ale glandelor sebacee şi ale
ţesutului conjunctiv.
Este vorba de excrescenţe [Ausittiichse] în mijlocul fe­
ţei, respectiv pe nas, care pornesc d c la glandele epider-
male, Ble sunt responsabile pentru secreţia acelui strat
de grăsim e care ne acoperă pielea. La rozacee şi rinofi-
mă glandele îşi exagerează fără m ăsură m isiunea, cei
afectaţi înotând, ca să zicem aşa, în grăsime. în cadrul
supraproducţiei, glandele sebacee tind să se astupe, şi
de aici apar inflamaţiile.
Simptomul vrea să atragă atenţia în m od evident spre
faţă şi m ai cu seam ă spre nas. Pap tul că nişte lichid un­
suros este secretat de către corp într-o cantitate exagera­
tă face plauzibilă suspecta rea că aici este com pensată o
capacitate d e alunecare absentă psihic. Temele care nu
m erg „ca unse" sunt m ai m ult decât doar sugerate. N a­
sul este văzut de popor simbolic ca falus superior. Aceas­
tă legătu ră se poate dovedi într-un m od m ai serios şi
prin zonele reflexe ale organelor sexuale în cartilajele la­
terale ale nărilor- Atingerea nasului este interzisă în pu­
blic, scobitul în nas este absolut tabu. Ce alte motive de­
cât cele simbolice or zace îndărătul acestor concepţii? In
cazul rinofimei se mai adaugă şi trandafiriul aprins, care
poate sta atât pentru ruşine cât şi pentru mânie, pentru
excitaţia sexuală ca şi pentro cea agresivă. Veziculele şi
numeroşii „vulcani" mici şi inflamaţi amintesc de acne-
ea din pubertate, care se dezvoltă şi ea p c terenul unei
constituţii seboreice. Mulţi factori pledează pentru fap­
tul că aici este vorba d c o ultimă încercare disperată de
 Capul 157

pubertate şi deci de maturizare- în locul sexualităţii pu­

berale acum este, ce-i drept, sexualitatea genitală cea care
pătrunde aici simbolic în conştiinţă. Apogeul îm bolnă­
virii se află in al cincilea deceniu de v iaţă şi cei vizaţi
sunt aproape exclusiv bărbaţi. Nasul lor p oate să reve­
leze prin excrescenţele sale raportul exagerat cu sexua­
litatea falîcă şi sa emită pretenţii de evoluţie neîmplini­
te, înainte de a fi definitiv prea târziu. Exact în m ăsura
în care la forţa falică a celui afectat ou este vorba despre
o problem ă de greutate, nasul care substituie sim bolic
devine un nas greu câ t o livră şi arată ce greutate îi re­
vine tematicii sugerate.
Aceasta poate să găsească expresie diferită în viaţa ce­
lui afectat, d ar va trimite întotdeauna la o Upsă de con-
ştienţă. Pe de o parte, rinofima poate ilustra situaţia con­
cretă de viaţă în privinţă sexuală, pe de altă parte ea poa­
te trimite la fantasm e ne trăite, d ar conştiente sau mai
poate să indice şi spre ceea ce se petrece în m od neob­
servat în inconştient. Chiar dacS sunt trăite, KtceiSiîfeP şi
depravarea pe tărâm sexual nu sunt conştiente. Micii vul­
cani ilustîează presiunea sub care se află bolnavul. C om ­
ponenta agresivă şi venusiană m erg m âna în mână. N a­
sul ca o pătlăgea aminteşte de un om desfrânat. Se poate
ca respectivul sa nu fie decât superficial de partea unui
atare model şi să-şi poarte provocator pătlăgeaua roşie ca
un clovn, se poate să-i fie ruşine cu nasul lui roşu sau sa
refuleze în h ea ga referire de conţinut, ne vrând să ştie ni­
mic despre propriile fantasme şi vise care proliferează. Im­
bold uri ie d e evoluţie soldate cu un eşec în domeniul fi­
gurat se som atizează la faţa locului. Lichidul fertil risi-

P Attswik'hse are în germani! sensul de cxcrcscenfc, prpţutreraţtfe dar si

de excese, iticii. (M. f.)
158 Ruediger Dahlke

ptf concret sau în fantasme este secretat acum substitu-

tiv într-o cantitate neîmbucurătoare de către glandele se­
bacee. în creşterea intensă a ţesutului conjunctiv nazal
se vesteşte tot aspectul rodniciei. Dăm ca să zicem aşa cu
nasul de problema noastră şi toată lumea ne^o citeşte pe
vârful nasului.
Simptomul este adesea asociat cu o problem ă de al-
coolf cane aduce nasul roşu de beţiv în joc. Alcoolul este
drogul d asîc de refugiu al societăţii noastre. Exact aco­
lo unde reclamei îi place să sugereze contrariul devine
clar că m ai cu seamă oamenii care nu pot să se afirm e în
nici o privinţă, pentru că sunt prea moî, recurg !a pahar,
în timp ce bebeluşii care sug din biberon sc agaţă şi de­
pind pe bună dreptate de sticlă, la cei mari se manifestă
în agăţarea lor de sticlă dependenţa lor şi tendinţa spre
regres, spre retragere. Şi celelalte simptome ale alcoolu­
lui accentuează această direcţie: ei. se clatină din nou pe
picioare ca un copil înainte să înveţe să m eargă bine şi
bolborosesc ca şi cum încă nu ar fi stăpâni pe limbă. Fap­
tul că alcoolul este un narcotic puternic arată in plus că
ei nu vor să ia atitudine faţă de ceva, ci vor să acopere
acel ceva şi să-şi anestezieze durerea provocată de insuc­
ces, A ceastă imagine pane să o contrazică total p e aceea
m ai uzuală a alcoolicului brutal, care este prea d u r şi
prea mascul. Asemenea demonstraţii superficiale de băr­
băţie violentă şi fasoane fudule de potenţă nu sunt însă
nimic altceva decât nişte încercări ofensive de com pen­
sare a propriei nesiguranţe şi slăbiciuni.
Cercul vicios tipic se poate dezvolta rapid: alcoolul
este drogul im potenţei pe toate planurile, indivizii îşi
îneacă necazul din cauza propriei incapacităţi. Pe de altă
parte, puţine sunt cele care fac atât de repede im potent
140 Ritediger Dahlke

3. Ce-m i lipseşte ca să fiu adult?

4. Cum aş putea şi pot să mă bazez p c bărbăţia mea?
De ce am exagerat-o? Sau am anulat-o?
5. Ce m ai v rea şi m ai trebuie să evolueze în viaţa
m ea? Cât a fost ea de fecundă până acum?
6. Ce rol joaca refugiul pentru mine? Unde şi când am
omis să-mi ghidez viaţa după flerul meu, după cum „mi­
ros" eu lucrurile?

Fractura osului nazal (a vomerului)

A-ţi rupe osul nasului nu înseamnă a-ţi rupe un pi­

cior, spune poporul [german], vrând astfel să arate că nu
este la fel de grav. Se poate trăi cu o fractură a osului na­
zal, de cele m ai m ulte ori nu este nevoie nici m ăcar de
un bandaj de ghips, iar omul respectiv nu este dccflt uşor
deformat. Ea arată că el s-a încum etat puţin prea depar­
te şi a avut nevoie de o atenţionare violentă. Un astfel de
avertism ent serios trebuie să-l oprească să m ai m eargă
în continuare orbeşte pe drumul pe care o luase. Nasul
ca parte cea m ai proem inentă a corpului stă —- cu m e
sus, aşa şi jos — într-o legătură simbolică directă cu acel
m em bru de jos, proem inent şi el în anumite situaţii. El
reprezintă acea forţă şi energie tipic bărbătească ce se nă­
pusteşte înainte. Aceasta suferă prin ruptură o atenuare
claia. Dacă îi spargem cuiva nasul, îl degradăm în acest
punct sensibil. în această privinţă, fractura osului nazal
mai capătă câteva semnificaţii pe terenul anatomiei sim­
bolice. Cel căruia t sc dă una peste nas este frânat în îna­
intarea sa năvalnică, dacă nu cum va este chiar profund
mâhnit sau ofensat. Cine cade singur în nas capătă şi mai
direct acelaşi indiciu din partea destinului. în această di-
 Capul

precum consumul regulat de alcool, A şadar nu este vor­

ba despre bărbaţi tari, ci, din contră, despre nişte pa-
ps-]a.ptsjleşcăiii. Nici încercările de a bea pentru a-şi face
curaj nu a r trebui să creeze iluzia că laşitatea dă naştere
gândului, chiar dacă totul se încheie în nişte fasoane de­
şarte de a impune. La baza sa este însă dorinţa d e a se
ameţi pentru a nu trebui să vadă cum stau de fapt — sau
cum nu stau de fapt. Roşul lucios al nasului le arată tu­
turor cum stau lucrurile în realitate, ele li se citesc în ade­
văratul sens al cuvântul pe vârful nasului. Pe de o par­
te, poate fi un avertism ent de a nu-şi vârî nasul peste tot
şi, mai cu seam ă, de a nu şi-I băga unde nu le fierbe oala şi
nici de a se lăsa izbiţi cu sfeda-n nas, pe de alta însă, şi un
îndemn de a-şi vedea lungul nasului şi a se confrunta cu
temele arzătoare, pe care destinul li le-a scris în culoare
strălucitoare şi efectiv cu sânge pe chip.
Lecţia de învăţat sc roteşte Ia rinnfimă şi la nasul de
beţiv în jurul recunoaşterii sexualităţii pulsionale şi a re­
zolvării ei în cele din urm ă. Se pune problema de a „cu­
noaşte" femeia, ceea ce este posibil num ai printr-o abor­
dare a iubirii sexuale p e toate planurile. Forţa falicâ se
înghesuie în centru şi vrea să fie stăpânită. Este vorba de
tărie, nu varianta dem onstrată cu răcnete, carc nu este
decât o veşnică m ascaradă pentru slăbiciune, d de tărie
şi putere la un nivel mai profund,

întrebări
1, Unde nu alunecă lucrurile „ca unse" în viaţa m ea,
aşa cum mi-aş dori?
2. (Cum) A m term inat-o cu pubertatea mea? Cât este
de m atură sexualitatea mea?
160 Ritediger Dahlke

3. Ce-mi lipseşte ca să fiu adult?

4. Cum aş putea şi pot să mă bazez p c bărbăţia mea?
De ce am exagerat-o? Sau am anulat-o?
5. Ce m ai v rea şi m ai trebuie să evolueze în viaţa
m ea? Cât a fost ea de fecundă până acum?
6. Ce rol joacă refugiul pentru mine? Unde şi când am
omis să-mi ghidez viaţa după flerul meu, după cum „mi­
ros" eu lucrurile?

Fractura osului nazal (a vomerului)

A-ţi rupe osul nasului nu înseamnă a-ţi rupe un pi­

cior, spune poporul [german], vrând astfel să arate că nu
este la fel de grav. Se poate trâi cu o fractură a osului na­
zal, de cele m ai m ulte ori nu este nevoie nicî m ăcar de
un bandaj de ghips, iar omul respectiv nu este decât uşor
deformat. Ea arată că el s-a încum etat puţin prea depar­
te şi a avut nevoie de o atenţionare violentă. Un astfel de
avertism ent serios trebuie să-l oprească să m ai m eargă
în continuare orbeşte pe drumul pe care o luase. Nasul
ca parte cea m ai proem inentă a corpului stă — cu m e
sus, aşa şi jos — într-o legătură simbolică directă cu acel
m em bru de jos, proem inent şi el în anumite situaţii. El
reprezintă acea forţă şî energie tipic bărbătească ce se nă­
pusteşte înainte. Aceasta suferă prin ruptură o atenuare
clară. Dacă îi spargem cuiva nasul, îl degradăm în acest
punct sensibil. în această privinţă, fractura osului nazal
mai capătă câteva semnificaţii pe terenul anatomiei sim­
bolice. Cel căruia t se dă una peste nas este frânat în îna­
intarea sa năvalnică, dacă nu cum va este chiar profund
mâhnit sau ofensat. Cine cade singur în nas capătă şi mai
direct acelaşi indiciu din partea destinului, tn această di­
 Capul 161

recţie ţinteşte şi înţelepciunea populată care atenţionea­

ză să nu ne băgăm nasul peste tot. Căci curioşii băgăcioşi
o şi încasează cu uşurinţă.
Mai cu seam ă tinerii văd în aceasta simbolistică şan­
sa de a dem onstra public cât de mult s-au aventurat în
zone periculoase şi câte au riscat. Cine devine boxer nu
are încotro, trebuind să ia nasul rupt ca pe ceva firesc,
ba poate că este chiar m ândru, apa cu m m em brii unor
asociaţii studenţeşti sunt adesea m ândri de cicatricele
ior.
Sim ptom ul ilustrează ca persoanei în cauza i a r sta
m ai bine o oarecare reţinere în anum ite domenii şi că ea
ar fi mai puţin dureroasă pentru eL Lecţia de învăţat nu
vrea sâ-i ia cuiva experienţc-limită în privinţa propriu­
lui curaj şi a forţei masculin falice, ci să-i arate că el exer­
sează pe un teren neadccvat şi se apleacă în locuri mai
degrabă dubioase prea mult pe fereastră. Este în regulă
să rişte ceva şi să o mai şi încaseze din când in când, dar
ar trebui văzut dacă respectivele eforturi nu s-ar face mai
bine la figurat.
Faptul că este întreruptă continuitatea propriului os
nazal indică, de asemenea, că drumul pe care a luat-o res­
pectivul în viaţă — întotdeauna de-a lungul nasului —
necesită o corijare a cursului său.

întrebări
1. U nde m -am încum etat prea departe?
2. Unde şi în ce privinţă am avut nevoie de un dispo­
zitiv de atenuare şi cum mi l-am procurat?
3. In ce m ăsură m -am amestecat în lucruri care nu mă
priveau?
162 Ruediger Dahlke

4. U nde necesită direcţia vieţii mele o corectură?

5. C am aş putea să abordez mai raţional domenii noi?

G u s tu l

Percepţia gustului este, alături de sensibilitatea de su­

prafaţă a pielii noastre, simţul cei mai direct. Plasaţi în
mugurii gustativi, pe limbă, în cerul gurii, epiglotă şi mu­
coasa faringiană, chimioreceptorii corespunzători au ne­
voie pentru a percepe de contactul m aterial direct cu
mâncărurile- Există numai patru calităţi de percepţie: dul­
ce, acru, sărat şi amar. Gama largă de gusturi rezultă din
arom ă, care este absorbită prin m ucoasa olfactivă a na­
sului, Deficienţele mirosului nu sunt periculoase ca simp-
tome, de aceea U se atribuie o valoare patologică redusă,
Câ situaţia nervilor noştri gustativi nu poate fi deo­
sebit de bună reiese chiar şi din marele num ăr de fumă­
tori*. în timp ce reclamele slăvesc m ereu gustul lor fin
pentru respectiva plantă de tutun, adevărul este exact pe
dos. Nimic nu ne afectează întT-atât gustul ca fumatul.
Din o sută de fumători, numai unul mai este în stare să
recunoască m aica lui după aşa-zisul ei gust unic. Ceilalţi
suferă deja de o lipsă prea m are a gustului. Este şi m o­
tivul pentru care în genera! fum ătorilor nu le plac fruc­
tele, Ei nu mai sunt capabili să le perceapă nuanţele fine
de gust şi preferă alim entele lipsite de fineţe, puternic
condim entate- Dacă urm ărim creşterea consum ului de
condimente şi substanţe dătătoare de gust în ultimii 200
de ani, rezultă un tablou al supm excitaţiei, căruia îi co­
respunde pe de altă parte scăderea capacităţii noastre de
sensibilitate gustativă- O rice cu ră de slăbire aduce cu
 Capul T63

sine o data cu perioada de reconstruire ce-i urm ează un

nou început şi arata cât de puţine substanţe de gust sunt
necesare atunci când capacitatea de percepţie esle intac­
tă. Supra condim enta rea noastră obişnuită corespunde
stării noastre norm ate de supraexcilaţie şi încercării în­
crâncenate de a r e m ai condimenta puţin via fa pe aceas­
tă cale. Pe de altă parte, aromele artificiale corespund şi
unei necesităţi autentice, căci nici m ăcar pentru cerul gu­
rii cel mai insensibil nu răm âne ascuns cât de Hpsite de
gust au devenit miilte. Pe terenul culturii noastre de în­
g răşăm inte artificiale şî a celei de acră, o tot zorim pe
m am a natura, şi atunci ea ne furnizează orice dorim ori­
când d o rim Dar ea ne mai dă numai trupul plantelor ei,
sufletul 'S îl neţine. Ca aspect, căpşunile şi rocile sunt mai
m ari şi m ai frumoase decât nu fosi vreodată, numai gus­
tul lor a regresat surprinzător Noi ne am obişnuit cu el
şi com pensăm pierderea calităţii cu mai multă cantitate
sau mai m ult gust artificial. Nervii noştri gustativi i-am
ad ap tat acestuia. Ei au între tim p nevoie de „senzaţii
tari" şi de concentraţii mari, pentru a mai reacţiona, ca
să le m ai poată plăcea ceva. Simţul gustului arată că be­
neficiem de la tot mai multe de tot mai puţin.
Acest lucru îl găsim confirmat şi în mediul nostru în­
conjurător. Ceea ce am făcut din noi şi din lumea noastră
este aproape incompatibil cu bunul gust şi corespunde
mai degrabă unei rătăciri a gustului. Herman Weidelener

1K Alchimia subîm parte ca pe orice altceva şi plantele în domeniile

trup, suflet şi spirit. Trupului îi corespunde partea materialii suii-
dâ a plantei, sufletului respectivul sSu uici eteric, care stă pentru
individualitate ţi deci £i pentru gustul deosebit. Spiritului îi co­
respunde alcoolul, cars eate eliberat în fermentaţie, ca de exemplu
spirtul. '
164 Ruediger Dahlke

deduce catastrofa Occidentului din faptul că am separat

limbaţjul) de gust, cu toate că ambele sunt anatom ic uni­
te în chip inseparabil în lîmbă. La om ul occidental gura
ar trebui să fie pe frunte, că d întotdeauna cel care vor­
beşte este creierul lui şi aproape niciodată gustul lui, în
orice caz, am prescris limbajului nostru şi i-am instituit
aceeaşi cură de grosolănie ca şi pa pilelor noastre gusta­
tive, O rafinare a simţirii limbajului şi gustului a r fi, pri­
vită astfel, o terapie pentru cultura limbajului şi gustu­
lui nostm -
 IV

Sistemul nervos

Centrul sistemului nostru nervos central este creierul

Chiar dacâ tablourile sale patologice vizează întregul or­
g a n ism e le trebuie tratate în legătură cu centrala la cap.
Sistemul nervos este sistemul fundamental de com uni­
cări şi legături din corp. El reglează raporturile dintre ni­
velurile cele m ai diferite ale emiterii de ordine în centra­
lă şi receptării ordinelor la periferie. îm preună cu siste­
m ul horm onal, este responsabil pentru toate transmisi­
ile.^ Graniţa dintre reţelele comunicaţionale ale corpului
nu este însă rigidă. Ele se întrepătrund, alcătuind un sis­
tem m ultidim ensional Astfel, sistemul nervos foloseşte,
de pildă, în punctele sale de legătură substanţe asem ănă­
toare hormonilor, precum adrenalina, acetilrolina, dopa-
m ina etc., pentru a transporta inform aţia peste aceste
punţi numite sinapse. Ne putem imagina aceste sinapse

]ţ Pe lângă aceste căi informa fîonale recunoscute do tontă medicina

mai există desigur pi cele acceptate până acum doar de medicina
naturistă ale meridianelor & fenomenele de bionjEonanfă. în afa­
ră de aceasta., £i câmpurile morfbgeniitioe menfinnale mai sus sunt
un tip de sistem informa Jiunal răspândit.
 Ruediger HJahlke

ca pe nişte prize, prin care sunt legato diferite circuite

electrice. De altfel, sistemul nervos lucrează mai ales cu
electricitate, în timp ce sistemul hormonal poate fi com ­
parat cu un sistem de mesageri, caro transporta sub for­
mă materială ce au de comunicat. In această privinţă ner­
vii suni varianta mai nouă şi mai promiţătoare.
Distingem un sistem nervos voi un tar sau som atic de
unul vegetativ sau autonom. Partea controlabilă de către
voinţă cuprinde, de pildă, modelele de mişcare intenţio­
nate ale musculaturii scheletului. Partea vegetativă este
responsabilă pentru nervii viscerali, care sunt indepen­
denţi de voinţă. A cest aşa-nurnit sistem nervos visceral
vegetativ cuprinde, la rândul său, doua părţi antagonice:
sim paticul, pe care l-am putea num i şi polul arhetipal
bărbătesc, deoarece este com petent pentru modurile de
com portam ent active, orientate spre exterior, cum ar fi
lupta, fuga, m unca şi concentrarea, şi opusul sau, para-
simpaticul sau nervul vag, care răspunde de procesele re­
generaţi ve, de la digestie până la sexualitate, ş l de aceea
ar fi de atribuit polului arhetipal femeiesc. Ambii poli ai
sistemului nervos vegetativ dispun de substanţe trans-
m iţătoare chimice diferite, responsabile pentru transmi­
terea informaţiilor înhe diferi le fibre nervoase. De siste­
m ul nervos visceral bărbătesc sau sim patic aparţin
aşa-num itele substanţe transmiţătoane adrenergice, pre­
cum adrenalina şi nnradrenaJina sau în regiunea cerebra^
lă dopa mina. în sistemul femeiesc sau parasim patic sunt
substanţele colînergice, mai cu seam ă acetiloolina.
Dacă facem o împărţire generală polară, sistemul ner­
vos voluntar ar aparţine polului bărbătesc sau yang, în
timp ce sistemul vegetativ sau nervos visceral i-ar reveni
polului femeiesc sau yin. Simpaticul este atunci partea
 Sistemul nervos 1 67

masculină a acestei regiuni feminine în sine, parasim pa-

ticul cea feminină a celei feminine.
Pe lângă împărţirea în funcţie de conţinut este uzuală
una aşa-num it topografică după dispunerea spaţială.
Aceasta deosebeşte sistem ul nervos central, form at din
creier şi m ăduva spinării, de cel periferic, alcătuit din căi­
le nervoase sensibile, voluntare şi vegetative, care străbat
întregul corp, Sistemul periferic îi furnizează celui central
toate informaţiile din corp şi mediu şi efectuează toate re­
acţiile ce decurg de aici. Centrala este, aşadar, răspunză­
toare pentru tot, dar depinde în orice privinţă de colabo­
rarea nervilor periferici. Fără această conlucrare a perife­
riei ea ar fir pe de o parte, izolată de fluxul informaţional,
pe de alta incapabilă să dea expresie ordinelor ei.

1-. De la nervozitate până la căderea nervoasă

întrucât com unicarea este sarcina centrală a sistemu­

lui nervos, îndărătul unor probleme cu nervii se ascund
întotdeauna unele de comunicare. Cine se simte terminat
nervos a eşuat în com unicarea sa. Poporul vorbeşte de­
spre „a fi un pachet de nervi". Cei vizaţi se refugiază mai
degrabă în proiecţie şi pornesc de Ia ideea că au un sis­
tem nervos foarte sensibil şi că ceilalţi le m acină nervii.
Expresia „mă calci pe nervi" arată asta. Ca şi în cazul tu­
turor celorlalte funcţii somatice, devenim conştienţi şi de
nervii noştri abia când ne creează probleme. Cine îşi ara­
tă nervii dă astfel de înjeles că nu-i merge bine. Dă sen­
zaţia că este enervat şi nervos, îşi simte mediul din jur şi
solicitările acestuia ca prea insistente. Cine dispune în
schim b de nervi de oţel îşi p oate perm ite să trăiască
168 Ruediger Dahlke

având nerv, într-un contact strâns cu temele prezentului

Provocările îi v or biciui nervii benefic şi în loc să fie îm ­
povărătoare, u vor conferi un sentiment de vioiciune. Un
astfel de „om fără n erv " este unul care nu arc nevoie
să-şi arate nervii, pentru că este sigur de funcţia lor lip­
sită de probleme până şi în situaţii de risc. Hi are în rea­
litate nervi de oţel. De el trebuie delim itaţi acei oam eni
care nu-şi arată nervii, pentru că, obtuzi şi insensibili,
nici nu percep ce se petrece realmente în jurul lor. Omul
tipic cu nervii tari este la adăpost în siguranţa lui de sine,
fără a intenţiona să-şi menajeze nervii sau să-i calm eze
permanent. Ei sunt destinşi şi calmi, până ce sunt solici­
taţi. Apoi însă, în caz de încordare, nădejdea este în co ­
m unicarea în interior şi spre exterior. Cu totul altfel este
cu tipul enervat. Având nervii vizibil încordaţi deja în si­
tuaţii norm ale, el ajunge în căzu! unor cerinţe deosebite
repede cu nervii la limită.
Biologii cunosc şi nervozitatea din regnul anim al, şi
anum e nu doar la caii de cursă înnobilaţi prin strictă se­
lecţie, trăind departe de condiţiile lor naturale de viaţă.
Dacă se ajunge la suprapopula ţie şi deci la strâm toare,
diferitele animale dezvoltă semne clare de nervozitate,
comunicarea se prăbuşeşte conform tendinţei şi apar ră­
bufniri absurde de agresiune. Strâm toarea provoacă an­
goasă (lat. angustus = îngust, strâm t), care face ca sigu­
ranţele să se ardă. în m od analog, nu este de mirare dacă
tot m ai mulţi oameni, m ai cu seam ă în spaţiile supraa­
glom erate ale metropolelor, suferă de afecţiuni nervoa­
se şi anxietate.
în principiu, în spatele problemelor nervoase zace o
temă de com unicare, în cazul afecţiunilor nervoase este
doar mai puţin scufundată în corporalitate decât la cele
 Sistemul nervos 169

neurologice. Unui om nervos ti lipseşte încrederea spre

a-şi putea convinge semenii de sine şi de valoarea sa. El
este dezorientat fi nesigur ţii caută mereu reasigurări, ceea
ce se manifestă deosebit de clar înaintea unui examen care
macină nervii, când nervii întinşi la maxim riscă să cede­
ze încă înainte ca totul să fi început. Astfel de situaţii sunt
resimţite de oamenii cu nervii corespunzător de sensibili
ca om orându-le de-a dreptul nervii. Cu puţin înaintea
evenimentului cane decide tot, tremurul nervos îşi atinge
apogeul, respectivii par a fi cu nervii la pământ, înaintea
probei cate le solicită nervii, toiul le calcă pe nervi — de
la zgomotul cel mai slab până la am ânarea cea mai mică.
Conducţiile lor, d e a căror funcţionare fără frecuşuri ar de­
pinde acum totul, nu par să facă faţă jncânrării şi dau sen­
zaţia că ar zăcea în formă brută şi deschisă. Asta poate să
ilustreze lipsa de protecţie resimţită şi senzaţia de a fi la
discreţia cuiva şi să arate cât de la îndemână ne este să fo­
losim astfel de nervi ca scuză.
In com portam entul tipic nervos, care este m arcat de
superficialitate şi inconstanţă, se manifestă dorinţa de a
fi deodată în com unicare cu toate. Adesea ierarhia din
structurile comunicaţionale se prăbuşeşte şi lucruri rela­
tiv neînsemnate se îmbulzesc în prim-plan, în timp ce al­
tele esenţiale cad pradă hărţuielii. N ervosul goneşte în
urm a evenimentelor, simte nu rareori că ele trec rostogol
peste el, că îl suprasolicită. In mijlocul acestui cerc vicios
el stă cu liul său şi cu necesitatea ca totul să se rotească
în jurul lui, în această situaţie de dezorientare, cu nervii
extrem de încordaţi, respectivii sim t uneori cum Ii se în­
vârte capul şi sunt victimele unei căderi nervoase.
A tunci intr-adevăr totul se învârte în jurul lor. Şi-au
atins scopul^ ch iar d acă nu m ai pe plan m edical, prin
170 Ruediger Dahlke

şantaj fizic. Terapia simplă şi eficientă încearcă să-i fină

departe de toate lucrurile luate mult prea în serios şi s ă
se ocupe de liniştea lor exterioară şi mai cu seam ă inte­
rioară.
Diagnosticul, de cădere nervoasă, do criză de nervi co­
respunde unei crize a circulaţiei rutiere în perioada de
vârf. Istoria prelim inară, desfăşurarea şi rezultatul se
aseam ănă. Când toate maşinile v or să ajungă foarte re­
pede şi în acelaşi timp peste tot şi de aceea nu respectă
regulile de circulaţie, curând nimeni nu mai ajunge ni­
căieri, Se poate ca fiecare conducător în parte să aibă mo­
tivele cele mai serioase. Dacă intersecţia s-a blocat însă,
nimic nu m ai merge. Se instaurează calm ul, chiar dacă
la nivelul m axim de stres. într-un m od similar decurge
încercarea de autoajutorare a corpului cane, ajuns pe cul­
m ile furtunii nervoase, îşi procură şi el linişte. A ceastă
acalmie silită calm ează structurile supraîncărcate şi con­
tribuie astfel in mod esenţial la urm ătoarea descâlci re a
încâlcelii ivite. Nici căile rutiere, nici căile nervoase nu
au fost prejudiciate în mod serios în timpul acestei cri­
ze. Colapsul circulaţiei se aseam ănă pe ambele planuri
arderii siguranţelor într-un circuit electric. Asta împiedi­
că însă şi pe tărâm nervos nişte pagube mai adânci.
în această privinţă căderea nervoasă este însăşi tera­
pia. Ea încheie o stare peste m ăsură de agitată, com uni­
carea cu mediul înconjurător prabuşindu-se şi pacientul
la fel. Dacă el a pornit pentTu lumea exterioară într-o a c­
ţiune de scufundare, sem nalizează foarte catego ric că
viaţa lui nu m ai poate continua aşa. Nu m ai poate face
faţă dimensiunii contactelor sale exterioare şi îndatoriri­
lor sale. iZnunpvl lecţiei devine a id foarte clar: se pune
problem a nmim/ării la luptă în exterior, găsirii căii spre
 Sistemul nervos in

sine însuşi şi restabilirii ctintactului cu propriul centru.

Abia atunci este rezonabil să se reînfiripe încet legături­
le spre exterior
Starea precedentă de dezechilibru nervos cu teama de
a nu scăpa ceva şi de a înceta să mai facă parte pe unde­
va clin peisaj le arată celor care vor să danseze la toate
nunţile limitele, dar şi şansele lo r Lecţia de învăţat este
aici de a nu realiza legături numai cu exteriorul, ci mai
cu seam ă cu interiorul. Cel afectat este m ereu în goană
dupa ceea ce pare d c fiecare dată cel mai im portant în
exterior, sarcina lui ar fi să se unească cu ceea ce este cel
m aţ im p ortan t în interior, deci d e pildă cu inim a sa.
Sim ptom ele ivite în acest context de la o inimă care o ia
la goană p ân ă la una care se tot poticneşte indică în
această direcţie. A r putea fi necesar şi mai m ult contact
cu centrala conştiinţei, aşa cum o dovedesc rezuitatele
bune ale călătoriilor în imagini făcute în acest tărâm. în
felul acesta, pacienţii găsesc acces Ia acea linişte şi acal­
mie care dom neşte în centrul fiecărui om . Ei constată că
mania lor de unire oglindita în nervozitate este o carica­
tură a căutării solidarităţii lăuntrice cu centrul lor, în lo­
cui goanei inimii după recunoaştere survine obligativi­
tatea lăuntrică, şi de aici se amplifică un sentiment pen­
tru centrare şi com unicare autentică. Dar aceasta nu are
num ai verbal o apropiere de com uniune — uniunea de
Ia centru la centru, respectiv de la inimă la inimă.

întrebări
1. Are m odelul meu de com unicare rezerve sau mă
aduce din cauîia supraîncărcării continue la limita pră­
buşirii?
 Ruediger Dahlke

2. Păstrez contact cu temele fierbinţi ale vieţii mele?

Sau folosesc tocmai „nervii slabi", pentru a m ă eschiva
de ele?
3. Cu ce ocazii îmi simt nervii? Ce mă calcă pe nervi?
Cui îi permit să mi-i toace?
4. Am spaţiu suficient ca să mă desfăşor sau m ă simt
m ânat către strâmtoare?
5. Cum stau cu încrederea d e sine şi sigu ran ţa de
sine? Dispun de ele sau tot mai trebuie să mi le dovedesc
perm anent?
6. F ot să g ăsesc/su p o rt liniştea în mine? Mi-o acord
suficient?
7. Telurile pe care le am în vedere sunt ale mele pro­
prii şi sim t ele realizabile? Sau viaţa mea o ia în direcţia
unei căderi ca urm are a supraîncărcării?

2 . C o m o ţia c e re b ra lă

Acest tablou de boală are din perspectiva apariţiei lui

ca şi a interpretării lui o anumită asem ănare cu ruptura
osului nazal. Cei atinşi de el au m ers prea departe şi au
prim it un avertism ent clar. După cum o arată şi denu­
mirea, creierul este zdruncinat, m ai cu seamă cel al unor
oameni pe care altminteri nu-i poate zdruncina nimic%C a­
pul înregistrează orice zguduire pe care cei atinşi nu o
adm it în dom eniul spiritual şi sufletesc. O traum ă, de
obicei o cădere, este ceea ce îi precedă. Simbolistica sa
m ai adâncă ne va mai preocupa la fracturile picioarelor
şi braţelor*. Expresii precum „a-i cădea cuiva nasul" sau
„a pica din nori" arată că adesea este vorba despre co­
rectarea unei căi greşite, la care respectivii prim esc „una
 Sistemul nervos 173

după ceafă". Au vrut să ajungă prea sus şi an fost aduşi

fără prea m ultă blândeţe Ja locul lor.
Diferitele sim ptome ale com oţiei cerebrale (zdrunci­
nării cerebrale) vorbesc un limbaj clar, Durerea de cap
este m ărturia unor încercări agresive d e a trece cu capul
prin pereţi. Ameţeala care urm ează spune fără ocoliş că
ne-am am ăgii, am pornit de la prem ise false sau am că ­
zut victimă unei autoaprecieri prea înalte. Greaţa şi văr­
săturile arată că organism ul vrea să scape câ t se poate
de repede din nou de problematica pentru cane a tras po­
noasele. Ultima întâmplare savurată nu i-a priit, se spu­
ne în limbaj gastro-intestinal. De comoţîa cerebrală ţine
cel puţin o scurtă stare de inconştienţă şi trădează că ci­
neva predă pe scurt timp răspunderea pentru viaţa sa.
Aşa-nurnita amnezie retrogradă indică ce puţin îşi pot
aminti de desfăşurarea accidentului cei afectaţi. Aici se
evidenţiază un refuz şi mai puternic al responsabilităţii
pentru propriile acţiuni. Omul se eschivează de Ia răs­
pundere şi astfel dă de înţeles că este m ai bine ca alţii să
preia conducerea, „N ici u sturoi n-a m âncat, nici gura
nu-i m iroase" num eşte poporul această tactică uşor de
ghicit, care se desfăşoară aici inconştient
La următoanea treaptă de extindere, contuzia cerebra­
lă (trau m atism ul cereb ral}, sim ptom ele se amplifică şi
li se m ai adaugă altele, im portante şi ele. Creierul încon­
jurai de lichidul cefalorahidian, un lichid apos, şi astfel
foarte bine am ortizat, este zdruncinat atât de puternic,
încât efectul de am ortizare eşuează, iar din cauza lovi­
turii sau şocului puternic apar hemoragii şi distrugeri de
ţesut la locul zdruncinăturii şi pe partea opusă. Lipsa
conştienţei este ad ân ca şi p oate ajunge p ân ă la com ă.
Edeme cu creşterea presiunii intracraniene*, crize de epi-
174 Ruediger Dahlke

lepsîe*, tulburări ale reglării respiraţiei şi tem peraturii

sunt câteva dintre complicaţiile posibile- Lor li se adau­
gă diferite deficiente precum agnozia*, incapacitatea de
a recunoaşte, ap raxia41,, lipsa coordonării m işcărilor, şi
afazia*, pierderea facultăţii de a vorbi, tulburări de m e­
m orie şi orientare, ca şi defecte psihice, de la tulburări
de actiunc până la sărăcirea de afect, de la înclinarea spre
confabulane până la halucinaţie. A ceste sim ptom e îl
sm ulg, pe de o parte, pe cel atins de ele din cursul coti­
dian al vieţii, pe de altă parte, conţinuturi până acum re­
fulate tind spre lumina conştienţei. Mesajele lor se indi­
că de la sine - Tendinţe netrăite refulate se folosesc de m o­
mentul favorabi!, prăbuşirea apărării prin zdruncinarea
puternică, pentru a atrage atenţia asupra lor.
Cei vizaţi au dat în m od evident de o graniţă definiti­
va, dincolo de care nu pot ajunge în mod firesc. Dimpo­
trivă, în încercarea aceasta s-au dovedit a fi ei cei loviţi;
trebuie acum să o ia de la început şi să înveţe abia treptat,
ca nişte copii mici, să se descurce singuri cu treburile zil­
nice şi să preia răspunderea pentru ei înşişi. Tabloul bolii
i-a azvârlit înapoi la nivelul copilăriei şi demonstrează ast­
fel tendinţa lor de regresiune. El oferă însă şi şansa unui
nou început. C utezanţa care a dus adesea la accidente
le-ar prinde foarte bine acum pe plan spiritual şi sufletesc.
Lecţia de învăţat este ca tot ceea ce s-a produs în corp
să fie trăit în sens figurat- Astfel, alte ba urne psihice ase­
mănătoare devin superflue. în cazul unei căderi înseam­
nă a coborî dintre nori, pe pământ, a lăsa nasul mai jos, a
se lăsa zdruncinat la figurat, a trăi curajul arătat pe plan
fizic acum şi în direcţie spirituală şi sufletească, a se aven­
tura mult în acest domeniu. Propria inconştienţă şi slăbi­
ciune trebuie să ţi le admiţî şi să predai o dată răspunde-
 Sistemul nervos 175

nea, pentru a o relua conştient în paşi mici. în reorienta-

rea o? urmea7vă a fi înfăptuită constă şansa noului început

întrebări

ii Unde blochez zdruncinările spirituale şi sufleteşti?

1. De pe ce pistă na-a aruncat accidentul?
3, U nde dau dovadă în exterior de curajul şi disponi­
bilitatea pentru risc care îmi lipsesc în interior?
4. Unde nri-am înşelat, respectiv am fost am ăgit şi lo­
vit? Unde are nevoie fluxul meu vital de o reorientarc,
de un nou început?
5. In ce privinţă ar trebui să păstrez m ăsura şi să fac
nişte paşi mai m id care pot fi înţeleşi, permiţând o orien­
tare?
6, U nde ar trebui să renunţ la răspunderea exterioa­
ră şi să o preiau în interior?

3. Meningita

La m eningită se inflamează m em branele (meninge)

care învelesc creierul protejându-1. Ea oglindeşte deci un
război la nivelul cel m ai înalt îm potriva forţelor femini­
ne păstrătoare. Nu rareori evenimentul se întinde asu­
pra creierului şi devine m eningo-ence falită. Sunt atinse
atât m em brana moale (piamater), cât şi cea dură (dura-
m ater). Diferite bacterii şi virusuri pot participa la însce­
narea conflictului în jurul centralei de conducere şi de­
cizie. Agenţii patogeni pătrunşi dau contra sistemului de
apărare al corpului o luptă violentă, cam este purtată, ca
la orice in flama ţie*, fără a se ţine cont de pierderi şi cu
176 R uediger DaKIke

arme perfide, în acest caz avem însă de-a face cu un răz­

boi la care este realm ente vorba de viaţă şi de m oarte.
Simptomele subiective în general nespecifice arată că ta­
bloul este aici doar puţin individual, Sc pune problema
vieţii şi a supravieţuirii.
De îmbolnăvirea primara suferă mai ales nou-nâscu-
ţii pi copiii mici, care lasă impresia că ar lupta încă pen­
tru intrarea lor definitivă în aceasta viaţă. Capul supra­
dimensionat în această perioadă timpurie a devenit după
naştere pentru a doua oară câmpul unei bătălii viîaîe. Si­
milar modului în care o poziţie orizontală a copilului la
naştere arată ca acest copil se pune de-a curmezişul pi nu
participă atât de simplu la jocul prevăzut al vieţii, şi aici
se exprim ă o anum ită rezistenţă. Copilului i se umflă şi
mai m ult capul şi aşa supradimensionai, întrucât presiu­
nea intracraniană creşte din cauza cantităţii de apă deter­
minate de inflamaţie. Fontanela moale se bombează. Pe
termen mat lung, există riscul de bidrocefalie, simbolul
tragic al supraaccentuării polului bărbătesc superior. Pare
o interpretare prea ocolită a presupune deja într-un ast­
fel dc stadiu timpuriu o problemă cu capul sau chiar cu
Rulj precum o întruchipează un asemenea „cap mare11. Pe
terenul experienţelor cu terapia de reîncarnare, care in­
clude conform rutinei şi naşterea şi fazele prelim inare
naşterii, nişte rezistenţe atât de timpurii şi nişte confrun­
tări atât de agresive pentru intrarea în viaţa iminentă sunt
însă de-a dreptul zilnice. Simbolic, copilul nu opune mai
multă rezistenţă faţă de noua viaţă decât faţă de mama
prim ordială întunecată, din al cărei pântece tocm ai s-a
eliberat. El lasă în seama arenei corpului lupta contra for­
ţelor reţinute ale mamei primordiale. Această zeiţă sân­
geroasa, numită în mitologia greacă Hekate, în cea india­
 Sistemul nervos 177

nă Kali, lucrează cu mijloacele tipice ei. Valuri de apă in­

flama torie apasă creierul moale de p e retele dur al cra­
niului), Dacă osul mai poate să cedeze, există am eninţa­
rea de hidrocefalic, dacă este deja prea târziu pentru asta,
ţesutul cerebral se distruge, având drept consecinţă vă­
tămări ale creierului până la debilitato mintală.
Spre deosebire de alte inflamaţii în spaţii som atice cu
posibilitate de extindere, apa care joacă un rol în fiecare
inflama ţie are aici unul atât de proeminent, întrucât cu­
tia craniană dură pune limite inflexibile extinderii, o dată
cu înaintarea în vârstă. Proba de rezistenţa între apa care
creşte şi pune creierul sub presiune, storcându-l parcă,
şi oasele craniului care se îm potrivesc este resimţită de
pacient ca durere de cap.
La adulţi tabloul bolii apare In principal ca boală secun­
dară. Dacă, de pildă, un TBC se extinde asupra meninge-
lui, lupta sistematică este escaladată până Ia nivelul cel mai
înalt, devenind o luptă pentru supravieţuire, în anii din
urmă,meningo-encefalita s-a dovedita fi o complicaţie pe­
riculoasă în cazul pişcăturii de căpuşă şi le-a stricat m ul­
tor oameni plăcerea de a savura natura. Insectele vampir
minuscule, până acum câteva decenii inofensive, ar putea
fi considerate replica perfidă a naturii la abuzurile noas­
tre. M am a natură ne face să-i simţim forţa, trimiţând m i­
liarde de astfel de mici trupe de ajutor pe uscat, pe apă şi
în aer, putând aparent să Ie scoată după bunul-plac din sta­
rea lor inofensivă, făcându-le adversarii omului,
Simptomele meningitei se rotesc în jurul capului £i al
durerilor sale, fiind vizate şi m em branele m ăduvei spi­
nării, adesea adăugându-i-se afecţiuni de tipul gripei.
Printre sim ptom ele generale se num ără pe de o parte
irascibilitatea, pe de alta nemotivarea în acţiune, până la
178 Ruediger Dahlke

apatie pi somnolenţa morbidă. Prim a indica si tun ţi a fun­

dam entală agresivă alunecată în corp, care este ilustrată
adesea prin aşa-numitul opistotonus, cabrarea, încorda­
rea pacientului atunci când se aflii întins. Spasme întăresc
această dram ă. Pacientul este zdruncinat, de parcă o for-
p m ai m are ar vrea să-l trezească la viaţă zgâlţâindu-1.
Blocajul maxilarelor arată incapacitatea de a-şi apăra pie­
lea şi de a înşfăca cu dinţii. Instrumentele de agresiune
ale maxilarelor sunt paralizate la nivelul de încordare ma­
xim. Hipersensibilitatea numită biperestezie trădează cât
este de sensibilizată pielea ca graniţă exterioară, în vre­
m e ce la nivelul cel m ai înalt al capului vuieşte o luptă
pentru scutul protector al creierului, stratul protector al
corpului cel puţin esle într-o disponibilitate suprem ă de
alarmă.
Pe de altă parte, sim ptom e precum apatia arată cât
de puţin sunt dispuşi pacienţii să contribuie conştient
la lupta în jurul vieţii lor şi pentru ca. Din contră, som ­
nolenţa, o stare de dorm itare extrem ă, d em onstrează
cu m îsi petrec viaţa dormind, în sensul cel m ai profund.
Som nul ca frate mezin al morţii pare să obţină superio­
ritate asupra strădaniilor desprinderii de m am a prim ­
ordială. Capul în calitate de capitală a corpului trebuie
să se plece, creierul în calitate de centrală a lui de diri­
jare riscă să se scufunde înapoi în valurile mării prim ­
ordiale. Lipsa totală de apetit arată că cei afectaJi şi-au
pierdut apetitul de viaţă sau că nu l-au avut niciodată,
precum şi cât d c puţin gustă situaţia lor actuală de via­
ţă. Pentru deliruri sunt de prisos interpretările, căci aici
se exprim ă foarte direct tematica inconştienţă, nedrep­
tăţită până acum . Caracteristicile durerilor de cap chi­
nuitoare m erg de la zvâcniri şi înţepături până la sen­
 Sistemul nervos 179

zaţia de cap care crapă. Ele sunt do obicei de o asem e­

nea intensitate, încât pacienţii cred că nu le pot rezista
ţii se tem că v or pieri din cauza lor. Capul lor pare a vrea
sa explodeze.
A cestea sunt riscurile dacă posesorul a neglijat prea
m ult sau nu a fost dispus să-fi cucerească spaţiul vital.
A rată cât de m ult este m ânat în strâm toare, ceea ce este
valabil şi în privinţa nou-născutului, care trebuie să se
decidă pentru viaţa în această lume sau întoarcerea la
m arca m um ă. Spectacolul infernal în centrala de dirija­
re supraordonată oglindeşte situaţia de conştiinţă nemăr­
turisită. Expresia „aş putea să plesnesc de ..." ilustrează
cum stau lucrurile. Unii pacienţi au realmente senzaţia
că în orice m om ent calota Jor craniană ar fi gata să cra­
pe, că dintr-o clipă în alta capul ar trebui să se desfacă
sus, pentru a scăpa de presiunea insuportabilă. Intr-ade­
văr, încă de aici se reflectă alternativa pacienţilor: ei pot
să scape fugind în sus şi să lase corpul baltă sau trebuie
să lupte ca să doboare fluxul întunecat şi apăsător şrsă
se desprindă din înlănţuirea sa. Desfăşurarea în conti­
n u are a sim ptom aticii indică înfrângerea ce se iveşte la
orizont în bătălia pentru autoafirmare. Pacienţii nu sunt
în stare să-şi ţină capul sus şi trebuie să se plece sau ori­
cu m să-şi plece corpul. Ei întruchipează în aşa-nurnitul
opistotonus, supraincordarea şirei spinării, poate o ulti­
m ă cabrare. Orice plecare a capului sau a genunchilor le
este dureroasă. Astfel, ei zac cu cifoză lombară*, cu ca­
pul îm pins în ceafă, bărbia întinsă în sus, chinuiţi, dar
încăpăţânaţi* IJo/,iţia trădează doar o m ică umilinţă, iar
inflama fia, cât de puţin sunt dispuşi, pe de altă parte, să
lupte conştienţi. Privirea lor se în dreaptă în sus spre
câm pul de bătălie sau dincolo de el către cer, în acel tă­
ISO R uediger D ahlke

râm în care am eninţa să fugă. O şansă pentru viaţa lor

exista dirt momentul în care se decid să lupte pentru eai
Abia a tu nd poate să cedeze lupta fizică.
Tabloul bolii este legat dc tem peraturi mari care ara­
tă că la acest conflict este vorba de întreg şi că a avut loc
o mobilizare generală. Cu fiecare grad de febră creşte ca ­
pacitatea de apărare a organismului cu peste dublul ei,
în timp ce sufleteşte apatia creşte. Gândurile încep să se
rotească, se ajunge la delir provocat de febră, şi nu rare­
ori, pacienţii îşi trăiesc lupta lor infernală ca la cinem a,
ilustrată cu imagini interne de o forţă simbolică impre­
sionantă. Sub protecţia acestei învăluiri a conştiinţei, ei
p o t contem pla cu distanţare lăuntrică ceea ce la o con­
ştiinţă norm ală le-ar fi insuportabil.
Sim ptom e precum presiunea craniană crescută arată
în ce tensiuni a ajuns centrala lor şi cât de înăbuşit se pre­
zintă comunicarea lor Nici adullul, nit'i padentul mic ni;
se p o t impune şi nu pot face ca voinţa lor să fie Tespec ta­
tă. După modelul oricărei inflamaţii, se ajunge la edem e
din cau za apei din ţesuturi care iese, num ai că aici nu
există o caic de ieşire pentru fluxul apos. La adulţi se dez­
voltă aşa-zisa stază papilară, o umflare a locului de ieşi­
re a lui nervi ts opticus în retina ochiului, ceea ce duce în
caz extrem la orbire din cauza strangulării nervului op­
tic. La bebeluşi se bombează fontanela, acea zonă osoasă
încă deschisă din partea anterioară a craniului. Edem ce­
rebral în prim ul caz, hidrocefalie în al doilea sunt com ­
plicaţiile care ameninţă. La războiul care vuieşte răm âne
atâta element psihic (apă) pe drum , încât riscă să stran­
guleze structurile com unkaţionale centrale, Intr-un mod
asemănător celui în care membranele creierului prevăzu­
te pentru a oferi protecţie devin o ameninţare, şi apa ce­
 Sistemul nervos 1B1

rebrală se transformă în pericol- Devine lot m ai condiţio­

nată înflamatoriu ^i ameninţă prin presiune creierul.
Extinderea războiului de la pielea protectoare asupra
substanţei cerebrale propriu-zise sub forma inflamafiei
cerebrale, ei encefalitei, reprezintă practic întotdeauna o
luptă pe viaţă şi pe moarte. în acest război este vorba în
m od clar de cununa creaţiei, creierul. Deficienţele sale
mai mari sau m ai mici indică direcţia ameninţătoare. Tul­
burarea conştiinţei care apare aici ducând până la pier­
derea conştiinţei îl confruntă deja pe cel afectat cu sen­
timentul fiinţei sau al nefiinţei. Legătura cu corpul devi­
ne în acest stadiu m ai laxă, conştiinţa se poate desprin­
de în faze de corp. A cest război poate sâ distrugă baza
com unicării şj să lase în urm a sa deficienţe durabile.
La membranele cerebrale esle vorba despre protecţia
bazei vieţii, cu fluxul crescând de lichid cefalorahidian |î
creierul care se retrage, în jurul luptei polarităţilor: pe de
o parte substanţa de bază a intelectului nostru, pe de alta
apa (inflamatorie) feminină. în orice fază a vieţii se pune
problem a de a găsi aici centrul, fiind singurul care este
compatibil cu viaţa. Tabloul bolii arată, în primul rând,
cât de incert este digul de protecţie care îm presoară cen­
trul vital şi câte lupte se dau în jurul lui şi,, în al doilea
rând, că s-a ajuns Ia o lipsă de echilibru între forţele fe-
m inin-apoase şi cele masculi n-focoase. Războiul fierbin­
te pentru supremaţia în corp se duce, pe de o parte, intre
agenţi patogeni şi apă rar e, iar pe de altă parte, între for­
ţele regresive ale mamei întunecate şi forţele spirituale
luminoase care tind să înainteze şi aspiră să se înalţe.
Urcarea fluxului apos este la adulţi adesea o com pen­
saţie a situaţiei spirituale şi sufleteşti inverse a unui in­
telect sec dominant- Lecţia de rezolvat ar consta în acest
182 Ruediger Dahlke

sens, într-o gândire „sim ţitoare", care uneşte forţa femi-

nin-apoasă a simţirii cu spirituali tatea seacă a intelectu­
lui gânditor. La nou-născut este mai plauzibilă interpre­
tarea care vede în fluxurile ascendente configurarea ace­
lui război prim ordial dintre imperiul sumbru al m am e­
lor şi forjele spirituale ce tind spre progres. Conform na­
turii noastre axate pe supravieţuire, sprijinim latura m as­
culină fierbinte, care năzuieşte febril spre o soluţionare,
îi dorim nou-născutului să poarte o luptă fierbinte cu
for fele întunecate şi să o câştige.
Ca lecţie de învăţat a adultului, se conturează în simp­
tome lucruri contradictorii. Durerile de cap ucigătoare, de
parcă ţi-ai bate captă, exprimă aparenta incompatibilitate
dintre soluţii. Te dc o parte, o dată cu fluxul ascendent al
apei cerebrale, vor să se manifeste în via fă forţele femini­
ne, Pe de alta, elementul agresiv-masculin se impune eu şi
mai multă putere. Trebuie riscat războiul pentru nivelul
cel mai înalt, trebuie chiar explodat dacă este necesar, tre­
buie stat ferm pe poziţie proprie, luate în propriile mâini
şi atacate problemele apăsătoare. Şi desigur că apa femini­
nă este ceea ce apasă foarte concret. în supraîncordarea
spatelui zace cerinţa de a se îndrepta, de a dezvolta con­
ştiinţa d c sine şi mândria şi de a privi în sus. Puţine s-au
potrivit în acest sens mai bine decât propriile impulsuri de
gândire şi fluxul lor creativ liber, aşa cum bântuie nerezol­
vat în fantasmele hăituitoare ale viselor provocate de fe­
bră. Amestecul de imagini ideatice, emoţii şi afecte este cel
ce-şi urmăreşte dreptul şi pentru viaţa conştientă.
„Războiul este tatăl tuturor lucrurilor", a formula t-o
Heraclit. în mod evident el s-a gândit atunci la zeul răz­
boinic Mar te şi la principiul său originar. Pacientul cu me­
ningită este solicitat să acorde importanţă în viaţa sa aces-
 Sistemul nervos 183

tei cunoaşteri atemporale. Marte stă pentru orice formă de

energie şi este satisfăcut, de pildă, prin curaj ţii o atitudine
dinamică. Aici şi-ar avea Joc curajul de a-şi susţine consec­
vent propriii primi paşi în viaţă şi de a trece şi prin foc pen­
tru idealurile care rezultă de aici. în locul unui război in­
fernal în centrală, temele centrale ale vieţii s-ar putea abor-f
da cu foc şi înflăcărare. Mai bine să-i faci anturajului tău
un infern clocotitor decât să fad din cap locul de desfăşu­
rare al unui război fierbinte ce clocoteşte infernal. Şi mai
bine sa fe deschizi unor teme fierbinţi, să te agiţi lăuntric
şi chiar să te laşi răscolit, decât să te deschizi unor agenţi
patogeni periculoşi şi să-ţi laşi organul central să fie răsco­
lit de ei şi să devină un câmp de bătălie. Lupta se dă în ori­
ce caz pentru structuri centrale şi vizează întregul.
Dar toate lucrurile au nevoie şi de o m amă, pe care o
întrezărim cu uşurinţă în marea zeiţă care dăruieşte tot ce-i
viaţă şi cândva o va reclama din nou. Important este să se
ţină de bunăvoie cont în viaţă şi de forţa ei feminină, alt­
minteri îşi va lăsa fluxul să se amplifice sau va găsi alte căi
pentru a-şi atrage respect şi a-şi dobândi recunoaştere.
Mama şi tatăl aparţin unul de celălalt şi, astfel, în cazul mo-
ningo-encefalitei se pune în mod special problema de a re­
uni în propria viaţă aceste polarităţi de bază: poate fi in­
tenţionată o lupta fierbinte şi de-a dreptul intelectuală pen­
tru propria lume feminină a afectclor sau dezvoltarea ace­
lei gândiri simţitoare, care sta la mijloc între mamă şi tată
şi Ie lasă ambilor dreptul lo r La urma urmei, nu este vor­
ba numai la nou-născuţi, ci şi la adulţi despre o nouă naş­
tere, şi aceasta esfe întotdeauna o confruntare intre forţele
feminine cate conservă şi cele masculine care tind spre pro­
gres Aid se întrevede apoi şi soluţia, care trebuie să ducă
la victoria forţelor luminoase asupra întunericului. Pânte-
134 R uediger D ahlke

cele matern trebuie părăsii: definitiv, dar cerinţele sate nu

trebuie negate, ci împlinite pe un plan superior,

întrebări™
1, Ce pas în viaţă m i-ar sta în faţă? U nde trebuie să
las în urm a mea originarul feminin, pentru a-1 descoperi
la un nivel nou 7
2, Ce conflict pe viaţă şi pe m oarte am refuzat?
3, Cc temă afectivă mă apasă şi riscă să facă să-m i ex­
plodeze centrul gândirii?
4, în ce m ăsură sunt dispus să risc conştient fotw/ şi să
mă lupt pentru asta? Pot vedea aici pi elem entul fem i-
nin-siinţitor7
5, IJe ce mă bizui? Sufăr de un cap mare sau de un cap
cam ameţit?
6, în ce m ăsură p at da dovadă d c coloană vertebrală,
îmi p o t im pune propriul cap şi p o t m erge pe d rum ul
m eu?
7, Mai sunt suficient de capabil să m ă entuziasm ez,
pentru a ataca, luând în propriile mâini, cu toată forţa,
problem a realizării visului m eu de-o viaţă?

4. Tablourile neurologice ale bolii

Aici zac la bază, spre deosebire de cazul afecţiunilor

nevrotice, nişte modificări concrete ale nervilor. In co n ­
trast cu contuzia cerebrală şi meningita, ele sunt d e na-

30 Fireşte întrebările menţionate aid sa adresează adulţilor, U suga­

ri ia copiii mici afectaţi frecvent Salt vorba,, ce-i drept, conform sen­
sului de lemeie indicate, dar desigur conform naturii pe alte planuri.
 Sistemul nervcni 185

tură cronică. Trebuie pornit de la ideea că tulburările

m erg mai adânc şi durează mai mult. Pe lângă marile ta­
blouri patologice scleroză multiplă şâ epilepsie se pot dis­
tinge două subgrupe: tulburările aşa-zisei căi piram ida­
le, responsabilă pentru coordonarea locom otorie subor­
donată voinţei, şi cele aîe căilor extrapiram idale, Calea
piram idală răspunde, ca structură extinsă, pi de o inhi­
bare a reflexelor proprii muşchilor şi o reducere a stării
lor de tensionare. Ea ţine astfel de sus sub control viaţa
proprie a muşchilor. Dacă există o întrerupere a căii pi­
ram idale, această inhibare dispare şi se semnalează pa­
ralizii spastice. Partea cea mai mare a fibrelor nervoase
ale căii piram idale se încrucişează spre latura opusă la
înălţimea bazei craniene. De aceea nişte tulburări ale iri­
gaţiei sangvine sau focare de hemoragie duc în zona lor,
ca şi în cazul npoplexiei, la deficienţe pe partea opusă.
Aşa-num itul sistem extrapiram idal este responsabil
pentru reglarea tensiunii musculare, pentru mişcările in­
voluntare şi de coordonare, pentru reglarea echilibrului
şi poziţia corpului. în caz de perturbare, se pot delimita
două subgrupe:
a) sindroam ele hipokinetic-rigide care duc la sărăcia
funcţiilor motorii şi la rigiditate, precum Parkinson;
bj sindmamele hiperkinetice cu patternuri speciale de
mişcări necontrolabile. Aici am putea menţiona coreea şi
tablourile p atologice rare, atetoză cu torsionări ca de
vierme şi ballismus cu mişcări de azvârlire*

Pnrkirison

în maladia Parkinson avem de-a face cu Labloul neu­

rologic de boală cel m ai frecvent al vârstei înaintate.
 Kuediger D ahlke

Afectate sunt căile extrapiram idale, care lucrează invo­

luntar. Din punct de vedere medical este un deficit de
substanţă transmiţă toane între legăturile nervoase adre-
nergice, aşa-n urnitul n eurotransm iţător dop a m ină, în
m ezencefal; deci o lipsă pe polul m asculin al sistemului
nervos central. Consecinţa este o predom inare a polului
opus, aja-num itul sistem col mergi c, care trebuie atribuit
polului feminin.
Sim ptom ele care rezultă schiţează un tablou clar al
bolii, la care frapează mai întâi m asca facială inexpresi­
vă şi rigiditatea generală. Toate m işcările sunt încetini­
te, mişcările fiziologice însoţitoare, ca de exem plu bălă­
băni tul braţelor în timpul mersului, lipsesc. M odul de a
vorbi este lent, sacadat şi monoton, în contrast cu sără­
cia locom otorie se semnalează tremurul tipic, nişte tre­
m ură turi puternice, care se manifestă în special în m o­
mente de calm. De îndată ce pacienţii execută mişcări în­
dreptate spre un ţel, tremuratul se dim inuează sau înce­
tează cu totul. Mersul se caracterizează prin paşi speci­
fici mărunţi şi târşâiţi, partea superioară a corpului pare
că vrea s-o ia înainte părţii inferioare, aşa că există ten­
dinţa de prăbuşire în faţă şi lateral. Tendinţa picioarelor
de a claca brusc întăreşte acest pericol şi, aidom a celor­
lalte sim ptom e, nu poate fi influenţată cu ajutorul voin­
ţei, Poziţia pacientului este îndoită, este cea a cuiva în­
covoiat — dacă nu ch iar lovit — de soartă. Până şi as­
pectul scrisului se adaptează acestei imagini, rândurile
cad spre dreapta în jos, literele devin tot mai mici în ca­
drul rândurilor, aşa încât medicina vorbeşte desptie o mi-
crog rafie, A cestor sim ptome li se adaugă unele vegeta­
tive, precum abundenţa sa livei, crizele de transpiraţie şi
tipica „faţă seboreică" legată de acestea. în plus, se înre-
 Ruediger Dahlke

Daca se adaugă înţepenirea care devine clară în acea cris­

pare tipică (rigor) a restului corpului, impresia ce se iscă
este a unui m ort în viaţă, a unui zombi. Dezvoltarea în
direcţia lui rigor mor tis devine limpede cel puţin în redu­
cerea tuturor mişcărilor care însoţesc viaţa naturală-
Crispare de moarte în timpul vieţii — în cazul om u­
lui chinez de stat Mao Tse-tung această viziune de oroa­
re s-a transformat într-o realitate m acabră, ca d fostul re­
voluţionar devenise la sfârşitul vieţii un monum ent viu,
ridicat în m od corespunzător politic de către cei ce-1 în­
conjurau. Condam nat de boala lui Parkinson la o imobi­
litate totală, nu a mai putut în cele din urm ă nici m ăcar
să vorbească. Dar ca statuie vie continua să determ ine
viaţa Chinei, era peste tot prezent ca model şi se afla pe
buzele tuturor, chiar dacă buzele lui nu m ai exprim au
de mult decât lipsa de grai şi perplexitatea, în acea po­
ziţie uşor întredeschisă, tipică bolnavilor de Parlcinson.
Pe lângă glasul care piere treptat m ai sunt şi alte func­
ţii ale corpului care arată că totul o ia pe o pantă descen­
dentă şi că forţele dispar Tendinţa de a se prăbuşi în faţă
ar trebui şi ea menţionată aici, ca şi scrisul. Pe lângă în­
crem enirea care ţinteşte m oartea, în tabloul bolii se ex­
p rim ă şi o angoasă profundă care pune stăpânire pe pa­
denţi, de îndată ce aceştia stau liniştiţi* Ei nu tremură fin
şi sensibil ca frunzele de plop-trem urător, ci cu mişcări
puternic zgâlţâitoare. A cest trem ur grosolan cedează,
după cum am mai spus, abia când întreprind ceva. Com ­
plet rigizi şi lipsiţi de expresie Ia cap şi la corp, m işcări­
le zgâlţâitoare arată cât de încărcată de frică şi cât de pro­
blematică este liniştea neintenţionată. Aici zace răd ăci­
na denumirii de parnlysis agihms. Propriu-zis paralizată
şi imobilă este angoasa care se mai îngrijeşte de mişcare.
 Sistemul nervos 167

gistrează perturbări ale alimentării pielii şi o scădere a

activităţii sexuale. Te tărâm psiliic frapează oscilaţii ale
dispoziţiei cu faze melancolice.
Tabloul bolii apare, practic, num ai la vârste înaintate
şi mai ales la na menii care pi-au trăit viaţa foarte activ şi
cu exigenţe înalte, în m od special la intelectuali. Medi­
cina distinge diferite forme, istoricul apariţiei variantei
celei m ai frecvente, aşa-n urnitul parkinsonism primar,
denum it pi paralysis agituns, fiind considerat neelucidat.
Num ele de paralizie „agitată" clarifică dilema celor v i­
zaţi: angajamentului Jor nervos i se răpeşte sensul prin
paralizie. Alături de acesta există grupa mai mică de sin-
droam e parkinsoniene secundare, de pildă pe tărâmul
unei scleroze cerebrale, al unei intoxicaţii, după o ence­
falită sau determ inat m edicam entos prin neuroleptice,^1
O variantă mai rarâ este boala boxului, cauzată în mod
evident de num ărul mare d e „zdruncinări ale creieru ­
lui", aşa cum a contractat-o fostul cam pion m ondial la
categoria grea M uhammed Aii,
După motoul „boala arată um bra" putem constata că
cei afecta fi nu vad muit timp propria rigiditate din e x ­
presie şi mobilitate, până ce corpul o face de netrecut cu
vederea. Ei trăiesc într-o stare de parcă ar fi încremeniţi
de frică, fără să şi-o mărturisească. în adevăratul sens al
cuvântului, ei nu fac nici o grimasă. Medicina vorbeşte
de „am im ie", lipsa totală a mimicii naturale. Pacientul a
învăţat în m od evident să nu lase să se observe pe el nici
o pornire sentimentală. Chipul său a înţepenit într-o mas­
că ce aminteşte în anumite privinţe de o mască m ortuară.

21 N eu m In d ic e le su n t m ijlo ace întrfibu infate în psih iatrie p entru a

în ăb u şi ev en im en te psihotice.
m R uediger D ahlke

Dacă se adaugă înţepenirea cam devine clară în acea cris­

pare tipică (ri£or) a restului corpului, impresia ce se iscă
este a unui m ort în viaţă, a unui zombi. Dezvoltarea în
direcţia lui rigor mortis devine limpede cel puţin în redu­
cerea tuturor mişcărilor care însoţesc viaţa naturali*
Crispare de m oarte în timpul vieţii — în cazul om u­
lui chinez de stat M ao Tse-tung această viziune de oroa­
re s-a transformat într-o realitate m acabră, căci fostul re­
voluţionar devenise la sfârşitul vieţii un m onum ent viu,
ridicat în m od corespunzător politic de către cei ce-1 în­
conjurau, Condam nat de boala lui Parkinson la o imobi­
litate totală, nu a mai putut în cele din urm ă nici m ăcar
să vorbească. Dar ca statuie vie continua să determ ine
viaţa Chinei, era peste tot prezent ca model şi se alia pe
buzele tuturor, chiar dacă buzele lui nu m ai exprim au
de mult decât lipsa d c grai şi perplexitatea, în acea po­
ziţie uşor întredeschisă, tipică bolnavilor de Parkinson,
Pe lângă glasul care piere treptat mai sunt şi alte func­
ţii ale corpului care arată că totul o ia pe o pantă descen­
dentă şi că forţele dispar. Tendinţa de a se prăbuşi în faţă
ar trebui $ ea menţionată aici, ca şi scrisul. Pe lângă în­
crem enirea care ţinteşte m oartea, în tabloul bolii se e x ­
primă şi o angoasă profundă care pune stăpânire pe pa­
cienţi, de îndată ce aceştia stau liniştiţi. Ei nu trem ură fin
şi sensibil ca frunzele de plop-trem urător, ci cu mişcări
p u tern ic zgâlţâitoare. A cest trem ur grosolan cedează,
după cum am mai spus, abia când întreprind ceva. C om ­
plet rigizi şi lipsiţi de expresie Ja cap şi la corp, mişcări­
le zgâlţâitoare arată cât de încărcată de frică şi cât de pro­
blem atică este liniştea neintenţionată. Aici zace rădăci­
na denumirii de paralysis ngitms. Propriu-zis paralizată
şi imobilă este angoasa care se mai îngrijeşte de mişcare.
 Sistemul nervos 189

Este un lucru izbitor că aici avem de-a face m al cu sea­

mă cu oameni ca ie au pretenţia de a pune în lum e ceva
în mişcare- Tabloul bolii le arata cât de puţine pun ei în
m işcare in realitatea interioară, com parativ cu pretenţia
lor şi, m ai ales, cât de puţin mobilă este viaţa lor sufle­
tească, a cărei rigiditate şi paralizie se întruchipează
acum. în trem ur se manifestă, pe lângă frică, şi zgudui­
rea printr-o anumită emoţie, pacienţii putând fi zguduiţi
desigur şt de frică, interesant esle în acest context că psi-
hosomaticianul Georg Groddeck a rem arcat în anii Pri­
mului Război Mondial o creştere clară a incidenţei tre-
murului parkinsonian.
Se pune întrebarea: de ce este zguduit un om sau de
ce tremură, de ce se zguduie el? Tremurăm, de pildă, in­
voluntar când ieşim dintr-o apă rece, pentru a scăpa de
senzaţia că ne e frig şi că suntem uzi. Tremurăm d e fri­
că şi încercăm aşa, de exemplu, să ne scuturăm , să ne le­
pădăm de moartea apropiată şi de alţi factori care ne ur­
m ăresc. Uneori trem urăm de groază, după ce a m trăit
ceva corespunzător. în m od evident, cei vi:zaţi v or să se
scutuie inconştient de un lucru cane le provoacă frică ii
spaim ă şi să scape astfel de el. Frica îi face să trem ure,
spaima, să încremenească. Din istoricul vieţii pacienţilor
cu Parkinson poate rezulta impresia că de ceea ce a r vrea
ei cel mai mult să se scuture este experienţa realităţii lor,
Propriul lor corp inert şi m ediul înconjurător la fel de
inert Ii se par de-a dreptul supărătoare. Din nou ni se im ­
pune imaginea „preşedintelui M ao", care vedea mereu
cum marile şi temerarele sale idei eşuau în contactul cu
m asele inerte ale Chinei.
Paralizia oferă deci aparent un contrast faţă de starea
de a fi zguduit. Ea îi face pe cei afectaţi să-şi dea seama
190 Ruediger Dahlke

cât de imobili şi de inflexibili sunt în adâncul sufletului

loţ, in ciuda tuturor lucrurilor impresionante pe care s-au
tot străduit să le pună în mişcare. Corpul sileşte la recu­
noaşterea că nu sunt în stare să se adapteze schimbărilor
celor mai vitale. Dacă se extinde asupra respiraţiei, para­
lizia devine cauza morţii. Respiraţia paralizată întruchi­
pează într-o dublă privinţă com unicarea paralizată, o
dată ce plămânii sunt, după piele, al doilea nostru organ
de com unicare. Ei sim t responsabili pentru preluarea
energiei. Fie că avem astfel în vedere num ai oxigenul vi­
tal pentru procesele de oxidam fie că, potrivit concepţiei
răsăritene, prana, forţa vieţii: în ambele cazuri, o dată cu
paralizia respiraţiei este paralizată şi alimentarea cu ener­
gie. Simptomul clarifică faptul că în corp nu mai intră nici
o forţă de viaţă. Strâns legată de organul de com unicare
este limba, o dată ce aceasta se bazează pe modulaţia flu­
xului expirat. Problemele de limbă care se amplifică pe
parcurs oglindesc, de asemenea, tulburarea comunicaţio-
nală. Vocea nu devine doar m ai slabă, ci şi sacadată. In
cazul în care cuvintele nu mai sunt angajate într-o legă­
tură, conţinutul lor devine neangajant şi comunicarea nu
m ai constituie o comuniiaie.
Celălalt organ al comunicării, pielea, are şi ea de su­
ferit, dacă ne gândim la aşa-num ita seboree şi la conse­
cinţa ei: faţa seboreică, unsuroasă, ce (stră)luceşte ca de
transpiraţie. Transpiraţia de frică pe care o afişează pa­
cienţii pe chip poate să exprime permanenta angoasă de
m oarte. Pe de altă parte, ar putea reprezenta şi străd a­
nia cu care au încercat cu sudoarea frunţii să realizeze ceva
p e lume. în fine, acest chip are şi ceva unsuros şi ar pu­
tea trimite la o raportare Ja sfinţire, „Cristos" se num eş­
te „cel uns", fi regii erau unşi, înainte, din respect. Astfel,
 Sistemul nervos 191

se manifestă şi aici exigenta scufundata în umbră. Cei vi­

zaţi fac o impresie (strălucitoare, d ar num ai pe plan fi­
zic. Strălucirea s-a scufundat în um bră pi îşi procură
atenţie In corp.
în antecedentele celor afectaţi se găseşte adesea cerin­
ţa malta a unor realizări strălucitoare, obţinute cu sudoa­
rea propriei frunţi, dar pe lângă ea şi angoasa de a eşua
şi de a nu realiza totuşi esenţialul. Din faptele pline de
strălucirea faimei răm âne adesea numai efortul făcut cu
preţul sudorii. Ţelul propriu-zis, mai profund (psihic) şi
mai înalt (social), nu poate fi atins de cele mai m ulte ori
şi, chiar atunci când strălucirea şi gloria pier, respectivii
rămân neîmpliniţi în forul lor cel mai lăuntric. Rezulta­
tul marilor lor eforturi în exterior Ie stă scris p e chip, iar
aid stă şi cheia situajid lor. Ei nu-şi arată adevărata faţă,
ci numai o m ască „bine unsă".
Intr-adevăr, tocmai oamenii care ajung în poziţii râv­
nite, aşa cum sunt cele la care aspiră padenţii cu Parkin-
son şi adesea Ie şi obţin, sunt rareori în situaţia de a-şi
arăta adevăratul chip. Medicul, d e pildă, trebuie să fie
mereu „fit" şi sănătos, ţine de-a dreptul de idealul său
să fie mereu pregătit să intervină cu viteza fulgerului
pentru omenirea suferindă. Se poate întâmpla ca propri­
ile necesităţi să fie neglijate, respectiv să fie folosite ima­
gini profesionale sociale, pentru a nu-şi arăta ad evăra­
tul chip şi sarcinile interioare. La avocaţi, politicieni etc.
şi la diferite alte persoane publice această tem atică poa­
te fi Ia fol de pronunţată.
Pe lângă tendinţa de transpiraţie joacă un rol aşa-nli­
mitele tulburări trofice, adică d c nutriţie, ale pielii. De­
fectele care apar dezvăluie cât de perturbată este supra­
faţa concretă de contact cu lumea înconjurătoare. Pentru
192 Ruediger Dahlke

a prelua pe d c o parte relaţii afectuoase cu m ediul şi a

se delimita pe de altă parte de el, pielea ca organ este ali­
m entată deficitar şi astfel neglijată în sens figurat.
Particularităţile m ersului întăresc interpretările de
până acum : cei afectaţi înaintează, după cum am spus,
com parativ cu exigenţa lor, numai în paşi mărunţi şi târ-
şâiţi. în plus, au tendinţa de a cădea cu capul înainte,
căci cu partea de sus tind să avanseze mai repede, decât
fin pasul în partea de jos cu realitatea. Corpul dem on­
strează la fiecare pas discrepanţa dintre a voi şi a putea.
Chiar dacă este vorba despre oam eni activi, destoi­
nici, plini de succes dupâ criterii exterioare, care au în­
treprins totul pentru a-şi dem onstra lor şî mediului lor
cât de ascendent le este drumul, răm âne suspiciunea că
nu-şi pot respecta propria lor pretenţie înaltă de progres
pe plan spiritual-sufletesc* M ersul, poziţia încovoiată,
parând îngrijorată, îm povărată, arată şi ele acelaşi lucru,
ca şi scrisul care dovedeşte cu fiecare rând cu m se m er­
ge cuvânt cu cuvânt, respectiv pas cu pas, în jos. Glasul
epuizat vorbeşte despre faptul că forţele de exprim are
slăbesc. în monotonia lui, el subliniază stereotipia expri­
mării, în caracterul lui sacadat, lipsa de legătură şi anga­
jament. Ca barometru al dispoziţiei, el trădează ceva din
resemnarea ce creşte în adâncime*
Imaginea epuizării şi consumului de forţe se potriveş­
te cu descoperirile medicale sigure de până acum. Pare
că dopam ina, acea substanţă transm iţătoare adrenergi-
că, s-ar fi epuizat din cauza activităţii exagerate- în zona
substanţei negre (substantia nigra), o arie neagră în cre­
ier, se poate constata o degenerare clară cu decolora re.
U rm area este o preponderenţă relativă a polului feminin
al activităţii cerebrale* Cel masculin apare, după ce a fost
 Sistemul nervos 193

exagerat mult timp, epuizat. Cei afectaţi sunt constrânşi

să ajungă în polul opus, nu le răm âne altceva decât să
îm prăştie caim pe baza paraliziei şi încremenirii, chiar
dacă asta declanşează frică f i tremurici. Bine nu se sim­
te pacientul, sincer vorbind, decât în activitate, în care
tiem urul lui cedează imediat. Multe tendinţe ale tablo­
ului bolii se referă la regenerare până la salivarea abun­
d en ta, care indică foam e şi activitate digestivă. C hiar
dacâ respectivilor tot le m ai lasă gura apă cu orice oca­
zie, se pune problem a d e a digera m ai întâi viaţa care
zace în urm a lor plină de activitate exagerată. Interesan­
tă este în această privinţă o experienţa a neuropsiholo-
gului american Oliver Sacks: „Pacientul cu Parkinson in­
capabil să se mişte poate să cânte şi să danseze, şi atunci
când face asta, este complet eliberat de handicapurile bo­
lii lui, , / ' 22 Abilităţile polului feminin sunt deci în m are
parte cruţate şi i-ar sLa deschise pacientului.
Potenţa sexuală care scade stă m ărturie pentru lipsa
posibilităţii de a intra în relaţii cu celălalt sex şi deci cu
polaritatea. U rm area firească este lipsa fertilităţii în d o­
meniul concret, ca expresie a lipsei corespunzătoare la
figurat. Iar pacientul vota să d em onstreze tocm ai în
această privinţă fecunditate în nişte strădanii adesea exa­
gerate, C otpul său îi arată că această fază s-a încheiat.
Tipic pentru o boală de nervi, la Parkinson se eviden­
ţiază o problemă de coordonare şi comunicare. Legătu­
ra dintre interior şi exterior este la fel de afectată ca şi
cea dintre sus şi jos. M asca încremenită a feţei arată di­
ficultăţile de a oglindi spre exterior procesele interne şi
de a corespunde lăuntric evenimentelor externe. Mersul

22 O liv e r Sack s, D?r M ann, di*r sein e Frtm m it cinem Hut v c r w c h s e lte ,
l-lambuTg, 1987, p. 136.
 Ruediger Dahlke

problematic trădează greutăţile de coordonare dintre ni­

velul superior şi inferior, dintre realitatea spiritual-psi-
hică fi cea fizică. Legătura dintre lumea ideatici şi rea­
litate este m ult m ai problem atică decât şji-o ad m it cei
afectaţi- Limba şi scrisul ca posibilităţi clasice de com u­
nicare arată şi ele tendinţe tipice de prăbuşire.
Discrepanţa dintre exigenţa interioară şi reuşitele exte­
rioare devine cu greu mai clară la alt bolnav de Parkinson
decât în cazul lui Mao Tse-tung. După victoria lui militară
asupra naţionaliştilor şi-a început prim a mare campanie
care urma să restructureze China din rădăcini, „Marele Salt
înainte". A devenit un fiasco de nedescris, care a ruinat mi­
lioane de oameni, în loc, conform promisiunilor, să facă din
ei omul nou fericit. Ideile şi reprezentările revoluţionare nu
au găsit puntea de legătură cu realitatea ţărănească a vieţii
rurale chineze şi i-au sustras accsteia baza existenţei. Mer­
sul istoriei chineze, determinat din acel moment încolo în
mod decisiv de Mao, corespunde mersului pacientului cu
Parkinson, Mao, chiar dacă acesta încă nu era pe atunci bol­
nav în mod manifest. Graba bustului de a o lua înainte este
o caricatură a vieţii sale. Capul plin de visuri ce zboară în
înalturi se năpusteşte în faţă şi pierde contactul cu realita­
tea materială, simbolizată în trup. Ideile Iui Mao şi-au pus
amprenta asupra lumii spirituale a Chinei, dar corpul po­
pular inert nu le-a ţinut pasul, şi astfel campania „Marele
Salt înainte" s-a transformat într-un caz care a itfzut fără
precedent Planificată cu intenţia cea mai bună, acţiunea gi­
gantică nu a mai putut fi influenţată de voinţă- Ea a mers
direct spre catastrofă, asemănător modului în care cazul pa­
cientului cu Parkinson îşi urmează involuntar mersul. De
consecinţele ultimei mari campanii a lud Mao, revoluţia cul­
turală, suferă chinezii până şi în ziua de azi. Din nou, teo­
 Sistemul nervos 195

ria revoluţionară a putut fi răsfrântă numai cu violenţa cea

mai mare peste realitatea concretă. în inimile şi capetele oa­
menilor pe care i-a vizat nu a prins, pentru că era şi mai în­
depărtată d c viaţa reală decât primul „Mare Salt". Astfel,
şi revoluţia culturală a devenit o teribilă înşelăciune şi a fost
o m arc cădere,
Mao a avut o influenţă atâl de marcantă asupra Chi­
nei, respectiv i-a corespuns acestui imperiu gigantic atât
de mult ca oglinda, încât ei poartă muit dincolo de moar­
tea sa parkinsoniană semnalmentele acestui tablou pato­
logic. Aparatul rigid şi înţepenit a[ puterii, pe care M ao
nu l-a vrut niciodată şi pe care l-a sim bolizat totuşi în­
tr-un m od atât de pronunţat şi chiar fizic, doboară până
în ziua de azi încercările de înnoire spirituală. El blochea­
ză astfel dorinţa piopriu-zisă a lui Mao, revoluţia perm a­
nentă, care ţine societatea într-o continuă mişcare. Pato-
iogul austriac Hans Bank! scrie despre Republica Popu­
lară Chineză de azi: „în total, 9 milioane de femei bătrâ­
ne îşi supraveghează în misiune oficială concetăţenii. Ast­
fel, totul este terorizat şi îm piedicat omul, familia şi so ­
cietatea sunt rigide, atitudinea lor este încovoiată coerci­
tiv, ei tremură. Limba a devenit ininteligibilă, com unica­
rea cu mediul e la păm ânt. Este o ironie tragică a istoriei
că în urma lui Mao simptomele bolii sale parkinsoniene
au fost transferate asupra întregului popor/"23
Ca şi alte tablouri de boli, şi sindromul Parkinson Iasă
să se întrevadă într-un m od teribil adevăratul chip, respec­
tiv model, îndărătul simptomelor şi devine de-a dreptul o
caricatură. Masca rigidă şi unsuroasă în locul vioiciunii
spirituale demonstrate în exterior ar putea fi simbolul său.

23 H an s B an kl, V fcle tVegtfJU h tien in d ic E w igketjr, V iena, 190&

 Ruediger Dahlke

Lecţia constă în realizarea eliberatoare a m odelelor

exprim ate în sim ptome, în această privinţă este im por­
tant de a face paşi mai mici, respectiv de a avea preten­
ţii mai modeste, de a nu ridica glasul atât de tare fi de a
fi atent la detaliile cerute. Trebuie acordată atenţie cali­
tăţii înaintea cantităţii, fineţurile sunt de o însem nătate
centrală, la urm a urmei este vorba mai ales d e o pertur­
bare a m otridtăţii fine, precise. Poziţia îndoită fi tendin­
ţa de a cădea în nas di re z o n e a z ă atenţia în faţă, p e jos.
Trebuie ţinut cont cu prccauţie de realitatea fizică fi re­
venit tot mereu !a ea, respectiv la temeiul faptelor. Scri­
sul care devine mai mic atenţionează asupra faptului că
orice elan iniţial scade în decursul acţiunii. Micrografia
ridică de-a dreptul pretenţia de a exprim a lucrurile mai
m ărunt fi mai realist. Ceea ce a început atât de m are la
debutul drum ului se încheie câ t se p oate d e m odest.
Această cunoaftere exprim ată in orice rând scris trebuie
acceptata în interior.
Rigiditatea enorm ă din corp s-ar percepe sufletefte
într-o căutare corespunzător de strictă a esenţialului. Re­
zistenţele care apar pe teren fizic trebuie incluse în zbo­
rurile la înălţim e ale gândurilor. Pacienţii trebuie, con­
form diagnosticului lor de paraiys/s agitans, să deprindă
m işcarea şi calmul- în locul rigidităţii fi al paraliziei ar
trebui să se instaleze calmul în strădaniile lor ce tot dau
năvală înainte, iar în locul mişcărilor trem urătoare din
corp ar fi indicat să fie mişcaţi sufleteşte, în trem ur vi-
biează, pe lângă angoasă, fi emoţia şi afectivitatea care
lipsesc în plan sufletesc. Frica fi strâm torarea exprim ate
pe chipul unsuros fi în trem urat s-ar putea realiza prin­
tr-o mai m ate consistenţă a ideilor. Elementul v ast care
zboară în înalt ar trebui adus pe păm ânt fi adaptat îi mi­
 Sistemul nervos 197

te lor înguste ale propriei realităţi psihice. Pretenţia de

faimă şi onoare, aşa cum se oglindeşte ea în chipul uns,
ar putea fi satisfăcută prin nişte paşi lăuntrici de dezvol­
tare strălucitori. „Cristos", cel uns, este de fapt un titlu
de onoare pe care îsus cel istoric şi l-a câştigat prin m e­
rit pe drum ul său. El sta pentru o dezvoltare ce cuprin­
de, pe lângă trup, şi sufletul şi spiriEul, o dezvoltare ce
leagă susul de jos şi interiorul de exterior. Iît era rezer­
va L acelor fiinţe a căror viaţă devenise o parabolă pen­
tru unitatea dintre om şi lume. Asta însă este pretenţia
şi misiunea tainica a pacientului cu Parkinson.

întrebări
1. Ce sentimente ascund îndărătul feţei mele de po-
ker?
2. Ce spaim ă a pătruns în m embrele mele? Ce-mi ia
glasul?
3. Angoasa de m oarte mă face să devin încremenit de
m oarte?
4. Ce frică, ce orgoliu mă mână, nedându-mi pace în
interior, şî îmi împiedică liniştea lăuntrică?
5. Ce ţel înalt m ă face atât de neliniştit şi de nemulţu­
mit?
6. C u m îmi modelez comunicarea ca să fie atât de ne-
angajantă, încât mai curând împiedica decât creează co­
m unitatea?
7. C u ce îmi uzez forţele şi ce-mi răm âne ca ţel?
8. U nde exagerez polul m asculin activ? Ce i-am ră­
mas dator polului feminin pasiv? Cum îi merge copilu­
lui din mine?
9. Ce a răm as nedigerat în viaţa mea?
193 Ruediger DaMke

10. Unde am m izat m ai mult pe cantitatea din afara

decât p c calitatea dinăuntru?
11, Cum este relaţia m ea spre sus, cum este cea spre
jos, cea cu propriul tărâm dc jos, cum este raportul din­
tre lumea interioară şi cea exterioară?

Coreen lui Himtington sau coreea

Acest tablou al bolii mult mai rar comparativ cu Par-

kinsonul ţine de sindroamele extra piramida le care au o
mobilitate excesivă- Ca o sabie a lui Damocles stă de la
naştere deasupra capului celui vizat, dar izbucneşte abia
între 30 şi 50 de ani. Moştenită autozom al24, orice copil
care are un părinte afectat de această boală va avea aceeaşi
soartă cu o probabilitate de 50 de procente. Pe fondul unei
vlăguiri generale a musculaturii, se produc brusc mişcări
smucite, de obicei asimetrice, mai cu seamă ale membre­
lor şi ale muşchilor feţei. De aici şi numele (grec. choreia =
dans). Lor li se adaugă o slăbire progresivă a performan­
ţelor conştiinţei, mergând până la demenţă. Adesea sur­
vin o labilitate emoţională şi un dezechilibru psihic. Din
punct de vedere biochimic, la bază se află, ca şi la Parkin­
son, o tulburare în metabolismul neurotransm iţătorilor,
acele substanţe m esager de la capetele nervoase.
Tabloul bolii îşi capătă particularitatea prin neîndu­
plecarea apariţiei lui în a doua jum ătate a vieţii şi prin
timpul lung (dc gândire) pe care îl acordă în prealabil vic­
timelor lui. Este ca şi cum ar vrea să le înveţe să accepte

™ G e n a c o re ei se a flă p« una d i n t r e cele 2 2 d c p e re ch i n o r m a l e d e

crom ozom i (= autozu m sli) şi se im pune fajH d e predispoziţiile ere­
d it a r e săn ăto ase a le crom o zom u lu i co re sp u n zăto r c u O p r o b a b i l i ­

t a t e d e 5 0 la s u tă .
 Sistemul nervos 199

inevitabilitatea destinului şi sa profite de timpul ce lc este

d ăru it Caracterul ameninţător a l viîtoruliui m ăreşte pre­
siunea d c a savura clipa şi de a trăi în prezent. Tocmai în
inexorabilitatea sa, acest tablou patologic duce nu rare­
ori p c căi rodnice. Cei vizaţi nu au până la urmă posibi­
litatea să treacă pc lângă rândul din Tatnî nostru „Facă-se
voia Ta". Ei se nasc cu această misiune şi o ştiu cel târziu
atunci când părintele respectiv contractează boala, ceea
ce duce adesea ia întrebări timpurii asupra sensului vie-
fii ţii la preocuparea cu tematica religiei. Posibilitatea de
a găsi fericirea lumească în lumea materială este pusă de
la început sub semnul întrebării. Legătura retrospectivă
a omului cu originea sa şi relaţia cu unitatea dincolo de
lumea contrariilor pot surveni devrem e la orizont. Cele
două întrebări centrale: „De unde v in ?" şi „U nde mă
d uc?" se impun mai degrabă ca de obicei şi, o dată cu ele,
lecţia de învăţat, căci mai cu seamă tema „destin" este
cea care îi este dată de la naştere celui vizat.
Acolo unde nu este acceptată ameninţarea fatidică, ră­
m âne numai fuga deznădăjduită în faţa propriei meniri.
Ha poale să ducă la o sete incredibilă dc viaţă şi la încer­
carea de a trăi cât se poate de repede cât se poate de mul­
te. Chiar şi în această privinţă se mai învaţă în sensul lec­
ţiei, după cum se va vedea. Propria tinereţe înseamnă în
acest caz totul, şi cei vizaţi devin efectiv caricatura aces­
tei societăţi care simte în m od asemănător. Se înregistrea­
ză şi sfada cu soarta dură, precum şi proiectarea vinei
asupra părinţilor. Reproşul că nu ar fi trebuit să aducă pe
lume copii se num ără încă printre cclc mai blânde şi co­
respunde în acelaşi timp recomandării medicinei.
Proiectarea vinei este varianta necliberată a preocu­
pării cu problem atica moştenirii familiale. în acest caz.
200 Ruediger Dahlke

sarcina „transm isă" şi preluată involuntar devine de ne­

cuprins cu vederea. Genetica, precum şi experienţele din
psihoterapie arată cât de m ult suntem copiii părinţilor
noştri. La moştenirea legală mai putem renunţa, cea ge­
netică şi cea psihică ne rămân însă orice ar fi-25 Moşteni­
rea de grea povară a taţilor se întrevede aici, blestemul
ereditar al Antichităţii se semnalează şi el, şi chiar şi kar-
ma familială a hinduşilor joacă aici un rol. Nouâ, m oder­
nilor, ne-ar plăcea să fim total independenţi şi nou-no-
uţi pe această lume. Atunci, un tablou de boală precum
cel al coreei trebuie sa declanşeze o spaim ă nem ărgini­
tă, dovedindu-ne clar şi răspicat că, de fapt, este tocm ai
pe dos. Şi înainte umplea de groază, întrucât cei atinşi
de el erau consideraţi blestemaţi sau posedaţi. Se pare
că medicul newyorkez George S. Hunington a r fi dccis
să ccrceteze tabloul bolii când i-a fost d at să asiste cum
o mamă şi cu fiica ei, surprinse în public de o criză, au
fost ocărâte de trecători ca făpturi ale diavolului.
Dorinţa de înţeles de a proiecta la această soartă toa­
tă energia asupra anilor tinereţii şi d c a suspenda tim ­
pul de după mijlocul vieţii corespunde nu num ai eva­
luării clarc în cultura noastră a fazelor vieţii, d este şi ex­
presia nerezolvată a unui model de viaţă atem poral, co­
mun religiilor şi m ultor culturi: drum ul afară în lum e,
iar după mijlocul vieţii, întoarcerea şi revenirea la m at­
că, la propriul mijloc.

23 O o rien tare provenind d in SU A a trav aliu lu i co n ştiin ţei, în fiin fa-

Lă d e R o b e rt H offm an şi cu n o scu tă la noi s u b num ple d e proces
H qffm atţ Q u odrhiiti/, p relu crează tim p d e o băplăiviână fo arte in ­
ten s reia fii le parentale. D upă aceasta săp tăm ân ă nu m ai ră m â n e
nici unu! dintnî m odelele proprii carie să nu pru vinii d e Ia unu! sau
c ela la lt d in tre pa rin fi şi să nu fi fost p relu at fie d irect, fie inv ersai
in opu su l său.
 Sistemul nervos Z01

în acest sens se poate interpreta şi dem enţa care de­

butează cu izbucnirea simptomelor şi se amplifică tot me­
reu. Creierul ca centrală de comandă abdică încet, dar si­
gur şi se retrage de la putere. Pacienţii renunţă la orice
răspundere şi se cufunda tot mai adânc în apatie, până
ce contactul cu anturajul se întrerupe complet. Prin simp­
tom atica fizică nerezolvată, care corespunde unei fugi
com plete de răspundere, transpare latura ei rezolvată, şi
anume sarcina de a se reorienta după mijlocul vieţii şi de
a se întoarce spre interior în retragerea interesului de la
lumea înconjurătoare se poate recunoaşte principiu] bu­
dist al indiferenţei, uppekha, pe care Orientul îl consideră
atât de esenţial pentru calea dezvoltării. Din cauza ine­
vitabilităţii destinului care îi paşte pe pacienţi, ar fi desi­
gur o binefacere d e a întrevedea aceste posibilităţi rezol­
vate încă înainte de izbucnirea simptomaticii.
Simptomul cel mai spectaculos, mişcările involunta­
re ca de dans, se aseamănă unor descărcări spontane de
energie acum ulată. Cei atinşi suferă de o lipsă drastică
de tensiune, până ce o criză de m işcare recuperează în
m od exagerat cele omise. Ei execută în sens ui propriu al
cuvântului un dans. întrebarea: „Ce te-a ap u cat?" ne stă
p e buze, în limbajul poporului ne interesăm astfel, în
cazul tuturor pacienţilor cate cad pradă crizei, în legă­
tu ră cu un fel de posedare. în orice caz, o p o rţie mai
m are de energie s-a cufundat în um bră, îşi croieşte în
timpul crizei drum în m od spectaculos şi ad u ce astfel
pacienţii autom at în centru. Se descarcă parcă exploziv
energic de dans. La urm a urmei, orice dans este o trans­
punere şi descărcare de energie în formă potenţială ri­
tuală. Mai ales mişcările specifice ale m âinilor şi picioa­
relor am intesc de poziţii simbolice, cum sunt cele „mu-
202 Ruediger Dahlke

d ra " din sistem ul yoga. Referitor la pred eterm in area

evenim entului, de ne trecut cu vederea nici d c către oa­
menii occidentali, se iscă suspiciunea că aici au fost adu­
se la viaţă sarcini care trebuie trăite. Cei afectaţi au în
m od evident num ai alegerea cu câtă conştienţă preîn­
tâm pină lema dată- Este posibil ca nu doar în ca * indi­
vidual să fie vorba de relicve ale unor succesiuni ritua­
le de dans, care trebuie executate fără conştiinţa Eului
ţii fără expectative, căci exact asta e ceea ce fac pacien­
ţii. Sunt vizibil solicitaţi să-şi pună forţa la dispoziţie
pentru aceste ritualuri de dans. Dar, întrucât le lipsesc
conştienţa şi înţelegerea profunzimii acestui eveniment,
m odelele nu-şi mai ating randamentul iniţial şi se repe­
tă la intervale de timp, fără a oferi o uşurare cu adevă­
ra t durabilă- Cât sunt totuşi de im portante o arată im ­
posibilitatea de a le împiedica.
în loc de a stăvili astfel de furtuni de mişcare şi de a
ţine m ăsura, scopul terapeutic trebuie să fie m ai degra­
bă de a-i anim a pe bolnavi să treacă de la sine, de bună­
voie, în extrem ele încordării şi relaxării, să se dedea cu
trup şi suflet u nor dansuri extatice şi u nor posibilităţi
profunde d e regenerare, să se sucească şi să se co n to r­
sioneze, pentru a elimina prin dans toate sucelile şi con­
torsionările din sufletul lor, sa facă tot felul de strâmbă­
turi vieţii şi să-şi dea drum ul, pe scurt să cedeze furtu­
nii şi avântului propriei lumi lăuntrice. La indienii nor-
dam ericani există un model ritual, obiceiul de a-şi dan­
sa în stare de trezie visul.
C ât de aproape zac una de alta revolta împotriva unui
atare destin şi supunerea în faţa lui o poate arăta poves­
tea vieţii cântăreţului protestatar am erican Woodie Cut-
hrie şi a fiului său Ario. Woodie le-a cântat m uncitorilor
 Sistemul nervos Z03

agricoli californieni, care trăiau îndurând lipsuri, renu­

m itul său cântec „This land Îs your land"2*, pentru a-i
îndemna la răscoală, Viaţa lui a fost un unic protest îm ­
potriva A m eridi din timpul său, încă înainte să m oară
de coreea Huntington, fiul său, A rio, a preluat tradiţia
de la tatăl lui şi a devenit una dintre figurile de cult în
lupta tineretului american împotriva războiului din Viet­
nam , pentru autodeterm inare şi scoaterea de sub inter-
diefie a drogurilor care amplificau conştiinţa. Ario Cut-
hric a făcui ulterior pasul de la cântăreţul protestatar an­
gajat Ia căutătorul angajat pe calea realizării de sine.

întrebări
1. Unde las să mi se scurgă energiile? U nde tind spre
oprire şi acum ulare şi apoi spre o dcscărcare explozivă?
2. (n ce puncte înclin Să execut un dans care nu stă în
vreun raport cu situaţia în care mă aflu?
3. En ce m ăsură găsesc calea de mijloc între calm şi ac­
tivitate?
4. Ce rol joacă întrebarea legată de sensul vieţii mele?
5. Sunt dispus să preiau răspunderea pentru destinul
m eu?
6. Cum este relaţia mea cu fazele vieţii, tinereţe şi bă­
trâneţe?
7. Ce „povară ereditară" am de rezolvat eliberat pe
tărâm sufletesc? Există o moştenire pe care mi-au lăsa t-o
străbunii mei?
8. Cât de conştientă este raportarea mea la ritualuri?
în ce m ăsură viaţa mea este un ritual?

