Per aspera ad astra

Constela\ii
Constela\ii
diamantine
diamantine
Revist# de cultur# universal# Anul X, Nr. 7 (107)
editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni Iulie 2019

Semneaz :

Varga Istvan Attila

Mihai Batog-Bujeni
Livia Ciuperc
Florian Copcea
Doina Dr gu
Virgil Ene
Adrian Grauenfels
Mariana Grigore
Nicolae Grigorie-L cri a
Lucian Gruia
Daniel Luca
Daniel Marian
Mihai Merticaru
Marin Mihalache
Irina Lucia Mihalca
Constantin Miu
Gheorghe Andrei Neagu
Tudor Nedelcea
Drago Niculescu
tefania Oproescu
George Petrovai
Ionel Popa
Liliana Popa
Ioan Popescu-Br diceni
Ioan Popescu-Chebacea
Vavila Popovici
Paula Romanescu
Nicolae Rotaru
Florentin Smarandache
Emilia Stroe
Mircea tef nescu
Ben Todic
Nicolae Topor
Philip Tudora
Al. Florin ene
Titina Nica ene
Marian Vizescu Umberto Boccioni - Viziuni simultane
2 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul X, nr. 7(107)/2019

Sumar Constela\ii diamantine

Florian Copcea, Mihai Eminescu sau noua
ipostaz a geniului ......................................pp.3-6 Revist de cultur universal
Ionel Popa, Hortensia Papadat-Bengescu -
Spa iul cet ii vii .......................................pp.7-11
Fondat la Craiova,
Mihai Merticaru, O carte cutremur toare
.....................................................................pp.12-13
în septembrie 2010
Livia Ciuperc , Dor de Macedonski ............p.13
Tudor Nedelcea, Oamenii din via a lui Arghezi
- apare lunar -
.....................................................................pp.14-15
Al. Florin ene, Metafore ce in de mân ideile Membri de onoare ai colectivului de redac ie
nu r ceasc .............................................p.16
Doina Dr gu , Sintez monografic .............p.17 - Prof. univ. dr. Remus RUS
Constantin Miu, Sacrificiul drumului spre - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog
lumin ...............................................................p.18 - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor
Vavila Popovici, Filozofia, Religia, tiin a i
Politica (II) ................................................pp.19-21
- Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog,
Drago Niculescu, Ideea de unitate a univer- critic de art
sului în dialectic , cu interpret ri transcentive
......................................................................pp.22-24 Redac ia
Daniel Marian, Proiect de revolt în erudi ia Redactor- ef: DOINA DR GU
întâmpl rii universale a fiin ei ....................p.25
N. Rotaru, Desf urare cu înf ur ri ....pp.26,27 Secretar general de redac ie: JANET NIC
Florentin Smarandache, Trubadurul spa iului Redactori literari: IULIAN CHIVU
rural ..................................................................p.27
M. B.-Bujeni , Tâlcul dest inuirilor ...pp.28,29 LIVIA CIUPERC
Titina Nica ene,Poeme ...............................p.29 DANIEL MARIAN
Lucian Gruia, Daniel Marian - c re ul din BEATRICE SILVIA SORESCU
zorii unei unei iubiri amânate .....................p.30
Virgil Ene, Mihai Eminescu, dincolo de geniul
Redactor artistic: PHILIP TUDORA (UK)
poetic, este i om de tiin , astrofizician, pro-
motorul dacopatiei i primul cosmonaut al
Redactori asocia i
lumii ............................................................pp.31-35 - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, scriitor,
George Petrovai, Al. Ioan Cuza, artizanul matematician, membru al Academiei Româno-Americane de
moderniz rii României ..................................p.36 tiin e i Arte
Ion Popescu-Br diceni,Poeme .....................p.37
Irina Lucia Mihalca,Poeme ..........................p.38 - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, scriitor, pictor, sculptor
Marin Mihalache,Poeme ...............................p.39 membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte
Marian Vizescu,Poeme .................................p.40 - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, scriitor
Liliana Popa,Poeme .......................................p.41 membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte
Varga Istvan Attila,Poeme ............................p.41
Mariana Grigore,Poeme ...............................p.42 - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, scriitor bilingv,
Gheorghe Andrei Neagu, Cultura de provincie critic literar, traduc tor, membru al Uniunii Scriitorilor din
între agonie i extaz.................................pp.43,44 România i al Royal Society of Literature UK
Emilia Stroe, Lumina i iubirea în psalmii lui - Prof. dr. GALINA MARTEA, Olanda, poet, prozator, jurnalist,
Dumitru Ichim i în cei arghezieni .......pp.45-48
G. Petrovai, Suntem la mâna întâmpl rii?...p.48 membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte
Paula Romanescu, Carte i Arte române ti în Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate
Fran a ........................................................pp.49,50 în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului
Nicolae Grigorie-L cri a, Teocra ia ...........p.51
tefania Oproescu, Lecturile elefantului de la care semneaz textul.
Loto ...................................................................p.52 Materialele se pot trimite la adresele:
Mircea tef nescu, Silvan Negru iu, un pianist constelatiidiamantine1@gmail.com
de mare art .....................................................p.53
const.diamantine@gmail.com
Adrian Grauenfels, Pictorul Arie Lamdan - la
75 de ani ....................................................pp.54-56 revista.constelatiidiamantine@gmail.com
Daniel Luca, Triste e, numele t u e Alina! ..p.57
Ben Todic , Versul poetei I. L. Mihalca .......p.58 ISSN 2069 – 0657
Nicolae Topor, Ioan Popescu-Chebacea,
Constela ii epigramatice .................................p.59 Adresa redac iei:
Filip Tudora,Pic tur de pictur ................p.60 Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj,
România, cod: 200440
Fondatori: Doina Dr gu , Janet Nic ,
N.N. Negulescu, Al. Florin ene Ilustra ia revistei: Umberto Boccioni
Anul X, nr. 7(107)/2019 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Florian COPCEA
Acad. Mihai Cimpoi:
Mihai Eminescu sau
Noua ipostaz[ a geniului
Mihai Cimpoi, Dic ionar enciclopedic Mihai Eminescu,
Ed. tiin a, Chi in u, 2018, 799 p.
Acad. Mihai Cimpoi este un nume distins al Basarabiei, cunoscut
în spa iul spiritual-cultural european prin contribu ia sa substan ial
la elucidarea i interpretarea unor fenomene literare i întregirea
biografiilor unor spirite luminate promovate sub semnul „con tiin ei
estetice universale”, între ace tia figurând: Mihai Eminescu, Fr.
Nietzsche, F. Dostoevski, C. Noica, P. Celan i E. Cioran. C rturar
renumit, stâlp al vie ii culturale, cum îl nume te Eugen Simion, Mihai
Cimpoi a devenit o figur polarizant a culturii române ti, care a
continuat direc ia dat de Eminescu de recuperare, salvare i uni-
versalizare a fiin ei na ionale. Reputat critic literar, estetician i istoric
al culturii, Mihai Cimpoi este autorul celei dintâi sinteze critice refe-
ritoare la complexitatea literaturii române de dincolo de Prut - O
istorie deschis a literaturii române din Basarabia. Opera sa,
divers i impresionant , include peste 50 de lucr ri de critic i
istorie literar , filozofie i istorie a culturii, toate concepute cu voca ie,
urmând criteriile i principiile c linesciene, modelul fiin ial noicist i
experien a ontologic heideggerian . Traseul s u existen ial cunoa te
o racordare direct , care nu poate fi în niciun fel contestat , la para-
metrii literaturii universale, el dezvoltându-se sub semnul etnosului
i sacrului, al unui mesianism care, într-adev r, a generat rena terea
„miturilor spiritualit ii na ionale” (observa ia apar ine lui Eugen
Simion). Exegezele lui Mihai Cimpoi asupra
operei lui Eminescu aveau s -i aduc statutul
de cel mai reputat eminescolog român. F
îndoial , lucrarea sa capital , de excep ie
pentru întreaga cultur româneasc ( i nu
numai!), este Dic ionar enciclopedic Mihai
Eminescu (Editura Gunivas, Chi in u, 2012),
lansat cu fast la primul Congres mondial al
eminescologilor organizat la sfâr itul anului
2012 de Academia de tiin e a Republicii
Moldova. Respectiva lucrare (rezultat al unei
munci de cercetare tiin ific de peste trei
decenii), unic în spa iul european, aduce
ordinea în „haosul” operei eminesciene risi-
pite în nenum rate corpusuri i restituiri, une-
le dintre ele sc pând nejustificat aten iei ce-
lor care continu s îl considere pe marele
poet „zeul tutelar al limbii române”. Volumul
se compune (în forma nedefinitiv dat de
autor în edi ia I) din nou sec iuni, prima a-
xându-se pe biografia poetului, ultima can-
3
tonându-se în zona de receptare în limbi str ine a acestuia. Mihai
Eminescu. Dic ionar enciclopedic este, nu încap dubii, o oper
fundamental , de referin , care ne introduce în universul eminescian
spre descifrarea multor enigme de care a avut parte în via i care înc
îi mai înconjoar opera, provocând orgolii i contesta ii f temei.
Acad. Mihai Cimpoi, dup ce efectueaz un portret-sintez al
„luceaf rului poeziei române ti”, îi „retu eaz ” biografia comentând
i analizând (în spirit constructiv, estetic i entuziast, desigur!) in-
vestig rile/ interpret rile celor mai autoriza i biografi ai lui Eminescu:
George C linescu, Vladimir Streinu, Nicolae Georgescu etc. El se
dep rteaz de stilul clasic al literaturii universale (termen propus de
Goethe), întrucâtva roman at i nesemnificativ în ceea ce prive te
destinul unei personalit i de seam a literelor române ti, i utilizeaz
metode noi, progresiste, de abordare a operei eminesciene. El dispune
de un alt limbaj, mai elevat, îmbog it de substan filozofic , de me-
tode moderne specifice cercet rii tiin ifice i „atac ” din alt unghi
complexa bio-bibliografie a lui Mihai Eminescu. Sunt valorificate
lecturile avute de-a lungul vie ii din lucr rile marilor filozofi ai lumii,
formându-l astfel spiritual i dându-i ansa de a completa biografia
eminescian cu elemente în m sur s -l deta eze net de modele.
Asemenea lui G. C linescu, el face din biografia lui Eminescu un
pretext necesar atât pentru a-l introduce pe
poet în universalitatea genialelor idei pe care
se sprijin con tiin a lumii întregi i pentru a
ne determina s descoperim geneza Crea iei.
Metoda sa exegetic identific f obstacole
omul eminescian pe care îl define te drept
un homo ethicus.
Arborele genealogic al lui Eminescu, pro-
pus de Mihai Cimpoi, de i în linii mari red
rezultatul cercet rilor întreprinse de al i isto-
rici, reconstituie o bun parte din tinere ea
poetului, marcat de cele mai fundamentale
teme ale filozofiei i literaturii mondiale. Se
disting la Eminescu - scrie academicianul Mi-
hai Cimpoi - o lume a cercului strâmt, a realului
limitativ-existen ial, o lume romantizat (în
sensul programatic al lui Novalis). Mihai Emi-
nescu a fost continuu obsedat de eternitate,
de arhetipuri i de fiin , toate la un loc spri-
jinindu-l în demersul s u genial s „tematizeze
4 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
o deschidere i o închidere de natur ontologic ” asupra lumii. Nu
gre im sus inând c într-un fel destinul lui Mihai Cimpoi se suprapune
peste cel al lui Mihai Eminescu. Criticul în elege, prin urmare, s i
asume travaliul misiunii de Creator i c lui Eminescu niciodat nu-
i putem accepta moartea intelectual „sau vidul spiritual din perioada
1884-1889”, de vreme ce devenise posesorul viziunii moderne „a
unei pluralit i de mi minte” f de care lumea / ideea ar deveni
„forma cuget rii reci” (Memento mori). Acad. Mihai Cimpoi, atras
de dorin a (de altminteri, foarte necesar !) de a-l încadra pe poet
într-un anumit contingent / curent / într-o anumit mi care, în capi-
tolul II al sintezei Dic ionar encyclopedic. Mihai Eminescu, cuteaz
-l a eze pe poet, respectând „criteriul estetic” în vârful „sc rii de
valori” a literaturii universale, cazul evalu rii sale fiind similar „cazului
evalu rii lui Shakespeare”. În acest context, complexa, inegalabila
oper a lui Eminescu este decodificat de acad. Mihai Cimpoi prin
prisma realit ii timpului, trecut fiind prin filtrul curentelor care i-
au pus puternic amprenta în literatura român : clasicismul, roman-
tismul, barocul i simbolismul, toate influen ându-l pozitiv, fapt de-
monstrat cu prisosin în construc iile sale. Concluzia exegetului:
Mihai Eminescu, unul dintre reperele-cheie „în dialogul cu cultura
universal ” (Eugen Barbu), este de o modernitate rar întâlnit la un
clasic. Iat cum explic acad. Mihai Cimpoi capacitatea lui Eminescu
de a dep i valen ele limbajului clasic: modernitatea lui Eminescu se
cere în eleas nu prin opozi ia cu clasicismul, ci printr-o complemen-
taritate dialectic , poetul nel sându-se încadrat în forme canonice.
Toate acestea se datoreaz culturii enciclopedice a poetului,
reia acad. Mihai Cimpoi îi consacr multe pagini din lucrare. În
concep ia sa, Eminescu a avut privilegiul, cunoscând mai multe limbi,
ia contact cu marile culturi ale lumii de unde a preluat idei novatoare
pentru progresul limbii române, i, fire te, al culturii autohtone, pe
care le-a trecut, fire te, prin filtrul min ii sale, lucru ce i-a permis s
creeze o oper vast , f egal. Studiind Caietele eminesciene, acad.
Mihai Cimpoi decreteaz : Eminescu a fost un spirit universalist, cul-
tura servindu-i tocmai drept model de universalitate valoric . Gra ie
efortului lui M. Cimpoi afl m „am nunte” despre 300 de personalit i
istorice, figuri culturale, eroi literari, autori de lucr ri din toate sec-
toarele tiin ei, care, într-un fel sau altul, l-au influen at spiritual pe
poetul român. Un capitol aparte din monumentala lucrare a lui Mihai
Umberto Boccioni - Pavele pe strad
Anul X, nr. 7(107)/2019
Cimpoi este rezervat eminescianismului, curent care, dincolo de sen-
sul s u semantic, trebuie în eles ca o „manifestare a des vâr irii
estetice” a întâist torului poeziei române ti, conceput fiind ca o
„Fiin întru poezie”.