A cest târfim este tărâm u l tău. In con tin u are, fe>ctui cân te cu lu i c o n ­
stă, în GsenfSl, d in tr-o d escriere a p eisajelor nord -am erica ne.
Z0 4 Ruediger Dahlke

Atac de apoptexie

în cazul apoplexiei se ajunge la o întrerupere a căilor

nervoase centrale în creier, ceea ce duce la o hem ipare-
ză care paralizează una dintre jum ătăţile corpului. Este
de o semnificaţie decisivă dacă este afectată partea stân­
gă, arhetipal feminină sau cea dreaptă masculină şi dacă
i se întâm plă unei femei sau unui bărbat. De aici rezul­
tă patru situaţii de bază diferite.
Tem eiul evenim entului patologic îl furnizează mai
ales hipertensiunea arterială cu consecinţele sale. Situa­
ţia psihică fundamentală este înfăţişată pe larg în Proble­
me cardiace17. Dacă form ulăm exagerând, este vorba de­
spre oameni superactivi, care preiau recunoscători toate
bătăliile, pentru a nu tTebui să se angajeze în acea unică
bătălie decisivă a vieţii lor. Orice lovitură poate să pro­
voace vătăm ări numai acolo unde atacă ceva dur, rigid,
care se sfarm ă. La cele mai multe atacuri de apoplexie,
acesta este cazul din pricina unor procese de sclerozare.
Ele au la baza fie nişte obturări ale vaselor sangvine din
cauza cheagurilor sau constricţii vasculare arteriosclero-
tice cu o alim entare deficitară a ţesutului cerebral, fie
rupturi vasculare cu hem oragie corespunzătoare în cre­
ier. în m od tipic, apoplexia te loveşte în pat sau la toale­
tă, unde presiunea p ro vo cată de efort scade rapid.
A p roap e toate funcţiile p o t avea de suferit. De pildă,
dacă este atins centrul respirator, survine moartea. Ea se
vesteşte adesea prin aşa-numita respiraţie Cheyne-Stoke.
N işte pauze înfricoşător de lungi sunt urm ate ca o com -

# Vesîi c a p ito lu l d e s p r t h ip e rte n siu n e a a rte ria lă în : R. D ah lk e ,

H crzfatstyrobSeiue — R e-D eutung tind O a n c e d e r H erz-K reislauf-P ro-
b la n e, M tin ch on, 1990-
 Sistemul nervos 205

pensa ţie de respiraţii deosebit de adânci. Reglarea pro-

priu-zisă a respiraţiei a încetat deja şi mecanism ele pen­
tru cazuri de urgenţă preiau de fiecare dată în ultimul
m om ent com anda.
La atacul tipic d c apoplexie sunt atinse căile centrale
de conducere, înainte de a sc încrucişa pe partea opusă.
Dacă sc ajunge, de pilda, la un blocaj în emisfera cere­
brală stângă, deficienţele v iteaza partea dreaptă a co r­
pului. Simbolic, este afectat astfel în acest caz întotdea­
una polul masculin. Lui i se atribuie jum ătatea dreaptă
a corpului, cu care s-ar mânui sabia puterii, şi tot aşa şi
em isfera stângă a creierului. Simbolul Tai Cbt oferă o
imagine a acestei repartizări:

Partea dteapta a corpului corespunde câmpului yang

masculin alb şi are în centrul ei punctul negru al princi­
piului contrar, femininul yln, exprimat în corp prin emis­
fera cerebrală feminină dreaptă. Pe partea yin feminină
opusă (neagră) se află în schimb punctul yang alb m as­
culin în centru. Acesta ar corespunde emisferei cerebra­
le masculine stângi în mijlocul jumătăţii feminine stângi
206 Ruediger Dahlke

a corpului. Dacă deficienţa în urm a apoplexiei se află

deci în emisfera cerebrală dreapta (feminină), se ajunge
la vătăm ări pe jum ătatea stângă feminină a corpului.
Partea afectată i se ia de~a dreptul celui lovit de apo-
plexie, el nu o mai simte şi nu o m ai recunoaşte ca apar-
ţinându-i. Un pacient care a avut peste noapte un atac de
apoplexie simţea că-1 deranjează piciorul soţiei sale în pat
şi încerca să-l dea deoparte din jumătatea lui de pat. Abia
după nişte încercări zadarnice mai îndelungate, şî-a dat
seama că era vorba despre propriul lui pidoi; faţă de care
pierduse orice referinţă.
în acest tablou al bolii se repetă întru câtva dram a
creaţiei, în care Dumnezeu i-a luat primului om Adam
o l a t u r i , spre a o forma din ea pe Eva, pentru care, si­
lit de împrejurări, nu a avut decât o jumătate la dispozi­
ţie. Din acest mom ent oamenii simt înjumătăţi ţi şi au mi­
siunea de a-şi regăsi cealaltă „jum ătate mai bună". Un
om, în al cărui trup se inversează actul creaţiei, este de­
sigur lovit în întregul lui. Fie că îi este luată jum ătatea
stângă feminină, fie cea dreaptă m asculină, el este ori­
cum condam nat la neajutor are şi neputinţă. Că lui, celui
devenit unilateral, îi v or fi acum sarcină ambele laturi se
vede în tabloul bolii şi în mânuirea lui practică, în vre­
me ce zace în p at doborât în adevăratul sens al cuvântu­
lui şi se îndepărtează de partea afectată, îşi îndreaptă pri­
virea autom at spre cealaltă parte, şi d ed şi spre focarul

L u th e r a tra d u s în acest lo c în m od lib e r cvtistă p en tru la tu r i.

[D u p ă cu m se ştie, o n o u ă epocă p entru isto ria trad u cerilo r b ib li­
ce în lim bilt; m o d ern e în ce p e in seco lu l a l XVT-lea, prin trad u ce­
rea Bibliei d e c S tre M artin L uther în lim ba g< îi™ nă v o rb ită d e po­
p o r şi p rin id eile sa le refo rm atoare. A cestea au fo st un în d e m n
p entru cele la lte p op oare să trad u că S fân ta Scrip tu ră în lim ba lor
v o rb ită, N. f-]
 Sistemul nervos 207

bolii din creierul său. Şî în timpul m ăsurilor de recupe­

rare, când pacientul îşi repune cu greu corpul în funcţiu­
ne, el depinde în mod decisiv de jumătatea lui sănătoa­
să, d a t trebuie să-şi îndrepte întreaga atenţie asupra ce­
lei bolnave.
Celor loviţi de apoplexie le-a alunecat în propriul tm p
sarcina de a-şi căuta cealaltă jum ătate, şi astfel ea le este
pusa într-un m od şi mai accentuat. Se conturează suspi­
ciunea că până acum nu au prelucrat-o nici p e plan par-
tenerial, nici în sufletul lor, O astfel de neglijare a unei
jum ătăţi se poate întruchipa în deficienţa şi, în cele din
urmă, suprimarea acestei laturi. Soarta Ie arată celor afec­
taţi jumătatea lor de m ăsură şi că ei îşi târăsc cealaltă ju­
m ătate numai ca pe un apendice sau chiar balast prin
viaţă. Situaţia devine foarte conştientă în simptom, ei tre­
buind să-şi care după ei partea lipsă cu ajutorul celei să­
nătoase, A cum realizează că nu pot înainta în viaţă atât
de unilateral şi că, fără ajutorul celei de-a doua mâini,
nici nu o mai pot mâttui, Colţul lăsat al gurii aflat în par­
tea care atârnă de un fir trădează dispoziţia şi cât de im­
portante sunt ambele părţi ale feţei, pentru a se exprim a
adecvat.
Ceea ce se descrie adesea ca lovitură sau trăsnet pi­
cat din cer senin ne confruntă în realitate cu teme am â­
n ate. „N orii de fu rtu n ă" din care a ţâşni t trăsnetul se
adunaseră deja de m ult tim p, p e corul foarte înnorat
semnele indicau de mult vijelie ca urm are a unilaterali­
tăţii, rnsă pentru cei afectaţi, problematica părţii lor ne­
glijate le este adesea atât de străină, încât tot îi nimereş­
te subiectiv nepregătiţi. Uneori partea lovită a corpului
lor şi a sufletului lor participa atât de puţin la viaţa, în­
cât ei nu se confruntă cu adevărat nici m ăcar cu defiden-
203 Ruediger DaiiJke

ţa acestei părţi, Cu îndepărtarea lor tipică de latura pa­

ralizată, ei exprim ă că nu v or să ştie nimic de ea. Ochii
lor sunt îndreptaţi călre partea opusă şi privesc spre f o
carul incidentului în creier şi deci spre rădăcina răului.
Când l-a lovit damblaua pe fostul şef al Africii de Sud
şi i-a scos din luptă latura stângă feminină/ asta nu i s-a
părut !iid m ăcar a fi un m otiv ca să pună arm ele jos în
ceea ce priveşte treburile de guvernare. Ca re p re z e n ta t
al regimului de apartheid, era o figură simbolică pentru
reprim area polului feminin (negru), Când acesta a ieşit
acum şi din viaţa sa personală, nu i-a lipsit în m od evi­
dent m ult. însă cam arazilor săi de partid, figura din
fruntea statului lor care se putea recunoaşte acum ca uni­
laterală şi în exterior ie devenise pesem ne prea făţişă.
Trebuia să ap ară un alt bărbat, spre a conlinua politica
unilaterală. Poate pentru a scăpa de soarta predecesoru­
lui său ori pentru a feri ţara de întorsături nefavorabile,
recăderi şi atacuri politice, acela a direcţional cârm a sta­
tului prudent spre centru.
N u num ai în politică poate să devină atacul un nou
în ce p u t ci toate măsurile terapeutice vizează acelaşi lu­
cru şi în cazul celui de apoplexie, Pacienţii trebuie să în­
veţe din nou aidom a unor copii mici să m ilu iască par­
tea lovită. Punctul principal al gimnasticii bolnavilor tin­
de ca ei să se orienteze spre partea cu J/jwuri. Capul în­
tors în cealaltă direcţie este sucit tot m ereu în cea nelua-
tâ în considerare ba chiar desconsiderată. Astfel, ei înva­
ţă la o vârstă înaintată că au două părţi şi că în pieptul
lor sălăşluiesc două fiinţe.
A tacul de apoplexie se poate recunoaşte, aşadar, ca
executare com pulsivă a sarcinii form ulate de C,G. Jung
de a integra propria latură de umbră* După Jung, în con­
 Sistemul nervos 209

ştiinţă îi lipseşte oricărui bărbat partea lui feminină, ani­

ma, şi oricărei femei partea ei m asculină, anirnis. O dată
cu înaintarea în viaţă această cotă-parte opusă tinde tot
m ai mult spre realizare. în apoplexie piere şi partea pa­
ralizată încă dinainte, ea se desolidarizează parcă de im­
periul corpului şi se opune tuturor comenzilor. Nici nu
m ai com unică nimic înapoi către centrala com ună. Se
află în greva şi face pe moarta. Cei cărora li se adresea­
ză greva tTebuie acum să cedeze şi să facâ fizic ceea ce
refuzaseră psihic: să se ocupe ca niciodată în prealabil
de cealaltă jumătate.
Bolnavii deprind în exerciţii m ici din nou pas cu pas
m ersul. Adesea se foloseşte în acest scop un cadru pen­
tru m ers, care am inteşte clar de prem ergătorul utilizat
de copii ca să înveţe să meargă. în ceea cc priveşte mâna,
recăderea este şî mai serioasă. A pucatul, care îi este în­
n ăscu t copilului, trebuie reexersat cu partea afectata.
Simbolic, devine aici limpede ca pacienţii trebuie abia să
îşi ia din nou viaţa în mâini şi să înveţe să prindă cu ade­
vărat ceea ce se petrece. în situaţia acută nu sunt capa­
bili să-şi cuprindă viaţa cu am bele mâini. Cei apropiaţi
sunt opriţi la patul bolnavilor, pentru a îndrepta tot m e­
reu atenţia pacienţilor, prin mângâieri, asupra părţii afec­
tate. în timp ce aceia ar prefera să-i aibă dinspre latura
lor sănătoasă, sunt rugaţi de medic să se aşeze tocmai pe
marginea opusă a patului. Astfel, pacienţii sunt siliţi să
se îndrepte spre partea pierdută de ei. Răsucirile şerpui­
toare ciudate pe care le execută în această situaţie cri tij
că trădează cât de greu le vine să satisfacă această pre­
tenţie ce li se adresează. Ei mai încearcă nu rareori chiar
şi acu m să iasă din starea de belea, num ai pentru a nu
trebui să se dedice jumătăţii lor de viaţă desconsiderate.
210 Ruediger DahJkc

Atacurile de apoplexie au loc aproape întotdeauna în ul­

tim a treim e de viaţă, în care sarcina integrării polului
opus capătă o im portanţă centrală. Pentru a se însănă­
toşi trebuie sii integreze ceea ce lipseşte. Omul dincolo
de mijlocul vieţii este solicitat cu precădere de această
m isiune, m ai cu seamă dacă ceea ce lipseşte constituie
jum ătatea sa de viaţă.

întrebări
1. Ce vor să-mi spună problemele mele cu hiperten­
siunea sau cele vasculare?
2. Ce parte m i-a fost luată, cea stângă fem inină sau
cea dreaptă masculină?
3. în ce privinţă mi-am ignorat, nu m i-am luat în con­
siderare sau chiar m i-am desconsiderat până acum latu­
ra slabă a vieţii?
4. A m delegat-o unui partener şi o las să trăiască?
5. în ce puncl m ă aflam în viaţă, când m -a lovit apo-
plexîa? în ce direcţie m ă mână întorsătura neaşteptată?
6. Ce rol a jucat până acum polul m eu opus intrat în
grevăm latura m ea de umbră? Ce rol îi revine în viitor?
7. Cum poate fi îmboldită această a doua jum ătate să
coopereze din nou?
8. Ce-i mai lipseşte vieţii mele, pentru a fi com pletă?
Ce m -ar putea face să fiu sănătos şi întreg?

Scleroză multiplă

De acest tablou al bolii sunt afectaţi în Germania pesie

50 COfl de oameni, în lum e peste două milioane, în ţări­
le nordice m ai m ult decât în cele din sud, iar femeile
 Sistemul nervos

sunt în m od vizibil „preferate". Boala izbucneşte de obi­

cei între 20 şi 40 de ani, dar, privind retrospectiv, semne­
le ei pot fi urm ărite adesea înapoi până în copilărie. Deja
numele de sclero/ă multiplă dă nişte indicii clare. A ceas­
tă expresie raportată de medicină asupra sistemului ner­
vos caracterizează însă la fel de bine modelul psihic de
bază al celui afectat. Se evidenţiază printr-o duritate e x ­
traordinară faţă de sine şi de lume, ceea ce se cristalizea­
ză adesea in lipsa de consideraţie faţă de propriile nece­
sităţi şi în principii şi reprezentări m orale dure, uneori
de neclintit. Sclerozările din sistemul nervos central în­
truchipează nu rareori sclerozarea tem elor centrale de
viaţă. Legăturilor dereglate dintre nervi şi mai ales de la
nervi la m uşchi le corespund lipsa d e angajare şi redu­
sa disponibilitate de intermediere a pacienţilor între ne­
cesităţile lor unilaterale de viaţă şi cerinţele lumii exte­
rioare. Medicina nu are certitudini legate de baza som a­
tică a SM, Certă este num ai descompunerea tecilor ner­
vilor din mielină, care duce pe term en lung la pierderea
conduclibilităţii nervoase.
Tabloul bolii aie atâtea faţete şi sim ptom e, încât ade­
sea este diagnosticat greşit Ia început. După ce s-a pus
diagnosticul, el este tăinuit adesea de către medicina tra­
diţională29 dtn cauza caracterului său nemilos şi a impo­
sibilităţii tratării. A cest procedeu în sine deja îndoielnic
este deosebit de lipsit de sens la p acien ţi cu SM, deoa­
rece p e baza modelului lor psihic sunt cu atât m ai m ult
într-o situaţie fără ieşire. întrucât au pretenţia de a func­
ţiona m ai m ult decât bine şi de a face totul în procent de
sută la sută şi, în plus, mai au şi tendinţa de a căuta la ei

25 în afară d e c o r t i z o n î n p u s c p , c u un e fe ct d estul d e co n te stai, nu

e x is t a Ia ora actu ală un m ijlo c alo p at Ia SM .
212 Ruediger Dahlke

toată vina, aceste deficienţe multiple îi aduc în situaţii

disperate, ceea ce metgje uneori atât de departe, încât ei
acceptă diagnosticul, atunci când în cele din u tm ă îl ca­
pătă, sim ţindu-se de-a dreptul uşuraţi, fiindcă îi elibe­
rează definitiv de acuzele de a se preface şi a se eschiva
şi le oferă un pretext pentru a m ai renunţa puţin la pro­
priul perfecţionism. Căci acum efectiv nu m ai trebuie să
fie în stare să facă totul.
Tendinţa de a-şi încleşta dinţii şi de a aru n ca toată
vina asupra lor înşişi, cuplată cu o anumită încăpăţâna­
re, este şi un pericol în cazul interpretărilor ce se ivesc
aici. Să mai atragem o dată atenţia asupra faptului că nu
este vorba de o estimare, chiar dacă limba lasă uneori să
pară că e aşa, ci întotdeauna de o interpretare. Dacă ne
interpretăm viaţa cu toate fenomenele e i ea nu devine
m ai bună sau m ai rea, ci capătă semnificaţie,
în ciuda multitudinii lor, simptornele întăresc wn m o­
del de bază. Senzaţia frecventă de durere pe şira spinării
provine de la profunzimea proceselor inflamatorii croni­
ce care se derulează în această zonă. Ele indică un con­
flict am plificat pentru francheţe, care arată că sincerita­
tea, simularea şi dovada de coloană vertebrală sunt lega­
te de dureri, în acest context se semnalează şi alte senza­
ţii de dureie. Multe persoane afectate se plâng de dureri
de picioare, acestea indicând c it de greu le este drum ul
care de obicei nu-i al lor propriu. Durerile de gam bă şi
laba piciorului pot parcă să le taie picionrcte şi ilustrează
câ t este de dureros să facă faţă drumului pe care au por­
nit. Ele îi forţează să se coboare până la a-şi accepta pro­
pria slăbiciune dureroasă. Faptul că tot se mai afirmă că
tabloul bolii se desfăşoară fără dureri trebuie să sune m a­
cabru în urechile celor care suferă de p e urm a lui.
 Sistemul nervos 215

Tulburările de sensibilitate exprim ă că cei vizaţi nu

m ai sim t nim ic în diferite arii ale corpului şi sufletului
şi că nici nu m ai percep nimic cu ele. Chiar dacă un me­
dic îi atinge cu un ac, ei nu o realizează. Până şi lucruri
care îi ating direct şi în mod periculos, ba chiar riscă să-i
rănească, nu m ai sunt sesizate de ei, au fost înlăturate de
ei. Se poate vorbi realmente despre o înlăturare a lumii
exterioare şi a efectelor acesteia, O astfel de deconectare
devine clară şi în alte simptome, cum ar fi slăbirea refle­
xelor, care poate merge până la o lipsă totală de reflexe,
lîeflexele sunt răspunsurile cele mai simple ale sistem u­
lui nervos la stimuli, Oamenii fără reflexe au pierdut cele
m ai vechi posibilităţi moştenite de reacţie la mediul lor
înconjurător, respectiv au renunţat la ele. Ei sunt în ade­
văratu l sens al cuvântului lipsiţi de reacţii. O ricât de
mult sunt supuşi stimulilor, rămân muţi şi nu m ai reac­
ţionează în sensul cel mai profund la viaţă şi Ia cerinţe­
le ei. Acestui lucru îi corespunde apatia, care se manifes­
tă adesea In faze. Cuvântul „apatie*' merge în semnifica­
ţia sa literală încă un pas mai departe, □ dată ce el în­
seam nă non-suferinţă (de Ia grec. a * nu şi pathos = su­
ferinţă). Astfel, el indică, dincolo de slăbiciunea tipică,
refuzul de a participa la viaţă şi de a împărtăşi suferin­
ţa cuiva. Pacienţii încearcă, ce-i drept, să facă totul cum
trebuie, d ar fără participare lăuntrică. Şi cum să ia par­
te la viaţa altora, când nici cu a lor nu sim patizează cu
adevărat, după cum o dovedesc tulburările de afect. Sen­
zaţiile de am orţeală sunt adesea cele dintâi sim ptome şi
p o t să înceapă atât de treptat, în cât cei afectaţi îşi con­
ştientizează uneori situaţia abia târziu.
Cuplat cu ele apare aproape întotdeauna o pierdere a
forţelor Pacienţii observă încet-încet că totul îi oboseşte
214 Ruediger Dahlke

foarte m ult şi ca activităţile cotidiene de-abia mai pot fi

rezolvate. Viaţa a devenit în adevăratul sens al cuvântu­
lui prea epuizantă. în cele din urm ă nu mai p o t adesea
nici să-şi ridice picioarele. La figurat, t i nu mai pot face
un pas m are, slăbiciunea copleşitoare îm picdică progre­
sul şi ascensiunea în viaţă, în ciuda orgoliului care frec­
vent există. Cu picioarele care nu-1 mai poartă, corpul
sem nalizează că temelia vieţii şi-a pierdut capacitatea
portantă. Paralizia fizică exterioară este o imagine a ce­
lei interioare. La început, pacienţii mai încearcă încă ade­
sea să înainteze în viaţă, agaţăndu-se de orice pai şi d c ori­
ce proptea. Chiar dacă viaţa le pune de mult beţe în roa­
te, ei refuză, atât timp cât se mai poate, să recurgă la aju­
torul unui băţ — un al treilea picior — care le-ar m ări
din nou baza vieţii. A sem enea bastonului, şi scaunul cu
rotile înconjurat de atâta groază poate să aducă o uşura­
re enorm ă, daca pacienţii se hotărăsc sa lupte cu et înşişi
şi să accepte ajutorul.
Lîpsa puterii mergând până la fenomenele de parali­
zie a degetelor şi mâinilor arată că nu există forţa nece­
sară pentru a-şi lua în mâini propria viaţă. Pe nici unul
dintre planuri, pacienţii nu (se) mai pot apuca energic (de)
ceva. La fenomenele de paralizie se asociază situaţia in­
terioară, care este resimţită de parcă ar fi. paralizată.
Senzaţia de oboseală paralizantă care se înregistrează
adesea cadrează şi ea cu acest tablou. Unii pacienţi dorm
până la 16 ore şi astfel îşi petrec şi pierd dorm ind peste
o jum ătate din viaţă. Starea lor de după trezirea târzie o
descriu nu rareori ca fiind parcă „buim acă". Buimăceala
în faţa cerinţelor propriei vieţi şi a necesităţilor ei este un
elem ent caracteristic. Starea abătută resim ţită d em on ­
strează că pacienţii sunt deja abătuţi în timpul şi în cursa
 Sistemul nervos 21 5

vieţii lor şi că nu prea se mai poate spera să ajungă Ia ţin­

tă cu forţe proprii. Se spune, ce-i drept, în popor că obo­
seala nu este o boală, num ai că această formă care solici­
ta întreaga viaţă trece dincolo de oboseala firească, rezul­
tând din risipa de forţe. în m od evident, de aici se des­
prinde şi o porţie serioasă de apărare împinsă în corp, în
faţa unei vieţi în stare de trezie. Pacienţii confirmă ade­
sea că ar prefera efectiv să treacă peste întreaga for m ize­
rie dorm ind. Pe de altă parte, şi risipa de forţe este enor­
mă. Pentru pacienţi, totul este atât de istovitor, încât până
şi nimicurile îi fac extrem de obosiţi. Cuţitul de bucătă­
rie poate să fie deja prea greu, atunci când propriul braţ
este deja resimţit ca o greutate m are. Astfel de greutăţi ca
de plumb indică povara care îi apasă şi în sens figurat pe
cei vizaţi. Este evidentă suspiciunea că există pe undeva
o fisură prin care se scurge energie. Această gaură a fost
probabil descoperită de medicină: investigări ale siste­
mului im unitar evidenţiază că SM trebuie privită drept
o boală de autoagresiune. Toate forţele disponibile sunt
consumate în Jupta împotriva sa însuşi, aşa încât pentru
viaţa exterioară m ai răm âne doar puţin.
Alte sim ptom e vizează vezica urinară, acel organ cu
care putem da drumul, dar şi exercita presiune. Şi aici,
în prim -plan, stă Ia mulţi pacienţi cu SM tot slăbiciunea.
Nu se m ai pot abţine, adică în cele m ai m ărunte ocazii
vezica lor dă pe-afară. Simptomul îi trimite cu forţa îna­
poi,. în situaţia primei copilării cu incapacitatea ei de a-şî
controla funcţiile organice şi propria viaţă. Lacrimile ne­
vărsate sus, pe care pacienţii cu SM nu şi le pot adm ite
în lipsa lor de reacţie şi în blocajul lor de sentim ent, ei
lc lasă să cu rgă jos, unde nu le rem arcă nim eni altul.
A cest plânset deplasat se şi poate transforma din nou în-
Z16 Ruediger Dahlke

tr-iin plânset autentic în momentul configurării com ple­

te a tabloului bolii, când măsurile de apărare se prăbu­
şesc conform tendinţei sub povara suferinţei, N u rare’
ori se ajunge atunci chiar la un fel de a fi d c-a dreptul
p lângăd os, care nu îi este nimănui atât de penibil pre­
cu m le este celor afectaţi. La cel m ai m ic fleac, o scenă
de film em oţionantă sau altele asem enea, fluxul psihic
acum ulat de atât timp se eliberează într-un şuvoi de la­
crimi. Sau lacrimile se preling mereu de la sine şi le ara­
tă pacienţilor câ t de uşor îi vine d e fapt sufletului lor să
plângă. O viaţă secată de sentim ent nu corespund e în
m od vizibil menirii lor, iar ochii perm anent umezi ara­
tă câ t sunt de m işcaţi în forul lor cel m ai lăuntric. Asta
este valabil în general pentru lipsa d e afect ţâ duritatea
răsfrânte spre exterior. Când se rupe barajul de acum u­
lare rezultă revărsări em oţionale, care indică un cu to­
tul alt om.
în inflamările vezicii urinare (dstite) se întruchipea­
ză conflictul pentru a d a drum ul. Devine o nevoie arză­
toare. Sim ptom ul forţează m ereu, fără ca p acien tu l să
poată da m ult din sine şi din sufletul său. Simptomul nu
dem onstrează numai cât de necesar este să dea drum ul,
d şi cât ii vine de greu acest lucru şi cât de dureros îl re­
simte.
Retenţia urinară care se sem n alează şi ea, ap ro ap e
opusul incontinenţei urinare, întruchipează reţinerea ex­
trem ă m probleme de ordin psihic. Cât este de indepen­
dent întregul evenim ent de corporalitatea pură o arată
faptul că revărsarea plângăcioasă a vezicii poate alterna
cu o retenţie totală a lichidului. Reţinerea propriului flux
sufletesc este unul dintre simptomele caracteristice pen­
tru situaţia psihică de bază.
 Sistemul nervos 21?

Problem ele de vorbire care se ad au g ă ilustrează

aceeaşi tem ă. Tulburările în găsirea cuvintelor arată că
pacienţilor le lipsesc cuvintele. Ei su n t fîr ă gra t Exprim a­
rea lor de sine este sensibil perturbată când devine pro­
blematic să scoată o frază legată. în dificultatea de a p ăs­
tra o coerenţă, de a formula o frază întreagă, articulată
în sine, se înregistrează o altă caracteristică, aceea a tul­
burării întregului context. C oordonarea unor părţi de­
pendente unele de altele este perturbată. Viaţa pe care o
duc este incompatibilă cu propria fiinţă. Problemele de
coordonare sunt hotărâtoare şi în alte domenii. încă îna­
inte de paralizie ele handicapează pacienţii şi duc la acel
m ers nesigur tipic, care pare ca de om beat. Cei afectaţi
se clatină prin viaţă şî-şi mai pot determina num ai foar­
te limitat propriii muşchi. Această lipsă de determ inare
se regăseşte peste tot. Tabloul bolii se desfăşoară în pu­
seuri atât de imprevizibile de suişuri şi coborâşuri, încât
pacienţii nu se m ai pot bizui decât pe mom ent.
Punctul slab atins este pe plan fizic legătura dintre nerv
şi muşchi. Conform m edianei tradiţionale, la SM este vor­
ba mai cu seamă despre o inflama ţie nervi-m uşchi dege­
nerativă, deci un conflict cronic la punctul d e legătură
dintre conducţiile informaţionale şi organele de m işcare
execu tante. Transm iterea inform aţiilor este p usă sub
semnul întrebării, în cazul tulburărilor în găsirea cuvin­
telor, pacienţii nu m ai pot com unica verbal şi pierd ast­
fel o posibilitate esenţială de a^ i influenţa anturajul. în
m ăsura în care nu-I m ai p o t influenţa prin cuvinte, îşi
pierd şi capacitatea de a-1 dirija. în pierderea verbală a
controlului zace, pentru oamenii Ia care controlul intern
este m ai presus de toate, o am eninţare cum plită. Dacă
influenţarea aie loc prin intermediu] scrisului, paraliza­
 Ruediger Dahlke

rea am eninţătoare a braţelor poate deveni o angoasă te­

ribilă. în această tendinţă de control şi influenţare co n ­
stă şi explicaţia pentru gradul extraordinar de organiza­
re atât al diferiţilor bolnavi de SM în parte, câ t şi al în­
tregii comunităţi de destin. în efortul lor de principiu, ei
chiar m ai ajută adesea şi alţi bolnavi- Mai ales pacienţii
care şi-au depăşit propriile probleme găsesc aid un câm p
pentru m odelul lor intern. A tât timp cât nu este folosit
pentru a se abate de la propriile sarcini, ci din contră,
pentru a le recunoaşte în oglinda altor bolnavi, aici să­
lăşluieşte o soluţie miraculoasa.
Problemele de m em orie trimit într-o direcţie asem ă­
nătoare, Pacienţii nu m ai p o t m em ora nim ic, reţine ni­
m ic, deci nici nu mai pot avea un cuvânt de spus. Ei nu
m ai sunt raspwHzători, nu simt nici m ăcar în stare să răs­
pundă concret, nici la exigenţele partenerilor de discu­
ţie, nici la cele ale vieţii. Este evident că cel care nu p o a­
te să răspundă nu poate nici să poarte vreo răspundere.
Pacienţii activi şi orgolioşi vor rareori să realizeze ceea
ce tabloul bolii le face atât de limpede, se şi codesc ad e­
sea să accepte invalidizarea care îi eliberează şi din punct
de vedere juridic de îndatorirea răspunderii proprii.
Pierderea capacităţii de concentrare arată incapacita­
tea de a răm âne la o idee- Pacienţii cu SM au principial
tendinţa să se ţină rigid de anumite puncte de vedere,
chiar dacă sunt rareori în situaţia de a le susţine faţă de
altele sau chiar de a le impune în ciuda greutăţilor. Exi­
genţele lor sunt m arcate de statornicie şi fidelitate faţâ
d c principii până la rigiditate şi chiar îndărătnicie. Scă­
derea capacităţii de concentrare este, asemenea revărsă­
rii vezicii urinare, o încercare de autoajutorare a corpu­
lui, Fără concentrare le este imposibil celor afectaţi să ră~
 Sistemul nervos 219

mână pe pistele umblate, cu care sunt obişnuiţi. Din con­

tră, sunt perm anent aruncaţi de pe pistă, î<â uită tem a şi
trebuie să se reorienteze.
Ei pierd intr-adevăr şi foarte concret din priviri reali­
tatea, căci simţul văzului este adesea şi el afectat în fe­
nomene de lumină ciudate, cum ar fi nişte fulgere lumi­
noase, se poate vedea tentativa organism ului de a lăsa
să li se aprindă pacienţilor o luminiţă în legătură cu per­
cepţia lor. Ei văd în m od evident lucruri care nu există.
Deseori îşi pun şi un văl pe ochi şi orbirea su rvin e în
faze. Când exact jumătate din câmpul vizual cedează, in­
terpretarea devine clară: ei m ai văd numai o jum ătate a
realităţii (proprii). Imaginile duble care apar adesea in­
dică un echivoc şi o am biguitate periculoase. Expresii
precum „fund dublu" sau „morală dublă" trădează ca­
litatea care se desprinde de airi, Din acest context face
parte şi faptul că reprezentările de m orală şi etică sunt
de m ulte ori atât de stricte, încât pur şi simplu nu poate
fi ceea ce este. Şi acest lucru poate fi indicat de im a g in i
le duble. Realitatea este m ăsurată — pe neobservate —
cu un criteriu dublu.
Optica dublă indică faptul că se încearcă să se trăias­
că simultan în două lumi incompatibile. Lum ea propri­
ilor necesităţi şi cea a cerinţelor m ediului înconjurător
sunt incom patibile, m otiv pentru care m ajoritatea pa­
cienţilor se decid in m od inconştient să reducă drastic
senzaţiile şi percepţiile proprii sau să nu Ie mai recepţio­
neze deloc, însă imaginile duble arata că propriile repre­
zentări continuă să dăinuie în um bră şi intră de aici în
concurenţă cu lumea exterioară. Pacienţii cu SM sunt, ca
să zicem aşa, copiii a două lumi (aflate în luptă între ele).
N u se pot dezvolta plenar în nici una dintre aceste lumi
220 Ruediger Dahlke

şi stau între două scaune- D oua percepţii care nu p o t fi

suprapuse fac adesea ca p e respectivul să-l ta am eţeala.
Mecanismul este acelaşi ca în cazul răului de mare. A m e­
ţeala îl duce pur şi simplu şi îl şi induce în eroare.
Tulburările de echilibru care se înregistrează adesea
ţin de acest context. Ele arată cât de puţin se află pacien­
ţii îh arm onic psihică. Se deplasează pe un teren care se
clatină. Adesea pacienţii descriu experienţa că pământul
le fuge de sub picioare, că trebuie să se zbată ca să îna­
inteze ca prin nisipuri mişcătoare sau să-şi ţină echilibrul
pe o fâşie îngustă ca un dansator pe sârm ă. într-adevăr,
o dată cu avansarea tabloului bolii pericolul prăbuşirii se
apropie. Umbra netrăită riscă să-i (a)tragă pe pacienţi în
zona ei de influenţă, liste deosebit d c periculos dacă la
această oscilare se adaugă slăbiciunea şi tulburările sen­
zoriale în picioare, care se simt de multe ori fie grele de-o
tonă, fie ca adormite*
Structura personalităţii ce rezultă aici este m arcată pe
de o parte de dorinţa de a controla şi planifica totul di­
nainte, pe de alta de lipsa unor reacţii adecvate la pro­
vocări. De îndată ce se iacă ceva îm potriva reprezentări*
lor lor stabile şi adesea rigide, la pacienţi survin rezis­
tenţa şi anxietatea. Dar angoasa considerabilă de a rata
şi lipsa încrederii în sine îi împiedică să dea expresie ne­
m ulţumirii lor. A cest am estec trezeşte uşor la cei ce pri­
vesc din afară impresia de îndărătnicie.
înăbuşirea tuturor impulsurilor vitale proprii, reacţi­
ilor şi răspunsurilor lor la viaţă de-abia de le este con­
ştientă celor vizaţi. Dacă ea se conştientizează trep tat se
ajunge uneori la o supracom pensare şi la o sete de viaţă
deosebit de dem onstrativă. Rigiditatea şi reprezentările
fixate constrastează cu tendinţa d e a face pe placul tutu-
 Sistemul nervos 221

vot, iar padenţii îşi neglijează propriile necesităţi, ceea

ce le produce o furie interioară, în m are m ăsură incapa­
bili să se impună şi să exprim e agresiuni, ei şi ie dirijea­
ză pe acestea spre interior chiar îm potriva ior. Explica­
ţia medicala a SM ca o boală de autoagresiune indică dis­
pariţia energiei. Propoziţii tipice în terapie sunt: rtA tre­
cut viaţa pe lângă m ine", „Căsnida mea a fost un lung
şir de jertfe", „Am cedat mereu cu umilinţă", „Nu mi-am
perm is niciodată o slăbiciune" sau „M -am în d ep ărtat
atât de mult de mine însum i",
Un rol foarte important II joacă problematica sexuală,
care este foarte m arcată Ia bărbaţi şi se ajunge de la o
erecţie slabă, la o ejaculare precoce şi până la incapadta-
tea de a avea orgasm. Deosebit de dificil în atitudinea de
viaţă îndreptată spre exterior a pacienţilor este că ei nu
mai rezistă la nici o comparaţie în aprecierea lor. Tot com ­
portamentul orientat pe orgoliu şi concurenţă, care este
fundamenta] stânjenitor pe tărâm sexual, este supus unei
terapii drastice, iar tendinţa generală a tabloului bolii de
a constrânge la slăbidune este accentuată şi mai mult,
Simptomelc îi fac pe de o parte oneşti, pe de alta, ele
ilustrează lecţia de învăţat şi indică drum ul. Induraţia şi
întărirea îi solicită sâ devină duri, fermi şi consecvenţi în
im punerea propriilor necesităţi de viaţă şi să găsească
tăria în ei înşişi. O puternică încredere de sine ar ttebui
să devină baza vieţii psihice şi să înlocuiască induraţia
nervilor fizid. Nervi de oţel sunt de dorit numai la figu­
rat, Pacienţii cu SM tind, cu teama lor de a se vedea p c
sine, darăm ite de a se realiza pe sine, să se facă m id , ne­
ajutoraţi şi insensibili.
Eliberarea slăbiciunii constă, în definitiv, în a se pre­
da pe sine, în a accepta cedarea impusă de corp şi în a lăsa
222 Ruediger Dahlke

lucrurile în voia lor. Sarcina luptei d e v i n e sarcina vieţii.

Necesitatea neexprimată deschis a pacienţilor cu SM de
a planifica, conduce şi controla totul confortn reprezen-
tarilor lor este supusă de către destin terapiei. Abia când
s-a realizat o desprindere de exigenţele mediului încon­
jurător se pune problema de a transforma din nou egois­
m ul cu cerit — şi m ai întâi salutar — şi de a-1 supune
unei voin ţe superioare, „Facă-se nu voia m ea, ci voia
Ta!" N um ai că, înainte ca astfel de idealuri religioase
înalte să aibă o şansă, este necesar să se poată sta în in­
terior pe propriile picioare. Necesitatea răzbaterii pro­
prii d uce un destin de um bră şi este trăită aproape e x ­
clusiv prin intermediul simptomelor bolii. Cu diagnos­
ticul de SM se poate exercita putere, ceea ce este văzut
rareori şi contestat deseori. Sarcina nu poate consta în­
tr-o cedare continuă în faţa cerinţelor mediului, ci mai
întâi în cedarea în faţa propriilor necesităţi şi, în cele din
urm ă, în faţa lui Dumnezeu, respectiv a unităţii în sen­
sul lui „Facă-se voia T a ! " Dăruirea faţă d e m ediu ar pu­
tea să acţioneze eliberator, numai când supunerea oarbă
şi ascultarea recalcitrantă din slăbiciune se prefac într-o
p a r t i c i p a r e înrădăcinată în interior, aşa cum se petrece
adesea dacă pacienţii se implică în ceea ce-i priveşte pe
tovarăşii lor de suferinţa. In nevoia exagerat de m are de
som n şi în oboseala paralizantă se accen tu ează latura
noptatică şi deci cea feminină a zilei şi le stă p e inimă
pacienţilor* Propriile sentimente, vise şi fantasme şi spa­
ţiul lor vital devin sarcină de viaţă.
Durerile la coloana vertebrală îndreaptă atenţia asu­
pra luptei pentru propria verticalitate şi asupra temati­
cii sincerităţii, care răzbate şi în alte sim ptome. Tendin­
ţa de ameţeală conţine, dincolo de ea, cerinţa de a se roti
 Sistemul nervos 223

o dată cu lum ea, de a pune sub semnul întrebării apa­

renta siguranţă şi lumea aparenţelor propriilor principii
şi a reprezentărilor de m orală şi de a pune din nou în
m işcare rigiditatea punctelor d c vedere ce decurge de
aici. Drumurile umblate şi reprezentările prestabilite, care
siau în faţa pacienţilor şi decî Ie stau în cale, trebuie clă­
tinate şi zguduite.
Im aginile duble indică, printre altele, că m ai există
încă o realitate pe lângă cea curentă şi că viaţa are real­
m ente fundul dublu. Abia din încrederea în această a
doua treaptă, planul divin, cane conţine în sine toate pla­
nurile omeneşti, poate să crească acea încredere în sine
care le lipseşte într-atât pacienţilor cu SM.
Vezica ce se revarsă vrea să dea im boldul p en tru a
vărsa lacrimi, pentru a reduce cu orice ocazie din supra-
presiunea stazei psihice. Iritarea vezicală îndreaptă aten­
ţia asupra conflictului din jurul temei „a da drum ul". Re-
tenţia urinară, o reţin ere şi îndepărtare com pleta de
schimbul cu lumea din jur, le indică în sens rezolvat să
reflecteze la ei înşişi, să-şi folosească energiile psihice
p entru sine: în loc de reţinere şi re tragere, reflectare şi
reconsiderare a propriei persoane.
tn această direcţie trimit şi tulburările senzoriale- cu
simţul pentru propriul corp ţi capacitatea de a simţi lu­
m ea exterioară, celui afectat trebuie să i se îndepărteze
din conştiinţă în m od foarte evident lumea exterioară cu
toate cerinţele ei. Ceea ce rămâne ca sarcină este de a în­
văţa să simtă şi să perceapă lumea interioară nedreptăţi­
tă. Indiciul spre interior se poate descifra şi din fenome­
nele de paralizie. Dacă picioarele nu ne mai duc, este evi­
dent că nu mai trebuie să ieşim în lume, orice fugă pen­
tru alţii, respectiv pentru recunoaşterea de către alţii a
224 Ruediger Dahlke

lu at sfârşit. A merge spre interior răm âne singura posibi­

litate deschisă. Dacă mâinile devin lipsite de forţa, nu mai
este, în m od corespunzător, sarcina lor să pună mâna pe
lumea exterioară şi să-i im prim e propria amprentă. A-şi
lua singuri în mâini propria viaţă interioară răm âne în
schimb ceva posibil şi devine o sarcină de prim-rang.
Reflectarea cea m ai am plă duce la imagini arhetipa­
le, aşa cum le cunosc mitul şi religia. Astfel, sarcina cea
m ai cuprinzătoare, care apare în fiecare tablou patologic
cel puţin la orizont, este reflectarea finală asupra patriei
prim ordiale spiritual-sufleteşti a omului. La tablourile
de sim ptom care ameninţă să încheie această viată sau
să o limiteze atât de drastic, această sarcină este deose­
bit d e proeminentă. La un tablou de boală precum cel al
sclerozei multiple, care încearcă să forţeze atât de pro­
nunţat prin intermediul sim ptomelor o referinţă la pro­
pria persoană şi la propria lume interioară, această temă
este accentuată suplimentar. Astfel, respectivii sunt aduşi
să înţeleagă tem a religiei, a reconectării cu originea in
sens religios. Iar marile întrebări ale fiinţării ca om răsar
din îm părăţia umbrelor în lumina conştienţeî:
„De unde v in ?" — „Unde mă duc?'J — „Cine sunt?"

întrebări
1. De ce sunt atât de dur cu m ine şi îi judec atât de
dur pe alţii, şi totuşi încerc să le fac toate pe plac?
2. U n de încerc să-mi controlez m ediul înconjurător
sau să m ă controlez pe m ine însumi, fără a fi în poziţia
de a o face?
3. Ce alternative exista în această lum e pentru viziu­
nile m ele de neclintit asupra vieţii, a moralei şi eticii ei?
 Sistemul nervos 225

4. C a m m i-aş putea uşura viaţa? Unde aş putea reer-

cita m ai m ultă răbdare cu mine? Cum să stau faţă de slă­
biciunea m ea, cum să mă îm potrivesc ei?
5. Ce m ă împiedică să particip la viaţă? Ce mâ deter­
m ină să mă deconectez de ea? Ce posibilităţi am sâ pre­
întâm pin stresul, suprasolicitarea şi agitaţia înfrigurată?
6. Ce-m î paralizează curajul sufletesc? Cd rezistenţă
m ă oboseşte?
7. De ce m ă anesteziez? U nde mă dau surd? La ce
sunt orb?
8. în ce m ăsură îmi orientez energia principala îm po­
triva mea?
9- U nde pot să percep în viaţa mea fluxul psihic care
îmi umple vezica? Unde sunt întârziate lacrimile, unde
sunt superflue?
10- Cât sunt de capabil să răspund vieţii şi să port răs­
punderea? De ce îndeplinesc aşteptări, în loc să ascult de
mine însum i? Cum ajung de la determ inarea străină lă
răspunderea proprie?
11. Cum îşi găsesc loc împreună fluxurile din sufletul
m eu într-u n m odel? C are le este ordinea naturală? Ce
hebuie pus pe primul loc? Cum se pot coordona ordi­
nea exterioară şi cea interioară?
12. Ce m ă împiedică să preîntâmpin deschis ceea ce
este imprevizibil şi schimbător în viaţa mea?
13. C u m pot, păstrându-m i identitatea psihică, să m ă
încadrez în marele întreg şi să găsesc sensul vieţii mele?

Epilepsie

Epilepsia ne confruntă cu atacul cel m ai înspăim ân­

tător pe care-1 cunoaştem. Cuvântul „atac" arată că sun­
 R uediger Dahlke

tem atacaţi d e ceva, de ceva străin, ce vine în m od evi­

dent din afară. în diferite culturi, d c exem plu cea india­
nă, tabolul bolii trece drept o manifestare a sacrului care
se revarsă dintr-un alt plan asupra celor vizaţi. Indienii
pleacă de la ideea că nişte spirite străine pătrund în aceş­
tia. Atacul îl văd ca pe o lupta între două spirite pentru
un trup. în m edicina mai veche exista şi la noi, pe lângă
expresia „boala copiilor", şi denum irea d c morbiis sacer,
boală sfântă.
Fenomene de posedare sunt cunoscute şi aici la noi, şi
nici m ăcar psihiatria, care ar trebui s-o ştie de fapt, nu se
poate atinge de această temă. Posedarea şi în general exis­
tenţa lumii spiritelor cadrează atât de puţin cu imaginea
noastră asupra lumii, încât astfel de fenomene sunt trecu­
te sub tăcere. N um ai că ignorarea problem elor nu are,
după cum se ştie, înrâurire asupra existenţei lor, t j cazu­
rile nu atât de rare de epilepsie,, este vorba oricum despre
o problemă psihiatrică. A r trebui tratată printre bolile min­
tale, pentru care sunt valabile alte condiţii iniţiale.
Criza epileptică m are clasică este num ită de m edici­
nă „grand m al", ceea ce vine din franceză şi înseam nă
„marele rău ". Spre deosebire de ea, există crizele num i­
te „petit m al", adică „micul rău ", la care lipseşte com po­
nenta convulsivă şi num ai cunoştinţa se pierde pentru
scurt timp. în am bele denum iri rezidă ideea că în tim ­
pul crizei răzbate ceva rău, fie că loveşte din afară sau
izbucneşte dinăuntru.
Fenomenele fizice ivite se pot interpreta desigur după
aceleaşi criterii ca şi alte simptome, dar de fiecare dată
ne tot lovim de graniţa cu boala mintală. Decisiv în ca­
zul tuturor tipurilor de epilepsie, inclusiv al tulburărilor
de scurtă du rată a conştiinţei (absenţe), este pierderea
 Sistemul nervos 227

cunoştinţei. Pacienţii pleacă, sunt realm ente duşi, ab­

senţi. Conştiinţa lor le părăseşte corpul, îi sm ulge parcă
din această lealitate într-o alta, în care nu se orientează
şi din care în general nu pot aduce amintiri. Şi suferinţa
lor se deosebeşte de problemele pur fizice, întrucât ci nu
realizează m om entele decisive ale stării lor.
Dacă luăm în considerare evenimentul fizic al crizei,,
el apam ca un cutremur. Dupâ o aură-*0 scurtă care apa­
re din când în când şi le vesteşte pacienţilor evenimen­
tul ameninţător, ei cad deodată pe jos şi în leşin. (S)cade
şi tensiunea, iar respiraţia le este mai întâi aproape opri­
tă. Pacienţii scot uneori la început un ţipăt puternic. în
continuam corpul este bântuit de unduiri convulsive pu­
ternice, adesea fac spum e la gură şi se poale sa-şi m uş­
te limba şi să scape fecale şi urină. Se încearcă protejarea
pacienţilor ca să nu se m uşte, băgându-li-se o bucatâ de
cauciuc între dinţi, pentru a nu-şi sfăşia limba şi buzele.
Pupilele sunt lărgite şi lipsite de reacţie, rig id e ca la
m orţi. Pentru cei canc-i privesc chiar arată de parcă pa­
cienţii ar fi la ultimele zvârcoliri. După câteva m inute de
luptă caracterizată prin spasme, energia lor este epuiza­
tă, convulsiile scad şi ei cad într-un som n profund,
aşa-num it term inal, din care pacienţii se trezesc sleiţi,
continuând să fie obosiţi şi adesea cu durere de cap.
Printre micile crize dc epilepsie se num ăra o serie de
stări de obnubilaţie cu o buimăceală ca în vîs şi cu deli­
ruri. Se p oate ajunge la reprezentări delirante, la dezo­
rientare, stări fizice de excitaţie, acte ratate şî chiar izbuc­
niri de violenţă. în plus, există o abundenţă de stări de

30 Aura se numesc, în acest context, ni^te avertizări scurte cârc p r t-

c e d i criza propriu-zisâ. Există aure de lumină, d ar unele de auz,
gust sau miros deosebit d e pronunţate.
 K1 n l.I rş,-.v- n .ihlke

tip psihiatric de indispoziţii depresive cu irascibili tate şi

tendinţă de suicid, p ân ă la fenomene atât d c icnite din
com un precum mania deambulatorie sub form ă de cri­
ze sau epilepsia tttarniQttant£, cea limbută.
înaintea interpretării diferitelor sim ptome aş vrea să
menţionez un evenim ent din m acrocosm os, care cores­
punde în sim bolistica lui crizei de grand mal în m ulte
privinţe: cutrem urul. Şi aici se descarcă forţe puternice
înlr^o m işcare bruscă şi smucită. Pământul se cutrem u­
ră, până ce tensiunile cele mai mari au trecut, şi îşi revi­
ne apoi la calm prin seisme ulterioare mai mici. Desfă­
şurarea şi distrugerile sunt atât de asem ănătoare, încât
ain putea considera că păm ântul a trecut printr-o crină
epileptică- Până şi numele ar fi transferabil, căci orice cu­
trem ur este un m are rău din perspectiva oamenilor afec­
ta fi. Dacă este aşa şi din perspectiva pământului trebuie
pus la îndoială, dacă ţinem cont de fundalul activităţii
de cutrem urare. Cutrem urele ating aşa-num ite zone de
tensiune ale suprafeţei terestre, care apar prin faptul că
două plăci tectonice alunecă una pe lângă cealaltă. în­
trucât marginile lor nu sunt omogene, se ajunge la co n ­
stituirea unor câm puri de tensiune enorme. Dacă arcul
este întins prea mult, aceste tensiuni acum ulate de-a lun­
gul deceniilor se descarcă în cutrem ure care vin sub for­
m ă de unde, ca nişte atacuri. San Francisco, situat direct
pe falia St. A ndreas, una dintre cele m ai m ari zone de
tensiune, este comparabil unui epileptic în aşteptarea ur­
m ătoarei crize- Cercetătorii seism ograf! nu au fost satis­
făcuţi de cutremurul care a avut loc acolo în 1990, în sen­
sul că li s-a părut prea slab pentru a echilibra tensiunile
puternice, formate de la ultimul mare cutrem ur încoace.
Cercetătorii pornesc deci în argumentaţia lor de la ideea
că păm ântul are nevoie de aceste cutremure, pentru a se
 Sistemul nervos 229

elibera d e tensiunile sale interne. Exact la fel au însă ne­

voie şi pacienţii de descărcările lor. Epilepsia nu este o
excepţie, chiar dacă ea produce astfel vătăm ări îngrijo­
rătoare în sistemul nervos.
Un alt tablou din domeniul medical, care este în mare
m ăsura analog cu derularea crizei, ar fi cel al unui trata­
m ent cu şocuri electrice, în psihiatria mai veche se încer­
ca prin cunentări electrice puternice, sub anestezie, să se
obţină o am eliorare în cazul tablourilor patologice psi­
hiatrice, Totul semăna cu o exorcizare. Dar experienţa a
arătat că spiritele rele chiar o luau uneori pentru un timp
la sănătoasa. Din exterior, un şoc electric arată ca un atac
artificial de epilepsie sau un atac arată ca un şoc electric
natural. Intr-adevăr, criza de gTand mal poate fi privită
ca un fenomen electric, la care un potenţial supradimen­
sionat suprapune orice activitate electrica a creierului şi
o reduce astfel la tăcere. Conştiinţa pacienţilor parcă ar
fi deconectată de o forţă superioară, întrebarea este: de
cine şi pentru ce? Răspunsul oel mai profund nu se poa­
te deriva din sim ptomele fizice, întrucât esenţialul este
aici un fenomen de conştiinţă, iar noi nu ştim ce se des­
făşoară pe celălalt plan, inaccesibil conştiinţei aflate în
stare de veghe*
Simptomele vizibile în exterior ne deschid însă accesul
la condiţiile generale ale tabloului bolii, precum şi la lec­
ţia de învăţat cifrată în el, Aura, primul indiciu, ît deprin­
de în m od evident pe pacienţi să fie atenţi la semne, mai
cu seam ă Ia semnele dintr-o altă sferă. Siliţi de nevoie, ei
învaţă să estimeze semnificaţia iminentă a unor astfel de
indicii, chiar dacă nu le pot nid explica, nici înţelege.
Criza convulsivă este imaginea unei lupte, în orice lup­
tă există întotdeauna oel puţin două părţi care rivalizează*
230 Ruediger Dahlke

Aşa cum la cutrem ur cele două plăci tectonice se află în

coliziune, şi la epilt?ptici două lumi par să intre în conflict.
Spasmele sunt expresia frecării care se naşte atunci. Con­
ştiinţa se luptă cu un alt plan, neconştient, şi este supusă
foarte repede. Celălalt plan trebuie atribuit în orice caz in­
conştientului. Ipotezele indiene despre irupenea altor lumi
spirituale în viaţă sunt astfel la fel de puţin excluse, ca şi
posibilitatea unei izbucniri a vieţii spre alte lumi spiritu­
ale. în orice caz, a se preda luptei dintre lumi şi a fi me­
reu pregătit când cele mai mici semne ale celeilalte păr fi
o cer par să fie sarcină. Dacă în contactul cu cealaltă par­
te, care este obţinut cu forţa în tabloul bolii, s-ar intra de
bunăvoie, atunci corpul ar fi despovărat.
Sub aspectul crizei devine clară tensiunea ca re s-a
acum ulat în padenţi. Ei au spum e la gură şi. arată astfel
proverbial cum le este. Fie că fac spume de furie, fie din
cauza vreunei alte energii, cert e că din ei vrea să iasă
ceva caie s-a adunat deja de mai mult timp. Este plauzi­
bilă presupunerea că în viaţa lor norm ală ei trăiesc mai
degrabă înfrânându-şi spumegările. în această perspec­
tivă criza, în care pot să spumege în fine o dată ca lumea,
este şi relaxantă, Oliver Sacks m enţionează atacuri de
epilepsie „care sunt însoţite dc o senzaţie de pace şi de
o stare autentică de bine". Cinci fotografii de padenţi ne
fac să ne gândim la erupţii vulcanice şi la balauri care
scuipă foc.
Tendinţa stimulată de spasmele m usculaturii limbii
de a-şi m uşca limba pledează pentru situaţia tensionată
de la începutul evenimentului. Mai bine m uşcă-ţi limba
decât să rosteşti ceva, spune o vorbă, de care epileptidi
se apropie periculos de m u lt Să te încleştezi în ceva în­
seamnă să nu-i mai dai drumul cu nici un preţ. Epilep­
 Sistemul nervos 231

ticii exprim ă un regret din cauza nereuşitei, când îşi

m uşcă singuri buzele- Atunci, în afară de spum e şi un ţi­
păt, nu le poate ieşi desigur nimic altceva pe buze- De­
câ t să lase să iasă ceva, m ai bine se sfâşie singuri.
în căderea pacienţilor şi în leşinul care este pe cale sS
se producă zace cerinţa de a da drumul puterii şi d e a se
lăsa să se prăbuşească. Este vorba despre dăruirea fa fă
de cealaltă putere, la care nu se poate ajunge cu mijloa­
cele lumii oe ne este nouă familiară. Pacienţii aleg doar
din lipsa conşticnfei lor o m odalitate d rastică d e a se
(pre)da destinului. Indiciul de a se supune este susţinut
de un alt simptom somatic. Tensiunea cane scade arată că
acum nu este momentul de a se impune pe sine, cî de a
accepta şi de a se lăsa în seama unor forje m ai puternice.
Tematica descărcării presiunii acumulate se oglindeş­
te şi în faptul că bolnavii dau durmul involuntar la urină.
Vezica este organul cu care reacţionăm cel mai sensibil la
o presiune căreia nu-i facem fa fă psihic. O folosim în toa­
te ocaziile posibile pentru a ne eschiva şi a elibera, într-un
locşor retras şi fără confruntări, nprasarea acumulată.
Imaginea crizei indică după lupta iniţială o slobozire
pe toată linia, şi astfel se adaugă şi intestinul cu defeea-
ţie tot involuntară. Fecalele vin direct din tărâm ul de jos
al co rp u lu i, acel ţinut al um brelor în care dom neşte
Pîuto-Hades, zeul îm părăţiei morfilor. Privind astfel lu­
crurile, în acest simptom zace cerinţa de a se uşura o da­
tă în toată sinceritatea şi în văzul lum ii, fără ruşine şi
consideraţie faţă de propria lume a umbrelor. Temele în­
tunecate acum ulate aici ies în criză la lumina publică, ce
le este altminteri strict interzisă din cauza conţinutului
simbolic examinator. în cele din urm a, în acest sim ptom
se poate recunoaşte şi pretenţia de a lăsa ceea ce este ma-
232 R uediger D ahlke

teri al în urm a sa. Per total, se conturează un tablou al

lipsei de inhibiţie, al unei lipse de inhibiţie care nu ca ­
pătă în viaţa celor afectaţi vreo şansă în afara crimei Din
contră, de exem plu, scrisul pedant al m ultor epileptici
dovedeşte o ordine marcată de nevoia de a face un efort
şi a se concentra.
Opdrea iniţială a respiraţiei, aşa-numita apnee, te face
să presupui că starea la c a rt sileşte criza nu este din
această lume- Respiraţia este expresia clară a legăturii
noastre cu polaritatea, cu lumea contrariilor. Cei doi poli
inspiraţie şi expiraţie ne înlănţuie de ei de la prima Ia ul­
tima noastră suflare. înainte de a respira pentru prim a
dată încă nu suntem cu adevărat pe această lume, cu ul­
tima suflare trebuie să o părăsim. Cercetarea m odernă a
trecerii în nefiinţă şi a morţii dezvăluie că în starea de
m oarte aparentă, deci când oamenii nu mai respiră, ci fac
nişte experienţe cate coincid, ce-i drept, între ele într-un
m od uim itor, dar pe de altă p arte nu sunt din această
lum e.31 Din examinările persoanelor aflate în meditaţie
adâncă a rezultat că experienţele extracorporale se core­
lează în alte lumi spirituale cu fazele opririi respiraţiei.
Aici cad rează şî pupilele lărgite şi lipsite de reacţie,
care se com portă aproape ca în m oarte. Faptul că sunt
largi, parcă m ărite de groază, poate indica, aşa ea şi ţi­
pătul iniţial care apare uneori, că pacienţii prind totuşi
din zbor chiar la început o impresie fulgerătoare a celui­
lalt plan, care îi transpune într-o sperietură im ensă sau
în tr-o uimire incredulă. De obicei, scoatem de spaim ă
sau groază un ţipăt sau pentru că ceva trece dincolo de
forţele proprii; rareori se întâm plă să o facem şî de în­

31 Cf. L u crările iui E lisabclh K u bter-R nss şi R ay m o nd Moody.

 Sistemul nervos 233

cântare- în acest sens, şi re s p ira ta ni se p oate opri de

sperietură. Chiar şi un strigăt de ajutor ar fi compatibil
cu situaţia, ca şi un prim ţipăt, care iese din dim ensiu­
nea de adâncim e a celor afectaţi Neuropsihologul Oliver
Sacks arată că Dostoievski trăia din când în când aure
epileptice extatice, şi îl dteazii după cum urmează: „Exis­
tă m omente, şi ele durează num ai rinei sau şase secun­
de, în care fad experienţa existenţei unei arm onii divi­
n e ... Claritatea înspăimântătoare cu care se revelează şi
extazul cu care ie umple sunt cumplite. Dacă această sta­
ne ar d ura m ai mult de cinci secunde, sufletul nu ar p u ­
tea s-o suporte şi ar trebui să fugă. în aceste rinei secun­
de trăiesc o întreagă viaţă om enească, şi aş da totul pen­
tru ele, fără să cred că am plă ti t prea m u lt.. *32
EEG-ul sprijină interpretările imperii ca în atac a ceva
ce năvăleşte violent. Activitatea electrică proprie a cre­
ierului este deconectată fulgerător. Siguranţele sc ard,
şi o forţă mult m ai puternică preia iniţiativa. Sistemul
nervos al pacienţilor nu este în m ăsură să reziste în sta­
re conştientă la curentul care devine astfel m ai puternic.
A id ne apropiem din nou de interpretarea indiană că în
epilepsie se manifestă din plin o putere sacră. Şi noi cu­
noaştem astfel de idei din Biblie, când oam enii nu su­
portă vederea directă a lui Dumnezeu şi prim esc m ulte
avertizări în acest sens. Putem cel puţin să constatăm câ
în criză acţionează o forţă care este pe departe superioa­
ră celei a pacienţilor. Nici sistemul nervos nu îi face faţă
eiectnc, nici conştiinţa în altă privinţă. Este de parcă s-ar
com u ta brusc de Ia curentul altern ativ norm al la un

31 O liv e r S a ck s, D e r M a n n , d e r s e in e F r a it m it e in e m H u t v c n v e c h s e lf e ,
H am b u rţj, 1987,
234 Ruediger Dahlke

curent tare. Conform experienţelor cu terapia reîncarnă­

rii, la epilepsie este vorba m ai ales despre irupetea unor
forţe întunecate foarte puternice.
Este de înţeles că pacienţii au nevoie de somn după ce
trec prin atâtea. Dar somnul adânc, aproape încă necon­
ştient, care nu revigorează, ci este el însuşi încă istovitor,
indică faptul că experienţele pe celălalt plan trebuie fie
continuate, fie integrate într-un proces ce mistuie forţele,
iar conducţiile supraîncordate trebuie regenerate. Este
clar că după atac capul doare, la urm a urmei a fost un
timp extrem de suprasolicitat cel puţin energetic, dar pro­
babil şi din punctul de vedere al conţinutului. Pacienţii
îşi revin num ai înceL din călătoria lungă, ce spulberă li'
mitele conştiinţei lor. După aceea sunt com parativ rela­
xaţi şi de-abia dacă îşi amintesc de ceva sau nu-şi am in­
tesc nimic.
Din faptul că la fiecare grand mal se distrug celule ce­
rebrale se poate deduce, că pe termen lung, cei afectaţi
se v or îndepărta de capul şi de voinţa lor. în această di­
recţie trim it şi imaginile târzii ale epilepticilor, care p ot
arăta o încetinire şi prolixitate generală până la semne
de demenţă.
Simptomele evenimentului de petit mat pătrund ţii mai
departe în dom eniul psihiatric şi v or fi menţionate aici
num ai tangenţial, pentru a arăta că ele indică în princi­
piu în aceeaşi direcţie. în spatele absenţelor se ascund
obnubilaţii, care pun brusc stăpânire pe pacient. Obnu­
bilarea este o situaţie de trecere de ia un plan la altul: de
la zi la noapte sau de la trezie la somn. Absenţele îl for­
ţează pe pacient să depăşească aceste puncte de trecere
dintre planuri, în acest caz dintre veghe şi visare, resp e^
tiv veghe şi somn. Sarcina este evident să-şi conştienţi-
 Sistemul nervos 235

zeze zona crepusculară, să-i acord e de bunăvoie m ai

multă atenţie şi să devină călătorul dintre lumi.
Fenom enele de delir sunt deja experienţe dintr-o altă
lume. Pacientul care halucinează optic vede ceva ce nu
poate percepe nimeni în afara lui. Lucruri asem ănătoa­
re sunt valabile pentru formele acustice, olfactive şi tac­
tile de halucinaţie.33 Pacientul ar trebui şi trebuie să în­
veţe în m od evident să integreze în viaţă aceste dim en­
siuni diferite ale realităţii sale. Având în vedere că la ima­
ginile delirante este vorba de obicei despre manifestări
ale umbrei, lecţia de învăţat este clară: conţinuturile re­
fulate m ult timp din conştiinfă vor să fie (te)cunoscute
şi integrate.
A ceastă corelaţie devine şi mai clară în deliruri. Aici
se străduieşte să iasă la suprafaţă um bra cea mai pură,
adică cea mai întunecată, motiv pentru care psihiatria şi
taxează un lucru de genul acesta de obicei ca străin de
natura omului. în delir se manifesta natural tot ceea ce
pacienţii nu cunosc din viaţa lor obişnuita. în multe pri­
vinţe va fi chiar efectiv co n trariu l Asta nu îl face însă
străin de natura omului, ci trădează că ţine de natura cea
m ai profundă a pacientului. Este um bra sa, cealaltă la­
tură a sa, cea întunecată. Dacă se manifesta pe neaştep­
tate „fapte violente necontrolabile şi absurde", asta ara­
tă pe de o parte că pacientul a ţinut aceste energii atât
de m ult timp şi atât de total sub control, încât singura
lor cale de ieşire era în mod evident să-şi facă loc cu for­
ţa. Pe de altă parte trădează că aceste fapte, com parate
cu existenţa sa burgheză, nu-şi au sensul, dar com para­

31 H a lu c in a ţ ii]* : a c u s t ic e o o n f n i n l ă o a m e n i i c u u n a u z i i d e l i r a n t , c e l e
o l f a c t i v e c u t m m ir o s ît a id u m a I u i, c e le t a c t ile c u u n s i m ţ i t d e a c e ­
la ş i fe j ş i î n f i n e m a i e x ja t S şi h a lu c in a ţ ii g u s t a t iv e .
236 Ruedigfjr Dahlke

te cu existenţa sa totală, îi reprezintă latura cealaltă, în-

hinecată, şi capătă astfel cu atât m ai mult sens- Această
jumătate întunecată trebuia să ducă în mod evident deja
de prea mult timp o existenţă grea, de umbră, aşa încât
acum răzbate la lumina conştiinţei cu un efect spectacu­
los- Dc aceste zone ţin şi acele aure rare, la care vocile
devin tot mai tari şi m ai insistente, iar în punctul culmi­
nant celui afectat i se sustrage conştiinţa.
La sim ptom e precum m am a deambulatorio caracte­
rul de cerinţă imperioasă iese deschis la iveală. Pacien­
tul a păşit în m od evident prea mult timp pe loc, respec­
tiv a stat fixat pe acelaşi petic sau pe aceeaşi temă. Acum
este m ân at de-a dreptul com pulsiv să o p orn ească la
drum şi să colinde prin tărâm uri noi şi prin alte lumi.
Expresia de epilepsie limbută sau flecară (în cazul epi­
lepsiei marmottante) arată foarte d a r m esajul N u se mai
pune problema de a-şi muşca mai bine limba decât de a
deschide buzele. Vremea reţinerii distinse, respectiv in­
hibate a trecut. Pacientul şi-a adunat m ult prea m ult
timp şi prea concentrat forţele, acum a venit momenLul
să le dea drumul şi să lase ca fluxul îndelung acum ulat
să se reverse în vorbărie. Simptomul reprezintă aici efec­
tiv ruperea zăgazurilor, în acest punct toate atacurile dc
epilepsie se aseam ănă. Sunt ca ruperi de stăvilare, care
pun în m işcare părţi reţinute ale naturii.
Desigur că fac parte dintre lecţiile cele mai im portan­
te pe care ni le dă de învăţat evenimentul epileptic, ace­
lea de a se alătura debitului m are al energiei vitale şi de
a lăsa energiile proprii să curgă liber, respediv să se des­
carce liber. Pe de altă parte, aid este codificată cerinţa de
a se deschide altor planuri, şi mai ales celor care sunt în­
chise conştiinţei norm ale din starea de veghe. Noi nive­
 Sistemul nervos 237

luri de conştiinţă, lumi onirice şi fantasmatîce, dar şî des­

chiderea ca a unui mediu pentru alte dimensiuni spiri­
tuale sunt indicate în tabloul bolii şi au pătruns deci în
aria de sarcini.
La modul practic, multe elemente care p ar a fi anapo­
da la prima vedere, ca şi din perspective alopate, sunt
de m are ajutor. O terapie respiratorie intensă, care nu dă
înapoi speriată în faţa acelor dom enii în care crispările
lăuntrice îşi găsesc expresie şi în exterior, s-a dovedit efi­
cientă. Este oarecum o posibilitate de a preveni marile
crize convulsive supunându-te în prealabil şi de bună­
voie principiului spasm odic şi reducând d ozat blocajele
lumii psihice şi fizice. Şedinţa de respiraţie oferă o im a­
gine (asem ănătoare) hom eopatică a crizei,
Ş l un orgasm trăit din plin are paralele şi o anum ită
asem ănare cu o criză- Şi în acesl caz se descarcă energii
sub formă de unde în întreg corpul, chiar dacă aici foca­
rul se află în p artea de jos a corpului şî nu în cap. Din
psihoterapie rezultă, la multe atacuri de epilepsie, indi­
cii asupra unei deplasări de energie de Jos în sus. Pacien­
ţii nu îndrăznesc să-şi elibereze toată energia în planul
de jos, descalificat de obicei ca m urdar, şi deplasează
evenim entul, ca să zicem aşa orgasm ul foarte m arc, la
nivelul capului, mai curat în ochii lor. O viaţă sexuală in­
tensă, care le perm ite energiilor să se scurgă şi să explo­
deze, este prin urm are o terapie pentru epileptici
Aspectul esenţial este însă de a ceda de bunăvoie ten­
dinţelor ieşite cu forţa la iveală în criză şi d c a trece con­
ştient graniţa dintre lumi, de a întreprinde călătorii con­
ştiente în alte planuri ale realităţii, care includ şi îm pă­
răţia umbrelor, şi de a se încredinţa fluxului puternic aî
vieţii.
238 Ruediger Dahlke

întrebări
1. C e cu ren ţi m ari contrari se ciocnesc în sufletul
meu?
2. Ce posibilităţi de descărcare pentm energia acum u­
lată îmi îngădui pe lângă crize?
3. U nde a r fî necesară Ia m ine o rupere psihică a ză­
gazurilor? Mă p o t lăsa fără inhibiţii ţâ oprelişti în voia
lucrurilor?
4. Ce senine ide altor planuri am prim it şt ignorat?
5. Cum aş putea da, de bunăvoie, spaţiu umbrelor din
mine?
6. Sunt capabil să m ă dedau celorlalte {puteri)?
7. Ce rap o rt am cu lum ea transcendentă dincolo de
percepţia noastră uzuală a spaţiului şi timpului?
0. îm i p o t im agina să devin cel care trece conştient
graniţa dintre lumi?
 V

Gâtul

C a legătură dintre cap şi corp, gâtul os te o regiune

extrem de sensibilă, un defileu îngustr prin cane trebuie
să treacă tot ce este esenţial. De sus vin aerul de respi­
rat, hrana şi com enzile corpului în jos, de jos se duc
feedback-urile corpului în sus, înapoi la centrală. într-un
spaţiu foarte îngust se întâlnesc a id trei căi centrale de
legătură: trahee, esofag şi coloană vertebrală. Controlul
acestor legături este, aşadar, o funcţie esenţială a regiunii
respective. Şi vocea m arcată dedsiv de laringe are de-a
faoe cu intermedierea şi comunicarea. Comunicarea spre
exterior prin interjnediut vocii şi comunicarea spre inferior
prin intermediul esofagului sunt teme de bază ale acestei
arii. Nervii şirei spinării comunkă în ambele direcţii.
Pe baza îngustimii ce predom ină, gâtul are o relaţie
apropiată cu angoasa ţlat. tmgustus ~ îngust) şi în spe­
cial cu angoasa de m oarte. Prin naştere, fiecare om este
confruntat la începutul vieţii sale cu interacţiunea din­
tre îngustim e şi angoasă. întrucât în început este conţi­
nut deja totul, aidom a pom ului întreg în bobul de să ­
m ânţă, nu-i surprinzător că frica este şî răm âne o expe-
 Ruediger Dahlke

rienţă fundamentală a omului. Dacă gâtul, ca trecătoare

îngustă decisivă pentru cele trei legături decisive dintre
cap şi corp, ne este sugrum at de frică, ne pune viaţa în
pericol în mai multe privinţe. Riscăm să murim sufocaţi
în câteva minute, să murim de sete în câteva zile, să mu­
rim de foame34 în câteva săptăm âni, şi, în cazul coloanei
vertebrale,, să m urim în câteva secunde din cauza para­
liziei centrale.
Astfel, gâtul este un loc de-a dreptul predestinat pen­
tru a om orî un om.
Cele m ai diferite societăţi, complet separate unele de
altele în concepţii, au dezvoltat cele m ai diferite m eto­
de d e execuţie, d ar m ajoritatea au o predilecţie pentru
gât ca lăcaş al evenim entului. în Franţa el era tăiat pe
ghilotine cu o corectitudine m ecanică, în Anglia delinc­
ventul este spânzurat de el, în ţările orientale el este se­
p arat de trup cu sabia, în O ccident mai degrabă cu un
topor. Crim inalii preferă să se folosească de un şal sau
de mâinile goale pentru a-1 strânge. în această privinţă
este foarte de înţeles că ne simţim sugrum aţi de o an­
goasă de m oarte sau că ea ne stă în gât, atunci când se
întâm plă să ne strângă gulerul. întrucât frica survine în­
totdeauna când suntem la strâm toare, gâtul este patria
ei naturală.
Dacă ne ia ceva de gât, este vorba deci despre o situa­
ţie am en in ţătoare sau cel puţin neplăcută. In cazul în
care căd em în mâinile unuia care v rea sâ ne dea tu gât,
putem să hm vârâţi rapid în datorii până-n gât şi ne p u ­
tem frânge gâtul. Dacă cineva este înhăţat de gât, asta îl

34 Cc-i drept, postitul trebuie deosebit dc înfometat Se poate posti

&3ptămânî la rând, atât timp cât se face conştient şi în condiţiile
corctte.
 G âtu l 241

pune imediat într-o situaţie primejdioasă, ca a tund când

este luat de guler. Chiar copiii ascultă de astfel de reguli:
le place să-şi „înşface" adversarii. Pe de altă parte, este
o dovadă de încredere să-i permiţi cuiva să-şi punâ bra­
ţul cu intenţie drăgăstoasă în jurul gâtului tău. Eşti sigur
că nu ţi-1 va su d. Şi la figurat te poţi încrede într-un ata­
re om şi îi poţi încredinţa secreteie tale presărate cu an­
goasă. EI nu te va da în gât.
P c lângă frică, în gât zace şi lăcom ia, m ai cu seam ă
cea a asimilării şi d ed a posedării. In înghiţit se cuibă­
reşte pentru mulţi oameni o satisfacţie care o depăşeşte
chiar pe cea a gustului. Dacă privim oamenii cum m ă­
nâncă, ne lasă adesea impresia că aici contează să dea pe
gât într-un tim p cât m ai scurt cât mai mult. Cine se sa­
tură până-n gât de cev a a av u t m ai m ult parte d e acel
ceva d ecât i-ar fi trebuit. C in eva îşi pune gâtul pentru
ceva sau cineva îşi pune în joc cuvântul pentru el.
Cu ceafa intră în acţiune un alt nivel de semnificaţii.
Ea este un Ioc al forţei prim itive, şî astfel este deosebit
de am eninţător dacă cuiva îi stă frica în ceafă. Cu ceafa
p roverb ială de tau r se p oate trag e căru ţa din noroi.
Om ul cu ceafă de taur este o imagine a forţei primiţive.
El m erge pe calea sa ne tulburat şi neatins de n îd un fel
de îndoieli intelectuale, răzbate cu căpăţâna înainte, prin
forţe proprii şi cu încăpăţânarea şi uneori rigiditatea ca ­
racteristică. Loviturile în ceafă sunt foarte periculoase
pentru că nimeresc tocmai locul tăriei simbolice. în plus,
ele sunt lovituri date p e la spate ş\ astfel, totodată, lovi­
turi îndărăt, fiind ded unfair şi adesea aruncând înapoi,
respingând.
In fine, gâtul este im portant şi pentru a privi în jur,
pentru vederea de ansamblu şi prin urm are pentru ori­
 Ruediger DaiiUse

zontul spiritual. El stabileşte direcţia capului şi astfel şi

câm p u l vizual. Aşa cum om onim ul său titanic Atlas'î
duce întregul glob păm ântesc, vertebra cervicală supe­
rioară duce oricum globul capului nostru pi deci lumea
noastră. Atlas se roteşte atunci în jurul cclei de-a doua
vertebre cervicale, axis, care devine astfel axa lumii. Ea
este partea cea m ai im portantă a corpului pentru „vâr-
tecap"r şi nportunist, care se învârteşte ca o giruetă în di­
recţia care îi este de fiecare dată cea m ai favorabilă. Mai
degrabă imaginea unei probleme de m orală decât im ta­
blou al bolii, lui tiobuie să-i fie teamă, mai mult decât de
fenomenele de uzură fizică, de cele de uzură spirituală
şi psihică. Poziţia gâtului este în acelaşi timp cea a capu­
lui, în acest sens, ea ascunde deosebit de multă sim bo­
listică. D acă îi lipseşte cuiva curajul să facă faţă vieţii
drept şi cu capul sus, el lasă să-i atârne capul nu numai
la figurat- Gâtul trebuie să poarte atunci povara capului
care atârnă, ceea ce pe term en lung suprasolicită m uş­
chii cefei. A fi tare în ceafă, a face ceafa ţi a pune la ceafă
sunt urm area, şi ele sunt totodată o încercare de a se cui­
rasa îm potriva loviturilor am eninţătoare primite în cea­
fă. Cine m erge prin lum e cu capul (a)p lecat nu v ed e
m ult din ea şi atunci nu are nimic din ea şi nici din via­
ţă. El se erijează în victimă şi oferă ca indiciu pentru asta
ceafa sensibilă într-o atitudine corespunzătoare. Lovitu­
rile în ceafă nu se pot lăsa mult timp aşteptate în aceas­
tă poziţie. în acelaşi timp, cei vizaţi ascund partea ante-

'i A tlas este f i p rim a vertebră cerv ica lă , care se articu lează cu o cci­
pitalu l şi c u avisul. fN . t.)
r W endehats în seam n ă în g erm an ă atât aoeastij m ică pa&Sf» c ălăto a­
re, n u m ita şi su citca re sau capîn t o rtu r i, cane îşi răsu ceşte d e s ş i cu
m ultă u^urinfă cap u l, c i t şi, la fig u rat, oportu nist, c a te s c în toarce
d u p ă cu m bate v ân tu l, iffi i-1
 Gâtul Z43

rioarâ a gâtului lor, gâtlejul, şi. astfel regiunea asimilării

şi posesiei. Ei nu aşteaptă nimic de la viaţă ce a r merita
să fie asim ilat. Ceea ce deţin totuşi, di înghesuie în cel
m ai strâm t spaţiu şi îl ascund de lume.
Este vorba despre un cerc vicios tipic, căci cei afecta fi
trăiesc lotul în proiecţie. Ei consideră ca trebuie să-şî lase
capul să Ic atârne, fiindcă lumea ar fi atât d e rea şi ori­
cum nu ar avea pregătit pentru ei decât lucruri negati­
ve. După fiecare lovitură îşi pleacă puţin mai mult capul
şi v or provoca astfel şi mai sigur urm ătoarea Jovitură în
ceafa.
Lecţia de învăţat constă în eliberarea acestei poziţii
aplecate şi în transformarea stării abătute în umilinţă. Cine
aşteaptă cu umilinţă ceea ce-i aduce viaţa nu-şi forţează
gâtul să trăiască această poziţie în postura de locţiitor al
său. Ceafa tare şi îndărătnicia v or ceda în faţa unei m o­
bilităţi gata să se adapteze. Celui care stă într-o umilin­
ţă reală lumii la picioare îi va sta până la urm ă lumea la
picioare, în orice caz ea încetează să-i mai aplice lovituri.
Poziţia inversă acesteia este cea cu nasul p e sus, în
care capul este dat spre ceafă şi bărbia este îm pinsă în
afară. Ca simbol al voinţei, bărbia e astfel scoasă în re­
lief. Totul să meargă după nasul celui cu nasul pe sus. în
m od corespunzător, el priveşte de sus în jos lumea care-i
stă la picioare, Concom itent, gâtul este împins spre faţă,
încordat şi umflat tendenţios, am intindu-ne de tematica
lui „a face gât". întreaga făptură a celui cu nasul p e sus
exprimă aşteptarea de a recolta supunere. înainte vreme,
nobilii îşi priveau d c sus, de pe cal, şi cu aroganţa cores­
punzătoare, din această poziţie, supuşii. Aceştia zăreau,
d acă îşi ridicau umili sau umiliţi ochii, nu rareori, un om
tare în ceafS şi cu guşa iată.
244 Ruediger Dahlke

Lecţia de învăţat pi rezolvarea acestei atitudini greşi­

te constau în a-şi procura la figurat o privire de ansam ­
blu şi in a dezvolta, în loc de trufie, un curaj autentic, ce
se bazează p c tărie lăuntrică. Cine-pî supune lum ea în
acest sens m ai profund nu trebuie să-şi dovedească sieşi
şi lumii suveranitatea ţinându-pi fizic nasul pe sus. 'Elfa­
ce faţă lumii şi nu va încerca să îşi facă o fafadiI în m od ar­
tificial, printr-o poziţie obositoare.
Cat de mult m erg trupuJ pi sufletul m ână-n m ână o
arată poziţia laterală a capului. Dacă lăsăm capul numai
puţin într-o parte, privirea se Închide imediat spre aceas­
ta, îaf partea opusă se deschide cu atât m ai mult, O în­
cercare simplă arată că o înclinare a capului spre dreap­
ta deschide perspectiva pentru partea stângă şi invers.
N u trebuie decât să ascultăm atenţi în noi înşine în tim ­
pul acestui experiment, pentru a percepe cum cu deschi­
derea spre partea stângă, feminină se asociază autom at o
dispoziţie mai blândăt mai devotată. Dacă ne înclinăm,
în schimb, capul la stânga pi în felul acesta p e noi spre
„ ju m ă t a t e a dreaptă a lumii", dispoziţia devine, corespun­
zător polului masculin, m ai dură şi mai determinata.
Dacă cineva ţine capul mereu înclinat lateral, jocul se
preface într-un simptom ce arată foarte exact care jum ă­
tate a realităţii este evitată şi care este favorizată aid, l e c ­
ţia de învăţat constă în îndreptarea conştientă spre latu­
ra preferată şi zăbovirea privirii atât timp asupra ei, pânâ
ce îi putem recunoaşte şi accepta esenţa, devenind ast­
fel copţi pentru cealaltă parte a realităţii. Şi mai d ară este
simbolistica în cazul gâtului strâmb provocat de tortico-
lis*, unde o jum ătate a realităţii dispare com plet. Şi în
acest caz soluţia se află pe calea polului privit m ereu,
însă îndreptarea spre exterior trebuie sâ se transform e
 Gâtul 245

într una spre interior şî astfel, privitul trebuie să devină,

En esenţă, m ai profund.

1, Laringcle

Vocea — barometrul dispoziţiei

Organul nostru fonator este preferat verbal faţă de alte

organe în m ăsura în care prin „organul" unui om ne re­
ferim la vocea lui. Pe lângă conţinutul exprimat, ea indi­
că de fiecare dată dispo7iţia, respectiv, acea dispoziţie de
care am răm as agăţaţi mai mult dmp, Practic, toţi oame­
nii, chiar dacă altminteri nu s-ar gândi nici în v is^ să in­
terpreteze funcţiile organelor sau simptomele, dau o in­
terpretare şi o semnificaţie stării vocii. De aceea interpre­
tările din acest dom eniu ne vin deosebit de uşor, fiind
obişnuiţi cu ele.
Vocea devine simptom dacă nu se potriveşte cu alu­
ra corpului. Ea arată foarte devrem e că ceva nu-i în or­
dine, fiind în această privinţă m ai onestă decât conţinu­
turile căro ra Ie dă glas. O voce scăzută, stinsă, într-un
corp m are ţa robust iese la fel din cadru ca şi o voce groa­
să, voluminoasă într-un corp delicat şi fin. în timp ce pri­
mul caz este destul de frecvent, celălalt se întâlneşte foar­
te r a r într-un corp firav, glasului îi lipseşte placa de re­
zonanţă, pentru a ajunge să fie gros, profund şi să cape­
te volum . Este însă posibil ca el să nu folosească o placă

î5 D e fapt, în vis st! g ân d eşte fiecare să d ea o interp retare ţi □ s e m ­

nificaţie funcţiilor organelor, cacj lim bajul inconştientului d o ar este
unul a l sim bolu rilor, tn lum ea sim bolu rilor, o rice form ă an;, d esi­
gur, con ţin u t. Tn con ştien tu l v ed e aceste corela fii sp o n tan , în tim p
ce con ştiin ţa d iu rn ă a re a ici problem e unai m ari.
246 R uediger D ah lke

de rezonanţă m are, să nu facă să vibreze propria voce în

cadruJ posibilităţilor ei.
O voce piţigăiată, care se chinuie să iasă dintr-un trup
impozant, vorbeşte despre un posesor care nu se încume­
tă să facă faţă posibilităţilor lui şi să facă uz de ele. El
nu-i îngăduie glasului să lase ca trupul să vibreze o dată
cu el. Teamă în faţa propriei forţe şi acţiuni se exprim ă
aici, precum şi distanţa de corporalitate. Dispoziţia inte­
rioară este, spre deosebire de cea exterioară, tem ătoare
şi fără încredere în sine. O voce trem urată lasă tot teama
să vibreze o dată cu ea, dar poate vibra în anum ite m o­
m ente şi ca urm are a faptului că este m işcată lăuntric şi
plină de emoţie. Apropiată de ea este o voce şoptită, care
aparţine unor oameni cărora li s-a luat de m ult piuitul,
care au trebuit să se supună de timpuriu şi nu au reuşit
să-şi dezvolte propria forjă şi să-şi creeze o expresie mai
puternică.
Vocca răguşită are la bază corzi vocale iritate şi o dis­
poziţie iritată nemărturisită. Ea poate să indice, de pildă,
că posesorul ei este m ereu pe punctul de a ţipa, fără să
urle cu ad ev ărat din adâncul inimii. Glasul sună exte­
nuat, fie pentru că a zbierat, dar atunci nu din rărunchi,
fie pentru că urletul trebuie ţinut mereu pe note joase. Ră-
guşeala arată eă vocea vine din regiunea cap -g ât, în ori­
ce caz nu din burtă sau inimă. Deci posesorul ei nu sus­
ţine cu întreaga sa persoană cele pe care le exprim ă. în
frecare se simte, pe lângă impulsul de a vorbi, totodată
şi rezistenţa la el. Cine nu renunţă, de exemplu, în ciuda
răcelii, să vorbească răguşeşte repede. De fapt, i-a ajuns
până peste cap şi ar prefera să nu mai audă, vadă şi mi­
roasă nimic, d să se închidă pe toate fronturile. Glasul ră­
guşit trădează situaţia iritată. O voce care a vorbit până
 Gâtul 247

s-a înfierbântat răguşeşte numai atunci când posesorul oi

a turuit prea mult în raport cu împrejurările. FârS placa
de rezonanţa a corpului este îndoielnic dacă glasul găseş­
te rezonanţă la cei c e 4 ascultă. Cu cât este mai răguşit şi
mai bârâit, cu atât mai puţin credibil sună.
Răguşeala poate merge până la pierderea vocii (afo-
nie), un simptom al celor mai multe boli ale laringdui,
de la laringită, p ân ă la p aralizie şi tum oră. A nu avea
g la s15 nu înseam nă num ai în politică a nu av ea vreun
drept (de a-şi spune cuvântul), O voce care te lasă corn-
plet, oprindu-ţi-se în gât, indică o situaţie nem ărturisită
de lipsă a puterii şi privare de drepturi. în planuî din
/aţă ea poate să stea m ărturie pentru strâm toarea fizică,
de pildă din cauza unei guşi. în fundal se va afla însă
din nou o strâm torare sufletească.
Profesorii şi cântăreţii suferă adesea de răguşeală şi
semnalizează astfel că pe de o parte îşi suprasolicită gla­
sul, pe de alta nu-şi găsesc calea spre forţa lor (vocală)
deplină. Adesea se întâm plă ca nodul gordian al dispo­
ziţiei netă ia t să se cristalizeze în nodul i pe corzile voca­
le, aşa încât acestea nu se mai închid bine. Că recurgerea
la chirurgie nu este soluţia cea mai înţeleaptă o arată cân­
tăreţii care au trecut prin această operaţie de mai multe
ori, fără a putea frânge astfel rezistenţa coardelor vocale
faţă de vocea lor discordantă. Organismul lor tot întru­
chipa răbdător nodul gordian al problemei aproape în
acelaşi loc, în schimb, odată tăiat, vocea poate vibra mai
puternică şi mai plină ca niciodată, cu toate posibilităţi­
le de care dispune. Adesea exerciţiile respiratorii îl aju­
tă pe cel în cauză şi îi perm it să profite din plin. Pe baza

* în g e rm a n ă , cuvântul S h ffu n e în seam n ă atât voce, c a t fi Uflf. (N. I.)

 Ruediger Dahlke

fluxului respira lor ca „revărsare a sufletului", ele pot re­

uşi să pună în m işcare adevăratele dispoziţii.
Sardna în răguşeală constă în m od evident în deprin­
derea de a o lăsa pe tonuri m ai joase ţii de a tăcea, ceea
ce duce pe plan fizic la menajare şi odihnă, pe cel psihic
la adâncire. Aceasta este necesară dacă manifestările tre­
buie suportate de întreaga persoană şî întregul ei trup.
Abia atunci poate vocea sa ajungă să capete volum .
Cine vorbeşte cu voce ştearsă se face cu greu înţeles.
C ând cei din jur nu-1 înţeleg se iscă întrebarea dacă el
chiar vrea să fie înţeles şi dacă susţine într-adevăr ceea
ce spune, îi sunt lui însuşi clare ideile cărora le dă dru­
m ul atât de neclar? Un limbaj şters, care lasă cuvintele
sa se estom peze şi sS se am estcce între ele, trădează niş­
te idei la fel de nediferenţiate. Vorbitorul p arcă înoată
printre vorbe şi se teme să ajungă la ţel, ca nu cum va cele
exprim ate de el să se dezvăluie a fi m ai degrabă o spă-
lăceală decât un limbaj plin de rost. Este evident că el nu
ar vrea să fie fixat pe ele, punctele lui de vedere nu sunt
ferm e, sigure şi suficient de clare, pentru ca el să le
rostească cu glas ferm, sigur şi clar,
într-o direcţie similară ca şi vocea ştearsă trimite cea
nesigura, îm piedicată Cu fiece cuvânt şoptit, cel ce şop­
teşte spune, pe lângă conţinutul cate lasă im presia că-1
face să-şî dea duhul, mereu şi: „Te rog, nu-mi face nimic,
nici eu nu-ţi fac nim ic." O blândeţe exagerată ridică re­
pede problema autenticităţii ei şi trezeşte suspiciunea că
vrea să ascundă un lup în piele de oaie. La fel se întâm ­
plă la vocile plângădoase sau care se văicăresc, îndără­
tul cărora nu se află nid un fel de energie. Dacă mai exis­
tă cum va vreo presiune în spatele cuvintelor şi frica le
îm piedică exprim area mai puternică, o simţim din tim ­
 Gâtul 249

brul apăsat al şuşotelii, respectiv din tonalitatea acuza­

toare a văitatului.
Cine vorbeşte fâră expresie şi energie şi se refugiază de
teama forţai şi a tăriei celor exprimate în blândeţe va avea
realmente chiar blândeţea ca sarcină de învăţat. El trebuie
să-şi recunoască Ia nevoie blândeţea ca fiind autentică sau
totuşi pe jumătate izvorâtă din inimă, căci şi cineva care
păşeşte uşor tot calcă-n picioare. Tonurile scăzute sunt
pentru el sarcină şi posibilitate de a se găsi pe sîne- N u­
mai atunci există o şansă şi pentru exprimarea cu voce ta­
re a ceea ce este ca atare. Altminteri el răm âne un lup în
piele de oaie. Dar dacă intră de probă în pielea de oaie, va
observa că în ei zac mai multe şi cu totul altele* Atât timp
cât continuă să facă pe oaia, îl paşte pericolul ca la un m o­
ment dat chiar să devină una, iar o blândeţe autentică să-i
răm ână pentru totdeauna ascunsă* Dacă şi-a descoperit
în schimb cota sa parte de natură de lup şi şi-a acceptat-o,
blândeţea se transformă în sonoritate limpede soluţiona­
tă, care se şi poate exprima In mod corespunzător: delicat
ca o şoaptă şi blând -— sau răcnind din rărunchi.
O voce caie răsună mereu vajâind puternic devine,
de asemenea, simptom. Adesea ea acoperă toate porni­
rile mai delicate sau chiar sună m ai tare decât ele. Cine
este mereu ca o furtună şi face ca pereţii să răsune de la
tunetele lui proprii nu num ai că indispune anturajul pe
term en lung, ci el însuşi se va indispune. Dispoziţia este
ceva plin de o sensibilitate alternantă: pentru a o expri­
m a vocal, este nevoie de acordul la clipa respectivă. Şî la
persoanele care năvălesc mereu ca nişte furtuni notorii
soluţia rezidă în felul lor gălăgios-zgom otos, vesel-vo-
ios. Dacă se lasă o dată com plet în seam a veseliei şi gă-
lăgici, până ce le simt în străfundurile lor, se pot apoi de­
250 R uediger D ahlke

taşa din nou de ele şi ar fi deschise pentru noi dispozi­

ţii în noi situaţii.
Vocea şuierătoare care sSsâis dezvăluie o fiinţă şer­
puitoare cu sim bolistica profundă care îi este inerentă
acestei reptile încă din vrem uri biblice. N u num ai neo-
nestitatea limbii despicate, d şi elementul de ispită se as­
cunde aici. A-i şuiera ceva cuiva are în sine, la fel ca şi
vocca şuşotită, o adiere de periculozitate şi conspiraţie,
Polul opus tl alcătuiesc cuvintele d a ie , pronunţate des­
chis, caie nu se sfiesc să-şi croiască drum spre public.
Elementul ademenitor răsună sau, m ai bine zis, se in­
sinuează şi la vocea infam a, care sugerează că posesorul
ei a trăit şi a iubit excesiv, Fumătorii care îşi afuma per­
manent larmgele pot recurge adesea la această stane eloc­
ventă a vocii, O voce aspră arată că posesorului ei nu-i
ies lucrurile pe buze atât de lin, d ele opun o anumită re­
zistenţă. Dacă glasul este aspru ca un glaspapier, efortul
devine perceptibil în timpul vorbitului. Soluţia rezidă în
a te lăsa cu adevărat în seama rezistenţelor interne.
Cu o voce stridentă se cere cu forţa obţinerea atenţiei
şi a consideraţiei, care nu ar putea fi captate desigur atât
de uşor prin conţinuturile exprim ate. Toboşarul din ro­
manul lui Gunter Grass Toba de tinichea poate trece drept
prototipul acestui acestei categorii. în cazul cel m ai rău,
când el nu se m ai poate impune nici m ăcar bătând feroce
din tobă, organul său strident face geamurile să zăngăne.
O voce înăbuşită este nuanţată de ceea ce o înăbuşă.
Lacrim i reprimate ar putea să o m archeze, la fel ca şi fu­
ria sau mânia. Vocea gâtuită este, în definitiv, întotdea­
una expresia unei strâm torări sufleteşti.
O vorbire um edă este mai puţin o problemă de voce,
cât de exprimare. Cu toate că este absolut inofensiv, simp­
 Gâtul 251

tomul este totuşi extrem de neplăcut din cauza sîmbolis-

tidi lui insesizabile. Aid cineva îşi scuipă agresiunea. Ori­
cum , m ăcar aşa ajunge până la auditoriul lui, ceea ce alt­
minteri nu ar putea obţine atât de uş?nr, îndărăt zace în­
cercarea de a se sforţa în mod deosebit şi de a articula cât
se poate de bine. în Ioc să recurgă Ia acest m od copilăresc
„scuipător", cei afectaţi ar putea îndrăzni oare să expri­
me prin conţinut precizia şî pregnanţa necesară?
Pentru a fi în acord cu vocea ta, este absolut necesar
să te laşi în seama nivelurilor emoţionale ce vibrează şi
ele de fiecare dată, sa le laşi să frăiască şi sa vorbească
prin ele însele. Numai astfel există şansa să devii liber (pe
cale vocala) şi să fii deschis pentru toate dispoziţiile.

întrebări
1. Se potriveşte vocea mea? (Cu înfăţişarea m ea? cu
poziţia mea profesională? cu poziţia mea socială? cu m e­
nirea mea?)
2. Tinde vocea mea să ajungă în prim-plan sau se tâ­
răşte ascunzându-se7 Corespunde asta adevăratei mele
pretenţii faţă de viaţă?
3. Pot să mă încred în vocea mea şî să vorbesc liber?
Ajung cu ajutorul ei până la cei cărora m ă adresez?
4. Reuşesc să mă eliberez de rezistenţe?
5. Ce sentiment de bază exprim ă glasul meu? Cores­
punde dispoziţiei mele sufleteşti?
6. Rămân agăţat din punct de vedere vocal de anumi­
te dispoziţii sau răm ân deschis pentru fiecare clipă în
parte?
7. C e îmi transportă v o cea p e lângS conţinutul de
mesaje?
252 R uediger D ah lke

Dregerea glasului ca simptom

Dregerea glasului capătă desigur valoare patologică

num ai atun ci când se m an ifestă m ereu şi începe să fie
obositoare pentru persoana în cauză pi izbitoare pentru
ceilalţi. Este încercarea de a-şi drege căile respiratorii, de
a le curăţa, pentru a spune apoi ceva. Astfel, ea s-a înce­
tăţenit ca semnal cu care se poate anunţa o contribuţie
la vorbire- Când cineva îşi tot drege glasul anunţă m e­
reu o contribuţie care apoi nu vine. Este vorba deci de­
spre un om cane ar dori şi el să zică o dată ceva, dar se
poticneşte în primele începuturi. El nu ajunge literal să
ia cuvântul, d rămâne agăţat în etapa preliminară, la su­
netele sale guturale de dres glasul. Când iţi dregi glasul
vrei să atragi atenţia în multe feluri asupra ta şi să anunţi
propria critică, fără să o formulezi*
Lecţia de învăţat constă în a te face auzit, ascultat, re­
m arcat şi apreciat şi a atrage atenţia asupra propriilor cu­
vinte. Dregerea critic-am eninţătoaie a glasului ar trebui
să se transforme într-o critică deschisă a conţinutului.

2. Glanda tiroidă

După cum o arată numele [în germ ană, N, f.], tiroida

[ScMrfdrtfSf?] formează un scut*. Asemănător unui fluture,
ea îşi pune capul îngust chiar imediat sub cartilajul tiroi-
dian, peste laringe, în bmp ce aripile fluturelui, cei doi lobi
ai tiroidei, sunt situaţi lateral faţă de trahee, Saidna ei este
producerea hormonului metabolic, care apare sub două

I S u b stan tiv u l S childtiriise este com p u s d in Schild = scu t, p av ăză, fi

DridSf = gland ă. (N. t.)
 Gâtul 253

forme. L-tiroxina şi triiodtinonina şî mai activă sunt alcă­

tuita în principal din iod şî au o flirteze de mobilizare a
metabolismului. Ele intensifică vitalitatea pe termen mai
lung şi mai durabil decât hormonii cu acţiune rapidă ai
glandei suprarenale, adrenalina şi noradrenalina. Pe lân­
gă circulaţie cu tensiunea arterială şi frecvenţa cardiacă
sunt stimulate funcţia respiratorie şi intestinală, tempera­
tura creşte ca şi metabolismul bazai, acţiunea nervilor şi
excitabilitatea musculară se amplifică; pe când timpul de
reacţie scade, agerimea şi viteza de gândire cresc.
în plus, tiroida joacă un rol esenţial în procesele de
creştere. Franz A lexander arată că ea a făcut posibil în
cadrul evoluţiei pasul de la apă la uscat. Abia începând
cu amfibiile vieţuitoarele dispun de tiroidă. La specia
m exicană de salam andră axoîotl, adm inistrarea experi­
m entală de tiroxină determ ină trecerea de Ia respiraţia
branhială la cea pulm onară, aşa încât animalele se trans­
formă din populaţie acvatică în populaţie terestră. W.L,
lîrown a numit glanda tiroida „glanda creaţiei". Până as­
tăzi, tiroida menţine raportul cu m area prin iod, care se
găseşte mai cu seamă în apa mării, ea putându-şi produ­
ce hormonii numai din iod. Dacă oamenii se îndepărtea­
ză prea m ult de m are şi se aventurează de pildă pe înăl­
ţimile unor munţi izolaţi, contractează cu uşurinţă pro­
bleme cu tiroida.
Im portanţa horm onilor tiroidei pentru m aturizarea
omului se vede la cretinism şi mixedem *, unde răm ân în
urm ă dezvoltarea intelectuală şi cea fizică. îmbinările de
creştere ale oaselor lungi ale extremităţilor se închid, de
exem plu, numai cu întârziere, iar dezvoltarea inteligen­
ţei este stânjenită, în faza dezvoltării tiroxină are efecte
analoage cu hormonul de creştere al hipofizei.
Z54 R uediger D ahlke

Guşa
Dacă lăcaşul producerii substanţelor propulsoare care
conţin iod se măreşte, trebuie să pornim de la un „nece­
sar d c combustibil" mai ridicat. Prin expansiunea dispo­
zitivului de fabricare de la gât, organismul Ie semnalea­
ză celor afecta fi că ei nu-şi recunosc necesarul m ai ridi­
cat de propulsie. Nesaţul de energie, activitate şi schimb
s-a cufundat în umbră. Acest nesaţ d c m ai mult m etabo­
lism se raportează m ai întâi la energia de schimb şi abia
d upă aceea la substanţa necesară în această privinţă.
Guşa cel mai frecvent întâlnită se formează din lipsa de
iod în alimentaţie. Cei afectaţi, împlântaţi de obicei în tra­
diţii fixe, trăiesc într-un mediu care le oferă prea puţină
energie şi variaţie. Guşa trădează nesaţul în acest sens.
Ea se dezvoltă pe terenul unei deficienţe hormonale ca în
caz de hipofuncţie, Dar prin mărirea sub formă de guşă
a tiroidei se reuşeşte în cele din urm ă să se acopere nece­
sarul metabolic prin folosirea fiecărui atom de iod,
în cazul hipofuncţiei, guşa indică tot un necesar cres­
cu t de combustibil- Situaţia este escaladată m ai departe
în m ăsura în care, în ciuda măririi progresive a locului
de producţie, necesarul tot nu poate fi acoperit. Pacien­
ţii devin mai inerţi şi m ai graşi, în viaţa lor nu se m ai în­
tâm plă nim ic (energetic). Chiar şi nesaţul şi foam ea se
potolesc, căci lipseşte energia p en tru a începe să facă
ceva cu hrana.
Şî în caz de hiperfuncţie a tiroidei cei vizaţi sim t foa­
mea de metabolism sub formă de foamete de-a dreptul
arzătoare. Ei pot m ânca încontinuu, fără a se îngTăşa, în­
trucât organismul lor consumă, arde imediat substanţa.
Greutatea lor prea mică trădează că ei nu fac faţă cerin­
ţelor energetice ale corpului, în ciuda măririi sub formă
 Gâtul

de guşă a tiroidei EL adună pi tot adună cu nesaţ şi tot

nu ajunge.
Corespunzător tipurilor de guşă, problemele se pot sub-
împărţi în trei grupe mari, hiperfuncţie, hîpofuncţie şî for­
marea gupei fără deviere metabolică. Această guşă cu va­
lori normale ale funcţiei glandulare era foarte răspândita
până cu câteva decenii în urm ă în regiuni cu sare săracă
în iod. Ca variantă cea m ai inofensivă, ea nu produce
simptome dinspre metabolism, ci num ai prin dimensiu­
nea sa în sens estetic sau mecanic. Lipsa iodului în m ân­
care face ca tiroida să crească atât de mult, încât să poată
profita de fiecare fărâmă pe care o apucă din substanţa cea
preţioasă. Guşa formată provoacă în exterior mai ales pro­
bleme estetice, în interior determină uneori greutăţi cu în­
ghiţi tuf, insuficienţă respiratorie pi probleme cu vocea.
Gâtul gros creează impresia de masivitate, d c om greoi
pi raportarea la păm ânt, inversul eleganţei p e care o pu­
nem în legătură cu gâtul zvelt de lebădă. Dacă i se umflă
cuiva gâtul, ol accentuează astfel zona asimilării şi pose­
dării, însă cine asimilează mult are mult şi este astfel greu
sau în orice caz cu greutate. Este evident vorba despre oa­
meni cărora nu le-a ajuns pâw-n gât, aşa că tind să tot adu­
ne. Ei nu sunt conştienţi de asta, d ar cei din jur o văd cu
atât mai clar Se poate, ce-i drept, ca aviditatea de a pose­
d a să fie atât de refulată, încât n u le mai sare în ochi nid
celor de afară. Din tema „asimilării" face parte nu numai
componenta materială, cum se vestepte, de pildă, pi în băr­
bia dublă. Pacienţii cu guşă tind şi la figurat să „înghită"
câte unele. In definitiv, gâtul gros sem nalizează pi lipsa
mobilităţii în această regiune, mergând până la rigiditate,
ceea ce se răsfrânge la rândul său negativ asupra privirii
de ansamblu şi a orizontului spiritual.
256 R uediger D ah lke

în unele regiuni guşa era atât de normală, încât făcea

de-a dreptul parte din imaginea populaţiei de ta ţară - Ţă­
răncuţa ad ăuga la portul popular bineînţeles şi banda
nostimii din jurul guşei. Ca la pelican, guşa bine um plu­
tă simboliza punga plină şi recolta bogată. Cei afectaţi
erau de cele m ai m ulte ori din populaţia rurală, ţărani
care trăiau din păm ântul propriu, cărora li se potrivea
aspectul băştinaş robust, accentuat de guşă. Erau oameni
care-şi ţineau ferm capul pe um eri, păstrau cu stricteţe
tradiţia lor care ajungea în parte până în Evul Mediu şi
nu puneau o valoare prea mare pe lărgirea orizontului
lor spiritual sau chiar pe modificarea felului lor de via­
ţă. Dimensiunea imobilităţii lor conservatoare şi a ten­
dinţei lor de posesie izvorând dintr-un spirit păstrător
era adesea inconştientă şi ascunsă în spatele cucerniciei-
Cât de m are era importanţa proprietăţii însă şi ce rol p r o
eminent jucau valorile transmise prin tradiţie o arată res­
pectivele piese de teatru care se învârt aproape fără e x ­
cepţie în jurul acestor teme. Nu-i vorba doar d e fiică, ci
m ereu şi d e dotă, care dezvăluie nu rareori pe lângă ca­
racterul ei de dat, de dar, şi pe cel d c otravă .u
în afară d e aceasta, o d e m ai m ulte se rotesc în jurul
principiului „A fost dîntotdeauna aşa". Aici se m ai adău­
ga şi izolarea regiunilor afectate, care favoriza lipsa de
activitate şi schimb.
Prin introducerea sării alimentare iodate şi a adaosu­
rilor de iod în apa potabilă, acest tip de guşă este în mare
declin, deşi astfel tema desigur că nu este înlăturată. Ea
trebuie să-şi caute acum alte căi (de exp rim are). Ce-i

u în germanii, sub&mnti™] M itgifiţ ^slrs, detă, conţine cuvânlu] Glfi,

CaTt înseamnă otravă, având în&5 şi senftil învechit de dar, efl-
dou (Af. t )
 Gâhd £57

drept, prin deschiderea cane ane loc, paralel din punct de

ved ere tem poral, spre cultura orăşenească, în izolarea
iniţială şi monotonia lipsită de orice variaţie şi schimba­
re din zonele rurale a intervenit m işcarea, şi astfel în ge­
neraţiile ce se ridică acum s-a estom pat tot m ai m ult şi
dom inarea atitudinii psihice subiacente.
Guşa exterioară simbolizează foarte sincer şi deschis
pretenţia de posesiune şi de putere nem ărturisită. Aşa
cum o ştie şi poporul, cei în cauză lasă „la vedere" ceea
ce au. Mai ascunsă şi deci mai problem atică este guşa
p u rtată în interior. Tem atica este desigur principial
aceeaşi, n u m ai că aici totul roade, m acină şi m ănâncă
lăuntric şi este ţinut ascuns de cei din jur. în exterior se
face o impresie m ai buna, dar im-presi(une)fl din inte­
rior este cu atât m ai periculoasă.
Tema aviditate a fost şi mai adânc înăbuşită în incon­
ştient şi creează probleme corespunzător m ai profunde.
Un atare m od nemârturisit de a îngrămădi, a acumula şi
a acapara poate să împiedice aerul de respirat şi deci să fie
o stavilă în calea schimbului şi comunicării. Adesea guşa
care creşte spie interior îngreunează şi înghiţitul şi arată
astfel cât de dureros, de greu şi de apăsător este să înghiţi
şi să tot înghiţi. Dacă presiunea se extinde şi asupra larin-
gelui, vocea poate să aibă şi ea de suferit şi să preia un su­
net răguşit croncănitor, Cei afectaţi scot nişte sunete pe de
o parte asem enea unor găi, pe de alta ca şi cum i-ar lua
gaia şi de parcă ar fi gata să se sufoce, şi într-un anumit
sens chiar aşa şi este. Ei riscă să se sufoce de atâta lăcomie.
O im agine din basm, într-un context m ai larg, ne-o
oferă Cenuşăreasa, respectiv porumbeii care îi vin In aju­
tor, Ei răsto arn ă cele spuse până acum în contrariu .
După motoul: „Bobul bun, iâ , în ulcică, iar cel rău în gu-
 R ued iger D aldke

şulică" se alege şi se sortează cu grijă ce trebuie atribuit

lumii şî: ce este m ai bine să se păstreze pentru sine. Pe
term en lung sigur că nu poate fi sănătos să dai în afară
tot ce e bun şi prielnic şi să păstrezi tot ce e rău şî ce e
indigest pentru tine, tot înghiţindu-le.
In introducerea la „G ât" îl considerasem p e acesta
drept lăcaşul angoasei. Această temă este abordată desi­
gur de n guşă care ameninţă să ne strângă de beregată.
Fiind unul dintre cele m ai im portante două puncte de
blocaj în corp, gâtul este un loc în care omul tinde să îşi
tragă un zăvor. A lăsa să-i crească guşa devine şi posibi­
litatea de a-şi zâvorî şi bloca astfel capul de corp.

întrebări
1. Trăiesc într-un mediu cane oferă prea puţini stimuli
vioiciunii mele?
2. Exagerez tema „posesiune"? îmi las averea „la ve­
dere"? îmi iese averea deja pe gât?
3. îmi însuşesc lucruri care m ă fac să mă um flu (în
pene) şî m ă îm piedică să particip la vivacitatea schim­
bătoare a vieţii?
4. Cum stau la tema greutate? Mă simt m are şi plin
de greutate sau trebuie sa m ă dau m arc?
5. Pun prea multe la o parte? Lucruri preţioase? Va­
lori? Chestiuni neplăcute?
6. Strâng tot timpul, fără să las ca alţii să observe acest
lucru (guşă internă)? O fac pentru a nu trebui să dau ni­
m ic de Ia m ine sau procedez aşa din ruşine?
7. Cele adunate îmi apasă viaţa?
8. Mă blochez la gât şi îmi separ capul de corp, gân­
durile mele de sentimentele mele?
 Gâtul 259

Hiperfuncţia tiroidei (Hipertiroidie)

La hipertiroidie apare adesea pi guşa, dar nu este ne­

cesar să fie aşa. Aceasta va prezenta adesea o formă no­
duroasă; se disting nod ulii reci, care înm agazinează pu­
ţin iod sau nu înm agazinează deloc, de cei fierbinţi, care
acum ulează puternic. Varianta rece este atât de denatu­
rată tisular, încăt nu-şi mai îndeplineşte sarcina în pre­
gătirea hormonilor şi tinde să degenereze malign. Ea nu
contribuie însă la hiperfuncţie.
Nodul ii fierbinţi, în spatele cărora se află ceea ce, în
termeni medicali, sunt numiţi „adenoame au ton om e"^ ,
devin rapid ca un fier roşu în viaţă, care nu ne place să
ne atingă. La m odul concret, cel vizat nu mai suportă ni­
m ic strâns la gât. Lăţimea gulerului creşte rapid, dar sen­
zaţia de strânsoaie nu cedează, el tot simte că-1 „strânge
gulerul". Pe plan sufletesc, acestei senzaţii îi corespund
tendinţe claustrofobe, adică toate situaţiile care strâm to-
rează sunt evitate cu teamă. Gâtul se umflă şi accentuea­
ză graba de creştere cufundată în corp, care de-abia de
poate fi frânată. Inima bate mai repede, tensiunea arte­
rială şi tem peratura corpului cresc, transpiraţia abundă
şi se sem nalează stări de nervozitate. Neliniştea m otorie
se m anifestă în dezechilibru, tendinţe spre trem urat şi
agitaţie. Insomnia răpeşte liniştea de caie organismul are
o nevoie stringentă. Ochii trem ură de surescitare, sunt
larg deschişi şi pot să fie vizibil b u lb u c a ţii

Este vorba despre o tumoră glandulară b en ig n i, care spate ade­

sea fără guşă. Cuvântul autonom se referă la faptul că nodului pro­
duce hormoni independent de necesitate.
37 Hipertiruidia cu prneminenfa globilor oculari (exoftalm) sc nu­
meşte şi boala lui Basednw.
260 R uediger DaltLke

Pacienţii au înscrisă p e chip spaim a p u ră ca la un

strangulat, căruia ochii holbaţi de spaimă stau să-i sară
din orbite* Franz Alexander vorbeşte despre un „Basedow
de şo c",3R Astfel dc ochi nu sunt numai măriţi d c frică,
ei sunt foarte treji şi lucizi. Cu o disponibilitate extrem ă
pentru alarm ă, ei privesc în faţă o luptă pe viaţă şî pe
m oarte, la carc se pregăteşte în m od vizibil şi restul co r­
pului. Legătura cu spaim a nu reiese num ai din expresia
feţei, ci a fost confirm ată chiar ţii în experimentul pe ani­
m ale. Iepuri de casă confruntaţi cu jderi şi cărora 1t se
blocase orice cale de refugiu au dezvoltat toate semnele
hipetiroidiei, inclusiv bulbuca rea globilor oculari num i­
tă exoftalmie. în istoricele bolilor omeneşti se întâlneşte
m ai des decât un eveniment acut de spaim ă perspectiva
u nor vrem u ri înspăim ântătoare cu o coresp u n zătoare
îm povărare psihică de termen lung. Ce-i drept, există de
cele m ai multe ori şi întâlniri timpurii cu m oar-tea şî ex­
perienţe cu pierderea unei persoane de referinţă. A ngoa­
sa de m oarte şi spaim a nu sunt însă confruntate, ci pa­
rate prin tăgadă şi refulare, şi astfel se zugrăvesc pe chip.
Adesea negarea merge atât de departe, încât pacienţii ca­
ută tocmai situaţiile de care se tem cel mai tare. Pe lân­
gă expresia feţei, anxietatea se manifestă şi în nevoia de
a defeca de care sunt chinuiţi pacienţii, ei „fac pe ei dc
frică", după cum o zice şi poporul. Sunt chinuiţi de dia­
ree, de o adevărată deraiere a intestinului* U şurinţa de a
transpira abundent poate fi provocată nu num ai de fri­
că, ci şi de un efort şi o tensionare exagerate.
Pacienţii nu se sfiesc m tr-adevăr nici de suprasolici­
tare, nid de extenuare, în umflatul gâtului şi proemînen-

Fran^ Alexander, Psydioşomatische Medizin, Beri in, 1971, p. 136-

 Gâtuj 261

ţa ochilor rezidă pe lângă panică fi im aginea li îi ui sur­

menaj total, comparabilă unui halterofil care îşi supraes­
timează forţele. Tendinţa de a se supraestima o întâlnim
în m ajoritatea istoricelor de viaţă ale celor afectaţi. Ei
tind spre precocitate şi o preluare prem atură a respon­
sabilităţilor, de pildă faţă de fraţii mai mici. Excesul hor­
monilor de creştere şi m aturizare din sângele lor semna­
lizează mai târziu pretenţiile corespunzătoare, cufunda­
te în corp. Chiar dacă sunt, cum se întâmplă adesea, des­
părţiţi, dezam ăgiţi sau respinşi de mamă, ei încearcă să
com bată team a şi nesiguranţa ce derivă de aici, identifi-
cân d u -se ei înşiri cu rolul de m am ă. („D acă nu o pot
avea, trebuie să devin eu ca ea, aşa încât să mă pot dis­
pensa de ea,") Asta duce, la femeile respective, frecvent,
ia un ataşam ent aproape incestuos de tată, la bărbaţi la
o fixare pe un rol feminin, care poate ajunge până la ho­
m osexualitate, Pacienţii răm ân fideli până la abnegaţie
sarcinii suprasolidtante a rolului de mamă. Eşuarea unei
astfel de încercări de com pensare poate să declanşeze
sim ptom atica.
în ochii lor holbaţi se pot reflecta însă şi pofta de lup­
tă şi chiar curiozitatea. Vom întâlni mai des această apa­
rentă contradicţie. Ameninţaţi şi hărţuiţi, pacienţii par să
se p regătească pentru fapte m ari, care ie solicită toate
forţele. Semnele indică furtună, de parcă lupta cea mai
arzătoare d e supravieţuire le-ar sta nemijlocit în faţă. Ei
înşişi n u ştiu însă nimic de asta, din contră, îşi privesc
sim ptom ele adesea cu o distanţă lăuntrică mare şi, con­
form experienţei, se prezintă târziu la m edic. Ei nu se
grăbesc să se declare bolnavi, ci rezistă cât pot de mult.
Vitejia lor de luptă s-a scufundat în umbră şi le este com ­
plet inconştientă. în corp demonstrează în schimb cu toa­
262 R uediger Dahlke

tă onestitatea, prin noduli fierbinţi şi gât umflat, cât de

arzător este pentru ei să se extindă şi să se dezvolte şi ce
eforturi sunt constrânşi să facă pentru asta- Nu v or nu­
m ai să se facă mari, ci mai ales să ajungă mari, setea lor
este d c nestins, pofta lor este de nepotolit şi trădează un
apetit la fel de m are de viaţă. Se consum ă adesea cu am ­
biţie a vi dă într-o Apariţie mistuitoare. Această form ă de
avariţie stă 111 prim-plan. Uneori neliniştea se sem nalea­
ză într-o adevărată vibrare sau pul sa ne a guşei, Această
stare are ceva care consumă, metabolismul bazai este atât
de înalt, încât cei afectaţi slăbesc şi impresia de hărţuire
este şi m ai accentuată. Se misLuie d e atâta am biţie şi
voinţă de a fi performanţi.
Lăcaşul luptei fierbinţi în legătură cu forma specială
dc apariţie, care este firidă de onoare, face să transpară,
pe lângă spaim ă şi disponibilitatea lucidă de apărare, o
altă temă. Gâtul constituie, ca loc d c trecere de la corp la
cap , accesul spre instanţa suprem ă. în acest loc, prin
guşă nu este înălţat num ai un scut mărit de apărare îna­
intea uneia dintTe zonele cele mai sensibile ale corpului,
cî este tras şi un zăvor, care îngustează toate căile de
aprovizionare vitale. Pentru blocaj se poartă o confrun­
tare fierbinte, pe care o putem interpreta ca luptă pentru
accesul la locul suprem . Adesea, îndărăt zace întruchi­
parea unui conflict vehement de autoritate, care are pen­
tru cei afectaţi ceva decisiv, vital. Corpul prezintă cât dc
taie poate să macine şi să mistuie forţele o asemenea lup­
tă şi cum se îngustează tot mai m ult accesul în sus. In
tremuratul lor se manifestă anxietate şi nelinişte. într-o
panică perm anentă că îi „ia de guler" înainte ca ei să fi
reuşit să facă ceva, orice altă îngustare ivită îi face să-şi
iasă din fire. N u rareori, în prezenţa unei persoane de
 Gâtul 263

autoritate, nu sunt în stare din cauza trem uratului nici

să ducă la gură cu succes o cearcă de cafea, în gât se află
ca o găluşcă mane şl dem onstrează că nimic nu m ai p o a­
te înainta în sus pe gât, deşi la figurat totul \Tea să Ie iasă
pe gât şi pe nas şi t i trebuie să înghită găluşca. Lăcom ia,
pofta de viaţă, cuplate cu angoasa (de m oarte) de a nu
om ite în viaţă esenţialul, îşi au şi ele roîul lor aici.
Dacă în această situaţie le mai iese totuşi o vorbă pe
gură, o datorează marii lor capacităţi de a se aduna şi de
a pune ceea ce este pozitiv şi practic m ai presus de ori­
ce- Mişcările emoţionale, mai cu seamă cele ostile, şi sen­
timentele de tot feJul şi le reţin sub bariera guşii. Chiar
le place să-şi ajute adversarii pe baza unor reflecţii raţio­
nale, după cum şi pieferă să le fie alături, oferindu-le un
sprijin m atern, fraţilor şi surorilor cu care rivalizează.
N um ai când de la gât se m ai rupe uneori zăgazul, eclu­
zele se deschid şi pâraie nem otivate de lacrimi îşi caută
drum spre libertate. Uneori îi trădează şi vocea croncă­
ni toare, faguşită, gâtuită şi arată câ t de mult le dă situa­
ţia d e furcă. Ha vorbeşte deschis despre presiunea sub
cane se află şi despic dispoziţia apăsătoare care îi cuprin­
de. C onstrân să să fie scăzută, vocea iasă să răzbată în
sforţarea ei cerinţele propriu-zise. Aici cineva a r vrea să
se exprim e m ai mttlt şi mai tare, d ar nu izbuteşte.
Componenta de creştere a hormonilor tirodieni sus ţi­
ne interpretările, căci excesul de hormoni arată cerinţa de
creştere cufundată în corp. Până la adolescenţă ea are ce
căuta aici, dar după aceea exclusiv pe plan spiritual şi
psihic. Aşa că nu este de mirare că nu prea există hiper-
tiroidii în copilărie şi că numărul lor a e ş te abia după pu­
bertate. La adulţi hormonul excedentar trădează o regre-
sie, o retragere Ja un nivel caie acum nu mai este adecvat.
 R uediger Dahlkt.-

Pacienţii nu-şi mărturisesc nici strădaniile de creştere, nici

pe cele de luptă. Pretenţia lor de a se m aturiza deosebit
de repede, de a evolua şi de a trăi cât se poate de multe
este înghesuită în corp, unde se dezlănţuie într-un nivel
horm onal ridicat. Excesul de horm oni metabolici şi de
creştere îi face exagerat d c sensibili, schimbători, turbu­
lenţi şî mult piea vioi şi impulsionează angoasa de m oar­
te. Sunt atât de vigilenţi, încât nu mai închid nid un ochi.
în timpul zilei le trem ură pleoapele, noaptea som nul îi
ocoleşte. Evitarea somnului, fratele mai mic al morţii, în­
chide cercul spre angoasa de m oarte. Câte un istoric de
boală lasă loc suspiciunii că este vorba despre angoasa
de a încheia viaţa încă înainte de a fi fost trăită.
Ceea ce frapează este că femeile sunt de cinci ori mai
des afectate decât bărbaţii. Asta s-ar putea explica prin
faptul că posibilităţile de a evolua şi de a răzbate p c plan
social sunt vizibil mai nefavorabile pentru ele şi că ast­
fel este m ai m are probabilitatea să fie refulate. în afară
de aceasta, este frapantă dorinţa m ultor paciente de a-şi
satisface eforturile de creştere şi evoluţie prin sarcină şi
în plus de a face ca familia să crească prin adopţii şi co­
pii înfiaţi, într-un mediu relativ ostil copiilor şi creân-
du-şi astfel probleme. A lexander vorbeşte despre „do­
rinţa intensă de a concepe, în d u d a fricii d c gravidita­
te". Această contradicţie se reflectă în încercarea celor vi­
zate de a se apăra de propria angoasă de m oarte dăruind
viaţă pe un alt plan.
Relaţia dintre sarcină şi tiroidă este dovedibiîă în di­
ferite feluri. în timpul sarcinii tiroida este, de pildă, uşor
crescută şi lucrează mai intens. în cazul lipsei activităţii
glandulare se ajunge adesea la sterilitate sau avorturi. La
bărbaţi hormonul tinoidian are o influenţă pozitivă asu­
 Gâtul 265

pra fecundităţii. Astfel,, el m ăreşte producţia sperm ato­

zoizilor şi viteza de transport Există indicii că glanda ti­
roidă provine fîlogenetic din zona uterină.
„A ajunge departe prin copii" este o variantă frecven­
tă a vanităţii întâlnite în general la hipertiroidie: a avansa
cu orice preţ. Altminteri, această aspiraţie se cristalizează
într-o norm ă de lucru cam merge până la epuizare şi niş­
te exigenţe referitoare la randam ent care îi suprasolicită
pe cei afectaşi, ca şi pe cei din jurul lor. Şi aici femeilor le
sunt impuse limite m ai înguste de către societate, care se
întruchipează dureros ia hipertiroidie. Dacă sunt puse sub
semnul întrebării dorinţele de graviditate sau de perfor­
m anţe, asta poate să ducă la izbucnirea simptomaticii.
Un alt motiv pentru frecvenţa m ai m are la femei poa­
te consta în aceea că tematica realizării, luptei şi impune­
rii de sine ţine mai mult de polul arhetipal masculin şi de
aceea le vine, în principiu, m ai dificil femeilor. în dome­
niul primordial feminin, acela de a avea copii, ea se poa­
te transfera, de exemplu, numai cu greutate. Făcând abs­
tracte de faptul că dorinţa de a fi performant nu prea co­
respunde acestui domeniu, un num ăr mare de copii este
m ai degrabă pedepsit de societate. Alocaţia pentru copii
nu contrazice această afirmaţie, ci din contră o sublinia­
ză, fiind de fapt expresia conştiinţei încărcate faţă de cei
dezavantajaţi printr-un num ăr m are de copii.
în fine, tematica autorităţii dintre m am ă şi copil este
mult m ai dificil de rezolvat pentru fiică decât pentru fiu.
Conform lui Alexander, toate cele vizate suferă de greu­
tatea de a depăşi schimbarea de rol de la persoana care
este îngrijită la cea care îngrijeşte.
Lecţia de învăţat constă în a-şi mărturisi spaima şi pa­
nica în faţa propriei vieţi, ca şi exigenţele m ari de dez­
266 R uediger D ahlke

voltare, realizare, creştere şi trăiri ce contrastează cu ele.

Eforturile şi strădaniile enorm e d c a găsi recunoaştere în
faţa autorităţii de obicei aleasă chiar de către cel în cau­
za trebuie puse în legătură cu propriul istoric. Pentru a
rezolva m odelul este necesar de recifnoscut p ropriul
aport la situaţia contradictorie: anxietatea şi spaima care
sunt înscrise pe chip pot fi de cele mai m ulte ori urm ă­
rite în trecut până la dezamăgirile din copilăria {tim pu­
rie) ale propriilor dorinţe de dependenţă. încercările ul­
terioare de a înlocui sentimentul de siguranţă şi protec­
ţie prin aceea că cl este oferit altora evidenţiază supra­
solicitarea lor, Căci cum să dai ceva ce tu însuţi nu ai, dar
de care ai avea o nevoie arzătoare? Exigenţa înaltă şi dis­
ponibilitatea enorm ă la acţiune şi suferinţă fac totuşi
pentru un timp posibil contradictoriul, aproape imposi­
bilul. Situaţia declanşatoare a sim ptomaticii bolii, care
duce la prăbuşirea edificiului din anxietate, efort şi ne­
gare de sine, m ână respectivele impulsuri în corp, care
se pune acum la rândul lui sub exigenţele cele mai înal­
te şi loveşte cu putere într-o luptă ce nu poate fi câştiga­
tă. Triggerii, care merg de la crize relaţionale p ân ă la
pierderea prin moarte, au fost, alimentaţi fiind d c angoa­
sa d e bază, anticipaţi de obicei deja în gând şi se mai în­
conjoară astfel şi de spaim a unei profeţii ce se autoîm -
plineşte.
Dacă propriul fundal psihic a fost prelucrat, şi adesea
o psihoterapie nu va putea fi ocolită aici, se pune pro­
blema dc a trăi din nou conştient impulsurile înghesui­
te în corp. în inima care bate până-n gât sălăşluiesc nă­
zuinţa spre sus şi ambiţia înaripată prin pofta de luptă.
In urm a mărturisirii cât le arde buza după viaţă şi trăi­
rea arzătoare a tot ce se poate, după ascensiune şi recu­
 Gâtul 267

noaştere, şi cât le-ar plăcea să fie „femeia focoasă (tipul

focos) cane trăieşte deocam dată num ai în ascuns, visu­
rile ce zboară în înalt au o şansă autentică să se m ăsoa­
re cu realitatea. Dacă este admis blocajul în zona gâtu­
lui, care separă capul d c realitatea corpului şi, de exem ­
plu, şi propriul glas d e placa sa de rezonanţă în co rp ,
abia atunci p oate să fie conştientizată întreaga angoasă
care zace în trecătoarea îngustă a gâtului şi este captată
în ochii proem inenţi. Cei afectaţi nu au num ai concret
un nod în gât, ci nodul psihic, bariera dintre sus £i jos,
constituie problema lor. Dacă se confrunta cu această an­
goasă, pe care până acum au tot „înghiţit-o" (în guşă),
lupta în lumea exterioară are o şansă. Este posibil ca ea
să fie $;i de prisos, dacă forţele de creştere îşi caută alte
direcţii mai satisfăcătoare.
Principiul vieţii s-a cufundat în um bră şi vrea să se
reîntoarcă pe planuri conştiente, Hiperti roidia simboli­
zează o abundenţă incredibilă de viaţă şi creştere, prea
mult pentru eorp, A cest flux prea m are al vieţii trebuie
îndreptat spre canale spirituale şi sufleteşti, şi aici stau
deschise oricâte direcţii, ba chiar toate,

întrebări
La noduli reci:
1* Am noduli/noduri ( - probleme nerezolvate} în gât,
care m -ar putea ucide în osilitatea lor rece faţă de viaţă?
2. Ce s-ar putea încheia la mine rău printr-o continuă
ignorare?
3. U nde există un dom eniu esenţial al vieţii căruia
i-am extras toată energia, p e care încerc să-l fac inofen­
siv, privind u-1 la rece?
Z.68 Ruediger Oalilk"

La hipertiroidie şi noduli fierbinţi:

1. Ce fier roşu nu vreau să mă atingă?
2. Ce ambiţie arzătoare şi. pretenţie înaltă mă mână?
Ce vizează setea mea nepotolită?
3. Ce m ă scoate din sărite, ce m ă face să-m i ies din
fire?
4. Ce găluşcă, ce frică îmi stau de mult în gât?
5. Cine m -ar putea lua de guler? Pe cine aş vrea să iau
de guler? în jurul cărei autorităţi se învârte lupta mea?
6. în ce m ăsură oscilez între angoasa de m oarte şi avi­
ditatea de viaţă?
7. De ce tot d au pe gât mişcări ostile?
gj Cum ajung să pun luciditatea pe deasupra em oţi­
ilor? De ce înghesui confruntările arzătoare în corp?
9. Ce se ascunde îndărătul capacităţii mele exagerat
de mari de a fi săritor? Ce îndărătul dorinţei mele (exa­
gerate?) de a avea copii?
10. Ce zace îndărătul neajutorării mele, când este vor­
ba despre mine şi apărarea propriilor interese?
11. Spre ce tinde ritm ul crescu t al m etabolism ului
meu? Ce substanţă din viaţa m ea urm ează să metaboli-
zez? Ce transform are este în întârziere?
12. Cui vreau să-i aduc prinos cu prisosul de viaţă din
mine?

Hipofuncfia tiroidei (Hipotiroidie)

Invers decât în cazul hîperfuncţiei, la hipotiroidie

ajung prea puţini hormoni tîroidieni în sânge. Consecin­
ţele sunt un rnetabobsm bazai redus şi lipsa de energie.
Tensiunea arterială scade, Ia fel ca şi nivelul de zahăr în
sânge, apare anemia, iar metabolismul funcţionează nu­
 Gâtul Z6 9

m ai la foc m ic, ceea ce se repercutează în oboseala, slă­

biciune, lipsă generală d e forţă şi greu tate care create.
Absenţa poftei de m âncare şi constipaţia se adaugă ce­
lor de mai sus, părul* se usucă, devine aspru şi poate să
cadă. Pielea este prost irigată sangvin, prin urm are rece
şi tinde să se îngroaşe. Ţesutul subcutanat capătă o con­
sistenţă spongios-aspră, motiv pentru cate medicii vor­
besc de mixedem. Dispoziţia este lipsită de curaj şi de­
presivă, expresia feţei ştearsă şi neparticipativă. Perso­
nalitatea letargică, încetinită, făcând im presia că este
adorm ită până la retardată, este în cel mai m are contrast
cu cea a hiper tiroid ian ului, vioaie, ageră, vigilentă, pli­
nă de angoase şi surescitări.
Pacienţii cu m ixedem şi-au tăb ăd t pielea pentru a se
izola de lumea exterioară. Pielii păstoase, edem atoase îi
mai extrag prin irigarea sangvină şi forţa vitală, adică ei
nu v or să intre cu lumea de afară în nici un fel de con­
tact viu. Astfel, pielea, ca granijă spre afară, răm âne rece
şi fără viaţă. Mâinile rcci trădează, dacă chiar sunt întin­
se cuiva într-un gest de salut, că nu acceptă nici un con­
tact cordial sau călduros. Picioarele reci dezvăluie c ă în­
rădăcinarea lor pe păm ânt este mai degrabă una lipsită
de viaţă şi deficitară. Când ni se răcesc pidoarele, angoa­
sa are şi ea un cuvânt de spus. Un om care nu şi-a găsit
încă locul în care să-şi înfigă rădăcinile trăieşte desigur
cu o anxietate fundamentală.
Pacienţii o îm părtăşesc pe aceasta cu tovarăşii lor de
suferinţă de la polul opus al hiperfuncţiei. Asemenea tu­
turor contrastelor, şi acestea se opun reciproc, d ar pe
aceeaşi axă. A colo unde pacienţii cu hiperhm eţie con­
fruntă viaţa cu angoasa de m oarte şi se luptă cuprinşi de
panică să su pravieţuiască, pacienţii cu hipofuncţie se
Z70 Ruediger Dahlke

com portă faţă de ea cu indiferenţă, de parcă nici nu i-ar

privi pe ei. Ca orice altceva, îi lasă com plet rece. Parcă
a r face pe m orţii. La tem a m oarte găsim însă din nou
asem ănarea cu hipertiroidienii, Unii se tem de m oarte,
ceilalţi o imită\ ambii se preocupă însă mereu d c ea.
Este puţin surprinzător că pacienţii nu se simt bine în
pielea lor rece, spongioasă. Dispoziţia proastă şi expre­
sia inertă a feţei, care arată lipsa oricărei participări, fac
acest lucru clar. Inima bate într-un ritm obosit, slab şi
pune în mişcare sângele, căruia îi lipseşte substanţa. Este
vorba despre o sevă destul d c subţiată a vieţii cu prea
puţini purtători de energie (globule roşii) şi prea puţin
combustibil (zahăr). Nivelul scăzut al zahărului indica
în plus că acestei vieţi îi lipseşte dulceaţa. Nu-i de m ira­
re că pacienţii oferă şi în exterior pe toată linia o im agi­
ne a îndepărtării de viaţă. Retragerea necondiţionată de
pe toate fronturile vieţii s-a cufundat aici în um bră şi se
întruchipează Caracterul acestui tablou al bolii se arată
în extrem a sa, com a mixedemicâi cu stări de m oarte apa­
rentă şi tem peraturi foarte scăzute, până la 23 de grade.
Viaţa aproape că a îngheţat aici, funcţiile vitale practic
au fost doborâte. Senine de viaţă nu m ai dau deja de
mult pacienţii cu starea lor profundă de inconştienţă. Nu
se mai pot încălzi pentru viaţă, asta mai este posibil doar
prin ajutor străin din afară. Intr-adevăr, ei pot fî readuşi
la viaţă* Astfel de situaţii extTeme /a c de cele m ai multe
ori în spatele relatărilor macabre despre îngropaţi de vii,
Pacienţii cu hîpofuncţie nu arată nici un fel de dispo­
nibilitate de a relua bătălia vieţii, ei nici m ăcar nu se in­
teresează de viaţa lor. Ochii obosiţi, ascunşi în orbite
adâncite contrastează cu ochii strălucitori, gata să iasă
din orbite, ai opozanţilor lor cu hiporfuncţie. Apatia con­
 Gâtul 271

trastează cu agitaţia superaclivă. Unii nu se m işca din

loc, ceilalţi se agită din loc în loc, fără a ajunge vreoda­
tă. în ciuda tuturor opoziţiilor ei, îm părtăşesc tema, care
se află la mijloc între ei şi de care ambii sunt la fel de în­
depărtaţi. Este vorba despre locul lor în viaţă* Jntie prea
puţină viaţă într-un caz şi prea multă viaţă în celălalt se
află, la o distanţă egală de ambii, la mijloc de drum în­
tre ei: viaţa,
Câl de apropiaţi sunt în realitate unul de altul cei doi
poli opuşi o arată şi medicina modernă, care, cu m etode­
le sale terapeutice radicale radiaţie şi operaţie transformă
nu rareori hi per funcţiile în hipofuncţii- Acestea trebuie
stabilizate de bine, de rău printr-un aport pe viaţă de hor­
m on tiroidian, Cei afectaţi trăiesc prin această procedură
aceeaşi temă de baza din două părţi opuse. !n timp ce te­
rapia folosită de m ediana tradiţională pentru hipofunc-
ţie este bazată pe principiul substituţiei şi urm ează idei
alopate — împotriva lipsei de vitalitate a pacienţilor se lu­
crează cu horm onul tiroidian dătător de viaţă — v radie­
rea cu iod radioactiv merge aproape pe căi homeopatice.
Pacienţii înghit iod radioactiv, care se adună în tiroidă şi
o iradiază pe aceasta dinăuntru spre exterior. în timpul
tratamentului pacienţii radiază în întregimea lor atât de
radioactiv, încât trebuie izolaţi cu stricteţe. Impulsurile de
viaţă agresive, cufundate în corp ale tabloului bolii sunt
combătute de radiologi cu unde şi mai agresive. Substan­
ţele radioactive se numără printre lucrurile cele m ai acti­
ve şi deci cele mai vii pe care ni le putem imagina. Ele par­
că explodează dinspre interior, se sfarmă cu alte cuvinte
pentru vioiciunea lor aducătoare de moarte,
Lecţia de învăţat a pacienţilor şi rezolvarea temei hi-
pofunefie rezidă în a se retrage conştient în sine însuşi
272 Ruediger Dahlke

cu desăvârşire- A limita activităţile la minimul necesar şi

a învăţa să lase lucrurile să curgă d c la sine. Indiferenţa
cu care întâmpină cei vizaţi totul trebuie transformată în
acel conştient „Facă-se voia Ta", Sarcina nu este să st: lase
înghiontiţi d e toţi, ci să lase răbdători ca viaţa să le indi­
ce locul lor. N u resem nare în faţa vieţii, ci retragere dc
la „Eu vreau!" la „Facă-se voia Ta!"
în timp ce la hipofuncţie viaţa era cufundată în um ­
bră, aici este m oartea- Se pune problem a de a lăsa să
m oară tot ce este vechi, vechile modele şi program e, tot
ceea ce este de mult istovit de m oarte. Pacientul cu mi-
xedem arată ca un cadavru, rece, buhăit, golit d c sânge.
Confruntarea cu m oartea este sarcina sa de prim -rang.
Num ai dacă învaţă să m oară poate să trăiască. într-o so­
cietate industria lizată modernă, asta poate fi o sarcină ce
pane destul de ocolită. în orice caz au existat culturi că­
rora pregătirea pentru moarto le era un conţinut d e via­
ţă de cea m ai m aie im portanţă, precum cea egipteană
veche, cea m aya şi cea lama istă a Tibetului. Respective­
le Cărţi ale morţilor stau m ărturie pentru acest drum .
în cazul hipofuncţiei sau al lipsei funcţiei tiroidei se
dezvoltă tabloul cretinism ului cu nanism şi idioţie de
grad diferit. în acest caz, lecţia de învăţat descrisă mai
întâi devine mai clară, ea adresându-se în esenţă părin­
ţilor. Pentru a realiza acel „Eu vreau" m ăcar parţial, este
nevoie de inteligenţă. Dacă ea lipseşte în mare m ăsură,
subordonarea lumii înconjurătoare sub propria voinţă
nu mai este posibilă. Cretinii percep lum ea instinctiv in
loc d c inteligent, ei sunt de la început nişte m arginali-
zaţi. Neutilizabili pentru scopurile societăţii şi mereu de­
pendenţi de ajutorul ei, sunt o povară pentru ea. Toate
aceste situaţii umilitoare trebuie să fie suportate de cei
 Gâtul 273

afectaţi, fie că o vor, fie că nu. De cele mai m ulte ori este
m ai puţin greu pentru ei decât pentru părinţii lo r Sin­
gura soluţie constă în a învăţa din umilire umilinţa. Şi
statura exagerat de mică trebuie înţeleasă în aceasta di­
recţie. în această viaţă nu se pune în m od evident pro­
blema d e a face p e „marele Z am p an o"’'', ci de a se ajus­
ta într-o lum e m are într-un cadru mic şi a-şî juca micul,
m odestul rol,

întrebări
1. De ce nu m ai vreau să fiu viu? Ce mă determină să
trăiesc num ai la foc mic?
2. De ce am nevoie de o piele atât de tăbăcită?
3. Ce vrea să-mi spună greutatea mea excesivă? Ce-mi
înlocuieşte?
4. U nde-m i ascund energia vitală?
5. Ce m ă face un bloc de gheaţă?
6. Cum îmi p o t transform a resemnarea în dăruire, fa­
talism ul în supunere?
7. Ce ar trebui să las să m oară, pentru a deveni din
nou viu?
8- în ce m ăsură evit confruntarea cu m oartea?
9. U nde este locul meu în caie aş putea trăi şi prospe­
ra? . . . , ,

v Dupii personajul cu acelaşi nume din filmul Iui Fel]ini Iji strada
(1954). (M. &
 VI

Coloana vertebrală

O rganul nostru ob/j^fitoriu este coloana vertebrală

(CV), care leagă susul (capul) cu josul (bazinul). N um e­
le de coloană vertebrală (columna vertebral îs) este numai
o aproxim are a realităţii în m ăsura în cane ea este, în tim ­
pul celei m ai lungi perioade a vieţii, m ai puţin coloană
cât un arc ondulat. Privit dintr-o parte, acesta se prezin­
tă ca un dublu S. Coloana vertebrală se com portă ca o
unitate funcţională, d ar este com pusă din 34 sau 35 de
oase individuale: 7 vertebre cervicale, 12 vertebre tora­
cice, 5 vertebre lombare, 5 vertebre sacrale ţii 4 sau 5 ver­
tebre coccigiene. Dintre ele, cele 24 superioare suni mo­
bile, iar cele 10-11 inferioare sunt concrescute, formând
osul sacral şi coccisul. Ca făcând parte din unitatea func­
ţională CV m ai trebuie consideraţi apoi şî cei 550 de
muşchi şi cele 4fl0 de tendoane şi ligamente ale aparatu­
lui înconjurător de susţinere, care răspund de stabilitate
şi fac, totod ată, posibilă m obilitatea im presionantă în
cele 144 de articulaţii mici, în afara celor două vertebre
cervicale superioare atlas şi axis, toate celelalte au o for­
mă asem ănătoare de bază:
 Coloana vertebrală 275

In timp ce corpurile vertebrale m asive poartă greuta­

tea, canalul vertebral, care se constituie din găurile ver­
tebrelor situate una peste cealaltă, fereşte sensibila m ă­
duvă a spinării, între câte două vertebre alăturate ies de
fiecare dată nervii m ăduvei spinării. Vertebrele toracice
dispun în plus şi de mici suprafeţe articulare pentru
coaste şi înlesnesc astfel mişcările dependente de respi­
raţie ale toracelui*
M obilitatea diferită în fiecare dintre segm entele ei
principale se bizuie în special pe discurile intervertebra'
le. Fiecare dintre aceste discuri conţine un nucleu gela­
tinos dintr-o substanţă mucos-fluidă* La nou-născuţi ea
este alcătuită din 88% apă, la omul în vârstă de 70 de ani
tot mai este în proporţie de 70% apă. En jurul acestui nu­
cleu moale, deformabil, care se adaptează mişcărilor CV
şi poate funcţiona atât ca distribuitor de presiune la ta-
s ă r t câ t şi ca descărcâtor de presiune la întinderi, se de­
pozitează o structură inelară fibroasă. A ceasta pune li­
276 Ruediger Dahlke

m ite mişcărilor nucleului moale şi ţine discul interverte-

bral în adevăratul sens al cuvântului în formă. Eventu­
ale rupturi în acest edificiu de fortificare creează terenul
propice pentru temutele hernii de disc. Puternica presiu­
ne interioară a nucleelor gelatinoase este am ortizată de
marele num ăr de muşchi şi ligamente ale CV. C om para­
bil creării catargelor unei nave cu pânze este fenomenul
creării unui echilibru tensionat. Nucleele gelatinoase trag
spre întindere, inelele fibroase card le îm bracă opun re­
zistenţa. Muşchii ţin vertebrele între ele şi le strâng, în
tendinţa de a menţine om ul mic şi adunat.
D acă privim CV ca organ d e ansam blu funcţional,
%e disting m ai cu seam ă două aspecte: form a şerpuită
>i structura polară. Diferitele vertebre în parte acţionea­
ză aid om a segm entelor corpului u nui şarp e. Şarpele
este d e fapt o sin gu ră CV, alcătu it fiind exclusiv din
vertebre.
La o privire m ai atentă se adaugă structura polară,
care se concretizează în alternarea corpului vertebral tare
cu discul intervertebral moale.
 Coloana vertebrală 277

M otivul şarpelui ane în sine, de asem enea, o referire

clară la polaritate, căci şarpele biblic doar este cel care
seduce primii oameni în lumea polară a contrariilor, Ca
braţ prelungit: al diavolului, o determină pe Eva să gre­
şească luând din pom ul cunoaşterii binelui şi ră u lu i
Abia după ce gustă din fructul oprit sunt oamenii în si­
tuaţia să-şi recunoască opoziţionalîtatea — citeşte sexu­
alitatea — şi îşi acoperă goliciunea cu renum ita frunză
de sm ochin. Şarpele le-a deschis ochii pentru polaritate,
şi nimeni nu este mai potrivit în acest sens. Ca unealtă a
diavolului, stăpânul acestei lumi polaie39, şarpele se miş­
că perm anent prin ambii poli ai realităţii. El este înlăn­
ţuit m ai clar decât alte animale de păm ânt, ca simbol al
polarităţii* în fine, în periculozitatea luf zace posibilita­
tea eliberării, o dată ce dispune de otrava care poate de­
veni leac. în această privinţă este o creatură tipică a lui
Lucifer, care, d e asem enea, nu poartă num ai verbal în
sine posibilitatea de a deveni aducător de lumină.
Dacă privim CV din afară, ne frapează în continua­
re că, fiind serpentiform ă, se aseam ănă cu şarpele lui
Esculap, simbolul m edicilor. A idom a şarpelui în jurul
bastonului lui Esculap, CV se încolăceşte în jurul liniei
im aginare a gravitaţiei, de-a lungul căreia corpul om e­
nesc este tras de jos mereu înapoi la păm ânt şi deci în
poziţia animalelor. Medicii Antichităţii considerau a fi
sarcina lor centrală să ridice şarpele m ai sus, respectiv
să ridice ceea ce se află mai jos. Mai erau preocupaţi şi
să ajute oam enii să se ridice din captivitatea lumii m a ­
teriale inferioare şi să le creeze accesul la aspectele idea­
le superioare ale realităţii. Aici se înalţă o punte spre

^ La Cina cea de taină CrLstos îl nţiirie^tu pu diavol în mod expres

stăpânul acestei lumi.
278 Ruediger Dahlke

spaţiul cultural indic, în care cunoaşterea dezvoltării su­

perioare a om ului se află în legătură cu forţa şarpelui
„kund alini" şi cu CV. Conform concepţiei ved ice, şar­
pele kundalini doarm e în chakra inferioară mtiladhara,
răsucit îin trei încolăciri şi jum ătate. A ceastă chakra cea
m ai de jos, primul din şapte centre de energie rânduite
dc-a lungul CV, se află la înălţimea sacrum ului (lat. „os
sacrutn"). în acest os num it sacru şi în anatom ia noas­
tră zace, conform credinţei hinduiste, energia prim or­
dială om enească, până ce este trezită şi se ridică de-a
lungul CV prin chakre. Dacă s-a atins şi deschis chakra
superioară sau a creştetului, om ul este realizat, ilum i­
n at sau, aşa cum spun indienii, a devenit purusha, om ul
propriu-zis.
Anatomia ocultă a hinduismului porneşte de la faptul
că în zona şirei spinării există trei canale de m atene fină,
prin care poate să se urce energia: ida şi pingala de cele
două părţi şi shttshumm în mijloc. Se atenţionează multi­
plu şi insistent ca oamenii să nu se joace cu marile forţe
care zac mocnit în aceste zone şi să nu se aventureze în
aceste regiuni fără profesori competenţi. Pe de altă par­
te, nu răm âne nici un dubiu că adevărata transform are
în om trebuie $j£ aibă loc de-a lungul C V Ca şi energia,
întregul om trebuie să avanseze pe această axă centrală,
până la ultima verticalitate. Şi alte culturi vechi ştiau d e­
spre forţele care curg de-a lungul CV. Teoria chineză de­
spre acupunctură, de pildă, porneşte tot de la vase (me­
ridiane) de însemnătate centrali în această regiune.
Şarpele, care a ispitit oamenii (cei dintâi) în polarita­
te, le mijloceşte deci şi pe plan energetic şansa d c n creş­
te dincolo de polaritate şi de a se reîntoarce la unitate,
respectiv la eliberarea lor. Astfel, şarpele devine simbo-
 Coloana vertebrală 279

Iul dezvoltării. Aşa cu m trezirea şarpelui energetic kun-

dalini este hotărâtoare pentru ascensiunea spre adevă­
ratul om spiritual, ridicarea psihică a oamenilor din ve­
chim e a fost cea care abia ea a înlesnit verticalitatea şi
d ed transform area in om în adevăratul sens al cuvântu­
lui, CV stă deci în am bele privinţe în centrul ridicării
um ane. Exprim at ceva mai poetic, asta ar însemna că vi­
surile ce zboară către înalt ale omenirii se căţărau în toa­
te timpurile pe CV şi tindeau să se desprindă d e m am a
Terra şi să se apropie mai mult de tată în ceruri.
Şarpele ca simbol al polarităţii poate să ajute cel mai
bine la depăşirea lumii contrariilor. Cât de uşor devine
însă posibilul său dar din nou o otravă™" o arată acciden­
tele spirituale petrecute în caz de m ânuire uşuratică a
forţei kundalini. Primejdia constă în a pierde echilibrul
şi a ajunge prea adânc într-unul dintre poli. La ţintă duce
numai calea de mijloc, şi pe ea se poate păşi doar dacă
forţele polare laterale, masculinul şi femininul, sunt con­
trabalansate.
A doua particularitate a CV, pe lângă forma de şarpe,
este schimbarea polilor pe toată lungimea ci, căci de fie­
care dată un corp vertebral osos este urm at d e un disc
elastic. A lternarea de la m ateria tare ca osul la gelatina
apos-m oale (în nucleul discului) este necesară pentru
funcţie. Simbolic, tarele, durul ţine mai degrabâ de polul
masculin. In timp ce calitatea moale, adaptabilă a elemen­
tului apă, care predomină în discuri, este feminină. în per­
m anenta alternare dintre feminin şi masculin CV repro­
duce o simbolistică primordială, care le este familiară tu­
turor culturilor şi religiilor. Daoismul reprezintă aceasta
legătură în simbolul Tai Chi, mitologia grecească în şira-

w Vtezi nota u, p. 256, {N. f.)

280 Ruediger Dahlke

gul de perle al Flarmoniei, pe care fierarul zeilor, Hefaistos,

l-a confecţionat din perle negre şi albe alternative-
Folosirea principiului polarităţii creşte enorm capaci­
tatea de încărcare a CV. Dacă partea osoasă se îngrijeşte
de fermitate şi stabilitate, cea apos-gelatinoasă furnizea­
ză elasticitatea şi adaptabilitatea la fel de necesare. Ta­
blourile de boală la care un aspect este defavorizat ara­
tă problem atica extrem elor: morbul Bechterew duce la
întărirea şi osîficaica zonelor elastice intervertebrale, U r­
marea este o limitare extrem ă în viaţa pacienţilor, o osi­
fica re a mijlocului Iot în adevăratul sens al cuvântului.
La polul opus se pot ivi în cazuri de osteom aiaeic* pră­
buşiri locale ale CV prin procese rahitice sau tuberculoa­
se- Drept urm are, poziţia verticală este adeseori limitată
prin încovoieri până la formări de cocoaşă, în caz extrem,
există riscul de paraplegie.
Principiului polilor care se succedă alternativ i se su­
pune şi sem nul caracteristic al CV, F o rm a de S dublu
aduce cu sine o alternare continuă între ondulări conca­
ve şi convexe. Privind lateral, aşa-numita lor doză cervi­
cală im pune ca un element protuberant, şi d ed m ai de­
grabă masculin, în timp ce cifoza toracică40 are ceva fe-
minin-adăpostitor în retragerea ei şi preluarea protectoa­
re a organelor pectorale* La trecerea de la vertebrele to­
racice la cele lombare m ai are loc o dată m işcarea opusă
unei lordoze. în unirea dintre sacrum şi co cd s se iveşte
din nou tipicul sem n caracteristic feminin protector, ca
parte postedoară a cavităţii bazinului.
A tât alternarea dintre elem ente tari şi m oi, câ t şi
schimbarea formei, care face dc fapt din CV o ghirlandă

* î n m u i e r e a s c h e le t u lu i, (W , /.)
Lofdnza desemnează o curbare spre fa fă, cifoza una spre spale.
 Coloana vertebrală 281

de vertebre, realizează într-un m od sim plu ideea de

amortizor. Ambele principii sunt în m ăsură să am ortize­
ze lovituri şi tasări într-un chip ideal. în m od norm al
apasă de la 30 Ia 50 kg pe discuri, O creştere a încărcării
de patru ori o pot suporta printr-o turtire minoră. Adap­
tarea la încărcarea zilnică se p oate dovedi foarte uşor
m ăsurând cu ajutorul m etrului. Dimineaţa un om este
clar m ai înalt decât seara. Povara zilei îl apasă în jos {cu
până Ia doi centimetri).
încărcările acute sunt în schimb am ortizate prin în­
doirile CV. Am ortizoa rele unui vehicul sunt concepute
pe baza acestui principiu genial, îndoirile CV corespund
arcurilor spirale care, mergând în exterior în jurul am or­
ţi zoarelor propriu-zise, parează ele loviturile bruşte.
A m ortizorul propriu-zis corespunde sistem ului verte-
bre-discuri, care duce încărcările permanente.
Problem atica rezida, ca de atâtea ori, în extrem e: în
cazul conturării exagerate a formei de S, poziţia vertica­
lă se pierde în favoarea capacităţii m ari de adaptare. Oa­
menii se cocoşează. în cazul conturării prea reduse a for­
mei de S, se întâmplă contrariul, Respectivii umblă prin
viaţă ţinându-se ţanţoşi, fără cap acitatea necesară de
adaptare şi fără posibilitatea de a para şocurile ţi lovitu­
rile dure. Ei sunt prea tari şi drepţi şi de aceea deosebit
de pasibili să fie răniţi,
înainte de a ne îndrepta spre problemele m ai concre­
te de coloană, merită să aruncăm o privire asupra evo­
luţiei. D ezvoltarea om enească şi cea a CV su n t câ t se
p oate de strâns legate între ele. în această p rivinţă nu
este de m irare că majoritatea problemelor de coloană au
rădăcini filogenetke. Dacă ne gândim , pe de altă parte,
că unul din doi oameni din civilizaţia noastră suferă de
 Ruediger Dahlke

dureri de spate, se vede câ t de problematică este aceas­

tă istorie a evoluţiei până astăzi.
La cum păna dintre secole, paleontologul Schwalbe a
p u tu t să d em on streze că ridicarea pe două picioare a
av u t Ioc mult înainte de dezvoltarea creierului m are. Se
descoperise scheletul vechi de 30 de milioane de ani al
unei fiinţe care încă avea creierul unei maimuţe, dar mer­
gea deja pe două picioare* Alte reflecţii întăresc ipoteza
despre ridicarea pe picioarele din spate ca fiind pasul de­
ci siv spre transform area în om . C ăci oricât am fi de
mândri de creierul nostru, nu este nicidecum unic. Dife­
rite balene şi diverşi delfini au creiere mai m ari şi chiar
mai diferenţiate. Mersul vertical însă este unic, la fel ca
şi bolta piciorului care îl face posibil şi pe care nu o îm ­
părtăşim cu nici o altâ creatură. în acest sens este, împre­
ună cu CV verticală, dacă privim anatom ic, lucrul cel
m ai om enesc la om.
Verticalitatea nu o căpătăm cadou de la bun început,
cî ne este dată din naştere doar ca posibilitate. Fiecare
individ în parte trebuie să şi-o obţină la rândul său prin
muncă. Medicii vorbesc despre faptul că filogeneza (pro­
cesul evoluţiei speciei) şi ontogeneza (dezvoltarea fiin­
ţei individuale) corespund. Adică om ul care se află în
creştere mai trebuie să parcurgă încă o dată etapele esen­
ţiale ale desevoi tării rasei umane într-o formă prescurta­
tă, oarecum simbolică. El începe ca organism unicelular,
devine fiinţă acvatică, lichidul amniotic prezentând până
astăzi anum ite paralele cu apa mării. După naştere ate­
rizează pe burtă ca reptilele, înaintează apoi târându-se
în patru labe, înainte de a se putea ridica definitiv pe
două picioare. Biologul Adolf Portm ann a presupus că
om ul vine pe lum e cu un an prea devrem e. în timp ce
 C oloana vertebrala 283

un cim panzeu nou-născut are deja proporţiile unui cim ­

panzeu adult, om ul abia trebuie să crească pentru a-şi
dobândi modelul de corp adult. înainte de luna a rincea
nu sc poate ridica şi nu-şi poate aduce CV în poziţie ver­
ticală* Cel mai devrem e începând cu luna a şasea poate
sta pe propriile pidoare, şi a tund numai cu ajutor străin.
Primii paşi clătinaţi, dar liberi totuşi, sunt posibili din
luna a unsprezecea, adică după aproape un an. Cine a
putut observa aceşti paşi facuţi cu trudă în evoluţia unui
copil ar putea să fi căpătat totodată o imagine a acelor
primi paşi, Ja fel de p u tem id , pe verticală, pe care stră­
bunii noştri i-au luat asupra lor în negura vremurilor,
îimbriologia ne dezvăluie câ t d e ad ân c zace în noi
moştenirea noastră Alogene ti că, P c d e o parte, em brio­
nul are până în luna a patra o coloană vertebrala sub­
stanţial m ai lungă, şi anum e mai lungă cu acea parte pe
care o numim coadă la „alte vertebrate". Pe de alta, em -
briologia a dezvăluit că CV este o continuare a dezvol­
tării acelei chorda ăorsajtis*1 care le este com ună tuturor
vertebra te Jor. La început, om ul nenăscut mai are încă o
astfel de coardă primitivă* Pe parcursul dezvoltării iri­
garea sangvină a coardei scade şi din ea sc formează nu*
cleele gelatinoase'ale discurilor intervertebrale. în aceas­
tă privinţă, de pe CV se poate d ti nu num ai câţi ani are
omu! individual pe cocoaşă, ci şi câte milioane de ani aie
deja omenirea în spatele ei.
în problemele noastre cu discurile intervertebrale se
conturează greutăţile pe cane le avem până astăzi cu evo­
luţia noastră (filogenetică). Privind din punct de vedere
anatom ic, acest lucru devine c la r La m işcarea în patru

" Chordn d orşa lis înseam nă cuardâ d orsală sau nntnciirdă,

 Ruediger Dahlke

labe corpul zăcea stabil pe patru coloane d e nădejde.

Chiar dacă una lipsea sau nu era funcţională, celelalte trei
ajungeau- în rest, pericolul unei căderi era minor la acea
apropiere de pământ. CV nu era încă o coloană, ci mai de­
grabă un lanţ uşor îndoit. De el atârna ferm şi sigur un
adevărat sac purtător pentru măruntaiele sensibile. Capul
nu cucerise încă locul suprem în viaţă şi deci dominaţia.
Din cauza stilului de deplasare în pas greoi atârna în faţă,
iar în cea mai m are parte a timpului era ţinut mat jos de­
cât centura scapulară. Asta avea avantajul deja menţionat
că strămoşii noştri făceau mult mai rar guturai.
Dar nu numai problema nasului plin şi-au provocat-o
prin ridicarea pe verticală oamenii ambiţioşi şi năzuind
înspre sus. Prin schimbul a două coloane de nădejde pe
două picioroange şubrede îşi deplasaseră centrul de gre­
utate periculos de mult în sus, făcând dintr-un echilibru
stabil unul labil. Oamenii care tindeau înspre sus au scos
de aici ce-au putut mai bun, au obţinut nu num ai o si­
guranţă liniştitoare pe cele două picioare ale lor dindă­
răt, ci şi o iscusinţă impresionantă cu picioarele dinain­
te devenite acum libere. A id este probabil vorba despre
forma cea mai timpurie a economisirii muncii prin raţio­
nalizare. Numai că libertatea obţinută prin eliberarea a
două picioare şi-a avut preţul ei.
O dată cu ridicarea în poziţie verticală s-a ivit în via­
ţă tema verticalităţii şi capul a ajuns pe locul cel mai înalt
şi d ed locul cel dintâi. De la animalele care trăiau în pa­
tru labe nu putea să se aştepte n id un om rezonabil la
verticalitate. Pe de altă parte, suntem deosebit de bucu­
roşi când animalele noastre de casă fac sluj şi astfel fac pe
omuleţii. C u cât se com porta mai uman, adică m ai verti­
cal, cu atât mai apropiaţi ne simţim de ele. Dar în final le
 Coloana vertebrală 285

luăm la fel de puţin animalelor în num e de rău lipsa de

verticalitate ca şî copiilor, atât timp cât se deplasează îh
patru labe. Abia ridicarea capului pe locul suprem şi a
CV în poziţie verticală face posibilă verticalitatea, O dată
cu aceşti doi paşi, ea devine însă o cerinţă categorică, şi
numai un om cu verticalitate este considerat de acum în­
colo ca acceptabil. Lipsa d e verticalitate o recunoaştem
instinctiv ca pe o lipsă în dezvoltare şî o respingem,
O dată cu viaţa pe verticală, respectiv cu ridicarea
capului, asupra omului s-a revărsat un flux d e cerinţe şi
îm povărări. La capacitatea de a duce pe umeri poveri fi­
zice şi de a le căra pe porţiuni lungi, s-a adăugat şi aceea
de a lua pe umerii proprii şi poveri la figurat. Astfel a fost
însă creată şi posibilitatea supraîncărcării în am bele pri­
vinţe. Nu num ai nasul purtat pe sus şi de aceea atât de
des înfundat a devenit un organ de sem nalare a noilor
probleme, ci şi CV ca fiind cea propriu-zis vizată a ajuns,
conform naturii, în centrul conflictelor. Toate sarcinile,
poverile şi responsabilităţile asum ate, dar şi privirea mai
m are de ansam blu realizată de p e picioarele din spate
şi-au av u t aportul în a-i apăsa din nou ceva m ai jos pe
oamenii ridicaţi prea sus. Aid, sarcinile fizice au fost încă
cele mai inofensive, căci de ele au fost mereu conştienţi,
în ziua de azi este m ai ales vorba despre îm povărările şi
însărcinările inconştiente care-i apasă pe oameni şi lc fac
viaţa grea discurilor inter vertebrale m odem e.

1. Probleme ale discurilor intervertebrale

întreaga greutate a supraîncărcărilor fizice conştiente

şi mai cu seam ă a celor spirituale şi psihice inconştiente
286 Ruediger Dahlke

se răsfrânge asupra discurilor intervertebrale. A tât timp

câ t se poate, ele se adaptează şi cedează, dar la un m o­
m ent dat le plesneşte gulerul (respectiv inelul fibros) —
un accident foarte neplăcut, hernia de disc. în durere şi
în alte simptome de la tulburări ale sensibilităţii până la
infirm itate devine acum clar cât de am eninţătoare este
apăsarea. Din cauza presiunii omul este incapabil să se
mişte şi să se lupte şi ar dori să urle de durere.
Locul cel mai frecvent al accidentării în astfel de inci­
dente reiese din reflecţiile anatom ice anticipate. Acolo
unde sistemul de amortizare poate să pareze cel mai pu­
ţin şi sarcina este cea mai m are, discul este supus celei
m ai puternice încărcări. Peste 90 la sută dintre hernii vi­
zează de aceea cele trei discuri intervertebrale inferioa­
re şi, mai cu seamă, pe cele două ultime. Ultimele dor de
crapă, o ştie şi zicala. Ceea ce a ajuns ca elem ente moi,
feminine, între meliţele elementului dur, masculin, a ce­
d at presiunii şi strigă după ajutor sub formă de dureri
va fi tăiat de ortopezi cu cele mai bune intenţii. Atunci
nu m ai poate să doară — este logica fascinantă. Proble­
m a nu este însă astfel desfiinţată din lume, ci numai îrdă-
fwrată. în hernia de disc este întruchipată tendinţa de a
se da în lături în faţa presiunii ce se amplifică. Operaţia
v a detensiona situaţia pe term en scurt, dar va împinge
tem a şi m ai adânc în um bră, de unde îşi va face iarăşi
apariţia cu urm ătoarea ocazie, cerând atenţie.
Istoria prelim inară a unei hernii de disc începe cu
mult înainte de declanşarea ei: nucleul gelatinos elastic
şi sănătos din interiorul discului evită în m od norm al
toate încărcările datorate presiunii înspre partea întinsă.
D acă îşi pierde elasticitatea, nu se m ai poate da atât de
bine în lături. O dată cu creşterea încărcării creşte astfel
 C oloana vertebrală 2 *7

şi pericolul unei rupturi în inelul fibros extern. în acest

caz, nucleul scapă chiar şî la o încărcare norm ală prin
crăpătura din inelul de întărire şi apasă, provocând du­
reri puternice, pe respectivii nervi, în cazul herniei la ul­
timul disc suferă mai cu seamă rădăcinile nervoase late­
rale. Durerea produsă radiază de-a lungul căilor nervoa­
se spre periferie. La sciatica clasică poate să ajungă până
în gambă şi m ai departe în laba piciorului. Mai rar se în­
tâmplă ca discul strivit şi ieşit să apese în mijloc spre m ă­
d u v a spinării. Durerile sunt percepute atunci în acele
zone inferioare ale corpului din care vin fibrele nervoa­
se strivite. Asta poate să ducă la diversele fenom ene de
paralizie, atât în picioare, câ t şi în vezica urinară sau în
intestin. După o hernie acută nucleul împins afară alu­
necă adesea de Ia sine înapoi, în m ulte cazuri el poate fi
plasat la loc şi prin m anipulări chiropractice, însă cel
afectat trebuie să fie pregătit că la orice m işcare extrem ă
poate păţi un nou accident.
în cadrul unei soluţionări reale, partea m oale şi pre­
sată ar trebui descărcată din compresiune şi eliberată pe
termen lung din situaţia de apăsare. Poate fi de ajutor ca
situaţia osoasă deplasată să fie din nou pusă la loc, dar
în cele din urm ă istoria îm potmolită trebuie să fie recu­
perată la loc p e plan spiritual şi psihic.
Dacă vorbim de H exenschussy (lu m ba g a ), nu este
vorba de o particularitate întâmplătoare a germanilor, ci
ea se regăseşte în multe limbi. în Antichitate se pornea
de la faptul de la sine înţeles că afecţiunile şi durerile
care loveau deosebit de brusc erau trimise de destin şi
deci de zei. Mai cu seam ă Plecate şi Pandora se rem ar-

y C u v â n tu l H exen sch u ss în seam n ă literal Itruiluni ttâjitoarei. (N . t.)

286 Ruediger Dahlke

cau în această privinţă. în scoţiană şi irlandeză există cu­

vintele „albschoss" [alb =?. spirit rău] şi „elfflint" [eLf =
elfj pentru a desemna lumbagoul. Cei din vechim e ve­
deau în durerile care se ivesc fulgerător intervenţia rău­
lui pur şi simplu şi o proiectau asupra vrăjitoarelor mie.
Chiar dacă astăzi am depăşit astfel de explicaţii cauza­
le, m ecanism ul proiecţiei ne este şi acum la fel de evi­
dent ca şi înainte, Mulţi oameni cochetează cu ideea că
cineva, num ai ei înşişi nu, trebuie să fie vinovat de inci­
dentul produs. în acest sens, cuvântul „Hexenschuss" ni
se potriveşte şi nouă, Poate că prim a victim ă a acestui
tablou al bolit chiar s-a sucit niţel cam brusc ca să pri­
vească după vreo „vrăjitoare". Poate că a fost realmente
dată p e spate şi doborâtă la contem plarea frumosului.
Dacă ar fi recunoscut că a fost doborâtă, coloana sa ver­
tebrală i-ar fi făcut jocul fără să crâcnească. Cine sc lasă
însă doborât de evenim ente fără să adm ită slăbiciunea
sa riscă să îşi frângă punctul slab şi pe plan fizic, până
ce nu m ai are dubii legate de participarea sa directă la
eveniment. Denumirea „H exenschuss" aruncă respon­
sabilitatea în spinarea respectivei vrăjitoare, care l-ar fi
lovit oarecu m „pe la sp ate" şi fără m otiv pe cel astfel
afectat. în realitate, nici chiar cea mai grozavă „vrăjitoa­
re" nu poate să sucească decât acel cap (şi acea coloană)
care se lasă învârtit. Desigur, există o abundenţă de alte
situaţii în care ne putem suci cev a şi care nu au nim ic
de-a face cu tem a vrăjitoarei. Com un le este însă m ode­
lul că este vorba despre m işcări inconştiente, şi deci şi
necontrolabile, cărora nu le putem face faţă în întreaga
lor desfăşurare.
D acă o hernie de d isc ţine timp m ai îndelungat, se
poate ajunge de la furnicături iniţiale, senzaţii ca de „fur-
 C oloana vertebrală 289

n id cane um blă pe tine", până la paralizii în sensul unei

paraplegii. Tabloul bolU ne dă de înţeles la început prin
senzaţiile neplăcute ce percepţie neadecvată şi derutan­
tă avem despre jum ătatea inferioara a corpului. în para­
lizie se arată apoi cât este de lipsită de viaţă şi de im po­
sibil de stăpânit partea de sub hernie. Sarcina se sugerea­
ză tot în sim ptom e. Senzaţiile neplăcute atrag atenţia
spre jos şi accentuează necesitatea de a se preocupa de
această regiune. în paralizie se întruchipează o formă ne­
eliberată de detensionare. Sarcina constă în a o trăi pe
această în m od eliberat în raport cu abdomenul şi picioa­
rele. Cu picioarele şi infirmitatea lor sunt abordate teme­
le a sta (stare, stafcomide, stabilitate) şi a m erge (înainta-
piogres, ascensiune). Se pune problem a de a se rela­
xa în această privinţă, respectiv de a aduce relaxare în
aceste domenii.
Problematica spedală a afecţiunilor decurge din res­
pectivele m odele de simptom. Unii p ad en ţi cu proble­
m e ale discurilor in ier vertebrale nu m ai pot, de exem ­
plu, să se ridice drepţi. încovoiaţi spre faţă din articula­
ţiile şoldurilor, îşi pot duce zilele numai strămbi şi cu un
spate ţeapăn ca un băţ. Aici este întruchipată vizibil pro­
blematica lipsei de verticalitate. Se reprezintă cât se poa­
te de concret cât este de dureros pentru cei afectaţi să fie
verticali, respectiv să meargă pe calea dreaptă. Nu sunt
în stare să se îndrepte, darămite să mai dea dovadă şi de
coloană vertebrală. Soluţia se exprim ă în poziţia încovo­
ia t-um iiită. Evident că se pune problema d e a accepta
această poziţie, adică de a se îndina cu adevărat, respec­
tiv de a transforma umilirea în umilinţă reală.
Sub acelaşi diagnostic se încadrează însă şi cazurile
opuse. Acei padenţi ţepeni ca un băţ, exagerat de drepţi.
Z90 Ruediger Dahlke

care m erg ca roboţii cu mişcări în unghi drept, întrucât

cea m ai mică m işcare de aplecare sau abatere de la linia
verticală le provoacă dureri insuportabile- A cest tablou
patologic arată în mod expres cât sunt de inflexibili, de
ţepeni şi lipsiţi de viaţă. Ei merg ţanţoşi printr-o viaţă
m arcată de mişcări moi şi treceri curgătoare,, care trebuie
să le răm ână străină. în m ersul lor se exprim ă clar că nu
adm it nici un fel de tonuri intermediare şi nuanţe şi ni­
mic curgător în interiorul lo r Structurile dure şi poziţia
exagerat dc dreaptă Ie determină viaţa până la încăpăţâ­
nare. Nuanţările şi smerenia autentică sunt străine de ei.
Verticalitatea este obţinută cu de-a sila şi pare falsă, este
cârja care-i face să treacă pe lângă viaţa reală ţanţoşi,
drepţi şl siguri de victorie. Imaginea ofiţerului prusac se
potriveşte în acest peisaj suflctesc. Sarcina care trebuie
soluţionată în tabloul de sim ptom e recom andă ca acea
poziţie dreaptă de care respectivii dau dovad ă mereu
pentru că nu pot ieşi din încorsetarea lor să fie transfor­
m ată într-o atitudine rectilinie şi o onestitate autentică
faţă de ei înşişi.
Ambele tipuri îm părtăşesc din poli opuşi o problemă
com ună: cel adus din mijloc trebuie să-şi rezolve starea
încovoiată şi să elibereze umilinţa ascunsă în ea. Dacă a
reuşit asta, îi revin şi onestitatea şi verticalitatea polului
opus. Cei cu spatele ţeapăn trebuie să-şi admită rigidi­
tatea şi să înveţe că în ea verticalitatea şi rectilinitatea pe
plan spiritual şi psihic aşteaptă să fie eliberate. Dacă a
găsit în sine însuşi această onestitate profundă, îi va fi
uşor posibil să coboare până la adâncim ile vieţii, să-şi
(a)plece propriul spate şi să stea umil In faţa vieţii. Ve­
nind din tensiunea fundam entală opusă nerezolvată,
ambele, înfum urarea şi umilinţa, se apropie de aceeaşi
 Coloana vertebrală 291

temă fundamentală rezolvată dîn părţi diferite: atitudi­

ne dreaptă pi atitudine umila. Chiar şi dacă aparent sunt
atât de îndepărtate una de cealaltă, în realitate tot îşi sunt
aproape. Nimeni, de pildă, nu este într-un astfel de pe­
ricol să fie umilit ca cel cu nasul pe sus. Şi nimeni nu dă
senzaţia de a fi alat de arogant şi de respingător precum
co co ţatu l, care nu ştie el însuşi nim ic despre felul său
strâm b de a fi. La nivel rezolvai, apropierea lor devine
pi mai palpabilă, căci cel cu adevărat umil este pi abso­
lut drept.
Un alt punct plin de im portanţă este factorul linişte.
Majoritatea pacienţilor cu probleme ale discurilor inter-
vertebrale sunt siliţi la ea chiar do sim ptom ul lor, căci
orice mişcare le provoacă dureri. Este evident că s-au în­
cărcat cu prea multe şi că acum resimt durerile produse
din cauză că se m işcă prea mult sub povara vieţii lor.
Simptomul îi tratează imediat, silindu-î la liniştea nece­
sară. Astfel se p o t gândi în toată liniştea de ce şi pentru
ce s-au încărcat cu atâtea sarcini sau le-au îngăduit alto­
ra să o facă. Rezultatul unor astfel de cum păniri îi va
duce la cunoaşterea că au încercat să câştige deosebit de
multă recunoaştere prin realizări deosebite. VMejul ex­
terior în jurul ambiţiei pi al ascensiunii trădează o defi­
cienţă interioară şi se repercutează asupra iwtcbreloT fi­
zice. Lecţia de învăţat constă în a se suporta pe sine în
linipte, în lac de a încerca maî departe cu atâta dificulta­
te să acopere complexul întem de inferioritate cu dovezi
de indispensabilitate externă. Apa cum trebuie să depă­
şească această situaţie, ar fi oportun să lase jos şi toate
poverile superflue şi să se odihnească.
Mai rar se întâmplă ca pacienţii să aibă tocm ai când
stau liniştiţi şi când sunt întinşi durerile cele mai aprige
292 Ruediger Dahlke

şi de aceea se tot plimbă agitaţi şi încearcă din cauza d u ­

rerii ch iar să doarm ă şezând, Aici sim ptom ul creează
m işcare şi-i constrânge astfel să răm ână treji, respectiv
să se trezească. în m od evident nu se pune problema de
a se culca în continuare liniştiţi şi de a se odihni, ci se cer
activitate, v erticalitate şi responsabilitate, şi an u m e
atunci, pe loc.

întrebări
1. Cum o duc la tema verticalitate în viaţa m ea?
2* Dau dovadă de coloană vertebrală şi mă fac drept
pentru lucruri importante?
3, Sunt flexibil şi maleabil, capabil dc o smerenie au­
tentică?
4, Partea mea feminină este pusă sub presiune de cea
masculină sau chiar stoarsă?
5, Port inconştient poveri pe care nu le vreau în mod
conştient?
6- Ce poveri duc d e dragul recunoaşterii? Cere simp­
tomul meu de la mine linişte sau mişcare?

2. Deplasarea primei vertebre cervicale

D eplasarea vertebrei cervicale superioare ca re este

cauzată, de obicei, de un accident generează prin radieri
dureroase probleme care pot afecta întreaga coloană ver­
tebrală { 0 0 în jos. în mitologie apare titanul Atlas, care
trebuie să poarte, ca pedeapsă pentru revolta iniţiată de
toţi titanii, globul păm ântesc p c umerii săi şi să-1 ţină în
echilibru. Vertebra cervicală cea m ai de sus are în m od
 C oloana vertebrală 293

analog sarcina de a ţine bila craniului nostru şi nu nu­

m ai de a o purta, ci şi de a o contrabalansa.
Dacă Atlas(ul) iese din acest rol plin de răspundere,
încercând să se eschiveze într-o parte, aceasta este o ten­
tativă de a se sustrage responsabilităţii impuse. El docu­
m entează totodată cu dureri cât îl chinuie povara bilei,
întrucât nu se simte singur responsabil, iradiază dureri­
le şi asupra celorlalte verigi subordonate ale lanţului ver­
tebral, C apul a devenit pentru oam eni lumea, în orice
caz pentru cei care suferă de aceste afecţiuni.
Corpul le arată, întruchipat de reprezentantul său su­
prem , atlasul, c ă nu este pregătit să d uca m ai departe,
fără să crâcnească, pe umerii săi povara grea a căpăţânei
(tari). A trage atenţia asupra lui şi, m funcţie de intensi­
tatea durerilor, strigă de-a dreptul după ajutor. Cel mai
m ult ar vrea să se eschiveze înti-o parte şi exprimă asta
rudim entar prin schimbarea poziţiei Iui. Tema aluneca­
tă în um bra sună astfel: încărcarea prin cap nu mai este
suportabilă, limita de durere este depăşită. Singura solu­
ţie rezonabilă constă în a-şi aşeza capul din nou la loc.
Cel mai bine se întâmplă asta desigur la figurat. Dar pri­
mul pas poate fi făcut şi din exterior de către un chiro-
practician. C u o smuci tură puternică, ce deplasează ca­
pul puţin dincolo de ţintă, îl lasă să sară din nou în po­
ziţia lui iniţială. A ceastă intervenţie relativ drastica ara­
tă deja că este nevoie de o sm ucitură zdravănă, pentru
a aranja din nou la loc o poziţie atât de deplasată. Este
sem nificativ că o repunere pur fizică la loc nu este sufi­
cientă pe term en lung; vertebra respectivă va tinde atât
de mult timp să se m ute din nou, până ce situaţia la fi­
g u rat îşi va găsi rezolvarea. Accidentul, pe care atlasul
îl ia ca prilej pentru deplasarea sa, indică prin violenţa
 Ruediger Dahlke

lui cât de considerabilă este rezistenţa faţă de schimbă­

rile de direcţie. Este nevoie totuşi d e o anum ită forţă
pentru a le suci capul celor afectaţi. A tât accidentul, cât
şi chiropracticianul dem onstrează cât pot fi de necesare
chiar şi schimbările bruşte de direcţie-
Lecţia de învăţat în cazul Atlasului deplasat constă în
a sări de pe pistele practicate — fie şi brusc şi sm udt — ,
a îndrepta capul într-o nouă direcţie şi a lăsa sa-i fie even­
tual sucit încă o dată, nu de către chiropractician, ci de
către alţi oameni ţHtttuîţp^ — fără uz de forţă, de bună­
voie şi din bucuria pentru ceea ce-i nou.
Padenţii alcătuiesc polul opus al acelor „Wendehălse"^,
oportuniştii, care îşi încredinţează capetele ca o giruetă
vântului, rotindu-le după cum bate v ân tu l Ei sunt con­
ştienţi de comportamentul lor, o dată ce constă din spe­
culaţie conştientă şi o doză necesară de oportunism, Con-
ştienţa intenţionată a atitudinii lor problem aticele scuteş­
te, ce-i drept, de simptomele fizice, altminteri ar trebui
să-şi uzeze coloana vertebrală cervicală -
Dacă cineva şi-o luxează cu această ocazie, este plau­
zibilă suspiciunea că nu-şi admite manevrele oportunis­
te de întoarcere, iar corpul i le conştientizează în acest
m od. 1 se dă dureros a înţelege că m erge prea departe în
scrântirile lui şi trage dincolo de ţintă. Sim ptom ul are
g ata p regătită şi terapia şi îi sileşte pe cei afectaţi să
m eargă un timp prin lume cu minerve pentru gât şi, ne­
privind n id în stânga, nici în dreapta, să-şi urm eze con­
secvent lungul nasului- Soluţia pe timp îndelungat după
această probă de confirm are la polul opus consta ::n a
găsi calea spre adevărata mobilitate şi adaptabilitate. Nu

* Vezi nota L. (N. *1)

 C olo an a vertebrală 295

a se suci şi întoarce de dragul celor m ai mici avantaje le

este d at ca sarcină, ci să curgă o dată cu fluxul vie fii şi
să se adapteze cerinţelor ei.

întrebări
1. A d even it capul meu o p o vară insuporfabil de
m are?
2. îm potriva a oe îşi pune la încercare Atlasul meu re­
volta?
3. Cc vrea să-mi spună destinul, plasându-m i capul
la loc?
4. Ce m i-ar putea suci capul, ce l-ar putea repune la
loc?
5. Cum stau cu adaptabilitatea şi cu mobilitatea mea?

3. Probleme de poziţie

Poziţia exterioară corespunde celei interioare, respec­

tiv o întruchipează. Dacă cineva încearcă să-şi m asche­
ze poziţia interioară cu una exterioară ad o p tată co n ­
ştient, le va sări curând în ochi celor din jur şi îi va crea
probleme chiar celui în cauză. Pe de altă parte, modifi­
cări exterioare întreprinse conştient, de pildă în sensul
unui ritu al, p o t crea cu uşurinţă realităţi interioare.
A ceastă idee stă la baza poziţiilor „asan a" şi „m udra"
din hatha yoga. Datorită conştientizării lor, din astfel dc
ritualuri nu va rezulta o suferinţă fizică, aşa ca din exte­
nuările chinuitoare provocate de poziţiile defectuoase.
Dacă tabloul bolii îi impune cuiva o anum ită formă a
corpului, se va semnala şi o poziţie interioară corespun-
296 R uediger D ahlke

zătoare, ce-i drept inconştientă. Punctul decisiv pentru

interpretări este dacă omul se identifică în m od conştient
cu o poziţie sau î-a devenit victim a inconştientă. U n om
umil se poate simţi foarte bine într-o poziţie puţin încli­
nată şi cu ochii plecaţi, este posibil ca ea să nu-i provoa­
ce nici un fel de inconveniente. Aceeaşi poziţie o poate
avea un altul în m od forţat, se poate simţi umilit în ea şi
poate resimţi dureri corespunzătoare în legătură cu re­
zistenţa lui. O poziţie în sine nu poate fi deci încă echi­
valată cu un sim ptom de boala, decisivă este atitudinea
pe care o adoptă cei vizaţi faţă de poziţia lor.

Cifoză, cifoză lombară şi spate ţeapăn

Apropierea opuşilor, devenită d a ră la problemele de

discuri intervertebrale, se continuă la vătăm ările de pe
urma poziţiilor defectuoase. Cifoză trădează un copil în­
doit şi uneori chiar frânt (sau mai târziu un adult cores­
punzător), Tocmai această onestitate a simptomului care
sare în ochi este însă pentru educatori de obicei ca un
ghimpe în ochi. Ei nu vor să se confrunte cu rezultatele
influenţei lor şi de accca nu pregetă să tot invoce atenţio­
nări corespunzătoare: „Stai drept!", „Pieptul în afară, su-
ge-ţi burta!" C u timpul pot fi provocate astfel, prin simp­
tomul onest al cifozei, m odelele com pensatorii „cifoză
lom bară" sau „micul ofiţer al corpului de gardă". Cifoza
arată că aici cineva se cocoşează, nu se poate îndrepta şi
„nu are coloană vertebrală". 1 se poate frânge cuiva spa­
tele, fără a-l atinge fizic. Dacă se frânge voinţa unui cal,
asta se întâmplă prin supunerea coloanei lui vertebrale
recalcitrante. Dacă este frănt un om, se întâmplă tot prin
aceea că i se supune şi i se face flexibilă coloana lui ver­
 C oloana vertebrală 297

tebrală, că este împiedicat să se îndrepte pentru propri­

ile interese şî vederi şî să meargă drept prin viaţă. Un om
îndoit într-un atare nnod este desigur strâmb, şi de fapt
el este şi neonest, o dată ce nu îşi respectă propria via fă.
Se foloseşte în acest context imaginea biciclistului care îşi
co co ţe a z ă spatele pentru a putea înainta ca lum ea. în
această imagine este caricaturizată o întreaga atitudine
de viaţă; a se cocoşa în partea de sus, a călca în picioare
în partea de jos. Şi alte imagini, precum a omului care se
târăşte servil sau chiar a lingăului dezvăluie poziţii opor­
tuniste asem ănătoare, cărora le este com ună lipsa verti­
calităţii şi în general a unei linii proprii. Aici este vorba
de oameni lipsiţi de tărie (de caracter), care nu se p o t în­
drepta şi nu p o t m erge vertical prin viaţâ, în gheboşenia
lor sufletească, ei întruchipează o recădere în vrem urile
cân d „oam enii" încă nu m ergeau drepţi. Probabil că
această regresie este ceea ce le luăm atât de îo nume de
rău, întrucât ne este foarte neplăcut să ni se amintească
de timpurile sumbre ale trecutului colectiv.
C îfoza lom bară este polul opus atât de îndeaproape
înrudit. Dacă d fo za corespundea caracteristicii pacien­
tului cu probleme ale discurilor intervertebrale, cocoşat
şi umilit, dfoza lom bară trădează omul cum sccade, care
şi el se străduieşte să înainteze prin viaţâ dătinându-se.
Bazinul său este răsturnat spre înainte, şi pentru a co n ­
trabalansa această încărcare excesivă în faţă şi a face încă
o impresie câ t de cât dreaptă, trebuie să-şi retragă piep­
tul cât poate de mult. Rezultatul este poziţia unui semn
de întrebare (?), care-i determ ină şi viaţa* în timp ce co­
coşa ţii se încovoiază în faţa tuturor, pentru a nu supăra
pe nimeni, cei cu cifozâ lom bară încearcă, în strădania
ior de a face pe placul tuturor, să m ai lase şi o impresie
298 Ruediger DahHie

bună, adică respectabilă- Atitudinea deja în sine arcuită

a coloanei vertebrale o duc ia extrem şi înaintează îndoiţi
prin viaţă.
Poziţia defectuoasă cea m ai rafinată, fiind cel mai
greu d c recunoscut şi părând cea m ai respectabilă, o gă­
sim în figura celor cu spate ţeapăn. C u mijlocul bine în­
tins, drept ca lumânarea, ei dem onstrează exem plarita­
te, afişând totodată verticalitate, un m ers drept irepro­
şabil şi pieptul um flat m ândru. Acolo unde o astfel de
poziţie nu este naturală, ci dem onstrativă există suspi­
ciunea că serveşte la compensarea unui om servil zăcând
în um bră şi care se încovoaie în taină.
Copiii care au fost frânţi şi sunt antrenaţi la această
poziţie constituie un exemplu trist, iar soldaţii unul ade­
sea ridicol. Cu cât instrucţia lor mecanică este m ai inten­
să, cu atât sunt soldaţii „mai buni". Instrucţia cazonă tin­
de în esenţă să Ie frângă voinţa „celor ce slujesc" şi o dată
cu ea coimna vertebrală. „Ochii la stân ga!JJ, „Priviţi în
faţăi", „Drepţi!", „Pe loc repaus!" etc. Se cer o funcţie şi
o supunere necondiţionată şi ele sunt exersate până la
epuizare. Efectiv, soldatul nu trebuie să gândească singur
şi să-şi susţină interesele, altminteri nu şi-ar mai pune
viaţa în joc pentru ideile conducătorilor de oşti sau poli­
ticienilor. El trebuie să funcţioneze Ja ordin străin, fără să
reflecteze câtuşi de puţin la acesta. I se spune tot ce este
necesar, de la direcţia în care trebuie să privească, până
la poziţia coloanei sale vertebrale, Un soldat de elită, care
interioriza acest jdeal, se desemna pe sine în m od public
şi cu mândrie drept „maşină de război". Pentru a deveni
m aşină trebuie desigur să laşi să-fi fie alungată propria
voinţă, respectiv sa o supui necondiţionat unei conduceri
străine. Coloana vertebrală este înlocuită prin structuri
 C oloana vertebrală 299

de ordine de fier. însă întrucât nu ar face im presie nici

asupra duşm anilor, nici asupra propriilor conducători
dacă soldaţii ar înainta cu un spate onest rotunjit de dfo-
ză, se exersează ca mijlocul să fie ţinut drept şi ţeapăn.
Ordinele în acest sens sunt — tocmai în mărginirea lor
™ i v ^ — cinstite: „V -aliniaţi!\ „D repţi!", „Prezentaţi
a rm '!" Pentru luptă acestea sunt indicaţii neadecvate —
aici sunt calibrate marionete cărora le tot înfăţişezi orice
am ănunt, până ce ajung să funcţioneze orbeşte. Că cei
astfel puşi sub curatelă sunt tutuiţi cu toţii se înţelege de
la sine. Antrenamentul unor însuşiri de robot, care te fac
numai ascultător şi obedient şi exclud propria gândire,
vizează proverbiala supunere oarbă.
Poziţia eliberată a mijlocului, care reprezintă contra­
punctul la toate trei extremele, se apropie destul de mult
în exterior dc poziţia dc soldat, fiind însă marcată în in­
terior de o energie curgătoare în loc de reţinută. Oam e­
nii cu sentimentul propriei valori au o astfel de atitudi­
ne dreaptă şi mlădioasă. Eroii „buni" din filme radiază
această rectilinitate şi forţă venită din interior, ca şî în ge­
neral oamenii care sunt gata să lupte pentru drepturile
lor. In această privinţă se pot num ăra şi soldaţii printre
ei. Aici ne vin în m inte războinicul Arjuna, eroul din
Bhagavad-Gita, Pallas Atena sau idealul de războinic al
şamanilor: atât de m ândru, încât nu se pleacă în faţa ni­
mănui, atât de umil, încât nu îngăduie nimănui să se ple­
ce în faţa Iui. Cea mai frumoasă imagine a acestei poziţii
mi se pare a fi maestrul de Thi Chi, care prinde o pasăre
datorită mlădierii lui. Stând drept şi liniştit, îi oferă pă­
sării loc pe umărul său. Pasărea aterizează, căd în neîn-
fricarea maestrului simte că nid ci nu trebuie să-i fie fri­
că, Dar când vrea să zboare m ai departe, nu reuşeşte. De
300 Ruediger Dahlke

îndată ce încearcă să se avânte, maestrul cedează în miş­

cările sale ondulate. Pentru ca pasărea să-şi poată redo­
bândi libertatea, maestrul trebuie să-i ofere rezistenţa.
A ceastă excu rsie şi incursiune din cam era copiilor
prin terenul de instrucţie până la războinicul conştient
pot arăta că la poziţiile extrem e în zona coloanei verte­
brale este vorba despre o tema care se caţără în jurul axei:
lipsa sprijinului şi poziţia interioară docilă pe de o par­
te, verticalitatea curajoasă pe de alta. Expresia „vătăm ări
de pe urm a poziţiei" este foarte potrivită, o dată ce ara­
tă că aid este vorba de o poziţie dăunătoare, din cauză
că se distanţează atât de m ult de cea proprie.

întrebări
La cifoză:
1. M erg prin viaţă c o c o ş a ndu-m ă? De p a ş ii cui mă
tem , pe cine calc în picioare? De ce-mi este frică?
2. Pentru cine sau ce mă cocoşez?
3. Ce aştept de aid? U nde vreau sâ ajung astfel?

La cifoza lombară;
1. Ce este strâmb în viaţa mea?
2. Cui vreau să-i dovedesc ceva?
3. De care lovituri mă tem, de ce vreau să mă îndoi?

La mijlocul ţeapăn:
1. C e-m i ad uc funcţionarea m ea bună şi ascultarea
m ea? ^
2. Ce se întâmplă în mine dacă iau poziţie în exterior?
3. Cât îm i este de m otivată o astfel de atitudine m ân­
dră?
4. Cocoaşa
' F

O cocoaşă are la b ază o strâm bare a coloanei v erte­

brale şi se poate produce din diferite m otive. P e tere­
nul u nor procese tuberculoase sau rahitice, corpurile
vertebrale se pot distruge, ea poate să fie înnăscută sau
p ro v o ca tă de un accid en t. în efectul său respingător,
ne am inteşte de bătrâna vrăjitoare cocoşată din basme.
Privirea caracteristică este cea orientată nu spre cer, cî
îndreptată spre păm ânt. N um ai că to t ce e jos ne este,
aşa cu m am arătat Ia problem atica şarpelui, extrem de
suspect, ca s ă nu zicem că ne înfioară chiar. De exem ­
plu, copiii m anifestă o repulsie naturală faţă de coco­
şaţi şi îi evită. A id nu este vorba, în m od evident, de­
sp re resp in gerea resp ectiv ilo r o am en i, ci d esp re sila
p ro d u să de în făţişarea lor. E a în tru ch ip ează o tem ă
care nu le este de obicei conştientă cu această claritate
celor afectaţi.
Cei astfel m arcaţi de destin sunt puşi din vechim e în
legătură Cli răul. Credinţa populară răspândită întreză­
reşte în cocoaşă pedeapsa pentru fărădelegi trecute, oa­
menii din Orient ar vedea în ea o sancţiune karm ică sau
o sarcină de expiat. Fără a pătrunde în am ănuntele pro­
blematicii sarcinilor aduse de oam eni în viaţă, se poa­
te con stata că făptura gheboasă este cea a unuia care
are de ispăşit o pedeapsă. Pentru oamenii încovoiaţi de
destin există în m od vizibil puţine posibilităţi de a în­
tâm pina lum ea ofensiv şi con fru n tân d -o. Ei au ochii
plecaţi şi fac o im presie aşijderea. Poziţia la care sunt
constrânşi împiedică anumite experienţe în această via­
ţă, în m od evident nu este rândul lor, alţii sunt cei care
se Impun.
302 Ruediger Dahlke

Sarcina corespunde în principiu celei a pacientului în­

doit din mijloc care suferă de sciatică, ea tinzând însă
acum mult mai adânc şi fiind dată mai sistematic. Se pune
problema de a învăţa umilinţa din atitudinea umilită. La
o temă atât de încărcată emoţional problema valorizării
este deosebit de primejdioasă. în caz concret cineva din
afară va putea recunoaşte, ce-i drept, mereu tema, dar nu
şi planul pe caie este trăită şi cu atât m ai puţin in ce m ă'
sură este deja rezolvată. Q uasim odo, clopotarul de la
N otre-Pam e, poate furniza aici un exemplu. Pot să spun
din proprie experienţă că una dintre persoanele celc mai
umile pe care le-am întâlnit este o femeie cocoşată foarte
bătrână. Şi-a folosit „aspectul de vrăjitoare" exterior, ca sa
devină un înger pentru oamenii apropiaţi ei şi să-şi rezol­
ve astfel propria sarcină. Din umilirea suferită din partea
destinului a lăsat să se nască umilinţa. Pe lângă răbdaica-i
îngerească şi amabilitatea ei, frapează şi supuşenia ei ne­
condiţionată faţă de soartă.

întrebări
1. Ce vrea să-mi puncteze clar destinul? Mă las pus la
punett O fac eu însumi? Sau o fac cu alţii?
2. Ce am trccut cu vederea, deşi era vizibil, îmi zăcea
la picioare? Cum reacţionez la cocoşaţi?
3- Unde tind să mă cocoşez, unde îi pun pe alţii să se
cocoşeze?
4. Faţă de ce mă plec? Trebuie să se plece alţii în faţa
mea?
5. Ce situaţii mă umilesc? în care umilesc eu?
6. Cum este relaţia m ea cu umilinţa?
7. Cum stau în această viaţă?
5. Scolioza s a u deviaţia la te ra lă
a coloanei vertebrale

La scolioză, deviaţia laterală a CV, este vorba despre

o abatere inconştientă d e la mijloc intr-un domeniu cen ­
tra], Corpul onest arată im ediat pe lângă acest fapt şi di­
recţia rătăcirii, care dăunează, ca orice unilateralitate, în
m od egal ambelor părţi* Daca centru] de greutate al vie­
ţii se îndreaptă spre partea stângă, feminină, suferă în
m od autom at cea dreaptă, bărbătească, dar nici celei fe­
m inine nu-i m etge bine. în cazul favorizării inverse, a
părţii drepte, dezavantajată nu este numai partea stân­
gă, feminină, ci şi cea dreaptă suferă sub propriul ei ex­
ces de greutate. Aşa cum de pe urm a echilibrului arm o­
nios au de profitat ambele părţi, ele şi suferă îm preună
din cauza pierderii echilibrului,
fn cazul unor devieri mai puternice de la linia de mij­
loc sunt afectate şi organele interne ale toracelui. Dacă
inima nu stă la locul drept, sunt de prisos interpretările.
De asemenea, daca cei doi plăm âni nu se dezvoltă liber*
Libertatea înseamnă spaţiu, înseam nă a respira liber ae­
rul. Dacă i se taie avântul, nu se poate desfăşura nici pe
plan concret, nici comunicativ.
Deform ărilor fizice le corespund unele psihice. Este
vorba aici m ai cu seam ă de nişte căi strâmba care nici
m ăcar nu le sar în ochi celor vizaţi. O ricum s-ar suci şi
învârti, defectul lor zace la spate. Strâmbările au întot­
deauna un cara cter dublu, de la ceva ne în d ep ărtăm ,
spre altceva ne îndreptăm . Interesant este că există clar
m ai multe cazuri de scolioză înclinate spre dreapta, spre
latura m asculină. Un pacient a retrăit în terapie în mod
conştient cum deviaţia şirei spinării i-a început în p u ­
304 Ruediger Dahlke

b ertate, câ n d n u se pu tea în d rep ta în faţa tatălui lui,

d ân d u -se d e aceea fizic în lături* D ram e deosebite se
manifestau de fiecare dată la m asă, unde fiul trebuia să
stea la dreapta tatălui. întrucât psihic nu a reuşit să se
distanţeze, a intervenit CV şi s-a îndoit, îndepărtându-se
de tată- Şi, în rest, a încercat, fără să dea dovad ă de co ­
loană vertebrală, să se strecoare şerpuind prin viaţă. O a­
meni cu astfel de deviaţii caută să tot ocolească şi să se
eschiveze de la verticalitatea neîntortocheată, fără oco­
lişuri. Coloana lor vertebrală merge pe căi piezişe şi dez­
văluie preferinţe asem ănătoare la figurat, pe care nu şi
le m ărtu risesc. în com unicarea lor ei înclină în loc de
spre căi directe, drepte, să-i învârtă pe alţii pe degete şi să
se ascu nd ă pe după deget, alegând drum uri ascunse,
ocolind piedicile. Dar se p oate întâm pla ca ei înşişi să
fie traşi pe sfoară p c câte o cale ocolită şi să fie chiar ei
jucaţi pe degete. O variantă antrenată conştient fizic a
acestui m odel se poate studia la varieteu p e aşa-num i-
ţii oam eni-şarpe.
Lecţia de în v ăţat constă în a se pune realm ente pe
p artea favorizată. Dacă acest pol este trăit din plin, cor­
pul este d esp ovărat şi îşi p oate îm părţi din nou g reu ­
tatea mai egal. Pătrunderea reală în una dintre ju m ă­
tăţi conştientizează că este lucru făcut num ai p e jum ă­
tate şi deschide şansa de a descoperi în adâncim ea ei
şi calitatea p ărţii opuse. Rezolvarea strecurării şerpui­
te con stă în ad aptarea m aleabilă la necesităţile vieţii.
Aici nu se intenţionează a se da după cum bate vântul,
ci a v ib ra în ritm u l a ceea ce este v iu , în sen su l lui
Heraclit şi al cunoaşterii sale atem porale: panta rhei, to­
tul curge.
 C oloana vertebrală 305

întrebări
1. De la cane dintre laturile mele m -am abătut, care-mi
răm âne deci?
2. Ce nu-m i ajunge în viaţă? Ce prefer să ocolesc?
3. Ce obstacole înconjor, la nevoie şi în ape tulburi?
4. Cum e cu verticalitatea m ea? L ei ce com prom isuri
şi abateri uşoare sunt dispus în acest sens?
5. Unde vreau să mă târăsc şerpuit pe căi stambe?