Energicul critic ne propune „regândirea lui Eminescu din perspec-
tiva noilor provoc ri culturale”, dar nu urmând traseul predecesorilor
i, ci raportându-ne mereu la idealismul antologic eviden iat de
opera poetului, cum ne sugereaz i Rosa del Conte, cu care el este
de acord, întrucât semnifica ia universal a eminescianismului const
în excep ionala compenetra ie i dreapta cump dintre supremele
valori umane, ce constituie „tot ce-i frumos i bun”. Plecând de la
afirma ia lui Mihail Dragomirescu potrivit c reia Eminescu nu se
se te nici în proza lui, nici în postumele lui i mai pu in în articolele
sale politice (aici acesta nu are dreptate, dar nu-l învinov im deoarece
la timpul respectiv nu ie iser la lumin , sau erau ignorate, manu-
scrisele eminesciene - n.a.), Eminescu este cu adev rat numai în
poezia lui, i anume, în capodoperele sale lirice, Mihai Cimpoi anali-
zeaz 430 de poezii, prilej de a demonstra unitatea lor structural ,
dialogul Poetului cu Demiurgul i vizionarismul s u „asupra misterului
ultim” (Rosa del Conte). Hot rât lucru, f Eminescu cultura român
ar fi stagnat la nivelul „oficializat” de Titu Maiorescu înainte de a-l
descoperi. Este un adev r pe care Mihai Cimpoi îl scoate în eviden
în sec iunile Coresponden i Odiseea recept rii, ultima având
drept obiectiv conturarea personalit ii lui Eminescu, cel care avea
fie considerat un mare poet al fiin ei. Criticul, prin comentariile
sale pertinente, autorizate, spulber înc o prejudecat eminesco-
logic : calificativul de ultim mare romantic nu mai corespunde actu-
alit ii, este inexact atât sub raport cronologic, cât i din punctul de
vedere al complexei structuri moderne. Pentru a-si sus ine demonstra-
iile, Mihai Cimpoi apeleaz , cu obstina ie, la constat rile din studiile
Svetlanei Paleologu-Matta - Eminescu i abisul ontologic - i Rosei
del Conte - Eminescu sau despre Absolut -, care au adus un spor de
noutate la descifrarea/interpretarea arhitecturii prozodice eminesciene.
Marea calitate a întreprinderii a acad. Mihai Cimpoi const i în
faptul c a reu it s parcurg un labirint i s confirme „caracterul
deschis” al operei eminesciene. El nu ezit s se pronun e asupra a
ceea ce presupune eminescologia i pentru prima oar ofer informa ii
biobibliografice despre eminescologii care i-au dirijat eforturile c tre
studiul operei i vie ii poetului. Eminescologia româneasc i cea
str in este pus în paralel i explicat cu autoritate, astfel încât
constat m c Eminescu a avut un impact deosebit i asupra altor
culturi, de aici deducându-se incontestabila sa universalitate. Dic i-
onar enciclopedic Mihai Eminescu este un instrument de lucru ca-
pabil s te orienteze, f riscuri, în cosmosul eminescian pentru a
cunoa te dimensiunea unui mit, parte a tezaurului spiritual românesc.
Personalitate artistic i intelectual cu caracter erudit, universalist,
Eminescu a f cut ca „literatura poetic român ” s înceap în secolul
al XX-lea „sub auspiciile geniului lui”, iar „forma limbii na ionale”,
care i-a g sit în poetul Eminescu cea mai frumoas înf ptuire pân
ast zi s fie „punctul de plecare pentru toat dezvoltarea viitoare a
vestmântului cuget rii române ti”. Este concluzia profund , esen-
ial , la care ajunge acad. Mihai Cimpoi i, la sfâr itul „spectacolului
lumii eminesciene”, oferit în aproape 550 de pagini, ne confirm :
Eminescu este un poet exponen ial, paradigmatic, poet-mit. În conclu-
zie, Dic ionar enciclopedic Mihai Eminescu este o lucrare de mari
propor ii care reu te o veritabil proiec ie a tot ce s-a scris pân
acum despre marele poet. Acest lucru este obligatoriu întrucât, nu-
i a a?, rea ezarea noastr româneasc i lini tirea con tiin ei noastre
de sine tot prin Eminescu trebuie s ne vin . Acad. Mihai Cimpoi
este categoric în acest sens: alt solu ie nu ne ofer Istoria.
*
Anul X, nr. 7(107)/2019 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Edi ia a II-a (rev zut i ad ugit ) a Dic ionarului enciclopedic
Mihai Eminescu (Editura Gunivas, Chi in u, 2018) demonstreaz
interesul deosebit al savantului Mihai Cimpoi fa , mai ales, de identi-
ficarea unor noi, inedite i des vâr ite c i de a p trunde în universul
eminescian spre a-i dezv lui i dezvolta tr turile reale, reformatoare.
Demersurile eseistice i filozofice, impresionante, ale exegetului,
scot în eviden , printre altele, concep ia sa unitar , exhaustiv i, în
acela i timp, militantoontologic asupra necesit ii actualiz rii/ teza-
uriz rii uneia dintre cele mai complexe i valoroase personalit i ale
culturii române ti: Mihai Eminescu. În opozi ie cu denigratorii marelui
poet, dar f a i propune s polimizeze cu cei care înc mai consider
„luceaf rul poeziei române ti” a încetat s exercite fascina ie pen-
tru viitorimea româneasc , i nu numai, Mihai Cimpoi ne propune „o
reevaluare a personalit ii lui Eminescu în contextul relativiz rii
nietzcheene a valorilor, al conceperii identit ii/ alterit ii vs. de pro-
cesele integra ioniste care au loc ast zi în lume, al devenirii antro-
pologice a culturii i al confrunt rii/concilierii tiin elor umane cu
filosofiile existen ei” (p. 11). Evident, revizuirea tiin ific a concep-
telor anarhice, antieminesciene, promovate de adversarii culturii
na ionale, în general, ajuns prin Eminescu s marcheze esen ial în-
treaga civiliza ie universal , nu este unanim acceptat , fapt care im-
pune o luare de pozi ie ferm din partea celor care mai cred în „limba
cumpenei Universului”. Lucrarea în discu ie, fundamental pentru
istoria literaturii române, unic i, în acela i timp, monumental , vine
(re)întemeieze mitul Eminescu, reînnoiasc , paradigmatic,
eminescianismul, s -i poten eze virtu ile imuabile, în m sur s ne
dea o dimensiune hermeneutic a unei opere care va supravie ui tu-
Umberto Boccioni - Materia
5
turor curentelor i fenomenelor ostile europenit ii i universalit ii
„ultimului mare romantic” al poporului român.
Arhitectura lucr rii, desigur, sus ine, neîndoielnic, faptul c Mihai
Cimpoi este înzestrat cu un inegalabil har de a consolida, în accep ie
lovinescian-c linescian , efigia „omului deplin al culturii române ti”
(Constantin Noica), c ruia îi dator m sincronizarea spiritului emi-
nescian cu mi rile intelectuale revolute i înnoitoare produse în
lumea literar , o parte a ei tot mai interesat în a- i promova propriile
valori în detrimentul celor apar inând altor na ii, altor literaturi. Eugen
Simion este cât se poate de explicit în cuvântul-înainte al lucr rii:
„Este analizat opera în toat alc tuirea ei i modul în care a fost
receptat de-a lungul timpului...” Tot marele critic apreciaz : „O
lucrare, dar, vast , primejdios de vast , îndr znea , o lucrare nece-
sar . Ea apare în cultura român într-un moment în care Eminescu
este disputat, zgomotos i inutil, de detractorii de serviciu si zelatorii
de serviciu, deopotriv de înver una i i aberan i...”. F îndoial ,
manifest rile eminesciene, indiferent de forma în care au avut loc,
produse sau nu sub imperiul interferen elor istorico-filozofice po-
trivnice culturii române, trebuiau definitiv cristalizate i exact inter-
pretate astfel încât s avem în literatura român imaginea exact ,
spa ial , dac vre i, a geniului nostru tutelar. Reputatul critic, Mihai
Cimpoi, utilizând metodele i instrumentele ontologice de cercetare,
pe care deja le-a definit în prima edi ie, ap rut în 2012, a Dic io-
narului enciclopedic Mihai Eminescu, se remarc a fi un solid pro-
motor al unei noi viziuni despre opera in integrum a „poetului nostru
na ional” (G. C linescu), dar i despre mecanismele care au funda-
mentat-o, imposibil de atins de al i bineinten iona i anali ti ai dura-
bilei opere a acestuia, care, dac ar fi comentat-o prin prisma magic
ce o avea tot tipul în con tiin , altfel ar fi fost pozi ionate lucrurile.
Mihai Cimpoi a descoperit, bineîn eles, cheia cu care a deschis
miturile eminesciene, superb „detectate” de Eugen Simion, desci-
frându-i enigmele care au gravitat în jurul fiec rui text liric, publicistic,
filozofic, sau de alt gen literar. De remarcat continuitatea procesului
de „disecare” i a ezare pe un alt nivel piramidal a operelor eminesci-
ene, anun at în edi ia I, aceasta reprezentând, cu siguran , cea mai
temerar ini iativ de a conferi viabilitate imaginii poetice universale
a lui Eminescu, peste care se suprapune matricial cele ale filozofului
gânditor, ale ziaristului etc. În context putem sus ine aser iunile do-
vedit valabile emise de Mihai Cimpoi c „Eminescu i-a reprezentat
cultura universal ca un Întreg, în sensul Weltliteratur, despre care
vorbea Goethe secretarului s u Eckermann” i c reflec iile sale asupra
culturii „denot concep ia sa organicist , ea fiind v zut ca o organi-
zare pe un sistem complex de cercuri concentrice care formeaz un
Mare Cerc”, culturile având „ca punte de comunicare un fond gene-
ral uman i simpatii de natur intelectual , etnic , lingvistic ”. i
Mihai Cimpoi î i focalizeaz discursul critic pe nenum ratele ipostaze
sub care este fixat Eminescu în istoriografie, „iradiind” impostura unor
corifei afla i în eroare i în deficit de na ionalism, ca s ne referim la
„nuan rile” cu care l-au gratulat culturnicii învr jbitei noastre culturi.
Noua edi ie a Dic ionarului enciclopedic Mihai Eminescu cu-
prinde „noile realiz ri ale eminescologilor, apari iile bibliografice
(edi ii, monografii, studii, traduceri) inând cont de imperativele im-
puse de schimb rile de paradigm , de procesele integra ioniste i de
discu iile care se duc în jurul valorilor, culturii, studiului interdis-
ciplinar, modelelor, limbajului, raporturilor Eu/Cel lalt, dialogismului,
pluriperspectivismului, fiin ei i fiin rii”. Cele aproximativ 300 de
pagini în plus fa de prima edi ie aduc în prim plan bibliografia emi-
nescian de la începuturi pân în zilele noastre i, ceea ce este mult
mai important, ne prezint glosarele necesare descifr rii/ explic rii a
mii de cuvinte i termeni utiliza i de Mihai Eminescu.
Glosarul I, având drept baz Dic ionarul limbii poetice a lui
6 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Eminescu (Bucure ti, 1968) al lui Tudor Vianu, ne d posibilitatea,
cum sugereaz Mihai Cimpoi, s p trundem „în lumea eminescian
ce poart marca ontologic a romantismului, fiind esen ialmente o
lume ce vorbea în basme i gândea în poezii”. Dac înainta ul s u
se limita la un lexic extras din textul a 60 de poezii (din edi ia prin- curând. Pe m sur ce spore te cultura general a poporului, se di-
ceps T. Maiorescu), Mihai Cimpoi l rge te aria de cercetare i formeaz
un fond de „cuvinte pu in cunoscute i necunoscute, arhaisme, re-
gionalisme i poetisme” din întreaga oper liric a lui Eminescu,
situat la 500 de poezii. Necesitatea Glosarului este capital pentru
a ne determina s în elegem vastitatea, diversitatea i expresivitatea
limbajului poetic eminescian.
Glosarul II, avându- i originea într-un studiu din 1918 al lui Eu- art , tiin , de formele mai rafinate ale rela iilor umane în sferele mai
gen Simion, ne prezint unit i lexicale descoperite în proza poetului.
Noutatea const în faptul c „tezaurul” de cuvinte a fost alc tuit pe
seama tuturor prozelor eminesciene.
Glosarul III, reprodus dup volumul Mihai Eminescu. Literatura
popular a lui D. Mur ra u, vine s certifice cât de mult venera ie
avea Eminescu pentru filonul str vechi al limbii române i cât a con-
tribuit acesta la formarea personalit ii sale. George C linescu era
întrutotul de acord c poetul nu aduna „pentru arsenalul poetic i
pentru documentarea sa teoretic decât materiale autentice, prin
care s poat p trunde în adâncul psihologiei populare, s deprind
datele sistemului poeticii folclorului, s i îmbog easc limba cu
elemente din toate graiurile române ti”.
Glosarul IV se constituie într-o adev rat releva ie. Mihai Cimpoi
semnifica ia unor termeni, unii dintre ei inedi i în publicistica
vremii, adic de nimeni utiliza i pân la Eminescu. Reiese de aici
faptul indiscutabil c acesta avea un adev rat cult pentru primenirea
i standardizarea limbii române literare, f îns a renun a m car o
clip la „limba veche i-n eleapt a cronicelor b trâne”. Parcurgând
paginile acestui glosar ai în fa cu adev rat dimensiunea preocup rii
lui de a înnobila limba matern , de a o îmbr ca în alte haine, aceasta
fiind, la urma urmei, „emblema unit ii unui neam” (W. von Humboldt).
Iat cum gândea Eminescu la îngem narea dintre limba poporului
i limba cult : „Paralel cu dezvoltarea spiritual a unui popor sporesc
Boccioni - Dinamismul unui juc tor de fotbal
Anul X, nr. 7(107)/2019
i mijloacele de comunicare ale limbii, cuvintele i combina iile între
ele, altfel spus: limba se îmbog te. Aceasta este mai întâi un produs
pur natural pe care oamenii îl folosesc a a cum r sare nemijlocit din
spirit, f s mai reflecteze asupra acestui lucru i f ca arta s
aib vreo influen asupra form rii ei. Dar aceast situa ie se schimb
vide munca i în aceast privin : numai o parte a poporului se ocu-
exclusiv de cultur i o promoveaz , rapid; cealalt parte r mâne
în urm . Partea cult i cea necult a poporului încep curând s se
deosebeasc prin semnele exterioare ale gândirii, a a cum se deo-
sebesc prin tezaurul însu i de idei. Dup ce limba cult s-a desprins
îns de trunchiul comun, î i urmeaz propriul drum; prelucrat de
înalte ale societ ii, ea se îndep rteaz din ce în ce mai mult de limba
popular i cap un caracter deosebit de-al acesteia, cu toate c a
ie it din sânul ei. Acesta este i raportul firesc al limbii române literare
fa de cea popular ” (Opere, XIII, p. 566).
Glosar V, cuprinzând termeni rari întâlni i în textele din volumul
Fragmentarium (editat de Magdalena Vatamaniuc, Bucure ti, 1982),
ne ofer prilejul de a cunoa te atât universalitatea gândirii emines-
ciene, cât i aviditatea sa în a adopta/adapta forme i în elesuri noi
unor cuvinte, majoritatea dintre acestea existente i azi în vocabularul
limbii române.
Glosarul VI preia fondul de cuvinte utilizat de Mihai Eminescu
în dramaturgie. Aici sunt inclu i termeni din texte originale, traduse,
aferente, din poeme dramatice i fragmente. Spune Mihai Cimpoi:
„Dramaturgia lui Eminescu se cade considerat ca f când parte din
unitatea organic a operei sale. Un argument în sus inerea acestei
aser iuni ni-l ofer limbajul, caracterizat prin m rcile stilistice pe care
le depist m i în poezie, proz i publicistic i care-i asigur acel
timbru de unicitate de care vorbea Tudor Vianu în 1968.Reg sim, ca
atare, mai multe registre ale vorbirii scenice, specific graiului cotidian,
expresia verde, crud , virulent satiric proprie comediei ateniene,
rostirea retoric monologic , platonizant sau shakespearean , stilul
intelectual cerut de drama de idei sau tragedia psihologic ” (p. 600).
Concluzionând, Dic ionarul enciclopedic Mihai Eminescu al
academicianului Mihai Cimpoi este, a adar, o lucrare mo-
numental care ni-l înf eaz pe poetul nostru na ional
în toat plenitudinea sa valoric , raportându-l perma-
nent la marele spirite ale lumii. De subliniat modestia
cunoscutului eminescolog când se m rgine te a ne aver-
tiza c „este greu s cuprinzi Totul în cazul personalit ii
i operei lui Eminescu”, i de a recunoa te c a c utat,
totu i, s recupereze „golurile inerente de interpretare
[...] din perspectiva postmodernit ii, cel pu in prin trimi-
teri la abord ri eminescologice vechi i noi i la cele mai
recente postul ri teoretice din domeniul filozofiei culturii,
al hermeneuticii, al po(i)eticii, al fenomenologiei, al episte-
mologiei”. Mihai Cimpoi este de p rere, r sturnând astfel
teza unui, de pild , Lucian Boia, care sus ine în Mihai
Eminescu, românul absolut. Facerea i desfacerea unui
mit (Ed. Humanitas, 2015) potrivit c ruia „Eminescu, în
lume, r mâne un necunoscut”, c Eminescu este un geniu
na ional, cu o rostire universal i actual . Cu o astfel de
gândire el se al tur lui George C linescu care decidea:
„[...] Toate materialele i uneltele lui Eminescu n-ar da
nimic în mâinile altuia, fiindc izvorul tainic al efluviilor
eminesciene e ascuns undeva departe, în p durea sub-
con tiin ei lui. Acest aer ascuns al liricei sale trebuie g -
sit i gustat, descris i m rit, f alte senza ii decât acelea
scute din repetarea lui, pentru ca spiritul nostru s -i
simt densitatea i s poat pluti în el”.
Anul X, nr. 7(107)/2019 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine 7
Ionel POPA

Hortensia Papadat-Bengescu -
Spa\iul cet[\ii vii
Unul din argumentele pentru care Fecioarele despletite (1926), i psihic , elibereaz fiin a de lumea fizic i temporal . Or, în romanele
Concertul din muzic de Bach (1927) i Drumul ascuns (1932) scriitoarei noastre, dup cum vom vedea, exprim cu totul altceva,
formeaz o unitate prozastic , pe care o numim Ciclul Hallipa, este anume golul „trupului sufletesc”, orgoliul i snobismul ca semne
unitatea spa iului fic iunii „v zut de romancier ca mediu al con tiin ei” sociale i morale. De asemenea „cetatea vie” modific ideea de familie
(Constantin Ciopraga). Noi am spune «spa iul psihologic», deoarece i imaginea ei. Familia gentilic întemeiat pe înrudirea de sânge este
la Hortensia Papadat-Bengescu psihicul precede con tiin a, spre înlocuit de familia întemeiat pe un contract social, pe un târg,
deosebire, de exemplu, la Camil Petrescu la care con tiin a precede devenind un simplu „echipaj” (Al. Protopopescu). În FD familia de
psihicul. Pentru cunosc torii romanelor scriitoarei este clar c nu „sânge” a Hallipilor se destram , membrii ei sunt „v rsa i” , absorbi i
drumul eroilor s i spre anumite pozi ii sociale constituie obiectivul în/de „cetatea vie”. În CB i DA romanciera urm re te avatarurile
prioritar - H.P.-B. nu este un balzacian conformist -, ci complicatul psihologice i morale în noul mediu ale partenerilor de grup: Elena -
proces psihologic ascuns al accederii în lumea nou : „Cetatea vie”. Dr nescu; Lina - Rim; Maxen iu - Ada-Lic ; Lenora - Walter-Coca-
Ceea ce este, spre exemplu, natura în opera lui Sadoveanu este Aimee. Pasager, dar nu lipsite de anumite semnifica ii, apar i alte
„Cetatea vie” în romanele HP-B. Dac la noi Eugen Lovinescu este cupluri nematrimoniale: Mika-Le - Grig; cuplurile tinerilor de la Clubul
teoreticianul spa iului literar citadin, atunci creatorul lui este Hor- Sport, care pe cât de u or se fac, pe atât de repede se desfac. În noile
tensia Papadat-Bengescu. Dup contribu ia lor, men inerea romanului familii exist rela ii politicoase, dar nesincere, exist un echilibru
nostru în ruralism (cu problematica i toate cutumele lui) este impo- fragil i fals (N. Cre u). Partenerii cred c ascunderea adev rului
sibil . Chipurile sub care apare spa iul citadin în proz d seama de înseamn inexisten a sau necunoa terea lui de c tre ceilal i. Re-
evolu ia ei spre modernitatea urban . Saltul de la pionierii romanului uniunile de familie, la s rb tori sau marile evenimente familiale (c -
românesc (Kog lniceanu, Ghica i al ii, afar de Filimon care evoc toria, înmormântarea) i-au pierdut sensul consacrat prin tradi ie,
nu via a în ora ul Bucure ti, ci moravuri fanariote), care descriu fiind înlocuite de serate, dineuri, vizite protocolare. Locul bucuriei
via a într-un ora -târg, la autoarea trilogiei Hallipilor este astronomic. întâlnirii îl ia interesul. Totul se reduce la etichet . Totul e „minciun
Scriitoarea proiecteaz „epicii urbane” dând romanului românesc i spoial ”.
discursul epic al ochiului care prive te vizibilul i vede invizibilul Conform indicilor temporali prezen i în romanele ciclului, lumea
(Ioan Holban). universului bengesian apar ine deceniului 1920-1930. Este perioada
Observa iile asupra sa iului din opera autoarei FD sunt pu ine i declan rii moderniz rii rapide a rii dup primul r zboi mondial
sumare f cute în contexte colaterale. Un exemplu: în studiul s u Toposul acestui proces de destructurare i restructurare social ,
monografic, Florin Mih ilescu, f când „radiografierea operei”, sta- economic , cultural , moral , psihologic este „Cetatea vie” (Doina
bile te urm toarele „categorii de constante”: „1) personajele, 2) Modola). Sintagma „cetatea vie” desemneaz în viziunea scriitoarei
rela iile, 3) ac iunile, 4) situa iile i 5) ezarea uman în plin proces de dez-
mediile [social i natural].” Dup cum voltare în paradigm modern , dar i în
se vede, criticul nu acord aten ie «ca- sensul de ora pestri cu o popula ie
tegoriei spa iului», acesta (spa iul) fiind aflat permanent într-o mi care brown-
considerat element periferic i înglobat ian .
în ceea ce nume te la modul general Ora ul ca realitate urban , ca „ce-
„mediu natural”. În modul acesta opera tate vie” devine toposul ideal i necesar
bengesian e v duvit de un element pentru analiza chirurgical f cut indi-
compozi ional i de semnifica ie funda- vizilor ei de c tre romancier .
mental, ar fi, vorba poetului, «un cub Prima imagine a cet ii vii o furni-
tirb», implicit i comentariul critic. zeaz Mini (FD) în momentul coborârii
Romanciera creeaz nu doar un spa- în Gara de Nord, având sentimentul,
iu urban general i înglobator (FD), ci spune personajul, „cald c am ajuns în
i un spa iu proprietate a personajului port, c am atins p mântul f duin ei
(CB, DA). În aceste romane se r stoarn i c vin de departe, dup atâ ia ani, s
vechiul raport natur /cultur . A a se cunosc via a, acolo unde pulsul ei bate
explic câteva aspecte care dau o not mai bogat”. Primele embleme ale topo-
aparte, puternic romanelor la care facem sului urban sunt gara („drumul de fier”)
referire. Noul raport aduce în roman, i hotelul (nu hanul!).Imaginea lui prin-
consecvent i cu scop bine definit, pre- de contur treptat din fragmente de spa-
zen a artei. Arta, prin esen a ei spiritual
Hortensia Papadat-Bengescu
8 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
iu public i privat. Privirea desemneaz topografia urban : bulevarde,
hoteluri, automobile, tramvaie, institu ii, magazine multe i diverse
cu vitrine str lucitoare, club, cinematograf etc., etc. Mini ar o mare
pl cere s se plimbe prin „cetatea” care o „îmbr a”, sim ind „via a
imens care vibreaz în Cetate”. Cet ii vii, „ora sacru”, scriitoarea
îi închin mereu, prin vocea lui Mini, personajul-reflector, adev rate
ode. Ochiul personajului reflector i, apoi (în CB i DA), cel al na-
ratorului obiectiv surprinde caracterul eterogen al ora ului. „Cetatea
vie” este înc în acela i timp centru i periferie, mare i mic , urban
i rustic , capital i provincie, civilizat i vulgar . Personajele scri-
itoarei iubesc: strada, aglomera ia, str lucirea vitrinelor, automobilul,
clubul, dansul, manifest rile mondene, iar din snobism particip la
vernisaje ori ascult muzic clasic . Bucure tiul din romanele HP-B
e cel din „anii nebuni” de dup primul r zboi, când trecutul i viitorul,
vestigiile i virtualit ile sunt vecini, iar prefacerile repezi, de-a dreptul
aiuritoare. Dincolo de imaginea concret-material a Cet ii vii se
profileaz imaginea metafizic a ei. Cât deosebire între optica neo-
torist a lui Cezar Petrescu i cea modern a Hortensiei Pa-
padat-Bengescu. Semn al devenirii urbane a Bucure tiului este dru-
mul de la casa boiereasc a Hallipilor de la mo ia Prundeni la Palatul
Walter, sanatoriu i muzeu. „Cetatea vie” atrage personajele, dar
cele r mase închise în spiritul vechi nu se adapteaz i vor muri
(Lenora, Maxen iu, Dr nescu, Sia, iar Dorul Hallipa „cel care lucrase
mântul i purtase cizme trainice de lut, acum cernut prin sita
ora ului, cutreier cu picioarele de argil în c utarea casei de în-
chiriat”); cele care sunt deschise spiritului modern se adapteaz
cerin elor noi impuse de ora , i vor tr i (Elena, Ada, Coca-Aimee,
Mika-Le, Walter, Lic )
În FD „cetatea vie” e „trupul fizic” în care vie uiesc diferite
„trupuri suflete ti”. De la scena deschis care este „cetatea vie” în
CB i DA romanciera î i focalizeaz aten ia pe culise (casa) privirea
fiind înlocuit de vederea analitic prin care scriitoarea face chirurgie
psiho-moral . Dac în primul roman al ciclului, „cetatea vie” poate fi
considerat axis mundi, atunci în celelalte dou romane ale ciclului
axis mundi este CASA. Autoarea Hallipilor m rturisea într-un interviu:
„Punctele de reper îmi sunt casele”.
Din imaginea ora ului ca decor de fundal, ca scen se desprinde
i înainteaz în prim-plan casa, metonimie a noii geografi citadine.
Primele linii ale acestui nou reper apar deja în primul roman. Prezen a
Umberto Boccioni - Elasticitate
Anul X, nr. 7(107)/2019
sau absen a casei are consecin e în realizarea portretului-biografie a
personajului. Membrii familiei Hallipa p sesc vechea cas - conacul
de la Prundeni. Dup divor ul de Lenora, Doru Hallipa împreun cu
noua consoart , veri oara Eliza, caut în „cetatea vie” cas de închi-
riat, iar Lenora „senzualitatea despletit ” (Alina Pamfil) este g zduit
în sanatoriul lui Walter c ruia îi va deveni so ie. Elena i Lina sunt
proprietarii unor case noi; Mika-Le, r utatea despletit , r ce te/
popose te pe rând în atelierul pictorului Greg, la Gramantula, sora
lui Dr nescu, apoi la Elena Dr nescu, sora vitreg , i din nou la
Gramatula; Coca-Aimee, „o creatur ”, „p pu de por elan”, „f
caracter”, adus din pensionul vienez, este g zduit în palatul sana-
toriu i muzeu al turi de „mamila” sa i de Walter, tat l vitreg, unde,
perseverând, ajunge „ministrul” palatului i dup moartea mamei,
so ia doctorului Walter; Bruna Ada, f in reasa cea bogat se c -
tore te cu prin ul Maxen iu pentru blazonul aristocratic simbolizat
de „hodoroaga” de palat i mo ia p ginit de la Pl iesele. Sia, pui
de cuc, î i înceteaz peregrin rile pe la mamele sezoniere, prin plan-
tarea ei de c tre Lic , tat l, în cuibul matern, casa cea nou a Linei,
antecamera mor ii; gemenii Hallipa, b ie ii Lenorei i Doru, î i au
cuibul lor misterios i mefistofelic în vechea cas Hallipa din strada
Minerva. Dintre toate personajele ciclului numai Lic , poreclit truba-
durul, nu are locuin , el fiind g zduit sezonier de amantele sale din
mahala sau din zone mai centrale. Pân la un punct el duce o via
nomad , e un „plein-artist n vit”, „haiduc modern” a c rui p dure
este ora ul.
Din schimbarea domiciliului i plimb rile personajelor, scriitoarea
face instrument narativ, deschizând noi fire epice.
Drumurile personajelor bengesiene prin „cetatea vie” sunt în
cea mai mare parte de la o cas la alta. Via a lor se consum „între
pere ii unui interior”. În afar de Mini, doar Lic i Coca umbl mult
prin Bucure ti, fiecare în scopuri diferite. În cronica la FD, Mihail
Sebastian scrie: „Observa i: capitolul I - vizita Linei, Noryei i Mini
la Prundeni; capitolui II - vizita celor dou tinere prietene la Lina
Rim; capitolul III - alt vizit la menajul Rim; capitolul IV - dejunul
Minei la Rimi; capitolul V - noua vizit la Prundeni; capitolul VI -
pu in mai complicat, se rezum de fapt la interiorul Elenei Dr nescu,
iar ultimul în sala expozi iei lui Greg sau în sala Ateneului.” Tot în
acea cronic , M. Sebastian mai consemneaz c de câte ori autoarea
vrea s introduc pe cititor în „miezul unei întâmpl ri” sau s -i amin-
teasc un erou p sit o vreme mai întâi „desemneaz cadrul”, „cerce-
teaz mobilele”, „analizeaz interiorul”. Altfel spus, naratorul p trun-
de dincolo de scen , în culise.
Romanul FD începe cu vizita personajului-reflector, Mini, la
conacul Hallipilor, o „cas gospod reasc i a a de lini tit ”.