5. Faraplegia

Paraplegia este aproape întotdeauna consecinţa unei

întreruperi traum atice a m adu vei spinării, Printr-un a c­
cident, celui afectat i se frânge în adevăratul sens al cu ­
vântului coloana vertebrală, Ea este atât de vătăm ată în-
Er-un loc, încât ceea ce-i mai sfânt, canalul nervos, care
este protejat de pereţi osoşi puternici, e întrerupt. A cci­
dentul este incidentul care întrerupe cel m ai ag rav an t
continuitatea vieţii, căci taie legătura dintre su s şî jos,
dintre cap şi corp sau partea lui inferioară.
Paraplegiiîe sunt posibile la orice nivel al CV însă dacă
traum a loveşte canalul nervos foarte sus, consecinţa este
moartea prin paralizia respiraţiei, ca în cazul spânzurării.
Majoritatea paraplegîilnr afectează partea inferioară a cor­
pului şi constrâng la viaţa în scaunul cu rotile. Acesta este,
privind strict, o proteză şi facilitează o mobilitate pe care
soarta voia de fapt să o anihileze. Devine parte din viaţă
şi poate, tot mai perfecţionată din punct de vedere tehnic,
să deschidă din nou diferite domenii ale vieţii.
Simptomul arată imobilitatea inertă a jumătăţii de jos
a corpului, care înclină arhetipal spre feminin, şi irevoca-
Î0 6 Kuediger Dahlke

bîlitatca situaţiei- Nu există o relaţie vie între cap şi par­

tea de jos, ci o blocare completă* în paralizie se percepe
neputinţa faţă de propriul pol de jos. Simptomul îi for­
ţează pe cei atinşi să se adreseze părţii de jos a corpului
lor ca unui corp străin. Trebuie acum sa se ocupe tot me­
reu de el, dar din afară şi fără nici o senzaţie interioară
de participare. Situaţia le clarifică totodată cât este de ne­
cesar polul de jos pentru supravieţuire, Funcţionarea fi­
rească a părţii inferioare a încetai şi poate fi înlocuită nu­
mai anevoie prin eforturi exterioare. Controlul vezicii uri­
nare şi cel a! intestinelor trebuie reînvăţate ca la începu­
tul vieţii şi în condiţii îngreunate. Cei afectaţi fac expe­
rienţa cât este de greu să dea din nou pe jos afară ceea ce
au lăsat să intre pe sus. Datul material este abordat sub
forma defecaţiei, cel sufletesc sub cea a udului. Sim pto­
mul dezvăluie că lipseşte sentimentul natural pentru mo­
mentul corect al datului. Acum, dirijat de reflexe condi­
ţionate şi independent de senzaţia interioară, bolnavul
trebuie să înveţe cum să dea drum ul. Viaţa devine în
acest sens un ritual la care s-a ajuns prin constrângere^
Sexualitatea genitală devine com plet imposibilă. în
această privinţa evenimentul nu reprezintă numai un re­
gres, d o recădere în copilăria cea m ai timpurie. Genita-
litatea şi cu ea forţa propriului sex îi sunt luate radical şl
fulgerător. Paralizate sunt şi mersul, statul în picioare şi
urcatul, şi astfel înaintarea, progresul şi ascensiunea. Pro­
gresul exterior şi poziţia dreaptă au devenit imposibile
şi pot fi înlocuite numai de paşi interiori corespunzători.
Orizontul vieţii este vizibil îngrădit, este limitai la un pe­
rim etru îngust.
Cei afectaţi trebuie să-şi direcţioneze foarte evident
centrul de greutate al vieţii de la activităţi exterioare la
 Coloana vertebrala 307

unele interioare şi să capete timp sâ~şi (re)cunoască si­

tuaţia. Ei nu m ai sunt liberi, d prinşi de destin (de scau­
nul cu rotile)* în locul progresului exterior se cere dez­
voltare interioară. în loc să cucerească marele univers,
im portant este să Se descurce în micul lor univers. Liber­
tatea şi verticalitatea retezate direcţionează suspiciunea
spre probleme mai timpurii în această privinţă, Interven­
ţiile dure ale destinului prin evenimentul accidentului
arată cât de necesare sunt schimbările bruşte şi profun­
de ale cursului.
Din mărturisirile paraplegicilor de pe urm a unui a c­
cident, care şi-au învins destinul dur şi şi-au stăpânit din
nou viaţa, reies adesea o cunoaştere adâncă de sine şi o
interpretare potrivită a evenimentului tragic, „A cciden­
tul a pus capăt agitaţiei mele sălbatice", ar fi o astfel de
cunoaştere de sine. O femeie paraplegică arată că a mers
prea departe şi a făcut prea m ulte nebunii în cutezanţa
ei. Adevăratul curaj l-a dezvoltat însă abia în urm a acci­
dentului t?i, după ce a trebuit să recunoască în prim a ei
criză de deznădejde că îndrăzneala ei fusese numai com ­
pensarea unui com p lex profund de inferioritate. A lte
m ărturisiri ale unor motociclişti accidentaţi şi ale altor
practicanţi de sporturi extrem e arată că accidentul a în­
cheiat o fază de m işcare exagerată exterioară şi m ai cu
seam ă inconştientă şi i-a readus brusc, d ar salutar, îna­
poi pe păm ânt. După ce viaţa în scaunul cu rotile a /ost
resimţită m ai întâi ca lipsită de valoare, a deschis apoi
ochii pentru valoarea vieţii în sine. Ceea ce era mai îna­
inte de la sine înţeles a putut fi recunoscut deodată drept
un cadou de preţ şi o posibilitate pentru experienţe mai
adânci. Astfel, scaunul cu rotile este adesea cel care re­
velează miracolul deplasării. Un om afectat de paraple-
3G& Ruediger Dahlke

gie se simţea adus de evenimentul accidentului de la o

hoinăreală fără ţintă, pe drumul său. „Fără accident p ro ­
babil că nu aş fi priceput-o niciodată/' îndrăzneala sa în
relaţia cu celălalt nex i-a devenit conştientă unui pacient
abia după ce a pierdut posibilitatea sexualităţii genitale*
Efuziuni de tandreţe, care i se păreau înainte vrem e ba­
nale şi neînsemnate, au câştigat o profunzime ţii o însem­
nătate nebănuită. în cazul paraplegulor la bărbaţi, dubla
incapacitate de a fi bărbat şi a se afirm a ca bărbat este
adesea punctul decisiv.
Lecţia cea mai evidentă de învăţat este aceea de a re­
veni pe păm ânt şi de a deprinde cum să-ţi accepţi nea-
jutorarea. Mai cu scam ă pentru oamenii mai înainte exa­
gerat de activi şi dedicaţi unei vieţi agitate în exterior,
«.'orientarea pe activitate lăuntrică şi pe mişcare interioa­
ră este pe cât de dificilă, pe atât de necesară* A nu se lăsa
mai prejos, a nu se lăsa doborâţi în sensul de „a nu renun­
ţa, a nu se resem na" sună deviza m ultor astfel d e bol­
navi. într-un sens m ai profund tot trebuie însă m ai întâi
să se lase jos, trebuie să revină pe sol, să-şi încheie zbo­
rurile spre înalt, să îşi măsoare pretenţiile înalte cu rea­
litatea. Via [a şezând îi forţează să se im pună într-o via­
ţă aşezată. în scaunul cu rotile ei îşi iau cât se poate de
concret viaţa în mâini şi se conduc singuri prin ea. A cci­
dentul ascute conştiinţa pentru faptul că viaţa nu durea­
ză o veşnicie şi că are o valoare considerabilă.
Important este să-şi recunoască ce valoare reprezen­
ta în trecut jumătatea de jos a corpului şi deci şi polul fe­
minin. C u toate că pacienţii au avut parte de m ulte din
ea, adesea nu erau dispuşi să-i acorde atenţia corespun­
zătoare. A cu m trebuie să se aşeze şi să recu p ereze în
această privinţă, acordând U“i toată grija, deşi de-abia
 Coloana vertebrală 309

dacă m ai au de aşteptat ceva din partea ei- Ca semn, par­

tea feminină le atârnă ca un corp străin. Simptomatica nu
face doar să clarifice cât de străină este propria latu ri fe­
minină, ci constrânge ţi la a fi luată mai m ult în consi­
derare. Devine perceptibil că ea constituie jumătatea vie­
ţii şi că fără ea este num ai pe jumătate.
Sarcina centrală cate decurge din acceptarea nefericirii
este să îţi foloseşti polul superior rămas, şi anume dintr-o
poziţie mai umilă decât până acum. Cei afectaţi învaţă să
privească în sus, căci practic toţi ceilalţi sunt la înălţime
mai m are decât ei. Astfel, poziţia subordonată a slăbiciu­
nii şi nevoii de ajutor este lecţie de învăţat şi provocare
deopotrivă. Precum repetenţii la şcoală, ei dau cu bâta-n
baltă în m ulte privinţe. Domeniul partenerial, care scoate
la iveală mulţi lăsaţi baltă, arată cât de um ilitoare este
această situaţie. Pe de altă parte, cei afectaţi îţi lasă parte­
nerii şi pe sine, siliţi de nevoie, cu buza umflată în ceea ce
priveşte aspectul sexual. Pacienţi înjosiţi în sens fizic se bi­
ru ie în scaunul lor cu rotile pe înţelegere şi trebuie să în­
veţe să accepte ajutor. Peste noapte, putinţa se transformă
în neputinţă. Fizic sunt siliţi pentru totdeauna să meargă
în genunchi şi să şadă. Acum trebuie ca ei să umple aceas­
tă poziţie cu energie spirituală şi psihică şi să se dedice
posibilităţilor ce le-au mai rămas. Dacă până acum puteau
privi de sus viaţa, acum îi stau la pidoare. Relaţia cu lu­
m ea, aşa cum este evidenţiată de simptome, este, aşadar,
foarte puternic marcată de polul feminin, în sens rezolvat
prin dăruire şi smerenie sau în sens nerezolvat prin re­
semnare şi indispoziţii capricioase42 până la depresii.

42 C a p ric iu l [germ ana = (a u tie] are d e -a face cu lu n a — în latin ă

Iu na — (cf. f î în franceză /es luncs = cap riciile). 1
310 Ruediger Dahlke

A sta vieţii la picioare a r putea fi acea poziţie d e în­

ceput pentru a se dedica în linişte sensului vieţii şi a se
(te)găsi. Tot mereu se întâm plă ca oamenii a căro r viaţă
a fost parcă retezată la mijloc printr-o astfel de lovitură
a sorţii să ia înju mă lăţirea capacităţilor lor ca mobil pen­
tru a folosi din plin jum ătatea rămasă şi a se depăşi în­
tru câtva pe sine, întrecându-şi posibilităţile. Simptoma­
tica îngrădirii mişcării arată că drumul indicat de soar­
tă duce m ai puţin în direcţia olimpiadei persoanelor cu
handicap cât pe meleaguri spirituale şi psihice- Dacă ast­
fel de competiţii servesc ca să corecteze pc baza realită­
ţii pretenţia de a fi numărul 1 absolut şi accentuează bu­
cu ria pentru m işcarea în cadrul posibilităţilor răm ase,
ele pot fi pe de altă parte şi salutare. Lupta şi îm potriva
unui destin oricât de dur rămâne întotdeauna un drum
al puterii, ca şi încercările de a le arăta şî a le dem onstra
tuturor abia acum cu adevărat că nu este nevoie să m a­
nifeste compătimire. întreaga paletă com portam entală a
lui „abia acum cu adevărat" este în m od evident îndato­
raţii polului bătăios-m asculin, în tim p ce aici se pune
problema de a face ca polul masculin să înţeleagă stilul
feminin.
Dintre cele trei centre, cel inferior al bazinului este
afectat cel mai mult, în schimb, centrul inimii şi centrul
capului se menţin în întregime, răm ânând şi sarcină. Nu
degeaba pacientul a fost răsturnat şi aruncat de pe pis­
tă. încercarea de a ignora indiciile destinului prin prote­
ze cât se poate de rafinate nu poate să ducă la o soluţie
de profunzime; căd pentru sentimentele şi senzaţiile care
î-au fost luate pacientului nu există nici un fel de prote­
ze. A cestea răm ân întotdeauna o tentativă funcţională
de a trage pe sfoară destinul. Nici în istoria consem nată,
 Coloana vertebrala 311

nici în scrierile religioase şi mitologia? cele mai vechi ale

popoarelor nu s-a cunoscut până acum vreun caz în care
aşa ceva să fi reuşit până în final, ceea ce nu înseam nă
că nu ar trebui utilizate posibilităţile m oderne, rafinate
lehnic. Ele devin primejdioase num ai dacă duc la refu­
larea evenimentului iniţial. Căci atunci destinul trebuie
să născocească altceva şi să înveşmânteze aceeaşi lecţie
de învăţat încă o dată altfel. în timp ce înseşi posibilită­
ţile miraculoase ale proteticii m odem e sunt limitate, cele
ale destinului răm ân de o multitudine de necuprins cu
privirea,

întrebări
lî Ce m i-a frânt coloana vertebrală? Ce m i-a luat sen­
sul vieţii şi reazem ul vital de până acum ?
2. Ce vrea să-m i spună jum ătatea m ea inferioară
m oartă? De ce nevoi sufăr după clacarea ei?
3. Cum stau faţă de ideea de a da un sens sufletesc şi
material?
4. Ce înseamnă pentru mine verticalitatea?
5. Mă sim t umilit sau mai degrabă umil?
6. Cum confrunt destinul care m -a făcut atât de mic,
mi-a luat jum ătatea de jos?
7. Ce am de-a faoe cu tema „a lăsa baltă"?
6. Ce relaţie am cu nevoia de ajutor şi cu dependenţa?
9. în ce raport mă aflu cu putinţa şi neputinţa?
IC. Cum arată relaţia mea cu susul — cu capul şi cu
cerul? Dar cea cu josul — cu bazinul şi cu păm ântul?
 V II

Umerii

Poziţia umerilor trădează câte ceva despre poziţia faţă

de viaţă. Centura scapulară fine, cum se cuvine unei cen­
turi, partea de sus a corpului legată. Ajunge de la articu­
laţiile scap ulo-hum er ale până în faţă peste clavicule la
stern, omoplaţii săi acoperă încă partea superioară a spa­
telui. Umerii leagă expresivitatea braţelor şi mâinilor cu
pieptul ca loc al mijlocului şi al integrării. Ei sunt, pe lân­
gă coloana vertebrală, regi ţinea corpului pe care se poate
descifra ce povară poartă un om şi cum îi merge când face
aşa- Poziţiile defectuoase interne cronice se pot vedea în
centura scapulară sub forma unor muşchi rigidizaţi şi în­
cordaţi sau chiar ca deformări ale scheletului osos.
Cel m ai frecvent întâlnim u m erii traşi în su s, între
care un cap tem ător pare să se ascundă ghemuit. El este
retras ca la un melc sau ca la o broască ţestoasă d e teama
în faţa pericolelor lumii de afară. Când ne spene ceva, ne
tragem autom at capul între umeri. Dacă apoi sperietura
noastră cedează, umerii îşi revin în poziţia netem ătoare,
iar capul cutează din nou să iasă dintre ei. U m eri traşi
cronic în fus arată prin urm are că posesorul lor răm âne
 Umerii 313

perm anent în această stare ghem uită ţi şocată şi nu se

mai poate descotorosi deloc de frică. Poate că a şi încasat
deja atâtea în cap, încât preferă în mod inconştient să se
plece ţi sa se strecoare prin viaţa eu capul retras. Anxie­
tatea cronică, îngheţată în zona umerilor, se arară şi în în­
gustimea poziţiei. U nor astfel de umeri le lipsesc nu ra­
reori lăţimea şi forţa de a purta povara vieţii şi răspun­
derea pentru ea- Umărul stâng, tras unilateral în sus, ser­
veşte protecţiei inimii şi totodată blocării ei.
Polul anatom ic opus îl form ează oamenii eu um erii
lăsaţi, care exprimă resemnare. Ei amintesc de păsări că­
rora le atârnă aripile ţi, intr-adevăr, omoplaţii au o oare­
care asemănare cu nişte aripi nedez volta te. Umerii lăsaţi
trebuie să poarte mai multe (responsabilităţi) decât sunt
în stare, posesorii lor sunt supraîncărcaţi, Umerii încear­
că să lase să alunece de pe ei ceea ce Ie este prea mult,
pentru a se eschiva. Aici zace, mai cu seamă dacă um e­
rii mai sunt şi înguşti, ceva ce inspiră milă. Cei afectaţi
lasă impresia că ar trebui să ia asupra lor întreaga pova­
ră a lumu. îţi vine să-i apuci de sub braţe (care atârnă şi
ele) şi să Ie mai iei ceva din greutate.
U m erii pronunţat înguşti ilustrează o capacitate în­
gustată de a prelua sarcina răspunderii pentru propria
viaţă. Posesorii lor îşi strâng gândurile, pentru a se des­
curca în viaţă. Dau impresia că ar trebui să se adune pen­
tru a suporta împovărările pe care le au de dus. Ca bază
pentru domeniul comercial o astfel de centură scapuia-
ră este o slabă premisa, viaţa poate ti numai anevoie stă­
pânită- Conform naturii, posesorii unor umeri care ser­
vesc mai mult ca decor v or avea o nevoie m are de rea­
zem, preferabil pe nişte umeri deosebit de laţi, pe care-şi
pot lăsa capul şi, o dată cu el, şi responsabil itatea.
 Ruediger Dahlke

între um erii traşi. în sus şi cei lăsaţi trebuie plasaţi

um erii dreptunghiulari, care m archează o stare norm a­
lă. E-adevărat că există şi aici unele semne de exagerare
nu lipsita de importanţă. Umerii tipic bărbăteşti cu m uş­
chii întinşi semnalizează lumii întregi că aid cineva esta
dispus să preia răspunderea pentru sine, şi mai m ult de
atât. Cu o accentuare deosebită a acestei expresii, de pil­
dă prin pachete de m uşchi antrenate sau respectivele
„perne" la um eri, un om arată câte gânduri îşi face de­
spre efectul pe canc-1 produce în exterior, în această pri­
vinţă este şi suspectat că simulează unele lucruri pe care
i-ar plăcea să le aibă. Soldaţii care nu poartă epoleţi doar
pe hainele lor de uniformă, d mai au nevoie de epoleţi şi
pe fiecare căm aşă se trădează în această privinţă drept
colectiv. Poporul vorbeşte despre persoane care îşi umflă
muşchii în exterior se arată ce putere şi răspundere sunt
gata să ducă, în timp ce în realitate de cele mai m ulte ori
le-a fost frântă coloana vertebrală, ca să execute ia ordin
orice lipsă de responsabilitate. Umerii supradimensionaţi
indică un Eu ce este aşijderea, cei înguşti exact contrariul.
Dacă în plus m ai sunt şi lăsaţi, se sugerează că aid cine­
va a renunţat să se afirme şi să arate asta lumii.
Um erii apun deci câte ceva despre felul confruntării
cu lumea, iar umerii dreptunghiulari sunt la propriu ta
înălţimeia cea dreaptă). Cei lăsaţi arată cum se lasă duşi
posesorii lor, cei traşi în sus cu m v or să se sustragă de
răspundere. Căci şi umerii traşi în sus se îngustează, In
timp ce-î oferă capului ca un tal de escortă de apărare în
încercarea sa de a (se} pleca,
în afară de asta, înălţimea relativă a umerilor trădea­
ză cu latura care stă mai jos ce jumătate a polarităţii este
accen tu ată în viaţă. Astfel, la bărbaţi umărul drept este
 Umerii 315

d e obicei puţin mai jos şi indică prin asta că sunt mai re­
laxaţi în acest dom eniu şî înclină să întâm pine viaţa cu
control bărbătesc şi în mod ofensiv. U m ărul stâng ţinut
mai jos indică faptul că se preferă (respectiv că de obicei
femeia preferă) să se întâmpine lumea înconjurătoare în­
tr-un m od pasiv feminin. Dacă pui umărul, înseamnă că
vrei să arăţi lumii acea latura a ta care doreşte să ajute
efectiv la realizarea unei acţiuni.
Sarcina propriu-zisă a um erilor este sa dea libertate
de acţiune braţelor Dar în m od asem ănător cum pot să
migreze în sus pe timp îndelungat şi să ofere capului un
refugiu, se Iasă şi traşi spre faţă, pentru a ascunde între
ei pieptul şi inima. Este o poziţie tipică de autoapărare,
cu care cei în cauza arată cat se simt de vulnerabili şi câtă
nevoie au de protecţie. La femei, îndărăt zace adesea sen­
timentul de a trebui să-şi ferească sau chiar să-şi ascun­
dă pieptul de lume. De multe ori, asemenea poziţii de­
fectuoase se pot urmări înapoi până în pubertate. Dacă
fata ar fi trebuit sa fie de fapt băiat, sânii în creştere nu
sunt întâmpinaţi cu bucurie, ci ascunşi cu ruşine. Şi un
piept m are p oate să devină, în caz d e n esigu ran ţă de
sine, prilej pentru □ m asca mai bine atâta feminitate de­
m onstrativă, Com plexele de inferioritate şi incertitudi­
nile legate de propriul rol de femeie, care nu sunt con­
fruntate conştient, se întruchipează şi devin vizibile şî
perceptibile ca platoşă în regiunile respective. Dacă p o­
ziţia de protecţie vizează inima şi sentimentele cordiale,
umărul stâng este de obicei strâmbai spre faţă*
C u această ţinută cei afectaţi se fac înguşti, se ascund
parcă ghem uindu-se în eî înşişi. Astfel ajung la strâm ­
toare şi plămânii nu se mai pot dezvolta corespunzător.
Respiraţia superficială care rezultă de aici ilustrează dis-
316 Ruediger Dahlke

posibilitatea redusă de comunicare. La imaginea închi­

derii şî autozăvorârii spre exterior se potriveşte tendin­
ţa de a reţine emoţiile pentru sine şi de a nu se apăra în
caz de vreun atac. în loc de asta, victimele acestei pozi­
ţii tind să se retragă şi mai mult în spaţiul lor de ocroti­
re alcătuit din umeri traşi în faţă, braţe şi spate încovo­
iat, Orice buncăr eficace aduce însă, pe lângă presupusa
protecţie, cu sine şi strâmtoare, rigiditate şi apăsare până
Ia insuficienţă respiratorie.

Probleme cu umerii

Braţul dislocat
La această rănire frecventa şi spectaculoasă a articu­
laţiei um ărului capul hum erusului sare din loc, în timp
ce răniţilor le vine să sară pe loc de durere. Ei o luase­
ră oricum deja dinainte din loc, o dată ce rănirea pro­
vine dc la mişcări puternice ale braţului- Aici s-a dat în­
verşu nat din m âini, în necunoaşterea şi supraaprecie­
rea propriilor posibilităţi. Braţul arată că pretenţia era
prea m are, nem aiparticipând la joc, părăsind u-şi locul
ce i-a fost atribuit şi sugerând dureros că nu num ai el,
ci mai cu seamă posesorul lui este pe calea greşită. Pen­
tru a conduce din nou lucrurile pe făgaşul cel bun, este
necesar încă un efort încordat eroic şi conştient al pro­
priilor posibilităţi articulare. Cel care tratează victim a
se opinteşte cu pidorul în subraţul ei şi pune articulaţia
la loc cu o sm ucitură; de obicei după ce şi-a d at el în ­
suşi ghes pentru a se încum eta la o intervenţie atât de
eroic-brutală. A ceastă m etodă recunoscută într-o una­
nim itate de excepţie de către toate facultăţile arată de-a
 Umerii 317

dreptul tendinţe homeopatice. Acel act brutal care a dus

la accident este executat încă o dată conştient şi exag e­
rat. Astfel, m ăcar fizic braţul plecat din Joc este readus
pe calea cea bună. Dacă şi posesorul său se regăseşte
pe această cale depinde în m od esenţial d e câ t de m ult
îşi co n ştien tizează cele în tâm p late. în caz co n trar, se
ajunge la aşa-num ita slăbire a capsulei um ărului, adi­
că respectivul îşi dislocă braţul şt in continuare în si­
tuaţii favorizante şi, în cele din urm ă, cu orice ocazie.
Aşa cum face din corpul său victim a cronică a încercă­
rilor exagerate de m işcare, devine el însuşi victim a în­
cercărilor eroice de tratare. Aproape orice medic trebuie
să îşi adune toate forjele înainte d e a şi le exercita asu ­
pra pacientului.
Sigur că ar fi m ai rezonabil dacă cei afectaţi şi-ar de­
plasa încercările extrem e de m işcare în dom eniul spiri­
tual şi psihic. Psihicul rezistă m ai m ult în această privin­
ţă şi deschide în plus oportunităţi pentru a atinge sco­
pul propriu-zis al mobilităţii temerare. De obicei m işcă­
rile la care braţul este lovit şi sare sunt cele azvârlite, ase­
m ănătoare aruncatului. în acest caz este deosebit de bă­
tător la ochi că marea lovitură poate să reunească cel mai
curând la figurat.
Terapia curentă a situaţiei cronice tinde spre întărirea
capsulei um ărului prin exerciţii de m işcare şi de forţă
m oderate, care fortifică în cadrul unor limite sigure muş­
chii şi ligamentele dimprejur. Astfel se evită slăbirea în
continuare a capsulei încheieturii, aşa cum se întâmplă
prin fiecare dislocare urm ată de repunerea capului h u -
meral la loc. A cest concept se poate transfera p e planul
problemelor psihice. Cei afectaţi trebuie să exerseze să
se mişte strict în limitele ce le sunt prestabilite de condi-
318 Ruediger Dahlke

ţjile externe- Premisa este să cunoască limitele. Deci nu

menajare se cere, ci curaj. Cine-şi cunoaşte limitele poa­
te ch iar sa cu teze să le depăşească şi să se întreacă pe
sine. Asta însă ar fi sarcina rezolvată, aşa cum se confi­
gurează ea la braţul care a mers dincolo de limitele sale*
Se pune problem a de a se încum eta departe şi de a atin­
ge ţeluri înd ep ărtate, eventual şi prin eforturi m ari şi
chiar prin dureri,

întrebări
1. U nd e m erg prea departe? în ce m ăsură îmi depă­
şesc posibilităţile şi com petenţele?
2. Mă cred în stare de prea multe? Vreau să apuc ceea
ce este intangibil şi îmi provoc inutil dunete?
3. Unde mă dau speriat înapoi la figurat în faţa limi­
telor şi m ă fac m ai îngust decât îmi corespunde m ie şi
ţelului vieţii mele?
4. Ce vreau să ating? Unde vreau să ajung? U nde ţin­
teşte planul vieţii mele să dea lovitura? La ce „m are lo­
vitură" aspir (tainic)?

Sindromul umăr-braf

A id este vorba despre o sim ptom atică dureroasă în

zona umărului şi braţului, care se află adesea în legătu­
ră cu sindromul vertebrelor cervicale. Medicina tradiţio­
nală indică peste 20 de cau ze diferite, de la hernia de
disc la tum ori. De cele mai multe ori este vorba despre
o sim ptomatică de supraîncărcare cu excitarea lui pfexus
cervicobrnchiatis, acea îm pletire de nervi care răspunde
de acoperirea zonei braţelor. M işcările braţului devin
 Umerii 319

dureroase şi în cele din urm ă de-abia se mai poate ridi­

ca braţul, tn orice caz nu peste orizontală. A desea el se
simte nefiresc de greu şi indică astfel cât îi e dificil să iasă
din poziţia de odihnă în care atârnă liber.
□ a că pacientul nu-şi mai poate ridica braţul, aproape
că este de prisos interpretarea. El nu m ai este în situaţia
de a-şi lua viaţa în mâini, de a apuca şi înşfăca oe-i m ai
bun şi de a arăta cine este stăpân în casa (corpului) Iui.
Pentru interpretare este decisiv dacă este blocat braţul
drept bărbătesc, acel braţ cu care am apuca paloşul pu­
terii, sau cel stâng, feminin, cu care m ai degrabâ cerem
ceva, formând din mână o cupă. Simptomul arată clar ce
trebuie să se dea înapoi în viaţă, îm piedicându-i pe cei
afectaţi în m od intenţionat s-o facă. Cu această parte s-a
încercat în m od evident destul timp să se pună m âna pe
tot. Ea capătă obligatoriu o pauză, iar cealaltă îşi capătă
şansa. Pacienţii pot fî împiedicaţi în încercarea de a-şi su­
pune lumea, dacă o dată cu dreapta le este eliminat bra­
ţul puterii, braţul cu care aplică lovituri. Ei nu mai pot să
taie şî să spânzure după bunul-plac. Cu stânga, Ie este
luată posibilitatea de a se agăţa, prinde şi cram pona,
precum şi simbolic a rugăminţii şi a cerşitului.
Lecţia de învăţat constă în a da linişte referitor la as­
pectul inhibat. Dacă polul masculin e blocat, asta duce
autom at la maj multă îndeletnicire cu domeniul feminin.
Doar răm âne numai stânga, şi astfel respectivii sunt for­
ţaţi să facă m ai m ulte din acea poziţie mai lejeră şi mai
relaxată a polului feminin, căruia îi lipseşte îndârjirea
părţii opuse. Dacă blocată este partea feminină, asta în­
seamnă să se preocupe mai intens de polul masculin. Cu
dreapta se pune problema de a apuca, a înhăţa şi a-şî lua
viaţa în propriile maînj. A privi de-a dreptul sună sarci­
320 Ruediger Dahlke

na şi ea cere controlul cu propriile mâini al direcţiei câr­

mei navei vieţii şi autodeterm inarea viitorului.

întrebări
1. Ce parte nu o mai pot ţine sub stăpânire?
2. în ce m ăsură am exagerat tem atica părţii blocate?
Şi cu ce?
3. Pentru ce am ridicat braţul blocat? Pentru jurământ,
pentru lovitură, ptntru a saluta steagul, pentru a cere să
iau cuvântul,*.? Ce a fost putred aici?
4. De ce latură până acum ncdezvoltată a fiinţei mele
sunt constrâns să mă ocup mai atent?

Tensionări ale umerilor

Tensionările până la adevărate întinderi şi rigidizări

m usculare în zona umerilor şi a părţii dorsale superioa­
re au o legătură strânsă cu problemele de supraîncărca­
re în zona inferioară a vertebrelor lombare. Căci tot ceea
ce (lăsăm să) ne încărcăm pe um eri apasă in final jos pe
bazin. A sem ănător cu durerile de spate, nu poverile pe
care le ducem conştient şi frecvent pe umeri, ci acele în­
datoriri pe care le cărăm cu noi inconştient şi ncm ărtu-
risit sunt cele care creează probleme. Dacă avem o res­
ponsabilitate, atunci o şi rezolvăm responsabil. Ceea ce
purtăm conştient, în m od concret sau simbolic, se poate
suporta bine, chiar dacă obiectiv cântăreşte greu. Pentru
ceea ce nu răspundem însă şi ceea ce nu ne m ărturisim
devine repede insuportabil. Cine şi-a dus viaţa mult timp
cu greu, în m od conştient şi dornic să aibă răspundere
sau greutate, se alege cu umeri puternici, cu nişte muşchi
 Umerii 321

antrenaţi în mod corespunzător. Cine suportă în schimb

puţine în mod inconştient sau recalcitrant o duce mai din
greu ţii se alege cu muşchi rigizi şi umeri care dor din ca ­
uza fenomenelor d c uzură.
Lecţia de viaţă este ca omul să-şi clarifice supraîncăr­
carea, să se confrunte cu ceea ce trebuia să ia în mod con­
ştient şi inconştient asupra sa şi cu ceea ce-1 apasă şi ten­
sionează. Poate decide atunci conştient dacă este dornic
să îl care m ai deparle sau să îl descarce, pentru că a de­
venit insuportabil şi face ca viaţa să fie greoaie. Ne p u ­
tem scutura numai de ceea ce cunoaştem cu adevărat,

întrebări
1. Ce greutate cade asupra mea şi mă îm povărează?
Ce m ă apasă?
2. Ce am luat asupra mea fără să mă plâng, dar tainic
în silă?
3. Ce datorii, ce responsabilităţi planează asupra mea?
4. Ce vreau să port? Ce trebuie să suport? Ce nu aş
mai vrea să (su)port?
 vni

Braţele

Braţele noastre se subîmpart în partea de la um ăr la

cot (braţ) şi antebraţ, legate prin articulaţia cotului. Bra­
ţele, jumătatea de sus, simbolizează forţă şi putere, sunt,
ca să zicem, aşa, armele noastre personale. Băieţii îşi ara­
tă bicepşii, muşchii dintre umeri şi coate, care fac să se
îndoaie antebraţele, dacă v or să-şi d em onstreze forţa
când fac pe grozavii ca să se impună. Prin antebraţe de­
venim capabili de acţiune, căci ele au toţi muşchii pen­
tru mişcările mâinilor. Ca articulajii-balama, coatele pun
acele posibilităţi de pârghie la dispoziţie, cu care putem
să ne aducem aproape de noi ceea ce dorim. Braţele re­
flecta puterea noastră de îndurare. A stfel extrem ităţile
superioare arată forţa noastră, flexibilitatea şi mobilita­
tea noastră în relaţia cu lum ea, cum ne luăm v iaţa în
mâini şi cum îi întâm pinăm pe ceilalţi oameni.
Dom eniul interum an este abordat prin ele în m od
special, căci ele sunt tentaculele pe care le întindem spre
lum e şi locuitorii ei.
Braţele sănătoase se potrivesc în proporţiile lor cu cor­
pul şi sunt, în acest cad ru , atât p uternice, câ t şi m lă­
 Braţele 323

dioase, de nădejde, d ar şi mobile, vân joase, precum şi

delicate. Ele pot iovi cu putere ţii îmbrăţişa tandru, pot
ţine strâns, d ar şi departe de corp, pot fi atât darnice şi
generoase, primindu-te cu braţele deschise, cât şi să apu­
ce zdravăn şi cu hotărâre; pot să-i. prindă pe al fii de sub-
braţ, dacă au nevoie de ajutor sau să-i ţină la un braţ dis­
tanţă de ei, îngenunchiindu-i. Pe cel pe cane nu-I luăm
în serios ÎI putem lua însă pe braţe şi re(a)duce astfel la
nivel de copil.
Dacă braţele nu corespund acestui ideal, rezidă aici
un indiciu despre posesorii lor. Astfel, braţele grele, gar­
nisite cu pachete de m uşchi indică, pe lângă forţa şi pu­
terea lor, uneori şi o anumită fire greoaie şi lipsă de vioi­
ciune şi flexibilitate. Le poate lipsi simţul pentru fineţuri
şi uneori şi tactul. Par masive, grosolane şi necioplite şi
se bălăbăne, mai cu seamă în timpul mersului, pe de lă­
turi, niţel stângace şi neajutorate. Posesorii lor dau im ­
presia că astfel de instrum ente puternice le-ar fi până şi
lor întru câtva dubioase. Poate că pun însă pondere şi pe
greutatea lor, mai ales dacă s-au sforţat m ult să le facă
să se umfle impresionant. Pachetele corespunzătoare de
muşchi de body-builder ar trebui văzute într-un mod si­
milar cu umerii aferenţi.
Polul opus îl alcătuiesc braţele slabe, oarecum răm a­
se în urm ă în dezvoltare. Ele exprim ă lipsa abilităţii de
a îmbrtf/işa viaţa şi a o lua în stăpânire. Dintr-un senti­
m ent de neputinţă, de abia de sunt în stare să ţinti strâns
ceea ce Ie trebuie, să reţină ceea ce este im portant pen­
tru ele şi să ţină dep arte d e trup ceea ce nu su p ortă.
Wîlhelm Reich porneşte de la faptul că viaţa unor ase­
menea oam eni se caracterizează prin „lipsă de iniţiati­
v ă ". A desea, aici se adaugă şi nişte m âini red , accentu-
324 Ruediger Dahlke

and cât d e puţin călduros şi cordial este contactul res­

pectivilor cu lumea.43
Braţele subţiri, puternice, care amintesc de picioare­
le unui păianjen, dezvăluie o fiinţă care înşfacă, uneori
chiar prea insistentă, dar indică deseori şi problem e de
a se menţine pc o linie de plutire şi de a fine până la sfâr­
şit. în ele zace tendinţa de rigiditate, iar lipsa de malea­
bili ta te şi iscusinţă poate deveni evidentă. Am intind de
cleşti, ele tind să prindă şi adesea şi sâ surprindă nem ai-
dând drum ul. Mişcările mlădios blânde, delicate le sunt
străine.
Braţele grase şi fără tonus dau senzaţia că ar fi neaju­
torate până la neîndemânatice şi nătânge. Felul lor este
inert, greoi şi trădează doar puţină bucurie de viaţă şi m o ­
bilitate, prea greu atârnă de ele propria lor greutate şi p o­
vara vieţii lor. Ele se pun doar anevoie în mişcare şi duc
lipsă nu numai de dinamică şi forţâ, ci şi de flexibilitate.

1: Probleme cu braţele

fracturi ale braţelor

Un braţ rupt simbolizează o relaţie (întie)ruptă cu lu­

mea, Viaţa nu mai este în mâinile noastre, nu mai putem
lua, prinde şi înhSţa, nu ne mai putem aduce viaţa în­
spre noi şi nu m ai putem lv& parte Ia acţiuni norm ale.
Suntem incapabili să ne miînuim acţiunile. Dacă braţul
afectat este cel drept, nu mai putem nici m ăcar să sem -

43 Ve^-i aici fragm entu l d espre tulburările d e irigare san gv in ă din c a ­

d ru l h ip ertensiu nii a rte ria le . In R. D a h lk e , H en .(cn s)probS em c
fy -D eu tu n g itnd Clm nce d er H erz-K reisteu f P r o b le m , M iinchen , 1990.
 Urâţele 325

nărrt, ci trebuie să ne resemnăm, ceea ce nu înseamnă alt­

ceva decât a-şî retrage sem nătura de sub viaţă, în unele
culturi vechi hoţilor li se tăia sau rupea braţul diept. Prin
asta, erau siliţi definitiv, respectiv tem porar să renunţe
la „m eşteşugul" pe care-1 rratmiau, O ruptură este ceva
fatal, fie că te atinge direct sau indirect- întotdeauna o
continuitate pe care te bazai până atunci este întrerup/ă
brusc şi dureros.
Lecţia de învăţat în cazul fracturilor este întreruperea
conştientă a modului de viaţă curent. Tabloul bolii oferă
prin condam narea la incapacitatea de acţiune cadrul ex­
terior. Semnificativ este ce parte iese din joc, cea dreaptă,
cu care ne im punem şi răzbim, sau cea stângă, mai de­
grabă rugătoare. Cu scufundarea în calmul prescris ar tre­
bui să reiasă indicii cum ar putea apărea în viitor schim­
barea sub formă dt: tensiune şi detensionare. Desfăşura­
rea evenimentului fracturii prezintă lecţia în forma fizi­
că neeliberată. O mişcare neobişnuită sau exagerată în di­
mensiunea ei face ca tensiunea sa crească dram atic, până
ce, prin cedarea osului, survine din nou detensionarea.
Astfel de incidente încărcate de tensiune sunt imaginabi­
le şi ia figurat şi cu m ult mai pline de sens.
M area majoritate a mâinilor se rup, făcând abstracţie
de supraaprecierea legilor pârghiei, prin căderi. Acestea
produc în general grosul tuturor accidentelor. C ăderea
aduce contactul cu o problematică primitiv umană: căde­
rea din unitatea paradisiacâ în polaritate- Alte culturi fo­
losesc alte imagini, dar nid una nu se descurcă fără acest
model originar al răzvrătirii omului împotriva creatoru­
lui său şi căderea ce i-a urmat, în Antichitate, hybris, ridi­
carea plină de o mândrie nemăsurată a omului împotriva
divinităţii, era considerată unicul păcat. Omul trebuia să
326 Ruediger Dahlke

şi-o asum e dacă voia să m eargă pe drum ul dezvoltării.

Exem pul lui Prometeu arată foarte elocvent faza revoltei,
când le aduce oamenilor focul, împotriva poruncii zeilor,
în consecinţă, căderea lui este adâncă şi pedeapsa pe care
trebuie să o suporte până la mântuirea lui este drastică.
Dacă ne rupem oasele, simbolistica este asem ănătoa­
re, planul corpului fiind însă destul de neadecvat pen­
tru tentative de răzvrătire. Exagerăm ceva şi încălcăm le­
gile naturii noastre. U rm ează pedeapsa, dar mesajul nu
este: a nu m ai îndrăzni niciodată ceva, a nu mai provo­
ca niciodată limitele, ci, dim potrivă, a îndrăzni să rişti
viaţa şi a o privi ca provocare. C u cât apare m ai multă
schimbare în făgaşul bine fixat al vieţii, cu atât mai pu­
ţin rămâne tema la oase. De cele mai multe ori locul rupt
va fi după aceea mai solid decât înainte, datorită formă­
rii căluşului. Dacă o fractură nu se vindecă bine, există
posibilitatea ca paşii interni să nu fi fost suficienţi şi ne-
concordanţa care persistă să se reflecte în corp.
Trebuie să riscam tot mereu să cădem pe drumul nos­
tru. O cădere ar trebui să fie prilej pentru a ne opri şi a
căuta alte drumuri, mai cu seamă unele noi, care scot din
rutină. Continuitatea trebuie întreruptă şi tocmai princi­
piile ferme, ba chiar de fier, trebuie puse sub semnul în­
trebării, m ai cu seamă dacă se dă de greu.

întrebări
1. Care dintre laturile mele, cea feminină sau cea m as­
culină, este atât de împotmolită, încât a devenit necesa­
ră o întrerupere?
2, în ce m ăsură nu suportam viaţa acestei părţi din
mine, ci o sufocam ?
 Bravele 327

3. A fost necesară irupetua din monotonie? Ce-mi adu­

ce schimbarea cane însoţeşte ruptura?
4. Unde sunt prea ferm e convingerile, judecăţile în­
chistate în prejudecăţi, undo am tras prea m ult de lucruri
şi am exagerat?
5. U nde cere drumul meu mai multă libertate (de miş­
care)?
6. Cum stau cu curajul meu la figurat, pentru a ajun­
ge la limite şi a trece dincolo de ele?
7. Cum p o t aduce în viaţa mea schimbare şi tensiune
şi cum o destindere utilă?

Tendinită

Inflamaţi a tendoanelor provine tot dintr-o suprasoli­

citare, ce-i drept nu de pe urm a unor efecte de pârghie
exagerat de puternice, ri mai degrabă din mici mişcări
continue crispate, cum apar ele In cazul tricotatului sau
dactilografiatului îndârjit. Şi aici, nu activitatea în sine,
ci executarea ei crispată este ceea cc duce Ia probleme.
Tricotatul poate fi, desigur, o activitate relaxantă. Cine
afirmă însă asta despre tricotatul său şi apoi contractea­
ză o tendinitâ arata că nu este de fapt conştient de cris­
parea sa. Ceva deloc relaxant se furişează neobservat
printre ochiurile lucrului. Poate că cineva trebuie să fie
prins în acest Jaţ sau în mreje, ca m usca în pânza dc pă­
ianjen. Atare m otiva fie fatidică poate să-i ia laxitatea ce­
lei mai re/amante activităţi* Conflictul inconştient se in­
flamează atunci în teaca tendoanelor, căci ele doar sunt
corzile de care atârnă totul, cel puţin toată forţa m uşchi­
lor. în Joc să transmită forţa fără să creeze problem e, fac
greutăţi şi obligă, în strigăte de durere. Ia odihnă pentru
 Ruediger Dal\lke

ele, iar pentru posesorul lor la o pauză de gândire. Ori­

ce terapie va tinde spre odihnă, fie prin raţiunea inter­
venită la timp, fie mai târziu prin ghips.
Lecţia d c în v ăţat ascunsă v izează însă num ai în
prim -plan liniştea. Din aceasta ar trebui să se dezvolte
de fapt conştiinţa pentru situaţia dureroasă- Pacienţii tre­
buie să devină atât de conştienţi de activitatea lor, încât
să recunoască sensul m ai profund şi intenţiile lor legate
de el. în crispare se clarifică rezistenţa. Trebuie descope­
rit împotriva a ce se îndreaptă ea. Puternica fricţiune pro­
vocată de rezistenţă devine perceptibilă şi aproape au­
dibilă în senzaţiile de frecare ale tendinitei ajunse la ma­
turitate. Tendonul scârţâie de-a dreptul sub tensiune şi
du reri prin teacă, orice flexibilitate a p ierit din cau za
efortului anevoios conform motoului „abia acu m ". Tre­
buie strâns serios din dinţi, pentru a ignora sem nalele
clar perceptibile dc avertisment şi a se tot chinui până ce
se ajunge la tabloul com plet al bolii.
M otivele din fundal pot să difere, fireşte că nu este
vorba m ereu de un pulover care trebuie term inat iute.
Această situaţie este doar una tipică, pentru că exprim ă
conflictul dintre dorinţa conştientă de eficienţă şi înche­
ierea lucrului, pe de o parte, şi rezistenţa inconştientă
faţă de lucrarea netransparentă, pe de alta. Tendoanele
pot intra în conflicte arzătoare şi la alte munci manuale,
cum ar fi dactilografierea. Com une le sunt acestor înde­
letniciri m onotonia m işcărilor, care nu sunt istovitoare
în sine şi nu răpesc forţele, şi rezistenţa nem ărturisită,
care se întruchipează în teaca tendoanelor şi se ascunde
totodată în ea.
N u este o rezistenţă m are, periculoasă, cea care tinde
să atace — aceea a r trebui să se arate m ai d eg rab ă la
 Braţele 329

muşchii braţelor — , d u n a constantă, bine ascunsă (în

tendoane), cane se ascunde şi la figurat în chip iscusit în
spatele unor raţionalizări ca „dar o fac cu atâta plăcere
pentru el (sau copii) şi efectiv numai din dragoste". Este
posibil, d ar greu, să execuţi din dragoste sau amabilita­
te o activitate m onotonă, care nu e plăcută în sine şi te
lasă în adâncul mimu nesatisfăcut, A face cu dăruire ceva
plicticos de m oarte este aproape imposibil cu o gândire
pragm atică, orientată spre un scop precis. Reuşeşte nu­
m ai din dăruire rituală faţă d c clipă.
Deosebit de limpede devine problema dacă se infla­
mează de la activităţi caie nu scapă bine în evaluarea ge­
nerală. Acolo unde „selbstbestrickt" [literal: „tricotat sin­
gu r"] este un sinonim pentru m ediocru şi lipsit d e pic,
nu e de mirare că nu se iscă o satisfacţie profundă. Cine
dactilografiază ceea ce a gândit un altul arc nevoie de o
identificare profundă cu persoana acestuia, pentiu a se
simţi bine la o asemenea m uncă „înstrăinată". A desea,
la astfel de activităţi se formează rezistenţe care submi­
n ează m otivaţia. în loc de a continua totuşi ca până
acum , o prevenite adevărată a tendinitei ar consta în cla­
rificarea relaţiei cu această activitate, luarea la nevoie a
unei pauze (înaintea pauzei din cauza ghipsului), schim­
barea muncii sau a atitudinii faţă de ea.

întrebări

1. Cum stau cu inima faţă de activitatea mea?

2. Ce ţeluri (crispate) urm ăresc astfel în taină? Ce mo­
tivaţie „cotricoteazâ", „codactilogTafiază" sau coacţio-
nează m profunzime?
3. C u câtă îndârjire urm ăresc intenţiile ascunse?
330 Ruediger Dahlke

4. Ce am în taină îm potriva m uncii mele? De unde

îmi provine rezistenţa, la ce se referă ea exact7
5. în ce m ăsură are de-a face cu Evaluarea generală a
m uncii mele? Nu m ă mai cred capabil de activităţi mai
ample şi m ai pretenţioase?
6. Care este relaţia m ea cu m onotonia? Pot vedea în
ea num ai stupiditate sau şi aspectul ritual?

2, Articulaţia cotului

Cu ajutorul ei putem să ne aducem lumea spre noi şi

să ne croim drum prin ea cu coatele. Este pârghia clasi­
că cu care p un em în m işcare toate pârghiile, îi putem
urni pe alţii din loc sau îi şi putem trage tandru spre noi.
Unii lucrează cu atâta îndârjire, încât le cresc în coate pla­
toşe din sold cornoşi- Psoriazisul* găseşte aici unul din­
tre locurile preferate în care sc instalează- Adesea el por­
neşte din acest loc- Suprafeţele cornoase sunt un fel de
menajare, generatoare de conflict, a coatelor Cât pot fi
de necesare o arată îm brăcăm inţile care fie sunt de la
bun început întărite aici, fie se răresc mai întâi în coate.
Germ ana elveţiană cunoaşte expresia „ellbogeln" l - a
da din coate, de la EUbogen * coate, N. f.], care exprim ă
într-un m od drăguţ înaintarea cu ajutorul coaielor.
Tabloul răspândit al bolii num it co t de ten is îşi are
b aza într-un surmenaj din cauza folosirii neadecvate a
pârghiei, Este un exem plu clasic pentru existenţa para­
lelă a impulsului de a lovi şi a inhibiţiei de a lovi. Rache­
ta ca prelungire a braţului măreşte enorm forţa pârghiei.
Dacă se „joacă" apoi într-o poziţie crispată, de pildă sub
o presiune prea mare a performanţei sau cu un orgoliu
 Braţele 331

blocat, încordat, articulaţia pârghiei este suprasolicitata

şi o vesteşte prin dureri. în sine ar fi astfel pregătit tere­
nul pentru tot ceea ce este necesar O articulaţie dureroa­
să a cotului sc opune continuării jocului şi se îngrijeşte
d c pauza de gândire necesară, în care jucătorul îşi poa­
te revizui motivele sale mai adânci pentru astfel de miş­
cări excesive. Problematic devine numai dacă cei afectaţi
trec cu vederea indiciul clar al corpului şi continuă în
acelaşi stil nemilos să aplice lovituri şi să-i elimine pe al­
ţii din joc. Sarcina ar fi să intuiască ideea de joc şi sâ joa­
ce mai jucăuş. Cele spuse despre cotii! de tenis este de­
sigur valabil nu doar pentru tenis, ci analog pentru toa­
te situaţiile corespunzătoare. Poate suferi de această afec­
ţiune şi cineva care nu a ţinut încă niciodată o rachetă de
tenis în mâna,

întrebări
1. Ce vreau cu adevărat, dacă pun toate pârghiile în
mişcare? Pe cine vreau să clintesc din loc? U nde îmi exa­
gerez intervenţia pârghiei?
2. Ce indicii de calm are am trecut cu vederea?
3. Ce rezistenţă oscilează când îmi fac pârghiile să os­
cileze?
4. Ce m otive nemărturisite fee orgoliu) acţionează şi
ele ca o pârghie la mine? Ce mă loveşte, împingându-mă
înapoi şi m ă zguduie {îm i zguduie articulaţia)? C ui îî
erau de fapt menite?
 Mâinile

Ele sunt organele noastre de acţiune, de mânuire, cu

care apucăm , prindem şî înşfăcăm, cu care luăm viaţa în
mâini, încheiem pacea, tratăm bolnavii, m ângâiem ^ bi­
n ecuvântăm , d ar şi manipulăm (d e la lat.: mamis =
mână)- C ât de strâns sunt legate mâinile de funcţiile su­
perioare o arată perechi d e cuvinte precum „a prinde"
şi „a cuprinde". Orice copil mic învaţă să (re)cunoască
lum ea pe această calc. Pentru a putea (cu)prinde ceva,
trebuie să-J luăm la figurat în mâini şi asta se petrece în-
ţr-un m od analog apucării, l a ap u cat degetul m are se
află în opoziţie faţă de celelalte degete. Şi când vrem să
ne „prindem " de ceva recurgem tot la opoziţie- N um ai
cu ajutorul lui „sărac" putem înţelege „bogat", „m are"
ne este sesizabil prin „m ic", iar „bun" este perceptibil în
com paraţie cu „rău ". în lumea polară orice cuprindere
şi înţelegere au nevoie de opuşi. Mâna o ilustrează ana­
tomic.
Paleta posibilităţilor mâinilor noastre face clar prin-
cîpiul originar căro ra le sunt subordonate. Este H er-
m es-M ercur, zeul com erţului şi al manipulării, al m eşte­
 Mâinile 33i

şugului şi al mânuirii, al dexterităţii ffwnuale, un mânui­

tor pe cât de iscusit, pe atât de rafinat, care este răspun­
zător pentru legătura dintre zei şi oameni, d ar şi pentru
cea a oamenilor între ei.
M âinile sunt organe foarte individuale. Nu există
două mâini care să fie egale Intre ele. Criminaliştii se fo­
losesc de acest fapt,, când stabilesc identităţi pe baza li­
niilor am prentelor digitale. în cadrul com unicării non-
verbaîe, le poţi bizui pe mâini la fel ca şi pe gură, iar ele
sunt semnificativ m ai oneste decât conţinuturile expri­
mate. Chiar şi temperatura lor îngăduie concluzii im por­
tante. M âinile calde exprim ă dorinţa de contact, ele vin
din inimă, ca şi sângele cane le încălzeşte, M âinile reci
vorbesc în schimb d e distanţă. Ele nu sunt bine irigate
de sânge şi trădează că posesorul lor reţine cu forţa sa
vitală şi nu este interesat de întâlnire. în cazul m âin ilor
transpirate reci se adaugă aid şi teama. Dacă p e cineva
îl trec sudorile zeci, se sim te mai degrabă chinuit decât
în dispoziţie com unicativă.
De onestitatea impresionantă a mâinilor şi a pielii lor
cinstite ne folosim în psihoterapie, când m ăsurăm şi ob­
servăm în timpul şedinţei rezistenţa pielii. Mai cu sea­
mă în faze critice merită să vorbim nemijlocit cu pielea
pacientului, căci răspunsurile ei sunt mai directe şi mai
puţin rezervate. în timp ce posesorii ei se dau încă foar­
te „cool", mâinile lor pot să trădeze deja o m are agitaţie,
care încă nici nu este conştientizată de cei în cauză, Ast­
fel, pielea mâinii este cea care mijloceşte elemente esen­
ţiale din profunzimile sufletului.
M âinile puternice, care sunt bine irigate şi prind cu
cordialitate încă din timpul salutului, trădează pe d n e -
va care este obişnuit să apuce şi să-şi ia viaţa în propri­
334 Ruediger Dahlke

ile mâini. Spre deosebire de acestea, există acele mâini

care sunt efectiv lăsate în seama celuilalt la s a lu t A cest
model „salcie plângătoare" vrea să zică: „Poţi să faci cu
m ine ce vrei, cu nu am nici o pretenţie proprie (faţă de
viaţă) " în fine, ar mai fi de menţionat m âinile sensibi­
le, senzitive, care simt şi exprim ă m ulte fără o m are ac­
centuare fizică. Ele aparţin unor oameni care sunt aşij-
derea. între ele există toate tipurile de treceri. însuşi fap­
tul că fiecare om îşi are propriul scris la modul concret
şi figurat arată amplele posibilităţi de exprimare ale mâi­
nilor.
Faptul că la salutul de întâlnite şî de despărţire ne în­
tindem unul altuia mâna poate să provină încă dintr-o
epocă în care oamenii, m ai înzestraţi Intuitiv, considerau
limbajul mâinilor ca fiind de la sine înţeles. Dacă astăzi
mai pecetluim afaceri cu o strângere de m ână, şi acesta
este un sim bol pentru onestitate. în tim p ce se strânge
m âna, se simte dacă afacerea este în ordine şî poate fi re­
alizabilă de ambele părţi.
A stfel, limbajul m âinilor ne face deja să înţelegem
multe, fără a trebui să recurgem la interpretarea liniilor
din palm ă sau a scrisului. Chiar şi acele m etode consi­
derate până acum mai degrabă oculte găscsc o recunoaş­
tere tot m ai m are. Un grup de medici englezi a p utut să
dovedească recent o legătură convingătoare între lungi­
m ea liniei vieţii şi lungimea vieţii. Toate aceste posibili­
tăţi arată cât de expresive şi de individuale sunt mâini­
le şi cum ne ajută să cuprindem opera vieţii noastre, în
calitatea lor de cele m ai bune instrum ente ale noastTe.
Ele arată problem e de contact şî structuri d e com unica­
re, ne trădează capacitatea de a face legături şi dezvăluie
gradul nostru de fermitate.
1. Con trac tura Dupuytren sau mâna strâmbă

L a acest tablou al bolii fascia cu tendoane din interio­

rul palm ei, începând cu degetul mic, se strânge treptat.
M âna se închide forţat perm anent şi ilustrează o m ulti­
plă simbolistică. Ea este o datâ sem n de lipsă d e onesti­
tate, căci pentru a pecetlui ceva cu onestitate ne dăm cu­
vântul şi folosim atunci m âna deschisă. Dat fiind că şi
cuvântul de onoare ia drum ul încărcat de simboluri al
mâinilor s t r â n s , la mâna închisă se poate configura pe
lângă ceva neonest şi ceva neonorabil. în închiderea el
ea reflectă pe de altă parte şi îngustim e, şi d ed angoasă.
La asta se adaugă impresia de crispare. Degetul m are cu­
prins de celelalte degete este la copii un sem n tipic de
frica şi nesiguranţă. Pumnul strâns ţinut în buzunar ex­
prim ă şi agresiune p e lângă team ă, iar adesea am bele
m erg mână-n mână. Neonestitatea se desprinde din nou
şi de aid, în măsura în care această mână este ascunsă în
buzunar, iar unghiile degetelor, ghearele ei, în palm ă.
Daca pumnul strâns este ales conştient ca simbol, ca de
pildă de către mişcarea m undtorească luptătoare plină
de hotărâre, tema agresiune şi luptă devine clară, d ar în
umbra spiritului de luptă pândeşte totuşi m ereu şi frica,
în gestica de zi cu zi pum nul strâns stă pentru am enin­
ţare, răzbunare sau voinţă de luptă. Singurul deget opus
celorlalte patru, cel m are, este un simbol al unităţii şi in­
dividualităţii. Dacă este înconjurat de celelalte degete,
reiese şi în această privinţă necesitatea protecţiei ce poa­
te fi alimentată atât de anxietate, cât şi de agresiune, care
este, după cum se ştie, cea mai bună apărare,
în fine, sim bolul mâinii închise poate să exprim e şi
tendinţa de a face pe misteriosul, de a face o taină din-
336 Ruediger Dahlke

tr-un lucru neînsemnat. Respectivii nu v or să iasă la lu­

mină cu particularitatea lor, deoarece sunt prea temători
şi nesiguri sau prea agresivi, Tabloul bolii dezvăluie deci
pe de o parte nesincerita te şi intenţii ascunse, pe de alta
el exprim ă agresiuni existente, dar netTăite. Toate aceste
tendinţe nu le sunt desigur conştiente în acţiunile lor ce­
lor afectaţi, drept care sunt înscenate în corp. In plus,
m âna care se strânge în îngroşări noduroase alcătuieşte
o imagine a cupidităţii* în realitate însă, cei vizaţi nu pot
concret nici să ia nici să dea. Cine nu face decât să reţi­
nă şi nu m ai dă nimic fireşte că nici nu mai prim eşte ni­
mic. Nici m ăcar mâna nu mai p oate să o dea. Degetele
arcuite ca ghearele o arată la fel ca şi zonele noduroase,
pe care bolnavii le cuprind tot mereu cu mâna lor. N o­
durile reprezintă problemele pe care ei le ascund atât de
strict de ochii lumii, încât oricine le va rem arca.
în cele mai m ulte cazuri sunt afectate mâinile şi ac­
ţiunile lor, foarte rar tălpile şi 7.0 na punctelor de susţi­
nere. Partea afectată îngăduie diferenţierea în continua­
re a tabloului. C om portam entul în context social este
aid foarte elocvent. Dacă afectată este stânga, ea este as­
cunsă pe cât posibil şi suferă astfel exact de aceeaşi soar­
tă precum latura feminină stângă a afectului. Dacă este
vorba de dreapta, devine mai dificil din punct de vede­
re social, dar nu m ai puţin onest. Se întinde, de nevoie,
stânga pentru salut. Făcând abstracţie de faptul că Iasă
o impresie oarecum stângace şi neîndem ânatică, este şi
sim bolic foarte dem ascator. D reapta care exercită p u ­
terea este ascunsa şi în schimb se arată stânga nevino­
vată. Dacă au de suferit ambele mâini, nu se m ai poate
simula n id un fel de francheţe, un salut norm al devine
imposibil. Dacă se renunţă la dem onstrarea primirii cor­
 Mâinile 337

diale, este şi asta cinstit. A cum p oate să iasă la iveală

însă şi reversul închiderii, şi anum e când cel ce urm ea­
ză a fi salutat nu vrea să renunţe La contactul autentic
de salut. El poate atunci, d e exemplu, să apuce mâna în­
chisă, să o cuprindă din afară şi să o ţină prinsă, parcă
prizonieră. Problem atica plastică devine lim pede to c­
mai în tentativele de salut. Respectivii n u m a i sunt d es­
chizi pentru viaţă- Ei o pot cuprinde la fel de puţin ca şi
mâinile ce le sunt întinse pentru salut. Tragicul situaţiei
lor devine clar şi prin faptul că nu m ai pot prinde nici
m ăcar o m ână de ajutor sau salvatoare. De atâta efort
avid de a pune mâna pe toate (m ai ales de ordin m ate­
rial), a le înhăţa şi a nu te mai d a drumul vreodată, nu-şi
m ai au în ceJe din urm ă nici viaţa în mâini. Izbitor de
des există paralel şi o problem ă de alcool. Ei îşi toarnă
şi se toarnă astfel, căci cu m âna se şi închid şi ascund
simbolic, făcându-se ghem. Esenţa lor se află m mâinile
lor şi devine aici vizibilă tuturor, m otiv pentru care mâi­
nile sunt ascunse.
C u mâini strâmbate, crispate, devine imposibilă şi în­
cheierea „curată" a unei afaceri, care ar trebui pecetlui­
tă cu o strângere de m ână. Contraciura îm piedică con­
tractul cinstit, iar prin ea răzbate latura sumbră de um ­
bră a pactului, în care ambele părţi urzesc intenţii ascun­
se, întunecate, nerostite. Este, ca să zicem aşa, o afacere
care se desfăşoară pe sub mână.
Sarcina este de a retrăi cantitatea propriilor acţiuni şi
de a se încrede în ea în ciuda asocierilor negative. Se
p u n e p roblem a ca om ul să-şi m ărturisească faptul că
vrea să înşface şi să ţină pentru sine lucruri şi că nutreş­
te intenţii proprii care nu sunt menite pub/frifăţii. Dacă
egoism ul corespunzător este trăit în m od conştient, nu-i
33B Ruediger Dahlke

nevoie ca el să se precipite în corp, Acelaşi lucru este va­

labil pentru pornirile agresive, angoasă şi incertitudine-
Zgârcenia se transformă în reţinere rezonabilă, tendinţa
de a face pe misteriosul în discreţie, izbucnirile d c agre­
siune în energie vitală debordantă, frica în îngrădire în­
ţeleaptă.

întrebări
1. U nde sunt neonest? Ce indiciu îmi d i forma dege­
telor meJe?
2. A nu „sta cu mâna întinsă" înseam nă a nu cerşi- Ce
înseam nă însă mâna mea care nu mai poate fi întinsă?
3. Dacă nu-mi pot deschide mâinile, m ă pot „spăla pe
m âini" nevinovat?
4. Unde m ă ascund de m ine şi de cei din jur? Pe cine
sau ce am „la m ână"? Cui îi sunt menite ameninţările pe
care le exprim ă m âna mea?
5. Unde-şi are de fapt locul voinţa de luptă, care se
manifesta în pumnul meu strâns?
6. Unde nu adm it că am pus mână de la m ână? Cum
e cu datul şi luatul? Ce înseamnă pentru mine că nu mai
pot ţine mâna deschisă, dar că nici nu mai sunt nicioda­
tă cu mâinile geale?
7. Pe ce probleme noduroase am pus m âna, aşa încât
nici un altul să nu le vadă şi num ai eu să le sim t?
8. De ce m ă tem, ce m ă face atât de nesigur şi mă îm ­
piedică să-mi trăiesc ofensiv individualitatea?
9. Ce înseamnă pentru mine că nu pot să întind nimă­
nui o m ână {de ajutor)? Şi că nu pot apuca nici o mână
salvatoare?
10. Ce vreau să ascund? De lume? De mine?
 2. Unghiile de la mâini

Unghiile de la mâini şi de la pidoare sunt dezvoltări,

respectiv involuţii ale ghearelor şi au, prin urm are, de-a
face cu moştenirea noastră agresivă şi originea noastră.
D e când nu ne mai folosinn ghearele direct în lupta zil­
nică pentru viaţă, trebuie să le tăiem. înainte vrem e ele
se toceau, aşa ea ia anim alele de pradă. în această pri­
vinţă este onest şi ne trezeşte la realitate dacă privim în
jur în regnul animal pentru a constata cine mai are ghea­
re în afara noastră. în funcţie de asta implicarea agresi­
vă a unghiilor ca şi a oamenilor ar putea fi clară.
într-o perioadă de timp ca a noastră, ostila agresivi­
tăţii şi totuşi extraordinar de agresivă deopotrivă, nu mai
este atât de sim plu să-ţi ţii unghiile aşa cum trebuie. Fie
că sunt colonizate de invadatori străini precum ciuper­
cile* sau că mai ales copiii şi le am putează* de bunăvo­
ie, nţuşcăniiu-le, fie că sunt friabile şi se rup uşor, d e fie­
care dată ele aruncă o lumină asupra relaţiei noastre cu
agresiunea, în unele culturi lungim ea lor era un sem n
câ t de m ult se îndepărtase posesorul lor d e ruşinoasa
m uncă manuală zilnică. Pe lângă aceasta, obiceiul res­
pectiv lăm urea imediat câtă agresivitate este necesară
pentru a im pune un astfel de stil de viaţă şi a-şi înhăţa
cu unghiile puterea corespunzătoare* Şi la noi unghiile
îngrijite de la mâini caracterizează lucrătorii intelectuali
şi relaţia lor rafinată cu agresivitatea.
în cultura noastră este m ai cu seam ă lumea doam ne­
lor cea care îşi poartă cu m ândrie simbolurile agresiunii,
le îngrijeşte cu lux şi le scoate în evidenţă coloristie. Oja
a devenit o parte componentă ferm ă a vieţii, In m od e x ­
cepţional, are culoarea sidefului, acea substanţă cu ludu
340 R uediger D ahlke

în care se învăluie diferite populaţii acvatice, şî sem na­

lizează că tem atica agresivă s-a transform at la posesoa­
rea sa în ceva strălucitor, de preţ- Roşul ales cei mai ad e­
sea este simbolistic foarte semnificativ, fiind culoarea ze­
ului războiului M ar te, ca şi a zeiţei adversare şi totoda­
tă apropiate lui, zeiţa iubirii, Venus, în unghiile colora­
te în roşu şt lăsate lungi ale mâinilor se unesc agresiu­
nea şi dragostea în pasiune, iar ghearele astfel accentua­
te semnalizează ceva seducător din punct de vedere ero­
tic, care s-a inspirat dintotdeauna din aceste două surse.
Asta nu-i de m irare, doar Eros-Amor, zeul eroticii, este
un fiu al lui Venus şi al lui Marte. Cu arm ele de război
ale tatălui, arcul şi săgeata, el ţinteşte asupra inimii oa­
menilor, săgetându-i cu iubirea — idealul m am ei lui.
Dacă ne gândim la semafoare şi la fundul pavianilor,
roşul este şi culoarea de semnalizare clasică, vizibila de
departe- Unghiile roşii atrag atenţia asupra lor, asupra
calităţilor seducătoare ale posesorilor lor sau a sângelui
care picură de pe unghiile lor. în fine, unghiile au şi ca­
racter saturnian, de stabilire a unor limite, o d ată ce pot
semnaliza şî: „Până aici şi nu mai departe." Când ne su­
pără nişte îndatoriri pbcticoase p e care le-am tot am â­
nat, ele se fac simţite punându-ne unghia-rt gât.

Inflamaţia patului unghiei

Acest tabloo al bolii num it şi panariţiu poate să ap a­

ră atât la unghiile de la mâini, cât şi la cele de la picioa­
re. Patul unghiei, spaţiul din care ea creşte şi se hrăneş­
te, este inflamat purulent. Inflamaţia în această zonă în­
truchipează un conflict în jurul patriei agresiunii, respec­
tiv a vitalităţii. Ca şi în cazul inflamaţiei gingiei ţgingi-
 M âinile 3M

vită), abordată este tema încrederii originare, Uneltele

de agresiune, ghearele şi dinţii, an nevoie de o bază să­
nătoasă, pentru a putea deveni agresive conform meni­
rii lor, într-un m od analog, un om are nevoie de încre­
derea originară, ca sâ-şi poată exprima agresiunea, vita­
litatea şi energia.
Când copiilor le lipseşte încrederea în sine pi mai cu
seamă încrederea în părinţi, nu se încumeta să fie agre­
sivi. Ceea ce pare uneori a fi exclusiv un ataşam ent cu­
m inte este adesea lipsă de încredere în persoana respec­
tivă. în schimb, dacă se încum etă să facă unele lucruri
pe care părinţii nu le apreciază deloc, copiii manifestă
astfel încredere, căci chiar dacă dau curs liber agresiunii,
respectiv vitalităţii lor, eî tot pot conta p e părinţi* A sta
p erm an en t a g ă ţa t de fusta m am ei trădează în schim b
team ă şi absenţa încrederii.
Dacă la conflictul din patul unghiei în jurul bazei agre­
siunii se adaugă rosul unghiilor de la mâini, situaţia este
şi mai limpede. Copilul nu se poate încumeta să-şi ia via­
ţa în mâini, să o confrunte şi să-şi arate ghearele. Energia
vitală nu găseşte supape suficiente, şi astfel el îşi îndreap­
tă agresiunea împotriva Iui însuşi şi îşi castrează instru­
mentele de agresiune. în loc să fie bucuroşi că atacul nu
se îndreaptă împotriva lor, părinţii apelează nu rareori la
pedepse, în încercarea dc a împinge copilul să renunţe la
prostul obicei, ei împing problema agresiunii m ai adânc
in umbră. Tocmai sinceritatea simptomului este cea care
îi scoate din sărite pe educatori. Fiecare poate să vadă
acum cât d e ostil vitalităţii trăieşte copilul lor.
Unii copii m erg în astfel de situaţii atât de departe în­
câ t îşi m ănâncă până şi unghiile de Ia pidoare. Ce ar pu­
tea arăta m ai d a r /fartietea lor de agresiune? Dacă si m p
342 Ruediger Dahlke

tomul se prelungeşte p ân ă în anii tinereţii sau chiar ai

maturităţii, se ilustrează astfel lipsa persistentă a posibi­
lităţilor de expresie a propriei vitalităţi. Nu rareori se în­
tâmplă ca simptomul să se potolească, pentru a se ivi din
nou, în alt veşm ânt, cum ar fi sub formă alergică.
întrucât unghiile sunt adesea m âncate aproape până
la bază, vârfurile degetelor răm ân neprotejate şi sunt ex­
puse inflamaţii! or. Panariţiul tipic, abcesul unghiilor, afec­
tează însă unghii intacte în sine, care dezvoltă deodată
tendinţa de a creşte încarnate. Ele se înfig în propria car­
ne şi declanşează astfel războiul. Situaţia nu este de obi­
cei atât de cronică precum este în cazul celor care-şi rod
unghiile, d se inflamează din cau za unui conflict acut.
Există, ce-i drept, oameni care recurg tot mereu la acest
plan al confruntării legate de încrederea lor originară.
în afara abcesului tipic din patul unghiei există şi alte
tipuri, care pot să pătrundă până la os. Dacă sunt afecta­
te periostul44, oasele! sau tendoanele, şi problematica psi­
hică ieşită la iveală ajunge în m od co resp u n zător m ai
adânc. Atacanţii în sens fizic sunt de obicei stafilocod
care form ează puroi sau alte bacterii în cadrul unei
aşa-num ite infecţii mixte. în timp ce bolnavul se lasă in­
flamat de aceşti agenţi, temele propriu-zis inflamante ca­
pătă prea puţin spaţiu. într-adevâr, un om care se află în
război cu sine însuşi, respectiv ale cărui sisteme de arme
sunt puse sub semnul întrebării dinăuntru şi de jos, ca
să zicem aşa din propria patrie, de abia dacă s-ar putea
apăra, şi cu atât mai puţin ar putea sa devină ofensiv de
la sine putere. Deja abcesul obişnuit al patului unghiei
poate să duca până la desprinderea unghiei şi astfel să
indice o pierdere a disponibilităţii de apărare.

44 Membrană conjunctiv-fibroasa care înveleşte osui. (N. t.)

 Mâinile 343

Ghearele scoase provizoriu din luptă indică drept lec­

ţie de învăţat ridicarea propriei vitalităţi şi agresiuni Ia
un nivel mai conştient. Războiul pentru sistemele fizice
de arm e ar trebui dus la un nivel la care sunt posibile so­
luţii, Armele spiritului se oferă aici înaintea celor alt? tru­
pului. Dar chiar şi râcaitul şi zgâriatul conştient este mai
rezonabil decât cultivarea unor abcese ale unghiilor,

întrebări
1. U nde ar trebui să-mi arăt ghearele şi nu mă încu­
met? Unde îmi rod inconştient de sub unghii?
2. In ce m ăsură m ă lasă team a mea lipsit de apărare
în faţa agresiunii?
3. Unde sunt o victim ă la figurat a agresiunii mele?
4. C u m aş putea găsi încredere în puterea ^i vitalita­
tea mea?
5. Unde a r exista posibilităţi rezonabile pentru dispo­
nibilitatea m ea agresivă de apărare? U nde m i-aş putea
potoli mai bine foamea?
 X

Pieptul

Pieptul este atât organ în privinţa glandei m am are fe­

minine, cât şi regiune centrală a bustului nostru. C u to­
racele, avem pe lângă capsula osoasă a capului şi cea a
bazinului un al treilea recipient im portant pentru orga­
ne vitale- El găzduieşte organul nostru de contact şi co­
m unicare plămân* şi centrul nostru energetic inimă*.
în timp ce nardul şi bazinul sunt nişte recipiente so­
lide şi ca atare destul de rigide, coşul (pieptului) alcătuit
din coaste şi muşchi se caracterizează printr-o mobilita­
te surprinzătoare- N u num ai că el conţine prin inimă şi
plăm âni două organe care se m işcă încontinuu într-un
ritm rapid, ci el urm ează ritmul respirator cu zeci de di­
latări şi contractări pe minut. Fixarea flexibilă a coaste­
lor de coloana vertebrală şi legătura lor cartilaginoasă
elastică de torace facilitează această mobilitate excelen­
tă. în ciuda elasticităţii sale, toracele este totodată o for­
tăreaţă solidă pentru conţinutul sensibil.
în mijlocul său se află întruchipat în inimă centrul cir­
culaţiei sângelui şi al circuitului energiei. Pe plan fizic,
totul sc roteşte în jurul inimii. Pentru înţelepciunea
 Pieptul 345

orientală, chakra inimii, amhata, este considerată, fiind

vertebra a patra şi deci m ediana o d o r şapte vertebre ale
energiei, diept centru al omului energetic. Plămânul este
organul de com unicare, o dată ce fluxul expiraţiei este
cel care, m odulat în m od corespunzător de laringe şi de
cavitatea bucală, ne formează limbajul. Dacă ne gândim
că om ul este în primul rând o fiinţă socială, biologii vor­
besc despre „zoon politikon", ne putem lăm uri cât de
centrală este patria sentim entelor noastre cordiale şi a
schimbului nostru comunicaţional pentru existenţa noas­
tră, La semnificaţia şi interpretarea pieptului se adaugă
şi că este mijlocul şi deci locul de integrare pentru tot ce
vine ca raţional de sus în jos, ca intuitiv-arhaic d e jos în
sus şi ca emoţional dinăuntru în afară* în forma şi func­
ţia sa el oglindeşte cum se descurcă omul cu această sar­
cină multiplă.

1. Toracele proeminent45

Dacă funcţia de adăpostire a toracelui este în tărită,

dintr-o necesitate exagerată de protecţie, prin cuirasare
m usculară şi articulaţii rigide toracele devine o colivic
care ţine captive inima şi plăm ânii. Chiar dacă această
colivie devine destul de spaţioasă printr-o um flare co­
respunzătoare, tot o închisoare răm âne. Dacă închidem
făpturi înaripate, sensul esenţial al vieţii lor piere. Plă­
m ânul ca organ de schimb este îm piedicat în posibilită­
ţile lui şi nu p oate n id să elimine în afară tot gazul de
evacuat, nici să aducă înăuntru aerul proaspăt care e co­

45 Vezi referito r la tip u rile de p iep t ţi In a lte tipuri d c form e a le c o r­

p u lu i ţii: K en D ycktw alrf, K ărp erbn v v fit& in , Essen, 19S1.
546 Ruediger Daldke

respunzător posibilităţilor lui- Acrul este energia noas­

tră d c viaţă prim ară, ol conţinând oxigenul care ne ţine
în viaţă, respectiv prana, forţa vitală caic ne dăruieşte
energia- Având în vedere că noi tindem oricum să folo­
sim doar o micâ parte din capacitatea noastră pulm ona­
ră, o îngrădire şi mai m are este desigur compatibilă cu
sup ravieţuirea, dar nu cu o viaţă împlinită. C u inima
ajunge în captivitate un organ care trăieşte din schimbul
sevei vieţii, sângele, şi din acela a! sentimentelor cordia­
le. Dragostea, obiectivul său central, m oare în captivita­
te, căci ea trăieşte din a Ii dată şi a fi primită.
Dacă ne dăm cu pumnii în piept, inspirăm din plin şi
apoi ne ţinem respiraţia şi reţinem aerul, căpătăm o im­
presie despre această stare umflată ţ„în pene"), ţeapănă.
Relativ repede se instaurează un sentiment de supraîn­
cărcare şi preaplin, un preaplin care pune, ce-i drept, sub
presiune. Partea superioară a corpului devine dom inan­
tă prin um flarea ei. Pe plan emoţional,, d ar şi p e cel al
aprovizionării cu energie, umflarea sa excesivă are loc în
detrim entul jum ătăţii d c jos a corpului. Aşa cum piep­
tul puternic se ridică peste restul corpului, această stare
a corpului oglindeşte atitudinea psihică fundamentală
care, dintr-un sentiment de superioritate, vrea să se con­
troleze pe sine şi restul lumii. Cu Ionul celei mai profun­
de convingeri pornit din străfundul pieptului, omul se
dă mai tare decât este de fapt. Un tablou tipic al bolii este
în acest context em fizem ul pulm onar cu torace „în bu­
toi". Aici este vorba despre un torace ieşit în afară, foar­
te lărgit, care devine rigid, nepermiţând nici flexibilita­
te nici deschidere pentru energia vitală a respiraţiei.
C a să existe o astfel de necunoaştere de sine este ne­
cesară reprimarea sentimentelor, ceea ce este, de aseme­
 Pieptul 347

nea, evident la acest tip de torace, o dată ce se închide în

rigiditatea sa faţă de trecerea tuturor fluxurilor energe­
tice. Astfel, puternica boiţi re a pieptului bombat, în e x ­
terior atât de impresionantă, devine nu rareori criptă bol­
tită pentru pornirile delicate şi emoţiile cordiale ale su­
fletului, Posesorii unei asem enea circum ferinţe a piep­
tului plâng rar şi nu arată slăbiciuni, cel puţin nu pe faţă
ş\ deloc în public. în schimb au o înclinaţie spre conti­
nuă agitaţie şi mişcare, tendinţă de dominare şi constrân­
geri de control, supratensiune (=: lupertonus = hiperten­
siune arterială*) şi probleme cardiace, astm* şi emfizem
pulm onar*. Problemele cardiace se aseamănă in princi­
piu cu cele ale plămânulni. în timp ce ele îşi înfom etea­
ză inima, care lucrează sub o presiune deosebit de m are,
în angină pectorală* sau infarct*, plăm ânul supraum flat
fără speranţă nu primeşte la astm şi emfizem suficientă
forţă de viaţă.

2, Toracele îngustat

De o apăsare de tip opus suferă oamenii cu o boltire

îngustată a pieptului. Dacă posesorii unui torace proe­
minent până la debordant sunt flămânziţi emoţional în
toiul preaplinului, ei trebuie să rabde în îngustim e. în
timp ce cei um flaţi fac să sufere în um flarea Eului lor
m ediul lor înconjurător şi adesea se duc pe ei înşişi la
pieire, pieptul supt, n ed ezvoltat trăd ează un Eu care
este şi el ca atare. Departe de a-şi lua viaţa în piept, cei
afectaţi se sim t incapabili să-i tina piept, goliţi şi Ia capă­
tul puterilor. Şi acest sentim ent de viaţă se poate simţi
uşor prin respiraţie, atunci când se expiră com plet şi nu
 Ruediger Dahlke

se m ai inspiră m ai m ult timp- Senzaţia de vid apăsător

capătă foarte repede ceva chinuitor şi disperat, îngusti­
mea şi angoasa îi sugrum ă pe cei afectaţi. Se sim t m e­
reu ca şi cu m team a sau spaim a le-ar fi intrat în oase şi
de parcă ar trebui să se adune, pe ei şî pieptul lor, cu ul­
timele puteri.
Cu o adâncim e dim inuată a suflului şi un ritm lipsit
de vlagă al inimii se sim t pe bună dreptate uitaţi de via­
ţă, o d ată ce ei nu aduc în corp suficient aer proaspăt,
pentru a-1 împărtăşi sângelui lor. în această privinţă, nu
este de mirare că suferă adesea de sentimentul că nu ca ­
pătă destul, şi aşteaptă ajutor din exterior. Atitudinea su­
fletească de bază este m arcată de sentimente de micime
şi inferioritate până la depresii. Strâm toarea, respectiv
anxietatea constituie calitatea predom inantă a vie fii. Se
sim t neînsemnaţi, goliţi, nefolositori, daţi deoparte. Sunt
atât d e nebătători la ochi, în cât sar în ochi. Obosiţi de
(această) viaţa, au uitat că ceea ce lasă să inbe în pieptul
lor îngust are puţin de-a face cu viaţa. Coşul pieptului,
care vrea de fapt să debordeze de sentimente şi emoţii,
este la ei prea m ic, gol şi închis în sine- In schim b, pot
efectiv să aibă gânduri m ari până la fantasme de atotpu­
ternicie în cap.
La cei de la polul opus, cu torace puternic, acest coş
al pieptului este prea m are, prea plin şi, de asem enea,
închisţtat). Ambii s-au baricadat la poli diferiţi în faţa
vieţii. Cei cu pieptul prea um flat construiesc fortăreţe,
cei cu pieptul supt, care au nevoie dc protectie, m i z e a z ă
pe camuflare în faţa vieţii. Astfel, în opoziţionalitatea lor
extrem ă, am ândoi sunt uniţi în punctul decisiv: pe tărâ­
m ul com p lexelor de inferioritate nu sunt deschişi şi
transparenţi pentm energia vitală.
 3. „Tablourile de boală"
ale pieptului

Fracturi ale coastelor

Fractu rile coastelor, m ai cu seam ă ale unei serii de

coaste, m archează o breşă în fortăreaţa coşului pieptu­
lui. Este nevoie de o violenţa considerabilă şi de o situa­
ţie care strâm torează şi înlănţuie în m od deosebit, pen­
tru a ru pe o structură atât de elastică precum toracele,
în m od norm al întregul organism al omului s-ar feri din
drum sau flexibilitatea structurii coaste-cartilaje ar para
atacul. La fracturarea coastelor violenţa trebuie să fie
enorm ă şi să surprindă victima nepregătită sau aceasta
este strivită şi nu mai este în poziţia de a se strecura afa­
ră din situaţia care o îngrădeşte. Descrierea stării fizice
o desem nează totodată pe cea psihică ce face necesare
fracturile coastelor pentru a sparge cu forţa o situaţie în­
ţepenită şi îngustată. Aici este vorba despre o încercare
de a dinamita o gaură într-o fortăreaţă şi de a obţine cu
forţa deschiderea tăgăduită.
Acea deschidere obţinută fizic prin forţa rupturii şi
m ai ales mobilitatea superioară adusă astfel în joc ar tie-
bui realizate pe plan spiritual şi psihic. Prin fracturi doar
sunt puse provizoriu în funcţiune noi „articulaţii auxi­
liare", locurile fracturii. Profilaxia îh ceea ce priveşte alte
fracturi ar fi reînsufleţirea voluntară a multiplelor posi­
bilităţi de m işcare deja existente. Flexibilitate este tem a
şi sarcina care trebuie îndeplinită m ai cu seam ă la figu­
rat. Se pune problem a de a lăsa noul să irr/pă, de a se
deschide şi unor lovituri extrem e şi de a aduce o mobi­
litate în lum ea sentim entelor cordiale şi a schim bului,
care despovărează fizic toracele.
350 Ruediger Dahlke

întrebări
1. Ce în afaxa violenţei îmi m ai poate sparge tezaurul
pieptului meu?
2. Ce dom enii ate lumii mele sentim entale sunt atât
de încarcerate, încât unica lor şansă constă în eliberarea
violentă?
3. Unde m -am m anevrat astfel vârându-m ă în îngus­
time, încât nu mai ştiu încotro s-o iau şi sunt expus ne­
ajutorat forţelor din afară?
4. în ce m ăsură am neglijat schimbul?
5. Mă încum et să las temele deschidere (sinceritate) şi
flexibilitate să-şi recapete rolul în viaţa mea?

Sforăit

Fenom enul sforăitului, care devine o datâ cu înain­

tarea în vârstă tot mai frecvent, se raportează prin inter­
mediul respiraţiei la tema comunicare. A id se adaugă o
problem atică de ritm ce se exprim ă în faze respiratorii
neregulate- Com unicarea în sfera nopţii sc desfăşoară
neunitar pi plin de asperităţi, în joc este o rezistenţă con­
siderabilă. Oam enilor care sforăie le este team a să nu-i
deranjeze pe alţii, şi o iac noapte de noapte. Contactul
lor cu lumea este perturbat. Organismul arată d a r că cel
puţin n oap tea v or să fie singuri ei cu ei. Ii ţin pe alţii
zgom otos la distanţă. Sub „p retextu l" de a nu vrea să
incom odeze, îşi creează spaţiu, respectiv îşi im pun un
spaţiu propriu pentru ei* O ricât de patetic ar accentua
câ t d e m ult le-ar plăcea să p etreacă noaptea în patul
conjugal com un, sim ptom ul lor vorbeşte o altă limbă.
Dacă d n ev a ar îndrăzni totuşi să se apropie noaptea de
ei, are nevoie de o doză bună de um ilinţă şi voinţă de
 3, „Tablourile de boală"
ale pieptului

Fracturi ale coastelor

F ractu rile coastelor, m ai cu seam ă ale unei serii de

coaste, m archează o breşă în fortăreaţa coşului pieptu­
lui. Este nevoie de o violenţă considerabilă şi de o situa­
r e care strâm torează şi înlănţuie în m od deosebit, pen­
tru a rupe o structură atât de elastică precum toracele,
în mod norm al întregul organism al omului s-ar feri din
drum sau flexibilitatea structurii coasfce-cardlaje ar para
atacul. La fracturarea coastelor violenţa trebuie să fie
enorm ă şi să surprindă victim a nepregătită sau aceasta
este strivită şi nu mm este în poziţia de a se strecura afa­
ră din situaţia care o îngrădeşte. Descrierea stării fizice
o desem nează totodată pe cea psihică ce face necesare
fracturile coastelor pentru a sparge cu forţa o situaţie în­
ţepenită şi îngustată. A id este vorba despre o încercare
de a dinam ita o gaură într-o fortăreaţă şi de a obţine cu
forţa deschiderea tăgăduită.
A cea deschidere obţinută fizic prin forţa rupturii şi
mai ales mobilitatea superioară adusă astfel în joc ar tre­
bui realizate pc plan spiritual şi psihic. Prin fracturi doar
sunt puse provizoriu în funcţiune noi „articulaţii auxi­
liare", locurile fracturii. Profilaxia în ceea ce priveşte alte
fracturi ar fi reînsufleţirea voluntară a multiplelor posi­
bilităţi de m işcare deja existente. Flexibilitate este tema
şi sarcina care trebuie îndeplinită mai cu seam ă la figu­
rat. Se pune problem a de a lăsa noul să irupă., de a se
deschide şi unor lovituri extrem e şi de a aduce o mobi­
litate în lum ea sentim entelor cordiale şi a schim bului,
care despovărează fizic toracele.
 Pieptul 351

subordonare Ia ritmul lor ce nu poate scăpa a u z u lu i__

sau dacă nu, atunci de dopuri pentru urechi. Astfel se
da surd faţă de cei cane sforăie. Este dincolo de orice în­
doi ală cine dă aici tonul. Există bănuiala că cei care sfo­
răie nu sunt în situaţia de a-şi face ziua spaţiu, de a-şi
asigura d istantă şi resp ect şi de a da tonul. Ei d em on ­
strează zgom otos că au nevoie de mai m ultă atenţie, în
orice caz în ceea ce priveşte latura lor de noapte pi um ­
bră. A ceasta corespunde părţii feminine, întunecate a
sufletului.
Zgom otul scârţâitor, răzuitor în una sau ambele faze
ale respiraţiei indică o com unicare neşlefuită, îndărăt se
ascund argum entarea aspra şi efortul de a com unica, cc
nu le sunt conştiente celor în cauză. Dar celorlalţi le de­
vine clar stilul gălăgios, demonstrativ, imposibil să nu fie
auzit şi adesea agresiv al comunicării. Faptul că cei care
sforăie sunt singurii care nu-şi percep sforăitul arată că
sunt pi singurii cane nu-şi percep stilul de comunicare.
N oaptea Ic trebuie supape pentru a-şi exprim a în fe­
l u l ! or asp ru tot ceea ce încă nu au spus. C onsum ul
m are de energie Ia acest tip de com unicare devine au-
zibtl în efortul lo r La trezire sunt corespunzător m ai pu­
ţin odihniţi.
Problema de ritm iese la iveală în pauzele extrem de
lungi de respiraţie care se semnalează adesea şi forţea­
ză în m od reflex Ia o inspiraţie deosebit de adâncă. Per­
soanele care sforăie dem onstrează cât de m ult au acce-
dat com unicativ la un pol. Aici se oglindeşte o formă de
com unicare istovitoare până Ia lipsa suflului, care sileş­
te la pauze de respiraţie corespunzătoare, Intervalele
lungi fără suflare ilustrează că adesea nu are loc nid un
schimb. Com unicarea vine din lat. comirjunis —com un; a
352 Ruediger Dahlke

com unica este a împărtăşi. Numai că cei care sforăie mai

curând îm part decât să îm părtăşească, iar im ediat după
aceea se blochează, pentru ca puţin înainte de sfârâit să
sufle din greu luptându-se după o gură de aer, într-un
m od imposibil să nu fie auzit. A nu respira înseam nă a
nu participa la viaţă.
Som nul îndelungat ce se p oate observa Ja cele mai
multe persoane care sforăie dovedeşte p c de o parte că
din cauza stilului epuizant d e com unicare au nevoie de
faze lungi de regenerare, pe de altă parte, câ găsesc pu­
ţină odihnă la acest tip de somn. Calitatea redusă o com ­
pensează prin cantitate. Aici ar putea rezida şi explica­
ţia pentru afirmaţia statisticienilor că sforăitul este nesă­
nătos. Mai puţin este sforăitul în sine nesănătos câ t este
un indiciu pentru o situaţie nesănătoasă In principiu.

întrebări
1. Unde exagerez un pol al realităţii?
2. în ce m ăsură îmi lipseşte legătura dintre extrem e?
3. Ce rol are com unicarea laturii sufleteşti feminine?
4. U nde m £ exclud d c la fluxul vieţii?
5. Ce separă în com unicarea mea, ce leagă?
6- Cum pot găsi un ritm armonios de viaţă?

Oprirea bruscă a respiraţiei h nou-rrascuţi sau sindromul

morţii subite infantile

A cest tablou al bolii, respectiv al morţii, devenit în ul­

timul timp tot mai frecvent este total neexplicat din punct
de vedere m edical. Nou-născuţii m or din cauza opririi
bruşte a respiraţiei şi sunt găsiţi morţi în pătuţ fără simp-
 Pieptul 353

tome sau semne de luptă internă. Este de parcă ar fi uitat

să respire. C u toate că nu există desigur experienţe tera­
peutice, părinţii afectaţi sunt foarte interesaţi să interpre­
teze incidentul misterios. Din perspectiva desfăşurării lui,
el apare ca o încetare a comunicării cu lumea, am putea
spune eventual: cu această lume. într-adevăr, mediul nos­
tru înconjurător ameninţat nu mai este, în special în m a­
rile oraşe şi mai cu scam ă pentru copii, un loc dem n de
trăit în el.
Fără să v rem să punem sindrom ul morţii subite in­
fantile (SIDS) numai în seama acestui fapt, copiii suferă
şi mor totuşi tot mai m ult din cauza bolilor căilor respi­
ratorii, de la închiderea Iaringelui în aşa-numitul crup,
până la bronşită* obstructivă şi astm*. Paralel în timp cu
fenomenul înainte necunoscut arc loc o altă dram ă, la fel
de enigm atică, în mările noastre. Tot mereu se întâmplă
ca unele balene să se sinucidă de-a dreptul, înotând până
p e uscat şi murind* încercările oamenilor d c a împiedi­
ca dram a sunt adesea zădărnicite prin voinţa puternică
a animalelor.

4. Pieptul feminin

Pieptul feminin, sânul, este atât prin funcţia, cât şi

prin forma sa de o im portanţă centrală. în limbaj medi­
cal numit glandă m am ară (lat, mamma), el simbolizează
m aternitatea şi capacitatea hrănirii, O dată cu creşterea
copilului în pântece creşte şi pieptul, la naştere este um­
flat şi plin datorită venirii laptelui. Prima alăptare a co­
pilului produce Ia m am ă şi copil o senzaţie de plăcere. In
plus, are un efect favorabil asupra durerilor post-partum
 Ruediger Dahlke

şi retragerii uterului. Este, ca să zicem aşa, sem nalul re­

generării de după naştere. Dincolo de senzaţia de ferici­
re şi plăcere nutrită de m ajoritatea m am elor în timpul
alăptatului, suptul pieptului plin aduce uşurare şi este
plăcut şi în această privinţă. Cu toate că suptul este un
reflex înnăscut bebeluşului, atingerea pieptului m oale şi
şuvoiul de lapte cald îl um plu, de asem enea, cu o sen­
zaţie de fericire şi mulţumire.46
Pieptul este extrem de sensibil. A tingerea blândă,
mângâietoare a obrazului copilului şi m ai cu seamă aţin-
gerea buzelor şi limbii care sug produc la foarte multe
femei senzaţii d c plăcere. în acest sens, baza dragostei
m aterne este şi de natură sexuală, Groddeck porneşte de
la faptul că suptul declanşează pasiune în femeie şi o sti­
m ulează să caute d i n nou raport sexual. El interpretea­
ză această observaţie în slujba conservării speciei ca fi­
ind plină de sens din punct de vedere biologic, îm potri­
va ei pledează însă faptul că tocm ai alăptatul este o pro­
tecţie în faţa unei noi sarcini, prea timpurii.
Tematica sexuală a pieptului care alăptează este con­
testată m ai ales de către cei care ridică m aternitatea la
cer, în timp ce condam nă sexualitatea în infern. Refe­
rinţa sexuală generală a sânului femeii este în schim b
necontestată. Atât la alăptat, cât şi la sărutat el este luat
cu volup tate în gură, un procedeu care nu este nease­
m ănător pe planul fizic superior raportului sexual exe­
cutat pe planul inferior. Pieptul are aici rolul penisului
care pătrunde, cavitatea bucală corespunde vaginului.
Făcând complet abstracţie de întrebarea dacă la alăp­
tat copilul percepe deja în m am ă şi femeia, valoarea cen­

1,6 Astfel d e afirmaţii se fac pe baza m u lto r exp erien ţa concordante

cu terapia reincarnării
 Pieptul 355

trală ce i se arogă pieptului în iestul vieţii este evidentă.

Atingerea de piept este cea mai timpurie pe care o trăieş­
te omul. în această privinţă, este plauzibil ca el să caute
şi în continuare dragoste la sân. Asta-i valabil desigur şi
pentru femei. Ele se strâng reciproc la piept şi îşi trans­
mit astfel o senzaţie caldă de siguranţă, de protecţie. O
femeie nu trebuie să fie nicidecum lesbiană pentru ca şa
se simtă bine la pieptul alteia. Relaţia unei femei cu sâ­
nul altei femei este fireşte mai apropiată decât, de pilda,
cea a unui bărbat cu membrul cuiva de acelaşi sex cu el.
A strânge pe cineva la piept este întotdeauna un gest de
sim patie şi iubire. Nici com pasiunea nu este exprim ată
de vreun ait organ mai intens şi mai călduros, nicăieri nu
poţi, de exemplu, să te uşurezi m ai bine plângând ca la
pieptul cuiva. Că pieptul este, în afara unui organ cu
funcţie materii hrănitoare, şi unul de relaţie o arată fap­
tul că num ai la om cl este mereu proeminent, în timp ce
„alte m am ifere" ÎI dezvoltă doar temporar, pentru supt.
în fine, în dragostea sexuală pieptul devine organ se­
xual, o dată ce bărbaţii caută instinctiv pieptul, adică sâ­
nii, d ar nu numai proem inenţele, ci şi adâncitura, deci
spaţiul dintre ei, decolteul. Acest loc dintre sâni a fost
dezgolit încă din vechime, pentru a fermeca sexul opus.
O ricât de diferite or fi fost direcţiile modei de-a lungul
timpului, doar rareori s-a renunţat la expunerea acestui
loc plin de brizanţă. Vremurile mai de dem ult au fost din
acest punct de vedere parţial chiar mai libertine, dacă ne
gândim de pildă la rochiile decoltate de pe tim pul lui
L ud ovic al XlV -lea, c a să nu m ai vorbim d e „m o d a"
aşa-zişilor primitivi. în vechiul Egipt adâncimea decol-
teului se corela cu înălţimea influenţei sociale, la Atena
femeile din stanca a treia apăreau cu pieptul gol la oca-
 Ruediger Dahlke

rit de sărbătoare. „Oben ohne',bb nu este deci nicidecum

o invenţie a v rem u rilo r noastre liberale.
Sânii au fost pi sunt scoşi în evidenţă pi într-un mod
mai puţin evident: ridicaţi prin corsete, ţinuţi şî totoda­
tă dem onstraţi prin sutiene, modelaţi prin corsaje spe­
ciale sau pur pi simplu prin faptul că femeia îşi încruci­
şează braţele sub ei pi îi bombează, umflându-pi pieptul.
Chiar şi strânsul cit şireturi sau în corset al taliei serveş­
te parţial la accentuarea pieptului. Bijuterii, precum bro-
pele pi colierele, arată com orile aflate sub ele. Mai exci­
tan t decât pieptul oferit gol este pentru mulţi bărbaţi
somnul că ei ar putea merita să-şi adâncească acolo pri­
virea. în acest sens sunt folosite bretelele alunecoase ale
unor rochii decoltate şi altele asemenea într-un m od pe
cât de iscusit, pe atât de (semi)conptient-
Apa cum femeile tind mereu să-şi m izeze la jocurile
sociale sânii proem inenţi de la natu ră, bărbaţii nu au
vru t să renunţe la ei în nici o epocă. A proape exclusiv
bărbaţii sunt cei care stabilesc drum urile foarte directe
ale modei, în ceea ce priveşte sânii. Pieptul este, cu m o­
liciunea şi cu maleabilitatea lui, regiunea corpului care
opune cea mai mică rezistenţă. Aceste cunoptinţe, dobân­
dite intuitiv deja ca bebclup, au fost folosite de bărbaţi
în toate timpurile, pentru a cuceri prin intermediul piep­
tului femeia ca în treg.
în timp ce femeile „se aru n că" m ai degrabă „de gâ­
tu l"47 bărbaţilor, bărbaţii se aruncă sistem atic la p ie p t
Aspectul moale al formei Iui emisferice îşi pune proba­

13,5 Topless, (N -t.)

17 Prin gat este, dup3 cum s-a indicat mai sus, abordată tema pose­
sie, Cine 6C aruncă dc Râtul cuiva vizeaiiS, prin urmare, domeniul
său de posesie.
 Pieptul 357

bil am prenta asupra predilecţiei pe care o avem şi mai

târziu în viaţă pentru toate lucrurile rotunde. Nimic nu-i
respingător la ei, mai degrabă totul atrage şi adem eneş­
te. Astfel, el este transcris, mai cu pretenţii sau mai ne­
pretenţios, în imagini cane corespund rotunjimii lui per­
fecte şî desăvârşirii molatice a formei. Printre fructe sunt
folosite m ai cu seam ă merele, uneori şi perele. Pentru
sfârcuri servesc imaginile bobiţelor de zmeură şi ale căp­
şunilor ca şi ale bobocilor de floare, în vreme ce m aghia­
rii pornesc şi în limbajul uzual de la boboci, germanii nu
se sfiesc să vorbească de „W arzen"'*.
Astfel se face aluzie la ceva respingător, ch iar care
produce silă, ceea ce punem ce! mai degrabă în legătu­
ră cu o vrăjitoare bătrână şi rea, Cui i-ar plăcea să ia un
neg în gură! Aşa că această denumire ar putea fi foarte
bine n răm ăşiţă a Inchiziţiei, acel delir colectiv de pro­
iecţie,, care vedea mai ales în femeile atrăgătoare nişte
vrăjitoare rele, adem enitoare. M işcatea feministă a des­
coperit această tem atică, şi astfel există din această di­
recţie tendinţe de a vorbi de pildă despre „perla pieptu­
lui". Num ele „W arze" în acest context dă de bănuit că
în germ ană domină subliminal atitudini negative faţă de
feminitatea m atură. Şi acestea îşi au tradiţia în istorie. în
Evul Mediu fanaticii religioşi ponegreau decolteul ca „fe­
reastră a iadului" şi sânii ca „foaie ale diavolului", res­
pectiv „bile ale diavolului". Chiar şi politica se preocu­
pa de ferm ecătorii sâni, şi astfel s-au păstrat dispoziţii
care se îndreaptă îm potriva „etalării lor ruşinoase". Mai
cu seam ă în ţinuturile catolice s-a căutat în acele epoci
să se prevină în genere dezvoltarea periculoasă a sâni-

“ W anoen în seam n ă atât sfârc, m am elon, c â t neg, v eru că , (W, (.}

356 Kuediger Dahlke

lor, de pildă cu aplicarea pe timp de noapte a unor plăci

grele de plumb.
Pieptul feminin este de departe cel m ai im portant or­
gan sexual secundar şi atracţia privirilor pur şi simplu,
în această funcţie este folosit pe scară largă şi uneori
chiar exploatat. Mai ales industria am ericană şi italiană
de film produce „staruri cu forme rotunde", care fac ca
inimile bărbaţilor să bată mai puternic. Fem eile sunt re­
duse la trei cifre, la loc de frunte aflându-se circumferin­
ţa pieptului. Astfel, pieptul devine în m od foarte evident
acel organ prin care femeia trebuie să se lase definită şi
de multe ori se defineşte chiar ea, într-o epocă digitală
este suficient în acest sens un număr. Firile m ai de modă
veche îşi definesc încă idealul în m od descriptiv. Pieptul
trebuie atunci să fie bine format, ridicat, tare şi de m ări­
m e medie. Dacă esrfţ prea mic, se degradează la nivel de
lipsă, daca este prea m are, ajunge împreună cu posesoa­
rea lut o provocare. Pentru noi este doar greu de co n ­
ceput ca există culturi care au un alt ideal şi preferă, de
pildă, „sânii lăsaţi", care reprezintă acolo m aturitatea,
abundenţa copiilor şi o viaţă trăită din plin.
C u cât sunt sânii m ai m ari, cu atât este femeia m ai
atrăgătoare (sexual), sună prin locurile noastre formula
simplă din spatele definiţiei digitale. Este o sexualitate
înfrum useţată foarte m atern. „Cuceritorul m ascu l" se
poate ascunde, afundându-se in astfel de sâni şi se p^a_
te lăsa răsfăţat de ei precum odinioară ca bebeluş. In
această privinţă, un veritabil fetişism al sânilor este un
simptom clar. Astfel de bărbaţi caută m am a în femeie şi,
mai mult decât împlinirea genitală matură, să li se poarte
de grijă din punct de vedere emoţional, să se simtă la adă­
post şi protejaţi — prin urm are caută femeia puternică,
 Fieptul 359

Faptul că civilizaţia americană copilăroasă, dc Ia m ânca­

rea prin M ickey M ouse până la joaca perm anentă de-a
cow-boy-ii ţii indienii, se evidenţiază aici în m od special
este la fel de puţin surprinzător ca şi preferinţa cores­
punzătoare italienească. Mamma italiancă este în mod
clasic cu pieptul voluminos şi axată din cap pană-n pi­
cioare pe îngrijirea copiilor ei mici şi mari,
Din evaluarea socială, d ar şi din mediul înconjurător
individual respectiv, decurg probleme multiple cu piep­
tul şi sânii. Idealul de siluetă este supus în mare măsură
gustului spiritului epocii. Dacă încă pe la cum păna din­
tre secole erau preferate siluetele rotunjite, aşa-num îte
plinuţe, acum este îndrăgită linia zveltă, Imaginea idea­
lă a starurilor imprimată de Hollywood ridică în slăvi fe­
m eia zveltă cu sânii mari. în lum ea veche a făcu t deja
odată furori idealul twiggy, silueta băieţoasă, practic fără
sâni. în această m ultitudine de idealuri problemele nu
pot să întârzie să apară. într-adevăr, Ia nici un organ, in­
cluzând aici £i nasul, nu se tot operează atâta fără nece­
sitate medicală ca la pieptul (la glanda mamară) feminin,
în acelaşi timp, la nici lui alt organ feminin nu se operea­
ză atâta cu necesitate stringentă, o dată cc carcinomul ma-
m ar este cancerul cel mai frecvent la femei.

Cancertd itttirhş#

Cancerul m am ar nu este num ai cancerul feminin cel

mai frecvent, ci şi cel care produce cea mai m are teamă.
Dacă la locul cel mai frumos şi mai m oale create atât de
perceptibil ceva atât de tare şt de malign, asta declanşea­
ză o groază suplim entară. Afirmaţiile din capitolul ge­
neral despre cancer sunt valabile pentru tabloul bolii în
360 Ruediger Dahlke

general. Localizarea şi im portanţa specifică a fiecărui or­

gan determ ină şi planul evenim entului. Dacă ţesutul
glandular m oale al mamniei se întăreşte la locul protec­
ţiei şi plăcerii naturale şi devine malign, sunt abordate
temele m aternitate, plăcere şi relaţie şi furnizează baza
dramei. „A lovit-o" la locul cel mai sensibil, în apropie­
re de inimă, iar ea o ţine pentru sine, nu trădează nimă­
nui, cât este d c rănită şi de supărată. Aşa că trebuie să
arate corpul ce se petrece cu adevărat. Iar ceea ce vuieş­
te în pieptul ei este infernal, inima a devenit în adevăra­
tul sens al cuvântului o ascunzătoare de ucigaşi.
P c lângă aspectul sensibilităţii şi susceptibilităţii, piep­
tul are, datorită formei lui în sexualitate, şi un caracter
provocator, şi astfel este abordată aici şi com ponenta ero­
ticii ofensive.
Faza prăbuşirii apărării imune şi astfel a izbucnirii
prapriu-zise a bolii este m arcată la cancerul m am ar ad e­
sea de o m âhnire adâncă pe care cea vizată nu şi-o m ăr­
turiseşte în întreaga ei amploare. Ea pune Ia inimă cev a
mai m ulte lucruri decât adm ite, şi şi le apasă pe piept,
nu pentru a şi le ţine aproape, ci pentru a lc ascunde.
O ricât ar fi de îngrijorată sau de supărată d e um ilinţa
sau rănirea ce i s-au adus, ea nu o rosteşte cu voce tare,
ci tinde să o păstreze în pieptul ei, unde ea se poate în­
truchipa şi poate deveni cancer.
Ceea ce arată ca o reţinere altruistă, şi uneori este dat
drept înţelegere şi este greşit înţeles, e mai degrabă tea­
m a de a începe bătălia şi de a acu za, team a de a lupta
pentru propriile interese. Adesea, şi m ândria îm piedică
o izbucnire scadentă. Maternităţii care se jertfeşte îi este
foarte străin egoism ul, şi atunci el este rep rim at co n ­
ştient, Dar în corp el iese din nou la iveală, şi an u m e
 Pieptul 361

exact în locul unde sălăşluiesc veritabila inimă blândă şi

înţelegerea maternă (pentru tot). îm potriva acestor idea­
luri înalte nu este de spus absolut nimic, doar că cea vi­
zată nu este în mod evident (încă) în m ăsură să trăiască
fără rezerve astfel de ţol uri. Rezerva nemărturisită se în­
truchipează şi trădează câtă energie | ţern a tit a zăcut aco­
lo în propriul piept şi s-a trezit acum . Toate elementele
agresive, distrugătoare, devoratoare şi lipsite de scrupu­
le netrăite până acum răzbat la nivelul corpului.
Ţesutul m oale hrăn itor al pieptului, a cărui sarcină
este să dea, să aprovizioneze şi să alimenteze, devine atât
de egoist, cu m nu a r vrea cea vizată să fie niciodată în
m od conştient. Corpul îi preia astfel ceva ce ea refuză,
nu pentru că nu îl are, ci pentru că nu şH m ărturiseşte
sau concede.
Şi în ceea ce priveşte pieptul ca organ de relaţie, în ca ­
zul cancerului m am ar ofensiva se prăbuşeşte în umbră.
Adesea cancerul arată sub formă de strângeri ale pielii
că respectiva a renunţat la iniţiativă şî s-a concentrat pe
retragere. Retragerea nu este însă în corporal, ci doar în
sufletesc, şi chiar şi atunci este indicată numai în sensul
reflectării la religia. Fiind ca organ proeminent asem ănă­
tor nasului, printre sarcinile pieptului ar fi să fie ofensiv.
C at de im portantă este această com ponentă ar putea re­
ieşi d a r din faptul că aceste două organe sunt de depar­
te cel mai des transformate chirurgical, în m od evident
pentru a putea scoate în cvidertfi mai bine calităţile orien­
tate spre exterior.
Elem entul ofensiv-agresiv trăit neconştient se m ani­
festă atât în evenimentul cancerului, cât şi în terapiile cu­
rente, D acă modulul, care este în sine m ereu simbolul
unei problem e nerezolvate, este tăiat chirurgical cu cu-
3 62 Ruediger Dahlke

ţi tul, agresiunea care m erge până la sânge este neîndo­

ielnică- Dur şi radiaţiile bogate în energie em an ă ceva
agresiv, aducând nu num ai celulelor can ceroase, ci şi
m ultor celule sănătoase moartea. Ceva asem ănător este
valabil şi pentru ci (ostatice, al căror lip de agresiune in­
fernală este asociat cu otrăvire şi blocare şi este simbolic
cel mai apropiat de cancer. Aceste m etode respingătoa­
re aduc ceva în joc ce îi lipseşte pacientului cu cancer-
Dacă l-ar integra în conştiinţa lui, a r putea să elibereze
principiul din existenţa sa fizică în umbră şi să se elibe­
reze şi pe sine de ameninţare-
în mitologie există un m otiv apropiat de acest eveni­
m ent. Penthesilea, regina am azoanelor, îşi taie sânul
drept, pentru a-şi putea întinde mai bine arcul în luptă,
adică pentru a face mai bine faţă lumii bărbaţilor. In con­
secinţă, amazoanele le mutilează fiicelor lor pieptul, spre
a ie înartra m ai bine pentru lupta vieţii şi a le face să fie
cel puţin pe partea dreaptă ca bărbaţii- Ele renunţă de
bunăvoie la o parte din feminitatea lor m oale, deoarece
le stă în drum şi le împiedică să înfrunte viaţa dură.
Cancerul m am ar semnalează şi că felul feminin m oa­
le a devenit o piedică în calea stăpânirii vieţii- El arată
că moliciunea trebuie prefăcută în duritate şi că uneori
trebuie renunţat total la o parte din feminitate. Ceea ce
nu se întâm plă la figurat devine la un moment d at sar­
cina chirurgului care taie ceea ce a pătruns în drum ul
(vieţii)- Persoanele care nu sunt pregătite să-şi facă tăie­
turile de rigoare în viaţa lor trebuie să accepte să le fie
făcute în cele din urm ă pe o cale nerezolvată.
Sarcina de a renunţa (tem porar) la anumite domenii
ale vieţii pentru a veni în ajutorul altora, păgubite, ca
aceste domenii să-şi dobândească dreptul ce li se cuvi­
 Pieptul 363

ne, înseam nă în acest caz a părăsi îm părăţia m amelor,

tărâm ul selenar. A sta poate să însem ne, de pilda: a re­
nunţa la dependenţe; a renunţa la o asigurare cerlă a
existenţei, dar legată de condiţii ostile dezvoltării; a-şi
înceta rolul de „femeie bună", de iubită tolerantă, mereu
lăsată în planul doi, de „fiică iubită", de „m am ă înţele­
gătoare", căreia îi poţi cere orice; a îngropa de bunăvo­
ie şi ia m odul figurat situaţia de femeie naivă, care se
com place să fie doar gospodină şi soţie; a lăsa deoparte
atitudinea prinţesei pe bobul de m azăre; a lăsa să m oa­
ră fetiţa privilegiată provenită d intr-o familie mai bună;
a renunţa la mama Biserică pentru drumul propriu etc.
Cancerul este din principiu un sem n că nu se merge
sau nu se m ai m erge p e drumul propriu de dezvoltare,
că naşterea sufletească nu se împlineşte, Respectivul can­
cer îi arată bolnavei în ce loc s-a îm potm olit în canalul
naşterii. Cu sânii este atins domeniul sensibil al m ater­
nităţii şi astfel întreaga problematică de a dădăci şi a fi
dădăcit, de a hrăni şi a fi hrănit, de a alăpta şi a fi alăp ­
tat, de a îngriji şi a fi îngrijit. Aşa că nu este de mirare
dacă la pacientele cu cancer m am ar se pot găsi aproape
fără excepţie relaţii m aterne speciale, de la inexistente la
tăgăduite şi până la „neobişnuit d e profunde şi bune".
In acest con text trebuie să ne gândim şi la m am elonul
care secretă, un simptom de avertizare la cancerul m a­
m ar, care ap are oricum Ia 10 la su tă dintre paciente.
Glanda m am ară începe atunci să dea lapte şi indici fap­
tul că tema hrănirii şi suptului a alunecat în um bră.
Ca simbol al moliciunii şi maleabili taţii este aborda­
tă cu pieptul şi tem atica îndurării şi supunerii, a vulne­
rabilităţii şi chinului, a umilirii şi sensibilităţii. Organul
de relaţie piept aduce temele retragere şi ieşirea din sine
3 6 1* Ruediger Dahlke

însuşi, atragere şi ademenire, ascundere şî provocare în

jocul primejd ios.
Telul în toate acestea nu este de a face „ceea ce este
corect", „bun" sau „aşteptat", ci de a descoperi şi im pu­
ne de sine stătătorul, individualul. Fiecare drum al dez­
voltării este unic, chiar dacă ţinta sa este identică cu cea
a tuturor celorlalte drumuri, unitatea. La urm a urmei, ea
este cea care trebuie realizată, şi aid , dar realm ente abia
aici întră în joc dragostea ca m ântuire a tematicii cance-
rulai. Această dragoste nu are în mod evident nimic de-a
face cu a fi drăgăstos, cu a fi drăguţ- înainte de □ se ajun­
ge acolo şi ca femeia să fie una cu tot şi toate, trebuie cla­
rificat tocmai că ea nu este de acord cu toate, ci intenţio­
nează să o ia pe propriul drum. Pentru asta, trebuie să
renunţe atunci temporar la moliciune, toleranţă, putere
de adaptare şi celelalte atribute tipice ale bunei-cuvimţe
feminine. Este cu siguranţă mai salutar să se renunţe, de
bunăvoie la ele, pentru anum ite faze ale vieţii decât a
trebui să se renunţe la simbolul acestor trăsături tipic fe­
minine, sânul.
Dacă pieptul s-a pierdut deja în această confruntare,
abia atunci devine clar ce avea femeia prin e l Se pierde
mult m ai mult decât un organ. întotdeauna piere un sim­
bol şi cu el o parte din sentimentul propriei valori- Dacă
o femeie nu se mai simte după am putare a fi femeie în
adevăratul sens al cuvântului, înseam nă că ea s-a simţit
femeie m ai ales prin trupul ei. Pe viitor este obligată să
nu se mai definească num ai prin feminitatea ei trupeas­
că. Alte conţinuturi de viaţă vor să fie dezvăluite.
Femeile care au jertfit cancerului un sân sau chiar am ­
bii şi au supravieţuit mulţi ani am putării relatează im ­
presionant cum s-a m odificat viaţa lor mai cu seamă din
 Pieptul 165

punctul de vedere al conţinutului. Mitul am azoanelor ar

putea să apară aici în funda]. Astfel, pierderea poate de­
veni o şansa de găsire a unei identităţi noi, individuale.
Un conţinut al vieţii care are de-a face central cu ea însăşi
şi mai puţin cu alţii trebuie să-şi facă intrarea în scenă.
Aici poate să devină clar de ce cancerul m am ar a p u ­
tut să ajungă cancerul feminin cel m ai frecvent. Rata sa
de creştere este im presionantă. în timp ce în 1961 din
100 000 de femei în Republica Federală Germ ania m u­
reau sub 30 de cancer la sân, în 1985 erau deja peste 40,
Aceste cifre devin şi mai înspăimântătoare, dacă ne gân­
dim că sistemul detectării timpurii^ a dat în această epo­
că în m od clar rezultate bune, iar operaţia, în m ăsura în
care a fost efectuată în prim ul stadiu, a d at posibilitatea
la aproape 90 la sută dintre femei să treacă de următorii
cinci ani fără recidivă. Rata enormă de creştere are evi­
dent de-a face cu o problematică ce apare frecvent Ia fe­
m eile de a ri în societăţile noastre m odem e. Glanda ma­
m a ră în sine nu este în orice caz un organ dintotdeauna
deosebit de pasibil de cancer. După cum am menţionat
m ai sus, există culturi care nu cunosc această frecvenţă
a cancerului, şi deri nici pe cea a cancerului la sân. De­
sigur că la sâni este vorba despre un ţesut extrem de sen­
sibil, Pe de altă parte, asta este valabil şi în gură. Aici s-ar
adăuga şi contactul cu un num ăr m are de factori cance­
rigeni. Şi cu toate acestea, există cu m ult m ai puţine
cazuri de cancer al m ucoaselor bucale. La vacile de lap-

D e te c ta r e a t im p u r ie e s te c u m u lt m a i b u n ă d e c â t o ea t â r z ie o b iş ­
n u it ă în a in te v r e m e , p e d e altă p a r t e t a n u a r e n im ic d e-a fa c e cu
p r e v e n ir e a .Profilaxia, t u care e s te c o n fu n d a t ă a d e s e a , a r tr e b u i
fflS fliţţîl u n p a s m a r e m a i d e p a r t e ţ i s i î m p i e d i c e iz b u c n i r e a s i m p ­
t o m a t ic ii, r e s p e c t i v c h ia r 6 -0 fa c ă s u p e r f l u i .
366 Ruediger Dahlke

te, care suferă mai des de inflama fii ale uterului decât fe­
meile de cele ale glandelor m am are, cancerul în această
regiune este n ecun oscut
în căutarea situaţiei specifice nu este greu d e desco­
perit aici neglijarea propriului drum feminin, acesta ne-
trebuind sa aibă de-a face cu idealul curent d c femini­
tate şi putând să solicite m ult m ai m ultă duritate şi p u ­
tere decât le este adecvat unora, în acest context intră şi
faptul că maicile sunt lovite cu o frecvenţă peste m edie
de canccrul mamav. Nu discutăm în ce m ăsură vocaţia
de călugăriţă contravine drum ului feminin. Probabil că
afectate sunt acele maici care tocm ai că nu sunt p e d ru ­
mul lor, căci ele nu şi-au urm at chem area, ci s-au refu­
giat la m ănăstire pentru a se eschiva de viaţă. Şi poate
şi cele care au simţit, ce-i drept, o chem are, d ar au pier­
d u t ulterior contactul cu drum ul m ănăstiresc şi totuşi
au răm as pe el. Aşa cum viaţa în mănăstire folosită abu­
ziv ca refugiu stim ulează cancerul, îl poate şi îm piedi­
ca, în m ăsura în care o aduce pe respectiva femeie pe
drum ul ei.
Cercetările epidem iologice, care se referă la reparti­
zările bolilor în populaţie, dezvăluie alte legături intere­
sante. în timp ce călugăriţele se îm bolnăvesc cu o frec­
venţă ce depăşeşte media de cancer mamar, femeile care
au născut în anii tineri mai mulţi copii sunt cel mai pu­
ţin atinse. Dacă la naşteri aveau peste 25 de ani, riscul
creşte din nou. Femeile care fac copii abia după 30 de am
au deja un risc mai crescut decât cele fără copii. Fireşte
că nu are nici un sens să se facă planning familial după
astfel de statistici. A r însemna înţelegerea greşită a sta­
tisticilor în sens cauzal. Pe de altă parte, ele au un carac­
ter indicator destul de bun. Conform Iui, a avea devre­
 Pieptul 367

m e copii este încă pentru foarte multe femei decisiv pen­

tru dezvoltarea lor de sine, în vreme ce a avea foarte târ­
ziu copii ar putea izvorî m ai degTabă dintr-o cerinţă ve­
nită din exterior sau din nişte reflectări raţionale- Aces­
tor concluzii le corespund experienţe din psihoterapie,
unde reiese nu rareori că sub suprafaţa unui stil de via­
ţă m odern tot mai dăinuie idealurile şi m odelele stră­
vechi, Interpretările statisticilor sunt întotdeauna delica­
te, mai cu seamă la o atare temă într-o epocă atât de an­
gajată în acest sens, în principiu se poate constata că, în
d u d a tuturor indicaţiilor despre însemnătatea propriu­
lui drum , nu se poate merge în general pe urmele largi
ale mişcării de em ancipare. Aceasta a realizat poate cea
m ai importantă profilaxie a cancerului m am ar în ultime­
le decenii, deschizandu-le femeilor noi spaţii (libere) pi
posibilităţi. Dar în m ăsura în care a căpătat putere, şi-a
arogat şi o umbră- Prevenirea cancerului m am ar ar fi o
stimulare spre propriul drum feminin. Accentul se pune
aici pe propriu şi pe feminin în egala m ăsură, dar miş­
carea fem eilor îndeam nă, cu cerinţe pe pancarte, ce-i
drept îndreptăţite, tot m ai m ult femeile să m eargă îna­
inte, devalorizând astfel involuntar drum ul feminin.
Acolo unde copiii, bucătăria, biserica decad la nivel de
cuvinte de ocară este pentru m ulte femei greu să-şi gă­
sească drum ul şi să-I aprecieze. A ceste sfere tem atice
sunt în m od evident m ai adânc ancorate decât Ie place
adepţilor spiritului epocii.
Este aproape imposibil de găsit un profil specific al
personalităţii care predestinează pentru cancer m amar.
Tema drumului propriu părăsit sau negâsit pi în orice caz
neparcurs va răzbate însă practic întotdeauna într-o for­
mă sau alta, în ceea ce priveşte ma tem itatea, nodului în
368 Ruediger Dahlke

creştere p oate să indice că aici create ceva ce substituie

dragostea maternă autentică, ceva rece şi periculos. Cea
afectată poate să fie efectiv o m am a aşa cum scrie la car­
te- Dacă a fi m am ă nu-i stă însă în suflet şi ea joacă faţa
de ea însăşi şi de lume rolul mamei din cartea ilustrată,
nu este drum ul ei şi acesta devine un pericol. Dragostea
de m am ă este, în felul ei altruist de a fi, o imagine a dra­
gostei cereşti. Dacă vine din suflet, este un panaceu uni­
versal, d ar dacă nu face decât să imite normele sociale,
poate să coste viaţa. Aceeaşi problem ă o poate avea fe­
meia ca din cartea ilustrată, care este mulţumită cu sine
şi cu care partenerul este deosebit de m ulţumit, pentru
că se apropie atât de mult de idealul femeii. Dacă nu co­
respunde însă idealului ei lăuntric, şi viaţa ei exem pla­
ră este suspectă de cancer. Nici chiar femeia ofensivă,
care aparent este axata numai pe ceea ce-i face plăcere,
nu este autom at în siguranţă în faţa lui. Cine face atât de
cu succes pe vam pa, fără să fie intr-adevăr, este in ace­
laşi pericol ca şi femeia modestă şi retrasă, căreia i-ar plă­
cea atât d e m ult să fie vam pă, d ar nu se încum etă. Fe­
meia m odernă, care se „em ancipează", pentru că aşa se
cade în ziua de azi, şi visează la un rol „de a fi numai
m am ă" în stil clasic, d ar de mult scos din circulaţie de
spiritul epocii, face desigur parte şi ea din grupul de risc.
Orice ghidare după şabloane exterioare, prestabilite de
societate este lucru problematic, căci nu corespunde mai
niciodată propriului fel de a fi. Dar d n e nu corespunde
propriului fel de a fi şi particularităţii sale trăieşte peri­
culos, Pericolul este că ieşirea ei din m atcă se scufundă
în corp şi se răsfrânge îm potriva ei însăşi pe acest plan.
Cea mai hună profilaxie a cancerului este deci o viaţă cu­
rajoasă, respectiv propriul drum individual spre unici­
 Pieptul 369

tate. Drumul este com plet individual, dar felul este su-
praindividual şi desăvârşit*

Rabbi Susya hasidic a spus cu puţin înaintea morţii:

„Dacă ajung în cer, nu mă vor întreba: De ce nu ai fost
Moise? Ci v or întreba: De ce nu ai fost Susya? De ce nu
ai devenit ceea ce num ai tu puteai să devii?"

întrebări
1. Ce rol joacă tema m am ă în viaţa m ea? Aştept să fiu
dădăcită? Mă satisface să-i dădăcesc pe alţii? Cum stau
faţă d e m am a m ea, faţă de „a fi m am ă"?
2. Ce rol joacă pentru mine îngrijirea? Din ce motive
îngrijesc? Cu ce sentiment şi cu ce preţ mă las îngrijită?
M i-aş putea purta singură de grija?
3. Ce rol joacă pentru m ine autonom ia, respectiv
em anciparea?
4. C ât de ofensiv şi de dem onstrativ îi perm it pieptu­
lui m eu să fie? Mă încum et să-l folosesc ca semnal?
5. M i-am găsit drumul ca femeie? înaintez p e el?
6. A fost ceea ce am trăit până acum viaţa mea? Este
ceea ce v ă d venind asupra mea viaţa mea?
7. încotro să m ă duc oare? Care este visul m eu? Dar
ţelul meu?
 XI

Abdomenul

După ce viaţa internă a abdomenului a fost interpre­

tată pe larg în cartea Verdauungsjirobleme*9, mai răm âne
de interpretat abdom enul ca regiune.
Plasat între coşul pieptului şi cavitatea bazinului, el
poate să protejeze cu m ult mai puţin decât acestea. Prin
ridicarea pe două picioare a omului, el a avut de supor­
tat cele mai m ulte dezavantaje. La mersul în patru labe
măruntaiele lui mai erau încă realmente adăpostite în ca­
vitatea abdominală. Sus avea grijă coloana vertebrală de
acoperire, lateral garantau membrele asigurarea flancu­
rilor, jos era solul protector, în faţă apăra bastionul coşu­
lui pieptului. Prin ridicarea pe verticală cavitatea abdo­
minală a răm as descoperită spre faţă şi în mare parte lip­
sită de protecţie. N um ai pereţii abdom inali p ăzesc cu
muşchii lor lungi, netezi, de răniri şi opresc viscerelele
să cadă.
D ar abdom enul a pierdut prin înălţarea capului nu
num ai din protecţie, ci şi din importanţă. Pe baza dcz-

49 R. HoBI ş i R. D ah lke, UmiuuuiigsproWrmF, M iin ch e n , 1991.

 Abdomenul 371

voltării filogenetice şi ontogenetice analoage în linii mari,

se poale vedea din importanţa pe care o are burta pen­
tru bebeluş ce rol trebuie să fi jucat ea pentru strămoşii
noştri cei mai timpurii* La copilul mic totul se mai învâr­
te încă în jurul ei şt al sentimentului său de viaţă. Dacă
burtica este calda şi plină, lumea este în ordine, dac£ ea
este goală şi încordată, sunt sem ne de furtuna. Reflecţi'
ile capului nu joacă încă nici un roi şi chiar şi pornirile
inimii răm ân îndărătul senzaţiilor burţii.
Cu această fază timpurie a istoriei dezvoltării noastit:
nu vrem de obicei să mai avem de-a face. Expresii ca „a
ateriza pe burtă" sau „a cădea pe b u rtă"dd arată că recă­
derile într-o vrem e când viaţa se derula în m od natural
pe burtă, respectiv sc rotea în jurul ei sunt extrem de ne­
îndrăgite. Cine scoate păreri „din burtă" nu este apreciat
pentru asta. Un cap limpede se distanţează de burtă şf
de pretenţiile ei dezordonate până Ia haotice.
Unele culturi, care se bazau, precum cele indiene, pe
flerul venit din senzaţiile din burtă şi pe intuiţie erau în
lumea noastră abandonate. Pe supravieţuitori ti numim
cu predilecţie primitivi. Intr-adevăr, sentimentele şi em o­
ţiile din cavitatea abdominală au ceva primitiv, în com ­
paraţie cu părerile şi reflecţiile diferenţiate ale capului.
O forţă atât de primitivă precum foamea, care-şi croieş­
te fără scrupule drum din adâncurile maţelor, trebuie să
pară grosolană şi neşlefuită, faţă de contribuţiile dispu­
se să discute ale creierului. Furia resimţită în burtă este
cel mai dificil partener pentru un cap isteţ.
Dacă inima este centrul emoţiilor şi al pornirilor su­
fleteşti cordiale iar capul centrala raţiunii, abdom enul

S* E xpresie g erm an ă p e n tru & eşu a în ceva. (N. h)

372 Ruediger Dahlke

găzduieşte sentimentele şi pulsiunile originare, pe de o

parte copilăroase, pe de alta arhaice. Chakra a treia, am ­
plasată sub buric, manipura, are de-a face cu forja şi p u ­
terea primitivă* Pentru copilul mic buricul său este încă
buricul păm ântului. Dacă ceva nu-i place, reacţionează
cu dureri de burtă*, d acă îi m erge bine, îşi p oate freca
burtica de plăcere. Pe adulţi, senzaţiile nestăpânite în
legătură cu siguranţa şi protecţia li izbesc lot în stomac"1.
Team a ad âncă, d e neînţeles p roduce dureri d e b u rtă,
problem ele intelectuale au o cale directă spre durerile
de cap*, iar stresul emoţional se duce mai cu seam ă la
inimă4.
Ceea ce contele DurckheLm numea hara, centrul om e­
nesc al lumii, este considerat de cei din Orient în gene­
ral diept centru al corpului, din care îşi extrag, de pildă,
forţa pentru artele lor marţiale. Astfel, tradiţiile orienta­
le au preluat şi stăpânit provocarea apărută ca urm are a
expunerii locului nostru slab. Pentru majoritatea oam e­
nilor occidentali, abdomenul continuă să fie partea cea
m ai slabă. Moliciunea sa deseori trem urătoare îl dezvă­
luie, la fel ca şi burta şi cavitatea abdominală a femeii în­
sărcinate, ca fiind locul „originar feminin" al asimilării,
digestiei şi regenerării.
în lipsa lui de apărare şi vulnerabilitatea lui, abdome­
nul este locul som atic de exprim are a temerilor existen­
ţiale şi a am eninţărilor omului în lumea sa. Buricul este
scena unde se derulează prima criză existenţială grea a
vieţii. încă înainte ca noua posibilitate d e aprovizionate
să fie probată, cordonul ombilical este tăiat, acea primă
linie de legătură care garanta relaţiile de huzur în trupul
m atern. Teama de a nu muri de foame, una dintre cele
m ai originare In genete, este abordată aici. Totodată, la
 Abdomenul 373

buric suferim prim a cicatrice inevitabilă în lupta pentru

via fă, Dacă s-ar încerca întârzierea tăierii cordonului om ­
bilical, viaţa psihică ar fi extrem d c stingherită, dacă nu
chiar am eninţata. Tentativa de a amâna tăierea la figu­
rat a cordonului ombilical duce la probleme care se răs­
frâng adesea în stom ac* sau în duoden*,
în fine, abdomenul este şi căm ara corpului pi indică
rezervele m ateriale adunate. Câţi oam eni preferă să
poarte cu sine tot ce-i necesar ne-o arată o privire asu­
p ra societăţii m oderne a bunăstării şi asupra excesului
ei în g reu tate,50 Ca loc al prevederii pentru tim puri
(g)rele, burta arată încrederea în viitorul m aterial.
Această ultimă sarcină nu o apreciem, ci dispreţuim
abdom enul pentru felul cum se gândeşte s ă - ş i facă re­
zerve. Dacă suntem bine intenţionaţi faţă de un om, îi
spunem „Capul sus! Nu le lăsa doborât!" şi accentuăm
polul de sus. O burtă grasă, plină ne trage în jos, ceea ce
detestăm . „A sta cu burta la soare" ne zice expresia, iar
„burtă v erd e" arată definitiv câte parale face burta. Din
nou se evidenţiază starea contradictorie de interese în­
tre sus şi jos. Tot sângele care este folosit de abdom en
pentru activităţile sale dătătoare de plăcere îi lipseşte ca­
pului orgolios, dornic să studieze. Ne place să trecem cu
vederea că burta care ne trage In jos ne şi leagă cu pă­
m ântul sau ne pune la pământ.
Cel m ai bine ar fi ca omul m odern sa aibă în locul
burţii o gaură, muşchi abdominali întinşi şi vîguroşi, care
practic nu au nim ic de ascuns, şi liniştea Iui din partea

51 R eferito r [a tem a repartizării greutăţii d e la fnrroele ab d om enu lu i,

la fenomenul pan talon ilor d e călărie, p an a !a c a p a c ita te d e im p u n e-
ne a u n ui ş e z u t c o r e s p u n z ă to r d e v o lu m în n ţ, v e z i R- D ah lk e ,
C evtichtspjvblem e, M iinchen , 19S9.
374 Ruediger Dahlke

lumii de jos, prin definiţie indecentă. Astfel, de pildă, şi

zgomotele burţii ne displac la m axim um , în vrem e ce nu
avem nimic îm potriva celor ale inimii şi chiar apreciem
ceea ce iese din gură, atât timp câ t are de-a face cu di­
gestia spirituală şi nu cea concretă. Dar, vai, burta tră­
d ează chiorăind starea ei d e interese sau intestinul se
poate face chiar simţit. Nu prea e fin ceea ce are de ofe­
rit jum ătatea inferioară, în schim b, chiar d acă nu o fi
onorabil, m ăcar este cât se poate de sincer.
Omul care trăieşte pentru burtă este dispreţuitul pol
opus al omului care trăieşte pentru cap, omul ascetic spi­
ritualizat, care exercită disciplină, tinde spre raţiune şi
în cel mai rău caz spre fanatism. Acestea sunt departe de
omul burţii, orientat spre trup şi plăceri, care trăieşte din
flerul, intuiţiile şi senzaţiile lui şi pentru poftele şi che­
furile lui.

1. Herpes zoster, zona zoster

întrucăt la zona zoster este vorba de acelaşi tablou pa­

tologic ca şi la cuperoză sau acnee rozaoce, tTebuie luat
în considerare şi ce s-a spus acolo. Infecţia secundară cu
virusul zoster de varioelă poate să adngă pe oricine, căci
practic toţi au venit în contact cu vărsatul de vânt. Agen­
ţii patogeni nu mai părăsesc corpul după boala inofen­
sivă a copilăriei, ci se ascund în rădăcinile posterioare
ale nervilor m ăduvei spinării. N um ai în zona trunchiu­
lui şi au deja de ambele părţi 31 de perechi de nervi, în
a căror arie de răspândire pot să lovească. Punctul topic
principal de atac al virusurilor se află deasupra liniei ta­
liei, cel tem poral este plasat între 50 şi 70 de ani.
 Abdomenul 375

In flam ata începu de obicei cu câteva zile înainte de

apariţia erupţiei tipice, cu dureri puternic usturătoare şi
care fac ca pielea să „ţină", sa înţepe- Veziculele limitate
strict la zona de răspândire a nervilor atinşi încolăcesc cor­
pul ca un cordon6*5, Afectarea bilaterală sau răspândirea
pe mai mult de doua segmente nervoase este rară, Ce-i
drept, în cadrul bolilor de sistem, care slăbesc apărarea or­
ganismului, ca SIDA şi leucemia limfatică, se poate ajun­
ge la întinderea pe întregul trunchi (zoster generalizat), în
m od normal, veziculele umplute cu lichid curând se usu­
că şi cojile cad fără să lase urm e, după dnuă-trei săptă­
mâni- Complicaţii precum formarea de abcese fi necroza-
rea ţesuturilor pot întârzia procesul de vindecare. Dinco­
lo de astfel de probleme, virusul rămâne ascuns cu perfi­
die. încă un an sau doi după dispariţia fenomenelor cu­
tanate locurile afectate pot să doară puternic şi să fie ex­
trem de sensibile. Tabloul bolii îl loveşte pe fiecare la lo­
cul său cel mai vulnerabil într-un moment când forţa de
apărare este scăzută sau chiar la pământ.
Rozele ce înfloresc pe piele îi vestesc pacientului că
ceva din el vrea să izbucnească. Virusul care pândeşte
din ascunzătoarea m ăduvei spinării profită d e un m o­
m ent slab pentru a irupe din exilul pe care singur şi l-a
ales. Tema lui se num eşte in Ham a ţie şi deci conflict în­
tr-un sens dublu. Sprijinindu-se p e bolile de bază, care
întruchipează de obicei Ia rândul lor un conflict, herpes
zoster m ai prezintă încă o dată o temă conflictuală, O
confruntare de mult am ânată îşi procură dureros atenţie
cu ajutorul unor trupe străine.

66 Di> unde d en u m irea g e r m a n i a bolii GUrleirose = tran d afir la co r­

d o n , la talie, (N, f.)
376 Ruediger Dahlke

Este vorba aici despre un conflict de graniţă, o dată

ce talia m archează graniţa între „tărâm ul" de sus şi cel
d e jos, în tim p ce prin piele este ab o rd at o rgan u l de
graniţă general, Zona zoster întruchipează străp u n ge­
rea acestei g ran iţe şi re v ă rsa re a co n ţin u tu lu i psihic
sub form a lich id u lu i din v ezicu le. Ea p ro d u ce răni
itm ed e şi d esch id e g ran iţele în am bele d irecţii. A şa
cum lichidul iese din co rp , agenţii patogeni p o t să in­
tre. Şi aici zace ceva perfid, căci în tim p ce cei vizaţi
îşi zăv orăsc graniţa dintre sus şi jos şi dintre înăuntru
şi afară, atacul are ioc din spate. V irusurilor zo ster le
revine rolul „coloanei a cincea". Prin procedeul ei spe­
cial se accen tu ează caracteru l d e bom bă cu exp lo zie
în târziată al tematicii. Ea p oate fi am ân ată m ult tim p ,
d ar nu înlăturată.
Pielea aduce suplimentar în joc tem ele ap ărare şi re­
zistenţă faţă de o temă de viaţă centrală. Deja boala de
b ază trăd ează o rezistenţă, ca re trebuie să fie atât de
m are, încât deschide larg corpul. Ceea ce l-a călcat pe
bolnav de mult pe nervi îi intră acum pe sub piele. Izbuc­
nirea dureroasă a erupţiei conştientizează dureros frân­
gerea rezistenţei. Senzaţia de tensiune dinaintea izbuc­
nirii bolii întruchipează pe de o parte angoasa şi îngus­
timea situaţiei, pe de alta deja necesitatea spargerii gra­
niţelor. Erupţia loveşte într-un m om ent în care suntem
deja altcum va Jeno(//. Este ca o lovitură perfidă în burtă,
respectiv în piept. Forma sa de cordon zugrăveşte ima­
gini ca un lanţ, nişte fiare chinuitoare sau o cunună în­
ţepătoare de trandafiri. , . , .
im aginea trandafirului înfloritor evocă şi posibilităţi
de rezolvare a tabloului bolii. înarm at cu ghim pi, tran­
dafirul sim bolizează, pe lângă disponibilitatea de a se
 Abdomenul 377

deschide şi de a servi iubirii ca simbol, şi capacitatea

de apărare. Trandafiri de un roşu înflăcărat pe perete­
le corpului sunt simboluri ale unei deschideri luptătoa­
re. Roşeaţa izbucnirilor de m ânie p oate să fie frum oa­
să precum flăcările fierbinţi ale iubirii m istuitoare, en­
tuziasm area arzătoare sau vâlvătaia furiei sfinte.
Se pune problema de a deveni din nou vulnerabil, de
a deschide graniţele, d e a străpunge pereţii şi de a în­
flori. A înflori înseamnă a căuta contact. Florile înfloresc
pentru a fi fecundate. Astfel ele atrag insectele. Cu fie­
care înflorire şi deschidere iese la iveală lăuntricul —
atât laturile luminoase, cât şi cele de umbră. Nu trebuie
să fie etalate num ai părţile roz, ci să fie făcut să înm u­
gurească adevăratul germ ene al omului. A^a cum tran­
dafirii îşi poartă în centru esenţa, sămânţa, m ăceaşa, bo­
bocii de zona zoster nu conţin întâmplător în centrul lor
apă inflamatoare. în apă, simbolul sufletescului, pluteş­
te aici un şuvoi de celule agresive de ambele feluri, de
la globule albe, anticorpi, până la agenţi patogeni. Une­
le lucruri care, exprim ate fără în/forituri, pot răni ies aid
sim bolic Ia iveală. Ţepii propriei roze sunt preluaţi în
durerile înţepătoare ale tabloului bolii. Cîne sim te că-i
crapă de-a dreptul pielea trebuie să lase lăuntricul să
iasă la suprafaţă, chiar dacă nu este roziu, ci roşu de fu­
rie sau n ecu rat şi respingător ca această erupţie. Şi ar
trebui să lase exteriorul să pătrundă în laturile sale de
lum ină şi de um bră. Trebuie trecu t prin zid, şi prim ii
pa^î sunt cei m ai grei şi m ai dureroşi. într-un proces
ofensiv, susul şi josul, interiorul şi exteriorul v or să fie
puse laolaltă. O astfel de dispoziţie de deschidere des­
p o v ărează trup ul d e Izbucniri şi erupţii. N um ai din
această atitu d in e de d esch id ere şi francheţe trebuie
370 Ruediger Dahlke

e x tra să energia, pentru ca om ul să devină stăp ân pe

sim ptom atica d e bază.

întrebări
1. Ce conflict spiritual şi psihic îmi zace în casa
(corpului)?
2 lCe m -a călcat de mult pe nervi şi m i-a intrat pe sub
piele şi este încă neuitat?
3. Ce frică m ă face să mă închid atât de tare în m ine,
încât trebuie să mă deschid fizic atât de larg?
4 . Ce trebuie s ă înflorească fizic, întrucât nu se poate
d e s f ă c u t a pe plan spiritual şi sufletesc?
5. Ce m ă încum et să exprim doar înflorind? La ce nu
aş putea să dau drumul niciodată direct, deschis, fără în­
florituri?
6- Ce limite sunt pentru mine conflîctuale, unde mă
sim t limitat? Ce lanţuri mă ţin legat?
7„ Ce mine antitanc sunt îngropate în grădina sufle­
tului meu?

2. Hernii

Herniile apar la suprafeţele de graniţă, unde se cioc­

nesc între ele regiuni foarte diferite ale corpului- Prin-
tr-un aşa-num it orificiu herniar se ajunge la încălcări,
când o parte pătrunde înti-o alta în care nu are ce căuta.
Orice hernie este totodată intruziune şi amestec. Ea ilus­
trează o situaţie concurenţială între două domenii înve­
cinate, prin nerespectaiea relaţiilor de graniţă şi de pro­
prietate. Graniţele existente şi valabile sunt ignorate şi
 Abdomenul 379

violate într-un m od periculos. Teritoriu! ocupat este ast­

fel îngustat^ împins lateral pi prejudiciat în drepturile sale
vitale. Dar nici ţesutuhu care pătrunde nu-i foloseşte la
nimic încălcarea teritoriului, spaţiul vital astfel dobândit
neaducând o despovărare, ci din contră, adesea se ajun­
ge la strangulare la orificiul herniar prea îngust. Analo­
gia cu o spargere infracţionala, care, într-o m anieră ase­
m ănătoare, nici ea nu-l prea face fericit pe făptaş, este
clară şi evidenţiază şi alte paralele.
Infractorul este m ânat fie de o presiune considerabi­
lă spre săvârşirea spargerii, fie ocazia ivită este prea ten­
tantă. în corp, situaţia herniară rezultă în m od sim ilar
din interacţiunea dintre intensitatea presiunii, pe de o
parte, şi slăbiciune, pe de alta. Cu cât presiunea este mai
p utern ică şi peretele d esp ărţitor m ai slab, cu atât mai
uşor se sparge graniţa. Cine îşi supraestim ează forţele în
sens figurai şi concret se pricopseşte uşor cu o hernie. în
m od vizibil (s)-a apucat (de) o temă prea grea şi nu poa­
te sa facă faţă presiunii ce rezultă de aici.
La orice hernie trebuie ţinut cont de posibile com pli­
caţii, de exem plu infîamaţia sacului hemiar. Asta ar co­
respunde unui conflict agresiv în jurul încălcării terito­
riului. Războiul este într-o atare situaţie o reacţie ad ec­
vată. El direcţioneazâ atenţia asupra locului slab şi a su-
prapresiunii dom inante. în afară de aceasta, se p o ate
ajunge la strangularea sacului hem iar cu conţinut cu tot.
La această încarcerare {lat. carcer = închisoare) sacul her-
niar ajunge într-o captivitate ce pune viaţa în pericol. Ţe-
suhd strangulat este tăiat de la aprovizionarea cu sânge
şi sugrum at printre străuu. în zona intestinală se poate
ajunge până la străpungere, cu peri toni tă generală şi o
stare ce ameninţă însăşi viaţa.
380 Ruediger Dahlke

Hernie ombilicală

Herniile ombilicale sunt un domeniu al pediatriei, cu

toate că ele tot mai reprezintă 5 procente din herniile la
vârstă adultă. Prima rană a omului se deschide din nou,
muşchii abdominali cedează presiunii interne şi numai
pielea elastică este cea care reţine intestinul. D upă ce
acesta, pentru a evita presiunea din cavitatea abdom ina­
lă, p ătru n d e în crăp ătu ră, cl răm âne atârn at „în afara
bordului", într-un soi de rucsac din piele, care poate să
crească până la dimensiunea unui cap.
La nou-născuţi se ajunge frecvent la această situaţie
din două motive. Pe de o parte, rana buricului este încă
proaspătă, pe de alta, ei intră din cauza ţipatului adesea
sub o asem enea presiune, încât le plesneşte burtica atât
de sensibilă în această etapă a vieţii. Vor să se facă re­
m arcaţi prin ţipete şi să îşi depăşească graniţele, limite­
le înguste. Dacă nu găsesc ecou, presiunea fizică se poa­
te amplifica din cauza ţipetelor tot mai furioase,, până ce
zăgazul se rupe în locul cel mai slab. Presiunea se orien­
tează prin intermediul presei abdomenului contra pro­
priilor pereţi şi aici m ai ales contra porţii de odinioară
spre lume. Astfel este redeschis un vechi drum , care ar
trebui să stea de fapt închis ca urm are a dezvoltării. Asta
trădează o tendinţă regresivă, o dorinţă de a reveni la
condiţiile de m ai dem ult, când copilul nu trebuia să se
chinuie atât, presiunea nu era atât de mare şi mai cu sea­
m ă situaţia îngrijirii era una incomparabil m ai firească.
Dacă îi crapă unui adult buricul, situaţia este în prin­
cipiu asem ănătoare. El a intrat pe neobservate în lumea
sa emoţională arhaică sub presiune şi nu-şi poate satis­
face vreo necesitate elementară, ca foam ea sau setea (de
adăpost şi protecţie, de asigurare m aterială sau putere).
 A bd om enu l 381

în lipsa altor mijloace de presiune, încearcă să scape de

suprapresiunea sa prin intermediul presei abdomenului
şi apasă atunci într-o direcţie de mult cunoscută. în mod
inconştient, el caută ieşirea prin retragerea în vremurile
bune de dem ult, când toate mergeau încă m ult m ai bine
şi mai cu seamă o făceau de la sine.
Lecţia de învăţat cere conştientizarea apăsării existen­
ţiale şi cedarea în faţa ei. Este vorba de a deschide noi
spaţii, de a merge pe alte drumuri şi de a se sprijini pe
experienţe familiare din trecut. U rm ând instinctul, tre­
buie realizată o răzbire în leme centrale ale bazei m ate­
riale de viaţă.
în mod tipic, hemia ombilicală, favorizată de greutatea
excesivă şi de alte împovărări fizice, vizează femeile între
40 şi 50 de ani. în anii mai tineri, şi o sarcină poate pregăti
drumul. Eforturile fizice arată cât dc mull trebuie să se chi­
nuie cea afectată pentru a-şi asigura traiul, greutatea exce­
siva trădează cât de m ult poartă ea din greutatea propriei
existenţe, iar o sarcină este adecvată sâ contribuie la des­
chiderea unor răni legate de propria naştere. în plus sunt
actualizate astfel probleme nelămurite ale asigurării exis­
tenţei în sens dublu. Dacă problema aprovizionării materia­
le mai este una deschisă în perioada m enopauzei, când
drumul sufletesc spre casă ar trebui de fapt să decurgă pe
un teren asigurat în exterior, este plauzibil să se mizeze pe
o răzbire, respectiv să fie conştientizată dorinţa presantă
de asigurare. Dacă această necesitate este refulată din con­
ştiinţă, se „reuşeşte" răzbiiea în corp.
Terapia constă în plasarea la Ioc a conţinutului rătă­
cit al intestinului şi în includerea orifidului hem iar ile­
gal. La nou-născut, se procedează printr-un aşa-num it
plasture ombilical, la adult se recurge adesea la opera­
 Ruediger Dahlke

ţie, ia r gau ra infantilă unde s-a produs strecu rarea, şi

deci şi burta sunt cusute definitiv. D acă se închide din
nou calea fizică d c ieşire ar fi plauzibil să fie deplasată
confruntarea înapoi pe planul conştiinţei.
Aşa-numitele hernii abdominale direct pe linia mijlo­
cului sau lateral exprimă o problematică asemănătoare. La
herniile hiatale (diafragm atke) distingem hernii veritabi­
le de cele false, mai frecvente, de exemplu când stomacul,
folosind deschizătura prevăzută pentru esofag, alunecă în
sus în cavitatea toracică, fără să formeze un sac herniar
Această situaţie a pătrunderii îh sus a părţilor feminine din
zona abdominală în regiunea superioară a corpului, cca
masculină, este descrisă în Verdauuttgsproblcnie.

întrebări
1. U nde am intrat considerabil sub presiune? Presat
de şantaj? Strâm torat? Gâtuit?
2. în ce dom eniu a! existenţei mele m -am supraesti­
m at?
3. U nde m i-am propus ceva ce mă su p raso licită, m ă
pune sub o presiune prea mare?
4. U nde zăgăzuiesc sentim ente prim are, prim itive?
U nde îmi desconsider instinctele?
5. A ş prefera să m ă reîntorc la bunele vrem u ri de al­
tădată? Ce găuri de strecurat şi ce căi de refugiu mi-am
lăsat deschise?

Hernîe inghinala

Aşa-numita hernie inghinală ţine deja de zona bazi­

nului şi este forma cea m ai frecventă de hernie, acope­
 Abdomenul 333

rind 80 la sută din cazuri. Ea poate să fie înnăscută sau

dobândită şi apare mai ales la bărbaţi. La forma directă
intestinul îşi face loc prin inelul inghinal exterior, o des­
chizătură mică în cavitatea abdominală, şi iese sub pie­
le. La form a indirectă,, conţinutul herniei urm ăreşte co r­
donul sperm a tic, respectiv la femeie aş a-n urnitul liga­
m en t rotund şi aterizează în scrot, respectiv în labiile
mari.
Aici, deosebit de evident devine aspectul, com un tu­
turor herniilor, de cale de ieşire ce devine o fundătură.
Presiunea creata prin presa abdomenului se descarcă pe
un drum lateral şi aterizează în regiunea sexuală sau m ă­
car în apropierea ei. Sarcina naturală a presei abdom e­
nului este să apese în afară conţinutul intestinului. Ea o
face şi în acest caz, ce-1 drept pe cai obscure. Se ajunge
la hernie dacă presiunea abdominală internă devine prea
puternică, de exem plu la suprasolicitări fizice, precum
ridicări grele, şi dacă în zona inghinală se găsesc locuri
slabe,
Supr aprecierea forţelor proprii este baza herniei in­
ghinale. Drept consecinţă, părţi ale intestinului ajung pe
căi secundare. Puse sub presiune într-un chip ce a fost
supraestim at, ele o evită pe calea minimei rezistenţe şi i
se duc celor afectaţi în zona inghinală, după ce au stră­
puns peretele abdominal musculos. în timp ce lumea lor
afectivă arhaică li se duce în zona inghinală şi în scrot,
respectiv îabii, simptomul arată că nu pot rezista atât cât
credeau. Orice încercare de a se mai aduna amplifica şi
mai mult presa abdomenului şi astfel şi problema.
Chiar dacă ar putea părea câ este vorba în esenţă de­
spre o supraestim are de forje pe plan fizic, şi aici sunt
mai cu seam ă conţinuturi psihice inconştiente cele care,
384 Ruediger Dahlke

după ce nu au găsit ascultare, se precipită în corp. Exis­

tă oameni care ridică şi cară o viaţă întreagă lucruri gre­
le, fără să sufere de hernie inghinală. Mai periculoasă de­
cât încărcarea obiectivă, fizică este tortura psihică nem ăr-
turisitâ, care se instaurează dacă porţi sau suporţi ceva
căruia nu-i poţi face faţă.
Ca şi în cazul celorlalte hernii, lecţia de învăţat solici­
tă noi căi, pentru a crea supape presiunii interne şi a tre­
ce dincolo de limitele de până acum. Remarcabil este in­
diciul conform căruia conţinuturile afective prim are şi
prim itive exprim ate de lumea intestinală caută acces !a
zona sexuală- Legătura dintre senzaţiile burţii şi sexua­
litate este semnalată astfel Dacă forţa motrice nu se în­
ghesuie, ca la hernia hiataîă, din cavitatea abdom inală
în lumea superioară, ci spre jos în zona sexuală, asta poa­
te să însemne de pildă setea instinctivă d c satisfacere se­
xuală, Forţe emoţionale arhaice presează să ajungă în sfe­
ra sexuală, ceea oe poate m ira la bărbaţii maj vârstnici,
care-şî stăpânesc ani de zile hernia cu ajutorul bandaju­
lui hem iar. Dar sexualitatea este m ult mai pufin legată
de fazele vieţii decât presupunem în m od obişnuit. Mai
ales dacă ea a fost nedreptăţită în etapele mai timpurii
ale vieţii, îl poate însoţi pe om mult timp în această for­
m ă n e e lib e ra tă ce se îngrăm ădeşte să iasă spre exterior.
Orice hernie uneşte două regiuni până atunci separa­
te. Până şi spargerea infracţională uneşte două stări de
proprietate care fuseseră separate până atunci, şi reali­
zează, chiar dacă pe căi strâmbe, legături. Cine suferă o
astfel de „spargere" poate, alopat gândind, să se asigu­
re şi să se baricadeze şi m ai bine. Din punct de vedere
hom eopatic s-a r putea recunoaşte aici cerinţa de a de­
veni m ai generos şi m ai deschis. C u o m ărinim ie co n ­
 Abdomenul 385

ştientă p utem anticipa, respectiv da ceea ce altminteri

destinul ne ia cu forţa. Lucrurile date şi cele pierdute pot
fi deplânse şi reclamate sau considerate date înapoi, aşa
cum gândea Epictet stoicul.

întrebări
1* U nde am ajuns sub presiune şi pe căi greşite în le­
gătură cu sentimentele mele prim are?
2. U nde sc pot găsi drumuri noi şi deschide spaţii fe ­
cunde?
3. Este sexualitatea mea tăiată de alte energii? Unde
m ă ridic peste necesităţile sexuale?
4. în ce m ăsură lumea mea instinctuală de afecte este
pusă în drepturi?
5. C e trebuie să unesc în viaţa mea şi fusese separat
p ân ă acum?
6. U nde îmi supraestim ez forţele şi mă cred capabil
de prea multe? U nde sunt încrezut?
7. Au această supraedtiinaie a propriei persoane şi în­
fum urare de-a face cu îndepărtarea de sursele sexuale
de energie?
 XII

Bazinul

C avitatea bazinului ţine partea de sus a corpului şi

este fundamentul trupului. Cu bei chakre, bazinul ad ă­
posteşte mai multă vârtejuri de energie decât capul. Şar­
pele kundalini zăboveşte încolăcit pe solul iui şi aşteap­
tă să se trezească pentru a urca până la creştet- Ca sursă
de energie, această cavitate s-ar putea pune în l e g ă t u r ă
ca ad ân citu ra vasului C raalului. Făcând abstracţie de
misterul energiei noastre, ea adăposteşte organele de ne-
producere şi, cu vezica şi rectul, pe cele ale excreţiei. Ba­
zinul poartă, Cil fundament al coloanei vertebrale, nu nu­
mai întreaga povară a părţii superioare a corpului, ci lea­
gă ş\ organele noastre de deplasare între ele- Din bazin
vin m işcările cu adevărat puternice, aşa cum le putem
experim enta la Tai Chi. Este temelia progresului nostru,
placa de rezonanţă cu pământul. Intr-adevăr, îwzinul este
şi un instrum ent muzical şi arată cum vibrăm in legătu­
ră cu f?(îza n oastră.
Poziţia bazinului trădează „cum stau şi cum m erg"
treburile. Două poziţii exftem e se cristalizează de aici:
bazinul deschis, a cărui cavitate este atât de înclinată în
 Bazinul 367

afară, încât conţinutul ei poate să se scurgă cu uşurinţă.

Această poziţie sileşte coloana să se curbeze puternic şi
îm pinge vizibil şezutul în afară. Ca poziţie tipic femini­
nă, ea este considerată excitantă datorită efectului ei in­
contestabil senzual şi cu o puternică încărcătură em oţio­
nală. R ap ortarea sexuală este intens m arcată, m ersul
aminteşte de cel al unei raţe. Prin accentuarea polului de
jos feminin ai corpului, acest om se poate sprijini nu nu­
mai pe un bazin bine format, d adesea şi pe nişte picioa­
re cu o bună .stabilitate. Ca echilibrare a şezutului accen­
tuat, burta iese niţei în afară şi este de multe ori mărită
suplim entar prin abundenţa con ţinuturi lor sale afective.
Este vorba despre un om care iese din limitele luî însuşi
p e aceste planuri de jos. în schimb,, partea superioară a
corpului şi regiunea pieptului sunt niţel defavorizate şi
arată că autoafirm area trece pe planul doi faţă de sofidi-
tatea legăturii cu solul pi de senzualitate. Această pozi­
ţie tipic feminină este adoptată de m ajoritatea negrilor
şi se exprim ă în felul lor de a dansa. Rareori este un alb
capabil să-şi facă abdomenul să vibreze alât d e natural
în ritm de blues. A m putea privi întreaga m uzică rock
dezvoltată din rhythm and bîues-ul negrilor ca o încer­
care de a cere scuze bazinului neglijat. HIvis, the peivis
(= lat. pentru bazin), a fost lui reprezentant tipic al aces­
tei direcţii provocatoare. Persoanele cu un bazin neglijat
până la lipsit de viaţă se simt provocate de acest fel de
m işcare şi dans.
în celălalt caz extrem, bărbatul tipic este atent cu m i­
nuţiozitate ca nid o picătură de sentiment sau senzuali­
tate să nu se poată scurge din cavitatea bazinului său,
atât de închis şi-l poartă. Această imagine tipică de reţi­
nere este subliniată încă pi m ai mult de fesele strânse, în
388 Ruediger Dahlke

cazul poziţiei contrare, fundul este relaxat şi semnalizea­

ză şsi sinceritatea din spate. Bazinul înclinat în sus este
semnul pistolarului. Având cutia toracică puternic dez­
voltată şi ţinută drept, îşi îm pinge bazinul închis şi în ­
gust, mai degrabă subdezvoltat, spre faţă. De asigurarea
spatelui răspund muşchii fesieri încordaţi* El nu-şi îngă­
duie nici emoţii, nici sentimente, doar o atenţie încorda­
tă şi o voinţă acerbă de autoafirm are îi dom ină atitudi­
nea. Poziţia tipică adoptată de soldaţi m erge în această
direcţie, iar soldatul prusac îşi mai şi bate călcâiele şi Ic
semnalează colegilor cu cât le-a luat-o înainte în ceea ce
priveşte în frânarea sentimentelor şi stăpânirea senzori a-
lităţii şi senzualităţii. Energia sexuală este păgubită la
această atitudine. Dacă vine, nu se întâm plă întocm ai
senzual, ci prin surprindere şi adesea uimitor de devre­
me. Primatul performanţei asociat acestei atitudini se re­
feră la polul masculin superior. Emoţiile sunt îngustate
şi trec în fundal. Senzualitatea are de suferit. O atare ati­
tudine schimonosită este plătită adesea cu hemoroizi* şi
dereglări sexuale. Tensionări şi spasm e ale burţii, bazi­
nului şi părţii de jos a spatelui sunt la ordinea zilei. Chiar
şi capul avantajat reacţionează adesea pe tărâm ul supra­
solicitării sale cu avertizări dureroase.
Ambele poziţii extrem e îşi au greutăţile lor, soluţia
rezidă în mijloc, la o poziţie ce are o anum e deschide­
re şi spre spate şi spre faţa. „Poziţia de ra ţă " deschide
spre spate şi accentuează astfel poziţia originar anim a­
lică la (contractul sexual. în această p rivinţă ies astfel
la iveală trăsătu rile n o astre pulsional anim alice, fn
schimb, spre faţă această poziţie este închisă, viaţa nu-i
confruntată, ci îi este oferită partea dindărăt. La „pozi­
ţia pistolarului" este izolată regiunea din spate, care şi
 Bazinul 3B9

tem poral este răm aşi în urmă, a originii noastre anim a­

lice, iar totul este axat pe con/runfare. M embrul bărbă­
tesc a r fi ascuns la poziţia de raţă pi orientat în jos. P o­
ziţia pistolarului îl îndreaptă în schimb m ândru în sus,
îl îm pinge spre faţă pi îi accentuează caracteristica de
arm ă. Dar se ptie că paradele spun puţin despre adevă­
rata forţă d e luptă.

1. Herpes genitalis

Aici este vorba în ciuda SIDEI* despre boaîa sexuală

de d ep arte cea m ai frecventă. Virusul herpes sim plex
apăruse deja în partea de sus a liniei taliei ca apa-numit
tip 1, care atacă buzele şi chipul şi le u râţesc Tipui 2 s-a
specializat pe zona genitală şi nu se deosebeşte în exte­
rior deloc, iar în interior doar puţin de com plicele său
superior. La fel de mici sunt deosebirile în ceea ce pri­
v eşte declanşarea infecţiei pi im aginea sa exterioară,
D oar în com p ortam en t există nişte diferenţe. Cu m ult
mai agresiv şi mai ofensiv decât varianta din tărâmul de
sus, tipul 2 al lumii de jos este totuşi mai puţin răspân­
dit, căci nu este transm is d ecât prin rap o rt sexual. în
timp ce fratele său geam ăn a colonizat practic întreaga
om enire m odernă, tipul 2 a putut invada num ai circa 15
la sută din populaţia noastră. în partea de sud a Africii
se pane, ce-i drept, că atinge la populaţia neagră până la
70 de procente. Cu aceste cifre, herpesul genital este m o­
lima venerica m odernă de-a dreptul. Şi de către m edici­
nă el este clasat printre bolile venerice. Ca latură de um­
b ră a im periului plăcerilor venusiene, el a în trecu t cu
m ult sifilisul pi gonoreea. Dacă ne gândim la isteriile pe
390 Ruediger Dahlke

care le-a declanşat deja în SUA, timpul lui probabil abia

u rm ează să sosească la n o i Face cinste num elui său
(grec, herpetos = rău ce se furişează) în m ăsura în care,
pândind în taină aidoma altor virusuri din familia sa, îşi
aşteaptă răbdător şansa, pentru a lovi apoi în m od du­
reros şi lipsit de scrupule, din ascunzătoare- Se piteşte în
ganglionii posteriori ai măduvei spinăni şi doarme, până
ce îl trezeşte o situaţie adecvată. Com paraţia cu un sub­
marin care pândeşte prada este la îndemână.
Deşi este clar mai agresiv decât varianta tărâmului de
sus, şi tipul celui de jos răm âne în esenţă dependent m
contagiune de modelul psihic, în m od Mpic, boala este
declanşată de o escapadă. Virusul poate să fie transmis,
dar nu cu regularitate. Ruşinea şi sentimentul de vino­
văţie ajung adesea pentru a ajuta tabloul bolii să izbuc-
neasca. Faptul escapadei în sine poate să creeze astfel de
probleme, încât consecinţele să vină din însuşi cel care o
săvârşeşte. Infectarea este atunci autopedepsire pentru
aventura cu care nu se com place cu adevărat, şi indică
Intr-un m od de netrecut cu vederea şi mai ales percepti­
bil locul unde s-a făcut pasul greşit. Cei afectaţi tind de­
seori să arunce vina asupra partenerilor întâm plători,
chiar dacă aceştia nu sunt purtători de virus, şi anum e
într-un m od dovedibil. Altminteri ar trebui să-şi adm ită
că ei înşişi sunt sursa „ruşinii" şi l-au pus în pericol pe
partenerul străin şi în definitiv şi pe cel propriu.
Ca şi ţoale celelalte boli sexuale, hcrpesul genital este
îm povărat cu prejudecăţi morale. Tablourile venerice de
boală sunt considerate în general ca deosebit de m urda­
re şi ruşinoase. Nicăieri altundeva nu este atât de m ate
cifra sum bră şi nicăieri în m edicină nu este p roiectată
culpa atât de curajos. Exista grăm ezi de glume cate bren
 Bazinul 391

dează pe această temă: Respectabilul tetă d e familie îi

spune medicului casei, după ce acesta i-a dezvăluit diag­
nosticul de herpes genitalis: „Trebuie să-l fi luat de pe
closet"; med icul experim entat răspunde: „Ce incom od."
Posibilitatea de a lua virusuri de pe capacul veceului
este pur teoretică ş\ nedovedită până acum. Posibil este,
ce-i drept, ca la oamenii sensibili un capac de closet să
declanşeze o asemenea scârbă şi asocieri corespunzător
de dezgustătoare, încât modelul interior de silă şi nîşte
virusuri deja existente să fie activate. Veceul cel mai ste­
ril poate să declanşeze herpesul astfel. Trebuie pornit as­
tăzi de la faptul că transm iterea virusurilor, chiar şi la
concetăţeni plasaţi m ai bine social, are loc doar prin ra­
port sexual, d ar că m ulte îmbolnăviri se explică printT-o
reizbucnire a unor virusuri prezente de mult. în această
privinţă, persoanele adultere tupeiste sunt în avantaj fa fă
de cele sfioase, conştiente de vină, datorită conştiinţei lor
de sine. în cazul bolii, virusurile se găsesc nu num ai în
celulele ganglion are şi în căile nervoase, ci şi pe supra­
feţele m ucoase ale organelor sexuale.
Infecţia care nu se deosebeşte în aspectul ei de vezi­
culele de herpes de deasupra liniei mijlocului vizează
m ai ales m ucoasele genitale: labiile (buzele vulvei) ca
p an d an t al buzelor superioare, d ar şi cele mici de pe
glandul membrului bărbătesc şi zona prepuţului. Toată
pielea şi m ucoasa din zona vulvei şi a organelor sexua­
le feminine exterioare poate fi în plus umflată din cauza
inflamaţiei. IModulii limfatici inghinali ca santinele pen­
tru zona genitală sunt îngroşaţi şi dureroşi la apăsare.
Uneori băşicuţele ajung pe latura exterioară a penisului,
pe zona coapsei, a intestinelor şi până in regiunea anală.
A şa-num itul h e rp es an alîs se b azează d e obicei pe
392 Ruediger Dahlke

practici sexuale corespunzătoare. De fapt, de fiecare dată

este vorba de locuri intime, cart? sunt încărcate cu un serv
liment considerabil de ruşine. Că herpesul genital ap a­
re deseori la oameni cai* intra de timpuriu în relaţii se­
xuale şi schimbă frecvent partenerii este de la sine înţe­
les la o boală sexuală, întăreşte însă prejudecăţile. Şi fe­
meile gravide sunt afectate peste medie.
Cu veziculele de herpes un om se desem nează singur
sau se lasă desemnat; dar nu de Dumnezeu, ci de un par­
tener de obicei relativ străin. Ceea ce nu înseamnă că cei
vizaţi sunt vinovaţi, ci că se sim t vinovaţi După cum
herpesul de sus împiedică orice s ă ru t cel din partea de
jos împiedică orice alt raport sexual. Respectivii îşi sus­
pendă aşteptarea de plăceri viitoare, se pedepsesc cu ne­
plăcere şi durere peotru „plăcerea lor necurată". Asocie­
rea cu im puritatea o impun b ăn cu ţele, m ai cu seam ă
după ce lichidul lor se tulbură prin aglomerarea de bac­
terii, Relaţia cu cineva care p escu iesc pe ape tulburi şi
nutreşte intenţii tulburi este evidentă.
în fine, băşicuţele plesnesc şi un lichid scârbos se în­
tinde pe zonele intime. Legătura cu lichidele ejaculate
care ţin de fapt de acestea este clară. Dacă secreţiile se
îngroaşă gălbui purulent, raportul im agistic cu sperm a
este şi mai direct. Căci şi aceasta este periculoasă şi ar
putea infecta o femeie cu un copil de la partenerul gre­
şit, drept care este înlăturată cu grijă în astfel de situaţii,
în faza următoare a infecţiei se poate ajunge prin curge­
rea şi contopirea lichidelor din vezicule la arii rănite ex­
tinse, care stau pentru „deschiderea periculoasă" pe care
respectivul şi-a permis-o. Crustele în stadiul de vinde­
care evidenţiază atitudinile lăuntrice scorţoase cu care
se trăieşte referitor la sexualitate.
 Bazinul 393

Spurcarea printr-o sexualitate necurată, căci este ne-

controlatâ social, răm âne şi în timpuri Aparent luminate
tot o tem ă tabu. Ruşinea planează arzător asupra ei. în
funcţie de tăria instanţei am eninţătoare a Supraeului,
p oate să fie suficientă deja şi ideea clasificată ca impură
pentru a declanşa autopedepsiroa virală. însăşi ideea de
a părăsi pista ordonată şi trasată legal şi de a o lua „pe
de lătu ri", de a face o escapada sau de a rătăci printre
străini poate să pară destul de pasibilă de pedeapsă. Aici
ar putea să zacă şi motivul psihic pentru incidenţa mai
m are a virusurilor în sarcină, fiind vorba despre o pe­
rioadă în care femeia trebuie să se bazeze mai cu seam ă
pe un partener, însă dacă ea se atinge de la sine în gând
sau concret de tabuuri, autopedepsirea poate să fie deo­
sebit de rapidă şi de drastică în această perioadă sensi­
bilă. Periclitată doar nu este numai propria siguranţă, ci
şi cea a copilului nenăscut. Elementul de pericol şi de in­
terdicţie te face, pe de o parte, deosebit de „hot", pe de
alta m am a în devenire se va condam na în m od special
pentru toate riscurile pe care şi îe-a asum at zburdalnic,
ce am eninţă viitorul copilului ei. O primejdie concretă
constă in a infecta copilul la naştere sau chiar înainte, în
trupul m atern cu herpes, O septicem ie cu herpes a
nou-născutului îi ameninţă întotdeauna viaţa,
Baza psihică a herpesului genital este ambivalenţa din­
tre plăcere şi sentimentul de culpabilitate. Ne îngăduim
ceva ce de fapt nu ne putem îngădui totuşi. Astfel, infla-
maţia genitală devine o ilustrare a conflictului ce bântuie
în interior intre plăcerea genitală şi teama de spurcare. Vo­
luptatea pentru carnea străină şî aversiunea faţă de plă­
cerea carnală şi infidelitate stau faţă în faţă în poziţii ad­
verse. Mai întâi este rândul voluptăţii. Num ai că pedeap­
394 Ruediger Dahlke

sa o urm ează îndeaproape, respectiv sub forma ruşinii şi

se concretizează dureros şi felurit. La ruşine se adaugă re­
nunţarea impusă de Supraeu la alte aventuri pe tărâmul
plăcerilor, şi asta include acum chiar şi ţinuturile permi­
se. Dacă se com pară momentul scurt aJ plăcerii cu dimen­
siunea condamnării ce-i urmează rezultă un dezechilibru,
la care îţi poate trece realmente orice urm ă de plăcere.
Aşa că nu e de mirare dacă cei afectaţi sunt receptivi
la proiecţiile de vinovăţie ale unui m ediu înconjurător
închistat, care condam nă cu uşurinţă ceea ce el însuşi îşi
doreşte, dar nu îndrăzneşte. A pare un cerc vicios: încer­
carea de a înăbuşi şi mai mult plăcerea după experienţa
proastă duce la o acum ulare şi m ai m are şi face cu atât
m ai probabilă ruperea morală a digului. Plăcerea şi e x ­
tazul sunt necesităţi fundamentale ale omului, care nu
pot fi desfiinţate din lum e, ci se pot d o ar în/ăfura. Dar
date în lături, ele aterizează în umbră.
Ar fi mai bine să li se insufle curaj celor afectaţi, să fie
ajutaţi în escapadele lor, cele am oroase nefiind desigur
singurele variante. în orice caz este necesar ca ei să se
ocupe de necesităţile arzătoare, să li se aprindă din nou
flam a în dom eniul plăcerilor, în loc să fie cultivate infla-
maţiile. Când ceva ne m ănâncă, ar trebui să ne scărpi­
nam, pentru a afla ce zace îndărăt şi vrea să fie trăit. Ceea
ce nu înseam nă să nu mai lăsăm acum „să se aprindă ni­
m ic" şi să mai gonim doar pe urmele unor necesităţi ero­
tice superficiale. Sexualitatea nu este nici m ai mult, dar
nici mai puţin decât aspectul fizic al iubirii. Zona pudo­
rii şi ruşinii** vrea să fie umplută cu viaţă şi devine, în
ambiguitatea ei, temă. Aici este vorba de mai multă des-

Scfiam înseam nă în gjerman5 atât pudoare, rtişine, câ t şi organul g e ­

nital fem in in (extern). (N - f.)
 Bazinul 395

chidere şi sinceritate vie fa fă de sine şi de alţii. Sigur că

este mai raţional să ie concentrezi asupra unui om şi să-I
cunoşti în faţetele sale multiple, decât să umbii cu mulţi
parteneri virali. A se deschide total faţă de un om este
m ai im portant decât câte puţin faţă de mulţi. O persoa­
nă se poate apropia periculos de mult de o alta, mai mul­
tora nu le va reuşi atest lucru. Pentru a împlini întreaga
cerinţă prim ordial principială a acestei teme este nece­
sar să se trăiască deschiderea pentru nou şi străin care
zace în escapade, la fel ca şi ruşinea care se exprim ă în
autopedepsirea ce urmează. O posibilitate soluţionată ar
consta în „plăccrea m isterioasă", care cuprinde atât ele­
mentul străin, cât şi ruşinea, respectiv sfiala. Marea enig­
m ă pe care o repiezinlă fiecare partener este propria um­
bră ce a r trebui să furnizeze suficient m aterial.
Şi sila şi repulsia fată de străin, de celălalt sunt temă
şi sarcina. Constataserăm Ia herpesul buzelor că ceea ce
nu este în cineva nu poate să sperie în exterior. Este deci
cazul să cercetam ce mai este încă atât de străin ia pro­
pria fiinţă, încât trebuie căutat şi respins în alţii. Ţelui în­
d ep ărtat este d e a deveni atât de deschis după cu m o
arată rana infecţiei.
Terapia medicinei tradiţionale nu are multe de oferit,
căci împotriva virusurilor nu exista antibiotice ca îm po­
triva bacteriilor, ci nişte virustatice cu o eficienţă numai
foarte limitată. După cum o spune şi numele lor, ele ţin
virusurile într-o stare statică. Cea mai interesantă desco­
perire nouă este cea a unui medicam ent produs natural
în corp care îi stă la dispoziţie medicului internist şi pe
care medicina îl numeşte Interferon. Este o substanţă pe
care o celulă atacată de virusuri o secretă puţin înainte
de m oarte şi care este aptă să apere de virusuri alte celule.
396 Ruediger Dahlke

Este, ca să zicem aşa, moştenirea lăsată de celula aflata

pe m oarte celor răm ase în urm a ci, care pune stavilă ce ­
lorlalte vi rosuri. Conceptul este cunoscut: sacrificiul faţă
d c virus duce în cele din urmS la înfrângerea loi,

fntrebtiri
1. Cum stau cu sentim entele sexuale d e ruşine şi
vină?
2. Tind să m ă pedepsesc pentru paşii greşiţi făcuţi-
Este heipesul pedeapsa mea, care îmi înlătura plăcerea
faţă de plăcerile ilegale?
3. Am o relaţie naturală cu sexul sau predom ină acea
parte din mine care îl respinge ca murdar?
4. Ce m ă încum et să risc din punct d e vedere sexual?
în r e l a ţ i a mea proprie? Referitor l a parteneri străini?
5. Mai descopăr elemente noi cu partenerul m eu sau
num ai parteneri noi?
6. Ce conflicte sexuale nu-mi adm it? U nde am greu­
tăţi pe plan sexual pentru a-mi deschide graniţele?
7. Ce m ă „m ăn ân că", la ce-m i arde cu ad ev ărat
„b u za"? Cum le-aş putea da organelor m ele genitale
atenţia după care ard ele de nerăbdare, cu plăcere şi fără
sentim ente de vinovăţie?
8. în ce m ăsură nu mă dedic cu adevărat parteneru­
lui m eu şi misterelor lui (mele)?

2 . Prostata şi problemele ei

M ărirea prostatei este o problemă larg răspândită la

anii maturi ai bărbatului. Prin creşterea treptată a dimen-
 Bazinul 397"

si unii, glanda prostatică ce înconjoară uietra bărbătească

apasă jetul urinei. EL este gâtuit cu o tendinţă crescută de
strangulare. Astfel, vezica m ai poate fi golită num ai cu
un efort considerabil (de presiune), care se opune rezis­
tenţei produse. Urinatul devine chinuitor şi vedica nu se
m ai goleşte în totalitate. Asta face pe de o parte neccsar
urinatul frecvent şi tulbură somnul, pe de altă parte jetul
urinar ce ţâşneşte, m ândria multor băieţei, decade la ni­
velul unui pârâiaş vlăguit. Marele arc al urinei se prăbu­
şeşte jalnic în sine, pisoarele publice sunt evitate penibil,
căci slăbiciunea (jetului) este resimţită ca umilitoare.
Jetul m ândru cu care se iau băieţii la întrecere, cine
ajunge oare m ai departe (in viaţă?), serveşte în această
perioadă timpurie şi pentru a se evidenţia într-un m od
categoric fa fă de sexul, în această privinţă, decisiv mai
slab. Aici trebuie adaugat şi că poziţia bărbatului când
urinează este o poziţie a puterii. Cu picioarele larg des­
făcute, jetul este îndreptat ofensiv în faţă. C onceptul
pro-stata (în germană Varsteherdriise [glandă care stă pro­
eminent, conducătoare, superioară]) pentru această glan­
dă se evidenţiază aici. La jocul băieţilor membrul devi­
ne de-a dreptul un aparat sportiv Deja Biblia [germ ană,
N. f,] foloseşte expresia „pissen" aleasă onom atopeic de
Luther ca un simbol al forţei m asculine. Atitudinea fe­
m inină corespunzătoare pare în schim b m ai degrabă
umilă- Femeia se ghem uieşte şi dă drum ul urinei într-o
poziţie îndoită.
Dacă această capacitate de diferenţiere scade o dată
cu înaintarea în vârstă, corpul indică faptul că bărbatul
se apropie de sexul sîab. El nu-şi m ai poate slobozi acum
urina atât de simplu şi cu arc înalt, o situaţie cu care fe­
meile trăiesc d întotdeauna. Organismul d ă clar de înţe-
398 Ruediger Dahlke

Ies că apropierea de polul feminin are loc pe plan som a­

tic* Există suspiciunea câ sarcina propriu-zisă, apropie­
rea de polul feminin propriu, anima, este păgubita şi că
trupul trebuie să trăiască ceea ce evită sufletul.
Simptomul arată sarcina: este vorba despre luarea îna­
poi a fantasmelor masculine de grandoare. Corpul se ma­
nifestă onest şi îl sileşte pe cel în cauză să recunoască fap­
tul că mi mai ajunge atât de departe cu jetul em anat de el,
respectiv cu entanaţiile vieţii lui. Simultan, sc concretizea­
ză sarcina apropierii de polul feminin pe plan figurat.
Un indiciu terapeutic curent aruncă un plus de lumi­
n ă asupra tabloului bolii. Sarcina prostatei este să pro­
d ucă lichid, pentru ca în actul sexual totul să aluncce
cum trebuie, să m eargă ca uns, şi sperm a să fie a s ife ra ­
tă în călătoria ei. Volumul prostatei scade deci prin goli­
re. în această privinţă, acel sfat urolog este adecvat care
recom andă o activitate sexuală regulată. Dacă pacientul
este refractar sau incapabil s-o facă, î! sileşte p e urolog
să pună el însuşi mâna. Degetul introdus în anus poate
să exercite presiune asupra prostatei m ărite şi să o stoar­
că prin acest masaj a n a l E drept câ propria activitate se­
xuală este superioară, căci atunci se adaugă ejacularea
spermei ca o descărcare şi uşurare.
Simptomul bolii vrea să-l forjeze pe pacient să se ocu­
pe m ai mult de sexualitatea lui. în acest context este in­
teresant că în culturile arabe, unde activitatea sexuală
frecventă până Ia bătrâneţe este regulă pentru şeicul în­
stărit, nu apar probleme de prostată similare. Pe de altă
parte, hiperplazia prostatei este adesea şi rezultatul im ­
potenţei, Glanda produce lichide, care apoi nu mai sunt
consum ate. Ele se acum ulează ş l devine necesară extin­
derea spaţiului de acumulare.
 Bazinul 399

Simptomul bolii îmboldeşte la m ai m ultă sexualitate

şi astfel la recunoaşterea fi elaborarea temei polarităţii.
Pacientul a omis în m od evident Să se preocupe suficient
d c ea. Aşa că trebuie sâ i âe recom ande mai m ult contact
fizic cu sexul feminin şi mai m ult contact sufletesc cu
propria latură feminină, O dată cu înaintarea în vârstă,
centrul de greutate se va deplasa de la întâlnirea sexua­
lă la cea cu anima. Astfel însă, planul fizic va răm âne im ­
portant la acest sim ptom în m ăsura în care până acum
fusese defavorizat, în plus, şi polul masculin poate avea
parte de o elaborare ulterioara. Prostata m ărită indică şi
necesitatea unei creşteri suplim entare a m asculinităţii.
Marele ţel răm âne însă realizarea polului advers în sine,
nu la nivelul jetului urinar emanat, ci la cel al emanaţiei
spirituale şi psihice.

în t r e b ă r i

1, în ce m ăsură îmi simt slăbită em anaţia mea m ascu­

lină? M ă simt prea bătrân şi prea consum ai pentru sex?
2, Unde lupt contra unor rezistenţe care se dezvoltă
cu tenacitate?
3, Ce nu e în regulă cu ceea ce am eu de slobozit, de
eliberat? U nde tot strâng şi acum ulez?
4, Am fost defavorizat în viaţa?
5, Ştiu ce şi cât am „de făcu t"? Sau am pierdut co n ­
trolul?
6, Ce rol joacâ femininul în viaţa m ea, ce rol este ju­
cat de „sexul slab"? Dar de întâlnirea (sexuală) cu el?
7, în ce m ăsură am (pre)întâm pinat feminitatea din
mine?
3. Articulaţia şoldului

Articulaţia şoldului (coxofem urală) este baza păţitu ­

lui nostru şi deci patria paşilor noştri şi progreselor noas­
tre în m ic, ca şi în m are, în bine, ca şi în rău. Orice călă­
torie începe cu un pas, şi la fel şi orice păşire, fie ea şi un
pas greşit- Durerile în articulaţia şoldului, cauzate de cele
mai m ulte ori de o artroză, împiedică o astfel de păşire
şi le indică celor afectaţi că nu se poate conta pe nişte
paşi m ari (de progres)- Ei m ai înaintează (în viaţă) nu­
mai cu dureri- Alături de aşa-n urnitele fenomene de uzu­
ră, intră în discuţie ca bază medicală m ai cu seam ă pro­
blemele reumatice*.
Sarcina ar fi de a se conforma calinului im pus, de a
recunoaşte cât de grele sunt progresul şi mişcarea şi de
a face, în loc de paşi exteriori, paşi interiori. Cu m ărtu­
risirea că pe acest plan capacitatea articulatorie s-a pier­
dut, ţintele exterioare se îndepărtează la mari distanţe,
în acelaşi timp, cei afectaţi se pot lămuri cu această oca­
zie că este posibil să articuleze ţeluri interioare în calmul
im pus şi să le şi atingă. Articulaţia uzată sem nalizează
cu m ersul său greoi, ca neuns, că drum urile exterioare
trebuie limitate. Situaţia s-a împotmolii- Asta face nece­
sară liniştirea. Dacă liniştea este suficient de adâncă, din
ea va rezulta în final din nou mişcarea, şi anume una in­
terioară.
Calea de ieşire pe care se merge astăzi este articulaţia
artificială, un truc pe cât de genial, pe atât de ostil evo­
luţiei, care îi perm ite omului să trăiască mai departe, ca
şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat- Şi aici zace încă şansa
de onestitate, în m ăsura în care ne adm item că progre­
sul realizat în viitor este unul artificial, căci, strict vor­
 Bazinul 401

bind, nu m ai stăm deloc pe propriile picioare. Ceea ce

ne lămureşte, la rândul său, că este cazul să ne bazăm de
acum încolo în privinţei lucrurilor exterioare m al m ult pe
ajutor străin şi în schimb să devenim m ai independenţi
în privinţa celor interioare. De aici se poate deriva şi in­
diciul că progresul extern poate sil fie unul impus artifi­
cial, atât timp câ t cel autentic are Icc pe un plan diferit.

întrebări
1. Cum am înaintat în viaţă? Cum am m ers? M -au in­
teresat num ai ţintele exterioare? Le-am atins?
2* Ţelurile m ele sunt oare realizabile pe căi exterioa­
re?
3. Unde m -am îm potm olit sau rătăcit?
4. Ce rol joacă pentru m ine calmul şi înfrospecţia?
5. U n de am aterizat lăuntric şi unde m ai v reau să
ajung?
6. A m învăţat să m ă bazez pe ajutoare din afară, să
mi le fac folositoare pentru necesităţile mele interne?
 Picioarele

Picioarele noastre (coapsele, gambele, labele picioare­

lor) alcătuiesc împreună cu încheieturile genunchilor şi
articulaţiile tibio-tarsiene acea unitate funcţională care
răspund e la întrebările: Cum (îţi) m erge? C u m stai?
C hiar dacă în general acordăm puţină atenţie acestui
fapt, pe picioare se bazează întreaga noastră viaţă. Res­
ponsabile de mişcarea în spaţiu, ele arată cum o ducem
pe drumul nostru- Raportul extremităţii de jos cu reali­
tatea concretă este simbolizat prin contactul cu păm ân­
tul- în timp ce braţele atârnă în aer, m embrele inferioa­
re stau „cu picioarele pe păm ânt". Ele trădează cum ne
deplasăm prin viaţă şi ce poziţie preluăm în ea. Poziţia
este ceva central, iar cea pe care o adoptăm faţă de via­
ţă decide cu m ne sim ţim în ea,
Aidoma braţelor, şi picioarele tind să conserve ener­
gie de m işcare ne transformată. Pornirile de fugă bloca­
te se întruchipează în crispări, impulsurile de luptă pa­
rate în spasm e, o atitudine relaxată într-o m usculatura
corespunzătoare. Există atâtea tipuri de pi doare precum
există oam eni şi puncte de vedere. Totuşi se pot recu­
 Picioarele 403

noaşte anum ite modele ce se repetă. Nu degeaba vorbim

despre extrem ităţi, căci ele sunt ceJe care ne pun în con­
tact cu extrem ele apropiere şi distanţă, A lor este dato­
ria de a sonda extremele.
Picioarele m asive, m u scu loase, care tind sp re un
m ers şi o ţinută cam provocatoare, din cauza m aselor
m usculare care se iau la harţă în timpul m ersului, tră­
dează o personalitate similară. în d u d a forţei, mobilita­
tea spontană şi schim bările bruşte nu sunt punctul lor
forte. Mersul rigid, ca de robot, lasă impresia de a fi exe­
cutat cu un efort impus. Mobilitatea ce se desfăşoară cu
supleţe este înlocuită printr-o forţă robustă. Dacă aici se
adaugă labele pidoarelor corespunzător de m asive, ati­
tudinea stângace, ca de elefant sare în ochi.
Polul opus îl reprezintă picioarele slăbite cu o m us­
culatură prea puţin dezvoltată, cărora le este greu să-şi
ţină posesorii pe pidoare şi care riscă în orice m om ent
să se prăbuşească. C u dificultatea de n sta pe propriile pi­
cioare şi fără ni^te puncte de sprijin stabile, respectivii au
în mod d a r nevoie să se proptească. Au pom i t-o la drum
cu nişte picioare cărora le trebuie un reazem şi îi îngri­
jorează pe drept cuvânt poziţia şi înaintarea lor. în mod
corespunzător, caută peste tot sprijin şi încredere care
însă tinde să se dezvolte doar precar cu o atare platfor­
m ă a vieţii lor. Ei caută adesea în m od com pensator m ă­
car sus un punct solid de sprijin, printr-o accentuare de­
osebită a muşchilor braţelor sau creierului lor.
P icioarele zvelte şi vânjoase sunt şi ele subţiri, dar
nu dau dovadă de slăbiciune. Ele se caracterizează prin­
tr-o m obilitate intensă, spontană, care p o ate să ducă
până la agitaţie nervoasă. Veşnic pe drum , au probleme
să ajungă şi să răm ână acolo. Astfel de pidoare sunt con­
404 Ruediger Dahlke

siderate atrăg ăto are, o d ată ce sunt încordate şi suple,

m obile şi sensibile- Nestatornicia se ascunde discret în
spatele unei eleganţe activ-preocupate.
Picioarelor vânjuase li se opun unele m asive, subdez­
voltate, ai căror posesori frapează printr-un mers târşâit,
cu care se târăsc prin viaţă. De mici tot aud: „Ridică pi­
cioarele!" sau „Eşti împiedicat rău în propriile-ţi picioa-
ie!" Adesea urm ează aceste profeţii, îşi stau în drum , au
dificultăţi să slea pe picioare şi cu atât mai m ult să îna­
inteze. Slăbiciunea acestei poziţii şi cea a punctelor lor
d e vedere îi trage în jos, precum balastul pe caxe-1 cară
cu el. Mersul lor târât ce pare adorm it este, după cum ne
putem im agina, nepotrivit pentru a aborda cu el viaţa,
Aflate pe urmele dârei lăsate prin târâre, le lipsesc ade-
aea constanţa şi tendinţa necesară de a rezista şi răzbate.

1. Articulaţia genunchiului —
leziuni ale mcniscului

în articulaţia genunchiului prelucrăm tema umilinţă.

A îngenuchea şi a îndoi genunchiul sunt gesturi d e su­
punere- în acest fel îi abordăm pe demnitarii religioşi; pe
vrem uri se venea astfel în întâmpinarea regilor. Ne fra­
pează că oamenii m oderni au m aî puţin tendinţa să-şi
îndoaie genunchii. în afară de în cadrul bisericii catoli­
ce, nu prea mai exista astfel de mom ente, şi chiar şi aco­
lo se produce o schim bare semnificativă- După noul re­
gulam ent, acu m este voie să te ridici acolo unde înainte
îngenuncheai. în loc de a îndoi genunchiul umil în faţa
Atotputernicului, astăzi li con/rimţi. Umilinţa şi supune­
rea nu m ai sunt Ja m are rang.
 Picioarele 405

Ojmul vertical, de neîncovoîat a devenit un îdeal —

fiecare propriul său rege. Chiar şi muncile care te sileau
pe vrem uri să stai în genunchi, ca a face cu rat şi a freca
p c jos, sunt astăzi col puţin atât de m ecanizate, încât
această poziţie devine superfluă. Aşa că nu-i de m irate
că problem ele de genunchi, m ai cu seam ă cele d c m e­
nise, au căp ătat o im portanţă consid era bilă.
Baza leziu n ii m eni seu lui este su p rasolicitarea lui.
Ambele meniscuri, alcătuite din cartilaj, înlesnesc în ar­
ticulaţia, balam a genunchi şi m işcări rotative, în orice
caz în poziţia îndoit. Ca formă, unul se aseam ănă sem i­
lunii, celălalt lunii pline, în funcţia lor, ele corespund în
orice caz polului feminin* în cazul leziunii respective,
ele se rup, strivite între oasele puternice ale femurului
şi gam beî. Terapia curentă seam ănă cu cea a herniei de
disc şi taie ţesutul distrus şi prea slab pentru încărcătu­
ra cerută. După aceea, cei afectaţi încearcă adesea să facă
mai departe faţă supraîncărcării fără am ortizorul carti-
laginos.
Simptomul le arată celor afectaţi hybrisul lor. Ar tre­
bui să-şi cunoască limitele şi să realizeze că dorinţa lor
de m işcare externă şi performanţa cerută corpului pen­
tru a o putea împlini m erg prea departe. Dacă ei nu ţin
seama de semnalele de alarmă dureroase, temele m odes­
tie şi umilinţă, împinse în umbră, se vor răsfrânge asu ­
pra genunchiului predestinat lor. în locul smereniei de
bunăvoie, ei trăiesc acum o modestie obţinută cu forţa,
prin mobilitatea lor limitată şi durerile umilitoare. Cine
nu-şi reduce de bunăvoie mobilitatea externă exagerată
este obligat de meniscuri să o facă.
Se pune problema de a se îndrepta şi de a recunoaş­
te ce perform anţe se aşteaptă pe drept de la cineva.
406 Ruediger Dahlke

Tocmai la sportivii extremi se presupune că folosesc mo­

bilitatea exterioară pentru a com pensa imobilitatea infe­
rioara. în loc să sc preocupe lăuntric de un anum it m o­
m ent de rotaţie şi să se străduiască să obţină puncte de
vedere alternative, ei se rotesc pi se răsucesc în exterior,
până ce destinului i se rupe firul răbdării şi lor m enis-
cul. în acest sens vătăm area genunchiului îi sileşte Ja o
atitudine onestă de imobilitate, corespunzătoare şi lăun­
tric. Calmul forţat trebuie folosit pentru a deveni din nou
apt cerinţelor: spre a fi în exterior cel mai m are se cer şi
o mobilitate interioară şi o porţie de modestie, care să a c­
cepte că nu se poate obţine cu de-a sila ceea ce nu intră
în sfera propriilor posibilităţi sau sarcini. ^
Dacă analizăm ceea ce a declanşat în m od nemijlocit
accidentul, de pildă la sport, constatăm că este o situa­
ţie în care imobilitatea spirituală trebuie compensată prin
lux a ţii fizice invazive. Dacă fotbalistul s-ar fi poziţionat
cu ajutorul capului său superior şi gânditor altfel faţă de
minge sau adversar, nu ar fi trebuit să se răsucească atât,
în plus, de obicei este vorba de situaţii In care cei vizaţi
s-au „jucat" In interior cu un sentiment întins până la a
se rupe. în cazul unor răsuciri conştiente, executate cu
p lăcerea m işcării, nu se ajunge la ruptura m eniscului,
d ar este m ereu nevoie şi de o anum ită sucire interioară,

întrebări
1* Ce rol joacă m odestia în viaţa mea? Mă plec în faţa
necesităţilor sau m ă las încovoiat de destin?
2. Există un om sau o temă care îmi smulg umilinţă?
3* încerc să mă „învârtesc" în caz de îm povărare e x ­
cesivă? înclin să m ă pun fizic de-a curm ezişul?
 Picioaurfe 407

4. în ce sunt prea extrem şi nu m ă las îngenuncheat

decât de o „forţă m ajoră"?
5* Decui^r bucuria m ea exterioară de m işca re din
calm sau s-a născut din ambiţie şi agitaţie?
6, C u m m ă în v ârte destinul? Spre ce să-m i îndrept
privirea?