Obiectele din interior (pendula, bufetul, pianul, masa) de i acelea i
din totdeauna apar lui Mini altele: „Conacul cu dimensiuni i pro-
por ii aparent imobile petrece azi în timpul s u, totu i sensibil,
drama vie ii laolalt cu fiin ele pe care le încorpora”. De la intrarea
în curtea conacului Mini sim ise c ceva s-a schimbat la Prundeni,
de la ultima vizit , contrar ordinii tiute, acum „por ile mari ale
cur ii” erau deschise i b tute de vânt încât „poarta venise peste
tr sur ” i „lovise un cal peste picior... Calul s rise [...] Vizitiul
rise i el jos” i asfel „curba vestit , de care erau a a de mândri
proprietarii, curba aleei largi, a a de tare b tut cu nisip fin, c
rea un asfalt, curba nobil a tr surii care, de la poarta mare de
fier lucrat, cotea în jurul boschetelor serioase de brazi i se oprea
cu un ropot al copitelor pe trotuarul lat de piatr cubic din fa a
sc rii principale, curba aceea clasic fusese compromis ”. Terasa
era pustie, u ile verandei erau deschise i într-un târziu Mini, Lina i
Nory au fost întâmpinate de Elena, fiica cea mare a Hallipilor. La o
alt vizit , Mini constat c la Prundeni totul a intrat în paragin .
 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Semnul cel mai pregnant al dezordinii i dramei familiei lui Doru i
Lenorei este „vestibulul cel nou, început i neispr vit” de un „ar-
tist” italian. Acum pere ii lui erau „mânji i ici-colo cu ciudate dese-
nuri în c rbune, f perspective, absurde de felurite închipuiri:
oameni, draci, animale, flori, f cute de Mika-Le”, fructul p catului
Lenorei cu italianul. Vestibulul neterminat e un „fragment r cit
într-un templu egiptean”. Mika-Le provoac i ruptura logodnei
Elenei cu Maxen iu. Aflat între impunere i proprie ini iativ , ea
este prima care se rupe de familie. Vina tragic a Lenorei este de a
cere „înn direa casei”, iar cea a lui Doru c a acceptat.
Drama Halipilor înainte de a fi povestit e anun at , dup cum
am ar tat, de portretul conacului realizat de puzzele-urile lui Mini.
În CB autoarea î i focalizeaz aten ia asupra casei Elenei Dr -
nescu, fiica cea mare a Hallipilor, cu accentul pe „sala de muzic ”;
asupra casei Rimilor (veri oara din Tecuci a Lenorei); i asupra casei
(„hodoroaga de palat”) lui Maxen iu, ex-logodnicul Elenei, ajuns
rbatul bogatei f inerese Ada Razu.
Al doilea roman, ca i primul, începe tot cu o vizit , a aceleia i
Mini, la casa cea nou a Rimilor, semn de prosperitate ... material .
Dup pu in c utare, Mini descoper noua proprietate a prietenilor
datorit „t bli ei str lucitoare” de pe zidul imobilului: „Dr. Lina
Rim - Mamo ”. Vizitatoarea „atinsese cu precau iuni porti a gri-
lajului vopsit proasp t i urcase scara [de marmor ]. Se oprise în
fa a unei u i mari cu geamuri galbene, cre e ca o foaie de celuloid
gofrat, i care nu-i pl ceau, apoi sunase” a teptând „cu o u oar
spaim ce vibra în ea ca i soneria” i se deschid (acest microtext,
ca multe altele din trilogie merit un „comentariu de text”). Întâmpinat
de Lina, Mini „Intr apoi în primul vestibul, perfect ordonat ca
vestiar. Antreul ocazional, din nou, str lucea de cur enie. U ile
înalte, uleiate cu roz i cu dungi aurii sup toare, stau închise”.
Lina î i invit prietena s viziteze palatul: „Mini admir [prive te i
vede] un salona zugr vit i decorat cam conven ional cu mobile
cam pres rate. [...] Cabinetul de consulta ie, foarte spa ios, era
prev zut cu tot confortul [...]. Cristalul meselor i dulapurilor,
uneltele variate str luceau; [...] Mini admir luxul i ordinea”. În
„salona ” Mini e „întâmpinat ” de o adun tur eteroclit de obiecte:
Umberto Boccioni - Visul
9
„vestigii tecucene” al turi de piese de mobil modern . Citorul va
descoperi contrastul puternic dintre str lucirea cabinetului de con-
sulta ie i murd ria moral din casa Rimilor. De asemenea interiorul
„cam” arat lipsa organului estetic al locatarilor, chiar dac Rim are
„ureche muzical ” pentru vioar i flaut. Casa Rimilor, nou i fru-
moas dup chipul i asem narea st pânilor, ascunde un infern.
sind „palatul” Rimilor, Mini vine dintr-o lume c reia îi v zuse
adâncul. Ie ind în strad „un u or mal de mer st ruia în vidul piep-
tului”. Merit consemnat i aprecierea f cut asupra casei de c tre
Vera, vecina de peste drum: „Halal cas !... Asta cas !... O dat cas .
În adev r, cu ipsosurile intacte, la col de dou strade, cu por ile
de fier poleite din bel ug, greoaie ca un mausoleu de lux, casa
iadului a teapt lini tit în marginea de trotuar un fulger [...]”
În „hodoroaga de palat” de la Pl esele, prin ul Maxen iu, în
„egoismul s u de bolnav”, i face zilnic „igiena interioar ”, i
urm re te evolu ia bolii cu ochii „întor i în untru”, stând în patul
„maculat, cu un fel de voluptate”. Ada i-a transformat camera în
„apartament sanitar” cu geamuri mobile f perdele, permanent
deschise, cu mobilier pu in. Interiorul e ca un trup deschis în fa a
„hirurgului”. „Igiena exterioar ” i-o asumase „bruna Ada”. Tot la
porunca ei s-au amenajat grajdurile i hipodromul pentru caii de
curse, iar pe Lic , pentru ochii lumii, îl luase ca „maitre d’ecuries” ,
în realitate fiind „loc iitorul” prin ului.
Prima apari ie a casei Elenei Dr nescu, din Bulevardul Lasc r
Catargiu, are loc în FD cu prilejul inaugur rii ei, suprapus cununiei
Elenei cu Dr nescu. Prezent , lui Mini casa „impun toare, înalt
ca o biseric ” îi pare „orânduit ca un galantar”. Portretul complet
al casei este realizat în CB cu ocazia altei vizite a lui Mini i Nory.
Casa e spa ioas , scump mobilat , cu od i „specializate”: una desti-
nat dineurilor, alta biroului i bibliotecii, alta muzicii. În casa Elenei
„scaunele, tablourile, consolele sunt, ca i edificiul, de dimensiuni
mari” (Constantin Ciopraga). Distribu ia i destina ia camerelor,
obiectele f cute din materiale scumpe, pân i materialele folosite la
zugr vit, afi eaz în mod ostentativ luxul. Toate sunt m ti ale orgo-
liului i vanit ii. La un loc, toate sunt înlocuitori ai blazonului aris-
tocra iei autentice, de altfel lui Dr nescu, proprietar i ac ionar la
diverse b nci, nu-i iart descenden a dintr-un neam de cârciumari
din Dealul Spirii. Casa Dr nescu este excesiv de sever , lipsit de
ldura unui c min. Toate evenimentele casei se desf oar dup
un riguros protocol, nici o abatere de la etichet nu e admis . Dogma
etichetei, rigiditatea gesturilor, fie ele cât de insignifiante, au ucis
naturale ea, sinceritatea, afectivitatea. În salonul tip „nu se vorbea
nici de politic , nici afaceri”, avea loc decât „emula ie de limbaj i
de idei, dar mumai în conformitate cu calitatea superioar a mobili-
erului i cu inuta perfect a gazdelor.” Naratorul constat cu
mali ie: „Totul era bogat, bine între inut i rece”. Portretul e definitivat
cu imaginea „camerei de muzic ” în care au loc repeti iile pentru
„concertul din muzic de Bach”, care trebuie s fie mai presus decât
orice concert de la Ateneu, Iat chipul „s lei de muzic ”: „Un
Bechestein demi-quene, un Bosenderfer grande-quene glorificau
pianul, [...].O vioar de valoare, violoncelul de fabrica ie supe-
rioar , harpa, flaute i alte instrumente complementare [...]. Bibli-
oteca muzical era orânduit i ea pe compozitori i instrumente
i era completat de la clasici la moderni.” „Camera de muzic ”
pare mai întâi muzeu i numai apoi sal de concert func ional . Casa
cu tot ce are este expresia snobismului i vanit ii îmbog ilor de
dup r zboi.
În CB mai sunt dou spa ii de interior echivalente casei. Primul
este „od a de lâng grajd care slujea de cancelarie”. Aici are loc
„confruntarea” dintre Ada i Lic pe tema calului de curse preg tit
de Lic , pe care Ada îl calific „cal de regiment”. Ada nu ispr vi
10 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
aprecierea c Lic o plesni peste mâni cu crava a, apoi o apuc de
bra i o trase pe „lupoaica care mu ” în od pentru a-i doftorici
urmele l sate de crava a: „Pe scânduri... iganc ” „mesteca” în
gând i „Trubadurul se descarc .” Interiorul od ei e pe potriva
„lupoaicei” i a „calului”: „o mas de lemn, dulapul, o etajer cu
registre i h uri în cui. Sumar!” Lucruri care nu puteau stânjeni pe
nici unul. Interiorul i evenimentul au în spate „arhetipuri str vechi”
de „animalit i i violen e erotice înf ptuind supunerea femelei”
(Doina Modola).
Al doilea spa iu la care trimitem este Biserica Amzei, unde are loc
ceremonia înmormânt rii Siei. Dup unii exege i ai romancierei prin
lumea „atrizilor moderni” (Mircea Tomu ) ar sufla un vânt tragic,
argumentul lor fiind „povestea nefericitei Sia” sfâr it prin moarte.
Respectivii comentatori uit c nu orice suferin i moarte sunt
tragice. Suferin a i moartea Siei, i ceremonialul înmormânt rii n-au
nimic din sublimul i grandiosul tragicului. Totul este un spectacol
grotesc al „lumii bune”, o lume bolnav . Solemnitatea grav a ce-
remonialului e surpat de ostentativul fast („slujea un arhi-
mandrit”), e surpat de caracterul de adun tur a asisten ei: pe de
o parte, lumea monden având în centru familia Hallipa, iar pe de alt
parte, „vecinii” i lumea curiuos care nici nu tiau cine e înmormântat
(„unii spuneau o artist de la Oper , al ii un deputat”); mai erau
prezen i cliente de ale Linei, studen i zelo i de-ai lui Rim, colege de
coal de infermerie ale Siei. Acestea din urm „aveau p rii de
culori vii i unele chiar cu flori ro ii a a c se ascundeau înapoia
unui rând des de haine negre. Unele din fete recuno teau câte un
tip”. Pentru to i „era o ceremonie indiferent . Mai to i au fost
adu i acolo din considerente indirecte”, fiecare cu gândurile i
interesele sale. Pe lâng cor, Lina angajase i „muzica militar c
a se obi nuia la Tecuci pentru fete”. Din „sicriul diform [...]
printre flori picurau încet stropi greoi, ce se prelingeau din sicriul
asudat”. Tot tacâmul! Lipsea doar triste ea, remarc naratorul. În al
doilea rând tragicul e anulat de puternicul contrast dintre starea
asisten ei i muzica grav , solemn a Oratoriului din Bach, care „tre-
cut prin filtre impure i deformante [...] va fi tr it , ca spasm” nu
„catharhic” (Alina Pamfil). Descrierea ceremonialului funerar începe
Umberto Boccioni - Peisaj
Anul X, nr. 7(107)/2019
cu propozi ia: „…Biserica Amzei pare în s rb toare”. Ironia scri-
itoarei, subtil i bine mânuit , î i atinge scopul.
În bibliografia consultat am întâlnit i afirma ia cum c în moartea
Siei se întâlne te Thanatos cu Eros. Afirma ia trebuie rectificat . În
moartea Siei, ca de altfel mereu în trilogie, dup cum sus ine scriitoarea
într-un interviu, se întâlnesc „via a i moartea, lupta cu peripe ii
diverse între cele dou puteri egale”. Confruntarea nu e de ordin
metafizic, ci cât se poate terestru - profan i instinctual. Via a i
moartea Siei sunt mizerabile, urâte i i-au fost h zite nu de o for
suprem transcendent , ci dat de genitorii ei, de lumea în care i-a
fost dat s vie uiasc . Lui Thanatos i Eros, unii le al tur i Arta.
Da! Dar arta simul rii i disimul rii.
În DA pentru complexa înc rc tur simbolico-metaforic ,
sanatoriul- muzeul Walter poate fi considerat protagonistul romanu-
lui, purt torii lui de cuvânt fiind Walter i Coca-Aimee. El este vizibil
de la osea, situat la „stânga rondului întâi ce leag Calea Victoriei
cu aleea de plimbare a p duricii bucure tene” „castelul bavarez
i pavilionul tirolez [corpul de case vizibil de pe osea] au fost cl -
dite de prin ul Barodin, însurat cu o prin es Basarab. Cump rat
de b trâna Efraim, cunoscuta banchereas [...] palatul [fusese]
strecurat drept dar de Cr ciun în pantoful de lac al tân rului
doctor Walter” pentru pre ioasele servicii aduse st pânei. Vechea
cl dire era numai „centrala institu iei”. Ei i s-au ad ugat „trei pa-
vilioane impun toare i noi erau simetric repartizate înapoi în
mijlocul parcului i legate de corpul principal prin lungi coridoare:
pavilionul de chirurgie, cel de boli interne i cel de boli nervoase;
în fund, izolat sub ocrotirea brazilor i a teilor, se afla un al patru-
lea pentru contagioase, ca stil cu adev rat pavilion de vân toare”.
Dr. Walter „avea o mare pasiune” pentru art (tablouri, bibelouri,
mobilier, tapi erii). Pasiunea l-a apropiat de bancherul Efraim, care va
sa anume obiectele de pre so iei, Salomea, tiind” c vor fi st -
pânite „cu dragoste de c tre Walter”. În muzeul Walter se g sesc
dou piese de art de maxim înc rc tur simbolic : portretul Salemei
i cel al lui Darwin „expresie a grimasei ancestrale a omului ce nu
se mai sfia în oglinda con tiin ei de a fi bestie” (Alina Pamfil).
Portretul uria al Salemei ocup un perete întreg din salonul cel
mare. Al turi de Walter, Coca „contempl îndelung” marele tablou
apreciind „carna ia” i „coloritul”. „Cu mâinile gra ios împre-
unate într-o poz de contempla ie”, spontan i bine calculat Coca
rezolv „drama” lui Walter decretând: „Donatoarea”.
Ultimele achizi ii de art f cute de Walter sunt ... Lenora i fiica
acesteia, Coca. Iat portretul obiectului de art pe eticheta c ruia
scrie „Coca-Aimee”: „pielea alb rozat , ca de por elan, gura co-
lorat palid cu un roz de majolic , ochi mari ca pe portretele lito-
grafice, alba tri ca unele faian e, sprâncene blonde, trase sub ire
ca din pensul pe o frunte dreapt : oval admirabil. O p pu f
caracter, nici expresiv în frumuse e, dar perfect [...]. Corpul
propor ional ca în ime i ca dezvoltare, n-avea nici voluptate a
formelor, nici nubilitate - o statuie. [...] o creatur de por elan i
de m tase, bibelou totodat mai fragil i mai rezistent ca cele ale
palatului Barodin; obiect de art pe care nu-l puteai molesta i
care te inea la respect.”
Prin dimensiuni i topografie, palatul cu „scara grandioas ”e
mai de grab o cript . Pentru a intra în cript trebuie cobori. În
acest spa iu se petrec fel i fel de evenimente, cel major fiind coli-
ziunea a dou for e de-a dreptul monstruoase prin energia pus în
slujba vanit ii, egoismului, în slujba instinctului de domina ie i a
poftei nes ioase pentru gloria monden , mai ales din partea Coc i-
Aimee, care din „ministrul” palatului va ajunge st pâna lui. Înc de
la instalare în palat al turi de „mamila” sa, lui Coca casa Walter îi
ap ruse „m rea prin ordine i bog ie” spunând cu orgoliu „La
Anul X, nr. 7(107)/2019 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
noi! La noi!” Cu poft de m rire i st pân gânde te: „Negre it c
o cas , o avere i un nume [...] trebuiau s aib o cât mai larg
expansiune” , pentru a trezi invidia protipendadei „cet ii vii”. Mai
în r sf , mai silit, Walter îi spune Coc i „ministrul palatului”, iar
ambi ioasa ia în serios apelativul i porunce te „mici” renov ri i
schimb ri în interiorul de locuit i muzeu, ca apoi s organizeze
recep ii. Curând „Casa Walter” devenise punctul de atrac ie al lumii
„chic” pentru care „invita iile în Casa Walter erau socotite ca o
favoare i un brevet de cinste.”
Dup r zboi, sanatoriul „cunoscuse o mare prosperitate deodat
cu valul de lux ce cople ea totul. Clientela noilor îmbog i g sea
în el confortul dorit, numele lui Walter cre tea tot mai mult [...], iar
sfor rile lui reale în domeniul neurologiei aveau acum câmp larg
de cercetare în neurastenia genera iei”, ajungând „medicul la
mod ”. Doctorul Walter i-a dotat sanatoriul cu aparatur , instru-
mentar i mobilier de cea mai bun calitate. S lile aveau „paturi
albe, [...] instrumente ciudate i miros antiseptic”. Culoarele erau
„lungi cu pre uri imaculate, [...] holl-uri cu rogojini simple sau
linoleum, ornate cu plante a c ror frunze erau reci i lustruite i
unde pe scaune de trestie, se odihnea vreun covalescent [...] îmbr -
cat cu halatul dungat al casei, [...] ca un ocna .” Atmosfera, obiec-
tele sanatoriul-muzeu dezv luie nu atât boala trupului, cât pe cea a
sufletului.
Dac urm rim drumul personajelor (dar i rela iile dintre ele) spre
moarte în elegem c logica „ascuns ” a romanului /romanelor a impus
pentru moartea fiec ruia un anumit loc. Sia nu putea muri decât într-
un spa iu misterios, mefistofelic (locuin a gemenilor, b ie ii Lenorei).
Când e dus la la spital ea era „moart ”, spitalul nefiind decât ultima
încercare de a ascunde murd ria moral . „Prin ul” Maxen iu, bolnavul
de pl mâni care toat via a s-a luptat ca s respire nu putea muri
decât în peisajul Alpilor unde sfâr itul îi e precedat de viziunea mistic
de etern logodnic al Elenei. „Fluidul vital” al Lenorei mereu în hybris
erotic i stare de nevroz i al lui Dr nescu , bolnav de miocardit ,
nu- i puteau afla fini ul decât în sanatoriul lui Walter. Nici unul nu
putea muri acas , adic într-un spa iu al ocrotirii i iubirii pe care nu
l-au avut niciodat .
În romanele HP-B casa nu este un c min, cuib cald i primitor în
care s tr ie ti bucuria vie ii. Personajele romancierei nu au nostal-
gia casei natale (Gh. L rescu). Fiec rei psihologii scriitoarea îi
atribuie o cas pe m sur . Cunoscând sau nu psihanaliza, romanciera
noastr se întâlne te cu Freud. Casa este, afirm savantul „singura
reprezentare tipic , normal a persoanei în întregul ei.” (apud Gh.
rescu); casa a devenit, în romanele bengesiene, canapeaua psi-
hanalitic .
Dup dep irea „migra iei” din FD „cele trei acte din epopeea
Hallipilor se desf oar succesiv în trei edificii simbolice: conacul,
blocul (sic!) i spitalul” (Al. Protopopescu). Fiecare roman al ciclului
are un topos emblematic care închide în el ca într-o monad lumea
imaginat de scriitor. Acest topos este, dup cum spuneam, casa,
decorul fizic i social fiind „cetatea vie”. Un aspect care nu trebuie
trecut cu vederea este regimul diurn al tuturor toposurilor prezente
în cele trei romane. Explica ia ar fi c autoarea sus ine un laudatio
„Cet ii vii”.
tiin a select rii am nuntelor cadrului general, tehnica „portre-
tiz rii” obiectelor, noua rela ie dintre personaj i spa iul s u existen ial,
percep ia senzorial acut i aliajul stilistic de impresionism i ex-
presionism dau unicitate textului bengesian. Hortensia Papadat-
Bengescu dep te coordonatele realismului clasic al privirii ta-
sând ferm pe cele ale vederii. Spa iul din romanele scriitoarei, sub
toate chipurile lui, e element hot râtor în construirea unei realit i
psihice originale i unice în romanul românesc i de nivel universal.
11
Romanele doamnei literaturii noastre deschid prozei mar ul spre
universul citadin, cu adev rat modern. F a exista vreo influen ,
termen de compara ie sunt romanele lui John Galsworty i Virginia
Woolf, contemporanii s i absolu i.
Sigle folosite
HP-B - Hortensia Papadat-Bengescu
FD - Fecioare despletite
CB - Concert de muzic din Bach
DA - Drumul ascuns
Edi ia operelor din care am citat:
Hortensia Papadat-Bengescu, Fecioare despletite; Concert din
muzic de Bach; Drumul ascuns, postfa i tabel cronologic de
Doina Modola, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1986
Bibliografia consultat
l. Valeriu Cristea, Spa iu în literatur - forme i semnifica ii, CR,
Buc., 1978
2. Gaston Bachelard, Poetica spa iului, Ed. Paralela 45, Pite ti, 2003
3. XXX Hortensia Papadat-Bengescu, Antologie critic de Viola
Vancea, Ed. Eminescu, 1976
4. Mircea Zaciu, Masca geniului, 1967
5. Constantin Ciopraga, Hortensia Papadat-Bengescu, CR, 1973
6. Florin Mih iescu, Introducere în opera Hortensei Papadat-Ben-
gescu, Ed. Minerva, Buc., 1975
7. Al. Protopopescu, Romanul psihologic românesc, Ed. Eminescu,
1978
8. Viola Vancea, Hortensia Papadat-Bengescu - universul citadin,
Ed. Eminescu, 1980
9. Nicolae Manolescu, Arca lui Noe - eseu despre romanul românesc,
vol. 2, Ed. Minerva, 1981
10 Nicolae Cre u, Constructori ai romanului românesc, Ed. Emi-
nescu, 1982
l1. Gheorghe L rescu, Romanul de analiz psihologic în lite-
ratura român interbelic . Ed. Minerva, 1983
12. Ioan Holban, Hortensia Papadat-Bengescu, Ed. Albatros,1985
13. Alina Pamfil, Spa ialitate i temporalitate. Eseuri despre romanul
interbelic, Ed. Dacopress, Cluj, 1993
14. Mircea Tomu , O mitologie a unor atrizi moderni în romanele
Hortensiei Papadat-Bengescu, Ed. Limes, Cluj-Flore ti, 2015
Umberto Boccioni - Diminea a
12 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul X, nr. 7(107)/2019

Mihai MERTICARU

O carte cutremur[toare
Nicolae Dabija, CONTRA AMNEZIEI,
Ed. PapiruS Media, Roman, 2018, 319 p.
tenii” no tri care ne-au „eliberat” la 23 Au- „Ura cu care l-au tratat comuni tii pe Dum-
gust 1944, Nicolae Dabija ne prezint datele nezeu e lipsit de orice logic . Credin a este
KGB-ului sovietic, care n-a fost deloc inte- declarat antistatal , preo ii - du mani ai
resat s umfle cifrele, din care rezult c , între omenirii, bisericile-l ca e ale întunericului
1 ianuarie 1935 i 22 iunie 1941, au fost ares- .a.” Autorul trage concluzii amare: „credin-
ta i 19 milioane 840 de mii de „du mani ai cio i împu ca i în biseric , icoane în care s-a
poporului”. Dintre ace tia - 7 milioane au fost tras cu mitraliera, preo i uci i în altare, c lu-
împu ca i, câte un milion pe an. Celelalte mi- ri spânzura i ca ni te furi, preo i asasina i,
lioane au murit în GULAG-uri. Dup calculele lug ri e violate, clopote aruncate în veceu,
lui A. Soljeni în, în perioada 1917-1953, ar fi ca e de cult f cute una cu p mântul .a.”
fost exterminate 66.700.000 de oameni. Câte Bibliotecile m stire ti, în care se aflau ade-
3.000 de asasinate pe zi. Foametea organizat rate comori, au fost arse, icoanele puse pe
în anii 1930 a secerat vie ile a înc peste 10 foc, clopotni ele d râmate, clopote trimise la
milioane de oameni. topit etc. To i preo ii basarabeni au fost de-
Basarabia avea, în 1939, o popula ie de 5 clara i români i sco i în afara legii, fiind ares-
milioane de locuitori, iar în 1952 - doar 2,5 ta i, uci i, deporta i, umili i.”. Urmeaz apoi
milioane. Deci, jum tate din popula ie a dis- un pomelnic nesfâr it cu al i preo i condam-
rut. na i, în fruntea c ruia se afl Serafim Dabija
Pe bun dreptate, autorul scrie: „Fiecare i Nicodim Onu (unchii lui Nicolae Dabija).
om este un univers întreg. A omorî un om în- În 1940, 10 mii de lucr tori ai securit ii
seamn a ucide un univers. Fabrica mor ii, sovietice au fost trimi i în Basarabia s fac
O carte astral , cutremur toare, intitulat declan at de Lenin, Tro ki i Stalin în fosta ordine. Problema locativ i-o rezolvau sim-
CONTRA AMNEZIEI, ne-a sosit din Basa- URSS, a lucrat f odihn pân dup 1953. plu. Mergeau prin centrul Chi in ului i, unde
rabia de la poetul, redactorul- ef de revist În Republica Moldova, pân la moartea lui vedeau o cas mai ar toas , intrau, comple-
i academicianul Nicolae Dabija, carte inter- Stalin, a func ionat ultima camer de gazare tau un mandat de arestare pentru proprietari
mediat de Editura PapiruS Media din Ro- din Europa”. i în jum tate de or erau st pânii imobilului.
man, coordonat de Dan-Gabriel Arv tescu Un capitol întreg este intitulat BISERICA La pagina 135, autorul consemneaz ;
i Cornel Paiu. MARTIR . Iat ce consemneaz autorul:
Aceast carte este o adev rat biblie a
basarabenilor, un memorial al durerii, o istorie
însângerat . În prefa a acesteia, prof. dr. Lu-
cian Strochi scrie, cu deplin îndrept ire:
„Dac , printr-un cataclism oarecare, ar dis-
rea tot ce este scris i tot ce este imagine
despre Basarabia, cartea lui Nicolae Dabija
ar putea reconstitui singur , prin complexi-
tatea ei, aceast parte de ar cu tot ce are ea
etern, semnificativ, eroic, tragic i unic .Cartea
lui Nicolae Dabija este o carte astral ”. Unele
titluri sunt mai mult decât semnificative: „Îm-
bog ii de r zboaie”, „Cine num mor-
ii?”, „1812, anul când s-au pus gratii la cer”,
„Basarabia, între gulaguri i anse”, „Basara-
bia e România”, „Comunismul, un alt sinonim
al crimei” .a.
Pentru a afla de la început cine erau „prie- Umberto Boccioni - taie în galerie
Anul X, nr. 7(107)/2019 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
„Basarabia e o r stignire. E partea de ar
care a dat cerurilor cei mai mul i martiri ai
Neamului Românesc. P mântul Basarabiei e
plin de sfin i. C lc m pe oase de sfin i. Drep-
tatea trebuie s ne-o facem noi, cei de pe o
parte a Prutului, i noi, cei de pe cealalt parte
a Prutului”.
Mai departe, la pagina 211, citim: „În
acest spa iu, dreptul de a vorbi limba român
a fost pl tit de multe ori cu via a. Peste 30 de
lingvi ti i scriitori au fost împu ca i , în 1938,
pentru c au îngunoio at limba moldove-
neasc cu cuvinte române ti. Pentru simpla
folosire a alfabetului latin, mai mul i conce-
eni de-ai no tri au f cut închisoare. Scri-
itorul Petre tef nuc a fost condamnat la
moarte, pentru c a încercat, în 1940, s afirme
limba vorbit de basarabeni e român , iar
scriitorul Tudor M lai a fost împu cat, pentru
a introdus în limba moldoveneasc ter-
meni i expresii române ti”. Cei 200 de ani de
„prietenie” au însemnat, de fapt, 200 de ani
de genocid, de jaf, de suferin , de deport ri,
de batjocur , de masacre.
Aceast prigoan continu i în zilele
noastre: „Osta ii ru i omoar copiii la Nistru,
îi umilesc zilnic pe românii din stânga Nistru-
lui. Ambasada Federa iei Ruse din centrul
Chi in ului, care e cea mai mare din lume, ca
spa iu întrecând sediul ONU, este izvorul tu-
turor provoc rilor la adresa statului suveran
Republica Moldova, pe care ea îl dore te în-
globat cât mai curând în Uniunea Euroasiatic
(cite te-Federa ia Rus )”.
Poetul Nicolae Dabija ne dezv luie i alte
aspecte pu in sau deloc cunoscute de noi.
Afl m cu uimire c au fost câteva momente
astrale favorabile salv rii Basarabiei, dar nu
s-a profitat de ele. În 1914, arul Nicolae ai II-
lea a f cut dou vizite la Bucure ti, cu inten-
ia de a o m rita pe fiica sa, Oga, cu viitorul
rege Carol al II-lea, în schimbul renun rii la
Basarabia, dar Carol al II-lea, care avea s
fac i alte deservicii României, n-a acceptat.
În perioada interbelic , URSS propune în câ-
teva rânduri recunoa terea revenirii Basara-
biei la trupul României în schimbul ced rii
Tezaurului românesc care se afla la Moscova,
dar conduc torii de atunci ai rii n-au ac-
ceptat târgul. La începutul anului 1960, a mai
fost o în elegere cu Nikita Hru ciov, dar c de-
rea acestuia de la putere a z rnicit proiec-
tul. i dup 1991 au existat tentative de a re-
aduce Basarabia la ara-mam , dar au e uat
din cauza ambi iilor politicienilor de pe am-
bele maluri ale Prutului.