2. Gambele şi spasmele (cârceii) lor

Ele sunt bazele picioarelor frumoase, care se caracte­

rizează printr-o proporţie corectă de m usculatură şi îi
conferă piciorului şi întregului om energie şi elasticita­
te. Dacă cineva este gata de săritură sau de a face un salt,
asta se vede la gam bele lui. Forţa lor constă în a-şi lua
avân t şi a face saltul corect. Dacă nu se întâmplă aşa şi
mom entul se pierde, sunt adesea gambele cele cc indică
supraîncărcarea nemărturisită. Ele pot fi considerate te­
zaurul exaltărilor noastre em oţionale şi stau în m od co­
respunzător ascunse şi ferite în spatele tibiilor. Acestea
imobilizează picioarele şt deci mişcările, stabilesc crite­
rii şi au de-a face cu capacitatea de a răzbate. Dacă pri­
mim „una la gioale", suntem mai întâi frânaţi în progre­
sul nostru. Fotbaliştii şi jucătorii de hochei, la care capa­
citatea de a răzbate şi de a sta şi reziste sunt decisive, îşi
asigură aceste regiuni puternice şi totodată sensibile prin
apărătoare. întrucât tibiile o iau în viaţii înainte, încasea­
ză şt cele mai m ulte (lovituri). Vânătăile şi durerile
„um foase" dovedesc cât sunt de sensibile şi de ranchiu'
noase. Şi gambele cele moi sunt, dar într-un alt m od.
Ceea ce se poate deriva la sp asm ele n octurne ale
gam b elo r din evenim entul oniric zace la îndem ână în
403 Ruediger Dahlke

cazul spasmelor gambelor cane apar în prelungirile jocu­

rilor de fotbal, respectiv merge pc urm ele lor. In prelun­
giri se intră numai la jocurile decisive de fotbal, de care
depinde „avansarea" echipelor. Dacă ten sin nea em oţio­
nală creata vizavi de „ascensiune" sau „avansare" tinde
spre final către punctul ei culm inant, cârceii gam belor
indică încurcătura emoţională a individului. Desigur, şi
efortul fizic se evidenţiază în m od deosebit, în acest sens
frapează însă că aceiaşi jucători fac faţă de obicei fără
probleme şi fâră să li se pună cârcei în gambe la astfel de
probe de în cărcătură în timpul antrenam entului. Nici
alergătorii de m araton, care suportă încărcări fizice mai
m ari, nu au decât rareori tendinţa de a suferi de cârcei
în gambe. M otivul ar putea consta în încărcătura em o­
ţională de obicei mult mai mică în cazul acestor decizii
îndelungi şi mai niciodată tensionate.
Spasmele nocturne ale gambelor dezvăluie că tensiu­
nea emoţională acum ulată pe parcursul zilei este atât de
considerabilă, încât ea nu poate fi confruntată suficient
de conştient în timpul prelucrării nocturne. C a atare, se
scufundă ea însăşi încă sub protecţia nopţii în corp şi se
sem n alează printr-o m uscu latu ră su p raten sio n ală a
gambelor.
M ăsura d e prim -ajutor curentă care tinde să de ten­
sioneze m usculatura întărită lucrează hom eopatic, Pi­
ciorul este opintit cu o presiune p u tern ică îm p o triv a
unei rezistenţe. în această în cord are intenţionată care
îm pinge în conştiinţă situaţia supraîncordării urm ează
rezolvarear cedarea spasm ului. într-un m od asem ăn ă­
tor acţionează încercările disperate de a face sărituri ale
celor afectaţi. Tabloul bolii îi scoate din evenim entul fi­
zic al luptei şi îi sileşte la o încordare conştientă. A cest
 Picioarele 409

m om ent de cugetare poate să ajungă pentru a se clari­

fica asupra luptei fizice exagerate şi a recunoaşte ce ten­
siune emoţională pi ce ambiţie zac îndărăt. Se pune pro­
blema de a se opinti conştient cu trup şi suflet faţă de
ceea ce este am eninţător em oţional, căci dacă renunţă
conştiinţa la luptă, corpul singur nu are nici o şansă. El
îşi arată atunci suprasolicitarea în spasm , caricatura lup­
tei. D acă provocarea este accep tată însă din nou co n ­
ştient, atunci corpul este despovărat de sarcina de a se
opinti substitutiv faţă de ceva ce oricum nu p oate fi
oprit doar prin mijloace fizice. Cu acest pas al conştiin­
ţei şi efortul executat parcă ritual, supraîncordarea fizi­
că cedează- A tunci se p oate juca sau dorm i, respectiv
visa în continuare. Dacă bătălia este dusă din nou con­
ştient em oţional, şi corpul poate să lupte m ai departe.
Spasmul fizic al gambelor trădează astfel de fiecare dată
şi o porţie de resem nare şi renunţare. Cei afectaţi sem ­
nalizează că sunt scoşi din luptă, respectiv incapabili de
luptă. Ceea ce nu-şi m ărturisesc Ia nivel psihic devine
clar ia nivel fizic.

întrebări
Ce supraîncordare emoţională nemărturisită ar pu­
tea să se fi acum ulat în gambele mele?
2. în ce m ăsură lipseşte, din viaţa m ea, lupta em oţio­
nală, care se întruchipează în spasm ?
3. îm p otriva a ce m ă opintesc la figurat, dacă îm i
opintesc îm potriva unei rezistenţe gamba la care mi s-a
pus un cârcel?
4. U nde ar hebui să fac un efort mai conştient, pen­
tru a face faţă unei bătălii încărcate emoţional?
410 R uediger DahJlse

5, Ce este pentru mine m om entan în joc, cum sfnu cu

problem a respectivă şî cum îmi m erg treburile pe plan
emoţional?
6. Unde vreau să ies din joc pi să renunţ, fâră a o ad­
mite?

3. Ruptura tendonutui lui Achile

M usculatura com pactă a gambelor este legată de ten-

donul lui Achile de la călcâi. Dacă această frânghie se
frânge, om ul nu mai face nici un pas şi în orice caz nici
un s a lt Că locul numit călcâi a devenit călcâiul lui Achi­
le şi deci punctul vulnerabil al om ului are diferite te­
m eiuri, El este acel loc cu care este am eninţată Eva la
alungarea din paradis ca ţintă a atacului şarpelui- l’rin
acest punct slab s-ar fi apropiat, ca prelungire a braţului
diavolului, simbol al dualităţii şi dezbinării, şarpele de
ea. Mitul care prezintă călcâiul ca zonă deosebit de pe­
riclitată se raportează la Achile, eroul războiului troian.
M am a iui voia să îm piedice ca fiul ei iubit să păţească
ceva în această lume şi de aceea l-a cufundat în apele ce
confereau nemurire ale râului infernului, Styx- Do unde­
va trebuia să-l fină însă, ca să nu se scufunde com plet.
Alegând călcâiul, acesta a răm as singurul Ioc vulnerabil
al lui Achile- A id l-a nimerit săgeata lui Hector, provo-
cându-i m oartea prem atură. In fine, călcâiul este pi acel
loc care ne leagă cel mai inlens cu m am a Terra, ce stă
concret şi simbolic pentru polaritate, pentru lumea femi­
nină a contrariilor.
Lum ea dualităţii este, ca pol opus al unităţii paradi-
si ace lăcaşul m ortalităţii şi al tuturor suferinţelor-
 Picioarele

Călcâiul ca zonă de legătură cu polaritatea la Eva, Achi-

le şi restul omenirii este astfel poartă de intrare pentru
toate nedreptăţile posibile. Nefericirea ca expresie a p o ­
larităţii şi pol opus al fericirii unităţii impe aici deosebit
de frecvent în viaţă.
Tendonul lui Achile, care începe din acest loc special,
este ten donul nostru oeî mai masiv şi puternic, şi, pen­
tru ca el să se rupâ, arcul trebuie întins extrem de mult.
Şft situaţii corespunzătoare un o m n u -şi m ai apreciază
posibilităţile şi îşi întinde prea m ult tendonul până şi-l
rupe. EI se rupe literalmente în bucăţi. întrebarea eviden­
tă ar fii Pentru ce? A munci pe rupte înseam nă a risca to­
tul şi la nevoie prea m ult pentru a-ţi îndeplini sarcina.
Asta-i situaţia care aduce în joc punctul slab al omului.
Prin ruperea tendonul ui respectivii sunt readuşi brutal
pc tărâmul realităţii. Călcâiul lui Achile care nu mai poa­
te fi ridicat arată clar ca acel în cauză este un sim plu om
şi în orice caz nu este adecvat în polaritate pentru acţiuni
supraomeneşti. Hybrisul de a-şi aroga puteri supraom e­
neşti este un păcat, în Antichitate chiar singurul. La că­
derea în păcat eî devine clar când şarpele o ispiteşte pe
Eva să ia din pom ul cunoaşterii binelui şi răului, pentru
a deveni aidoma lui Dumnezeu, A tare cunoaştere îi este
rezervată Domnului, şi când Eva se face vinovată de aro­
ganţă, el îi vâră polaritatea gât, spunând şarpelui; „Duş­
m ănie voi pune între tine şi femeie, între seminţia ta şi
seminţia ei; ... tu îi vei îm punge călcâiu1."EE
La rănirile sportive ale tendonului lui Achile, această
legătură devine clară la un nivel banal. Este de fiecare
dată vorba despre perform anţe orgolioase, care supra-

£8 Facerea, 3 ,1 5 . (N-1.)
412 Ruediger Dahlke

solicită corpul şi îi încordează şi întind prea m ult tendo-

nul său cel m ai puternic. Dacă tendonui lui Achile ce ­
dează, el arată că recordul vizat se află dincolo de posi­
bilitatea de a fi atins, fiind inaccesibil. Este cunoscut fap­
tul că întotdeauna cel m ai inteligent este cel care cedea­
ză, Corpul trebuie să joace adesea acest rol ingrat faţă de
raţiunea orgolioasă, care î?i bagă în cap m ulte lucruri ne-
realiste. Asta devenise deosebit de pregnant la unii atleţi
în perioada dinaintea controalelor de doping. Pachetele
de muşchi înnobilate hormonal dezvoltau forţe care fă­
ceau ca tendoanele încordate prea m ult, extrem de su­
prasolicitate, să se rupă pe rând. Dacă siguranţele se ard
în conştiinţă, fără ca cei în cauză să-şi dea seam a de asta,
este rolul corpului să stopeze drum ul nechibzuit al o r­
goliului.
Astfel, este timpul pentru o pauză de gândire, şi chiar
şi celui neexersat în această privinţă îi răm âne drept cea
mai bună posibilitate de mişcare cea cogitativă. în loc de
a se agita fizic până la epuizare şi a realiza incredibilul,
a venit deodată timpul să lase gândurile sa zburde ca-
re-ncotro, Organismul dă clar a înţelege cât d e necesară
este o întrerupere. Legătura actelor emoţionale de forţă
cu structura internă, sim bolizată în oase, este prea slabă.
Cei vizaţi se află pe un drum care nu li se potriveşte cu
adevărat. Asta trebuie să înceteze, spune corpul, şi se în­
grijeşte im ediat de primul ajutor, oprind brusc proiecte­
le ambiţioase întreprinse. El nu m ai vrea să aibă nimic a
face cu astfel de salturi şi rupe legătura. Fie sunt forţa şi
elem entul de mişcare prea puternice pentru această frân­
ghie, fie este frânghia prea slabă pentru atâta forţă.
Lecţia de învăţat arată că trebuie inversat conceptul
de până acum ' a d a linişte fizică şi a face în schimb un
 Picioarele 413

efort psihic de a aprecia cum stau lucrurile ţi încotro e

ţelul. N işte obiective p rea înalte solicită nişte eforturi
supraom eneşti, şi atunci se poate întâm pla ca anum ite
lucruri, ca d c pildă nişte legături importante, să se facă
bucăţi. Trebuie recunoscut care sunt legăturile care trag
spre nenorocire, necesitând să fie abandonate. Unele din­
tre legături au devenit în m od evident prea de nedezfe-
gat şi ar trebui tăiate- Dacă ne legăm prea tare de ţeluri
ambiţioase, care se află prea departe de propriile posibi­
lităţi, legătura cu lumea polară se rupe- Altminteri, am
pierde păm ântul do sub picioare şi am ajunge în pericol
de a răm âne în aer. Este ruptura prin propriul trup care
ne aduce înapoi pe solul realităţii.

întrebări

1. Unde îmi supraapreciez posibilităţile? Pentru ce mă

frâng?
2. U nde m -am lăsat prins şi acaparat d e visuri prea
înalte?
3. Ce legături obbgatorii trebuie tăiate în viaţa mea?
4. U nde trebuie să mă desprind, unde să nevin la sol?
5. Unde îmi devine ambiţia o capcană?
6. Ce fac când se rup toate legăturile?
 XIV

Labele picioarelor

Partea cea mai depărtată de cap, bolta piciorului, este

şi cea mai om enească din corpul nostru. în timp ce îm ­
p ărtăşim cu alte făpturi toate celelalte structuri şi orga­
ne, inclusiv creierul, bolta piciorului nostru este garan­
tul unic al v e rtica lită ţi noastre — şi capătă în schim b
prea pufină atenţie şi recunoaştere. Felul cum ne purtăm
cu labele picioarelor noastre ne trădează stilul de viaţă.
De unde avuseserăm în perioada cea mai îndelungată a
istoriei evoluţiei noastre contact epiderm ic direct cu pă­
m ântul, îl evităm de câteva secole încoace. Mersul des­
culţ mai joacă în evoluţia individuală filogenetică un rol
scurt doar la începuturi. Tendinţa ulterioară de a purta
pantofi cu toc arată intenţia inconştientă de a ne distan­
ţa cât de m ult posibil de m am a Terra. Purtând pantofi
cu toc înalt, femeile iau asupra lor câte ceva pentru a-^i
îndepărta călcâiul lui Achile de zona de pericole (a şar­
pelui). în plus, distanţa de sol dă o senzaţie de eleganţă,
pierderea so/idităţii este asum ată în schimb.
Forţarea picioarelor în nişte pantofi extrem de strâmţi
m ergând până la obiceiul vechi chinezesc (rău) de a îm ­
 L abele p icioarelor 415

piedica prin bandaje tari labele picioarelor să crească

aruncă o lumină semnificativă asupra martiriului „rădă­
cinilor" noastre. Până în ziua d e azi dom neşte această
preferinţă pentru piciorul mic, aşa că nu rareori se poar­
tă pantofi prea m ici, forţându-se piciorul să intre în ei.
M utilarea intenţionată a rădăcinilor în China veche şi la
noi contrastează cu predilecţia d e a trăi cu plăcere pc pi­
cior mare la figurat. în spatele acestei expresii zace expe­
rienţa că rădăcinile puternice sunt baza unei vieţi de suc­
ces. Cu nişte rădăcini bine dezvoltate ne putem perm ite
câte ceva. Dacă le închidem în schimb în închisori prea
strâm te, trebuie să plătim pentru asta pe un plan mai
înalt*
După legea „cum e sus, aşa şi jos" pe tălpi m ai este
oglindit o dată întreg corpul sub formă de zone reflexo-
gene, zonele capului fiind situate în aria degetelor de la
picioare. Este de presupus că torturarea părţii anterioa­
re a labei piciorului în pantofi prea strâmţi îşi are cores­
pondentul în creşterea rap id ă a durerilor de cap. în
aşa-num itele culturi primitive, în care oamenii se depla­
sează numai desculţi, durerile de cap sunt la fel de ne­
cunoscute ca şi obiceiul de a-şi sparge capul (cu o pro­
blem ă) sau d e a trece cu el şi prin zid.
C apacitatea de a ne baza pe ceva, de a prinde răd ă­
cini în viaţă şi de a sta pe propriile pidoare arată cât de­
pindem de rădăcinile noastre şi cât este de nechibzuit să
le desconsiderăm . Starea, statornicia şi stabilitatea por­
nesc de la ele şi ne perm it a rezista în viaţă. în această
privinţă este semnificativ că, după Herman Weidelener,
suntem o societate bolnavă de picioare care riscă să-şi
piardă păm ântul de sub picioare, căci nu se mai preocu­
pă decât de cap. Fiecare afirm aţie se înfemeiază aici p e o
416 Ruediger Dahlke

argum entare, iar raţiunea şi înţelegerea lumii se bazea­

ză incontestabil pe contactul cu solul.
Piciorul sănătos al unei personalităţi stabile este alcă­
tuit dintr-o boltă dublă cu două punţi şi trei puncte de
atingere cu păm ântul. Bolta anterioară mai mică se ba­
zează în două puncte pe înălţimea degetului mic şi mare,
cea m are în plus pe călcâi. Piciorul nostru este deci un
trepied şi este caracterizat prin stabilitate şi elasticitate.
E drept că nu m ai sunt m ulţi oam eni m oderni care să
aibă acest con tact echilibrat ideal cu solul. Poziţia celor
m ai mulţi este m ai clătinată, întrucât ei nu se m ai lasă
decât pe un punct de sprijin sau două, în loc de trei. Cine
stă cu am bele picioare pe păm ânt şi îl atinge pe acesta
de fiecare dată în trei puncte se poate baza pe o temelie
sigură şi un simţ fundamentat al realităţii. Cine alunecă
în schimb pe o suprafaţă lată mai mult pe păm ânt plu­
teşte adesea şi pe deasupra faptelor, străin de realitate.
Viaţa sa este întru câtva lipsită de afabilitate şi se bizuie,
respectiv alunecă pe nişte picioare slabe*
A păsarea exagerată în timp ce se calcă a bolţii mici a
piciorului (picior rotund anterior) îi ia punţii anterioare
un pilon de sprijin şi reduce contactul cu solul la două
puncte. Dacă şi bolta longitudinală este apăsată cu putere
se vorbeşte despre picior plat (platfus). Arcuirea şi punc­
tele de sprijin diferenţiate se pierd. Pe suprafaţa lată de
reazem respectivii se deplasează alunecând aproape ca
nişte patinatori, fără a-şi găsi stabilitatea sau echilibrul.
Adesea acest lucru se oglindeşte într-o viaţă fără stator­
nicie, căreia îi lipseşte înrădăcinarea. Punctul de sprijin
lat, superficial, niţel neîndem ânatic nu este ferm, ci poa­
te fi deplasat liber. Pe baza acestui stil de viaţă nefimda-
menfat şi adesea insondabil nu le place să se stabilească.
 Labele picioarelor 41 ?

Oamenii cu p icio arele grele, care sunt de-a dreptul

lipiţi de p ăm ân t, su n t opuşii „p atinatorilor". Ei accen ­
tuează exagerat sigurao ţa poziţiei lor pi de-abia de-şi ri­
dică picioarele ?i în timpul mersului. Mersul târpâit fra­
pase deja la picioarele grase, dar fără tonus. Şi la figurat
posesorii lor de-abia de-şi ridică picioarele, neavansând
astfei prea m ult prin tărâm ul înaJt al lumii ideilor, unde
creativitatea şi spontaneitatea sunt la eie acasă. Sunt în
schimb oam eni de bază şi statornici,, „cu scaun la cap"
şi „cu picioarele pe păm ânt". Mu li se poate întâmpla cu
uşurinţă ceva şi puţine îi pot da peste cap. Dacă cei cu
picior plai d au dovadă de instafctfitate, îa cei greoi totul
este reţinut. Legătura cu păm ântul o ia înaintea mobili­
tăţii. Dar dacă picioarele devin grele ca plumbul, îşi trag
posesorii în jos şi împiedică orice călătorie în alte dimen­
siuni. O viaţă care este limitată doar la tărâmul faptelor
poate să devină destul de anostă.
Cu lotul altfel este în cazul prinţeselor (prinţilor) care
mai m ult plutesc pe vârfuri prin lum e şi mai cu seam ă
prin lumea visurilor, decât să se plaseze bine în realita­
tea de pe păm ânt. Trcc prin viaţă dansând în cel mai bun
stil de balet. M ersul pe vârfuri este varianta naturală a
pantofilor cu toc înalt şi arată cât de puţin dau poseso­
rii lor pe contactul cu solul sau chiar pe statornicie. Nu
prind nicăieri rădăcini, căci acestea nu ar face d ecât să
perturbe viaţa lor (de artist) ce se trăieşte uşor. în locul
simţului realităţii ei cultivă fantezii. Din cele două laturi
ale lumii polare s-au decis pentru înătţime, adâncim ea o
lasă în seam a celor cu picioarele grele. în loc de rădăcini
au visuri ce zboară spre înălţimi, avânt crea lor şi un elan
considerabil, fantezie în exces şi nici un sprijin. Ei pot fi
răsturnaţi şi mai greu decât cei cu picioarele grele, căci
 Ruediger Dalilke

în lum ea de basm a făpturilor plutitoare nim ic nu este

ferm şi totul se află într-uu continuu flux. Dar şi uşurin­
ţa unor astfel de făpturi în nori îşi are latura de umbră
în neglijarea care adesea m erge prea departe a existen­
ţei materiale.
La polul opus sunt plasaţi cei cu labele picioarelor
ca nişte gheare, cu care posesorii lor se prind ferm de
suprafaţa păm ântului. Degetele arcuite ca nişte gheare
caută sprijin cu încordare. Astfel de picioare vorbesc de­
spre o existenţă am eninţata, ti dorinţă puternică de a
găsi un reazem şi de a nu se da la o parte. Nu numai de­
getele, ci şi muşchii gam bei şi coapsei sunt deseori în­
co rd aţi cronic şi trăd ează o atitudine sim ilară faţă de
viaţă. Picioarele agitate dezvăluie în schim b tendinţa
de tot a m erge şi de m ulte ori de a fugi (de ceva)* Pose­
sorii lor sunt tot timpul pe fugă şî ascund foarte des în­
d ărătul dorinţei de m işcare şi interesului şi tendinţe de
evadare.
într-o direcţie asem ănătoare ne trimite poziţia extre­
m ă a spatelui, care ţine de un m ers accentuat pe călcâie.
Statul pe călcâie indică retragerea în faţa vieţii şi asigu­
ră îm potriva loviturilor din spate şi în ceafă* în schimb,
reprezentanţii acestei poziţii pot fi răsturnaţi cu atât mai
uşor din faţă. în ciuda asigurării lor temătoare, mditiă să
se prăbuşească. Chiar şi un uşor vânt din faţă îi dărâm ă
de pe picioare,

1. Articulaţia tibio-tarsiana

Cine-şi luxează articulaţia tibio-tarsiană nu m ai poa­

te să facă salturi m ari, aşa cum i s-a întâm plat lui
 Labele picioarelor 419

Hefaistos, fierarul zeilor. El şi-a ru p t am ândouă articu­

laţiile, când mama lui J-a aruncat din cer jos pe păm ânt,
şi a râm as de atunci schilod. într-un m od asem ănător li
se întâm plă celor care fac sărituri prea m ari şi aterizea­
ză prea dur pe solul realităţii. Cerinţa este clară: să ră­
mână pe podea şi sâ urce încetişor şi constant treaptă cu
treaptă. Salturile m ari sunt tăiate de destin. Schilodirea
este pentru oamenii caTe au fost mereu puşi p c salturi,
o terapie dură. Dacă învaţă, înaintând anevoie prin mo­
cirla vieţii, să-şi croiască drum ul, butucul de ghips de
la picior parcă este un lanţ. El poate deveni însă şi an­
cora care îi ţine la păm ânt şi îi îm piedică să sară fizic pi
să iasă din rând. Tocmai corpul ţinut fix pe păm ânt poa­
te sâ devină baza ideală pentru salturi spirituale în aer
şi zboruri la înălţime.
Articulaţia tibio-tarsiană direct peste boita piciorului
este prom :/enţa ridicării noastre pe verticală, d ar şi a po­
sibilităţii de a ne revolta. Saltul pe planul zeilor poate re­
zulta doar de aici. Dar aici se răzbună şi paşii greşiţi, La
entorsă ne întoarcem în noi înşine, dacă ne rupem un pi­
cior ne frângem în noi, la scrântirea piciorului parcă ne
scrântim, dacă piSşim pe de lături zăcem în lături.
Lecţia de învăţat reiese din evenimentul accidentului
cei vizaţi trebuie să-şi admită că au ajuns pe de lături,, că
în salturile lor aterizează prea dur, că sunt frânţi după
zborurile lor la înălţime şi îi frânge realitatea, respectiv
contactul dintre lumea ideatică şi realitate este nearm o-
nios şi m erge pe căi periculoase. Ei sunt solicitaţi să-i ia
corpului lor confruntarea dură cu realitatea, să-şi asigu­
re mai bine călătoriile şi să-şi amortizeze aterizările, să-şi
verifice drum urile neclare şi îndrăzneţe în gând, înainte
de a Ie executa în materialitate. Rănirile cu care se aleg
420 Ruediger Dahlke

îi forţează la linişte şi îi iau de pe picioarele lor. Corpul

trebuie cruţat şi urm ează a se miza mai m ult în această
linişte exterioară pe mobilitate interioară şi salturi spiri­
tuale. Hefaistos cel olog devine, îm piedicat să înainteze
fizic, inventatorul creator şi cucereşte astfel în cer locul
ce-i fusese contestat mai înainte.

întrebări
1. Ce rol joacă în viaţa mea înaintarea pe sărite?
2. Tind spre zboruri la înălţime prost asigurate în re­
alitate? Ignor deseori la pornire necesitatea de a ateriza?
Cum este relaţia m ea cu visul şi realitatea?
3. Trec cu vederea necesitatea m ea de linişte în încer­
cările mele de a-m i dobândi locul prin luptă?
4. Unde stau strâmb, unde pe de lături? Unde se sem­
nalează în viaţa mea o scrânteală, unde are viaţa m ea ne­
voie de o întrerupere?
5. Unde tind spre paşi greşiţi pe plan fizic, în loc de a
proba căi noi pe plan spiritual?
6. U nde m ă revolt îm potriva destinului m eu ? U nde
face revolta parte din destinul meu?

2. Bătăturile

„O chii"00 de jos oferă o cu totul altă perspectivă de­

cât cei de sus. Derivate de la ochii sub form ă de nasture
ai găinilor, aceste zone cronice de apăsare arată foarte
exact „unde-i buba".

^ în germană, Hiihnerauge, bătătură, înseamnă literal ochiul g ăi­

nii. (N. f.)
 Labele picioarelor 421

în acest context, raportul dintre sus şi jos, aşa cum îl

dezvăluie zonele reflexogene, este deosebit de semnifi­
ca tiv. Bătăturile care apar mai cu seamă în porţiunea de­
getelor d e ta pidoare semnalizează astfel că anumite por­
ţiuni ale capului au ajuns sub presiune- Dacă cineva stă
mereu pe degetele noastre, asta st; manifestă pe termen
lung prin zone dureroase de apăsare pe laba piciorului,
chiar dacii piedicile astfel apărute sunt în esenţă de na­
tură socială- Se poate întâmpla şi să ne călcăm singuri pe
b ătătu ră, îm piedicându-ne atunci propriile progrese.
Acesta este, de pildă, cazul cu siguranţă dacă purtăm în
m od conştient pantofi prea strâmţi. în această situaţie
perm item , respectiv perm it mai cu seamă femeile, unui
ideal de gust să stânjenească progresul concret.
Din punct de vedere anatomic, bătăturile sunt forma­
te din depuneri excesive de strat com os ca protecţie îm ­
potriva presiunii exercitate din afară. Sunt o încercare de
a cuirasa puncte slabe. Că aceste „cuirase" devin ele în­
sele cu timpul punctul de plecare al unor dureri este o
experienţă tipică. Cine vrea să-şi cruţe totul ajunge toc­
mai în pericol de a suferi totul. Se pune deci problema,
în Joc d e a se izola fizic, de a reflecta mai m ult la măsuri
psihice şi .spirituale de autoproteeţie* Ceea ce ne apasă
trebuie confruntat, iar apoi trebuie luate m ăsuri cores­
punzătoare de soluţionare. Am putea renunţa, de pildă,
la poziţia care produce atâta contrapresiune sau ea ar pu­
tea fi asigurată prin argum ente m ai bine întemeiate.

întrebări
1. Cine m ă calcă pe bătătură? Mă calc poate singur?
2. U nde insist asupra unor poziţii, cu toate că s-a atins
pragul durerii şi îmi calcă deja cineva pe picioare?
422 Ruediger Dahlke

3* în ce m ăsură a devenit frica m ea, respectiv politi­

ca mea de siguranţă, dureroasă şi îm i îm p ied ici înain­
tarea?
4. Ce zone de presiune ar trebui să elimin din viaţa
m ea?
5, Unde m ă lovesc dureros de limite?

3. Micoza pictorului

Ciupercile din regnul vegetal trăiesc mai cu seam ă

din m aterial organic m ort, d ar ele colonizează şi părţi
muribunde ale unor plante încă vil. Ele sunt de-a drep­
tul paraziţi, gustând din plin din viaţa străină şi nedând
nimic în schimb. Această faimă rea le-a adus pe lista pro­
duselor alimentare interzise a unor grupări spirituale. în
regnul animal şi în lum ea o am en ilo r ciupercile coloni­
zează, ce-i drept, structuri vii, accstea sunt însă deja slă­
bite şi se află pe drumul degenerativ în direcţia p ieirii
Ciupercile p o t năvăli practic oriunde ţesuturile renunţă
la lupta pentru viaţă şi sunt un fel de vestitori ai morţii.
Toate m icroorganism ele care ne bântuie au nevoie în
acest sens de condiţii corespunzătoare, cu o for fă de apă­
rare redusă. Abia când organism ul îşi extrag e energia
dintr-o structură, ştergând în conştiinţă tem atica repre­
zentată de ea, aceasta ajunge în situaţia de a fi luată cu
asalt pentru nişte cuceritori corespunzători. în timp ce
virusurile caută, de obicei acut, decizia, bacteriile mizea­
ză pe procedee acute şi tiptile, dar ele cunosc şi convie­
ţuirea simbiotică paşnică, de exem plu bacteriile intesti­
nale. Ciupercile tind, în afară de cazul prăbuşirii totale
a apărării organismului, spre atacuri produse lent, în ca­
 Labele picioarelor 423

re-şi cu ceresc teritoriul p as cu pas, fără a-şi am eninţa

gazda în m od serios. Ele nu aduc moartea, o vestesc însă
(zonei de răspândire).
Micoza piciorului este un paradit în sine inofensiv, care
nu doare, nu incapacitează mai deloc şi totuşi aduce
mul li oameni de-a dreptul la disperare. Tocmai „gheare­
le" noastre sunt colonizate de făpturile străine şi acestea
arată ce puţin respect au faţă de armele noastre. O com ­
paraţie din m acrocosm os ne clarifică dilema. Esie ca şi
cum o bandă de hoţi, inofensivă din punctul de vedere
al înarmării ei, ar năvăli înti-un teritoriu şi acolo ar ocu­
pa tocm ai cazărmile* Ducând o viaţă de paraziţi şi ofe­
rind în exterior o imagine extrem de dezagreabilă, pun
stăpânire pe sistemele militare şi le gospodăresc încet dar
constant prost, aşa încât acestea decad şi nici un duşm an
nu mai manifestă nici un fel de respect în faţa lor.
Faptul că ciupercile se încum etă să năpădească nu­
mai regiuni care se află în ultimele faze aruncă o lu m i'
nă sem nificativă asupra si lua ţi ei respectivelor unghii:
trebuie să fie în preajma m orţii sau într-un grad înalt
avi ta le, pentru a le oferi p araziţilor m ediu de cultură,
O dată ce ciupercile au prins rădăcini, se disting prin­
tr-o în dărătn icie extrem ă şi refuză să se re Ir agă chiar
şi în faţa intervenţiei u nor piese de artilerie grea, pre­
cum antim icoticele chim ice. în schim b, retragerea tac­
tică este m ai uşor de realizat. însă de îndată ce ofensi­
va proprie cedează, cei care tulbură liniştea celorlalţi
se anunţă din nou, tulbură din nou liniştea sufleteas­
că şi arată astfel totodată câ t de sensibil este cel vizat.
Ciupercile se hrănesc din unghii, devorându-Ie cu tot
calm ul, b u cată cu bucată. A cest m od tiptil agresiv, că ­
ruia om ul îi stă neputincios la discreţie, ne scoate real­
424 Ruediger DEihlke

m ente din sărite. Un rol tangenţial joacă aici şi faptul

că astfel de arm e găunoase sunt dep arte d e a fi o po­
doabă. Strălucirea şi netezim ea pier rapid. Se ajunge la
o urâtă situaţie indecisă între unghii şi paraziţi, în care
adversarii nu se pot învinge unul pe celălalt. Ceea ce
ultim ii m ănâncă bucată cu bucată înlocuiesc cei dintâi
bucată cu bucată. Astfel, unghia în jurul căreia se dă
lupta devine tot mai groasă şi m ai lipsită do netezim e,
am intind de un tăiş lovit de nenum ărate ori pi tot m e­
reu reparat, plin de crestături. Dacă ciupercile e x a g e ­
re a z ă şi un gh ia cad e sau este sm ulsă de un p o seso r
disperat, povestea nu se sfârşeşte. A tât tim p câ t situa­
ţia de bază dăinuie, revine şi provocarea proliferantă,
respingătoare.
în cele din urmă, joacă un rol şi aspectul necurăţeniei,
în multe religii picioarele sunt spălate simbolic şi repre­
zintă, astfel curăţate, o relaţie curată cu propriul sine, cu
originea şi cu trecutul. M icoza piciorului dem onstrează
cum contactul cu mama Terra şi deci cu lum ea în gene­
re nu este unul pur. în poziţia clasică de meditaţie lotus,
tălpile sunt ţinute în sus ca simbol al orientării desăvâr­
şite spre lumea spirituală, într-o atare situaţie, ciuperci­
le sau verucile de pe tălpi sunt la fel de dezagreabile pe
cât sunt de oneste.
Sarcina sună astfel: scădefi înarm area, reduceţi ap ă­
rarea. Asta ar trebui să se p etreacă însă în conştiinţă.
Dacă trupul este despovărat în m od corespunzător din­
spre latura spirituală şi psihică, el îşi poate reface arm e­
le rănite şi poate recuceri teritoriul pierdut. Un conflict
cronic şi cufundat în uitare în jurul propriei capacităţi
de apărare vrea să revină în conştiinţă şi să fie dus până
la capăt* Ca la toate infecţiile care se asociază cu in va-
 Labele picioarelor 425

zia unor trupe străine, apărarea spirituală şi psihică este

prea m are, iar astfel cea fizică este slăbită. Principiul
agresiunii ofensive vrea să fie trăit m ai conştient, iar în
cazul infecţiilor m icotice mai cu seam ă cel al încălcării
blânde şi m ai puţin acute. Ca toţi agenţii p atogeni, şi
ciupercile ne cer să ne apărăm . Cele de la picior ne îm ­
boldesc mai cu seam ă sa ne preocupăm de arm ele şi in­
strum entele noastre şi să Ie facem să crească din nou.
Im agistic asta se ilustrează în unghiile îngroşate groso­
lan. Grija trebuie sâ fio acordată m ai ales apărării pro­
priilor graniţe. Cine se necăjeşte din cauza paraziţilor şi
a profitorilor are o problemă cu această temă şi a refu­
lat el însuşi nişte trăsături corespunzătoare. Acestea tre­
buie regăsite şi conştientizate. Lecţia de învăţat se nu­
m eşte a se zori spre a-şi face loc în viaţă şi, la nevoie, a
se prinde cu ghearele, ca şi a răm âne viu până Ea limi­
tele sale.

întrebări
1. Unde zace un conflict nem ărturisit al autoapărării,
conflict ce mocneşte în inconştient?
2. Unde om it sâ-mi arăt ghearele spirituale şi să-m i
înfig ghearele, cram pon and u-mă 7 Ce tărâm-1 imită fizic
las să ajungă în paragină şi să piară?
3. Dacă mi-e ruşine cu gheaiele mele fizice, găunoa­
se, în ce m ăsurâ mă jenez de cele spirituale?
4. Cum de vitalitatea ghearelor este Ia ultimele ei su­
flări?
5. Cine îmi parazitează viaţa? Unde parazitez eu?
4. Verucile (negii) şi talpa piciorului

Verucile rut constituie, ca şi micozele, o ameninţare fi­

zica- Dar psihic ele pot fi extrem de ameninţătoare. Sunt
foarte supărătoare p c laba piciorului şi mai cu seamă pe
talpă. Dar ameninţarea esenţială decurge din originea lor
m isterioasă. Apa cum şerpii sau păianjenii nu constituie
un pericol vital pe latitudinile noastre ţii totuşi sunt co n ­
sideraţi de mulţi ca extrem de am eninţători din cauza
respectivei lor simbolistici, spaima legată de vem ei rezi­
dă în încărcătura lor simbolică. Negul gros, respingător,
eventual şi cu fire de păr în el este un simbol tipic al vră­
jitoarei rele din poveste, o diformitate a infernului, res­
pectiv a forţelor sumbre* Chiar şi pe oamenii cei mai ra­
ţionali i-ar scoate din minţi un astfel de neg, dacă s-ar
plasa pe nasul lor. Deşi nu este ameninţător, chiar şi cel
m ai rezonabil om din zilele noastre simte că, pe un plan
m ai adânc, tot are un renume rău şi este interpretat rău,
în tru cât în lum ea m odelelor arhetipale el indică răul.
Nici nu putem invoca faptul că el se plasează pe cineva
venind din afară, căci este mult prea clar că se înghesuie
să iasă din propriul interior ca o excrescenţă dezagrea­
bilă. Oricine are de-a face cu negi dezleagă aceste aso­
cieri obscure prin intermediul porcului cu negi, al broaş­
tei râioase şi ajungând până la vrăjitoarea cea rea.
Diferite forme de terapie ne dau lăm uriri suplim en­
tare legate de semnificaţia şi interpretarea negilor. în­
cercările medicinei tradiţionale, care folosesc forţa bru­
tală, de la cauteriza re până la tăiere, se caracterizează
prin rate mari de insuccese. Cu toate că a fost tăiat com ­
plet şi fără urm e, negul apare adesea în acelaşi loc, cu
acelaşi mesaj din tărâm ul întunecat al umbrelor. M eto­
 Labele picioarelor 427

dele medicinei populare sunt m ai variate şi dau rezul­

tate m ai bune. Ele se aseamănă toate prin elementul lor
magic. Negii sunt făcuţi cu ceva succes să dispară noap­
tea pe lună plină, prin vrăji sau rugăciuni, li se adresea­
ză cele mai diferite formule m agice, sunt făcuţi să pia­
ră prin acoperirea cu mâna sau alte mici ritualuri vrăji­
toreşti. Copiii care au deja un raport cu calitatea m agi­
că a banului acceptă uneori sâ le fie cum păraţi pentru o
sum ă adecvată.
Negii ne confruntă cu propriile aspecte întunecate,
motiv pentru care ei pi răspund atât de bine la tratam en­
te oculte52 corespunzătoare. Dacă şi alte tablouri de boa­
lă răspund la vorbele şi tratam entele ce li se adresează,
asta arată câ t d e m agică era în m are m edicina veche.
Dacă ne întrebăm de ce deranjează negii sau de ia ce ne
îm piedică, prim im nişte indicii temeinice legate de în­
sem nătatea individuală. De cele m ai m ulte ori eî stân­
jenesc un aspect fără cusur, şt acest cusur este ceea ce,
scris pe chip, deranjează considerabil. La verucile din
talpă mai trebuie întrebat suplimentar în ce m ăsură tro-
păim în mod inconştient p e ocult fără să-l recunoaştem
în im portanţi sa, cu toate că se face rem arcat la fiecare
pas. în definitiv, stăm pe ele, că o m anifes/i™ sau nu.
Soluţia constă în conştientizare. Recunoaşterea, asu d a­
tă cu ritualurile magice, a laturii de umbră este de aceea
superioară m etodelor luptătoare. Principiul hom eopa-
tiei, care tratează sum brul m isterios cu m etode m iste­
rios de sum bre, are un succes mai mare şi în special mai
durabil decât lupta alopată împotriva mesajului din pro­
pria adâncim e.

52 O c u l t = în t u n e c a t , a s c u n s .
42S Ruediger Dahlke

întrebări
1. în ce m ăsură m ă deranjează sau m ă stinghereşte
negul? N u p o t să merg şi să stau fără dureri? Sau el mă
desfigurează, respectiv figurează ceva din m ine ce nu
vreau să v ă d şi ce m ai ales ceilalţi nu trebuie să vadă?
2, Ce am ascuns deoparte când m i-a ieşit negul?
3. C e ra l joacă pentru m ine confruntarea cu laturile
sumbre ale vieţii mele?
4, Sunt conştient de latura ocultă a existenţei mele?
 XV

Probleme de vârstă

1, îmbătrânirea în epoca noastră

într-o vreme care divinizează tineretul, vârsta şi pro­

cesa] îm bătrânirii trebuie să fie problem atice. Altred
Ziegler spune în această privinţă: „Cu câ t o epocă este
mai orbită de Hebe, zeiţa plină de culoare a tinereţii, cu
atât cenuşiul bătrâneţii potrivnic vieţii trebuie să devină
o epidemie. Hebe aduce pe lume popoare d c moşnegi."53
HI porneşte de la faptul câ epidemia de îmbătrânire este
umbra legi timă a societăţii noastre obsedate de tinereţe,
aşa cum „dragostea desfrânată a Renaşterii pentru lum e"
a produs sifilisul, iar „puritatea şi strălucirea d e aur a ca­
voului m edieval de credinţă a clocit m oartea neagră".
Fiecare epocă are în tablourile ei patologice un fel de co­
rectiv, care îi echilibrează lipsa de echilibru. în medicină
domneşte de secole divergenţa dacă îmbătrânirea trebuie

53 Alfred Ziegler, Bilder einer Schfittenmtdizirt, Zurich, 1987.

430 Ruediger Dahlke

clasificată printre evenimentele fiziologice norm ale sau

trebuie tratată ca fenomen de boala. Georg Groddeck a
remarcat în acest sens: „La fenomenele de îmbătrânire nu
sunt uzate' organele, d organul este încărcat cu gânduri;
dacă dneva are 70 de ani, atirnd organele sunt pur şî sim­
plu încărcate timp de 70 de ani,"51 Afluxul de pilule co­
lorate cu care trebuie preîntâmpinată în ziua de azi vâr­
sta cenuşie, arată pe de altă parte, ca medicina modernă
concepe fenomenele îmbătrânirii ca semne de boală dem ­
ne de a fi combătute. Cei m ai mulţi oameni v or azi, oe-i
d rep t, să ajungă câ t se p oate d e bătrâni, d ar nim eni nu
vrea să fie bătrân. Dilema noastră se ilustrează pornind
de la acest paradox. Tocmai pentru că ea desconsideră
atât de mult bătrâneţea şi apreciază atât de m ult tinere­
ţea, societatea îmbătrâneşte văzând cu ochii. încercăm tot
posibilul ca să răm ânem tineri, şi astfel îm bătrânim tot
mai mult. în cete din urmii, la orice cult al tinereţii sun­
tem orientaţi spre bătrâneţe, m ăcar pentru că m izăm pe
progres şi că acesta se află, conform definiţiei, în viitor.
Raportat la viaţa omenească, progresul tinde spre bătrâ­
neţe şi moarte. Ne costă ceva efort să dăm la o parte ideea
că toate strădaniile noastre, care sunt orientate fără e x ­
cepţie spre viitor, lucrează deci fără excepţie în direcţia
bătrâneţii şi morţii şi astfel obţin exact contrariul visului
nostru despre tinereţea veşnică şi viaţa eternă.
izvoarele tinereţii din vremurile trecute ne pot părea ri­
dicole, totuşi ele nu sunt prea îndepărtate de încercările
noastre funcţionale de a păcăli bătrâneţea şi de a izgoni
m oartea din câm pul nostru vizual, O întreagă industrie
trăieşte din afacerea cu frica faţă de aceste două teme de

G e o r g G r o d d « k , W e r k e , v o i . I, p 64 .
 Probleme d c vârslă 431

groază, Pilulele coloratt! menţionate, care trebuie să spriji­

ne vasele slăbite şi rigidizate de vârstă sau să ajute în alt
fel irigarea defectuoasă, sunt sursa de venit cea mai renta­
bilă a industriei farmaceutice, cu toate că de obicei nu fo­
losesc, în m od dovedibil, ia nimic. Ceea ce nu mai putem
ridica la figurat supunem peste tot în chip concret la lifling;
de la faţă până la gât, piept, burtă şi şezut. încercările gri­
julii de a ne hrăni cu celule proaspete de la animale nenăs­
cute ne amintesc de obiceiul medieval (prost) al dom nito­
rilor de s-şi anima cu ajutorul unor fete proaspete sânge­
le obosit. Dictatorul român Ceauşescu a încercat încă în 7Â-
lele noastre să-şi întinerească viaţa ce i se veştejea prin
transfuzii cu sângele unor nou-născuţi. Mai m odem e, dar
nu mai puţin ciudate sunt tentativele de a atinge cu ajuto­
rul unor afirmaţii55 nemurirea fizică. Izvoarele tinereţii din
toate timpurile par, privite mai îndeaproape, naive. îmbol­
dite de speranţe iluzorii, ele găsesc pe termen scurt o gră­
m adă de adepţi, cane au fost dezamăgiţi în toate timpuri­
le. Fie chirurgii plasticieni „înlătură" ridurile, că făpturi
naive îşi ung faţa cu crem e age<ontn>lSti, fie că părul gri-
zonant este acoperit cu vopsea şi petele de bătrâneţe sunt
mascate cu fond de ten, este mereu vorba despre acelaşi
joc naiv împotriva timpului, care nu cunoaşte decât un în­
vingător, m oartea, şi, ca vestitor al ei, bătrâneţea.
Cu cât bătrâneţea câştigă m ai m ult teren în viaţa in­
dividuală şi în societate, cu atât tindem să ne cram p o ­

Afirmaţii sunt maximele adep Jilor^âiHijjv! pozitive, cu ajutorul Cqi-

nora pornesc lupta împutriva a tot felul de lu cm ri negative (ca, de
exemplu, tablouri le de boala).
Fiind un termen englezesc ptnlm cremr ce controlează vârsta, aceas­
ta noţiune stă demn alături de altele venerabile, precum asigura­
re de viafă, cu ajutorul căreia încă nici o via fă nu a fast făcută mai
sigură.
432 Ruediger Dahlke

n ăm mai tare de idealurile tinereşti. Reclam ele, m oda,

filmul şi televiziunea prezintă un şarm de o prospeţim e
tinerească şi oameni de un dinamism activ în floarea vâr­
stei lor tinere- Iile împing prima jumătate a vieţii atât de
m ult în prim -planf încât pentru cea de-a doua nu mai ră­
mâne nim ic şi, dacă e să fim oneşti, nici nu vrem să au­
zim de ea sau s-o vedem- N utrim mai degrabă speranţe
deşarte de a nu ajunge niciodată noi înşine în contact cu
ea. Şi totuşi, o dată cu prim a noastră suflare nim ic nu
este atât de sigu r p recu m faptul că va veni şi ultim a.
Sunt necesare artificii considerabile de refulare pentru a
trece atât de consecvent cu vederea această realitate şî
ritmica naturală a vieţii. Reuşim asta numai printr-un joc
de-a baba-oarba colectiv, organizat, care pătrunde până
în toate straturile sociale. Suntem atât de mândri de spe~
ranţa crescută a vieţii şi ignorăm încrâncenaţi că astfel a
crescut m ai cu seamă speranţa bătrâneţii. Dacă medici­
na viea să ne elibereze de suspiciunea că am devenit o
adevărată societate a cancerului, ea argumentează că asta
este din cauza speranţei înalte de viaţă. Abia astfel atin­
gem o vârstă în care cancerul apare frecvent. A rgum en­
tul se poate transpune desigur asupra m ultor tablouri
p a to lo g ia cronice, de la reum atism la diabetul provocat
de vârstă. în cercări d e a prelungi artificial viaţa, de
exemplu la secţiile de terapie intensivă, prelungesc ade­
sea numai suferinţa. în această privinţă medicina a lopa­
tă este aproape o m edicină a umbrei, o dată ce abia ea
ajută imperiul întunecat al umbrelor şi fantomelor să-şi
obţină dreptul. Secţiile de terapie intensivă sunt locuri­
le fantomatice piopriu-zise ale acestei lumi, locuri în care
bântuie făpturi între viaţă şi moarte, care nu sunt cu ade­
v ărat la ele acasă nici aici, nici dincolo. Cine p oate să
 Probleme de vârstă <V33

aprecieze prin ce frece un suflet, în timp ce trupul său,

zăcând în com ă legat d e un pat, nu poate să m oară, iar
el, sufletul, nu-şi poate urma uneori drumul timp de ani?

2. Războiul modem împotriva modelului vieţii

în nici o epocă nu a existat desigur o cultură care s3

ignore cu atâta succes acele faze ale dezvoltării care lu­
m inează procesul vie fii şi deci şi. al bătrâneţii, transfor­
m ând astfel crizele de m aturizare în catastrofe. El înce­
pe la naştere, din care facem o d ram ă m edicală unică.
Tot mai multe naşteri sunt catalogate ca naşteri cu risc şi
„rezolvate" cu ajutorul oezarienei, Asta nu înseamnă alt­
cev a d ecât că începutul vieţii devine tot mai riscant.
Dacă ne gândim că orice început condensează deja dez­
voltarea ulterioară pe un spaţiu foarte m ic, acest fapt
aruncă o lumină semnificativă asupra cpocii noastre. în~
ceputul tot mai problematic al vieţii îl întâmpinăm înar­
maţi corespunzător din punct de vedere medical, dar tre­
cem cu vederea că noi înşine am fost cei care am făcut
totul atât de cum plit de com plicat şi de pcriculos.
Un vlăstar relativ tânăr al ştiinţei medicale, ginecolo­
gia, a realizat câte ceva în această direcţie. A putut con­
vinge femeile să nască de pildă într-una dintre poziţiile
cele m ai nefavorabile. Toate popoarele primitive tind în
m od natural să producă presiunea necesară în poziţia
ghemuit. A stfel evită ruptura şi tăierea perineului. Pozi­
ţia culcat pe spate are, în afara avantajului de a-i oferi gi­
necologului un câm p de acţiune mai clar vizibil, doar dez­
avantaje. Cine nu-şi poate reprezenta asta ar trebui să în­
cerce o dată să defecheze stând pe spate. Chiar şi pentru
434 Ruediger Dahlke

treburi atât de simple lipseşte aici orice presiune din cau­

za absenţei contrapresiunii. Olandezii preferă, ce-i drept,
aceeaşi poziţie nefavorabilă la naştere, dar demonstrează
şi că unele lucruri ar merge şi altfel. Circa 90 la sută dintre
copii se nasc în Olanda acasă, fără aportul unui gineco­
log. Num ai pentru cazurile de urgenţă există în rezervă
aşa-numite „dinomobile" cu medici. că rata m or­
gii infantile este în Olanda m ai mică decât la noi, care pre­
ferăm să com plicăm totul încă de la început.
în acest stil se merge mai departe la urm ătorul m are
pas de maturizare. Dara o dată cu pubertatea ie$ la ivea­
lă pulsiuni care anunţă că omul se maturizează, societatea
cade de acord că nu s-a ajuns nici pe departe acolo, dacă
chiar se ajunge vreodată acolo. Fără ritualurile necesare ne
confruntăm neajutoraţi cu nevoile de creştere care se fac
tot m ai puternic simţite în m od natural. Dinspre partea
adulţilor înccrcăm să le întâmpinăm atunci cu programe
tot mereu noi de instruire, dinspre partea celor vizaţi, cu
ritualuri de substitut pe cât de periculoase, pe atât de lip­
site de succes. Dacă pubertatea nu apare şi pe plan psihic,
maturizarea per total este periclitată, iar următorul pas ne­
cesar al despinderii de casa părintească devine şi mai pro­
blematic. în m od semnificativ am rezervat term enul de
„Rabeneltern"" pentru părinţii răi, d ar corbii îşi aruncă
puii în mod inteligent din cuib, de îndată ce aceştia s-au
m aturizat, ca să-şi ducă propria viaţă. Probabil că vom
avea nevoie încă de mult timp şi de multe studii ştiinţifi­
ce, ca să înţelegem înţelepciunea naturală a corbilor. Aşa
că nu trebuie să ne mire dacă societatea noastră devine tot
mai bătrână şi totuşi tot mai puţin adultă. O armată de psi-

II R a b e n e lte m , în g e r m a n i, literal, părin ţi corbi, în se a m n ă la figu rat

ţiărinţi dejutHiraţL {N . t,)
 Probleme de vârstă *35

hoterapeuţi trăieşte din faptul că se joacă de-a pubertatea

cu oameni care ar fi atins deja, conform vârstei, criza de la
mijlocul vieţii. Orice fază nedepăşitâ a vieţii furnizează
baza pentru eşuarea următoarei. Şi orice prelucrare ulte­
rioară este mult mai grea deoarece mediul înconjurător
care favorizează dezvoltarea consta dc fiecare dată numai
din timpul prevăzut în m od natural pentru asta.
După o naştere ratată şi o pubertate nedepăşită va
eşua de multe ori şi criza de la m ijlocul vieţii. întrucât
orice punct decisiv este îm povărat în m odelul de viaţă
al oricărui om şi cu tema înfricoşătoare a îmbătrânirii, el
m ai şi eşuează apoi adesea când crizele prem ergătoare
au fost depăşite. în m andala, m odelul originar al vieţii,
criza de la mijlocul vieţii se înfăţişează ca un punct de
cotitură. M andala este un simbol com un tuturor cultu­
rilor, cate s-a mai păstrat Ia noi în ferestrele în rozele ale
catedralelor gotice, în Răsărit serveşte m ultor form e ca
bază a meditaţiei şi şi-a lăsat urmele în fiecare cultură.

Rozeta alchimistului de la N otre-D am c de Paris^7

57 Vfeîii în acest sens R. Dahlke, Maiidntns der Welt, MiSnchen, 1985.

436 Ruediger Dahlke

C a arhetip al drumului de dezvoltare al omului, este

legată strâns nu num ai cu existenţa noastră, d şi cu cea
a acestui univers. Orice atom este o m andala cu dansul
său energetic în jurul propriului centru, nucleul atom ic,
întrucât totul în această creaţie este alcătuit din atom i,
totul este alcătuit şi din tnandale. Fiecare celulă este re­
produsă după modelul originar al mandalei, o dată ce şi
aici totul se roteşte în jurul nucleului celular din mijloc,
întrucât viaţa vegetală, anim ală şi om enească este for­
m ată din celule, se bazează şi la acest nivel pe m andala.
Păm ântul nostru, de asemenea, este o m andala, căci se
roteşte m ereu în jurul centrului său, în care acţionează şi
gravitaţia. Chiar şî sistemul solar corespunde unei man-
dale cu s o a r e l e în centru, în jurul căruia se învârtesc toa­
te planetele. în fine, universul poartă, ca şi spirala nebu­
loasa, caracteristica mandalei. într-o lum e din mandale,
totul ascunde în sine această imagine primordială şi, de­
sigur, şi omul. Viaţa noastră se dezvoltă în acest model,
şi niciodată nu poate ceva să părăsească în creaţie acest
cadru universal.
Viaţa om enească începe cu con cep erea în centrul
m andalei. Punctul este definit în m atem atică fără extin­
dere în spaţiu şi, prin urm are, imaginabil num ai în mod
ideal. Este un simbol pentru im plan care nu există în
această lum e, căci în lum ea polară totul are extindere.
Cu conceperea noi părăsim infinitul lipsit de dim ensiu­
ne şi aterizăm în trupul mam ei, unde însă suntem încă
destul de ap mape de unitate. Copilul este una cu mama.
Această unitate este părăsită acum pas cu pas pe drumul
din mijlocul către periferia mandalei.
La naştere copilul este expulzat cu o m are presiune şi
forţă în durerile facerii din ţara paradisiacă d e h u zu r a
 Probleme de vânstă 437

aprovizionării de la sine înţelese. Legătura fizică cu mama

şi cu hrana este tăiată,, copilului i se taie cordonul ombili­
cal. O dată cu prima suflare, cavitatea m are a inimii lui,
ventriculul, se separă prin peretele despărţitor al inimii în
două jumătăţi, cei doi plămâni se dezvoltă, îar respiraţia
leagă în m od definitiv de polaritate cu polii săi inspiraţie
şi expiraţie. Până la ultima suflare, cu rare părăsim din
nou această lume polară, omul trebuie să lespire neîntre­
rupt şi să plătească tribut polarităţii. Şi după acest pas afa­
ră din centru în direcţia lume, cane este adesea trăit eu
rf/sperare şi părăsit cu ţipăt, copilul mai rămâne încă foar­
te aproape de m am ă. La început este alăptat, până ce şi
asta se încheie, iar hrana este pusă tot mai m ult în mâini­
le lui, şi deci şi răspunderea. După aceea copilul trebuie
să stea pe propriile picioare, trebuie să se desprindă de
poziţia stabilă pe burtă în favoarea echilibrului periculos
de labil pe două picioare, Şî aşa ar trebui să m eargă în
continuare, până ce stă şi la figurat pe propriile picioare
şi se desprinde şi de casă, tăind u-şi la figurat cordonul
ombilical. La un moment dat va arunca lumii primul său
N u, cu care se delimitează şi cu care exclude părţi din re*
alitate. Cu fiecare N u şi fiecare pas se distanţează mai
mult de centru şi tinde în direcţia periferiei mandalei.
?n pubertate se termină apoi cu „copilul", şi din el re­
zultă „fem eia" sau „bărbatul", în culturile arhaice copi­
lul trebuia să m oară ritual, pentru ca adultul să se poa­
tă naşte. HI „m urea" cu groază şi în chinuri într-un ritu­
al al pubertăţii adesea sângeros, şi părinţii lui ţineau în
m od corespunzător doliu. Numai din m oartea definiti­
v ă a copilului se putea naşte adultul- După aceea, exis­
ta un adult mai mult în trib, care lăsase orice element in­
fantil m ult îndărătul său, într-o altă lume.
438 Ruediger Dahlke

După pubertate conştiinţa propriei jumătăţi de m ăsu­

ră, respectiv a imperfecţiunii lor este atât de m are, încât
tinerii o pornesc în căutarea celeilalte jum ătăţi, care le
lipseşte. Poporul ştie că este vorba de jumătatea mai bum .
Dacă s-a găsit, ea /ace într-adevăr această impresie !a în­
ceput, Cu timpul se arată însă că este totuşi mai degra­
bă propria latură de umbră cea care a /ost căutată şi alea­
să. A cum nu m ai sunt mulţi cei care au curajul să adm i­
tă că este vorba tot — şi abia acum realmente — de ju­
m ătatea mai bună, şi anum e aceea care lipseşte pentru
perfecţiune.
Conform spuselor biblice „{Umpleţi} pământul şi-l su­
puneţi!"^ drumul merge m ai departe afară din centru şi
cândva, după ce s-a realizat m ai m ult sau m ai puţin în
lum ea contrariilor, fiecare ajunge la m aginea mandalei.
A cum totul se întoarce, drum ul nu mai duce mai depar­
te în direcţia obişnuită, iar toate încercările dc a-l parcur­
ge totuşi în continuare eşuează şi trebuie să eşueze. Cât
este de m arcant acest punct de cotiLură în viaţă se poa­
te constata din faptul că şi medicina tradiţională, cane nu
este deloc conştientă de modelul subiacent, l-a găsit. La
femeie clim acleriul nu era greu de distins prin sfârşitul
clar al ciclului m enstrual şi transform ările horm onale
clare, dar nici la bărbat midUfe-crisis nu a p utut fi trecu­
tă cu vederea mult timp, mai cu seamă din cauză că alu­
neca în dom enii tot m ai nerezolvate. Problemele tipice
de m enopauză, de la bufeuri până la depresii, care abia
ele au pus medicina pe urmele ei, nu sunt cunoscute de
popoarele care trăiesc conştient în m odelul m andalei.
Motivul ar putea consta într-o ponderare diferită şi o ac­
ceptare fără rezerve a diferitelor faze ale vieţii.

ii Facerea, 1, 22, (N. i-)

 Probltme de vârstă 439

Pentru popoarele arhaice perioada mijlocului vie fii

este adesea chiar un punct culminant, ceea ce îşi are încă
ecoul în termenul nostru de clim ax Desfăşurarea fizică
şi deci exterioară de forţă şi putere se încheie în favoa­
rea dezvoltării interioare. Trecerea de la dezvoltarea e x ­
terioară la cea interioară este prestabilită de model, dru­
mul spre casă al sufletului se vesteşte După o jum ătate
a vieţii plină de înfăşurări de tot felul şi în jurul a tot fe-
Iul , are loc acu m una a ffasfăşurării, Popoarele care şi~au
păstrat rădăcinile spirituale trăiesc în conştiinţa acestui
şanse,
Ceea ce noi considerăm a fi un sem n de îm bătrânire
şi de forţă în declin te este lor binevenit, căci ele privesc
cu alţi ochi şi ţelul drum ului spre casă, revenirea la uni­
tate. Acolo unde pe noi ne ameninţă m oartea ca sfârşit
al lumii este pentru ele trecerea naturală spre o altă for­
m ă de existenţă. Prin urm are, n id această ultimă criză
a vieţii nu este pentru ele o problemă. Salută cu bucu­
rie m oartea, când aceasta îşi face apariţia, uneori chiar
o aşteaptă şi în orice caz nu văd n id un m otiv să fugă
de ea. N oi, în schim b, suntem m ereu puşi pe fugă în
m od co lectiv Piese de teatru precum federiminn sau D er
Brandner Kaspar im Hiinme!kk stau m ărtu rie pentru
această cu tezan ţă zad arn ică. C hiar dacă m oartea ]-a
ajuns din urm ă pe un sem en de-al nostru, noi tot mai
încercăm să o ignorăm sau să o retuşăm ca să o înlătu­
răm . Cum altfel putem interpreta tentativele de a deco-

^ Piesa falermtinii a Fosl scrisă de Hijgn vtm Hofitannsthitl Ia începutul

secolului XX, iar Brsndner K asparcste o fig u ri literară a secuiului
al X iX ’ lea (a d lrei poveste a fosl scrisă iniţial de scrii[orul Franz
von Kobell}, caro apa ni în muTte opere literare: piese de teatru, fil­
me, piese radiofonice şi TV- {N. f.)
440 Ruediger Dahlke

ra morţii juvenil? în SUA ts te la m odă ca şi cadavre d c

oam eni de 80 de ani să fie fardate la nivel d e ad o les­
cenţi, Faţă de asemenea încercări de a face să dispară re­
alitatea este plin de dem nitate em oţionantă când indie­
nii sau eschimoşii se pregătesc pentru această ultimă în­
tâlnire. Ei nu sunt nici abandonaţi, nici nu sunt înfome­
taţi fără m ilă, aşa cum se înţelege adesea la noi în mod
greşit. Un indian b ătrân care sim te c ă i-a venit tim pul
se retrage la fel de calm ca o indiancă tânără care sim te
că-i vine timpul să nască. Mu există nici un m o tiv ca
neamul „să-şi piardă minţile" că sărăceşte sau se îm bo­
găţeşte la acest nivel cu un membru. A sta zace în natu­
ră şi este acceptat ca firesc. Noi suntem cei care îm pin­
gem muribunzii şi mai ales pe muribunzii bătrâni în cli­
nici şi acolo din nou în colţuri sum bre, băi sau altceva,
u n d e nu trebuie să ne confruntăm cu „evenim entul
groaznic". Această atitudine lipsită de dem nitate o p ro ­
iectăm asu p ra aşa-num îţilor prim itivi, care se află în
această privinţă mai curând peste nqi.
Unde nu avem nici un fel de şansă să facem „o leva­
tă m ajoră" îm potriva m orţii, jucăm p o ch er în draci pe
treptele inferioare. încercăm să ignorăm criza de la mij­
locul vieţii, ea să nu ni se am intească nici de faptul eă
aşa nu mai poate continua, nici de acela că jum ătate din
viaţă a trecut deja. Cu astfel de cunoştinţe ar trebui să se
asocieze aceea că viaţa suferă o întorsătură şi se îndreap­
tă spre m oarte, că ne-am pierdut definitiv tinereţea şi în
locul oi în faţa uşii noastre stă bătrâneţea. Din rezisten­
ţa faţă de acest segm ent al vieţii rezultă o serie d e pro­
bleme relevante m edical. Ceea ce nu vrem să realizăm
în conştiinţă trăim cu atât mai cras în corp.
3, Menopauza şi osteoporoza

întrucât sim ptom ele tipice ca bufeuri şi transpiraţii

abundente sunt tratate în primul volum , vom vorbi aici
numai despre simptomul „m odem " al osteoporozei. Mo­
dern este în m ăsura în cane, cu toate că osteoporoza a
o d stat din totdeauna, acest diagnostic nu a fost pus însă
până de curând în m od autom at în legătură cu m enopa­
uza, O dată cu ea apare într-adevăr o decalcifiere m ai a c­
centuată a oaselor. Dar ea nu este un sim ptom d e boală,
ci un semn norm al al transform ărilor corpului în acest
interval de timp. Totuşi este tratată în ultim a perioadă
de mulţi ginecologi cu adm inistrare d e estrogen. Asta
are în plus efectul plăcut m ultor femei câ m enopauza se
ignoră ca pauză. Corpul este înşelat în aşa m ăsură prin
aportul de estrogen, încât presupune că toate au rămas
îa fel cum erau şi că transform ărilor produse de m eno­
pauză încă nu le-a venit rândul.
Cel căruia îi e frică de decalcifiere şi care are lipsă
de calciu ar trebui de fapt să-l dea corpului calciu. Dar,
în m od interesant, aportul de calciu în această perioa­
dă d e tim p nu are nici un efect. O rganism ul consideră
calciul ce i se dă ca superfluu şi îl elimină din nou. El
p orneşte de la faptul că acum se puate uşura şi că nu
m ai are nevoie d e o constituţie o soasă m asivă, căci o
dată cu m enopauza tem ele de viaţă se schimbă şi cen ­
trul d c greutate se deplasează de la activitatea exterioa­
ră la cea interioară. Se pune mai puţin problem a acum
de a se baza p e oasele fizice, cât de a găsi un reazem în
stru ctu ra psihică lău n trică. M en op au za ar trebui să
aibă, intr-adevăr, raportat la viaţa exterioară, un aspect
de pauză şi linişte. Num ai păcălirea corpului îl adem e­
442 Rucdiger Dahlke

neşte să depună în continuare exact la fel de m ult cal­

ciu ca şi până acum în oase.
C u acest truc horm onal se poate ignora m enopauza,
sc poate face în continuare pe tinerica şi se pot solicita şi
p rovoca oasele mai departe. în această privinţă nu ne
m iră, având în vedere cultul predominant al tineretului
şi respingerea bătrâneţii asociată cu el, predilecţia pen­
tru astfel de şiretlicuri. Răm âne, ce-i drept, întrebarea
dacă vrem să jertfim unei minciuni adresate vieţii şansa
de a stăpâni în mod conştient această m are criză de tre­
cere care se produce în viaţă. Este vorba de a se uşura pe
tărâm fizic ca şi psihic şi de a se pregăti pentru drum ul
de în toarcere, d rum ul spre casă al sufletului. în acest
sens este nevoie să aruncăm balastul. Cu cât se petrece
acest lucru mai mult la figurat, cu atât mai stabilă va ră­
m âne structura organismului.
Omul m odem are, în ciuda pretenţiei contrare, o ati­
tudine ostilă faţă de vicisitudinile vieţii. Chiar şi trece­
rea de la vară la iarnă şi invers este suficientă pentru ca
m iboane de oameni să aibă parcă în m od colectiv nasul
plin, ceea ce-i face să se sature până peste cap, şi să con­
tracteze o gripă de prim ăvară sau de toamnă ca să-şi re­
prezinte tema. Agenţii patogeni necesari pândesc la fie­
care colţ.
Pare atât de simplu să îndepărtăm din corp tot ce este
dezagreabil. Ţine de greşelile de exprim are ale dezvol­
tării ei agitate că medicina mai sprijină încă acest joc. A r­
gum entele ginecologice nu pot declanşa, dacă chibzuim
puţin, decât uimire. Cine sperie femeile că-şi v or rupe
oasele dacă nu înghit estrogen trebuie să se întrebe, prin­
tre altele, cum or fi depăşit m iliarde de femei înaintea
modei estrogen aceste timpuri primejdioase fără fracturi
 Probleme de vârstă 443

osoase, ba cum de reuşesc asta m ulte femei mai în etate

chiar şi astăzi.
A cest argum ent este întrecut în obrăznicie numai de
celălalt, nu m ai puţin vehiculat în perioada respectivă
încărcată de schimbări: „Dacă nu vă scoateţi uterul, ar
putea degenera m align," Cu aceeaşi logică am putea re­
com anda amputarea braţelor. Oricum, ar putea face can­
ce r de piele şi degenera. O astfel de panicate nu a dus
doar la o rată fără egal de creştere a operaţiilor de uter,
ci a răspândit şi o dezorientare ce dă de gândit. Sigur că
există şi au existat situaţii în care uterul trebuia sa fie
scos. Dar cum să ştie o femeie dacă ginecologul ei ia par­
te la cruciada îm potriva uterului sau are m otive m edi­
cale întem eiate? Ţine de experienţele mele „m edicale"
cele mai ruşinoase că m iom urile* se p o t m icşora chiar
prin faptul că femeile mai cer părerea unui ginecolog
care nu are paturi în spital şi care nu are d ed nici un fel
de interes personal în operaţie,
La problem atica osteoporozei nu există din păcate
un truc corespunzător, în afara, eventual, de recursul Ia
b unu l-simţ şi o privire asupra şirului de generaţii femi­
nine de Ia bunicile noastre, până la Eva, prim a femeie.
Fie toate au trebuit să-şi ţină gospodărirea horm onilor
în ordine fără ginecolog, au ajuns în m edie mai în v âr­
stă decât soţii lor şi în orice caz nu şi-au rupt m ai frec­
vent oasele.
Profilaxia cea mai raţională referitoare la întreaga pro­
blematică constă într-o viaţă ce satisface şi împlineşte po­
lul feminin, înainte ca schimbările să se facă anunţate.
Când s-a ajuns acolo, o deplasare pe plan spiritual şi psi­
hic a temelor învechite aduce cea mai profundă despo­
vărare. Cine a fost plină de foc în situaţii adecvate cu băr­
444 Ruediger Dahlke

batul nu trebuie să facă apoi pe femeia hot în ocazii ne­

adecvate. Ar fi mai plauzibil să fie în/ocată pentru alte
conţinuturi, să se înflăcăreze şi entuziasm eze pentru po­
lul opus, lumea spirituală. Cine şi-a purtat până Ia ter­
men în uter dorinţele de urm aşi nu mai trebuie să lase
să urmeze nici o altă creştere în uter după term enul v e­
nit o dată cu m enopauza şi schimbările ei. Fecunditatea
şi creşterea ţin acum de nivelul spiritual şi psihic. Cine
aruncă balast în climacteriu şi îşi comută viaţa de pe dez­
voltarea exterioară pe cea interioară nu mai are nevoie
de oase atât de grele şi are destul curaj în ele, pentru a
parcurge şi depăşi drumul de întoarcere al sufletului fără
a se frânge.

întrebări
1. Pot să accept sarcina schimbării care se asociază cu
criza de la mijlocul vieţii?
2. M i-am m ărturisit şi împlinit dorinţele referitor la
urm aşi şi la „viaţă" sau urm ează să-m i crească ceea ce
lipseşte sub formă de m iomuri? Am trăit destul? M -am
săturat?
3. Există planuri pe care aş dori să fac schimbări şi nu
m ă încum et? Unde aş putea deveni fecundă la figurat?
4. Ce balast trebuie se arunc? Ce sarcină să abordez?
6. Unde duc lipsă de structură? Unde o pot găsi?

4. Midlife-Crisis

Ea este „m enopauza" masculină, andropauza, respec­

tiv cerinţa de schimbare alunecată pe planuri nerezolvate.
 Pfobleme de vârstă 445

Cuvântul grecesc krisis înseamnă, printre altele, „decizie",

şi într-adevăr, bărbatul trebuie să se decidă dacă vrea să
parcurgă conştient drumul înapoi sau să-] sufere incon­
ştient. Decizia dacă vrea să continue aşa ca până acum
ori să se întoarcă nu-i apar fine. Modelul nu i-o îngăduie
şi forjează într-un fel sau altul întoarcerea. A colo unde
deasupra drumului la dus stătea propoziţia biblică ,U m ­
pleţi] păm ântul şi-I supuneţi!", pentru cel la întors este
valabil: „A devăr vă spun: dacă nu vă schimbaţi şi nu de­
veniţi ca şi copilaşii, nicidecum nu veţi intra în îm pără­
ţia Cerurilor,"
D i r e c t a spre înapoi chiar o sim t cei m ai mulţi în ziua
de azi. Num ai că noi tindem să executăm , ca întotdeau­
na, lucrurile pe plan fizic. Şi atunci, bărbaţi de 50 de anî,
în loc să redevină sufleteşte ca nişte copii, devin infan-
lili în exterior, se îmbracă după moda tinerească, îşi cum ­
pără maşini sport şi îşi caută prietene tinere. Având în
vedere cultul tineretului care predom ină, aşa ceva nici
nu-i greu. Maşinile sport se construiesc şi din punctul de
vedere al laturii financiare m ai cu seam ă pentru domnii
bătrâni, m oda este oricum orientată pe tinereţe, şi din
cauza lipsei frecvente a desprinderii sufleteşti de părinţi
se găsesc destule fete tinere care îşi tTăiesc problem a pa­
ternă nerezolvată cu un dom n mai în vârstă. A cest m a­
nagem ent al crizei care arată niţel ridicol în exterior tot
este mai bun decât refuzul com plet de a face pasul care
este scadent. Cine se opune la figurat constrânge corpul
să intervină. D epresia ar fi o astfel de formă nerezolva­
tă a întoarcerii, De-presie înseamnă literal „departe de
presiune" sau „de-tensionare" şi, într-adevâr, această ati­
tudine de viaţă conţine desprinderea de orice tensiune,
chiar dacă într-un m od com plet nerezolvat
446 Ruediger Dahlke

în loc de a nu mai acţiona şi a lăsa problema propriei

vieţi în seama statului social, ar fi vorba despre o deten-
sionare, dar într-un mod mai solicitant La periferia man-
dalei tensiunea este cea mai maie. Tocmai acolo unde des­
făşurarea de forţă şi influenţă este cea mai pregnantă se
□ Ere întoarcerea Ia unitate, care este lipsită de orice tensiu­
ne. Proverbul o formulează în felul săuj. „Când este cel mai
frumos trebuie să încetăm." îndărătul lui zace experienţa
că altminteri devine în mod forţat mai puţin frumos.
M itul descrie drum ul d e întoarcere al sufletului în
toate variantele: Farsifal trebuie să caute acest drum îna­
poi spre unitate la fel ca şi Ulise sau argonauţii- în Biblie
avem fiul rătăcitor care capătă recom pensa dreaptă pen­
tru reîntoarcerea sa la tată, simbolul unităţii. El se situea­
ză mult înaintea celuilalt, care nu a cutezat drumul în lu­
mea dualităţii, d/sperării şi dezbinării* Orice erou de basm
urm ează acest model arhetipal Uneori, părăsirea unită­
ţii îi este facilitată de o m am ă vitregă rea, apoi el trebuie
să-şi supună lumea şi în fine să-şi găsească cealaltă ju­
m ătate, deci să-şi integreze umbra. După ce s-a cununat
cu ea în făptura prinţesei, cei doi revin acasă la tată şi...
trăiesc „fericiţi până la adânci bătrâneţi".
A cest m odel este valabil în acelaşi m od şi pentru
om ul m od em .58 înainte, religia era sprijinul esenţial pe
acest drum . Chiar şi într-o vrem e când marile religii îşi
superfidalizează ştiinţa, religio, ca legătură înapoi spre
începutul prim ordial, mai poate să satisfacă această sar­
cina. M editaţia tinde şi ea spre acelaşi centru, şi pe vre­
m uri o făcea şi m edicina, după cum $e mai poate vedea

5S în film ul hollyw oodian & căuLarta copilului de au r este vorba, de

pildă, despre cxact acest model.
 Probleme de vârstă 447

în acest cuvânt. Ce-i drept, era o m edicină arhetipală,

care se baza pe simboluri ca indicatoare de drum, com ­
parabilă de pildâ acelei m edicine pe care o practică in­
dienii. Ea nu este înghiţită sub formă de pastile, ci este
purtată în inimă.

întrebări
1. în ce punct din viaţă mă aflu acum?
2. Cu ce segm ente ale drum ului vieţii mele mă aflu
pe picior de război?
3. U nde şi sub ce form ă opun rezistenţă la întoarce­
rea solicitată de model?
4. Cum abordez tensiunea din viaţa mea?
5. Ce drum uri ale detensionării îmi stau deschise?
6. M i-am realizat scopurile vieţii sau le-am depăşit
deja?
7. Ce m i-ar mai putea salva acum viaţa?

5. Fractura de col femural

Cu această temâ ajungem la acele viziuni de groază

ale bătrâneţii, recent zugrăvite de ginecologi. Dacă se
rupe colul femural, ceea ce se întâmplă practic num ai la
o v ârstă înaintată, suspiciunea cade rapid asupra unei
aşa-nurnite „fractu ri de ob oseală". Baza fiziologică a
oboselii oaselor este decalcifierea lor la bătrâneţe, men­
ţionata osteoporoză, care apare atât la femei, cât şi la băr­
baţi, Etiagnustiul fractură d c oboseală este cât se poate
de onest, o dată ce el arată că aici a cedat un os obosi/. în
această privinţă nu este de mirare că adesea nici nu este
u a Ruediger Dahlke

nevoie d e v reo acţiune specială de forţă, o alunecare

uşoară pe şold fiind de)a suficientă.
în alunecare şi prăbuşire este conţinută întreaga sim ­
bolistică a căderii- Marea majoritate a tuturor accidente­
lor se explică prin prăbuşire sau cădere şi astfel se actu­
alizează o tema mitologică plina de semnificaţii. Interpre­
tarea proverbială a situaţiei este „înaintea prăbuşirii mer­
ge trufia, şi semeţia înaintea căderii"1 L. Luci fer, îngerul
preferat al Domnului, fusese stăpânit de trufie înainte să
fie prăbuşit In polaritate. Primii oameni, Adam şi Eva, se
făcuseră vinovaţi de această faptă, ceea ce a tras după
sine căderea în păcat şi prăbuşirea ce a urm at din unita­
tea paradisului. în Vechiul Testament este condensat mo­
delul în povestea construirii Turnului Babei, care se în­
cheie în cele din urm ă, c a orice hybris, cu prăbuşirea.
Pentru Antichitate, hybris, revolta îm potriva zeilor, era
considerata unicul păcat real şi totodată unica şansă de a
ajunge pe drum ul dezvoltării, care se sfârşeşte în starea
de a fi divin. Acest drum conţine aproape în m od nece­
sar ideea să cazi, după cum o arată şi cazul lui Prometeu.
în orice cădere se somatizeazâ o bucată de trufie şi este
supusă totodată terapiei. La căderea care duce la fractura
de col femural ea nimereşte un „(os) bătrân mn'. Hybri-
sul său constă de obicei în aceea că şi-a ignorat vârsta şi
s-a dat încă Ia fel de viguros ca un tânăr. Fractura de obo­
seală, care ar fi menajat un tânăr în aceeaşi situaţie, îm ­
pinge adevăratele raporturi de vârstă din nou la Jocul lor
corect, iar oasele le împinge îndepărtându-le. A cum nu
m ai există păşiri şi nici depăşiri ale limitelor naturale.

Proverbele lui Solomon, 1 6 ,1B. (Aî. t,) „ * .

1Tl[r' Aiter Ktiochen înseamnS în germani textual os bătrân, iar ca expre­
sie om bătrirt, {N, f.)
 Probleme de vârstă 449

Tabloul de boala a cârm it lucrurile la locul lor şi sileşte

pacientul Ia o atitudine mai adecvată vârstei sale, de liniş­
tire şi cumpănire. Această poziţie a d is ta n ţi faţă de viaţa
exterioară agitata trebuie luată de bunăvoie, iar propria
vârstă trebuie respectată în cerinţele ei. Oboseala naturală
care, depăşită în exterior, sc întruchipează substitutiv în
os, îşi cere dreptul de a se odihnt. Dacă pacientul se supu­
ne acestui indiciu, are toate şansele să mai facă lăuntric
paşi mari de dezvoltare. O situare asemănătoare exista la
rănirile sportive, o supraapreciere a posibilităţilor natura­
le proprii.
Lecţia de învăţat ar fi de acceptat situaţia proprie, de a
nu-şi m ai supraestim a forţele, ci de a se dărui odihnei şi
reflecţiei ce se asociază cu ea. Continuitatea vieţii active,
com utate pe stilul tineresc, trebuie întreruptă şi ghidată,
trecând printr-o fază de calm, spre noi orbite, conforme cu
vârsta.

întrebări
1. Curajul meu s-a transformat deja în trufie? Se mai po­
triveşte cu vremea? Cui trebuie să îi dovedesc astfel ce?
1. Tind să-mi depăşesc vârsta? Am trecut cu vederea că
nu am doar oase bătrâne, ci am <ii devenit un (os) bătrân?
3. îmi compensez printr-o osificam şi anchilozare con­
formă cu conştiinţa constituţia mea osoasă cane devine mai
slabă? îmi suprasolicit corpul, pentru a-mi menaja sufle­
tul?
4. Cum îmi abordez limitele naturale? Unde le respect
prea puţin?
5. Reuşesc să mă uşuiez pentru drumul spre casă al su­
fletului şi să arunc balastul?
6. Barba la femei sau integrarea polului opus

Din m odelul basm elor rezultă că eroul trebuie să-şi

găsească cealaltă jumătate, să se unească cu ea şi să se în­
toarcă apoi acasă- După C*G. Jung, bărbatului îi revine
pe parcursul vieţii sarcina de a-şi descoperi jumătatea fe~
roinină, anima, şi de a o trezi la viaţă. Femeia îşi pune în
m od corespunzător sarcina de a-şi găsi cota-parte m as­
culină de suflet, aniinus, şi de a o ajuta să-şi intre în drep­
turi. Ezoterismul foloseşte în acest context imaginea cu­
nuniei chymice, în reprezentările astrologice stă conjunc­
t a dintre soare şi lună, în cele al dum ice androginul pen­
tru această unire a contrariilor. Astfel de imagini şi mai
cu seamă cea a androginului, care poartă în sine ambele
sexe, nu trebuie să ne inducă în eroare că această unire
ar fi înţeleasă în sens spiritual şi sufletesc. Pe plan fizic,
orgasmul reprezintă la aclul sexual o scurtă străfulgera­
re a sentimentului de unire, în rest există puţine şanse în
el de a elibera polul opus. Dacă bărbatul rigid fizic devi­
ne ia bătrâneţe mai blând în expresia feţei, atitudine şi
m işcare, asta poate fi un fenomen paralel cu apropierea
sufletească d e an hm şi este atunci acceptat cu plăcere.
Apariţia unor trăsături ale sexului opus în trup poate să
indice însă şi că integrarea spirituală şi psihică suferă şi
că trupul com pensează această deficienţă. Lecţia de în­
văţat este atunci clarât trebuie să laşi să se ivească în tine
cealaltă latură, dar pe un plan figurat.
O barbă care se dezvoltă la femeie la m enopauză este
un sem nal tipic pentru a dirija atenţia asupra polului
masculin, dar, după cum am spus, pe alt plan. Complet
inofensiv în sine, simptomul declanşează totuşi ceva su­
părare şi indică astfel brizanţa temei- Arată că cea vi?-ată
 Problem e de v ăistă <151

îşi exprim ă latura m asculină p e planul exterio r puţin

adecvat. Este posibil şft se petreacă şi înti-un chip prea
bărbătesc. Ea ar trebui să-şi caute drumul feminin-sele-
nar propriu, pentru a face faţâ principiului masculin-în-
sorit. Problema nu se pune d e a deveni bărbătească, ci de
a se apropia mai mult de polul masculin, principiul yang.
Un arumus nedreptăţit pe plan spiritual şi psihic va ale­
ge calea de ieşire prin piele, A se rade ca replică bărbă­
tească la creşterea nedorită a bărbii nu intră pentru feme­
ie In discuţie m ăcar din cauză că um bra am eninţătoare a
bărbii i-ar conferi feţei o duritate masculină. Moliciunea
suplă a pielii feţei s-ar putea transforma într-o perie care
zgârie şi astfel ar exprima, ce-i drept, ceva onest, d ar toc­
mai de aceea nedorit. Respectivele încearcă să-şî smulgă
singure barba, fir cu fir, cu intenţia declarată de a o extir­
pa. Faptul că acest lucru nu reuşeşte ilustrează cât de im­
portant îi este organismului mesajul astfel scos la iveală.
Smulgerea marţială constrânge însă m ăcar la o atitudine
marţian-agresivă, chiar dacă la această vârstă ar fi de des­
coperit în polul masculin mai degrabă simbolistica înso­
rită. Din punct de vedere fiziologic, scăderea producţiei
hormonale feminine explică preponderenţa relativă a co-
tei-părţi masculine, care este mereu prezentă şi la femei.
Pe lângă modelul bărbătesc de creştere a părului, ele pot
dezvolta şi trăsături masculine ale feţei. Şi dacă o barbă
apare deja mai devrem e în viaţa unei femei, ea arată că
aici principiul masculin este trăit pe un plan m ai puţin
rezolvat, prea material. Sim ptom ul indică atunci că
/îHfmws-ul trebuie realizat pe nişte planuri mai subtile,
cum ar fi cel spiritual, şi că a căpătat o anum e pondere
m ai mare. Este desigur timpul să se întâmple aşa după
m enopauză, dar, fireşte, mai puţin înainte.
 Ruediger Dahlke

Un fenom en sim ilar se m anifesta la bărbaţii mai în

etate, care neglijează munca de descoperire desfăşurată
asupra (imttiei lor şi dezvoltă în schimb trăsături femini­
ne ale feţei şi forme de corp feminine. De la m o Ieşi rea
feţei şi formarea unor rotunjimi foarte atipice poate să se
ajungă pânâ la imitarea unui piept, l’oporul cunoaşte ex­
presia ireverenţioasă „m uieresc" pentru această tendin­
ţă şi arată că aici dezvoltarea a ajuns pe o pistă greşită.
Fem eile bătrâne şi bărbaţii b ătrâni pot deveni pe
această caJe asemănători fizic unii cu alţii până la confu­
zie. U neori asta poate să fit?, după principiul „precum
înăuntru, aşa afară", expresia unei dezvoltări interioare
paralele Există însă suspiciunea că se întâmplă mai frec­
vent pentru compensaţie: „în loc de înăuntru, în afară".
Pruna variantă se poate rccunoaşte după faptul că astfel
de chipuri bătrâne pot părea foarte frum oase şi arm o­
nioase. La indiencele şi indienii în vârstă se poate con­
stata o strălucire androgină corespunzătoare, d ar şi la
toţi acei oameni care şi-au trăit viaţa şi au cutezat inte­
grarea jumătăţii lor mai bune. înţelepciunea şi participa­
rea sufletească nu sunt probleme de sex şi se exprim ă la
ambele sexe în mod asemănător. Ele v or m arca, prin ur­
mare, feţele şi corpurile în mod similar.
Tendinţa sexelor de a se apropia reciproc la bătrâne­
ţe este legată şi de temele revenire şi rrtigio. Dacă aceas­
tă tendinţă de întoarcere este neglijată în sens figurat, ea
se scufundă în umbră şi iese la iveală în corp ca aşa-zisă
involuţie. Sunt norm ale regresia glandei timus după p u ­
bertate şi cea a uterului în m enopauză. Regresia poate
să atingă însă şi alte organe şi se rem arcă neplăcut mai
ales la creier Astfel, persoanele bătrâne redevin nu rare­
ori copilăroase în expresie şi atitudine, iar simplitatea şi
 Probleme dc vârstă 453

naivitatea copilăreasca îşi fac din nou apariţia. încăpăţâ­

narea bătrânilor aminteşte de fazele de îndărătnicie in­
fantile, în tim pul m âncatului pot ajunge din nou să le
cu rgă salivă, vorbitul devine no'Iar, m ersul nesigur.
Energia sexuală adoarm e şi se apropie de starea de la în­
ceputul vieţii. Terna presiune regresează şi ea, iar dinţii
îi părăsesc unul după altui, aşa cum veniseră. Acel „a se
întoarce şi a redeveni ca un copil" s-a scufundat In corp.
Dacă acest proces al reflectării la trecut şi al întoarcerii
acasă se derulează în conştiinţa, el duce Ia înţelegerea
adesea izbitor de bună dintre bunici şi nepoţi.
în călătoria spre casă este vorba de o desprindere a
Eului edificat cu atât efort în decursul vieţii. Fenomene­
le fizice de îmbătrânire până la tablourile patologice tipi­
ce, precum demenţa şi morbul Alzheimer, forţează prin
interm ediul corpului Euî la prăbuşire, sustrăgându-i
baza, creierul. Şi acest proces poate să fie împlinit în con­
ştiinţă, d a că se dă drum ul vastelor cunoştinţe şi sunt
transformate în înţelepciune. Atunci copiii şi bătrânii se
întâlnesc, venind din două direcţii, pe acelaşi nivel.

7. D e Ia p r e s b itîs m p â n ă la te n u l z b â rc it

A ceste „fenom ene norm ale ale bătrâneţii" sunt atât

de răspândi te, încât am ajuns să nu m ai percepem în ele
ceva patologic, Prin vederea (mai bună) Ja distanţă o r­
ganism ul arată că cele aflate aproape nu su n t văzute,
sunt trecute cu vederea. Se priveşte dincolo de ele, iar
ochii rătăcesc în depărtări. Sarcina este: a avea o privire
de ansamblu şi a deveni pnezbit la figurat. Orizontul vie­
ţii răm âne cla r conturat şi este chiar accentuat în mod
A54 Ruediger Dahlke

special prin estomparea apropierii- Este im portant să ră­

tăcim în depărtări şi să ne eforificăm ce ne aşteaptă aco­
lo în viitor. îndărătul orizontului larg, cele ce stau aproa­
pe şi sunt evidente trebuie să se retragă. Dacă s-a găsit
perspectiva vieţii, şi ele îl p o t ajunge din nou din urm ă
p c cel în cauză.
în mod analog trebuie înţeleasă slăbirea m em oriei
pentru evenim ente reccnte. în timp ce evenimentele ul­
timului război sunt reamintite şi stau clar în faţa ochiu­
lui interior, trecutul imediat se estom pează în ceaţa ui­
tării, de exem plu lucrurile p e care respectivul tocm ai
voia să le cum pere. Şi aici devine limpede sarcina d c a
se desprinde de mărunţişurile vieţii cotidiene şi de a des­
coperi m ai bine m area cuprindere a vieţii. M onotonia
n e d i/^ n /ia tă d c zi a i zi trebuie să devină indiferentă, se
pune problem a de a-şi aminti de temele im portante ale
vieţit şi de a le interioriza. Dacă s-a realizat această mun­
că spirituală, se creează din nou spaţiu ţ\ pentru cele de
aproape, ca să nu mai vorbim de faptul că activitatea spi­
rituală te fine mobil şi că o m em orie antrenată răm âne
intactă.
Surzenia venită cu bătrâneţea le arată celor afectaţi
că ţiu mai pot auzi anumite lucruri. Există suspiciunea că
le-au auzit deja prea des şi acum s-an deconectat de ele,
nu le m ai dau atenţie- în acest context frapează că majo­
ritatea bătrânilor care aud greu manifestă o discrepanţă
stranie: unele lucruri nu le m ai aud absolut deloc, pe al­
tele însă neaşteptat de bine. Cine cunoaşte băh-âni tare
de ureche nu se poate feri uneori de senzaţia că aici in­
tervine şi o anum ită „trişare". în timp ce partenerul din
aceeaşi cam eră poate să ţipe de m am a focului pentru a
se face auzit, cele mai interesante discuţii ale copiilor din
 P roblem e dc vârstă 455

cam era dc-alăturl sunt auzite bine. Astfel, acest sim ptom
este şi o form ă nerezolvatâ a retragerii respectivilor în
universul propriu, unde alţii de abia de îi m ai pot urm a,
chiar şi strigând. Simptomul îi izolează şi distanţează de
lume şi îi face singuratici şi închişi în ei.
Faptul că atâţia oameni bătrâni se luptă cu asta arată
că orientarea cu valoare patologică spre exterior este ti­
pic socială. Din nou sunt aşa-nurnitele culturi primitive
cele care ne arată prin absenţa în mare parte a acestor in­
firm ităţi tipice bătrâneţii că ceea ce la noi e norm al de
fapt nu este aşa, şi în orice caz nu este natural.
în ciuda unei varietăţi mari de proteze care devin tot
mai rafinate, auzul slab răm âne un simptom care trans­
formă mulţi oameni în nişte marginalizaţi. în timp ce pu­
tem face cu adevărat ceva pentru un văz mai activ, la au­
zul mai pasiv rămânem neajutoraţi în ciuda oricărei teh­
nici. Prin num ărul lor m are, bătrânii surzi devin în în­
singurarea şi izolarea lor o umbră socială şi, ca orice do­
meniu al umbrei, sunt văzuţi cu neplăcere. A stăpâni şi
stclpănirea stau la noi pe prim ul loc. A uzitul, trasul cu
urechea şi asculta tu ]/ ascultarea duc la m ajoritatea o a ­
menilor moderni un destin de umbra. Bătrânii ne arată
unde se ajunge cu această politică a refulării.
O tosderoza, sclensza timpanului, exprimă fizic în sfe­
ra auzului şi ascultării tematica lui „a nu mai fi flexibil".
Cel afectat e sătul (de câte a auzit şi ascultat), se rigidi­
zează faţă de vibraţiile externe şi se retrage ca un m elc
în sine însuşi. Surzii nu mai vibrează îm preună cu cei­
lalţi în sens m ai profund. Până şi orbii sunt m ai puţin
izolaţi şi devin mai puţin duri*
Sarcina constă în a reflecta efectiv mai mult la sine, a
reduce contactele cu exteriorul şi, în loc de a asculta veş­
456 Ruediger Dahlke

nic de alţii, a asculta atent înlăuntrul său şi a învăţa să

asculte de propria voce interioară. Tendinţa caricatu ri­
zată în viaţa de zi cu zi de a nu m ai auzi decât ceea ce-i
interesează indică drumul: trebuie să asculte (dc) ceea ce
este im portant, esenţial. După cum vocile exterioare de­
vin mai slabe, cele interioare pot deveni acum mai dare.
Şansa ascunsă în simptom ar fi de a accepta întoarcerea
spre (forul) interior.
M obilitatea care scade la bătrâneţe poată să ducă
până ia anchiloză. Organismul demonstrează cât este de
ruginit şt că lipseşte uleiul din mecanism. El vrea să ara’
te cât de greu îi vine mişcarea şt că nu m ai merge înain­
te în viaţă şi cu atât mai puţin în sus. Sarcina este atunci
de a da în exterior linişte şi de a reflecta la polul său in-
lerior, care se odihneşte. Din acest calm al centrului poa­
te apni să crească din nou mobilitatea interioară şi, ca ur­
m are a ei, cea exterioară.
„Spectatolul bătrâneţii" pe piele este o variantă pe cât
de răspândită, pe atât de neîndrăgită, cu toate că este ino­
fensivă din punct de vedere medical. La bătrâneţe orici­
ne recunoaşte pielea ca oglindă a vieţii interioare. Şi cui
poate să-i placă dacă propria poveste îi stă scrisă atât de
clar pe piele şi pe chip? Aici devine inteligibil mitul lui
Dorian Gray, c a r e ţi vinde sufletul pentru a răm âne tâ­
năr ca înfăţişare. La abundenţa petelor, care s-au tot adu­
nat de-a lungul vieţii, se adaugă nişte pigm entări cu nu­
mele trădător de pete de bătrâneţe, ca să nu mai vorbim
de riduri şi de piele fanată şi zbârcită, care indică veşte-
jirea interioară. Laba gâştii m archează nişte urm e deose­
bit de durabile ale unor evenimente, ridurile de expresie
şi de râs devin nişte brazde adânci, mărturii ale unui tre­
cut care a pierit de mult, ca şi râsul. Supleţea şi elastici ta-
 Probleme de vârstă 457

tea au dispărut, apar în schimb excrescenţe ciudate din

adâncurile insondabile, a căror tematică sumbră atn întâl­
nit-o deja la negi. Omul este însemnat ca un covor din pe­
tice, şî totuşi este oricum numai colorat nu, ci m ai degra­
bă ceva de la gri la groaznic- Ztegler vorbeşte despre un
peisaj cu carsfuri şi despre „transformarea într-un hârb"*
Lecţia de învăţat care reiese de aici îi face pe cei vizaţi
să se lovească efectiv cu nasul de propriile ciudăţenii şi
aberaţii, de petele ca nişte umbre sumbre de pe sufletul
lor şi de realizarea că nu poate fi vorba de a răm âne ne­
pătat. în călătoria vieţii, care este mai cu seamă un pele­
rinaj al sufletului, corpul a trebuit să lase în urma lui mul­
tă apă (citeşte: fluid sufletesc). Aşa cum o floare care se
ofileşte se mai ocupă doar să-şi dea mai departe săm ân­
ţa, care conţine esenţa şi moştenirea ei, şi lasă deoparte
orice altceva, se pune acum problema şi pentru omul bă­
trân să se ocupe de esenţa lui, de moştenirea lui. Va ră­
m âne laiul din el, învelişul însă trebuie sa piară. Pie­
lea care se fanează poate ilustra asta, atunci când, conser­
vată ca pielea tăbăcită, se întinde peste oase şi dirijează
privirea spre elementul conservator, care este interesat de
păstrarea esenţialului. în această privinţă nu-i de mirare
că majoritatea oamenilor devin conservatori la bătrâne­
ţe. Dacă acest lucru nu s-ar referi numai la politică, ci şî
la psihic şi nu ar fi înţeles greşit ca rigiditate şi teamă faţă
de nou, oamenilor şi lumii le-ar merge mai bine.

8- Culoarea gri

Tematica îmbătrânirii se poate trata şi la conceptele de

încărunţim şi albire (de groază). Modificările pielii p o t fi
456 Ruediger Dahlke

încadrate aici, ca şi percepţiile senzoriale care devin tot

mai cenuşii sau cataracta, „albeaţa la ochi , care trage o
cortină gri în faţa lumii colorate. într-adevăr, la bătrâne­
ţe percep^1* 3 culorilor slăbeşte în m ăsura în care celule­
le conice responsabile pentru ea involuează. O privire tul­
bure se axează pe perspective tulburi. Vălul cenuşia nu
se dă înapoi nici din faţa urechii, a cărei capacitate audi­
tivă pentru tonuri înalte scade, iar gustul şi m irosul ig­
noră notele mai picante de parfum şi de gust. Până şi su­
fletul pare că încărunţeşte în multe privinţe, dă senzaţia
că e obosit şi stors, lipsit de chef şi de culoare.
La păr devine deosebit de clară retragerea culorii din
v iaţă şi p oate fi interpretată ca sem n de resem nare- ■
Dacă înainte să cadă încărunţeşte ca semn tipic al îm bă­
trânirii, este pentru mulţi o pacoste. Dar grizonarea la
tâmplele bărbaţilor se bucură şi de o anum ită simpatie,
în acest caz trehuie să docum enteze experienţa de lume
şi de viaţă care poate merge m ână-n mână cu înaintarea
în vârstă. Ziegler este de părere că încărunţirea [Ergrau-
en\ la bătrâneţe are de-a face cu groaza [Grauntl, care de­
vine sarcină în această fază a vieţii. El vede posibilităţi­
le nebuneşti ale acestei perioade de timp în m od pozitiv,
o dată ce ar fi vorba de a învăţa tu însuţi ccm groaza şi
de a-i învăţa şi pe tineri. Această legătură se reliefează
în mod special la fenomenele mcărunţirii prem ature şi
mai cu seam ă la albirea bruscă, peste noapte. La baza ei
se află situaţii de spaim ă, de angoasă de m o arte şi de
groază, pe care cei afectaţi nu l^ au putut digera conform
conştiinţei. Corpul trebuie să intervină suhstitutiv şi să
dea expresie fiorilor de groază în culoarea firelor.

5^ Kf-5 j™ u (! 0F!, ţe -se m n are - retrag erea sem n e lo r (vieţii co lo rate), li­
tera! (laţ.: irtstfflflrel) a d esigila, a da în ap oi, a faee feră v aloare.
 Probleme de vârstă 459

Sarcina se cheam ă a pleca (în lum e) pentru a învăţa

ce-i frica şi a cobori în polul întunecat, a merge de bună­
voie acolo unde viaţa îşî pierde orice bogăţie de culori: în
lum ea umbrelor, latura noptatică a vieţii. Aici bătrânii
sunt în elementul lor, căci noaptea totul este gri şi distingi
cu greu ceva şi pe a n e va. în coşmarul nopţii, nu mai con­
tează culorile pestriţe ale lumii de sus, aici im portante
sunt profunzimile sufletului. Confruntarea cu umbra te
poate face, în m ăsura în care este acceptată şi integrată,
să capeţi înţelepciunea pârului alb. Dacă se unesc lumi­
na şi umbra ia naştere griul, şi culoarea lurnii apare ca o
iluzie. înţelept şi alb [zwjssJ nu sunt atât de depar­
te unui de altul. în alb sunt conţinute toate culorile, apa
cum înţelepciunea conţine toate cunoştinţele. Este o pro­
blemei de conştiinţă dacă omul devine bătrân şi cărunt şi
griul sem nalizează o lipsă de culoare sau devine alb şi
găseşte în acesta totul. Nu se poate decide din afară dacă
culoarea părului oglindeşte sau compensează starea lăun­
trică, fiecare o poate lămuri numai pentru sine.
Un aspect esenţial al bătrâneţii constă în groaza care,
ca şi culoarea gri, descrie o stare de spirit. în m ăsura în
care culoarea începe să piară, răm âne griul. în măsura
în care via fa începe să piară, rămâne groaza. în acest con­
text frapează cât de mult se apropie această culoare de
fantom e, care anim ă zona d e la limitele vieţii sau mai
bine zis o populează şi o um plu d e g roază. Stafiile se
descurcă fără culorile vieţii, o dată ce sunt mai degrabă
solii îm părăţiei morţilor. Paleta lor cum plită de culori
este alcătuită din nuanţe de cenuşiu şi se întinde de la
griul negricios până la cel albidos. Ca şi pielea oam eni­
lor foarte bătrâni, fi veşmântul lor parcă zdrenţăros atâr­
nă pe ele şi dă, în lipsa oricărei structuri şi culori, cunos­
46 0 Ruediger Dahlke

cuta impresie de groază. Ca şi fantomaticul, bătrâneţea

face trimitere la m oarte; fantoma îm bătrânirii are, prin
intermediul groazei declanşa le, o relaţie intimă cu lumea
de dincolo. Dar bătrâneţea nu îm părtăşeşte cu fantom a­
ticul numai forma şi culoarea, ci şi locurile unde fiinţea­
ză de preferinţă. Departe de viaţa ce pulsează, la m argi­
nile şi în nişele societăţii, în locuri stranii şi neliniştitoa­
re, ea bântuie, insuflându-Ie groază celor vii. Cimitirele
nu au fost niciodată pentru cei vii chiar nişte locuri ale
păciinn, deşi or fi fost aşa pentru cei de dincolo. Ba cu ­
rând s-au transformat în orice caz în nişte anticamere ale
groazei, în lăcaşuri ale anxietăţii în faţa lumii celeilalte.
Mai cu seam ă ta ţară se poate observa cum ele îi atrag
pe bătrâni şi parcă îi vrăjesc în chip magic.
Vremurile noastre progresiste au curăţat peisajul (cel
concret, ca şi cel spiritual) de fantome şi duhuri, dar nu
s-au gândit că nim ic nu se poate lichida definitiv din
lume. Astfel, stafia a trebuit să aleagă drumul prin inter­
mediul umbrei, care corespunde în orice caz fiinţei sale.
în secţiile de terapie intensivă, bine ascu n să printre apa­
rate ultram oderne, strălucitoare, d ar lipsite de viaţă, ea
s-a cuibărit la fel ca în căm inele de bătrâni, internatele
de geriatrie ale psihiatriei şi secţiile interne ale clinicilor
noastre m odem e, unde media de vârstă creşte şi creşte
şi ilustrează destul de cum plit triumfurile medicinei, ca
şi laturile ei de umbră.
întregul câm p vast al îmbătrânirii, învechirii şi bătrâ­
neţii ne-a devenit o nălucă. De abia de putem cum păra
atât de repede pe cât se învechesc, îm bătrânesc lucruri­
le. Cu ţoale învechite, vederi bătrâneşti, cunoştinţe din

nn î n g e r m a n ă , cim itir se n u m e ş t e F r ie d h o f , c u r t e a p ă c ii. (N. t.)

 Probleme de vârstă 461

bătrâni ne facem imposibili, căd toate sunt o dovadă că

n e num ărăm deja printre cei bătrânicioşi, prăfuiţi, şi p u ­
ţine sunt mai rele decât asta. în efortul nostru de a fi m e­
reu în pas cu moda, o vrajă impresionantă de apărare îşi
croieşte cale împotriva a ceea ce e vechi şi îmbătrânit pur
şi simplu. 11 vrăjim cum o făceau pe timpul lor spiritele
şi fantom ele. Rolul castelelor bântuite de fantome şi al
vechilor ruine de cetăţi60 l-au preluat căm inele şi azi lele
de bătrâni şi alte locuri de adăpostire a bătrânilor Ori­
câ t or fi acestea de drăguţe în afară, le «vităm de parcă
ar putea să ne marcheze. Cu virusul bătrâneţii nu vrem
Să ne infestam cum va. A m pu tea să devenim posedaţi
de spiritul (rău) ce bântuie acolo. Apropierea nemijloci­
tă a polilor opuşi devine aici din nou deosebit de clară,
o d ată ce suntem com plet posedaţi d e spiritul noului.
Este un blestem să fii bătrân intr-o societate atât de ob­
sedată de tinereţe şi de maniaca de înnoire, şi astfel şî-a
asigurat locul său în mijlocul nostru şt obiceiul prost răs­
p ândit în trecut al blestem ăriîor
F ăceam şi facem şi azi ceva efort pentru a răm âne
cruţaţi de fantom a de groază a bătrâneţii- A şa cu m în
trecut în cercam să îmblânzim spiritele cu jertfe m ateria­
le, ca să fim lăsaţi în pace, astăzi plăteşte aproape toată
societatea contribuţii m ari pentru asigurarea bătrâneţii,
în speranţa deşartă de a-i lua astfel bătrâneţii ceva din
grozăvia ei. Asigurarea bătrâneţii duce m ai degrabă Ia

w Faptu! că n işte locu ri care trezeai: atâţia fiori se b u cu ră de n an u ­

m ita p o p u laritate turistică îşi a re p ărţile sale bu n e, căci astfel um ­
bra alu ng ată a sp iritelo r rev in e la v ia ^ . A cest tip d e locu ri c u fan­
tom e, trenuleţe ale gro azei, film e de g r o a iîl coresp u n zătoare e t c
âu faţă d e a zi le le p e n tru co n ce tă ţe n ii in v alizi ^i s e n ili av an taju l
d istan ţei. N u ni se am in teşte atât d e d irect de p ropriu l viitor.
1*62 Ruediger Dahlke

faptul că, bine asiguraţi din punct de vedere m aterial,

trăim deosebit de pregnant spaim a şi groaza vârstei îna­
intate. N im ic nu mai abate de la tem a p ro p riu -zisă a
acestei epoci.
Sarcina vârstei gri se numeşte îngrijorare şi groază. în
societate bătrânii sunt cei care-i învaţă pe tineri ce e groa­
za, cei care le strica socotelile cultului tinereţii, cei care
alungă ideile unilateral de luminoase şi de superficiale.
Ei pot să scoată şi altora peri albi, nu numai lor înşile, şi
se pot eschiva la timp în întunericul planului din fund.
Lum ina soarelui nu mai este problem a lor, ea dăunează
pielii lor obosite şi le orbeşte ochii tot m ai slăbiţi. Spe­
cialitatea lor este să bântuie fantomatic din ascunzătoa­
re şi să urzească fire nevăzute, să strice, ca eminenţă ce­
nuşie, plăcerea celor aflaţi în prim-plan, „Hârbul trebuie
să duruie şi să huruie, în pod şi în pivniţă. Trebuie să bo-
căne şi să bântuie. Clipele sale hotărâtoare sunt ora fan­
to m e lo r..."^
Ceea ce este valabil pentru societate se potriveşte de­
sigur şi pentru individul vârstnic. Perioada de timp a bă­
trâneţii este şansa lui de a confrunta întunecatul, înfio­
rătorul din viaţa sa, de a o lichida cu nălucile şi năluci­
rile care î s-au tot adunat,
în această fază a vieţii joacă un rol esenţial şi elemen­
tul de nebunie. B ătrânul nebun acţionează pentru con­
tem poranii orientaţi lum esc total ininteligibil, căci el
vede lucrurile deja d in t T - o altă perspectivă. în tarot ne­
bunul este treapta supremă. Faptul că el este clasat chiar
de unele şcoli de tarot ca prim şi cel mai de jos simbol
arată cât de m are este între timp de?x)rientarea legată de

61 AlfrftJ Ziegler tiilder rirter Scliattfrnmedizin, Zurich, 1987, p. fii

 Probleme de vârstă 463

acest arhetip. în imaginea bufonului curţii poate să trans­

pară rolul clasic a] nebunului şi şansa aflatâ pe această
treaptă. Bufonul regelui era singurul care avea voie să-i
spună stăpânului adevărul neînfrumuseţat, fără a fi tras
pentru asta Ia răspundere. Aflându-se în afara jurisdic­
ţiei normale, nu se mai putea face vinovat. Culpa sa cea
m ai m are era să devină plicticos.
Aici se vede cât de văduvit este acest arhetip în ziua
de azi. Avem o groază de politicieni prea bătrâni, care se
cram ponează d c putere, o iau chiar cu ei în m orm ânt.
Curtenii linguşitori din vremurile de demult sunt înlocuiţi
prin mulţimi de funcţionari depăşiţi, care, tem i şi mărgi­
niţi, substituie numai deficitar metresele îngrijite şi sprin­
tene din zilele medievale şi mai menţin în plină înflorire
numai modelul lacheului. N e lipsesc bătrânii smintiţi, ca-
re-şi pot perm ite sa spună pur şi simplu lucrurilor pe
nume, şi încă într-un mod plin de spirit. Ce ar trebui să
dăm pentru un politician bătrân ca bufon al curţii care
pune In gardă, care nu m ai are nim ic de pierdut şi de
aceea totul doar de câştigat, care le spune verde-n faţă
adevărul clicii zeloase a mahărilor, asta ca s-o ţină minte?
Bătrânul nebun care poate să spună în sfârşit ceea oe
voia să iasă dîntotdeauna Ia suprafaţă a r fi deci o rezol­
vare a temei bătrâneţii. Şi-ar putea vărsa focul într-o for­
mă directă şi umoristică, ba chiar neruşinată, Dacă până
atunci îşi ascunsese gândurile şi nu spusese adevărul
gnl-goluţ, ar fi acum timpul să lase să iasă la lumina zi­
lei, sub oblăduirea vârstei, toate făpturile întunecoase,
respingătoare. Astfel s-ar uşura el şi ar da poate imbol­
duri im portante şi altora. Avertizările sale ar putea indi­
ca la timp un nccaz, o nenorocire. Eliberat de povara asi­
gurării existenţei şi a jocurilor istovitoare de societate, ar
 Rnediger Dahlke

putea redobândi bucuria copilăroasă faţă de toate secre­

tele şi surprizele vieţii- Rareori se m al întâlnesc în fami­
lii m ari răm ase pe id, pe colo astfel de bătrâni smintiţi,
care sunt acceptaţi de copii ca fiinţe aidoma lor, întrucât
ei consideră regulile jocurilor lor ca fiind la fel de im por­
tante ca şi jocurile adulţilor. Nici nu gândesc dispreţui­
tor despre jocul copilăresc, nici nu-1 învăluie în seriozi­
tatea adultului- Au devenit din nou (conform spuselor
biblice) asemănători copilaşilor şi sunt de aceea iubiţi de
aceştia adesea mai molt decât sunt părinţii. Asemănarea
dintre perioada copilăriei şi a băIrâneţii se exprimă şi în
anum ite tablouri de mijloace homeopatice, care descriu
acest arhetip al nebunului bătrân, veşnic tânăr. A trâi
sminteala nebună M aşa fel este cea m ai bună profilaxie
cu privite la acea nebunie de tip psihiatric nerezolvată
care atinge altminteri frecvent anii bătrâneţii.
Arhetipul cel m ai citat al bătrâneţii este bătrânul în ­
ţelept. în societatea noastră, el nu poate să joace nici im
rol, chiar şi din cauză că bătrâneţea se cram ponează atât
de crâncen de viaţă şi duce lipsa acelei detaşări inevita­
bile bătrânului înţelept. El este înţelept pentru că ştie, ca
Socrate, că nu ştie nim ic şi că viaţa înseam nă cu m ult
mai m ult decât a şti şi a face. Unei societăţi de făcători
şi făcături i-ar fi extrem de neplăcuţi bătrânii înţelepţi,
căci aceştia ar trebui să pună mereu sub semnul întrebă­
rii vâltoarea iscată anevoie.

9. Boala Alzheimer

Tabloul bolii avea m ai înainte numele de „dem enţă

presenilă", pen tm că aduce mai devrem e în jocul vieţii
 Probleme de vârstă 465

procese ale degradării normale la bătrâneţe. Centrul de

greutate ai îmbolnăvirii este între 50 şi 60 de ani, iar fe­
meile sunt lovite cu p red ilecte. Fiind ca un fel de cari­
catură a procesului de îm bătrânire al creierului care se
instalează prematur, acest tablou al bolii câştigă repede
teren într-o societate care suferă atât de bătrâneţe. în
acest m om ent, sunt atinse 6 la sută dintre persoanele în
vârstă de peste 65 de ani, tendinţa fiind de creştere. Cu
toate că numai în Germania există 600 OflO de bolnavi de
Alzheim er, că în fiecare an se mai adaugă 50 000 ş\ că
această boală a ajuns între timp, ca frecvenţă, a patra ca ­
uză de m oarte în naţiunile occidentale industrializate,
nu joacă In conştiinţa celor neafectaţi ţîncă) de ea aproa­
pe nici un rol. „M arca uitare" este ea însăşi uitată. Un ta­
blou de boală care merge în direcţia pierderii raţiunii este
o provocare pentru oamenii unei societăţi ce pune raţiu­
nea înainte de orice. Când psihiatrul bavarez A lois A l­
zheim er l-a descris pentru prim a dată acum 90 de ani,
medicii nu au v ru t să ştie nimic de el încă de pe-atund.
Abia în ultimii ani, o dată cu dfrele ce creşteau vertigi­
nos, s-a fo rm at o anum ită preocupare pentru această
pierdere teribilă a conştiinţei,, cea mai rea pe care o p o a­
te suferi un om, degenerarea creierului său. Vălul cenu­
şiu al bătrâneţii a luat aici forma unor aşa-num ite depu­
neri de am iloid, care se plasează în şi, mai ales, între le­
găturile celulelor nervoase, sinapsele. Aceste depuneri
de album tnă se încheagă cu legăturile de alum iniu în­
tr-un fel de m ortar, care parcă decim entează interiorul
cehdelor n ervoase şi cim entează prelungirile celulare.
Astfel, este anulată funcţia cea m ai im portantă a nervi­
lor de a crea legături. Conectarea la reţea este blocată ţin­
tit la calea de legătură dintre creierul mare, care este res­
t*66 Ruediger Dahlke

ponsabil de funcţiile logice, şi sistemul limbic, căruia îi

este subordonată lumea afectelor. în timp ce m em oria,
inteligenţa, capacitatea decizională, orientarea, limbajul,
de fapt tot ceea ce face p arte din raţiunea n oastră, se
pierd, adesea se păstrează m ult timp sentimente şi m o­
dele sociale, senzaţii de ritm şi m uzicalitatea. După ce
problema a fost cercetată mai intens în ultimul timp, s-au
deschis diferite cai. Pe de o parte se porneşte de la de­
fecte genetice, căci la o zecim e din cei afectaţi este sigu­
ră ereditatea. La asta se adaugă faptul că, practic, toţi
aşa-num iţii m ongoloizi, dacă ajung la vârsta de 30 de
ani, dezvoltă boala Alzheimer. în această privinţă ar pu­
tea să le fie com un ambelor tablouri de boală un defect
la crom ozom ul 21. Ceea ce declanşează acest defect este
o problemă deschisă. Se discută, în afară de aceasta, de­
spre influenţa oxigenului agresiv, aşa-numiţii radicali de
oxigen, care atacă învelişurile de grăsim e ale nervilor,
respectiv despre o lipsă de substanţe de protecţie care
îm piedică asta. Nu oxigenul în sine este .suspectat, ci
anum ite m olecule disparate deosebit de agresive, cum
apar de pildă la descom punerea ozonului.
Sim ptom atica începe într-un m od care m ai degrabă
nu bate la ochi, cu tulburări uşoare de memorie, mai ales
ale mem oriei pentru evenim ente recente, ale memoriei
de scurtă durată, funcţia memoriei de lungă durată ră­
m ânând intactă. Este situaţia tipică oam enilor bătrâni
când uită cele din apropiere şi recente, amintindu-şi în
schimb bine de lucruri ce zac departe în trecut. Pe par­
cursul înaintării bolii, care se agravează cu o neînduple-
care perfidă, se adaugă adesea nelinişte şi agitaţie, care
silesc pacienţii să tot facă paşi mărunţi, apoi tulburări de
orientare şi vorbire, probleme de recunoaştere, ca şi gre­
 Probleme de vârstă 467

utăţi în a executa ac Jiu ni logice, apoi depresii, m ai rar

tulburări de dispoziţie euforice.
Tabloul bolii apare mereu în a doua jumătate a vieţii,
deci în perioada revenirii şi a întoarcerii spre lumea lăun­
trică, Interpretarea sim ptom elor ne trimite Ia relaţia cu
drum ul dezvoltării şi arată cum legătura cu acest drum
s-a pierdut, respectiv a fost deplasată în corp. C erinţa
creştirrâ de a deveni din nou precum copiii s-a scufun­
d at în umbră, cei afectaţi devin infantili fi regresează la
m odul concret.
Deficienţele progresive ale memoriei de scurtă dura­
tă arată cum se renunţă Ia răspunderea pentru cele apro­
piate, evidente. Pacienţii îşi uită în adevăratul sens al cu­
vântului viaţa, pornind de la prezent şi mergând tot mai
d ep arte In trecut. Prin prăbuşirea m em oriei su n t siliţi
fără milă Ia o viaţă în prezent, respectiv trecutul devine
una cu prezentul. Viaţa trăită în prezent, ţelul drum ului
dezvoltării, capătă în această formă nerezolvată o tenta
de groază. La cufundarea rezolvată în clipă zac îndără­
tul omului sarcinile esenţiale ale vieţii în polaritate, la
pacienţii cu Alzheimer neliniştea şi agitaţia trădează câte
ar mai avea în faţa lor. Cu pierderea timpului răm âne la
mijloc de drum înţelegerea pentru drumul vieţii şl sar­
cinile lui. Cine nu-şi aminteşte de nimic şi trăieşte în afa­
ra timpului liniar nu mai poate purta nici un fel de răs­
pundere. Scăderea orientării m erge în aceeaşi direcţie.
La sfârşitul vieţii nu s-a atins nici un scop, ci s-a pierdut
drum ul. Pacienţii nu m ai ştiu unde sunt şi încotro tre­
buie să m eargă. Cu ortewfarea au pierdut în adevăratul
sens al cuvântului Răsăritul, acea direcţie din care vine
lumina, conform scrierilor sfinte. La capătul drum ului
lor lipseşte lumina — şi deci şi speranţa. Depresiile frec­
468 Ruediger Dahlke

vente pornesc de la această lipsă totală de perspectivă şi

speranţă. Lipsa de atenţie şi consideraţie, care poate căl­
ca rudele atât de tare pe nervi, este aproape indispensa­
bilă. Cum toate funcţiile de control ale raţiunii clachea-
ză, ei pot, asemenea copiilor mici, să-şi descarce em oţi­
ile nestingherit. Orice au înm agazin at pacienţii în de­
cursul vieţii pe baza educaţiei lor sau a altor consideren­
te îşi poate croi drum acum . Suferinţa care ia dim ensiu­
nii apăsătoare mai cu seamă noaptea, când pacienţii se
trezesc ţipând tare de panică sau rătăcesc prin casă, este
greu de înţeles pentru persoanele care au grijă de ei. în­
trucât pacienţii sunt fără orientare şi memorie, se trezesc
noaptea într-o beznă totală, fără să ştie unde sunt, iar
m ai târziu, nici cine sunt. Chiar şi aprinderea unei lu­
mini mici, mai curând simbolice, îi poate linişti, aşa cum
le uşurează şi copiilor latura întunecată a realităţii.
Tabloul bolii se poate înţelege în general cel mai de­
grabă ca un „a redeveni copil" cufundat în corp. Pacien­
ţii aleargă adesea ca nişte copii mici în urm a persoanei
care-i îngrijeşte, preferă să stea „agăţaţi de fusta" ei sau
m ăcar să-şi asigure apropierea ei prin semnale acustice
precum cântatul sau fredonatul. U răsc uşiîe încuiate şi
nesiguranţa, aşa ca şi copiii mici. Preferă să stea în am ­
bianţa obişnuită, iar uneori replica lor la diferite surpri­
ze sau schimbări bine intenţionate este panica. Nu pot fi
convinşi cu argum ente, d ar reacţionează recunoscători
şi bucuroşi Ia atenţia care li se acordă, cum ar fi m ângâ­
ierea sau lauda. Dacă vrei să cruţi izbucniri de furie, Ic
dai mai bine dreptate, îi laşi să câştige la joc şi iei în prin­
cipiu orice vină asupra ta. în final trebuie îngrijiţi în ori­
ce privinţă ca nişte copii, de la hrănit până la pusul scu­
tecelor. în timp ce pacienţii se reîntorc la începuturile vie-
 Ruediger Dahlke

cută ca sarcină. A praxia, incapacitatea de a efectua ac­

ţiuni practice, împiedică folosirea raţională a mijloacelor
ajutătoare ale vieţii. Pacienţii se scufundă în inactivitate
şi neajutorare. O lume pe care nu o mai recunosc nici nu
au cum s-o mai abordeze.
Indispoziţiile depresive aduc tem a cel mai clar la un
num itor com un. Depresia se poate înţelege şi ca de-ten-
sionare şi, intr-adevăr, ea reprezintă una dintre formele
nerezolvate ale des-prinderii. Pacienţii sunt prinşi psihic
şi fizic în laţ şi lasă grija pentru viaţa lor în seam a celor
din jur. A id se vede într-o formă drastică cum revenirea
la originile vieţii s-a cufundat în umbră. în loc de a de­
veni din nou ca nişte copii în sens rezolvat, ei regresea-
ză în sens fizic, psihic şi spiritual la nivelul vârstei copi­
lăriei. în loc de a păşi iarăşi cu gura şi inima deschisă în
faţa minunilor vieţii, rămân fără grai şi buimăciţi. în loc
de a-şi cuceri în paşi mici domeniul de viaţă, se învâr­
tesc cu cei mai mărunţi paşi în acelaşi cerc şi se rătăcesc.
Se refugiază în lipsa de responsabilitate a copilăriei, cer
atenţie şi îngrijire fără a oferi ceva în schimb, şi exerdtă,
fără a fi conştienţi de asta, putere, punând în cârca unor
familii întregi sau diferitelor rude în parte o răspundere
pe care ei înşişi nu-s dispuşi să o preia în nid un fel. Ima­
ginea celulei nervoase dm entate, cu legăturile ei între­
rupte, care, devenită nefolositoare, m oare încetul cu în­
cetul, este oglinda anatom ică cea m ai im presionantă a
situaţiei.
De-presia o înţelegem conform uzanţei ca pe o presiu­
ne, o apăsare, iar toate impulsurile de viaţă sunt doborâ­
te. Rezultatul este m oartea într-un trup încă viu. în cele
din urmă, ambele, totala destindere nerezolvată şi înăbu­
şirea completă a forţelor de viaţă, tind spre moarte.
 Probleme de vârsta 471

Sim ptom ele fac să transpară, pe lângă la tuia lor de­

primantă, varianta rezolvată, în cam se oglindeşte lecţia
de învăţat. Pierderea memoriei înseamnă şi o desprinde­
re de trecut. Se renunţă la legături şi ob/i^aţii. Neliniştea,
agitaţia şi tendinţa de mişcare accentuează importanţa de
a se urni din loc şi de a o pom i la drum — m ai bine paşi
mici decât deloc. Dezorientarea pacienţilor şi incapacita­
tea de a şti cine sunt ne fac să ne gândim la parabolele
mitologice. De pildă la Ulise, a cărui recunoaştere că este
N im eni îi salvează viaţa în faţa uriaşului Polifem, cel
m âncător de oameni. Acela îi închisese pe Uli.se şi însoţi­
torii săi într-o peşteră şi ameninţa să-i devoreze. Când l-a
întrebat Polifem cine este, Ulise a răspuns: „N im eni."00.
Polifem s-a lăsat atunci păcălit, iar pe el l-a lăsat să ple­
ce. Pretenţiile Eu lui de a fi specific şi ieşit din comun pot
fi întrezărite pe drumul de întoarcere al sufletului pe ca-
re-1 descrie Odiseea„Asta poate culmina în recunoaşterea
propriei neştiinţe în faţa m isterului creaţiei. O ricât de
m ult s-a umflat Eul, la urm a urmei el este lipsit de im ­
portanţă şi un Nimeni* Această cunoaştcre constrânge ta­
blou] bolii într-un chip drastic. Ulise şi Socrate arată re­
zolvarea acestei sarcini, fiind în deplinătatea conştiinţei.
Immanuel Kant poate să ilustreze cât de im portante sunt
acest pas al relativizării şi supralicitării oricărei inteligen­
ţe şi întoarcerea acasă, respectiv revenirea la origini — el
care a pătruns până la culmile ştiinţei de atunci şi a con­
tractat boala Alzheimer la peste 80 de ani.
Lipsa vorbirii poate însemna tăcere în faţa unei lumi
care provoacă uimire şi despre care s-a spus deja destul.
Din apraxie, incapacitatea pentru lucrurile practice, se

110 C ictnpu! P o life m ]e va răsp u n d e sem en ilo r sâ i că N im en i m ă o m o a ­

ră holeştar d rag ii m ei, ş i nu ai siln. (N . (,)
472 Ruediger Dahlke

p oate citi cerin ţa de a lăsa să se calm eze v iaţa activ ă

practic, precum şi domeniul cunoştinţelor (pierderea m e­
moriei). Scopul este mai degrabă cunoaşterea în sensul
lui Ulise, în sens de retigio şi de filosofîe ca dragoste pen­
tru înţelepciune. A id ne-am putea gândi la sophia, înţe­
lepciunea feminină a vieţii, care nu tăgăduieşte senti­
mentul, De-presia ne trimite la de-tensionane, reflectarea
retrospectivă la patria propriu-zisă a sufletului. D upă
tensionarea m axim ă la apogeul vieţii, în sfera crizei de
la mijlocul vieţii drumul dezvoltării tinde să părăsească
domeniul tensiunilor şi să se reîntoarcă în totala lipsă de
tensiuni a unităţii. Euforia care apare între fazele depre­
sive poate da o idee despre beatitudinea ce corespunde
acestui domeniu. Scopul vieţii este realizarea divinei îm ­
părăţii a cerurilor în sine. Viaţa în polaritatea lumii noas­
tre a contrariilor vizează în cele din urm ă m ereu unita­
tea, paradisul, nirvana sau oricum am numi-o.
Adesea sunt loviţi doi oameni de această boală. Dacă
ne gândim că depunerile de albumină încep deja cu 30
de ani înainte de izbucnirea sim ptom elor şi că drum ul
bolii poate să dureze până la 15 ani, se poate aprecia ce
înseamnă asta pentru partener. Problema pentru persoa­
na care îngrijeşte bolnavul, care este solicitată toată ziua
şi adesea şi noaptea, pare irezolvabilă, îngrijitorii străini
vor ajunge, repede din cauza greutăţii situaţiei, la limi­
tele lor şi se ajută în majoritatea căm inelor cu calm ante
din direcţia diazepam ului (valium etc.), care fac, ce-i
drept, ca pacienţii să fie mai uşor de „m anevrat", dar în­
răutăţesc simptomele. Rudele, de obicei soţiile sau fiice­
le, au avantajul inestimabil de a-i iubi pe pacienţi, însă
au astfel şi problema unei imagini pozitive a lor. A ceas­
tă imagine este de obicei distrusă fără rămăşiţe, şi au par­
 Probleme de vârstă 473

te de un rămas-bun luat timp de ani de zile, treptat şi ire­

vocabil care solicită mai multă forţă decât i se poate cere
unui om. Deseori nu se ştie cine suferă mai mult, bolna­
vii sau cei care rămân d c bunăvoie lângă ei. în timp ce
pacienţii parcurg drumul lor irevocabil înapoi, persoa­
na însoţitoare m erge pe drum ul abnegaţiei. Este o v a ­
riantă a drum ului de întoarcere pe care bolnavii încre­
dinţaţi lor l-au refuzat. în timp ce ei trebuie să-l străba­
tă, respectiv să-I îndure acum inconştient, îngrijitorii care
le stau alături sunt siliţi să-] trăiască şi ei, d ar în m od
conştient. Unii oam eni care s-au supus acestui drum re­
latează cât de m ult i-a schimbat şi i-a îmbogăţit. Cine se
dedică acestei sarcini supraomeneşti va învăţa m ulte de­
spre sine şi starea de a fi copil, care zace în el, despre cu­
raj şi umilinţă. Ceea ce este deprimant, spre deosebire de
educaţia unui copil, care este legată în toate aspectele
m ereu de perspectiva îmbunătăţirii, e aici ştiinţa orică­
rei lipse de perspectivă. în timp ce copiii cresc şi se dez­
voltă, padenţii cu Alzheimer se prăbuşesc. în această pri­
vinţă, toate tentativele de educare făcute de îngrijitori
vin cu nişte decenii prea târziu şi sunt mai degrabă ne­
potrivite. Necesară ar fi indicarea drumului pe calea dc
întoarcere. Faza cea mai im portantă şi dificilă a drum u­
lui om enesc, coborârea în întuneric, a căp ătat form ă şi
nu este mai puţin însem nată pentru ghizii voluntari ai
sufletului decât pentru cei care sunt ghidaţi. A o lua pe
acest drum am inteşte de povestea lui Orfeu şi Euridice,
chiar dacă în lumea noastră este de obicei o femeie care
ia asupra sa coborârea de bunăvoie în îm părăţia m orţi­
lor de dragul unui suflet iubit. Pe această bază poate fi
de înţeles dacă partenerii sau copiii care au grijă de bol­
nav relatează despre momente aducătoare de fericire ale
474 Ruediger Dahlke

iubirii, o iubire care adesea poate să iasă la suprafaţă abia

când platoşa intelectuală se sfarm ă. Pe treptele ulterioa­
re, tot mai apropiate de bezna de nepătruns, trebuie apoi
sacrificate însă şi astfel de experienţe: iubirea individu­
ală pentru om ul individual se transform ă, silită de îm ­
prejurări, într-o iubire suprapersonală, atotcuprinzătoa­
re, căci omul pe care l-am cunoscut atât de bine dispare
în întuneric, şi răm ânem parcă singuri cu forma sa in­
fantilă. Aici se cască însă vidul.62 Şi omul cu mintea lu­
minată îşi abandonează Eul, iar individualitatea lui dis­
pare, când el se dizolvă în marele vid. Deosebirea esen­
ţială constă însă în conştienţa sa.
în m ăsura în care acest tablou de boală întăreşte „fe­
nom enele norm ale de degenerare ale b ătrân eţii", el îi
ţine în faţă unei societăţi care face experienţa tot mai
m ultor bolnavi de A lzheim er o oglindă d a ră şi înspăi­
mântătoare. A îmbătrâni înseamnă la noi foarte des a de­
veni infantil, fie pe baza sclerozei cerebrale63, a altor for­
me de dem enţă, a atacurilor multiple de apoplexie*, fie
pe baza degenerării „normale"' a creierului. Sarcina pro-
priu-zusă însă este de a ne reîntoarce în mod conştient şi
a redeveni „ca ţ?i copilaşii",

62 M arele vid este, aidom a noţiun ii creştin e d e parad is, nu m ai o d e ­

s crie re im p erfectă a p e rfe cţiu n ii, şi anu m e a u n ităţii, C h ia r dacă
în d iv ersele cu ltu ri se folosesc definiţii d iferite pentru acest d o m e ­
niu d in co lo d e lum ea n oastră p o lară, nu p o ate să existe în prin ci­
piu d ecât acea unică unitate care, tn funcţie d e unghiul v izu al, c u ­
p rin d e tot, sau vid ul absolu t, în care totul se află ia pu tere,
63 Ş i aşa-nu m ita sclerozare, care poate afecta în afara creieru lu i şi v a­
sele tu tu ro r celo rlalte organe, este d e fapt, ca şi b o ala A lzh eim er,
mai d eg rabă o album iiuzare. M ult înaintea d ep u n erilor d e calciu se
aju n ge la d ep uneri d e album ină. A cestea au loc ch iar în ain tea d e­
p u n erilo r d e colesterol* şi d e grăsim e, care au d u s pe ned rep t la o
isterie faţă d e o su bstan ţă vitală, co lesterolu l.
 Probleme de vârstă 475

întrebări îa începutul bolii şi pentru persoanele cam

îngrijesc bolnavii
1- M i-am atins la timp scopul, am găsit punctul d e în­
toarcere din viaţa m ea şi l-am folosit pentru revenirea
acasă? ' .....
2. Ce face copilul din mine? A m ţinut legătura cu el
şi mă apropii la bătrâneţe conştient din nou d e el? Mă
apropii din nou de copii?
3. După ce m -aş putea „orienta"? Dc unde ar trebui
să vină lumina în viaţa m ea? Ce ajutoare las nefolosite?
4. Prin ce pierd tot mereu contactul cu alţi oam eni şi
cu viaţa? '
5. De ce refuz răspunderea pentru propria viaţă?
 Concluzii

în final, răm âne întrebarea cu m ne putem însănătoşi

având în vedere abundenţa tablourilor de boală. Putem
oare să ne vindecăm pe baza unor tablouri, a unor ima­
gini? Procesul de vindecare pe baza lor este în sine atât
de simplu, încât le pare de fapt persoanelor intelectua­
le dificil. Problem a noastră cu m odelele şi tablourile
zace mai cu seamă în gândirea orientată unilateral, mas-
culin-analitic, care desconsideră im p o rtan ţa polului
opus feminin-simbolic. Procedeul invers, su p r a accen­
tuarea sferei imagistice, ar fi mai adecvat realităţii noas­
tre interioare.
F ără polul m asculin al analizei ne putem d escu rca
timp de săptăm âni, chiar de luni. Unele popoare renun­
ţă la el total şi astfel la progres în sensul nostru, fără a fi
prejudiciate în sănătatea lor trupească sau sufletească.
Dacă nu avem parte de trăirea imaginilor lăuntrice chiar
şi num ai câteva zile, respectiv nopţi, noi dezvoltăm niş­
te tulburări mintale serioase. în laboratoarele m odem e
de som n, subiecţii pot fi împiedicaţi în mod intenţionat
să viseze. De fiecare dată când încep fazele lor de vis,
 respectiv de REM M, vizibile prin m işcările lor oculare,
sunt treziţi. La sfârşitul nopţii au dorm it şapte sau opt
ore, fărâ a visa. După cel târziu nouă zile, şi ultimii din­
tre ei dezvoltă însă halucinaţii, adică văd şi aud lucruri
pe care nu le percepe nimeni în afara lor. Astfel de im a­
gini delirante cu ochii deschişi sunt numite de psihiatrie
halucinaţii optice; în cazul perceperii delirante de voci,
ea vorbeşte despre halucinaţii acustice. Acele imagini in­
terioare care n-au m ai putut fi prelucrate în vise devin
evtiem de puternice, aşa că tind să pătrundă în conştiin­
ţa diurnă şi v or fi vizibile chiar şi cu ochii deschişi. Aici
se concretizează cât de im potrante sunt pentru viaţa (şi
supravieţuirea) noastră imaginile interioare, şi trebuie ţi­
nut cont ca este vorba numai de privit, şi încă nicidecum
de interpretat. A cest fel de a vedea perindarea interioa­
ră a u n or im agini II experim entează orice om sănătos
mintal în fiecare noapte, chiar şi acela care nu-şi amin­
teşte de visele sale. Faptul că asta priveşte tot mai mulţi
oameni este un semn cât de puţin devine activă latura
feminin imagistica a realităţii în oamenii moderni. Ima­
ginile interioare se scufundă m ai adânc în um bră în mă­
sura în care visele îşi pierd din interes, basmele din con­
sideraţie şi fantasmele din importanţă. Astfel, orice con­
fruntare cu ele este lucru cu umbra şi este salutară, căci
aduce înapoi cele pierdute, refulate şi absente.
în predilecţia noastră pentru polul masculin-anaJitk
şi pentru conştiinţa critică diurnă în detrim entul celei a
nopţii ne sim ţim desigur îndreptăţiţi. Şi totuşi atitudinea
inversă este la fel de bine imaginabilă şi chiar exista. Se-
noii sunt un popor care acordă întâietate nopţii cu vise-

M REM , d e la ra p id fyr monument-, fazele v isulu i su n t în so ţite d e m iş­

eii ri rap id e a !c uchiior.
478 Ruediger Dahlke

le ei. Ziua lor se roteşte exclusiv în jurul nopţii ca posi­

bilitate de a face experienţe p e acele trepte de imagini şi
de a intra în contact cu divinul. Şi la indieni m ai putem
vedea cât de centrale sunt m arile vise şi viziuni pentru
viaţa zilnică şi pentru viaţa în totalitate.
Că privitul acesta interior de imagini are efect în sine
o arată faptul că ne ţine într-un echilibru psihic. Nu este
nevoie de o capacitate intelectuală de interpretare. Aici
se poate lămuri întrebarea ce fac copiii cu interpretările,
în general nu le sunt deloc necesare variantele lor inte­
lectuale şi îşi p o t scuti acest ocol. Ei tind să accepte im a­
ginile spontan şi să le integreze în universul lor psihic.
Lucrarea lui Elisabeth Kubler-Ross este în m od special
adecvată să termine cu prejudecata că aceştia nu ar pu­
tea face nim ic cu simbolistica şi mesajele tablourilor de
boală. Dim potrivă, copii sunt foarte adesea mai degra­
bă în stare de acest lucru decât părinţii lor intelectuali,
care înţeleg tot şi totuşi de multe ori nu pricep nimic. în
psihoterapia cu copii putem , de pildă, să renunţăm din
această cauză să analizăm problema încarnărilor, pentru
că ei iau încă serios în considerare simbolistica basmelor
şi fantasm elor. A tât timp câ t ideea că toate astea sunt
„num ai" fantezii nu s-a extins însă prea m ult în jurul
său, copiii sunt m ai deschişi faţă de modelele interioare.
Paşii de învăţare pe care îi fac adesea cu ocazia unor boli
tipice copiilor vorbesc pentru sine. La adulţi în schimb,
pasul intelectual intermediar este indispensabil, întrucât
altm interi nici nu raportează imaginile la ei, nici nu le
iau în genere în serios.
în terapia copiilor, micuţii pacienţi pot fi ajutaţi sâ vi­
seze un basm şi să fie întrebaţi după câteva minute unde
au ajuns în poveste. Incitarea de a continua ei înşişi po­
 Concluzii 479

vestea o acceptă de obicei cu bucurie, pi de îndată se con­

turează un model adecvat al situaţiei lor de viaţă în ima­
gini plastice. O altă posibilitate, p e cât de simplă, pe atât
de eficientă, este să fie făcuţi să-şi viseze propria familie
sub formă de animale. Structurile de familie şi m odele­
le relaţionale ies atunci la fel de uşor la iveală. întrucât
copiii iau spontan în serios aceste imagini şi le raportea­
ză la ei, sunt de obicei în stare şi să-şi influenţeze prin
modificări ale modelelor imagistice realitatea vieţii, ceea
ce le vine adesea mai uşor lor decât adulţilor.
Pierdem de obicei devrem e în viaţă naivitatea noas­
tră copilărească sub influenţa unei pedagogii orientate
d upă eficienţă. Deja de la începutul şcolii generale tot
auzim: „Nu dorm i' Nu visa! Nu mai umbla cu fantezii!
Ce fabulezi atât! Mai bine te-ai concentra!" Dacă aceas­
tă educaţie prinde, rezultatul sunt nişte adulţi destul de
lipsiţi de fantezie, care nu-şi mai amintesc visele şi ad e­
sea nici nu mai pot dormi. Nu rareori aterizează Ia psi-
hoterapeuţi, pentru a reînvăţa această capacitate origi­
nar omenească- Pedagogia din ziua de azi confundă une­
ori mijlocirea de cunoştinţe cu cultura. Adevărata cui tu­
ră nu are cwftul numai în cuvânt, ci şi în inimă.
Ca m icrocosm os (om ) noi suntem o reproducere a
macrocosmosuIui (lume) şi purtăm în noi toate imagini­
le acestei lumi. Dacă uităm acest lucru, ne cufundăm tot
m ai adânc în inconştient, iar cultura se degradează în
acel flux informaţional căruia nu-i mai facem faţă astăzi
nici cu intelectul nostru foarte exersat. Chiar şi în cuvân­
tul in^jmiflţie mai rezidă forma, modelul, şi arată cât de
adânc suntem legaţi de acest aspect al realităţii. Im agi­
nile sunt hrană sufletească, fără această hrană sufletul
nostru flămânzeşte.
480 Ruediger Dahlke

Şi tablourile de boală sunt hrană sufletească şi m ult

mai bune decât lipsa de imagini. Această carte este o că ­
lătorie intelectuală în lumea de imagini a tablourilor de
boală, purtată de speranţa că imaginile nu răm ân îm pot­
molite în cap, ci duc la o cultură interioară prin interme­
diul conexiunii dintre corp şi suflet. A r fi prea frumos
dacă înţelegerea raţională ar fi suficientă şi ne-am însă­
nătoşi prin citire şi priceperea modelelor. Conform tutu­
ror experienţelor, aceasta este excepţia. Cuprinderea cu
mintea trebuie să ducă la o „prindere" şi atingere a su­
fletului şi să-şi creeze acces în lumea senzaţiilor şi a afec­
telor. D acă la sfârşitul Bolti ca drum se spune că ar fi în­
deajuns contem plaţia şi (re)cunoaşterea, atunci cea din
urm ă este înţeleasă în sens biblic, o angajare, o implica­
re în cel m ai profund grad. A braham a cunoscut-o pe
Sarah şi, oricum , rezultatul a fost Isaac.
înţelegerea intelectuală ca prim pas nu este de aceea lip­
sită de im portanţa, doar că nu ajunge. Pătrunderea şi an­
gajarea în lum ea proprie de im agini65 ar putea fi un al
doilea pas, unul ce m erge m ai departe. Peregrinările
imaginaţiei cu ajutorul muzicii de m editaţie şi al im agi­
nilor verbale m erg mai departe decât călătoriile intelec­
tuale. Acolo unde deja şi citirea unei cărţi este prim ej­
dioasă pentru puncte de vedere vechi şi prejudecăţi, că­
lătoriile pe aripile imaginilor interioare conţin experien­
ţe şi pericole corespunzător m ai m ari pentru m odalitâ-

65 E xistă caseta sp eciale la tem ele: cancer, alergie, h ip erten siu n e ar­
terială, h ip oten siu n e arterială, p ro b lem e d e d igestie, p ro b lem e de
greu tate, fum at, p roblem e hep atice, p ro b lem e d e sp ate ţii an g o a­
să, M ed itaţiile M edic internist şi DesbVirfrn» profunda su n t m en ite, în
p lu s, să aju te la con tin uarea p reo cu p ărilo r legate d e d iferite tablo­
u ri d e b o a lă p e un p la n m ai p ro fu n d ; to a te c a se te le la E d itio n
N ep tu n , M iin ch en .
 Concluzii

ţi le vechi de com portam ent şi boală* Călătoriile în sen­

sul principiului reprezentat aici66 duc adesea în dom e­
nii care le erau oamenilor până atunci străine şi închise.
N u se poate spune sigur că a călători este inofensiv.
M ult m ai periculos decât a călători este însă a nu călă­
tori, Cine a cunoscut călătorind lumea exterioarei a tre­
buit să depăşească şi pericole. Dacă ar fi răm as în schimb
tot timpul vieţii în oraşul său natal, şi-ar fi scutit aceste
pericole, dar ar fi m ult mai expus necunoscutului. A că ­
lători ne formează, după cum se ştie, pi ne hrăneşte su­
fletul cu imagini.
C u călătoriile interioare se petrece într-un m od an a­
log. Lumea interioară se modifică la fel de puţin ca şi cea
exterioară prin faptul că o cunoaştem noi. Dar ambele îşi
pierd caracterul ameninţător, întrucât orice pericol cunos­
cut oe sperie mai puţin. In definitiv, niti la tablourile bo­
lilor nu este vorba despre o schimbare a lucrurilor în sine,
adică a tem elor şi conţinuturilor bolilor, ci de m odifica­
rea felului de a vedea lucrurile. Lee fia de învăţat, respec­
tiv m odelul se păstrează mereu, d ar e o m are diferenţă
dacă suntem la discreţia acestui model într-un cerc vicios
pe plan fizic sau dacă îl trăim de bunăvoie pe un plan re­
zolvat. Cine-şi ascultă vocea interioară poate afla atunci
şi lucruri puţin măgulitoare despre sine. Din această per­
spectivă este m ai plăcut pe termen scurt să nu ascultăm
de ea. Pe o perioadă lungă de timp însă, această ignora­
re este periculoasă, căci dacă vocea interioară devine

w D e tu n silie z d e la fo lo sirea p ro d u cţiilo r d in s fe ra d e a c tiv ita te a

g ă m irii p ozitiv e, care a c o p e r i cu afirm aţii su ferin ţe, creân d astfel
o rsuuă u m brâ. A utiliza interpretărife acestei cărţi p e n tru o astfel
d e activ itate d e refu lare se aseam ăn ă c u tentativa d e a sen sib iliza
un o ig a n ism p rin p o stit, sp re a-l /ace m ai recep tiv la m ed icam en ­
te psihotrope.
 Ruediger Dahlke

după o neglijare îndelungată deodată tare, este deja des­

tul de târziu. De cele m ai multe ori psihiatrul consultat
nu o va asculta şi nu îi va acorda importanţă, ci va încer­
ca să o pareze cu arme chimice. Conform experienţei, este
mai rezonabil să facem cunoştinţă la timp şi în linişte cu
lumea interioară decât sub presiunea unei acumulări în­
grămădite de mult, îndeletnicirea cu corpul corespunde
celei cu psihicul. A ignora şi a înăbuşi este mai com od pe
term en scurt, dar pe termen lung este mai salutar a în­
drăzni confruntarea cu imaginile interioare şi a evolua în
loc de a se eschiva. Ambele tipuri de medicină, respectiv
psihologie îşi au avantajele lor, medicina tradiţională şi
psihologia tradiţională vizează starea de bine pe termen
s c u r t lăsând pe planul doi vindecarea; medicina şi tera­
pia interpretativă lasă starea de bine pe planul doi şi m i­
zează pe term en lung pe vindecare,
înainte vrem e se făceau puţine călătorii în lumea din
afară, iar dacă se făceau, era vorba în general despre pe­
lerinaje, care legau drumul exterior cu cel interior. Ten­
dinţa de a face călătorii exterioare fără raportare la călă­
toria interioară a sufletului este relativ nouă şi pare ciu­
dată, dacă priveşti problema mai atent. Călătorii cui tu râ­
ie, care nu sunt deloc interesate de cult, plutesc la fel de
ciudat în aer ca şi călătoriile de formare, care om it să for­
m eze contactul cu im aginile interioare. A r putea fi cu
uşurinţă înlocuite prin filme culturale. Aşa-numitele că ­
lătorii de recreere sunt, privind medical, în m area majo­
ritate o batjocură la adresa sănătăţii. A ceastă m izerie a
călătoriilor a ajuns până la urechile organizatorilor, şi ast­
fel sunt proiectate concepte m ereu noi şi, în m ăsura în
care le lipseşte raportarea la călătoria interioară, curând
sunt respinse din nou, Călătoriile-aventură ar putea fi
 Concluzii 4&3

m ai cap tivante decât cele pentru a face băi de soare,

aventurile adevărate sunt insă întotdeauna cele în inte­
rior; în cel mai bun caz ele sunt pi în afară.
în timpurile de demult, călătoria de vitejie era un drum
lăuntric, care se oglindea exclusiv în afară. Călătoriile spre
propriile lecţii de învăţat, aşa cum se reflectă în peisajele
interioare ale tablourilor de boală, sunt adevăratele călă­
torii de vitejie. Adesea nu sunt deosebit de plăcute şi nu
sunt numai frumoase, alteori cer mult curaj, dar întotdea­
una te răsplătesc. Aşa cum s-a descris în prim ul volum ,
pentru călătoriile mari este de ajutor un ghid, iar din când
în când el este chiar necesar în vrem urile noastre astfel
de ghizi se num esc psihoterapeuţi. Ei au existat în toate
timpurile, doar că aveau alte num e şi mai puţină muncă
înainte, când oamenii trăiau încă de la sine putere în lu­
mile de imagini ale miturilor şi basmelor lor şi se încre-
deau în fantezia lor. Această muncă nu viza atât interven­
ţii acute de criză, cât indicarea drumului şi însoţirea în
acea lume interioară diferită, care este mereu prezentă şi
ne aşteaptă. Dacă nu luam nici un fel de m ăsuri să ne
apropiem de ea, chiar ne va ieşi în întâmpinare şi ne va
face semn sub formă de simptome şi de §oli.
Dacă întrezărim şi folosim şansele din tablourile de
boală, viaţa noastră nu devine neapărat mai uşoară, dar
noi devenim mai responsabili şi mai bogaţi. Orice greşea­
lă va fi numai o posibilitate pentru noi de a evolua dato­
rită ei, o dată ce ea adaugă vieţii noastre ceva ce-i lipsise
până atunci. Astfel, modul de evaluare se poate schimba
complet, în Ioc de a evita problemele sau de a te eschiva
de ele, este o bucurie să te îndrepţi spre ele şi să desco­
peri posibilităţile ascunse în ele. în acest sens, din proble­
mele ridicate în fiecare capitol se poate alcătui baza unei
484 Ruediger Dahlke

meditaţii personale, unei călătorii în lumea de simboluri

a propriei problematici- Ce avem de pierdut — interva­
lul de timp al vieţii noastre ne s tă etalat în faţă ca un
câm p v ast de posibilităţi! Totul este posibil, dacă accep­
tăm provocarea vieţii, nu numai în sens exterior, ci şi in­
terio r O viaţa exterioară ofensivă cu m ult curaj pentru
propriile posibilităţi poate să contribuie la dezvoltare, o
viaţă interioară curajoasă poate să ducă dezvoltarea la ţel.
Drumul prin lumea interioară este trasat de religiile
cele m ai diferite, şi învăţătura creştină dă şi în domeniul
nostru cultural indicii clare în acest sens. Cu spusa deja
citată: „Astfel, fiindcă eşti căldicel, nici fierbinte, nici rece,
am să te vărs din gura mea"PF, Cristos sfătuieşte să ne
aventurăm în extrem ă şi avertizează în acelaşi timp în
legătură cu com prom isurile călduţe şi false* Dacă accst
drum , călătoria de vitejie, s-a depăşit, este în fine vala­
bil celălalt dicton biblic: „Cui te loveşte peste obrazul
drept, întoarce-i şi pe celălalt/'11. Om ul autorealizat, care
stă la mijloc între poli şi a găsit mijlocul în sine însuşi,
nu mai face evaluări şi ştie în sufletul său că tot ceea ce
îm parte în jur revine la el.
La urm a urm ei, orice terapie care m erită acest num e
se p oate rezum a în acea vorbă a lui Cristos, p oate cea
mai im portantă: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri. " Sfî Mai m ult
nu se va putea spune niciodată despre terapie, nicicând
nu va putea fi ea descrisă mai succint şi m ai pregnant.
Astăzi tindem să formulăm acelaşi lucru mai m odern şi
m ai com plicat; „Luaţi-vă înapoi proiecţiile/' C ăci tot ce
ne lipseşte întru însănătoşire este în um bra noastră, dar

PE* Vezi nota a. (N. t.)

Ir M atei, 5, 39. (W. t.)
43 Mafiei, 5 , 4 4 . { N . t.)
 Concluzii 485

în tru cât p e aceasta nu pu tem şi nu vrem s-o vedem , o

proiectăm p e suprafeţe de proiecţie, Duşm anii noştri
sunt suprafeţe exterioare de proiecţie, care ne oglindesc
ceea ce nu putem suporta la noi înşine, dispreţuind de
aceea la alţii. Simptomele de boală sunt pentru majori­
tatea oam enilor duşm ani interni. Propriul corp devine
suprafaţa de proiecţie a laturilor neîndrăgite. Dacă reu­
nim să iubim duşmanii din afară şi dinăuntru, se crista­
lizează vindecarea, izbăvirea noastră. Iar asta ne reuşeş­
te cu atât mai uşor, cu cât pu tem recunoaşte m ai bine
boala ca limbaj ai sufletului. A tunci, bonta devine drum.
Acesta nu este nou şi nu este com plicat, el este atât de
atem poral, de simplu şi de exigent ca şi cuvintele atem ­
porale: IUBIŢI PE VRĂJMAŞII VOŞTRI.
PARTEA A DOUA
 I

Introducere în
filosofia semnificaţiei
şi interpretării bolilor

1. In terp retare şi evaluare

Titlul Boala ca drum a produs unele confuzii. Şi totuşi

eu l-am înţeles cât se poate de literal şi l-am folosit fără a
face evaluări. Boala este un drum practicabil, nu este în
sine nid unul bun, nici unul râu. Depinde exclusiv de cel
afectat ce face din el. unii pacienţi am putut experi­
m enta, alături de ei, cum au parcurs acest drum în mod
conştient şi au putut constata retrospectiv că „greutatea
lor excesivă", „infarctul lor m iocardic" sau chiar şi „can­
cerul lor" devenise marea lor şansă. Referitor la Sfânta
Tcresa de Avila trebuie presupus astăzi că tocm ai infarc­
tul a adus-o pe drumul ei ulterior. Despre Hildegard von
Bingen ştim cât dc strâns erau legate viziunile ei d e m i­
grena d e care suferea. A ceste două femei ieşite din co ­
m un au preluat într-un m od cât se poate de vizibil me­
sajele tablourilor lor de boală şi le-au transpus exem piai
490 Ruediger Dahlke

In viaţa lor. Exact asta este cerinţa „bolii ca drum ": să în­
veţi de pe urm a propriilor simptome şi să evoluezi.
Este o eroare m are de înţelegere sâ se folosească în
mod abuziv acest concept ţii filosofsa care-i stă în fundal,
pentru a em ite evaluări. Ezoterism ul pur şi simplu nu
are nimic de-a face cu îm părţirea vinei, o dată ce porneş­
te, aşa cum se prezintă detaliat în prim ul volum , de la
faptul H orice om este, din principiu, vinovat, întrucât
a fost separat de unitate. A se face vinovat nu este o ches­
tiune a greşelilor mici sau mari din viaţa zilnică, ci una
de principiu. Vina originară a omului rezidă în părăsi­
rea unităţii paradiziace. Viaţa în această lum e a contra­
riilor este în m od necesar plină de greşeli şi serveşte la
găsirea drum ului înapoi spre unitate. Orice greşeală şi
orice tablou al bolii e/uctdează astfel elemente cane lip­
sesc pentru a realiza perfecţiunea şi devin, ca atare, o
şansă de dezvoltare.
A abuza de interpretările bolilor pentru aprecierea al­
tor oameni este o înţelegere eronată din m ai m ulte pri­
vinţe. Pentru distribuirea vinei nu există, pe de o parte,
nici un fel de mohil, căci vina originară este încă de mult
rep a rtiz a tă şi nu este nevoie de nici o colaborare a om u­
lui în acest sens. La fel de bine am putea să-i felicităm pe
cei afectaţi pentru boala lor, datorită posibilităţilor de
dezvoltare şi de învăţare pe care ea le conţine. A şa-nu-
miţii „primitivi" sunt în această privinţă cu un pas îna­
intea noastră, pentru că ei apreciază simptomele de boa­
lă ca intervenţii ale destinului în viaţa lor şi le acceptă
bucuros ca o punere la încercare şi o probă de confirm a­
re. în multe triburi, şamanul în devenire îşi doreşte sa-şi
facă apariţia boala de iniţiere, căci numai ea îl poate in­
troduce în noi domenii de experienţă. A ceastă idee este
 In Irod utere în filosofi a semnificaţiei ş i,. . 491

urm ărită uneori cu atâta consecvenţă, încât un vrari are

voie să trateze numai acele tablouri aîe bolilor pe care ei
însuşii le-a trăit deja cu trup şi suflet. Dacă tămăduitorul
este înţeles drept un conducător de suflete prin lumile
lăuntrice, această atitudine are temei, deoarece, în defi­
nitiv, un ghid ar trebui să cunoască dinainte tărâmul prin
care îi conduce pe călători.
La noi, această idee nu m ai este prezentă decât în
□numite urm e. Astfel, în cuvântul Schicksal [destin] se
m ai p oate recunoaşte „das geschickte H eil" [scăparea,
m ântuirea iscusită] (din lat. salus - sănătate, scăpare,
m ântuire). Ne-am putea gândi şi La verificările m edica­
m entelor homeopaţilor- Medicul se (ex)pune aici de bu­
năvoie în s p a tu l experim ental al bolii, pentru a face cu­
noştinţă cu modelul leacului său. în fine, de la un psiho-
terapeut n c aşteptăm, pe bună dreptate, să fi călătorit în­
delung prin peisajele sufleteşti proprii şi colective, aşa
încât să ştie unde-şi însoţeşte pacienţii,
Este lipsit d e orice sens să i se reproşeze unui om , cu
prilejul unei perioade de ucenicie grele cu şanse cores­
punzătoare de evoluţie, realitatea principială, şi care ne
leagă pe toţi, a stării de a fi bolnav. A cest lucru nu are in
orice caz nim ic de-a face cu conceptul „bolii ca d ru m ",
ci, mai degrabă, cu plăcerea dc a sâcâi şi râcâi pe cineva.
Cine face din degetul său arătător arma sa şi, indicând
spre al fii, îi învinovăţeşte din pricina tabtourilor bolilor
lor sau se acuză pe sine însuşi din această cauză trădează
şi faptul că a înţeles greşit întregul proiect. Cu abuzul in­
terpretării ca acuzare după motoul „Eşti constipat, pen­
tru că eşti aşa un zgâric-brânză!" el nesocoteşte caracte­
rul aflat în umbră din fiecare simptom de boală. Umbra îi
este, prin definiţie, inconştientă celui vizat. în această pri­
49Z R uediger D ahlke

vinţă, cel astfel acuzat oricum nu va putea să accepte in­

terpretarea. Dacă ar şti că e zgârcit, nu ar exista nici cel
mai m ic motiv să fie constipat. U m bra nu este adecvată
ca reproş. La această tem ă atât de dificilă a existenţei
noastre este necesar, din contră, un procedeu deosebit de
p recau t Cel afectat are nevoie de întreaga sa forţă, iar din
p artea m ediului înconjurător de m ult spaţiu, p en tru a
descoperi în paşi mici, proprii, raportul său cu tema ex­
primată în tabloul bolii. A id evaluarea se dovedeşte la fel
de stânjenitoare, pe cât este interpretarea de ingenioasă.
Cine se acuză singur în acest fel nesocoteşte, de aseme­
nea, şansele de evoluţie ale bolii. Pătrunderea unui tablou
patologic până la nivelul sufletesc nu schimbă ceva nici din
vina principială, nici din faptele concrete ale problemei o.'
ne stă în faţă. Nu devenim astfel nid un om mai bun sau
mai rău, ci pur şi simplu mai ştiutor, mai conjtimf şi mai
responsabil. Dacă ignorăm această ştiinţă şi răspunderea
pe care o implică, puţine sunt cele ce se schimbă — toate
răm ân de fapt cum erau. Dacă preluăm însă răspunderea
pentru propriul destin, boala devine şansă şi dă posibilita­
tea să se răspundă la indicaţiile propriului model.
Procedeul nici m ăcar nu este greu. Pe plan fizic orici­
ne poate să indice — şi anume cu degetul, spre locul ca-
re-i creează problc-me. A aduce această experienţă în le­
gătură cu planul sufletesc este scopul cărţii de faţă. Odi­
nioară, asta era la fel de firesc cum este până în ziua de
azi indicarea cu degetul pe corp. Este însă vorb a de a
pune degetul pe rană în sens figurat. Asta cere curaj, şi
totuşi nu chiar atât de mult, c ă d rana există deja. Ea nu
se produce abia când este pus degetul pe ea, d astfel este
d oar maî conştientizată. Pe termen lung, ea capătă prin
acest pas curajos posibilitatea d e a se vindeca.
 Introducere în filosofia semnificaţiei pi-,. 4 93

2. Orbire faţă de propria persoană şi proiecţie

Şansa propriu-zisâ m i constă în interpretarea tablou­

rilor străine ale bolilor, ci ale celor proprii, Jucru îngreu­
nat prin atotprezenta autoorbine. Problematica proiecţiei,
tendinţa noastră de a deplasa tot ce-i neplăcut pi dificil
în afară şi de a le prelucra, respectiv combate şi acolo, se
dovedeşte o piedică şi in interpretarea tablourilor boli­
lor, în timp ce recunoaştem d a r paiul din ochiul altuia,
trecem adesea cu vederea grinda din cel propriu. Expe­
rienţele cu Boala ca drum au produs un model semnifica­
tiv. Interpretările adecva le ale sim ptom elor la prieteni şi
cunoscuţi sunt puse faţă în faţă cu atitudinea unui mare
„d ar" în ceea ce priveşte simptomele proprii. Ceea ce a
funcţionat la parteneri sau socri cât se poate de convin­
gător dă deodată gre^.
Interpretarea tablourilor bolilor este m uncă asupra
um brei şî de aceea adesea dezagreabilă. Putem să ple­
căm chiar de-a dreptul de la faptul că interpretările adec­
vate se lovesc de o respingere spontană, Dacă o interpre­
tare pare de la început plăcută, fie nu este corecta, fie ori­
cum nu îndeajuns de profundă. în această privinţă este
□el mai simplu să învăţăm pe baza tablourilor străine ale
bolilor şi să aplicăm apoi asupra noastră înşine aceste ex­
perienţe, N um ai dacă acest pas dur urm ează, conceptul
v a avea sens. Atunci devine însă un drum sincer al au-
tocunoaşterii şi autonealizării.
Faţă de alte sisteme interpretative mai cu seamS din
dom eniul ezoteric, sim bolistica tablourilor bolilor are
avantajul că nu perm ite înţelegeri greşite ale nivelului
vizat. Există puţine pericole ca un ulcer stom acal să fie
interpretat ca semn al unei iluminări iminente. C orpul
494 Ruediger Dahlke

stă chezaş pentru faptul că aici este vorba de o lecţie so­

lidă de învăţat, cart? în esenţă se înrădăcinează în elemen­
tul m aterial,

3. Revalorizarea simptomelor

Deosebirea cea mai serioasă faţă de medicina obişnui­

tă este că noi apreciem pozitiv simptomele. în loc să ne
aliem, cum se practică, cu pacientul îm potriva sim pto­
melor lui, noi tindem oarecum să n c aliem cu sim ptome­
le, pentru a recunoaşte care este problema pacientului şi
ce i-a provocat aceste simptome, respectiv lipsuri. Dacă
sim ptomul este eliberat de evaluarea sa negativă, el poa­
te d u ce, ca indicator preţios de drum , la teme lipsă şi
poate fi de ajutor ca om ul să devină m ai com plex şi mai
sănătos.
Aici rezidă o şansă imensă de evoluţie, căci orice om
prezintă simptome. în acest ultim punct domneşte o rară
concordanţă între toate domeniile medicinei. Medicina
tradiţională găseşte, cu m etodele ei de cercetare care se
rafinează m ereu tot m ai m ult, practic la orice om câte o
abatere de ia norm ă. Statisticile de sănătate67, care sunt
mai curând statistici de boală, vorbesc un limbaj la fel de
clar. Medicina naturistă, cu procedeele ei diagnostice mai
sensibile, chiar că nu mai găseşte indivizi sănătoşi. A m ­
bele direcţii acuză această stare, în timp ce religia şi ezo-

67C o n fo rm statisticii, g erm an u l m ed iu trece, în 10 an i, p rintr-o b o a-

13 c a te pune viaţa în pericol, prin 10 boli grave ţii n m u lţim e d e boli
mai u şoare. D acă sunt luaţi 1000 d e oam eni d e ţnt strada unui mane
oraş ?i sunt su p u şi d iag n o sticării m cd icale m o d em e ş i unei exam i­
nări serio ase, nu răm âne nici u n u ! care să fie p erfect s&nâhiS-
 Introducere în filosofia semnificaţiei j ţ . . 495

terismu] o iau ca pe un d at incontestabil. Conform con­

cepţiei lor, om ul este într-o lume polară în m od necesar
nesănătos şi în căutarea unităţii pierdute, p e care a lă­
sat-o în urm a lui în paradis, când a pornit-o pe drum ul
dezvoltării sale. Interesant este că W HO63, care este în­
datorată m edicinei academ ice, defineşte sănătatea în­
tr-un m od cane aminteşte de tradiţia ezoterică. Şi anume,
că ar fi o stare lipsită de suferinţă trupească, sufletească
şi sodală. După ea, pe această lume nu există oameni să­
nătoşi, în afara celor din manualele dc anatomie şi fizio­
logic a omului.
Fie că starea noastră, a tuturor, de a fi bolnav o resim­
ţim ca pe un scandal de domeniul politicii de sănătate
sau ca pe consecinţa necesară a separării noastre de uni­
tate, fapt răm âne că avem cu toţii sim ptom e şi, astfel, şi
şansa să evoluăm pe baza lor, întrebarea este: vrem să
persistăm în încercarea ce eşuează de milenii de a le eli­
m ina din lum e sau vrem să facem efortul de a le recu­
noaşte ca indicator de drum şi a le urm a?

4. Deplasarea simptomelor în două direcţii

Cu credinţa lor de a putea elimina lucruri din lume,

medicii sunt total izolaţi. Fizicienii şi chimiştii ştiu şi de­
m onstrează că posibile sunt exclusiv transform ări din-
ir-o formă de apariţie în alta, d ar niciodată o dispariţie
totală, fără substituire.
Prin încălzirea unui bloc dc gheaţă materia solidă se
transformă în lichid, în apă. Dacă încălzim în continuare,

™ W orld H enllh Q rganisation, O rg an izaţia M ondială a Săn ătăţii.

496 Ruediger Dahlke

lichidul se transformă în stare gazoasă, în abur Prin ră­

cire, acest proces este reversibil, gazul trece prin starea
lichidă şi devine apoi gheaţă solidă. Asta ni se pare fi­
resc şi este explicat de fizică prin legea conservării ener­
giei, conform căreia sum a energiei răm âne mereu co n ­
stantă, Niciodată nu se poate distruge ceva cu adevărat.
Fizica ne m ai învaţă că diversele forme de manifesta­
re ale apei sunt determ inate de stări diferite de vibraţii
ale m oleculelor ei. în starea de agregare solidă pietrele
de construcţie m oleculare vibrează cu o frecvenţă rela­
tiv scăzută. In starea lichidă sunt mai excitate energetic
şi vibrează m ai repede. în starea gazoasă excitaţia lor şi
astfel şi nivelul vibraţiilor sunt cele m ai înalte.
Ezoterism ul porneşte de la o înţelegere corespunză­
toare, dacă stabileşte în solid elementul material pământ,
în fluid elementul sufletesc apă şi în gazos elementul spi­
ritual aer. Nivelul de vibraţii se amplifică de la corporal
spre spiritual. Transpus asupra temei noastre, asta în­
seamnă: corpul ca expresie a lumii materiale are frecven­
ţa de vibraţii cea mai joasă, nivelul sufletesc are una m e­
die, iar cel spiritual o are pe cea mai marc. Pentru a ri­
dica la nivel sufletesc o temă care s-a precipitat la nive­
lul de vibraţii cel m ai scăzut ca sim ptom fizic, trebuie
să-i fie deci adusă energie. Şi mai multă energie este ne­
cesară pentru a ajunge la nivelul spiritual. Această ener­
gie trebuie procurată în interpretarea tablourilor bolilor
sub forma conştienţel şi a consacrării.
La procesul invers al apariţiei bolii această energie a
fost economisită. Dacă se apropie de noi o tem ă cu care
nu vrem să ne confruntăm , econom isim energia conşti­
inţei, lăsând tem a sâ coboare în dom eniul sufletesc şi
apoi s c u f u n d â n d - o m ai jos in trup. Ce nu vrem să avem
 Introducere în fUosofia semni ficaţiei şî.., 497

în conştiinţă şi credem că am în/ăfwrflt prin ignorare ate­

rizează efectiv, în sensul originar al cuvântului, pe de lă­
turi sau, în terminologia lui C G . Jung, în um bră. Umbra
constă, aşadar, din tot ceea ce nu viem sa recunoaştem
pi să acceptăm , ci m ai degrabă dorim să trecem cu vede­
rea- Stâ diam etral opusă Eului, care se edifică din tot ce
a ccep tăm bucuroşi la noi şi cu care n e identificăm , în
această privinţă, nici un Eu şi nici un om nu se bucură
să se întâlnească din nou cu temele acum ulate în umbră.
Dar, întrucât umbra este o parte necesară pentru tota­
litatea noastră, putem să fim sănătoşi, în sensul de com­
pleţi, num ai prin integrarea ei. Un om întreg este alcătuit
din Eu şi umbră. Am bele dau îm preună Şinele, care
caracterizează omul integrat, ajuns la realizarea de sine.
Preluarea şi elaborarea temelor umbrei întruchipate în
sim ptom e este, prin urm are, un drum în direcţia găsirii
de sine a omului. Tablourile bolilor sunt manifestări ale
umbrei, care sim t uşor accesibile datorită ivirii lor din
adâncurile sufletului la suprafaţa lumii trupeşti, devenind
astfel indicatori remarcabili de drum spte perfecţiune.
Pe baza exemplului concret al ulcerului stom acal, fe­
nom enul deplasării sim ptom elor, cu cele două direcţii
diferite ale sale, poate deveni mai clar. Termenul a fost
creat de medicina jpî psihologia universitară, când s-a re­
cunoscut că simptome]e „eliminate prin terapie" au apă­
rut din-nou într-un alt loc. La medicina tradiţională fixa­
tă asupra corpului, deplasarea sim ptom elor are loc de­
sigur în corp. A m putea s-o spunem cinic: sim ptom eie
sunt deplasate de la organ Ia organ, pacienţii de la spe­
cialist la specialist.
Cine consultă medicul din cauza unor afecţiuni sto­
m acale n ervoase prim eşte în ziua de azi, de regulă, un
498 Ruediger Dahlke

m edicam ent psihotrop, c a rt produce o aşa-num ită decu­

plare psih o vegetativă, adică legăturii dintre nervii vege­
tativi ai stom acului şi psihic este blocată chimic, ceea ce
îm piedici stom acul să reacţioneze împreună cu psihicul.
Această înlăturare a durerii, care nu modifică nimic din
situaţia de bază a celui afectat, aie o acţiune limitată în
timp. Urm ătorul pas de escaladare al medicinei tradiţio­
nale ar fi decuplarea psiho vegeta tivă de tip chirurgical,
în care ram ificaţiile corespunzătoare ale nervului vag
sunt separate. Dacă şi pentru asta este deja prea târziu,
sim t tăiate o treime sau două din stom acul stors de pu­
teri şi suprasolicitat. Ce nu mai există nu mai poate pro­
duce dureri — este logica p c cât de simplă,, pe atât de
m ioapă, căci la un stom ac aşa de m icşorat se ivesc cu­
rând alte probleme de digestie. Toţi aoe$ti paşi vizează
exclusiv corpul. Simptomele sunt deplasate în corporal
şi astfel, întru câtva, pe planul orizontal.
Alternativa ar fi să le deplasăm pe verticală: de la ni­
velul fizic, la nivelul psihic şi in cele din urmă la cel spi­
ritual. Dar pentru a ajunge de pe un plan cu vibra fii joa­
se p e unul cu vibraţii mai înalte, este necesară energie,
pc care cel afectat trebuie să o procure singur. Medicul
poate să joacă aici num ai rolul de catalizator3. Angajân-
du-ne conştient, este posibil sâ investigăm durerile de
stom ac după rădăcinile lor sufleteşti: ce apasă aici pe sto­
m ac, ce lucru nedigerabil este înghiţit, ce duce la acest

^în chimie este denumită catalizator n substanţă dacă produce r>re­

acţie fără «I sufere vreo transformare. Fără catalizator reacţia nu
picate avea locrel participă ia ea, rămânând însă neu^uenţElt de ea.
]n aceastJ privinţă, comparaţia ^chioapăta niţef, căci astfel de pre-
cese de vindecare s*e pot derula adesea ţii fără medie, iar acesta nu
rămâne nemfluenţat de terapie-
 Introducere în fiiosofia semnificaţiei şi.,. 499

act de autosfâşiere, pe care î] reprezintă orice ulcer sto­

m acal? îndărătul tem elor accentuate afectiv se pot gâsi
şi elabora m odele do conştiinţă printr-o exam inare co­
respunzătoare. O astfel de deplasare de sim p tom e pe
verticală are avantajul de a nu mai lăsa sim ptom atica să
escaladeze în continuare, ci de a o face, dim potrivă, so-
luţionabilă.

5, Formă şi conţinut

Planurilor situate vertical unul d easu p ra celuilalt,

trup şi suflet, respectiv spirit, le corespund dom eniile
form ă şi con ţinut. Trupul stă pentru aspectul formă, su­
fletul (psihicul), respectiv spiritul, pentru conţinut. Din
perspectiva religioasă şi ezoterică asupra lumii, acest pa­
ralelism este firesc, ştiinţelor naturii în schim b le este
străin. Pentru Antichitate, orice formă şi deci orice lucru
treceau drept manifestare a unei idei aflate îndărătul lor.
Goethe a em is deja form ularea necontestată: „Alles
Vergăngliche ist nur cin Gleichnis."lt
în multe domenii ale vieţii, de la artă la tehnică, legă­
tura dintre formă şi conţinut ne este până în ziua de azi
firească, O pictură sau sculptură a lui M ichelangeto o
apreciem datorită celor exprim ate de ea. O ricât ar fi m a­
terialul de im p ortan t, el trece în spatele conţinutului.
Daca la un aparat tehnic clipeşte o luminiţă de avertis­
ment, este pentru noi mobilul sâ căutăm care or fi cau ­
zele subiacente. Vrem să ştim ce poate să înăâttate clipitul.

Citat d în j.W . Goethe, f-'aust JI, „M vnfi cu prăp ăstii": „Vrem eJ-
nic-sensibilul/ D narca simbo! survine." Traducenc dc Şlefrtn Aug.
Dtiînaş, Editura Univers, Hucime^li, 1983. (JV, f.)
500 R u ed iger D ahlke

D acă, în schim b, corpul exp rim ă sem nale de av ertis­

m ent, mulţi oameni încearcă să le înăbuşe cu pilule, fără
să sondeze la adâncim e după cauze. De ce oare tocmai
semnele corpului să nu însemne nimic? A m aduce deja
un serviciu sănătăţii noastre, dacă am trata corpul la fel
de conştient ca pe orice maşinărie.
Urm ătorul exemplu ar putea arunca o lumină asupra
relaţiei dintre medicina ştiinţifică şi cea interpretativă.
Să presupunem că o cunoştinţă răspunde la întrebarea
legată de cea mai recentă piesă de teatru; „Scena avea o
lungime de opt ori patru metri şi o înălţime de doi metri.
Au participat 14 actori, dintre care opt femei şi şase băr­
baţi. Costum ele erau confecţionate din 85 m de pânză şi
45 m de m ătase, scena a fost iluminată cu 35 de reflec­
toare e tc ." Am fi cât se poate de nem ulţum iţi d c acest
răspuns, în timp ce apreciem în mod deosebit un m edic
care ne com unică, după investigaţii am ănunţite, o abun­
denţă de date şi valori despre corpul nostru. A cest m e­
dic răm âne la fel de agăţat de planul formal, lăsându-şi
astfel şi pacientul o arecu m .. . în aer. Abia când spune la
finele întregii înşiruiri de rezultate de m ăsurători şi de
probe prelevate ceva de genul: „şi asta este p n eu m o ­
nie*", pacientul se simte puţin mai lămurit. A cum doc­
torul şi-a interpretat datele şi constatările, şi imediat afir­
maţiile sale capătă semnificaţie pentru cel în cauză.
Proiectul nostru înaintează în acest loc numai câţiva
paşi. Căci, desigur, în această direcţie plină de semnifica­
ţie se poate continua, de pildă, cu întrebarea: „Ce înseam­
nă oare pneum onie?" Din locul respectiv rezultă de fie­
care dată planul vizat. Plămânul este organul schim bu­
lui de gaz, cu ajutorul lui şi com unicăm , căci vorbirea ia
naştere prin m odulările fluxului de aer expirat. Respi­
 Introd ucere în filnsofk semnificaţiei ^ , 501

răm cu toţii acelaşi aer şi suntem astfel în contact prin

intermediul plămânilor, în corp, cei doi lobi pulmonari
leagă partea stângă şi partea dnraptă, aşa cum respiraţia
leagă, de asemenea, conştiinţaţ i inconştientul. Nici o altă
funcţie organica nu este într-un m od atât de echivalent
accesibila am belor planuri. Cu organul plămân ni se da
deci planul problemei şi este abordată tema contact, co ­
m unicare, In flam ata* este, după cum arată în m od in­
sistent constatările m edianei tradiţionale, o confruntare
războinică, un conflict în ţesut. Anticorpii luptă contra
agenţilor patogeni: se înarm ează, se duc lupte, se m oa­
re şi se învinge. Prin pneumonie (inflama ţie pulm onară)
am întruchipat deci un conflict din domeniul com unică­
rii. Şi după aceasta interpretare care m erge deja puţin
m ai departe s-ar putea continua cu întrebările corespun­
zătoare şi cu interpretarea: De ce mi se întâm plă tocmai
mie, tocm ai asta, tocmai acum ? De la ce m ă îm piedică,
la ce m ă sileşte?
Semnificaţii şi interpretări cu adevărat corecte rezul­
tă însă abia atund când perimetrul individual este şi el
inclus şi se ţine seamă de simptomatica specifică de fie­
care dată. Interpretarea diagnosticelor în procedura de
urgenţă, aşa cum tocmai am arătat, rămâne o simplă afi­
şare, la fel ca şi însuşi diagnosticul. Este totuşi bine să in­
terpretăm diagnosticele, chiar dacă ele contribuie doar
ca o pietricică la marele mozaic al tabloului bolii. Dacă
ele sunt în latină, şi m ai nou în engleză, se recom andă
m ai întâi traducerea lor. Scleroză m ultiplă* înseam nă
atunci „întăriri multiple", o exprim are care cu siguran­
ţa aruncă nişte lumină asupra tabloului bolii. Alte diag­
nostice se prăbuşesc în ele însele şi astfel m ăcar pierd din
caracteru l lor înspăim ântător. Pacienţii zguduiţi de
502 Kuedifţer Dahlkc

„verdictul" rcP ™ pot să prindă din nou curaj aflând tra­

ducerea lui: Poli (= multe) artrită (= inflamat ia articulaţi­
ilor) Cronică (= cu o evoluţie lentă) Prim ară {= de la înce­
put). Pentru acest diagnostic nici nu aţi fi avut nevoie de
un medic* Ştiţi şi singuri că s-a declanşat de la început
inflamatoriu, cu o evoluţie lentă, la m ulte articulaţii.
Din opoziţia dintre formă şi conţinut s-ar putea să fi
reieşit clar cât de im portante sunt ambele. Fără scenă şi
actori o piesă de teatru nu-şi are rostul, fără costum e ar
fi cel puţin penibilă, iar fără iluminaţia scenică sensul ar
trebui să răm ână în întuneric. Toate aceste elemente sunt
de importanţă, dar ele nu sunt totul. în mod analog se în­
tâm plă cu datele şi constatările organice, făcute prin de­
terminarea valorilor. Ele sunt indispensabile în descrie­
rea apectului formal, iar noi le folosim desigur şi ca punct
de plccare. Ne fac posibil prim ul pas şi devin astfel pre­
misa pentru cel de-al doilea, găsirea sensului, respectiv
interpretarea. Dar fireşte că nu-1 înlocuiesc pe acesta.
M edicina tradiţională predată în universitate furni­
zează, aşadar, o bază im portantă şi nu devine superfluă
prin m edicina interpretativă, ci este extinsă substanţial.
De aceea noi nu-i putem adresa reproşuri de principiu.
E drept că ambele direcţii au cu corpul aceeaşi bază, dar
domeniile preocupărilor lor principale se află pe planuri
diferite.
Medicina tradiţională s-a limitat la corp şi realizează
aici adesea lucruri minunate în sfera refacerilor (repara­
ţiilor). Grija pentru suflet a lăsat-o nu de m ult în seam a

70De curând, expresia P C P se fo lo se s c mai cu seam ă p e n t r u o p n e ­

um onie care apare la pacien ţii cu SID A ţii î n s e a m n ă atunci
P n e u m o q / s t i s carim i pneum onia. D in vechiul P C P a f o s t t ă ia t P - u l
care stătea pentru „ p r i m a r " şi oricum n u spunea nimic.
 Introducere în filosofia semnificaţiei ,. 503

psihologiei, de spirit se ocupa deja de timpuriu teologia.

Cine îi reproşează medicinei tradiţionale că nu face ca
sufletul lui să se vindece este aidom a unui individ care
frecventează un ştrand orăşenesc şi se plânge că nu vede
m area. Priveliştea mării nu-i fusese promisă, evact \n fel
cum medicina nu mai prom ite astăzi vindecarea trupu­
lui, sufletului $| spiritului, ci se retrag e m odestă la o
m uncă bună de refacere în domeniui fizic.
Retragerea din planul sem nificaţiei o are m edicina
tradiţională în com un cu majoritatea procedeelor natu­
riste de leac71. Ambele seam ănă mai mult între ele decât
se presupune în general, o dată ce se sprijină pe aceeaşi
im agine m ecanicistă asupra lumii. Ele caută in trecut
după cauze şi rivalizează între ele care le găseşte pe cele
m ai profunde şi elimină în modul ce) mai eficient simp-
tomele prin terapie. Până şi în alegerea arm elor72 sunt
m ai apropiate decât recunosc* Cine o porneşte la luptă
împotriva sim ptom elor are nevoie de arme şi înm agazi­
nează in m od evident date legate de punctul de vedere
alopatic, care se îndreaptă îm potriva adversarului şi în­
cearcă să-1 anihileze cu remediile cele mai bune.
Dacă cei care susţin medicina naturistă îi reproşează
medicinei tradiţionale că ea apelează prea uşor la cortizon,

71 în măsura în care homeopatia sau medicina chinezească sunt înţe­

lese Cd medicină naturistă, această apreciere n u l a viteaza. Iar în
cadrul unei medicine hoiiste exista cel puţin tentative d ea se ajun-
g e l a o filosofic mai cuprinzătoaa>a bolilor.
,2 O diferenţă importantă, chiar dac-ft numai gradată, constă, cu sigu­
ranţă, în caracterul primejdios a] -efectelor secundare ia armeie pur­
tate în luptă. Dacă metodele alnpate nu pot fi evitate, a unt bineîn­
ţeles d e preferat mijloace lipsite de efecte secundare sau cu efecte
secundam puţine. Lt'jicîn sensul propriu-ziselc nu pol fi însă con­
s i d e r e , căci nu ţintesc lecuirea sau perfecţiunea, ci eliberarea dc
simptnme.
504 Rucdiger Dahlke

ar trebui avut în vedere că acesta este un hormon produs

în corp şi aparfine, prin urmare, în mod neechivoc, natu~
rii, ţâ anume chiar nai urii noastre proprii. Preparatul car­
diac preferat al medianei tradiţionale, Digitalis, nu este ni­
mic altceva decât planta degetar, al cărei caracter natural
nu poate fi contestat, Îndărătul primului şi celui mai po­
pular antibiotic, Penicilina, se află Aspergittus pcmciUimtm,
ciuperca de mucegai. Homeopatia, în schimb, nu este ab­
solut deloc naturală. O potentă ca de exem plu C 30 sau
D 200 nu poate sa apară niciodată în mod natural. Hom eo­
patia este un procedeu artificial şi vechii medici homeo-
păţi nu se sfiau să o desemneze şi să o practice ca pe o artă.

6. Homeopatia

Homeopatia şi modul cum înţelege ea lumea sunt dia­

metral opuse atât medicinei tradiţionale, cât şi medicinei
naturiste curente şi oferă baza spirituală pentru o medici­
nă cu adevărat alternativă, căreia îi este îndatorat şi pro­
iectul nostru, Aid nu este vorba de a combate un simptom
cu contrariul său, d de a se alia cu simptomul şi chiar de
a -1 sprijini în final cu alternative asemănătoare în încerca­

rea lui de a aduce în viaţa bolnavului un principiu lipsă.

Faptul că medicina se înrădăcinează iniţial în acest nu­
cleu de gândire se manifestă în simbolul ei, şarpele care
stă încolăcit pe toiagul lui Esculap. Ales abia în anii cinci­
zeci de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii drept semn
internaţional obligatoriu al medicilor, acest simbol are o
istorie care ajunge până în perioadele de început ale um a­
nităţii. în Paradis, şarpele este cel care ispiteşte, ca braţ
prelungit al diavolului, oamenii pe drumul evoluţiei lor.
 Introducere în fîlosofia semnificaţiei ş i,.r 505

El este simbolul lumii polare a contrastelor pi îşi croieşte

drum ul, şerpuind prin ambii poli ai realităţii, pentru a
înainta. Ca nici un alt animal, este el încătuşat de pământ,
atât prin blestemul divin rostit cu prilejul căderii în pă­
cat, cât şi prin forma lui. Filosoful religiei Hermann Wei-
delener7^ spune despre el că este tot numai picior. Şarpe­
le îşi înghite victimele cu totul, aidoma tărâmului de jos,
al cărui simbol mai este el. Fe lângă cei doi colţi otrăvi­
tori ai săi, mai dispune şi de limba despicată, un simbol
pentru nesinceritate, discordie şi dezbinare. El are, pe de
altă parte, şi capacitatea de a lăsa ceea ce e vechi şi peri­
m at radical în urm ă şi m archează, cu lepădarea pielii o
dată pe an, de fiecare dată un început cu desăvârşire nou,
Dar el dispune mai cu seamă de veninul care poate u d -
de şi vindeca. C uvântul englezesc „gift" pentru cadou
[acelaşi ca şi pentru otravă, N , £.] ar putea să denote toc­
mai această legătură contradictorie.
Ca în vremurile acelea de demult, când şerpii erau ţi­
nuţi în templul (sanctuarul) Iui Eseul ap (gr. AskJepios),
sarcina propriu-zisă şi cea mai nobilă a medicului este şi
până în ziua de azi să facă din otrava74 polarităţii un dar,
pe baza căruia pacientul poate evolua şi se poate vinde­
ca. M edicina hom eopatică urm ează încă de la început
acest d ru m în gândirea şi acţiunea ei, ba chiar până la
realizarea remediilor ei. Din otrăvuri precum arsenicul
sau lachesisul7^ homeopatia face leacuri, eliberându-le

^ H enrtîitin Weidelener, l*-'bt7tsdeulung aus der IVeisfif/f dar Sprachr

P-l?.
^ P araeelsu s a atras atenţia că Iii urma urmei în aceasta lum e totul
este otravă. Numai dnza decide cât de otrăvitor este ceva.
75 L a c h e s i s muta, ş a r p e l e d e t u f iş , e s t e ş i f o a r t e c o n c r e t un ş a r p e o tră ­
v ito r . '
 Ruediger Dahlke

treptat prin agitare d in m a tE r is lila te f l lor. Această a^3 nu­

m ită potenţare nu osie o dilua ne, ci o agitare/ respectiv
d inam izare, d u p ă cum subliniază hom eopaţu. Prin
aceasta, substanţa sau tinctura originara este redusă la
fiecare etapă a agitării ei cu n zecime (potenţele D pen­
tru decimal) sau sutime {polenţele C pentru centezîmal)
jjă la fiecare pas modelul ei este transmis prin agitare me­
diului solvent76, La această m etodă potenţele peste D 23
nu mai conţin nici un fel de substanţă de pornire, dar de­
ţin încă informaţia completa, eliberată în totalitate de ca­
racterul ei otrăvitor iniţial. Aceasta ţine de domeniul spi­
ritual şi a depăşit nivelul cu vibraţii m ai joase al m ate­
riei- Eliberată de corporalitatea ei şi transportată pe un
plan superior, ea poate să acţioneze ca leac autentic, E
dă pacientului o informaţie care îi lipseşte, făcându-1 ast­
fel m ai sănătos.
Mijloacele hom eopatice sunt găsite prin intermediul
verificărilor medicamentelor, deja menţionate. Nişte m e­
dici sănătoşi iau aceste remedii în potenţări joase, deci
care conţin substanţă, şi înregistrează simptomele astfel
produse- Daca un pacient are simptome identice sau ase­
mănătoare,, el primeşte de obicei rem ediul într-o formă
superioară, adică lipsită de substanţă. Ca pură inform a­
ţie, el poate să contribuie acum la însiinătocirea pacien­
tului, în m ăsura în care tabloul m edicam entului se su­
prapune cu tabloul simptomelor.
Orice tablou al bolii esLe expresia unei idei scufunda­
te în corp, respectiv a unui model care lipseşte în conşti­
inţă. Acesta poate să fie tratat cu o informaţie m edica­

76 Este vorba de alcool Şi apă, despre care o cchipă de cercetători vkr-

nezi a putut sa arate ca joacă rolul decisiv în preluarea modelului
substanjei medicanHjnL>ase.
 Introducere în filosofia semnificaţiei ţi .., 507

m entoasă sau spirituală asem ănătoare. în prim ul caz

vorbim de hom eopatic, în cel de-al doilea, despre con­
ştientizarea modelului sau despre interpretarea tablou­
rilor bolilor. Informaţia este, conform naturii ei, pe un
nivel de vibraţii mai înalt decât problema fizică. Dacă se
izbuteşte să fie readusă problema dea pe acest nivel mai
înalt, otrava se transform ă în d a r Manifestarea umbrei
în simptomatică duce astfel la luminarea ei, iar boala de­
vine drum ul cunoaşterii de sine.

7, Jo c u l c a u z e lo r

Referitor la conţinutul, respectiv la mesajul tablouri­

lor bolilor, medicinei tradiţionale îi stă în diurn concep­
tul ei asupra cauzelor. Ca şi ştiinţele naturii, ea porneş­
te de la faptul că totul are o cauză care rezidă în trecut.
Scopul ei este să o găsească şi să o înlăture. Alte proiec­
te sunt criticate de m edicina tradiţională adesea ca ne­
ştiinţifice, un reproş care, după cum se va m ai vedea, se
răsfrânge asupra ei înst^i.
Ceea ce este izbitor la acest concept al cauzelor este
îngrădirea sa. Se pot căuta informaţii num ai într-o direc­
ţie, şi anum e trecutul, şi doar o dată, cel m ult de două
ori cu întrebarea standard „de ce?". Desigur, s-ar putea
căuta şi în alte direcţii sau întreba in continuare oricât de
mult. De ce sunt răcit? „Pentru că am prins acum două
zile nişte agenţi patogeni", ar putea să sune răspunsul
acceptabil din perspectiva medicinei tradiţionale. De ce
am contractat însă aceşti agenţi? — „Pentru că sistemul
meu imuni tar era slăbit." Şi aici se poate întreba mai de­
parte: De ce era slăbit sistemul meu imunitar? La un m o­
508 Ruediger Dahlke

m ent dat răspunsul va ajunge în direcţia bagajului ere­

ditar, după motoul: „Pentru că am moştenit de la părin-
fii mei acest sistem de apărare." Dar de ce m i-au trans­
mis părinţii tocmai această zestre im unitară? Răspunsul
duce deja la bunici, care, la rândul lor, au m oştenit-o de
la părinţii lor ş.a.m .d. în cele din urm ă ajungem până la
A dam şi Eva şi la întrebarea: De ce au primit primii oa­
meni un astfel de sistem imunitar la drum ? într-un mod
mai „ştiinţific" am putea să ajungem cu aceeaşi tehnică
interogativă şi la Big Bang (explozia iniţială). Răspunsul
la următoarea întrebare rămâne însă Ia fel de deschis: De
ce — pentru numele lui Dumnezeu — a fost iniţiată brusc
explozia?
Principiul cauzalităţii are num ai la prima vedere un
efect atât de convingător, la o privire mai atentă trădea­
ză însă puncte slabe vizibile. Slăbiciunea lui cea mai
m are constă în aceea că nu satisface, în mod dovedibil,
realitatea, după cum ne-o docum entează fizica m oder­
nă. în calitatea ei de cea mai avansată ştiinţă a naturii,
aceasta a depăşit graniţele imaginii mecaniciste a lumii,
edificate pe cauzalitate, şi a com bătut-o.
La acest punct de răscruce decisiv, nu numai pentru
m edicină, au ajuns fizicienii în cercetările lor în dom e­
niul particulelor minuscule din interiorul atom ului. Ei
au constatat că toate particulele, până la foton (particu­
la luminoasă), au un pol opus ca o imagine în oglindă.77
Pentru fiecare particulă există deci o particulă geam ănă,

77 Asta nu e ste foarte surprinzător p entru ezoterism , d eoarece el por­

n eşte d in totd eau n a d e la faptul că totul are în această lu m e p ola­
ră un pol npus şi că noi p u tem în ţeleg e efectiv lum ea nu m ai prin
aceste o p o ziţii. P en tru a pu tea în ţeleg e ce e m ic, av em n ev o ie d e
m arv, bin ele îşi capătă sen su l abia d atorită râu lu i etc.
 Introducere în filusofia semnificaţiei şi,., 509

care este exact opusă în toate. De Ia 12ins tei n provine o

indicaţie de experiment, la care una dintre cele două par­
ticule gem ene apărute este influenţată, în timp ce cealal­
tă este lăsată în pace. în m od uimitor, s-a dovedit că în
momentul modificării stării particulei influenţate, şi cea­
laltă, cea ne influenţa tă, s-a transform at în aşa fel, încât
oele două au răm as în continuare cu poli opuşi. Şi mai
surprinzător a fost că ambele transformări au avut loc în
acelaşi m om ent şi astfel a căzut explicaţia oricărei forme
de transmitere de informaţii.
Knglezul John Bell a p utut dem onstra în cele din
urm ă m atem atic că particulele dintr-o sursă, aşa-num i-
tele particule blocate fazic, sunt corelate între ele pentru
totdeauna, şi anum e pe o cale acauzală, logic nesesiza­
bilă. Teorema lui Bell merge un pas şi m ai deparle, do­
vedind că acest lucru nu este valabil numai pentru do­
meniul subatom ar a] particulelor celor m ai minuscule,
ci la modul foarte general. Astfel, cauzalitatea a fost con­
testată, respectiv degradată Ia un model explicativ care
perm ite numai apropieri de realitate.
Dacă ne gândim că universul nostru a rezultat, co n ­
form ştiinţei, dintr-o explozie, menţionatul Big Bang, el
trebuie să fie alcătuit din tot felul de particule legate în­
tre ele. Şi exact de aici pornesc scrierile sfinte ale Orien­
tului- Vedele hinduiste şi sutrele budiste descriu reali­
tatea ca fiind în toate aspectele ei mereu în legătură cu
toate celelalte aspecte. C ând fizicienii prezin tă astăzi
rezu ltate cu o tentă m etafizică asem ăn ătoare, nu este
vorba de apropierea ştiinţei m odem e de cea veche, cum
se susţine adesea, ci de o venire unilaterală a ştiinţelor
naturii în preajma cunoştinţelor atem porale ale învăţă­
turilor înţelepte.
510 Ruediger DahJke

D acă este con testată cau zalitatea, răm âne valabilă

în treb area: d e ce să ne ag ăţăm în co n tin u are de ea?
C om plet fără cauzalitate nu ne putem descurca, cel p u ­
ţin în această societate78, pentru că gândirea noastră este
m arcată cauzal până şi în limbaj (după cu m o arată, de
pildă, această frază). Nu există de altfel nici un motiv
să ne agăţăm de o subform ă Limitată a gândirii cau za­
lităţii ca sistem ul ştiinţific. Putem să extindem cauzali­
tatea ca cea mai bună apropiere ce ne stă la dispoziţie
de universul „care se p etrece" sincronic, d u p ă cum a
făcut-o Aristotel deja. Avantajul unei înţelegeri mai am ­
ple a cauzalităţii se evidenţiază de îndată ce privim în
m od ştiinţific sub lupă un proces sim plu, precum este
un evenim ent sportiv, Chiar şi o alergare d e o sută de
m etri plat este încă prea lungă, şi atunci trebuie să se­
p aram din ea n m ică secţiune, de exem plu startul. La
întrebarea ştiinţifică standard: care este cau za pentru
demarajul brusc al sportivilor? există un răspuns accep­
tabil ştiinţific: îm puşcătura de start. Ea acţionează din
trecut asupra prezentului, este m ereu prezentă şi repro-
ductibilă.
Cine se pricepe însă la atletismul uşor va fi prea pu­
ţin satisfăcut de această explicaţie. El va arăta că, de fapt,
cauza m ai im portantă pentru elanul sportivilor este do­
rinţa lor de a căpăta medalia de aur. O eventuală victo­
rie este însă încă de domeniul viitorului, fiind de aceea
inacceptabilă pentru ştiinţă drept cauză. Oricărui eveni­
m ent îi stă la bază, conform concepţiei lui Aristotel, şi o
cauză model. La cursa de o sută de metri plat acestea ar
fi regulile jocului. Ele interzic, d e exem plu, să se folo-

7B C âtev a a ^ n u m i t e culturi prim i li ve fun cţionează ap roap e fftrii în ­

ţelegere ca u z a lă , dar, nu sunt, ev id en t, o alterna ti vă pentru noi.
 Introducere în filosofia semnificaţiei ş L. . 511

sească o bicicletă sau alte mijloace ajutătoare neîngădui­

te- N um ai pe baza m odelului existent încă de m ult al
„alergării de o sută de metri plat" ştiu sportivii de fapt
în ce direcţie trebuie să pornească Ia cursă- în fine, mai
există şi baza sau cauza materială, care constă în pista de
zgu ră, în muşchi etc. şi este acceptată şi d e ştiinţă* Cu
patru cauze în loc de una tot nu satisfacem realitatea ul­
timă, dar ne apropiem mai m ult de ea. Dacă în final ori’
cum nu mai există cauze, trebuie să fie îngăduit ca una
să fie completată de alte hei. Dacă luăm pentru interpre­
tarea tablourilor bolilor aceste patru cauze, cea a m edi­
cinei tradiţionale nu devine astfel desigur falsă, ci este
num ai com pletată şi extinsă.
Din cauza obişnuinţei şi a orbirii în faţa propriei per­
soane se va întâm pla deseori ca tocm ai la propriile ta­
blouri patologice im portante să ne refugiem în braţele
obişnuitei monocauzaîităţi. Propria pneumonie este pusa
atunci din nou num ai pe seama agenţilor patogeni şi nu
se mai formulează nici un fel do întrebări iscoditoare din­
colo de aceasta- Desigur, la fiecare pneumonie sunt în joc
agenţi patogeni, ei furnizează cauza care acţionează din­
spre trecut. Că ei nu sunt nici oda iă singurii răspunzători
o poate dovedi faptul că majoritatea oamenilor sănătoşi
găzduiesc agenţi patogeni corespunzători în plăm ânii
lor, fără a se îmbolnăvi. Dacă, de pildă din cauza unui
accident grav de m aşină, ei ajung la secţia de urgenţă,
aceiaşi agenţi pot deveni deodată activi. La secţiile de te­
rapie intensivă pericolul de a ne îmbolnăvi de pneumo­
nie este atât de m are nu pentru că aici a r exista atâţia
agenţi patogeni, din contră, nicăieri nu suni atât de ur­
măriţi şi de dccimaţi. Motivul esenţial constă în conflic­
tul de com unicare ce se iveşte de îndată ce întregul con­
512 Ruediger Dahlke

tact nu se m ai desfăşoară decât prin tuburi de cauciuc.

A şa cum se găseşte de fiecaie dată o cauză funcţională,
vor rezulta de fiecare dată şi o cauză de fel sau sens, ca
şi un model, în care se încadrează în m od adecvat între­
gul eveniment,

8. Analogie şi simbolistică

Chiar daca recurgem la cele patru cauze ale lui A ris­

totel, filosofia „bolii ca d ru m " se bazează mai puţin pe
gândirea cauzală, cât pe cea analogică. Din nou fizica
este cea care ne p oate deschide calea spre această per­
spectivă asupra lumii, în locul cauzalităţii fizicienii au
pus simetria şi au explicat că ultimele legi pe care le pu­
tem sesiza noi sunt principii ale simetriei- Gândirea ana­
logică a medicinei vechi, aşa cum se exprimă ea în prin­
cipiul lui Paracelsus „microcosmos = m acrocosm os" sau
în principiul întregului ezoterism „precum sus, aşa jos",
respectiv „precum înăuntru, aşa afară", se apropie de
această înţelegere a simetriei. Dacă privim analog formă
şi conţinut, tru p şi suflet, om şi lu m c ^ , su n tem m ai
aproape de realitate decât în cazul în care căutăm cauze,
căci fizica dovedeşte că lumea nu este determinată de
succesiunea cauzală, d. de alăturarea sincronică.
Cheia pentru această înţelegere a lumii nu se găseşte
în analiză, ci în simbolistică. Aceasta se află şi în centrul
interpretării simptomelor. Ca toate celelalte tablouri, nici
tablourile bolilor nu sunt înţelese prin analiza materia-

73 Vezi R. D ahlke, B e r M ensch urid d k WeJt si m l cins — A m b g i e n zivis-

d ten M ikm kosm os tind M xkrokesm iK , M iin ch e n , 1997*
 introducere în filosofia semnificaţiei şi... 513

Iul ui, ci m ai degrabă prin contem plarea4*0 totalităţii lor.