„Surghiunul Basarabiei continu ”, scrie
Nicolae Dabija, dar a spus-o i prin viu grai,
la lansarea amintit , f când un apel disperat
tre politicienii români: „Salv i-v salvân-
du-ne!”
Livia CIUPERC{
Dor de
Macedonski
Cât dreptate are Constantin Noica! „Cu-
vântul este un arbore”. Cu cât îi cresc mai
multe ramuri cu atât devine trainic. i-un mo-
del. Doar dac ramurile-i cresc însufle ite de
valorile teologale i morale împ mântenite
din str buni.
Despre originea cuvântului „cuvânt” n-
avem a ne contrazice. Nu vreau sau nu sunt
capabil s dovedesc un punct de vedere sau
un altul?!
în ela i, dac ve i pune la îndoial vreo
posibil afirma ie a mea. Oricum, m voi opri
doar la o constatare general . Pute i crede
orice. F sup rare. Ceea ce tiu sigur, dar
SIGUR de tot, graiul nostru într-acest spa iu
numit în str -str -vechime DACIA, a cunos-
cut un perpetuu dans lingvistic. Fiecare se-
min ie ce s-a tot perindat pe AICI a îns mân-
at - ce-a avut de îns mân at - dar b tina ii
nu i-au uitat LIMBA, ci doar au lefuit-o.
fim în ele i, doar au lefuit-o. Punct.
adar, m ria sa cuvântul a iubit, a jelit,
s-a împlinit sau a dorit; a doinit, a horit, a co-
lindat. i câte, Doamne, câte!...
Doar ne cunoa tem destul de bine.
Semenul nostru, ROMÂNUL, este un om
sensibil. De ce doine te, hore te i colind ?
Simplu. E o fiin frumoas i foc de sim itoare.
Cât prive te cuvântul „dor”, filosoful
Constantin Noica îl definea (superb!) drept
o „alc tuire nealc tuit , un întreg f p i”,
o „contopire” dintre „durere” i „pl cere”.
13
A fost pentru noi o mare, pl cut i minu-
nat uimire - aceast definire.
Ei bine, re ine i!, cu peste un secol înain-
tea lui, Alexandru Macedonski, poetul simbo-
list, meditase asupra „radicalului” DOR, con-
siderându-l - „floare sacr ”. Acesta a fost ( i
va r mâne) sentimentul poetului, un „dor za-
darnic”. Un „vis, o n luc .../ R mân cu trista
mea nevroz , / Cu dorul meu nespus de duc
/ Spre râul blond, spre ziua roz ”.
Da, lui Alexandru Macedonski îi dator m
aceast subtil explica ie: „DOR” este „radi-
cala” de la dorin . Poe ii - i cei dinaintea lui
- i cei de dup ei -, spune poetul, „au f cut
cu dorul un abuz nem rginit, preschimbând
în toate felurile în elesul acestui termen”. „Dor
a ajuns astfel, aci sinonimul durerei, aci al
amorului, i mai niciodat al dorin ei”. „Dor”,
sinonim durerii, i mai pu in dorin ei.
Îns , „argumentele de acest fel intr prea
mult în domeniul sofismelor, ca s fie primite
definitiv i f discu iune”. DOR „ar putea
se întrebuin eze în acela i timp, cel mult
pentru dorin i durere” („Literatorul”, 1884).
exemplific m? Iat : „copil cuprins
de dor i de tain ” (Mihai Eminescu); „mi-e
dor de tine, zvelta mea femeie” (Tudor Ar-
ghezi); „de dor de tine v d iarba r rind”
(Nichita St nescu) etc.
Iat cum ne-a podidit (dar deloc întâm-
pl tor) un a a DOR de Alexandru Macedonski
cel despre care... înc nu se dore te cuvântat!
i-au trecut 165 de ani de la na terea sa.
Dar nu-l vrem uitat. Orice-ar fi!
14 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Tudor NEDELCEA
Oamenii din via\a
lui Arghezi
Zenovie Cârlugea, Tudor Arghezi. Dic ionar esen ial.
Oamenii din via a lui, Ed. Tipo Moldova, 2019
Zenovie Cârlugea face parte din cate-
goria c rturarilor români care tac i fac (nu
zgomot ca toat mediocritatea intelectual )
oper de cercetare autentic , în care acribia
tiin ific i pioneratul în domeniul istoriei
literare sunt demne de apreciat. Dar, a a cum
am mai scris, faptul c Zenovie Cârlugea (ca
i Theodor Codreanu, Adrian Dinu Rachieru,
I. Filipciuc, Al. Ruja, Viorel Dinescu, arh.
Veniamin Micle, Lucia Olaru Nenati, I. t.
Laz r etc.) nu locuie te în Capital (unde i
interlopii sunt superiori celor din provincie),
spre a fi în centrul aten iei (tele)criticii, ci în
ora ul lui Brâncu i, nu-i a ezat în rândul inte-
lectualilor de frunte ai momentului din Ro-
mânia.
Poet, critic i istoric literar, eseist, publi-
cist i editor, Zenovie Cârlugea s-a n scut la
28 octombrie 1950, în localitatea gorjean
Cru etu-Maiag, în familia preotului Nicolae
i a Eugeniei (n. Milculescu). A absolvit liceul
la Bal i Facultatea de Limba i Literatura
Român a Universit ii din Bucure ti, în 1975.
La Universitatea din Sibiu î i sus ine docto-
ratul cu teza Lucian Blaga - dinamica anti-
nomiilor imaginare, în 2004. Dup un pro-
fesorat la o coal general din Prigoria, din
1976 se transfer prin concurs la Liceul „Eca-
terina Teodoroiu” din Tg. Jiu, de unde se
pensioneaz . Este pre edintele Societ ii de
tiin e Filologice, filiala Gorj, colaborator la
numeroase reviste literare, el însu i a fondat
i a coordonat/coordoneaz revista Portal-
iastra, pe care a impus-o pe plan na ional
i nu numai.
Studiile sale sunt numeroase, pertinente
i variate, în domeniul crea iei lirice (Feri-
cirile, 1995; Desenin ri de cle tar, 1995;
Ghea la mal, 1997; Foi or în Heliopolis,
1997; Ochiul înrourat, 1999, 2013; Lythiada,
2014) i mai ales în critica i istoria literar ,
aplicându-se cu sim critic asupra unor clasici
ai literaturii române: Lucian Blaga (Poezia
lui Lucian Blaga, 1995; Dinamica antino-
miilor imaginare, 2005, 2013; Studii, arti-
cole, comunic ri, evoc ri, interviuri, 2006;
Solsti iul sânzienilor, 2010; L. Blaga, între
amintire i actualitate, 2011; Sfâr it de secol,
început de mileniu, 2012; Blaga-Goethe,
2012; L. Blaga. Dic ionar esen ial, vol. 1-2,
2017-2018; L. Blaga la Bistri a, 2018; L.
Blaga i lumea Banatului, 2018), Al. Mace-
donski (Palatul fermecat, eseu asupra baro-
cului macedonskian, 1997), Brâncu i (Brân-
cu i, azi, 2000; Orizonturi critice, 2009; Stu-
dii i eseuri, 2009), Tudor Arghezi (Tudor
Arghezi i spiritul Olteniei, 2008; Un elogiu
al Gorjului, 2010), Eminescu (Mitografii ale
daco-românit ii, 2011, 2013; Drumuri i
popasuri în Gorj, 2016). A scris i despre
Arethia T rescu - Marea doamn a Gor-
jului interbelic (2007), Dacoromânia pro-
fund (2006), Folclor de pe Valea Amaradiei
(2008), Editura Ram-Aninoasa (2014), Spi-
ritul pandur i sufletul gorjenesc (2014), De
neamul Cartienilor (2015), dar i un Panop-
ticum. Studii i eseuri de critic i istorie
Anul X, nr. 7(107)/2019
literar , I (2013).
Mai nou, Zenovie Cârlugea a ini iat i re-
alizat un proiect literar-cultural, unic în spa iu
românesc: sub genericul de Dic ionar esen-
ial, exegetul gorjean dezv luie „Oamenii
din via a lui... Un prim volum din acest Dic-
ionar esen ial a fost dedicat lui L. Blaga, în
2017.
Recent, în deja celebra colec ie „Opera
Omnia” de la TipoMoldova (director: Aurel
tefanachi), Zenovie Cârlugea tip re te un
dic ionar cu oamenii din via a lui Tudor Ar-
ghezi (Tudor Arghezi. Dic ionar esen ial.
Oamenii din via a lui, 2019), un volum sub-
stan ial, de peste 800 de pagini! Este „un fel
de monografie, dintr-o nou perspectiv ,
aceea a rela iilor avute de scriitor cu seme-
nii s i, cu preponderen provenind din
lumea scriitoriceasc ”, cum ne avertizeaz
autorul în cuvântul înainte.
Cum era de a teptat, în via a i opera
titanic a lui Tudor Arghezi au interferat mari
personalit i din epoc , din varii domenii de
activitate, prieteni sau adversari, colabora-
tori, importan i sau efemeri, Zenovie Cârlu-
gea catagrafiind un num r de 240 de perso-
naje, unele de referin , precum Felix Aderca,
Agârbiceanu, Anania, Baba, Balaci, Blaga,
Bogdan Duic , C. Brâncu i, Caracostea, Cio-
culescu, Rosa del Conte, Co buc, Crainic,
Eminescu, Enescu, Galaction, Goga, Gri-
gurcu, Ibr ileanu, Eugen Ionescu, Iorga,
Macedonski, Maiorescu, Minulescu, Odo-
bescu, Emil Palade, Pârvan, Perpessicius,
Camil Petrescu, Pienescu, Rebreanu, Rosetti,
Sadoveanu, Slavici, Marin Sorescu, Stancu,
Strere, Streinu, Titulescu, Topârceanu,
ugui, Vianu, Zerifopol etc.
Aceste personaje/personalit i din bio-
grafia spiritual lui Arghezi sunt prezentate
sub forma unui fi ier biobibliografic, înso ite
de date privind intersectarea cu arghezo-
logia. Valeriu Anania, de pild , prime te, în
Anul X, nr. 7(107)/2019 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
1943, de la Tudor Arghezi, din lag rul din
Tg. Jiu „o îmbr are” printr-o scrisoare;
Arghezi „s luia, prin apropiere, la schi-
tul Polovragi”, scrisoare ce s-a constituit
ulterior în predoslovia la poemul lui Anania,
Miori a. Scrisoarea în sine are valen e ar-
tistice incontestabile: „Sunt localnic al Târ-
gului Jiilor lui Tudor, a c rui statuie mic
a teptam s o g sesc de multe ori mai
înalt , grandioas ca i destinul pe care l-
a servit, cum îl mai slujim unii din noi, în
sp r cu vremea, i azi de la Zintâi ale
lumii”. Z. Cârlugea relev i rolul pozitiv
jucat, în acele condi ii, de col. Leoveanu, co-
mandatul lag rului de interna i politici din
Tg. Jiu, Arghezi fiind „localnicul” acestui
lag r, între 2 octombrie - 20 decembrie 1943,
pentru pamfletul „Baroane”. Chemat ca
martor în procesul intentat mare alului Ion
Antonescu în mai 1946, pentru a depune
rturie despre „cum am fost maltratat în
Lag rul de la Tg. Jiu”, Arghezi a refuzat s -
l acuze pe mare al, declarând c în lag r erau
condi ii „blajine”, „în fond, el [Antonescu]
ne-a sc pat de la moarte, pe mine i pe al ii”.
Cu obiectivitate, pe baz de argumente,
este prezentat rela ia Arghezi-Blaga, nu în-
totdeauna cordial , autorul Cuvintelor po-
trivite salutând primirea în Academia Româ-
, la 5 iunie 1937, a lui L. Blaga („ i, salu-
tându-te pe tine, Lucian Blaga, salut litera ii
de ast zi ai rii mele, cari, chiar dac î i
permit uneori licen e în arta lor, sunt o gene-
ra ie de scriitori plini de avânt i talent”).
Lui C. Brâncu i îi dedic , înc din 1914,
dou tablete în care-i recunoa te spiritul mo-
dern, înnoitor al sculpturii sale („unda uria
a lumii a g sit o expresie nou , o expresie
Brâncu i”).
Înc de la debutul editorial din 1927, Ar-
ghezi prime te elogiile cuvenite de la dou
mari personalit i: G. C linescu („cel mai
mare poet român contemporan”) i M. Ra-
lea („cel mai mare poet de la Eminescu în-
coace”).
Informa ii pre ioase se g sesc în Dic io-
narul esen ial. Tudor Arghezi de Z. Cârlugea
privind marii oameni politici ai vremii, i mai
cu seam referitor la articolul distrug tor al
lui Sorin Toma, Poezia putrefac iei sau pu-
trefac ia poeziei. R sfoind volumele lui Tu-
dor Arghezi („Scânteia”, 5, 7, 9, 10 ianuarie
1948). Fiul lui Al. Toma (devenit poetul oficial
al guvern rii staliniste), Sorin Toma m rturi-
se te, dup emigrarea în Israel din 1979, c
articolul cu pricina, care l-a scos pe Arghezi
din via a literar timp de ase ani, n-a fost o
„ini iativ strict personal ”, a fost într-
adev r „scris de mine, dar din ini iativa, din
îns rcinarea i sub controlul conducerii de
partid, care l-a aprobat atât înainte, cât i
dup publicare”, implica i fiind Iosif Chi-
inevschi i Gheorghiu-Dej (de i Niculae
Gheran î i aminte te c Arghezi i se adresa
lui Dej cu „Ghi ”, fiind „coleg” în lag rul
gorjean). Dup reabilitare, Arghezi a cola-
borat, într-o oarecare m sur , cu noul regim.
Editorul s u, Gh. Pienescu depune i el m r-
turie despre sfâr itul vie ii. Venind la „M r-
or” continue edi ia de Scrieri, Arghezi
i-a prevestit moartea în stilul s u inconfun-
dabil: „de mâine nu mai lucr m [...] Te rog
m ier i, dar trebuie s mor”; iar Mitzurei
i-a spus, cu o or înainte de a muri: „Eu cu
domnul Pienescu ne în elegem pe calea în-
gerilor”.
La funerariile Poetului, din 14 iulie 1967,
noul lider politic, N. Ceau escu, a f cut de
gard la catafalc, dup ce, în 21 mai 1965,
împreun cu Ion Gh. Maurer îl viziteaz la
or (fotografia din carte este elocvent ).
Un sprijin nesperat, în acei ani nefa ti, l-
a primit Arghezi de la Pavel ugui, ef al Sec-
iei de tiin i Cultur a CC. al P.M.R. Aflând
familia Arghezi n-a primit cartelele pentru
alimente i combustibil pentru înc lzire, pen-
tru iarna 1951/1952, „am decis s m implic
direct, f vreo aprobare din partea efilor
direc i, L. R utu i Ofelia Manole [...] am
limpezit lucrurile rapid, iar Patriarhul de
la M or a primit cartelele cu pricina”.
Recunosc tor, ca un bun cre tin, patriarhul
îi mul ume te în scris prin epistole sau auto-
grafe în versuri gr itoare.
Arghezi l-a cunoscut în timpul ederii
sale în Elve ia (1906-1910) i pe Lenin („cel
mai ursuz i cel mai primejdios”, „un tero-
rist de un superlativ nestins la noi”, „e un
maniac din specia comunist ”).
Umberto Boccioni - Ora ul se înal
15
Debutul publicistic arghezian se petrece
la 25 iulie 1896, în „Liga ortodox ” a lui
Macedonski, autorul Rondelurilor apreciind
Arghezi este „un artist de viitor de mare
valoare”, pentru c are „originalitate foar-
te rar întâlnit în trecutul actual i sufle-
teasc noble e ce se r sfrânge nu numai în
versurile sale, ci i în toate actele sale de
om”. Cu timpul, datorit temperamentului
fluctuant al celor doi mari scriitori, rela iile
cunosc o descre tere.
Pe Eminescu îl aprecia la justa sa valoare.
În conferin a inut la Ateneu, în 1943, m r-
turise te c l-a v zut pe autorul Luceaf rului
„în carne i oase. Eram copil de nou ani.
L-am z rit pe Calea Victoriei”. Omagiul adus
Poetului na ional este îndrept it „Eminescu
e sfântul preacurat al ghersului românesc.
Din tumultul dramatic al vie ii lui s-a ales
un Crucificat [...] Fiind foarte român,
Eminescu e universal”.
Chiar i pe carismaticul ran i politi-
cian gorjean, Dinc Schileru, Tudor Arghezi
îl încondeiaz pentru posteritate, numindu-l
„Mo Ion Roat al Gorjenilor”.
Noua carte a lui Zenovie Cârlugea, Tu-
dor Arghezi. Dic ionar esen ial. Oamenii
din via a lui, este una de referin , o enciclo-
pedie a universului arghezian, în care infor-
ma iile, documentele editate sau inedite sunt
puse plenar în valoare, oferind cititorilor o
lectur deosebit de pl cut , instructiv i
educativ , ceea ce ne îndrept te s a tep-
m cu ner bdare dic ionarul esen ial dedicat
lui Eminescu. Zenovie Cârlugea are deja un
nume i un renume în literatura român con-
temporan , cl dit pe o munc istovitoare i
o pasiune debordant .
16 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Al. Florin |ENE
Metafore ce \in de mân[
ideile s[ nu r[t[ceasc[
- A inova, a a cum am procedat prin intertextualitate în romanul
Insula viscolului înseamn întotdeauna a l rgi cadrul existent, a
devansa prezentul, dar nu am f cut-o în limitele în care premisele
deja cucerite o permit. (Ion Pascodi).
În conservatorismul s u, scriitorul român se limiteaz doar la premi-
sele doar cucerite i la modul de permitere a lor. Vai de cel care încearc
rup „limitele”. Îns , viitorul d dreptate întotdeauna celui care a
îndr znit s ias din conservatorismul acestor premize deja cucerite.
- Comunismul i nazismul sunt dou doctrine asem toare, una
de extrem stânga i alta de extrem dreapta, ele închid cercul unei
viitoare împ iri în segmente ale doctrinelor politice. Comunismul
avea la baz lupta de clas pentru anihilarea opozan ilor, iar nazismul
propov duia lupta de ras , pentru dominarea rasei ariene.
- Se vorbe te foarte mult despre holocaustul nazist, dar de ce nu
se condamn i holocaustul comunist? Poate c exist în fiecare in-
telectual occidental o gen a criminalit ii comuniste care influen eaz
spre stânga atitudinea lor i a maselor.
- Succesul unei opere de art depinde de mai mul i factori: felul
recept rii artei, nivelul de cultur al receptorilor, felul de interpretare
a acesteia i modul de reflectare a societ ii i talentul autorului în
interferen cu interven ia i rolul societ ii.
- Nu exist opere accesibile sau opere inaccesibile. Valoarea este-
tic a operei ce cuprinde profunzimea esen ei, complexitatea struc-
turii, noutatea limbajului, rafinamentul expresiei, polivalen a sen-
surilor incluse, nu define te accesibilitatea. Între cele dou concepte,
accesibil i inaccesibil, nu trebuie interpus o fals antinomie. Tre-
buie p strat raportul între opera de art i public.
- Omul, în incon tien a sa, în prima parte a vie ii se str duie te
din r sputeri s i distrug s tatea, prin fumat, alcool, excese sexu-
ale, droguri i activit i care suprasolicit organismul, sau goana
dup înavu ire, ca în a doua parte a vie ii s i cheltuie economiile
agonisite cu trud pentru a- i „repara” s tatea, dac se mai poate,
distrus în prima parte a vie ii. Putem compara via a noastr cu re-
flec ia într-o oglind care inverseaz imaginea.
- Sartre spunea: poezia înseamn cine pierde câ tig , eu gene-
ralizez, poezia înseamn neîn elegerea lumii prin suferin minus
în elegerea.
- Friedrich Schlegel consemna: Nu poate fi frumos decât ceea ce
con ine o rela ie cu infinitul i cu divinul. i mai spunea c poezia
îns i nu e nimic altceva decât expresia pur a acestui cuvânt l un-
tric etern, la care mai adaug c este oglindirea sufletului uman în puri-
tatea cuvântului. Fiindc acesta din urm nu este altceva decât expresia
oglindirii a ceea ce în elegem i percepem. Ea este cuvântul lefuit în
care s-au turnat: toat în elegerea i neîn elegerea sufletului uman.
- Un lucru sigur i u or demonstrat celor care ar putea s aib
îndoieli în privin a lui este antipatia natural criticului fa de
poet - a celui care nu face nimic fa de cel care face - a trântorului
împotriva albinei -, a mâr oagei împotriva arm sarului, scria Theo-
phile Gautier, de aceea critica f cut de un creator fa de un alt creator
este echilibrat , de bun gust i la obiect, fa de critica aceluia care nu
Anul I, nr. 7(107)/2019
a creat niciodat o oper de art , care este f cut f obiec ii pertinente,
care este filozofard , abstract , mai concret criticul de aceast factur
este precum musca la arat, din bine cunoscuta fabul . Limbajul critic
trebuie s fie bivalent, bastard, straniu i baroc, care, pe lâng faptul
are propria-i utilitate, trebuie s aib frumuse ea lui. Va veni vremea
ca operele literare scrise în secolele trecute s fie în elese i „gustate”
în secolele viitoare prin critica literar contemporan viitorului.
- Proza este fotografia realit ii scris cu sufletul scriitorului, pe
când poezia este o muzic de idei armonizat , în timp ce muzica este
arhitectura unor sunete într-o construc ie edificat de o ureche mu-
zical n scut pentru acest lucru.
- Filosofia este tiin a de dat în leag n gândul în fuga lui spre
curiozitate, i apoi revine, dar nu de unde a plecat, dup care venim
i noi s -l prindem, îns el o ia la s toasa. i a a mereu, pân când...
Teognis din Megora spunea, i era convins, c divinitatea se ex-
prim prin poet. M întreb, atunci când poetul este ateu, de ce divini-
tatea îi toarn în cuvinte în elesuri? R spunsul îl a tept de la Divinitate.
- Democrit: cineva nu poate fi mare poet f înfl rarea
inspira iei. Deci, inspira ia vine de la muze, o spune tot Democrit,
iar acestea sunt foarte setoase. S poat transmite poetului mesajul
trebuie ad pate cu elixirul vie ii, adic cu vin. Numai a a îmi explic i
îi absolv de vinov ia be iei pe acei care se cred poe i.
- Exist în unii ziari ti o r utate atavic . De aceast boal nu pot
sc pa prin educa ie, fiindc frustrarea de care sufer nu poate umple
lipsa de inactivitate i talent.
- ...Poetul e un r sf at al închipuirii lui, un nabab i un risipitor
de lucruri m runte, spune Mihai Gafi a în Flautul lui Marsias. Ac-
cept m pozi ia regretatului critic numai dac Poezia i-ar aduce un
venit Poetului, m car pentru supravie uire, altfel poetul este o victim
a s ciei i a închipuirii omului ce prive te din afar .
- Poezia a devenit o curiozitate f curio i. Nu se mai cite te. Nici
car poe ii între ei. Îns poezia r mâne Doamna artelor i trece
printre noi în vârful degetelor de la picioare mereu înainte, spre viitor.
Pe când noi am r mas în tiparele internetului. Ea ne cheam am gitor
cu degetul. i nu ne în elegem menirea cum noi nu o în elegem.
- Romain Rolland afirma: Când ordinea înseamn injusti ie,
dezordinea e într-un fel un început de justi ie, este un paradox pe
care l-am trecut noi, românii, în timpul dictaturii comunismului i în
perioada de început de tranzi ie. Injusti ia „ordinii” comuniste pro-
venea de la nerespectarea Drepturilor Omului. Se prosl vea libertatea,
egalitatea i în numele acestora se comiteau crime, se prosl vea
libertatea i egalitatea prin dictatura minciunii.
- E în elept s tii s în elegi ce ascul i i s vorbe ti dup o
gândire profund i echilibrat .
- Nicolae Iorga, f când aluzie la valoarea cuget rilor, spunea:
sunt cuget ri care-s stele i altele simple licurici, minimalizând
rolul licuricilor. Dar, eu afirm c atât stelele care c uzesc spre portul
mult visat pe omul c tor pe m ri i oceane, cât i licuricii care
indic omului puritatea mediului în care tr ie te, sunt stele de prim
rime ce-l conduc pe om spre salvarea de propria-i îndr zneal .
Anul X, nr. 7(107)/2019 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine 17
Doina DR{GU|

Sintez[ monografic[
Andrei Potcoav , Cenaclul epigrami tilor olteni i revista “Cugetul”
de-a lungul timpului (2008-2018), Ed. Grafix, Craiova, 2019, 416 p.
Volumul „Cenaclul epigrami tilor olteni
i revista «Cugetul» de-a lungul timpului
(2008-2018)”, al scriitorului Andrei Potcoav ,
ap rut la Editura Grafix Craiova, în anul 2019,
constituie un omagiu pentru profesoara Mo-
nica Aurora Potcoav (so ia autorului), per-
sonalitate marcant a înv mântului româ-
nesc.
În cele 416 pagini, format A4, ale volu-
mului, autorul define te epigrama, ca specie
literar , i încearc s -i stabileasc pozi io-
narea în literatura român , realizeaz o istorie
roman at a epigramei i a publica iilor care
au g zduit-o, totodat referindu-se la dezvol-
tarea presei i tip riturilor în Oltenia, aduce
în aten ie realiz ri epigramatice care definesc
epigrama, vorbe te despre coala româneas-
de epigram , pornind de la concluzia c ,
în societate, sim ul umorului constituie una
dintre cele mai importante arme, i, de aseme-
nea, scrie despre cenaclurile literare i epigra-
mi ti.
Convins c epigrama este un produs al
oamenilor cu o anumit eleva ie i c de-a
lungul secolelor a devenit un joc al min ii, ce
scoate în eviden elegan a spiritului satiric
al gândirii, Andrei Potcoav aduce în aten ie
personalit i, care r mân în istoria epigramis-
ticii: Socrate, Platon, Mar ial, Richelieu, J. J.
Rousseau, Alexis Piron, Voltaire, Lessing,
Bernard Shaw, Ibsen, Mark Twain etc.
În mod deosebit, autorul se ocup de re-
alizatorii de literatur umoristic din Craiova
în secolul al XIX-lea [Nicolae Or eanu (1833-
1890), Mihail Str jan (1841-1918), Nicolae
Burl nescu Alin (1869-1912)], de realizatorii
de literatur umoristic din Craiova în prima
jum tate a secolului al XX-lea [Ion C. Po-
pescu Polyclet (1883-1962), C. S. Nicol escu-
Plop or (1900-1968), F. Lobod (1898-1980),
Nicolae Cruceru (1893-1972)], de realizatorii
de literatur umoristic din Craiova în a doua
jum tate a secolului al XX-lea i începutul
secolului al XXI-lea [ tefan Bossun (1907-
1993), Valentin Bleoanc , Barbu Morco-
vescu-Barmo (1916-2006), Gheorghe Dragu
(1919-2003), Petre Gigea Gorun, Nicu Vintil ,
Mircea Ursei, Janet Nic , Laurian Ionic , Va-
lentin Smarand Popescu (1928-2011), D. F.
Ionescu Ghindeni (1921-1989), Miltiade
Ionescu (1920-2011), tefan Marinescu
(1929-2016), Nicolae Paul Mihail Nicomah
(1923-2013), tefan Ardeleanu, George Geafir,
Marius Goge, George Ceau u, Sorin George
Vidoe, Ion V leanu Vâlceanu, Gabriel Bratu,
Lucian Bul tan (1956-2014), Ion P tra cu
(1921-2015), Dumitru Botar, Potcoav Andrei,
Ion Dr goianu, Ana (Any) Dr goianu, Cons-
tantina Cristina Dr goianu, Nicolae Drago ,
Cornelia Georgescu, Elena Bu u, Nicolae
Maroga Enceanu, Radu Alexandru, Petre Ion
Florea Vasilescu (Pif), Marius Robu, Vasile
Vulpa u].
În continuare sunt descrise activit ile
desf urate în cadrul Cenaclului epigrami ti-
lor olteni, întâlnirile periodice ale membrilor
cenaclului, redactarea i editarea revistei
„Cugetul”, vizite ale unor oaspe i de pretutin-
deni la revista „Cugetul”, noi apari ii editoriale
i publicistice ale epigrami tilor olteni etc.
În ultima parte a c ii sunt redate recenzii
de carte i articole ale autorului publicate în
paginile revistei „Cugetul”: Petre Gigea Go-
run - Printre epigrami tii olteni, Nelu Vasile -
Inteligenti pauca verba, Miltiade Ionescu -
La ceas aniversar, Nicolae Cruceru - Un epi-
gramist pe nedrept uitat, Alexandru Ioan Cuza
- Onoare i demnitate în conducerea statului
român, Lucian Bul tan - Un grafician între
epigrami ti, Conexiuni epigramatice Craiova
- Montreal, In memoriam Bul tan - Zbor spre
infinit, Nicolae Maroga Enceanu - Zguduieli
umoristice - epigrame, aforisme, reflexii, Janet
Nic - Un juvete printre pe ti, Ioan Pena - un
scriitor uitat, Petre Ion Florin Vasilescu - Un
sportiv între epigrami ti.
Volumul „Cenaclul epigrami tilor olteni
i revista «Cugetul» de-a lungul timpului
(2008-2018)”, al scriitorului Andrei Potcoav ,
este o carte-document de cert valoare, care
nu ar trebui s lipseasc din nicio bibliotec
public .
De profesie inginer chimist, Andrei Pot-
coav a intrat la facultate f concurs pe
baza diplomei de merit conferit de Liceul
„Traian” din Tr. Severin. A lucrat în industria
de chimie i petrol timp de 40 de ani.
În legislatura 1992-1996 a fost senator în
Parlamentul României unde, începând cu
toamna anului 1993, a îndeplinit func ia de
vicepre edinte al Comisiei de privatizare a
Senatului.
Jurnalist talentat, a publicat în diverse
reviste i ziare din ar . Activitatea sa jurna-
listic i filatelic a fost recompensat cu nu-
meroase premii i distinc ii, printre care
Insigna de aur a Asocia iei filatelice Române
(1998) i a Federa iei Filatelice Poloneze
(1997).