Mesajul unui tablou ne scapă dacă încercăm să îl găsim
în analiza, oricât de rafinată ar fi ea, a materialului. în fi­
na], dobândim nişte material numeric despre com pozi­
ţia pigmenţilor culorilor, în schimb atmosfera autum na­
lă s-a pierdut. Ea rezidă mai degrabă în simbolistica de­
cât în chimia culorilor. Pentru a interpreta un tablou, toa­
te detaliile trebuie să fie reunite într-o impresie genera­
lă, Totalul este mai m ult decât sum a părţilor sale.
Cuvântul nostru „simbol" provine din grecescul symbal-
/rm, care înseam nă a arunca una peste alta, a îm bina.
Pentru ca în interpretarea tablourilor bolilor să cuprin­
dem omul în totalitatea sa, este necesar să îm binăm toa­
te im presiile disparate într-un m odel, respectiv toate
simbolurile mici într-un simbol am phi.
In ciuda legitim izăr ii prin fizica m odernă, gândirea
analogică ajunge la fel de uşor in plan secund faţă de cea
analitici. Şi totuşi ea ne m archează viaţa mult m ai pro­
fund decât ne-o recunoaştem. Când întâlnim un om pen­
tru pruna oară, ne facem o imagine a lui care se bazea­
ză pe înţelegerea simbolică şi analogică. Chiar dacă in­
telectul vrea să ne sugereze că prima impresie înşală, noi
'ptim mai bine. Dacă ne încredem în raţiune, avem ade­
sea nevoie de m ult timp, doar pentru a realiza în final că
totul se afla deja în început. De îndată ce vizităm pe ci­
neva în locuinţa sa ne facem o imagine despre aceasta,

30 C u v ân tu l ajfi/iefftpfjîne e x p rim ă deja p rin sin e cure Lafia an alo gică.

P refixu l con în seam n ă îm preună, unit, tem phim era iniţial un dom e­
niu al ceru lu i, pe care trebuia să-l o bserve un augur, pentru a tra­
ge din Sus con clu ziile sale referitoare Ia Jo s A teujpta hiipnuttw tem ­
plul su p e rio r dc p e c e r ş i c el inferior de p e p ăm ân t era sem n ifica­
ţia o rig in ară a cn n -tem p lării.
SH Ruediger Dahlke

şi deci şi despre fiL lfi fel şî când coboară din maşina lui.
Ţoale astea se întem eiază p e o înţelegere mai m ult sau
m ai puţin conştientă a simbolurilor. Şi orice referire re­
ligioasă se bazează pe simbolistică şi analogie. N um ai
aşa se pot înţelege parabolele. Dacă ne rugăm în Ttdăî
twstru „Facă-se voia Ta, precum î>i cer aşii şi pre pământ",
folosim numai o altă formulare pentru „precum sus, aşa
jos" şi ne deplasăm pe tărâm ul analogiei.
Chiar şi ştiinţele naturii se bazează la o privire mai
atentă pe gândirea com parativă, o dată ce orice proces
d c m ăsu rare este o com p araţie şi rap ortare, respectiv
analogizare. Dacă m ăsurăm un segm ent, tem peratu ra
sau presiunea, întotdeauna avem de-a face cu com para­
ţia cu o scală m arcată. întrucât m ăsurarea este baza şti­
inţelor naturii, ea se întemeiază la urma urm ei pe gân­
direa com parativă.
A propierea medicinei de gândirea analogică este şi
mai clar de recunoscut în domeniul statisticii, una din­
tre disciplinele ei preferate. Tot mereu ne lovim de încer­
cări de a aduce dovezi prin statistici. Metoda este cunos­
cută şi tentantă. Sunt întTebaţilOO de dependenţi de he­
roină dacă au consum at înainte produse din canabis ca
haşişul sau m arihuana. Dacă 90 % răspund „da , „do­
vad a" s-a adus şi canabisul este „drogul de trecere spre
heroină. Ceea ce sună atât de logic nu are totuşi forţă
probator le. C ăci, altfel pusă problem a, se poate atunci
„dovedi" statistic că laptele este drogul d c treceie ce) mai
periculos de pe lum e, o dată ce 10G % dintre dependen­
ţii de heroină şi toţi alcoolicii au început prin a-l consu­
ma- Aici nu este vorba nicidecum de a denigra statisti­
cile, ci dim potrivă, de a reabilita gândirea com parativă
care le stă la bază. Statisticile pot să exprime lucruri esen-
 Introd ucere îh filosofia semn ificaţiei şi.. . 515

ţi ale, num ai să dovedească ceva nu pot niciodată, căci

conexiunile lor nu au nimic de-a face cu cauzalitatea.
A tât m ăsurătorile, cât şi statisticile arată cât de răspân­
dită este gândirea analogică. Faptul că nu vrem să o re­
cunoaştem schimbă prea puţin situaţia.
Simbolistica a răm as de o im portanţă decisivă chiar
şi pentru medicina m odernă. Simbolurile şi ritualurile
edificate pe ele joacă, după cum vom m ai arăta, în siste­
mul sanitar un rol pe cât de dominator, pe atât de m ult
trecut cu vederea alteori, ceea ce este în regulă m ăcar da­
torită faptului ca şi tablourile bolilor se compun din sim ­
boluri şi duc obligatoriu la apariţia unor adevărate ritu­
aluri.

9. Câmpuri morfice

Având în vedere că nu există nici o cultură veche şi

nici o societate m odernă fără ritualuri, putem porni de
Ia faptul câ ele fin obligatoriu de viaţa om enească. Efi­
cienţa lor, m ăsurată după răspândirea lor, este încă pu­
ţin cercetată. Abia în ultimul deceniu s-au pus bazele
unei explicaţii prin teoria lui Sheldrake a câm p u rilor
morfogenetice sau morfice. Sheldrake a constatat adeve­
rirea prin experimente că Intre diferite vieţuitoare exis­
tă relaţii care se sustrag explicaţiilor logice. El a postulat
aşa-num ile câm puri morfice, care mijlocesc aceste lega­
turi, fără a necesita materie sau transm itere de inform a­
ţii. Diferite experim ente dovedesc că vieţuitoarele sunt
legate între ele într-un câm p com un într-un m od inex­
plicabil, foarte asemănător legăturii dintre particulele ge­
mene ale fizicienilor atomiştî. Ele vibrează în acelaşi m o­
516 R uediger D ahlke

m ent p e acelaşi plan de vibraţii şi se com porta aproape

ca o singură fiinţă, com parabil de exem plu unui m are
banc de peşti sau unui câm p de cereale, peste care adie
vântul. La situaţiile observate nici nu există tim p să in­
tre în legătură reciprocă în sensul tradiţional.
Am ericanul Con den a putut să constate ceva com pa­
rabil la oam eni, A p u s să fie filmate dintr-o parte, foarte
cu încetinitorul, persoane care com unicau. S-a v ă /u t că
vorbitorul şi ascultătorul sunt legaţi în aceeaşi clipă prin
mişcări minuscule, aşa-zise m icm m işcări. A cest a vibra
laolaltă s-a manifestat la toţi oamenii, cu excepţia copi­
ilor autişti* în sfera vieţii organice, ne aflăm aici pe iu>
mele unei conexiuni care corespunde acelor corelaţii ciu­
date inexplicabile ale fizicii particulelor elem entare.
Experienţa unor astfel de câm puri independente de
timp şi spaţiu o poate face oricine întT-o sală de concer­
te, unde dom neşte o armonie inexplicabilă după criterii
tradiţionale. Cum este posibil, întrebăm cu naivitate, ca
atâţia muzicieni diferiţi, cu atâţia timpi diferiţi de reac­
ţie, să cânte toţi în acelaşi tact? Sigur, văd cu toţii acelaşi
dirijor, dar fiecare ar trebui, cu timpul său individual de
reacţie,fiă-i transpună semnalele la momente diferite pe
instrumentul său. Faptul că nu se întâm plă aşa se d ato­
rează modelului unificator al muzicii, în locul haosului
care ar fi în mod logic de aşteptat, pot să ia naştere o sim­
fonie, o arm onie, un unison, pentru câ muzicanţii devin
unul, acordăndu-se în model şi acţionând ca o singură
fiinţă. Şi ascultătorii se pot plia pe acest model şi uni pnn
muzică, devenind unul cu dirijorul instrumentiştii ?i cei­
lalţi ascultători. A resta este secretul pentru care chiar şi
înregistrarea cea mal fidelă tehnic nu poate înlocui con­
certul.
 Ir trod ucere în filosofia semnificaţiei pi.,. 517

Experienţele practice cu aceste câm puri logic de ne­

sesizat, care nu sunt vizibile, d ar sunt perceptibile totuşi,
devin posibile şi prin meditaţie. în aproape toate m ănăs­
tirile există spaţii pentru m editaţie, care erau destinate
exclu siv acestui scop, pentru a nu tulbura atm osfera.
Cine a m editat deja o dată într-o astfel de încăpere m ă­
năstirească, în care se practică d c o mie de ani numai m e­
dita fia, cun oaşte această experienţă. Aicî m editaţia îţi
vine m ai uşor şi te duce mai în profunzime decât acasă
în propriul dorm itor sau chiar şi în avion, în timpul unei
călătorit. Şi grupuri mari, care sim t la unison, produc un
câm p perceptibil. La Tai Chi, o veche m editaţie chine­
zească prin mişcare, asta se simte în mod special. Dacă
un grup se m işcă precum o singură fiinţă, se iscă o for­
ţă enorm ă. O experienţă militară veche arată că în pas
egal se merge mai uşor în marş. Cât de mare poate să de­
vină forţa unisonului, a rezonanţei, se vede în pericolul
fde prăbuşire) pe care îl reprezintă pentru poduri coloa­
nele care m ărşăluiesc în cadenţă.
C u m se pot constitui astfel de câmpuri şi peste întin­
deri mari, independent parcă de spaţiu, poate fi ilustrat
de faptul că invenţiile se fac nu rareori în diferite părţi
ale lumii In acelaşi timp şi că aceleaşi idei apar în acelaşi
mom ent în locuri diferite. Chiar şi în politică s-a răsfrânt
această experienţă, în prăbuşirea aproape sincronică a
regimului blocului răsăritean s-a văzut forţa unui câm p
model. Vremea sa trecuse, şi deodată aceleaşi tancuri, care
se îngrijiseră timp de decenii de liniştea de m ormânt, nu
au mai p utut face n im ic în timp ce intelectul încolţit ar
putea să mai caute şi alte explicaţii în toate aceste exem ­
ple, un experim ent drastic îl pune în faţa unor probleme
irezolvabile în această privinţă. Unei iepuroaice de casă
sta Ruediger DahUte

îi fuseseră luaţi puii şi duşi pe un submarin atomic la mii

de kilometri. Când au fost om orâţi în diferite m om ente
stabilite, m am a a „reacţionat" intr-un m od constatabil
prin m ăsurători. Cuvântul „a reacţiona" este aici du fapt
inadecvat^ căci mamei îi lipseau toate bazele pentru a re­
acţiona la ceva, ea fiind pesem ne legată de puii ei mai
degrabă într-un câmp. Reacţia necesită timp, aici nu este
însă vorba de timp.
în vrem e ce noi tot m ai credem că diferitele cauze
sunt ceea ce face ca lumea să meargă, fizica modernă do­
vedeşte deja contrariul- în realitate domneşte o sincroni-
citate inexplicabilă nouă, iar cauzalitatea este exclusiv o
greşeală de gândire, chiar dacă una plauzibilă. Fenom e­
nele care apar în câm purile morfice se petrec sincronic
şi nu pot fi explicate cauzal. Este evidentă bănuiala că
aici fizica şi biologia se află pe urmele acelei realităţi mai
adânci care este zugrăvită în scrierile sfinte ale Orientu­
lui ca un mare model ce se desfăşoară pe diferite planuri
sincronic, in care toate îşi au locul lor, sunt inter relaţio-
nate, d ar nu se determ ină în nici un fel cauzal. Teoria
analogiei se acordă perfect cu reprezentările despre câm ­
purile morfice. în această privinţa este d e înţeles dacă
anum ite teorii vechi, precum cea a lui Paracelsus, că
om ul şi lum ea sunt una31, sunt luate astăzi din nou în
considera re.
Esfe plauzibil să punem în legătură efectul ritualuri­
lor cu câm purile morfice. Ritualurile sunt calea cea m ai
directă pentru a realiza asem enea câm puri şi a le anco­
ra m itealitalfţ=Dacă privim diferite ritualuri vechi de ini­
ţiere şi vindecare, bănuiala devine certitudine- La ritua­

81 Vezi O a h ik e , D e r M e n s c U u n d d ie WirJf s i n d e i n s , Miinchen, 19 87 ,

 Introducere în filosofia semnificaţiei şi,. - 519

lurile de la vârsta pubertăţii tinerilor nu li se explica de |

pilda lum ea adulţilor cu regulile t i l d e i deveneau, prin
îndeplinirea acţiunilor rituale, parte a acesteia, fără a tre-î
bui să înţeleagă ceva. O dată inseraţi câm pului noii sfe- f
re, le stăteau în m od autom at deschise toate posibilităţi- f
le sale / Noi, care nu mai credem în ritualuri şi d c aceea
nici nu construim câmpuri puternice, ne mai putem doar
cu greu imagina astfel de lucruri.
 II

Boală si ritual
f

1. Ritualuri în societatea noastră

Vechile culturi cunoscute nouă aveau, fără excepţie,

un element com un: din simboluri formau ritualuri pen­
tru fazele de trecere mai deosebite din decursul vieţii,
d ar şi pentru viaţa cotidiană şi cerinţele ei. Num ai omul
m odern crede că se poate d escu rca fără ritu alu ri şi le
consideră o superstiţie depăşită. Pe acest fundal este cu
atât m ai surprinzător câte ritualuri s-au salvat în vre­
m urile n oastre m ai lipsite de prejudecăţi şi lum inate.
Neobservate sau trecute dinadins cu vederea, ele tot mai
dom ină im aginea societăţii. Pe lângă puţinele ritualuri
păstrate cu bună ştiinţă, ca botez, confirmaţie, căsătorie
şi înm orm ântare, există nenum ărate acţiuni pe jum ăta­
te conştiente sau inconştiente, care trăiesc din caracte­
rul lor de ritual. Mici ritualuri com pulsive îm pânzesc
cotidianul, ca de pildă când oamenii adulţi sim t deoda­
tă că trebuie să schiţeze pe m odelul trotuarului su cce­
siuni ciudate de paşi, când num ără, de-a dreptul obse­
siv, în tim pul unor călătorii cu trenul, stâlpii p e lângă
 Boala şi ritual 521

care trec, când trebuie verificai: de cinci ori daca maşina

este întT-adevăr încuiată, dacă uşa casei este zăvorâtă,
dacă şlecărele sunt scoase din priză şi aşa mai departe.
Toate aceste gesturi nu au un sens care poate fi sesizat
logic, este vorba num ai, aşa cum e tipic ritualurilor,
despre acţiunea în sine. Pe lângă aceste ritualuri de zi cu
zi şi aparent secundare, există şi o abundenţă de ritua­
luri importanle.
Sistemul nostru judiciar edifică pe faplul că membrii
societăţii cred în acest vechi ritual al jurisdicţiei pi îl re­
cunosc. Caracterul de ritual este evident la fiecare d ez­
batere din desfăşurarea strict ritual izată, Regulam entul
tribunalelor corespunde aproape celui al unui ordin. Ro­
bele judecătorilor, procurorilor şi apărătorilor sunt veş­
m inte ritu alice pline de sem nificaţie. Din ce alt m otiv
şi-ar pune un jurist adult o haină lungă şi largă şi o pe­
rucă, dacă nu pentru a sluji ritualic justiţiei? Ca şi pre­
otul, judecătorul trebuie să-şi desfăşoare activitatea fă­
când abstracţie de propria persoană sau de cea care ur­
mează a fi judecată. în timp ce-şi exercită funcţia, el este
supus num ai regulilor ritualului judiciar şi trebuie să
înceteze până la finele dezbaterii să fie o persoană pri­
vată individuală cu opinti particulare. Dacă nu izbuteş­
te asta şi se îndatorează altora decât exclusiv cărţilor ju­
ridice de reglem entări, atunci este recuzat ca lipsit de
obiectivitate.
O rice încheiere a unui contract, recunoaşterea co n ­
ştientă a unei stări de fapt prin punerea semnăturii pro­
prii, îndeplineşte criteriile unui ritual- Nu este posibil
pur şi simplu de dactilografiat numele sau de pus o pa­
rafă cu numele în josul înscrisului, cu toate că atunci ar
fi chiar mai lizibil. în cazul contractelor politice, celebra­
522 Ruediger Dahlke

rea ratificării ca ritual al recunoaşterii este deosebit de

frapantă. Şi relaţiile obişnuite ale oamenilor între ei sunt
supuse unor reguli rituale, care privite ca atare şi func­
ţional au prea puţin sens. De ce se dă în semn d e salut
tocmai mâna dreaptă deschisă şi nu pum nul stâng? Via­
ţa noastră este determ inată de simboluri şi semne, de la
culorile îmbrăcăminţii până la semnele de circulaţie. Toa­
te desfăşurările ritualice astfel înzestrate trăiesc de pe
urm a faptului că sunt recunoscute şi urm ate. Regulile şi
semnele de circulaţie nu au nici un sens ca atare, dar, res­
pectate de toţi, ele reglementează situaţiile cele mai di­
ficile. Ritualurile nu sunt logice, ci simbolice, ele sunt
modelele eficiente care acţionează. Fără ele, convieţuirea
socială ar fi imposibilă.
Problema aici este că ritualurile inconştiente nu func­
ţionează la fel de bine ca cele conştiente şi că în societă­
ţile m oderne industrializate predom ină în acest sens o
puternică tendinţă spre lipsa de conştienţă. Im portanţa
ritualurilor îşi pierde cu un efect tot mai durabil anco­
rarea în conştiinţă şi se scufundă în umbră. La suprafa­
ţa socială decad form e golite de sens, devenind obiş­
nuinţe, obiceiuri. Datorită rădăcinilor lor adânci în m o­
delele odinioară conştiente, ele sunt încă de o rezisten­
ţă tenace. C ând sensul originar este deja de m ult dat ui­
tării, obiceiurile încă supravieţuiesc şi continuă să-i con­
fere societăţii un cadru. încercările de a le elimina prin
reform e eşuează adesea din cauză că sunt ad ân c înră­
dăcinate. Cu oricât elan au încercat revoluţionarii fran­
cezi din 1789 să transform e săptăm âna de 7 zile într-un
ritm mai logic şi mai productiv de zece, ritm ul de şap­
te era prea adânc an corat în realitate şi a supravieţuit
revoluţiei.
 Boală şi ritual 523

Chiar dacă nu mai cunoaştem rădăcinile, d ar urm ăm

în continuare regulile care s-au dezvoltat din ele, răm â­
nem la adăpostul modelelor. Pericolul este numai ca o
dată cu conştienta să slăbească şt încărcarea em oţiona­
lă. Dacă regulile m ai sunt executate doar m ecanic, fără
a fi conştientizate, ele se diluează. Dacă sensul lor nu
m ai este cunoscut, ele ne p ar absurde. De aceea nu le
m ai interpretăm şi, vrând-ncvrând, îşi pierd din im por­
tanţă.

2. R itu a lu ri d e tre c e re

Stadiile de tranzit din decursul vieţii necesită ritu a- f

ltm şi şi le-au prim it în loate timpuriJe. P e când cultu­
rile arhaice se încredeau în forţa tniţiatică a riturilor de
la vârsta pubertăţii, noi am devalorizai in mare măsură
uita dintre ultim ele lor răm ăşiţe, cost firma ţi a. Ne fiind
suficient d c conştientizate, ele degenerează în obiceiuri
care de-abia de îşi mai îndeplinesc funcţia. Pentru tine­
rii din ziua azi este m ai greu să devină adulţi, căci le lip-1
sesc ritualurile conştiente de ftecere, cate sâ îi ancoreze
solid în noul m odel al lumii adulte, cu regulile şi sim­
bolurile ei com plet diferite. C rezând că îi putem seu li
de grozăviile celor mai sumbre superstiţii, le-am răpit
nişte şanse esenţiale de m aturizare. Oricât de dure şi de
cumplite or fi fost ritualurile respective ale culturilor ar­
haice, de la expunerea timp de zile întmgi în sălbăticie
sau în peşteri întunecoase, până la probe sângeroase de
curaj şi întâlniri cu spiritele declanşând pa Mică, ele erau
nişte etape uzuale şi practicabile în drum ul spre noul
nivel.
524 R uediger D ahlke

Având în vedere că nu m erge fără ritualuri, tinerii

d e azi trebuie să se străduiască să Je găsească un sub­
stitut- Prim a ţigară*, fumată cvasi ritualic în cercul ce­
lor cu aceleaşi convingeri, este o încercare de acest fel.
Ştiind desigur că încă nu sunt adulţi, ei cutează un gest
de anticipare a unuia dintre privilegiile, d e fapt încă
in terz ise , ale lum ii adulţilor. Cu sfărâm area acestu i
tabu ei speră inconştient să obţină cu forţa accesul la
noul m odel. în m od asem ănător cu ritualurile arhaice
ale p u b ertăţii, sen zaţia de frică este prezentă şi aici.
Noul nivel este primejdios, iar prim a ţigara o arată. C e­
lor m ai mulţi participanţi la ritual începe să le tremure
m âna, ca sem n cât de tare le ţâţâie. de fapt fundul- Dar
tuşind curajos şi agresiv, ei sfidează aceste greutăţi de
început.?
Un ritual şi mai impurtant de substitut este examenul
de conducere auto. Pentru a deveni m em bru al unei so­
cietăţi de automobil işti, trebuie să te poţi legitima în mod
corespunzător După ce s-a trecut examenul propriu-zis
de m aturitate în dom eniu, încep probele d e curaj pe
străzi- Num ărul şi felul accidentelor din prim ul an de la
dobândirea permisului de conducere arată că mai cu sea­
m ă bărbaţii tineri o pornesc pe acest drum pentru a în­
văţa ce este teama. 1
Problem a unor astfel de acţiuni de substitut este că,
din cauza lipsei unei conştienţe şi mai cu seamă a absen­
ţei unei mâini care să ajute dinspre cealaltă parte, în acest
caz adultă, ele nu pot să ofere o siguranţa pe noul nivel.
Astfel, adolescenţii răm ân agăţaţi de ritualul de substi­
tut, devin fum ători care aprind o ţigară de la alta, m a­
niaci ai vitezei, conducători care nu respectă regulile şi
sensul de circulaţie, dar nu m aturi.
 Boală şi ritual

Pe vrem uri, calfele de meseriaşi erau trimise în d ru ­

m eţie, şî până cu câţiva ani în urm ă fetele care voiau să
fie au-pair mergeau în lumea largă, pentru a aduna e x ­
perienţe şi a-şi „ lepăda com iţele"uu*
Societatea era conştientă cât de periculoşi puteau de­
veni altminteri tinerii naivi cu corniţele lor încă nelepă­
date. Astăzi răm ân adesea legaţi fix de casă mai cu sea­
mă copiii, legitimaţi prin regulamente de pregătire şi in­
struire tem einic reform ate, şi nişte produse ciudate ale
dragostei părinteşti, respectiv m aterne. A tunci străzile
sunt, chiar dacă o ieşire periculoasă, totuşi o cale de ieşi­
re. Filmele de groază, a căror explozie se explică tot prin
deficitul de frică, de panică şi de aventură al tinerilor, nu
pot umple vidul, ele doar îl ilustrează*

3, Ritualuri ale m edianei modeme

începutul vieţii a fost sărbătorit în toate timpurile cu

un ritual al naşterii, sfârşitul ei m arcat cu un ritual al
morţii. Astăzi îe-am deplasat pe ambele în m are parte în
clinici, şi astfel într-un lăcaş de rituri inconştiente. Ritu­
alurile care domnesc în medicină ne pot ajuta să înţele­
gem valoarea generală a ritualisticii pentru procesele de
vindecare şi, de aceea, trebuie privite mai îndeaproape*
Cu o privire corespunzător de ageră, descoperim în
clinicile m oderne o abundenţă uimitoare de magie, care
i-ar face cinste oricărui vraci. Dacă pacienţii din vrem u­
rile arhaice se puneau sub pavăza unui tămăduitor, tre-

^ E x p r e s ia g e r m a n i resp ectiv ă se njferă la c o a m e le cerbilor. C erbii

d ev in m a i lin iştiţi, nu r a i sunt a tâ t d e n e astâm p ăraţi, d u p ă ce le
cad co am ele, (W, f.)
526 R uediger D ah lke

buiau să se încredinţeze întru totul lumii diferite a aces­

tuia, îşi pierdeau toate drepturile la autodeterm inare şi
se predau lui Dum nezeu, respectiv şam anului ca locţi­
itor al său. Astăzi înscenăm cu m ai m ultă risipă un efect
asemănător. Şi pacientul m odem îşi remite dreptul la au­
todeterm inare de obicei încă de la poartă. Ea m ai este
încă un loc esenţial al oricărei clinici, o dată ce suprave­
ghează pragul spre altă lume, aidom a porţii templului
ia vrem ea ei. Lumea de dincolo de poartă produce frică
din cauza că este o entitate confuză pe care nu o puţi cu­
prinde cu vederea şi din cauza tematicii bolii pe care o
sim ţi plutind în aer absolut peste tot. Pacienţii se simt
nu rareori apăsaţi şi neliniştiţi din pricina tuturor lucru­
rilor de care sunt copleşiţi şi pe care nu le înţeleg. într-un
m od similar, doar că mai conştient, trebuie să se fi sim­
ţit în Antichitate cei care căutau tămăduire, când păşeau
într-un templu al lui Esculap.
Dupâ ce pacienţii sunt înregistraţi, u rm ând o schemă
strictă, se ajunge cât se poate de rapid în pat Chiar dacă
ei au sosit la clinică sănătoşi în ajunul unei investigaţii
sau al unei operaţii, în spital pacienţii trebuie să stea cul­
caţi, Aici capul, ca centrală de com andă, nu are voie să
fie ţinut drept, ci trebuie în principiu să fie plecat, culcat.
Astfel, se asigură în acelaşi timp că pacienţii le stau cel
puţin fizic m edicilor la picioare, şi se clarifică faptul că
negocierile la acelaşi nivel nu intră în discuţie. Ei nu mai
au aici mult de discutat şi aproape nimic de hotărât. Cei
internaţi sunt făcuţi, din punctul de vedere al formei şi
conţinutului, pe calea cea mai rapidă pacienţi, patientis
(= lat. cei răbdători, care suportă). Că sunt băgaţi în pat
ca nişte copii de către o soră, după ce s-au dezbrăcat la
co m a n d ă , ţine de acelaşi context, ca şi faptul că nu mai
 Boală şi ritual 527

au voie să decidă ei înşişi când e scularea şi când e cul­

carea. R etrogradarea la nivelul de responsabilitate al
unui copil iţii urm ează cursul. în m ajoritatea clinicilor
sunt mai mulţi într-o cam era, la fel ca în vrem ea copilă­
riei. Asta are în plus efectul că sora trebuie s ă decidă
când se doarm e, spre binele „dragilor cop ii", desigur:
stingerea, ochii închişi! în dim ineaţa urm ătoare, d u p ă
com anda spălării, nu se dă de pildă ccea ce le place pa­
cienţilor cel mai mult Ia micul dejun, Din nou sunt alţii
cui care h otărăsc ce este cel mai h u n pentru ei. Şi dacă
nu m ănâncă tot, au parte de o m ustrare blândă şi da co­
respunzătoarele priviri. Unele surori mai şi caricatu ri­
zează această situaţie inconştient, căzând într-un soi de
limbaj de copil mic, care este bine intenţionat, d ar îi atri­
buie pacientului cât se poate de clar rolul lui.
Aici este celebrat un ritual de am ploare cu singurul
scop de a retrograda oamenii la nivel de pacienţi şi, de
fapt, la nivel de copii. Multe am ăn u n te p rom ovează
acest proces: dacă pacienţii vor să m eargă la plimbare,
trebuie s-o facă în pijama, căm aşă de noapte sau capot,
numai nu ca nişte adulţi normali, majori. A tât de sănă­
toşi nu pot fi încât să nu trebuiască să stea în timpul vi­
zitei la p at, aşteptând răbdători cum se v o r pronunţa
oare semizeii - într-adevăi, aceştia dedd în mare măsură
soarta pacienţilor, cărora li se com unică exclusiv rezul­
tate. în timp ce medicii se consultă, fac uz de un limbaj
care de abia dacă se poate înţelege, com pară curbe, g ra­
fice şi valori, care par ca o carte cu şapte peceţi.
Vizita medicală la patul bolnavului se derulează după
cele m ai stricte reguli rituale. Se celebrează de obicei o
dem onstraţie didactică în ierarhie* Terarhie înseam nă li­
teral în greceşte „domnia sfântului". Este, aşadar, un lu­
 Ruediger Dahlke

cru cât se poate de consecvent dacă şeful ca vârf ierarhic

dom neşte precum un preot al soarelui. Libertăţile care
sunt posibile cu infanteria de surori se exclud de la siue
faţă de el. El dă impresia de a şti tot şi nu trebuie să ar­
gum enteze nimic Amintirea tatălui sever, şeful familiei,
s-ar putea ivi în m emoria pacientului. Respectul şi con­
sideraţia sunt impuse energic, acolo unde nu se instalea­
ză de la sine- încercările acestei epoci dem ocratice de a
dem onta ierarhiile se lovesc mai cu seam ă în m edicină
de rezistenţe adânc înrădăcinate*
întregul ritual de regresare, plănuit cu grijă, are pen­
tru pacienţi şi aspecte plăcute, de exem plu sunt duşi cu
patul lor peste tot, şi acolo unde s-ar putea deplasa fără
probleme pe jos. Num ai să nu se obosească şi să nu re­
flecteze prea mult- Se indică odihnă pentru trup, suflet
şi spirit, iar asta are un efect terapeutic. Aşa că este cât
se poate de consecvent dacă nu pacienţii înşişi, ci medi­
cii sunt cei care decid când merg din nou singuri şi când
au voie apoi, la un m om ent dat, să se ducă şi acasă. în
cazul în care pacienţii nu recunosc semnele şi îşi formea­
ză după modul obişnuit nişte reprezentări proprii, sunt
puşi la punct şi sunt forţaţi prin sancţiuni să se încadre­
ze în limitele prevăzute, „Cel de la nr. 17 este dificil", în­
registrează infirmierele şi o com unică la nevoie şi mai
sus* Dacă pacientul devine foarte dificil, şefii 1 .se va adre­
sa chiar el, cu predilecţie la pluralul majostâţii, respecti­
vului: „la să vedem , ce problem e avem aici..-"
Sigur că medicina a născocit tot felul de argum entări
pentru toate aceste m ăsuri, fără a folosi vreodată cuvân­
tul ritual, O privire aruncată asupra lor le dem ască însă
repede ca raţionări. Medicii ar trebui să vorbească atâta
latină, încât să se poată înţelege şi internaţional între ei,
 Boala şi ritual 529

se spune. în decursul a 20 de ani de studiu şi practică nu

am întâlnit încă nici un m edic care să fi vorbit latină cu
un coleg sau să fi fost m ăcar în această situaţie. Dacă ar
încerca-o unul vreodată, ar fi considerat cu siguranţă ne­
bun de către colegii lui. Este prezentă întotdeauna nu­
m ai atâta latină, încât medicii să poată răm âne ei prin­
tre ei. Aşadar, cuvintele decisive sunt cifrate faţă de pa­
cienţii cărora nu se vrea să li se încredinţeze întregul ade­
văr, precum unor copii.
Situaţia este similară cu albul „steril" al personalului
spitalicesc, de la care nu poate exista nici o excepţie- Mo­
tivele de igienă nu pledează mai m ult pentru alb decât
pentru galben. De ce atunci albul în întreaga lume? Are
oare de-a face cu faptul că şi Papa poartă alb, precum şi
cel mai mulţi guru? A u şi semizeii în alb nevoie de veş­
minte de ritual pentru ritualurile lor tainice, doar că nu
vor s-o admită? Nu se poate imagina medicina fără culoa­
rea albă, pentru că albul reuneşte în sine toate celelalte cu­
lori, fiind prin urm are culoarea totalităţii şi perfecţiunii?
Multe, cum a r fi şi m agia legată de igienă, pledează
pentru astfel de m otive mai profunde- Impusă iniţial de
dr, Semmelweifi îm potriva rezistenţei celei mai puterni­
ce a corpului medical, igiena şi-a procurat un loc de cin­
ste în ritualistica de substitut. Este astăzi la fel de puter­
nic şi pe alocuri de iraţional apărată, precum era de com ­
bătută iniţial. Astfel de încărcături emoţionale înalte sunt
în general un sem n că îndărătul unei tem e zace mai
mult, în acest caz rem arcăm cum regulamentele rituale
de curăţenie şi cerem oniile rituale de curăţire transpar
din adâncuri, O curăţare plină de sens igienic putem ob­
serva la ch iru rgi în tim pul pregătirii unei operaţii. Se
spală pe mâini timp de câteva minute sub apa fierbinte
530 Ruediger Dahlke

care cu rge d e la robinet, tratându-le cu o soluţie de să­

pun agresivă şi cu perii tari. Timpul acestei spălări este
prescris cu exactitate şi supravegheat cu m are precizie
cu ajutorul unor cronom etre. După această procedură,
mâinile mai sunt încă atât de „m urdare", încât trebuie în
continuare să fie spălate câtva timp şi cu alcool concen­
trat, După aceea mai sunt Încă extrem de suspecte din
punct de vedere igienic şi trebuie ascunse în m ănuşi de
cau ciu c lipsite de germ eni. N ici m ăcar în cultele co n ­
ştient m agice nu existau ritualuri de curăţire mai pom ­
poase-
N um eroasele exerciţii de curăţire m ai mici, care în­
soţesc o zi obişnuită de clinică, devin inteligibile în faţa
acestui fundal ca rimaturi, căci din punct de vedere igie­
nic nu ad uc de obicei nimic. Medicul îşi spală până as­
tăzi mereu mâinile de păcate. El dezinfectează şi locul de
pe piele în care vrea să facă injecţia, într-un mod despre
care s-a d o ved it de m ult că nu are o raţiu ne igienică.
M edicii n u v o r în să, f e bună d rep tate, să ren u n ţe la
acest ritual îndrăgit. M ai bine găsesc cete m ai ciudate
raţionalizări, pentru â pregăti şi m ai departe, în veche
m anieră şam anică, locul rănirii cu ajutorul unor mişcări
funcţional fără sens, dar cu efect m agic. Alcoolul are în
acest caz oarecum funcţia apei sfinţite de ţa intrarea în
biserică. în sens igienic, cele două nu curăţă, şî totuşi ele
curâjesc şi sfinţesc într-un sens m ai profund. Medicii ră­
m ân pe bună dreptate la acest ritual, şi pacienţii îl aş­
teaptă pe drept, deoarece ritualurile sunt în medicină,:
ca şi în alte dom enii, d e cea m ai m are n ecesitate U ne­
ori sunt cam ciudate argum entele cu care sim t apărate
vechile ritualuri îm potriva reformatorilor, orientarea de
bază însă corespunde.
 Boală ji ritual 531

Şi consultaţia normală la cabinetul medicului este pli­

nă de ritualuri inconştiente- După ce pacienţii au predat
personalului asistent subordonat legitimarea lor sub for­
m a carnetului de asigurări de boală, ei sunt lăsaţi, justi­
fică ndu-şi num ele, să aştepte m ult timp plini de răbda­
re şi supunere. într-o atmosferă de tensiune în mijlocul
altor bolnavi, aceştia stau febrili în aşteptarea m om entu­
lui decisiv când sunt poftiţi să intre- Ei îl aşteaptă şi se
tem de el deopotrivă, la fel ca un pacient, cu câteva mii
de am înainte, întâlnirea cu Esculap, zeul vindecării. Lă­
saţi să p ătru n d ă în fine până la m isterele m edicului,
acestea se arată a fi cu ad ev ărat m isterioase. Sensul şi
scopul ap aratu rilor folosite răm ân pentru pacienţi în
m are m ăsură în beznă. O ricum îi linişteşte să vadă că
doctorul lor este p reg ătit pentru toate situaţiile, prin
aceasta îndeplimndu-şi scopul şi aparatele care nîd nu
ajung să fie întrebuinţate. M edicul însuşi are desigur
d o ar pujin timp, şi cum s-ar putea altfel la câ t este de
im portant! Num ai gândul de a-I lăsa pe el, care i-a pre­
tins pacientului o oră de răbdare, sâ aştepte m ăcar un
m inut, este total inim aginabil. în fine, el le adresează
„răbdătorilor''1cuvântul pentru un mic m om ent decisiv,
înainte ar fi fost declaraţi bolnavi, astăzi sunt certificaţi
bolnavi. în acelaşi timp este decis cu autoritate şi un ver­
dict asupra bolii- Ea îşi capătă timpul şi spaţiul şi mijloa­
cele, după cane trebuie să se dea bătută şi să cedeze. Prin
categorisirea în boala respectivă, dom nul d octor pune
pacientului şî simptomului său, în virtutea funcţiei lui,
un term en. Dacă el s-a scurs, respectivul este autom at
declarat din nou sănătos. Această ameninţare este docu­
m entată (pe adeverinţa incapacităţii de m uncă), şi apoi,
cu un al doilea d o cu m en t pacienhd este de obicei lăsat
532 Ruediger Dahlke

repede să plece- Aoest docum ent este cifrat de două ori,

căci pe de o parte scrisul este ilizibil, pe de alta, cuvin­
tele şi sem nele sunt din altă lume- Dar farm acistul, de
asem enea înveşm ântat în alb şi astfel aparţinând acele­
iaşi bresle a iniţiaţilor, descifrează cu pricepere reţeta82
şi înm ânează picaturile sau pastilele salvatoare. Mode­
lul este pe câ t de vechi, pe atât de eficace,
în centrul acestei întregi m agii, medicii şi-au stabilit
poziţia lor de vază, du pa care se vede clar cât de deose­
bit de im portantă şi în definitiv decisivă este ea. în timp
ce, de faptr num ai D um nezeu d ecid e asu p ra vieţii şi
m orţii, aici o breaslă s-a fofilat câ t se poate de aproape
de el. Dacă exam inăm toate criteriile care alcătuiesc în
exterior un şa m an ... rezultă de fiece dată şi un m edic
aici. Fortul frapant le este com un ambilor şi m erge m ult
dincolo de culori. Deosebirile ierarhice suni stabilite
până la croielile halatelor. Ce-i drept, surorile au deja
voie între timp să-şi dea jos bonetele, dar vaî de ele dacă
s-ar îmbrăca cu un halat cu guler tare şi înalt şi ar încer­
ca astfel să-şi aroge un privilegiu al medicilor. A devăra­
ţii şam ani nu v or renunţa să îşi pună în jurul gâtului
amulete cu puteri de leac. Medicii poartă în acest loc ste-
toscoape, pe care i le pun la ocaziile potrivite pacientu­
lui pe inimă sau pe alte părţi importante. Şamanii se fo­
losesc adesea de un limba) incomprehensibil pentru lu­
mea înconjurătoare neiniţiată, şi execută acţiuni rituali­
ce, a căror sem nificaţie profundă este num ai d e ei ştiu­
tă. In ambele medicii moderni nu sunt mai prejos. D em ­
nitatea tăm ăduitorilor se exprim ă adesea într-o atitudi­

Refiila este realm en te v alab ila leg al ca d o cu m en t, l î a c l □ p e rso a­

na neiiiitorizatS a r în d răzn i să o p e r e le ni^te m od ificări pe ea, d-ar
face v in o v ată penal d e fals îii acte.
 Boală fi ritual 533

ne care se preocupă prea puţin de interesele lumeşti. îşi

p o t perm ite să-i lase pe pacienţi să aştepte şi să-t trateze
de sus, conform pantei naturale a ierarhiei, Cu conside­
rentele materiale nu au desigur nimic de-a face pe treap­
ta lor, aşa că pun sa se colecteze don a fii. Şi astăzi mai fac
medicii un uz asiduu de această posibilitate, în primul
rân d la pacienţi şi casele lor de asigurări, în al doilea, la
firmele farmaceutice care acceptă„ Şi, ca întotdeauna, au
diferiţi indivizi care-i ajută şi preiau în locul lor această
sarcină mai puţin dem nă.83 La urm a urmei, şi tăm ădui­
torii se vor înconjura de semne m agice, care impun res­
pect, îi im presionează pe cei neiniţiaţi sau chiar le inspi­
ră teamă, în acest context frapează raportarea cu baze is­
torice a m edicilor la şarpe, acea viperă a Iui Esculap care
se încolăceşte periculos pe toiagul cu acelaşi nume. Es­
culap, străbunul medicilor, avea putere asupra şarpelui
şi a tărâmului său, polaritatea. Pe adevăraţii tămăduitori
îi evidenţiază strălucirea lor, ilu strată cel m ai iubitor
printr-o cunună de raze în jurul capului. în această pri­
vinţă medicii m oderni nu pot oferi decât un substitut.
D ar tot frapează că prototipul lor este multiplu repre­
zen tat d e oftalm os copul m edicilor.de nas-gât-urechi,
care cel puţin imită cununa şi mai are în faţă, la frunte,
un simbol strălucitor al soarelui, acea oglindă care atra­
ge pe lângă razele de lumină mai cu seamă şi atenţia tu­
turor profanilor asupra sa.
La această descriere pe ton ironic de la certificarea sfin­
ţeniei pana la certificatul medical se poate naşte impresia

83 D a c a m e d i c i i t r e b u ie să se o c u p e e i î n ^ i d e c o m p l e t a r e a f o r m u ­
la r e l o r casclnr d e cele mai m u l ­
a s ig u r ă r i m e d i c a l e , c o n s id e r a d e
te o r i c a a c e s t lu c r u , r a p o r t a t la sarcina lo r propriu-zisă, este umi­
li t o r sau m a c in ă n e r v i i .
53 4 Ruediger Dahlke

că ar fi vorba aici de răm ăşiţe ale aspiraţiei la putere sau

chiar ale delirului de grandoare al medicilor, ce necesită
să fie supuse unei reform e. O astfel de apreciere vede
însă numai o parte a medaliei. Dacă o privim şi pe cea­
laltă, constatăm că este vorba de modelele centrale şi la
fel de eficiente ale unei medicine care de-abia de mai ştie
ea însăşi de ce funcţionează. _____
Boala este în totd eau n a şi o regresie şi aduce om ul
au tom at în tr-o atitudine de slăbiciune şi de a fi la dis­
creţia cuiva. Poziţia orizontală a corpului plasează din
nou la loc câte cev a ce fusese înainte în m od evid en t
niţel de-plasat: nu viaţa ne stă nouă la picioare, ci noi
îi stăm vieţii la picioare, în această privinţă, orice for­
m ă de boală ne face sinceri. A titudinea um ilinţei în le­
gătură cu liniştea ce se restabileşte şi cu constrângerea
de a se su p u n e m od elu lu i „F acă-se voia T a!" are un
efect tăm ăduitor. Boala perm ite astfel să se ia liber de
la cea m ai solicitantă atitu d in e o m en ească, acel „Fa­
că-se voia m e a !" C u câ t este m ai conştientă cu fu n d a­
rea în starea d e a fi la discreţia cuiva şi în um ilinţa ce
rezultă de aici în caz ideal, cu atât mai eficace este ri­
tualul vindecării. |
în acest sens toate încercările, oricât ar fi ele de bine
intenţionate, de a-1 ajuta pe pacient să fie egal în drep­
turi şi major, sunt întotdeauna şi contrapnoductive, com ­
parate cu modelul propriu-zis terapeutic. Foarte clar este
acest lucru la clinicile private, unde tratam entul clasa I
nu duce nicidecum la însănătoşiri mai bune. Căci nu se
pune problem a ca pacientul să continue în situaţia de
boală să-şi im pună jocurile salo de putere şi pretenţiile
sale experim entate. C eea ce-i trebuie Iui este posibilita­
tea să devină conştient de situaţia sa de principiu de a fi
 Boală şi ritual 535

la discreţia cuiva. C hiar şi ritualurile m oderne spitali­

ceşti inconştiente II ajută în acest sens.
Cu ad ev ărat periculoase pentru şansele sale de vin­
decare nu sunt organizaţia ierarhică a clinicii sau jocul
2 eilor celebrat acolo, ci fantasmele de atotputernicie ale
medicilor orbi faţă de realitate, care ii sugerează că ei ar
avea totul sub control şi s-ar pricepe la tot, în realitate,
tocmai aceşti medici nu s-au întâlnit niciodată, în ciuda
unor contribuţii oricât de senzaţionale la construcţia sub
formă de turn a ştiinţei medicale, cu adevăratul vârf al
ierarhiei, sfântul. Chiar dacă astăzi construiesc cu fildeş,
ei îm părtăşesc cândva destinul predecesorilor Icsr la fel
de zeloşi pe şantierul Turnului Babei,
Efectul placebo84 privit cu suspiciune d c medicii care
gândesc ştiinţific şi cu atât mai m ult „drogul medic" sunt
par ţi esenţiale ale unui ritual m odem al med icinei. Cu
câ t pacienţii sunt m ai în m ăsură să recunoască m ăcar
simbolic în ierarhie dom nia sfântului, cu atât mai mari
suni şansele lor de vindecare. Medicul este in acest caz
suprafaţă d e proiecţie pentru năzuinţa Ia dirijarea şi con­
ducerea dintr-o poziţie mai de sus, chiar cea m ai de sus.
O medicină care lasă pe Dumnezeu, respectiv principiul
unităţii In afara jocului va avea mereu nevoie de zei de
substitut. Altminteri vindecarea îi va aluneca total prin­
tre degete. Semizeul în alb este num ai o caricatură, dar
tot mai bună decât nici un Dumnezeu. Nici chiar medi­

M Prin efect pacebo se înjelege acel efect medicamentos esenfial, care

nu se bazează pe substanţa administrată, d pe efectul d e sugestie,
respectiv pe întregul ritual al distribuirii m edicam entului de că­
tre medic. Chiar la preparate chimice puternice acest efect exis­
tă in mod dovedibil. Fana ţi droguri precum morfina se pot înlo­
cui pe anumite perioade prin plaoebo adm inistrate ingenios.
 Ruediger Dahlke

cina ştiinţifică, cea care încearcă să-şi fmă acţiunile obiec­

tive şi libere de imponderabilităţile sufletului, nu poate
renunţa Îs Dum nezeu, doar ca la ea se num eşte „ştiin­
ţă". Pentru oamenii cart; se încred în ştiinţă, şi credinţa
întT-o m edicina infailibilă, om nipotenta con ţin e, de
aceea, o şansă de însănătoşire. Prin scepticismul care ţine
d e religia ştiinţei, aceasta este însă o posibilitate destul
de disperată de a se vindeca.

4 . R itu a lu ri a le m e d ic in e i a n tice

Cât de eficiente sunt în domeniul medical câm purile

formate din ritualuri o arată medicina Antichităţii, Spi­
talele de pe atunci erau templele zeului Asklepios. Cei
bolnavi şi care aveau nevoie de ajutor o porneau d e la
mari distanţe la drum spre aceste locaşuri. După ce so­
seau erau introduşi de slujitorii tem plului în ritualuri
pregătitoare ale acordului, armoniei şi curăţirii. Ceea ce
se petrecea nu era medicină în sensul nostru de azi. N u
se făceau nici operaţii, nici nu se dădeau m edicam ente
eficiente conform înţelegerii noastre contem porane. Din­
tre domeniile care ne sunt familiare astăzi, numai igiena
£i dietetica jucau un rol. Ele aveau, ce-i drept, pe atunci
un înţeles m ult mai larg decât în ziua de azi*
în centrul acestei m edicine stătea însuşi tem plul lui
Asklepios ca spaţiu. Prin multe ritualuri se născuse aici
un câm p, în care putea să aibă loc însănătoşirea. Pacicn
tul era pregătit săptămâni în şir să facă, în noaptea deci­
sivă a şederii sale, exp erienţa som nului tem plului,
aşa-num ita incubaţie. HI se întindea în această noap te
specială, în acest loc special al templului, în timp ce at*
 lirta la fi ritual 537

mosfera era pregătită printr-o lumină corespunzătoare

şi esenţe parfum ate, şi adorm ea în cele din urm ă. Deci­
sivul se petrecea în somn, după cuvântul „El le-a dat iu­
biţilor Săi so m n u l"^ .
Pacientul visa soluţia problem ei lui- Fie o ved ea în
imagini direct în faja sa, fie îi apărea Asklepios şi îi in­
dica încotro ducea drumul lu i i
Pentru înţelegerea noastră m odernă sună naiv, şi to­
tuşi ar trebui să ne fie limpede că această medicină avea
reuşite şi p n yducea vindecări. După înţelegerea noastră
psihologică de azi am putea spune că se crea un spaţiu,
în care soluţia putea să se înalţe din inconştient. Dacă în­
ţelegem vindecarea într-un sens m ai profund şi nu ve­
dem în ea doar o reparaţie, această medicină nu are de
ce să stea ascunsă în spatele celei de azi. Din contră, ea
avea conştiinţă de procese pe care noi le redescoperim
abia acum. în m ăsura în care învăţăm să um blăm cu ele,
vom redobândi respectul faţă de medicina antică. Ea se
baza pe ştiinţa ritualurilor.
Multe pledează pentru faptul că acele câm puri m or-
fogenetice constituie în fond structuri, în care se produc
dezvoltări, precum şi vindccări. Chiar şi dezvoltarea cea
m are, evoluţia, se poate explica astfel în m od adecvat.
Câm purile oferă cadrul în care dezvoltarea înaintează
sondând. într-un cadru anum e, se potrivesc însă doar
anum ite imagini, şi astfel în evoluţie nu este posibil to­
tul, ci doar ceea ce se potriveşte în cadruî prestabilit. De
aceea şi însănătoşirea în sensul întremării com plete nu
poate fi realizată în fiecare caz, ci numai dacă este con­
ceputa în natura celui în cauză, respectiv dacă este pre-

w Psalm 126, versetul 2. (W. t.)

538 Rmediger Dahlke

văzută în m odelul său.** însănătoşirea m sens de elibe­

rate, de rezolvare, respectiv împlinire a propriului m o­
del este în schimb oricând posibilă-

5. Boală şi model

Tablourile bolilor reprezintă câm p u ii4D m fiecare

sim ptom nu face p arte num ai forma sa fizică, ci şi un
câm p de influenţe din m ediul înconjurător com pus din
modele com portam entale aferente şi strategii de viaţă şi
supravieţuire- în tabloul bolii, o anum ită cantitate de
energie s-a cristalizat într-o structură solidă, care este
adânc gravată în inconştient ca model. N um ai aspectul
formei ajunge până la nivelul a ceea ce este vizibil, aid o ­
m a vârfului unui aisberg, ceea ce poate deveni foarte evi­
dent în cazul adicţiilor. Problema propriu-zisă nu o re­
prezintă aici simptomele fizice, care pot fi depăşite în de­
cu rs de câteva zile prin privare, d m odelul tenace din
profunzime, de care cei dependenţi nu se pot elibera. Toa­
te terapiile bine intenţionate, care nu pătrund până la ni­
velul modelului aflat la bază, aduc doar puţine rezultate
pe term en lung. Când îi va atrage din nou m odelul în
mrejele sale pe cei în cauză — este o problemă d e tim p .
Tocmai pentru padenţii adictivi este im portant să se cla­
rifice că acest model nu poate fi nicidecum modificat, ca
singura şansă constît in fi- 1 trăi sub o altă formă.

85 A id îsi poate g&si explicaţia ţ i marja considerabilă în cazul orică­

rei profeţii. Probabil t3 este în cel mai bun ca?- posibil să se m da
modelul, respectiv cadrul, pe când um plerea lui concretă rămâne
rezervaţi timpului. Previziunea există prin urmare, dar nu se poa­
te prevedea nim ic exact-
 B oală şi ritu a l 539

Câm pul m orfic al tabloului bolii se alim entează din

m odelul aflat în profunzime. Acesta este com parabil cu
o ram ă, un cadru, care admite diferite tablouri ce i se po­
trivesc, dar nu pe toate. Cadrul stabileşte principiul, care
se poate exprim a în câm pul său. Pe un anume sol p o t să
crească, de pildă, diferite plante, însă nu toate. Sparan­
ghelului, pinilor şi palmierilor le prieşte păm ântul nisi­
pos, brazilor şi m olizilor în .schimb, nu. Toate plantele
care cresc pe acelaşi tip de sol trebuie sa oglindească
principiul bazei lor, în cazul nisipului, dc pildă, pe cel al
modestiei, al cumpătării.
Transpus asupra bolii, asta înseam nă: o tem atică dc
bază, cum ar fi de exemplu o problemă de agresiune, sta­
bileşte cadrul la nivelul modelului. La suprafaţă se poa­
te configura în tablouri aparent foarte diferite, de pildă
alergii, hipertensiune arterială, calcul biliar sau roaderea
unghiilor. Astfel este descris însă abia planul fizic, de su­
prafaţă. La nivelul com portam entului există, de asem e­
nea, o paletă de posibilităţi în care se poate exprim a ace­
laşi model. A ccese frecvente de furie, o relaţie încărcată
de energie cu propria impulsivitate sau apropierea ofen­
sivă de temele din umbră ar fi astfel de posibilităţi. Şi în
planul gândirii m odelul ar putea să ia aspecte diferite:
nişte fantasm e agresive de tip sexual ar oferi o posibili­
tate, d ar şi gândirea radicală, ca atare, care îşi îndreaptă
rfltfărinile către o zonă principial întunecată. Pe plan psi­
hic, sentimentele autoagresive ar fi o variantă, sau fan­
tasm ele de autosfâşiere până la depresii, d ar şi o viaţă
em oţională şi afectivă radicală.
Pe diferitele niveluri există posibilităţi foarte diferite
de configuraţie, care răm ân însă toate în cadrul posibili­
tăţilor prestabilite de m odelul de bază. Abia cercetarea
540 Ru&diger Dahlke

m ai exactă a modelului în profunzime specifica temati­

ca, Dacă este vorba, de exem plu, de agresiuni, care se
„aprind" din cauza sumbrelor teme „m urdare ale vie­
ţii, alergii le ajung să fie mat pasibile d e alegere. Dar şi
aici mai există multe posibilităţi caie se reflectă în num ă­
rul m are pi simbolistica bogată a substanţelor alergene.
Modelele care stabilesc condiţiile generale îşi pun am ­
p ren ta asu p ra vieţii noastre. C onform concepţiei
ezoterice, noi păşim cu ele în viaţă, pentru ca apoi să fie
trăite dc noi în decursul timpului. Cunoaşterea de sine
este ta urma urmei conştientizarea modelelor, realizarea
de sine este acceptarea şi Împlinirea lor C âm pul de a c­
ţiune al autocunoaşterii ajunge deci de la nivelurile su­
perficiale, corp şi com portam ent, până la nucleul divin
al fiinţei, Şinele. Captivitatea în modelele inconştiente
blochează accesul spre fiinţa, spre esenţa, autentică, f
Drumul pe care se m erge în Boala ca drum începe de
la suprafaţă şi trage concluzii din tablourile som atic v i­
zibile şi perceptibile ale simptomelor asupra unor struc­
turi psihice m ai adânci. Un alt acces, între timp acceptat
general, la modele ne furnizează genetica în codul ge­
netic al ADN-ului este conţinută întreaga informaţie do-
spre noi- Aici nu sunt fixate numai condiţii generale so­
matice, ci şi condiţii generale com portamentale- Aşadar,
aici ar trebui să fie găsite şi m odelele originare, numai
că cercetarea încă nu a progresat in tr-atât
întrebarea din m edicină „dobândit sau m oştenit?
este superfluă în perspectiva noastră. Problema rezidă

S* C i n e a r fi s u s ţ in u t a c u m o sută d e a n i d i fie c a r e c e l u l ă c a r e s t d e s ­
p r i n d e d e e x e m p l u d e p e p i e l e a d e g e t u l u i m a r c d e la m a n ii c o n ­
ţ in e în t r e a g a i n f o r m a ţ i e d r a p i e " m a r f i fn a t lu a t d e s i g u r d erâ ­

dere-
 Boală şi ritual 5* 1

in alternativa aparentă, care, la o privire m ai sistem ati­

că, se dezvăluie ca iluzie- Totul a fost dobândit odată,
cândva, şi totul este fixat în model. Privind de La o oare­
care distantă, alternativa dispare. Deja la nivelul actual
de cunoştinţe al geneticii ştim că multe simt fixate încă
de la concepere- Cu acest evenim ent este prestabilit un
cadru destul de clar. Astfel, în orice caz, din fecundarea
unui ovul de om va rezulta un om . Posibilităţile câine
sau cangur deja nu mai sunt conţinute în acest m om ent
în cad rul prestabilit. Chiar dacă la început în exterior
încă nu exislă o diferenţă faţă de un câine sau un cangur
în devenire, zarurile sunt deja aruncate în această pri­
vinţă. M odelul există, şi posibilităţile de a-1 afla se do­
bândesc pe parcursul vieţii. în cadrul celor prevăzute,
ele îi revin cu timpul individului conform legităţilor
Un alt plan pe care modelele devin incognoscibile este
ceî al arhetipurilor lui C,G* Jung. înrudite cu d e suni
principiile originare (iniţiale), aşa cum stau de pildă Ia
baza astrologiei,87 Principiile originarii sunt efectiv arhe­
tipuri foarte pure. C ăd în timp ce există foarte multe a r­
hetipuri, se lucrează de obicei num ai cu şapte sau zece88
principii originare, denum ite după planete. Lecţiile de
învăţat pe care omul trebuie să Ie rezolve de-a lungul
vieţii sale sunt stabilite în m odele. Modelele, la rândul
lor, se structurează din principiile originare şi legăturile
lor Intre ele.

C a p r i n c i p i i o r i g i n a r e , e l e s e a flă d e s i g u r n u n u m a i Ia b a z a a s t r o ­
l o g i e i , c i a o r ic e , D in a r c ă a s t r o l o g i a u t i l i z e a z ă a c e s t e p r i n c i p i i o r i ­
g i n a r e î n m o d c o n ş t ie n t . Ş i a r h e t i p u r i l e s t a u la b a z a a t o t, d o a r c a
în m i t j?i b a s m e l e d e v i n d e o s e b i t d e p r e g n a n t e .
* * C e l e ^ a p t e s e r e f e r i la c la s ic e le ş a p t e p la n e t e , la c e l e t e c e s - a u m a i
a d ă u g a t c e l e tr e i p la n e t e t r a n s s a t u m ie n e .
5U2 Ruediger D ahlke

N u este obligatoriu ca pentru înţelegerea interpretă­

rii tablourilor bolilor să ne ducem până la nivelul prin­
cipiilor originare- Pe de altă parte, acest pas, dificil şi fas­
cinant deopotrivă, poate sâ uşureze multe, după cum au
arătat experienţele din seminarele despre tablourile b o ­
lilor. în cadrul acestei cărţi este posibil doar să căpătăm
o privire de ansamblu asupra acestei gândiri.89

6. Gândirea verticală şi principiile originare

Conform înţelegerii noastre a lumii există planuri ori­

zontale şi verticale, cane străbat lealitatea. Principiile ori­
ginare coresp un d u nor principii d e ordine verticale,
comparabile de pildă cu elementele chimice ale sistemu­
lui periodic. întrucât totul se com pune din elemente, ele
participă la cele m ai diferite forme de manifestare. C ăr­
bunele şi diamantul sunt ambele alcătuite din carbon şi
sunt astfel unite prin acest elem ent într-un sens „verti­
cal", cu toate că pe planul aspectului prezintă puţine ase­
mănări- Lucrul cu „planurile verticale" este un domeniu
al disciplinelor ezoterice, rânduirea în „planurile orizon­
tale" descriptive îi revine ştiinţei-
U rm ăto area reprezentare schem atizată poate să ilus­
treze caracterul diferenţiat al ambelor modalităţi de gân­
dire pe baza unei mici secţiuni din trei şiruri verticale şi
m ai multe orizontale şi să confere o temelie m ai solidă
înţelegerii unor fenomene, precum deplasarea, elabora­
rea şi transformarea simptomelor.

& O in tro d u cere d e t a lia t ă î n a c e a s t ă g â n d i r e ne p re z in t* ca rte a lui

N - K l e i n f i R- D a h lk e , D os s e n heciite W tltbild, M î i n c h e n , 19 85 .
PRINCIPIU VENUS: MARTE: SATURN:
ORIGINAR:
PRINCIPIU: legătură, energie concentrare, întărire
armonie, echilibrare

PLA N SUFLETESC: dragoste curaj perseverentă

PLA N FIZIC: senzualitate forţă m usculară oase

ACTIVITATE a savura, a m ânca a lupta, a rezista

TIPICA: a-şi face loc spre faţă

M EDIU SOCIAL: hotel d c lux, bordel arenă, teren d e sport, închisoare, spital,
câm p de luptă mănăstire

ZONE, ORGANE (contact pe) piele, m uşchi, sânge, frunte, piele (ca limită),
A LE CORPULUI: rinichi, buze penis genunchi, schelet

TENDINŢE diabet, acnee, răniri, infecţie acută form area de calcul,

DE BOALĂ: greutate excesivă psoriazis, artroză

ALIM ENTE: dulciuri alimente crude, grâne, nuci

friptură
544 Ruediger Dahlke

G ândirea „orizon tală" în categoriile obişnuite este

m ult m ai la îndem âna epocii noastre orientate ştiinţific,
gândirea verticală" sau a n a l o g i c ă , cu ajutorul principi­
ilor originare, este mai greu de înţeles, pentru că se îm ­
potriveşte logicii noastre obişnuite. Ea şi-a găsit numai
în psihoterapie intrarea. Lumea psihicului nu se com por­
tă nici logic, nici cronologic, aici dom nesc sincronicita-
tea şi analogia, aşa cu m ne-o arată visele din fiecare
noapte.
Nici nu a trecut atât de m ult timp de când toţi oam e­
nii îm părtăşeau această înţelegere „psihică" a lumii. Dar
şi partea m ai m ică a omenirii care a abandonat această
imagine a lumii, şi în care ne încadrăm şi noi, este lega­
tă, în virtutea vechilor rădăcini, de ea intuitiv şi tainic
mai m ult decât şi-o admite. Străvechea simbolistică este
vie. Poate că ne e ruşine cu ea şi o denunţăm ca prejude­
cată şi superstiţie, d ar su n tem legaţi de ea, Abia dacă
există vreun ziar mare care să-şi poată permite să renun­
ţe la rubrica horoscop, şi oamenii o citesc mult m aî mult
decât v or s-o recunoască.90 Tot ne mai îm brăcăm la în­
m orm ântări In negru, deşi nu avem nici o explicaţie ra­
ţională pentru asta. Vedem roşu în faţa ochilor, când nc
înfuriem, şi nu galben, de pildă. Vedem totul în negru,
cân d suntem fără speranţă. Atunci când considerăm pe
cineva nebun, zicem că are păsărele şi nu m ăgari, şi fa­
cem un semn fâlfâind cu mâna ca o an p ă la capul nos­
tru, şi nu la genunchi, Genunchiul simbolizează umilin­

W fa p tu l c ă irtint atâţia oam en i care nu m ai ad m it d esch is în clin aţia

lur către v e ch e a im ag in e a n a lo g ic i a lum ii nu a d u s ch iar la d is ­
p ariţia m e sa je lo r ei, d ar !a o ap latizare fi b analizare care d au de
gân d it, apa cu m se v ed e, d e exem p lu . In m u lte h o ro sco ap e d in re­
viste.
 Boală £i ritual 545

ţa şi nu ideile (nebune). încăpăţânarea o vedem sim bo­

lizată în ceafa taurului, în timp ce gâtul lebedei stă pen­
tru eleganţă şi aroganjă. Toate aceste conexiuni şi multe
altele ne sunt familiare ţii totuşi duc lipsa oricărei expli­
caţii cauzale. Le lipseşte logica curentă, d ar nu orice lo­
gică, şi în schimb se bazează pe analogie.
Tablourile bolilor sunt expresia unor modele care sunt
ancorate cu rădăcini puternice în m atricea realităţiLrEx-
piesia lor cea m ai abstractă o găsesc în modelul princi­
piilor originare şi al relaţiilor lor reciproce. Pentru a in­
fluenţa durabil tablourile bolilor nu ajunge să facem m o ­
dificări cosmetice la suprafaţă. în plus, un tablou nu poa­
te să fie niciodată anulat fără a fi înlocuit, căci m odelul
aflat la baza lui nu dispare pur şi simplu. Tablourile bo­
lilor sunt în cel mai bun caz interşanjabile în limitele res­
pectivului lor cadru. Pericolul la procedeul aiopat al me­
dicinei academice, dar şi la aşa-numita gândire pozitivă,
constă în a acoperi pe planurile superficiale m odelul si'
tu at m ai ad ân c exclu siv cu m edicam ente chim ice sau
afirmaţii bine intenţionate.
însănătoşirea veritabilă necesită o alternativă în cadrul
modelului prestabiliţi A replica pur şi simplu cu opusul
oferă pentru scurt timp uşurare, dar escaladează pe ter­
men lung problema. Lupta face involuntar ca ceea ce este
com bătut să se întărească, aşa încât cu timpul trebuie ri­
dicate ziduri tot m ai puternice împotrivă. Cine îşi com ­
bate eczema cu cortizon o va vedea, ce-i drept, dispărând
ca prin minune de pe piele, d ar împinge energia cores­
punzătoare în profunzime, de obicei Ia plăm âni, al d oi­
lea nostru organ de contact pe lângă piele. Cu cât com ­
batem mai mult la nivelul pielii eczema, cu atât mai mare
devine potenţialul de boală Ln profunzime, el creşte oa­
546 RutHiiger Dahlke

recum o dată a i măsurile de apărare. Lucruri similare se

petrec când com batem tristeţea cu cuvinte vesele. Poten­
ţialul depresiv creşte o dată cu stratul superficial alcătuit
din aşa-zise afirmaţii pozitive. După ameliorări pasage­
re, interpretate adesea în m od fals ca vindecări, tema re­
fulată se iveşte mai târziu din nou într-un alt lo c
Sim ptom ele d e boală pot fi schimbate Intr-adevăr pe
conţinuturi psihice sau m odele com portam entale, dar
acestea trebuie să corespundă în privinţa principiului
originar, adică alternativele nu trebuie să provină de la
polul opus, ci din aceeaşi înlănţuire de simboluri. file tre­
buie să fie cât se poate de asemănătoare sau, altfel expri­
m at, hom eopatice, în ceea ce priveşte m odelul lor legat
de principiul originar. Pentru a putea direcţiona energia
într-un câm p al tabloului diferit, dar corespunzător, este
de aceea necesar să înţelegem tabloul bolii.
D eoarece abia tablourile de boală îl însănătoşesc pe
cel afectat, el nu poate să ducă lipsă de nici unul şi nici
nu-1 poate modifica oricum. Fără simptomul său pacien­
tul este scos din echilibrul său. Dacă este tratat alopatic,
deci cu opusul, echilibrul stabilizat cu ajutorul tabloului
bolii este din nou deregla*.
Putem darifica aceasta pe baza unui exemplu: cine se
îndoapă bulimic de supărare’™ dezvoltă un simptom care
îndeplineşte scopul de a-i menţine echilibrul. Privită in
general, greutatea excesivă, care îi oferă un oarecare strat
protector faţă de mediul său lipsit de iubire şi înlesneşte
prin m âncare o satisfacţie de substitut, este în m od evi­
dent mai bună decât, de pildă, sinuciderea din cauza su­
ferinţei din dragoste pe care nu a putut s-o depăşească.

ww vezi nula X* (N. i,)

 Boală ş i ritual 547

Dacă sfătuim acum acest pacient din punct de vedere a l o

pa tic Ia o dietă de înfometare, echilibrul sâu este pericli­
tat, îşi pierde pătura de grăsime, fără a căpăta un substi­
tut pentru acest strat protector şi vreo altă satisfacţie. Mai
cu seamă nu capătă ceea ce i-ar trebui cu atâta disperare,
şi anume iubire. Sigur că feJui dragostei pe cane şi-o pro­
cură sub formă de dulciuri şi care trece atât de evident şi
exclusiv prin stom ac nu este o soluţie ideală, dar este ori­
cum o elaborare a temei. Prin dulciuri sau alte „lucruri
bune" cel afectat nu primeşte, ce-i drept, atenţia despre
care este de fapt vorba aici, dar primeşte totuşi o formă
de atenţie. Dieta de înfometare nu aduce în acest caz ab­
solut nimic în ceea ce priveşte problema lui.
O încercare hom eopatică ar tinde să-i ofere pacientu­
lui ceva asem ănător principial m âncării. Pe pian sufle­
tesc aici s-ar oferi imediat dragoste cu tot ce-i corespun­
d e ei în sensul satisfacerii plăcerii. Pacientul a r trebui
deci să găsească din nou, dacă nu un om, totuşi m ăcar
ceva care să-i satisfacă necesitatea lui de iubire. Dacă ar
învăţa să-şi conştientizeze pofta de a mânca şi să m ănân­
ce savurând realmente m âncarea, asta ar avea mai mult
sens decât o renunţare totală. A se îndopa inconştient sau
semiconştient cu dulciuri este numai o elaborare a temei,
în plus şi pe un plan m ai degrabă neiscusit. Realizarea
cea mai m are ar fi să înveţe să se iubească pe sine.
Omul se naşte cu modelul lui care se com pune din di­
ferite m odele subordonate. Acesta se manifestă în stabi­
lirea genetică, în arhetipuri, în horoscop, în tablourile bo­
lilor sau pe alte planuri de proiecţie. în decursul vieţii
acest model devine actual în diferitele sale aspecte. Ni­
meni nu i se poate sustrage, el trebuie să fie împlinit, res­
pectiv um plut cu viaţă. Dacă, de exemplu, un individ a
548 Ruediger Dahlke

cu noscu t prin experienţe de viaţă sau terapie părţi ale

structurii sale şi le-a înţeles până în profunzim e, devin
posibile nişte alternative Ia împlinire. Acest schimb în ca ­
drul planurilor verticale este şansa care reiese din filo­
zofia „bolii ca drum ".
Tablourile bolilor iau naştere prin alunecarea unor
teme spiritual-psihice d c pe planul conştiinţei în trup. Şi
invers, din tablourile bolilor se pot filtra şi înfiripa din
nou teme spiritual-psihice. Pasul spre tablourile pure ale
principiilor originare facilitează alţi paşi pe alte planuri
de reprezentare ale acestui principiu- Este comparabil cu
situaţia învăţării limbilor. Dacă vrem să învăţăm italia­
na, spaniola şi franceza, cel mai simplu este să învăţăm
mai întâi latina. De la această bază com ună toţi paşii ul­
teriori se fac mai uşor.
O muncă tenace pentru relaţia cu partenerul în loc de
nisip la rinichi ar fi o astfel de recom andare terapeutică
bazată pe gândirea referitoare la principiile originare. Ri­
nichiul este subordonat principiu lui lui Venus, ca şi rela­
ţia de „parteneriat" cu partenerul, nisipul, respectiv pie­
trele se subordonează principiului lui Saturn, în care se
încadrează, şi munca tenace. Nisipul la rinichi simbolizea­
ză pe plan fizic nisipul din angrenajul „p ariene riatului .
Cei vizaţi trebuie să se confrunte cu ambele principii alu­
necate în corporalitate, doar planul pot să-l aleagă ei.
Propunerile de terapie care rezultă din această gân­
dire sim t p rovocatoare, căci ele forţează tocm ai princi­
piul neplăcut şi refulat să ajungă din nou la suprafaţa
conştiinţei. Dacă cineva nu are o rezistenţă faţă de o temă
el nu o va îm pinge în um bră, Dar d acă el a constrâns
tema să se întruchipeze ca problemă, atunci şi corespon­
denţele psihice îi vor fi dezagreabile. Dacă nu sunt, este
 Boală ritual 549

indicată precauţia. Atunci există suspiciunea că aceste

„corespondenţe" nu corespund.
Pe b a /a principiilor originare, importanţa şi interpre­
tarea organelor şi ale regiunilor corpului vor rezulta mai
lesne. Că gâtul are de-a face cu asimilare, încorporare re­
zultă direct din funcţia sa, ca şi din diferite exprim ări
verbale, precum „a gâtui", „a-şi frânge gâtul", „a strân­
ge de g â t". Că genunchiul este legat de umilinţă se poa­
te deduce din funcţiile îngenuncherii şi ale reverenţei cu
îndoirea genunchilor, dar că rinichiul este legat de rela­
ţia cu partenerul rezultă mai uşor şi mai rapid din cu ­
noaşterea principiilor originare. Se poate deriva şi din
funcţia renală, dar atunci este deja nevoie de ceva no­
ţiuni de medicină.

7. Boala ca ritual

Boala este întruchiparea problematică a unui model. Pa­

cientul este astfel constrâns să trăiască (cu) acest model,
care îi repugnă şi pe care nu îl acceptă conştient. Pătrun­
derea şi trăirea conştientă a unui model constituie un ritu­
al. Aşadar, un evenim ent de boală este un ritual incon­
ştient, respectiv cufundat în umbră. Primul pas spre însă­
nătoşire este readucerea acestui ritual în conştiinţă. Un aju­
tor substanţial este aici să facem conştient şi de bunăvoie
ceea ce tabloul bolii oricum ne forţează să facem. în cazul
îndopării bulimice din supărare, asta s-ar traduce, de
exemplu, prin a mânca dulciuri conştient. în timp ce îngur­
gităm cu atenţia trează tot ce e dulce sau bun, se va isca
un sentiment vizavi de delectarea rezultată. Astfel ar pu­
tea lua naştere un ritual de mâncat dulduri care face plă­
550 Kuediger Dahlkc

cere şi conferă desfătare. Important este aici să nu lăsăm

să apară mustrările de conştiinţă. Conştiinţa încărcată vine
dinspre polul alopatic şi nu poate decât dăuna nn acest caz.
Dacă începem , în loc să ne îndopăm cu m ustrări de
conştiinţă, să abordăm nişte ritualuri conştiente ale des­
fătării, presiunea simptomului cedeaza deja. Pe de o par­
te nu va m ai trebui să m âncăm atâta, atunci când savu­
răm conştient ceea ce m âncăm ; pe de altă parte, putem
accepta m ai bine pernuţele de grăsim e care rezultă de
aici şi care se constată la greutate. A cum ştim ce am pri­
m it în schim bul lor. D acă ne cufundăm în înlănţuirea
desfătării, se v or deduce ca de la sine şi alte planuri de
desfătare, în regatul lui Venus există, pe lângă plăcerea
de a m ânca, ş\ alte posibilităţi atrăgătoare. D esfătarea
prin alte simţuri despovărează deja stom acul supraîn­
cărcat, fără a lăsa neutilizată tema senzualitate. Desfăta­
rea prin intermediul ochilor, urechilor, nasului şi pielii
împlineşte m ai mult sau mai puţin acelaşi m o d el Pielea
ca organ al lui Venus satisface, ce-i drept, cel mai bine
acest dom eniu, pe lângă gust. Prin urm are, desfătarea
senzorială (senzuală) la nivelul pielii ar fi alternativa cea
m ai potrivită la îndopare. Sărutul poate să înlocuiască,
de exem plu, într-un m od foarte adecvat suptul dulciu­
rilor, o dată ce plăcerea porneşte aici chiar de la aceeaşi
m em brană m ucoasă. M ângâiatul ne va da senzaţia că ni
se întâmplă ceva bun, asemănă tor felului cum ne frecăm
uneori pe burtă după o m asă delicioasă, ca sem n că ne
simţim bine,
A face din modelul inconştient al tabloului bolii un ri­
tual conştient este primul pas. Următorul are ca scop să
com ute de la planurile dureroase ale elaborării la nişte
planuri de idealizare mai pasibile d ezv oltării. A sta este cu
 Boală pi ritual 551

atât mai uşor, cu cât ele se potrivesc mai bine in modelul,

respectiv în principiul originar vizat. Modelul nu se poa­
te modifica, dar planul elaborării sau rezolvării sale, da,
între aceşti doi termeni zace o prăpastie considerabi­
lă. E/flfwrarea este m ai cu seam ă m uncă, rezotvaiea are
avantajul soluţiei de partea sa. în exemplul anterior al în­
dopatului de supărare, un program de masaj, de pildă,
pe care respectivul şi-J oferă pentru a satisface cerinţele
principiului luj Venus, ar fi o elaborare a temei, în acest
caz desigur una plăcută. Tipuri obositoare sau dureroa­
se de masaj nu ar satisface elementul venusian. Dragos­
tea, caie include trup, suflet şi spirit, ar fi în schimb o îm­
plinire şi chiar o rezolvare a temei.
împlinirile nu sunt orientate spre scop, ele nu se pe­
trec pentru a obţine ceva, ci dintr-o necesitate interioară
şi se referă la omul în totalitatea sa. Pe deasupra, ele îm ­
plinesc principiul într-un mod cuprinzător şi fundamen­
tal. Prelucrarea conştientă este supusă pericolului de a
acoperi doar anumite domenii disparate. Masajul vizea­
ză, la fel ca şi îndoparea cu duldu rî, num ai planul plă­
cerii fizice. Elaborarea inconştientă poate, ce-i drept, să
im plice şi întreg om ul, însă ea va atinge tem a într-un
mod mai puţin profund.
Dacă cineva are o problemă, care nu-i este conştientă,
cu prindpiul originar M artc, el îşi poate elabora agresiu­
nea, de pildă, ca suporter pe terenurile de fotbal. Dar chiar
dacă e cu trup şi suflet prezent acolo, tema nu se poate re­
zolva ţipând tot felul de expresii belicoase. în schimb, dne
îşi elaborează tema conştient ane avantajul de a o cunoaş­
te. Dacă se decide, de exemplu, să exercite un tip de lup­
te sportive, spre a crea o supapă pentru agresiunea sa, el
face un demers raţional, numai că există pericolul ca el să
552 Ruedi^er Dîihlke

fie prezent acolo numai cu trupul, nu şi cu sufletul. O îm ­

plinire ar fi dacă s-ar încumeta să atace problema vieţii lui,
să se ţpnfruttte curajos cu sarcinile care-i stau în faţă şi sâ
o pornească brav, cu fruntea sus, în această direcţie.
De un ritual ţine corxştienţa pe toate planurile care
sunt implicate. Ritualurile mai sunt, în afară de aceasta,
cu atât m ai eficiente, cu cât includ m ai multe planuri. De
aici rezulta şi eficacitatea adesea relativ redusă a bolii
pentru realizarea unei tem e.yi Simptomele duc d e cele
mai multe ori numai la elaborare, întrucât conştienţa spi-
ritual-psihică lipseşte. Dacă aceasta este adusă în sim p­
tom şi dacă se face din simptomatica bolii un ritual con­
ştient, cate cuprinde toate planurile implicate, şansa de
a rezolva tema creşte.
A ceasta este şi cheia pentru a obţine totuşi realizări
din încercările de elaborare. în exem plul de mai sus ar
fi posibil ca persoana respectivă să se dedice atât de con­
ştient tipului ales de lupte sportive, încât acesta să cu­
prindă şi spiritul şi sufletul şi să devină o artă de a lup­
ta, care îmbrăţişează, trăind din filosofia ei, întreaga via­
ţă, de la suprafaţă şi până la rădăcini. Astfel va apărea
ca de la sine o atitudine d esch isă faţă de târna „ a g re siu ­
n e", care deschide drumul energiei m arţiene şi în alte do­
menii ale vieţii şi îl face pe cel în cauză să cuteze a trăi
curajos. Acolo unde tablourile bolilor sunt un stimulent
ca vieţii să i se confere un caracter de ritual, ele nu con­
tribuie num ai la cunoaşterea de sine, ci şi la realizarea
de sine, căci ţelul drum ului dezvoltării doar este acela
d e a face din întreaga viaţă un ritual conştient.

91 Excepţia o constituie copiii can? pol folosi, prin accesul lor mai in-
luiliv la imaginile ^ sim bolurile sufletului lor, bolile tipice ale co­
pilăriei ca imbolduri impresionante d e dezvoltare.
 III

îndrumări practice pentru

elaborarea tablourilor bolilor

1. Vocabularul nostru

în centrul interpretării se află limbajul corpului şi mai

cu seamă limbajul simptomelor. întrucât toţi oamenii au
sîm ptom e, este limba de departe cea mai răspândită de
pe acest păm ânt. Cu toate că ea este vorbită perfect de
oricine, este înţeleasă num ai de puţini în m od conştient.
C u cât sunt oamenii mai intelectuali, cu atât mai redusă
este în general înţelegerea intuitivă care le-a m ai răm as
pentru acest mod de exprim are. Astfel se face că popoa­
rele aşa-num ite prim itive sunt cu mult înaintea noastră
în această privinţă, după cum şi copiii le sunt superiori
părinţilor în acest sens,
Te lângă limbajul trupului, poate fi de foarte m are fo­
los şi cel verbal. Căci nu numai trupul vorbeşte, d limba
este şi de ordin trupesc. O abundenţă de expresii psiho­
somatice aruncă o lumină clară asupra trupului şi a su­
fletului, Unui om încremenit sau împietrit nu i se opreş­
te sângele în vene, ci fluxul vieţii sale s-a poticnit la figu­
554 Ruediger Dahlke

rat, un om câinos nu umblă înconjurat de câini, iar un în­

căpăţânat nu se bazează pe muşchii căpăţânei. Abia când
astfel de atitudini interne nu-i mai sunt conştiente pose­
sorului lor, clc tind spre întruchipare. Aşa că este prea
puţin su rp rin zăto r că trupul nostru nu se adresează nu­
m ai tratamentului, ci şi semnificaţiei şi interpretăm .
Şi mai clar decât limba literară exprim ă vorbirea din
popor tot felul d c legături corespunzătoare, m ai cu sea­
m ă acolo unde ea este grosolană şi m ai puţin prezenta­
bilă în societate. Şi expresiile, zicalele şi proverbele dez­
văluie adesea o cunoaştere profundă a corelaţiilor din­
tre trup şi sunet. Faptul că dragostea trece prin stom ac
îl ştia provetbul cu m ult înainte ca psihologia să poată
adeveri că pruncul primeşte la pieptul mamei m ai mult
decât numai calorii Diferite cuvinte compuse sau expresii,
piecum „Kummerspeck"** şi (,Bratkartoffelyerhăltnis''vy
trădează că dragostea poate regresa şi mai târziu la nive­
lul copilăresc.
Pe înţelepciunea limbii ne putem baza m ult mai mult
decât presupunem în general. Tablourile bolilor chiar s£
adresează în adevăratul sens al cuvântului tratamentului.
Un cuvânt precum Kriinkuiig [supărare, mâhnire, N. t.] tra-
dează de m ult ceea ce studii psihosomatice costisitoare
abia au trebuit să dovedească, şi anume că supărările duc
cu timpul la îmbolnăviri [ t o n t - bolnav, N.

’**KT<mmerspec:fcHt r a d u s a ic i In c a r t e p r i n În d o p a r e bu K m ică d e s u p ă ­
rare, în s e a m n ă lite r a l s lă n in ă de su p ă ra re ţ>i s e r e f e r a la u n so< d e
b u lim ie , c â n d o m u l ia în g r e u ta t e d in c a u z ă c $ m ă n â n c ă exee& iy
d e m u lt, c a m ijlo c d e c o n s o la r e fa fă d e o s t a r e d e s p ir it n e t e n c i
tă- (W. f,)
yyB raikartoffetuerhliltnis, literal relaţia cu aţricţfii prajtţt, se m tera la o re­
ia fie am o ro asă n eserio asă sau sp o rad ică, u n eori şi la o coo p erare
d o ar o cazio n al* în alte d o m en ii a le v ie[ii. (N. f,)
 îndrumări practice pentru elaborarea,,. 555

Ajutorul cei mai substanţial pe planul cunoaşterii cate

vine dinspre limbajul corpului izvorăşte din sinceritatea
Iui. Aceasta m eige mai departe decât este adesea agrea­
bil, m otiv pentru caie oamenii moderni încearcă orice, de
la cosmetică şi cure de bronzare până la intervenţii chirur­
gicale, pentru a-şi ajusta impresia prea sincera a pielii lor.
„O piele sinceră" a devenit de aceea în germană o expre­
sie care se referă la oameni creduli, neexperimentaţi, ca-
te-şi etalează toate stările afective pe pielea lor, „superfi­
cial" şi franc. în psihoterapie noi ne folosim de această
cale sinceră şi comunicăm în fazele dificile cu pielea pa­
cientului, respectiv cu rezistenţa pielii lui. O „piele since­
ră" este străină de orice jocuri de-a v-aţi ascunselea şi de
prefăcătorie, pe cate posesorul ei le-ar fi putut inventa,

2. Mit ţi basm

Un bun ajutor în interpretare îl pot f u r n i z a imaginile

din dom eniul mitologiei sau biografiile unor personali­
tăţi proem inente, care au devenit mit. In m ăsura în care
ele prezintă similitudini cu propriut model. Şi basmele
confruntă cu motive arhetipale, care se ivesc nu rareori
în veşm inte m oderne în propria înscenare a vieţii. Ast­
fel de modele atem porale, cum se găsesc adesea şi în li­
teratură, nu sunt nimic altccva decât esenţă condensată
şi poetizată de experienţă de viaţă. Unul dintre scopuri­
le terapiei reîncarnării este să urm ărească astfel de m o­
dele şi să conştientizeze propriul m it în funcţie de ele.
Centru interpretarea tablourilor bolilor este, de asem e­
nea, folositor să ne edificăm în legătură cu mitul propriei
vieţii şi să aflăm ce toi joacă în el modelul bolii.
556 Ruediger Dahlke

Fiecare om îşi are şi povestea lui, indiferent dacă el

visează conştient sau nu în im aginile ei. A descoperi
acest basm propriu poate să fie de un ajutor substanţial
pe drumul către interpretarea modelului bolii, ca şi pen­
tru sesizarea semnificaţiei întregului model de viaţă. Pe
baza basmelor se poate înţelege, dincolo de aceasta, pat-
ternul stratificat al modelelor. Basmele cu regi şi vrăji­
toare, aşa cum au fost culese ele de fraţii Grim m , ilus­
trează în esenţă un m are model — drum ul sufletului că­
tre d esăvârşire. Eroul trebuie să se desprindă de casă,
ceea ce îi este adesea uşurat prin mame vitrege urâte şi
suferinţe extrem e. Apoi, el trebuie să treacă cu bine în­
cercările la care îl supune viaţa în lum ea largă, înainte
de a-şi găsi, în cele din urm ă, jum ătatea, de a se lega cu
ea în cununia chim ică92 şi de a deveni nemuritor. Acest
m odel de bază este comun majorităţii basm elor şi ilus­
trează drum ul sufletesc com un tuturor oam enilor. în ­
sem nătatea numeroaselor basm e rezidă în multele arhe­
tipuri mai individuale, care se suprapun m odelului de
bază şi ilustrează drumuri mai personale de viaţă,

3 . D ru m u l cu n o a şte rii
prin intermediul polului opus

Drumul tratamentului prin intermediul polului opus,

aşa cum îl încearcă alopatia, nu poate să ducă pe termen
lung la rezolvarea unei problematici, chiar dacă poate să
aducă pe termen scurt un câştig de timp. In schimb, pen­

92 Cununia chimică desemnează în ezo terism unirea contrariilor şi

e ste adesea reprezentată p rin con ju n cţia soarelui (pentru princi­
piul masculin) cu luna (pentru principiul feminin).
 îndrumări practice pentru e l a b o r a r e a - 557

tru interpretare se poate dovedi de ajutor dacă aruncăm

o privire asupra polului opus — cealaltă extrem ă. Con­
trariile sunt mult mai apropiate între d e decât vrea să o
realizeze modul nostru obişnuit de a privi lucrurile. Din
nou, înţelepciunea populară ne poate da indicaţii, căci ca
porneşte, de exemplu, de la faptul că „psihiatrii deraia­
z ă ", când în imaginea ideală, ei ar trebui în fond să fie
tocmai oamenii cei mai sănătoşi mintal. Dacă ne gândim
că un psihiatru îşi petrece voluntar jumătate din viaţă în-
tr-o unitate de boli nervoase, înţelepciunea populară ar
putea să aibă mai curând dreptate. Unui om îi trebuie o
fascinaţie enorm ă pentru rătăcirile sufletului, ca să-şi
aleagă această profesie. Dar de unde să provină atare pre­
ferinţă, dacă nu din propria problem ă care-1 afectează.
Asta nu este un dezavantaj, ci garanţia propriu-zisă pen­
tru capacitatea de empatie a medicului psihiatru.
De aceea nici nu este de mirare dacă medicii prezintă
trăsături ipohondrice. Ei îşi petrec de bunăvoie jumătate
din viaţă in spital sau într-un cabinet medical. O fac, exact
ca şi alţi oameni, întrucât se tem că vor fi bolnavi şi vor tre­
bui să moara. Este de-a dreptul un noroc că motivaţia pen­
tru meseria de doctor se naşte din dorinţa de a soluţiona
problema bolii în această lume şi mai cu seamă a bolii pro­
prii. Astfel, nici în condiţii dificile angajamentul nu va slăbi
Şi alte modele profesionale arată acest acord la prima
vedere uimitor dintre poziţiile contradictorii. Dacă un cri­
minal ist nu ar gândi la fel de criminal ca şi criminalul, nu
l-ar putea prinde niciodată. Dacă misionarul l-ar fi întâlnit
pe Dumnezeu în inima sa, nu ar trebui să-I bage cu îndâr­
jire în capul altor oameni, EI este în adâncul inimii sale un
necredincios şi încearcă să se convingă şi sa se converteas­
că pe sine însuşi, convingând şi convertindu-i pe alţii.
553 Ruediger Dahlke

Raportat la tablourile bolilor, poziţiile opuse se asea­

m ănă şi ele- Este vorba despre o aceeaşi tem ă, la fel ca la
criminalist şi criminal. Pacienţii constipaţi* şi cei care su­
feră de diaree* elaborează prin intermediul intestinelor
lor tem atica de a da drumul şi a ţine strâns. Dacă sufe^-
rim de hipertensiune arterială*, atunci pacienţii hipoten-
sivi"’ ne pot cJnrifica anumite aspecte ale propriei lor pro­
bleme. în ambele cazuri, în centru se află întrebarea ce
spaţiu ocupă propria for fă de viaţă.
Şi mai evidentă devine tema, împărtăşită în acest caz
în mod bătăios, la alcoolici ^i abstinenţi93. Unul întinde
m âna avid după fiecare pahar, celălalt critica aspru pe
oricine face asta- Viaţa am bilor se roteşte în jurul unei
teme: alcoolul. în ceea ce priveşte sănătatea sa spirituală
şi psihică, şi abstinentul este într-un pericol asemănător.
Alcoolicul vede, ce-i drept, adesea vina pentru starea sa
mizerabilă la alţii, dar, în general, tot îi mai poate fi insu­
flată conştiinţă pentru situaţia sa nesănătoasă. în acest
sens, abstinentul îşi face poziţia m ai grea şi lui şi celor
din jur. Adesea, el zace atât de adânc în proiecţie, este atât
de convins de vina celorlalţi, încât nici nu m ai poate să
recunoască propria sa problemă. Exaltat de teorii deşar­
te despre salvarea omenirii dc vicii sau altele asem enea,
nu m ai poate să întrezărească propriul extremism.
Pe baza acestui ultim exem plu poate deveni clar că
orice încărcare extrem ă în legătura cu o oarecare temă
este suspectă. De obicei tocm ai aici, unde se bănuieşte
cel mai puţin, polul opus se află foarte aproape.

53 Prin arest termen mă refer Pici la oponentul bătăios al alcoolului,

care le reproşează băutorilor viciul lor şi nu poate fi abătut de la
misiunea sa, şi nu la acela cârc? nu bea alconl, dar îi lasă pe alţii în
pace atât timp cât piopria lui viaţă nu are dc suferit-
 IV

Rezumat

1. Puncte de pornire

1. Nu este vorba nicidecum despre evaluare, ci despre

semnificaţie şi interpretare.
2. Oricine are sim ptom e, pentru că unitatea oricărei
vieţi se separă în polarităţi, devenind astfel nesănătoasă.
3. Orice simptom este expresia unor lipsuri, pentru că
arată ceva ce lipseşte din totalitate.
4. Nimic nu poate să dispară definitiv, drept cate in fie­
care caz este pnsibiă numai o deplasare de simptom; fie
orizontal pe un plan fde exemplu, în trup), fie vertical în­
tre două planuri (trup şi suflet/psihic, respectiv spirit).
5. Form a şi conţinutul corespund trupului şi sufletu­
lui şi aparţin unul de celălalt. Form a (corporalul) este
punctul necesar de contact cu conţinutul (sufletescul),
aşa cum scena este locul de contact cu conţinutul piesei
de teatru.
6. Ln cele din urm ă nu există cauze. Acolo unde totuşi
ele se anunţă, pentru a ue apropia ideatic de realitate,
este rezonabil să pornim de Ia clasicele patru cauze ale
560 Ruediger Dahlke

Antichităţii: causa efîcietts (care acţionează din trecut), ca-

usiifinalis (finalitatea), causa formalis (cauza modei), ciw-
sa materialis (cauza materială, respectiv baza materială).
7. Realitatea este alcătuită din planuri de simetrie. Mai
degrabă gândirea analogică le corespunde acestora de­
cât cea cauzală.
8. Legătura tuturor planurilor este sin cronică şi nu ca­
uzală, şi nici logică în sensul obişnuit, ci analog(ic)ă.
9. Ritualurile formează scheletul de bază al convieţui­
rii om eneşti, fie conştient, fie inconştient ca m odel din
umbră.
10. Tablourile bolilor sunt ritualuri din umbră, care ţin
omul în echilibru şi pot fi înlocuite prin ritualuri conştien­
te ale aceluiaşi model ţinând de principiile originare.

2. Linii directoare şi probleme de principiu

Cele patru „cauze" pot contribui la descifrarea ritua­

lului, !a care obligă sim ptom ul. în acest sens trebuie in­
tuit câmpul în care trăieşte cel afectat. întrebările referi­
toare la cauză ar fi:
1. De unde provine sim ptom ul? C are este b aza sa
funcţională?
Răspuns pentru exemplul „gripă": situaţia de cu doua
zile în urm ă, când cel v izat s-a îm bolnăvit, respectiv a
luat virusul gripei.
2. Pe ce bază materială se derulează tabloul bolii ?i ce
exprim ă organul atins?
Exem plu: organe ale spaţiului rinofaringian $i orga­
nele senzoriale. Este vorba de schimbul şi luarea de con­
tact cu lumea exterioară.
 Rezum at 561

3. în ce cadru se desfăşoară simptomul? Care sunt re­

gulile lui d e joc?
Exem plu: nu mai vrea să iniţieze nimic, nu m ai vrea
să se încălzească şi entuziasmeze pentru diversele situa­
ţii, i-a ajuns până peste cap, nu m ai v rea să au d ă şi să
vadă nimic. Contactul cu exteriorul este refuzat, respec­
tiv este realizat num ai agresiv. Tuşeşte, strănută, suflă
din greu şi scuipă (celorlalţi ceva).
4. Ce vizează sim ptomul? U nde vrea sâ-1 ducă pe cel
afectat?
Exem plu de răspuns: să-şi m ărturisească sieşi că i-ti
ajuns şi vrea să scape de agresiuni.
Cursul „normal" pe care-1 îa răceala arată ritualul care
îşi impune dreptul la viaţa prin diferitele sim ptom e în
parte. A ctul închiderii în sine este interpretat pe scena
corpului: organele senzoriale şi căile respiratorii, respec­
tiv d e com u n icare sunt blocate, agresiunile cum ulate
sunt trăite fizic până la epuizare. Aceste semnale sunt re­
cunoscute de lumea din jur, care-i trimite pe cei afectaţi
acasă, tuşind şi răsuflând cu greu. Se derulează un ritu­
al beligerant de retragere, războiul bântuind mai cu sea­
m ă în ţesuturi, iar retragerea având loc m ai ales în m e­
diul social. Ritualul prevede ca persoanele răcite să nu
m ai fie atacate acum, d să se poată retrage ordonat. Dacă
partenerii la joc nu recunosc im ediat sem nele, cei afec­
taţi se im pun cu am abilitate într-un stil direct: „N u vă
apropiaţi prea mult d e mine, sunt răcit!" C ât de necesar
este acest ritual o adm it cei răciţi cu toată naivitatea,
când m ărturisesc că au luat gripa, Bineînţeles ca ne luăm
num ai lucruri de care avem nevoie.
562 Ruediger Dahlke

întrebelii legate de ritualul bolii şi de cadrul său:

1. Cum m i-am făcut rost tocmai eu de această proble­
m ă?
2, De ce se întâm plă tocmai acum? La proccse croni­
ce: Când m -a atins pentru prim a dată? Când cu o inten­
sitate deosebită?
3. De ce m ă afectează tocmai acest tablou de boală?
4, Ce model reiterat al vieţii mele este sugerat în ritu­
alul bolii?

3. B o a la ea ş a n s ă

Tablourile bolilor se pot privi de fiecare dată sub un

dublu aspect. Mai întâi ele implică sinceritate şi ne ara­
tă ce nu voiam să adm item până acum . O p aralizie îi
poate arăta, d c pildâ, celui atins de boală, cât de parali­
zat şi de imobil este (a devenit) el pe tărâm sufletesc-spi-
ritual- în afară de aceasta, fiecare tablou de b oală are
sens şi dezvăluie o sarcină, o lecţie. Paralizia ar putea
trăda de exem plu că este cazul ca respectivul să slăbeas­
că controlul conştient şi să se mai liniştească. După prin­
cipiul „Boala te face sincer" devine limpede planul ne­
rezolvat, după „Boala arată sarcina", cel rezolvat al m o­
delului.
Din primul unghi vizual ies îa iveală un model dure­
ros şi n desfăşurare a bolii căreia îi lipseşte conştienţa.
A ccep tarea acestui model şi a m esajului său p oate să
ducă la cel de-al doilea plan şi să facă din experienţa du­
reroasă un ritual, care facilitează evoluţia.
Cineva neimplicat nu poate aprecia niciodată cu cer­
titudine din exterior pe ce plan şi în ce fază se află cei vi­
 Rezumat 563

za ţi. O corpolenţă expusă va fi adesea com pensarea lip­

sei unei împliniri lăuntrice, d u p ă m otoul: „afară în loc
de înăuntru". Dar ea ar putea, după principiul: „cum e
în ău n tru , aşa c pi a fa ră ", să oglindească şi îm plinirea
lăuntrică. Chiar dacă acest din urm ă caz se întâmplă mai
rar, el este totuşi posibil. La Buddha am fi înclinaţi să
presupunem că abundenţa exterioară a propriilor perne
pe cane stă este expresia împlinirii interioare. Şi oricum
budism ul porneşte d e la ideea că fiecare om poartă în
sine natura Buddha. Asta, ca un indiciu suplim entar de
a nu lăsa să se degradeze o m etodă ca fiind o scormoni­
re după culpe, când ea este, de fapt, un instrum ent m i­
nunat al cunoaşterii de sine.
 Psihologie p ractică

Am fost învăţaţi în copilărie că boala este ceva râu, de

care trebuie să scăpăm cât mai repede. «Ducâ-se pe pustii»
spuneau bunicile noastre despre bolile copilăriei. Ruediger
Dahlke, autorul acestei ca rii reuşeşte sa ne convingă că
paharul este totuşi pe jumătate plin, că boala este în acelaşi
timp o şansă. Prin intermediul unui organ sau regiuni a
corpului, sufletul încearcă să ne aducă ia cunoştinţă o durere,
o tensiune, o lipsă, într-un cuvânt o problemă nerezolvatâ.
Dacă ştim să descifrăm mesajul ascuns al bolii avem toate
şansele să ne eliberăm de ea.

Ruediger Dahlke s-a speciaLizat în medicină naturistă,

psihoterapie şi homeopatie. Este una dintre personalităţile
cele mai marcante in domeniul medicinei psihosomatice
şi al mişcărilor legate de sănătate.