Activitatea sa literar este recunoscut
i apreciat prin cele ase volume de filatelie
i literatur , ce însumeaz mii de pagini, publi-
cate pân în prezent.
18 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Constantin MIU
Sacrificiul drumului
spre lumin[
C.H. Covatariu, Virgina, Ed. Timpul, Ia i, 2018, 278 p.
Virginia este al optulea roman publicat împlinirea vârstei majoratului, Virginia va
de dl C. H. Covatariu. Titlul, ca i povestea avea parte de o mare dezam gire când, f a
trist de dragoste a protagonistei, aminte te fi întrebat dac este sau nu de acord, va fi
de romanul lui Bernardin de Saint Pierre - ritat cu protectorul ei. ocat de acest
Paul i Virginia. Structurat în nou capito- eveniment, în intimitatea sa, Virginia î i pune
le, ac iunea romanului Virginia relev fluxu- câteva întreb ri, care dezv luie triste ea cu-
rile i refluxurile unui suflet de femeie, care tremur toare a unui suflet sensibil (cf. p. 54).
atâta timp cât a tr it a tânjit dup iubire i Acest eveniment - paradoxal, unul nefericit!
în elegere, pe care nu le-a g sit la b rbatul - o va marca pentru tot restul vie ii: „Cât voi
de care a fost legat f voia ei. tr i, n-am s uit c în ziua de întâi ianuarie în
Cartea are la baz jurnalul Virginiei Lo- acel an, mi s-a înc tu at i mintea, nu doar
gof t, pe care cea mai bun prieten a aces- via a, tinere ea mea.” (p. 57). Nu de pu ine
teia - Nona - i-l înmâneaz autorului: „Este ori, în nop ile de nesomn i de veghe, Vir-
vorba despre via a unei doamne (...) V rog ginia va realiza c este doar o toare ”prin
primi i jurnalul care a apr inut celei mai via , derutat i dezorientat ”.
bune prietene din via a mea (...) V împrumut a cum i-a dorit, Virginia va termina
jurnalul acesteia, pentru a scrie romanul pe coala pedagogic i va ajunge înv toare
care-l doresc s -l am amintire despre aceea la o coal din One ti. Dup pensionarea
care a fost Virginia.” (p. 18, 19). fostei directoare, va fi chemat la partid i va
Calvarul Virginiei începe de când î i d primi decizia de numire în postul de director,
consim mântul s fie înfiat la 17 ani de un mas vacant, f a ti c so ul ei tr sese ni -
domn director - Emanoil Logof t. A a cum te sfori, c doar f cea parte din nomenclatura
declar , fata ar fi putut s refuze (cf. p. 41), de partid a ora ului
îns î i dorea cu ardoare s ia via a pe cont Sufletul Virginiei va înflori din ziua când
propriu i s scape din acel a ez mânt pentru l va cunoa te ( i se va îndr gosti de la prima
copii orfani sau abandona i, spa iu-carcer vedere) pe Matei, tat l unei eleve din clasa
care îi încorsetase sufletul. Ajuns în aparta- prietenei sale, Nona. Virginia îi va m rturisi,
mentul lui Emanoil, Virginia prime te instruc- la un moment dat iubitului rolul s u în meta-
iuni care nu o deosebesc cu nimic de mena- morfozarea ei: „- Dup ce ne-am cunoscut,
jera din cas (cf. p. 43). La scurt timp, dup dragul meu, m-am n scut pentru a doua oar .
Mai mult, am sim it c ne iubim i c niciodat
nu ne vom desp i.” (p. 88-89). Autorul se
vede nevoit s comenteze aceast metamor-
fozare: „A adar, Virginia a p sit sarabanda
vie ii ei de pân atunci, continuând c toria
vie ii, cu mai mult curaj i mai mult speran
tre viitor. (...) Povestea vie ii, pe care a purtat-
o pân l-a cunoscut pe Matei, a desc rcat-o
trecutului, privind c tre un viitor cu ochi
lumino i, coordona i de speran e.” (p. 89, 90).
La hotel, la M ti, cei doi îndr gosti i
se vor d rui unul altuia, trupe te i suflete te,
autorul realizând pe câteva pagini poemul
deflor rii Virginiei (cf. p. 108-112). Dup
acest eveniment, romancierul va puncta din
nou metamorfoz rile de care va avea parte
protagonista: „Cu sprijinul iubitului ei, Vir-
ginia a primit lumina în suflet, i-a dobândit
lini tea spiritual cât i încrederea în via ”
(p. 115); „Dup ziua de la M ti (de fapt,
dup noaptea d ruirii reciproce - n. n.), melo-
Anul I, nr. 7(107)/2019
dicitatea cuvintelor Virginiei a înflorit, i s-a
înseninat sufletul (...) Virginia traversa o meta-
morfoz . Valen ele Virginiei erau complexe i
era preg tit s fac fa oric rei st ri schim-
toare din via a ei.” (p. 116-117).
Cu alt ocazie, Virginia se vede nevoit
clarifice pozi ia ei, spunându-i lui Matei
nu a urm rit s aib o aventur cu acesta
(cf. p. 131), de ce nu consider c i-a tr dat
so ul, doar în acte (cf. p. 133), dar mai cu sea-
pentru c , f acordul ei, cel care se purta
ca un v taf i o considera doar ca pe propriul
obiect al bunului s u plac chemase preotul
i dasc lul, s -i cunune, iar dup pseudo-
cununie s-a culcat i a sfor it, în timp ce
„mireasa” a privit viscolul de afar (cf. p. 134).
Capitolul al nou lea este cel mai tensio-
nat dramatic: Virginia îi va m rturisi lui Ema-
noil c este îns rcinat în luna a patra, cu
rbatul pe care îl iube te din tot sufletul;
so ul îi strig femeii c ar face orice s afle
cine este cel care l-a încornorat i s -l distru-
. Lucid , Virginia î i justific alegerea f -
cut i-i arat lui Emanoil care sunt motivele
pentru care a ales libertatea sufletului: „Crezi
oare c o persoan poate tr i f un dram
de mângâiere, în cazul meu o femeie virgin ?
(...) L comia b rbatului de a avea o femeie
virgin , dar s n-o iubeasc nimeni, cu ea s
se mândreasc doar el, nep torul (...) Am
torit pe o cale a singur ii, pân am în-
tâlnit acest suflet, un adev rat b rbat, care
mi-a ar tat calea vie ii.” (p. 230, 240).
Lipsesc totu i în carte crizele de gelozie
ale lui Emanoil, mai ales c acesta e anun at
de Virginia c are de gând s se despart i
i va reface via a al turi de b rbatul iubit.
Scena înc ier rii celor doi so i, numai pentru
faptul c Emanoil vrea s -i smulg Virginiei
jurnalul, el ne tiind ce ar fi putut s noteze
ea acolo - este neverosimil . M car de s-ar fi
cut aluzii, în sensul c citind acel jurnal,
Emanoil ar fi putut afla cine este cel care i-a
luat locul de b rbat!
C. H. Covatariu se dovede te a cunoa te
profunzimile de gândire i sim ire ale unui
suflet de femeie însingurate, care nu s-a mul-
umit cu statutul de simplu c tor prin via
(aceast metafor simbol ap rând de mai
multe ori - ca un laitmotiv în jurnalul Virgi-
niei), dorind cu ardoare s i ghideze sufletul
spre lumin , c ci lumin i împlinire înseam-
iubirea partenerului ales i nu impus.
Acest drum s-a dovedit a fi unul sacrificial.
Anul X, nr. 7(107)/2019 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Vavila POPOVICI
(Carolina de Nord)
Filozofia, Religia, }tiin\a
]i Politica (II)
„Cunoa te-te pe tine însu i i Fii în elept, e totuna.” - Platon
Dac Pitagora - despre care am vorbit în eseul trecut - î i îndemna
înv ceii s -i asculte vorbele într-o t cere pioas , Socrate (470 î. H.-
399 î. H.) era un vorbitor p tima , glasul lui r suna în conversa iile
pe care le utiliza, ajutându-l la exprimarea clar a adev rurilor. Astfel,
dialogul se potrivea de minune cu firea lui exuberant . N-a l sat ni-
mic scris, dar ideile lui filozofice au fost astfel reconstituite în scrierile
elevului s u Platon i în cele ale continuatorului - Aristotel.
Se spune c Socrate a v zut în vis, pe genunchii s i, un pui de
leb c ruia îi crescuser deodat aripile i care zburase dup ce
scosese un sunet puternic i dulce. Ziua urm toare, Platon i se
prezenta ca discipol, iar Socrate a recunoscut în el leb da din vis.
Aceast „leb ” spunea mai târziu despre Socrate c „a fost un om
loial, sincer i amabil, st pânit de puternice sentimente morale i
religioase, plin de spirit i umor, totdeauna cu r spunsul gata
atunci când era nevoie, plin de curaj civic i gata s înfrunte pen-
tru dreptate, furia poporului”. De i avea un caracter nobil, însufle it
mereu de luminarea tineretului i de binele poporului, a fost acuzat
s vâr te nedrept i, c stric pe tineri, c nesocote te pe zeii în
care crede statul i c se închin la alte zeit i. Condamnat fiind, a
preferat s bea paharul cu cucut , dând astfel omenirii o pild mi-
nunat de cet ean care respect legile rii sale i poate muri senin
i demn. Socrate ar fi putut s fug din Atena dup ce a fost judecat
i declarat vinovat, dar a ales s r mân , s respecte legea înmânat
de un juriu format din atenieni. Înainte de moarte a fost înconjurat de
ucenici fideli i aten i, care-i sorbeau cuvintele, în vreme ce el - im-
perturbabil i luminos - sorbea otrava nedureroas oferit de temnicer.
A fost un om profund religios, ceea ce îl deosebea de sofi ti, ca-
re erau impregna i de
scepticism. Pentru
Socrate, Zeii statului
atenian erau ni te
puteri vii, a c ror im-
portan pentru via a
poporului n-a pus-o
la îndoial . El a crezut
chiar i în preziceri i
oracole, pe care le
considera, ca de alt-
fel i contemporanii
i, a fi indica ii divi-
ne c rora le da ascul-
tare cu inima plin de
pio enie. Cu toate a-
cestea, Socrate era
filozoful care c uta Socrate
19
neîncetat temeiurile ra ionale i în problemele religioase. Avea cre-
din a c Divinul (Logosul) se reveleaz în sufletul i con tiin a moral
a omului, vocea care-l opre te pe om s fac fapte care-i primejduiesc
sufletul. Socrate vorbea i despre o singur Divinitate, ceea ce în-
semna c el dep ise totu i politeismul antropomorf al concet enilor
i, pe care nu-l mai accepta din motive morale. Totu i, filozoful nu
s-a atins de formele înalte ale religiozit ii poporului. Se poate spune
îns cu siguran c la Socrate era vorba de convingerea c în lume
domne te o Ra iune mai înalt i c ra iunea omeneasc este o parte
din aceast Ra iune universal , care este temelia ordinii morale a
lumii i a existen ei adev rate a omului. Concep ia lui era c procesul
lumii i al vie ii omene ti are în ultim analiz un adânc sens moral.
Ideile lui descoper convingerea c tot ceea ce se întâmpl în lume
este dirijat de o putere divin i aceast putere o identifica cu Binele,
Adev rul i Frumosul. Este motivul pentru care unii dintre P rin ii
Bisericii îl numesc pe Socrate - cre tin, iar zugravii bisericilor noastre
îl zugr vesc pe zidurile externe ale l ca urilor sfinte, ca unul care „s-
a ridicat cu gândirea lui pân la marginile cre tinismului”. Divi-
nitatea este identic la Socrate cu „Providen a”, o Providen care
nu este independent de voin a omului, dar nici nu înl tur libertatea
de voin a acestuia. Astfel las s se în eleag c omul trebuie s se
hot rasc în toate împrejur rile vie ii, ca un spirit liber, i cu credin a
numai ceea ce este moral are valoare ve nic .
Socrate avea i umor, în sensul în care unele erori ale vie ii trebuie
acceptate cu u urin , mai ales dac ele sunt lipsite de valen e nega-
tive. Drept exemplu, cu privire la c torie, sf tuia: „Orice ar fi,
însoar -te! Dac i iei o so ie bun , vei fi fericit. Dac i iei o so ie
rea, vei deveni filo-
zof.” Socrate voia s
se cunoasc pe sine
i s deprind i pe
al ii s fac acest lu-
cru, adic s filozo-
feze, c ci, pentru el,
nu exista decât o sin-
gur via tr it cu
sens - via a în filozo-
fie. Numai a a omul
poate deveni bun i
fericit. Sufletul î i are
fiin a sa în virtutea ce
se fundamenteaz pe
cunoa terea de sine.
Platon (427-347
Platon
20 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
î.Hr.) a vrut pentru suflet le cele adev rate podoabe: cump tarea i
dreptatea, curajul, libertatea i adev rul. Al turi de profesorul s u -
Socrate - i de cel mai cunoscut student al s u - Aristotel - a repre-
zentat culmea gândirii filosofice antice. Platon a pus bazele filozofiei
Occidentale i ale tiin ei. Dincolo de importantele sale contribu ii
care au ajutat la închegarea filozofiei, tiin ei i matematicii pe con-
tinentul european, Platon este adesea considerat ca fiind unul dintre
importantele personaje fondatoare ale religiei i spiritualit ii occi-
dentale. Influen a lui asupra gândirii cre tine a constituit un act de
adânc medita ie pentru Fericitul Augustin de Hipona, unul dintre
cei mai importan i teologi i filozofi din istoria Cre tin ii.
Platon a fost considerat cel mai mare gânditor idealist al acelei
perioade. A tr it într-o perioad de timp a istoriei Greciei foarte fr -
mântat când, dup un regim democrat al lui Pericle (443-429 î.H.),
toate valorile recunoscute anterior se modificaser . Gândirea sa p rea
ca rupt de realitate în acel moment, sistemul lui filozofic având la
baz Ideea. Ap rea pentru prima dat desprinderea de materie. Gân-
direa sa mitic i-a permis realizarea unei opere cu valen e literare.
Cele mai cunoscute mituri se refer la dreptate i nedreptate, la adev r,
la dragoste. Aproape toate scrierile platoniciene poart forma dialo-
gului - capodopere ale prozei clasice grece ti -, Socrate fiind pretu-
tindeni prezent, conducând discu ia cu m iestrie. i totu i iese în
eviden ideea de baz a filozofiei lui Platon, aceea c adev rata re-
alitate o constituie Ideile, cea de frumos, de bine, de adev r.
S-a n scut în Atena, într-o familie aristocratic cu str mo i ilu tri.
Numele s u de na tere a fost Aristocles, dar a primit porecla de
Platon, datorit pieptului s u lat. În jurul vârstei de 20 de ani a devenit
un ucenic fidel al lui Socrate, pe care nu l-a p sit niciodat , pân la
condamnarea la moarte a acestuia. Fiind bolnav îns , Platon nu a
putut participa la ultimele momente din via a maestrului s u.
Este cel dintâi filozof de la care au r mas scrieri complete: 35 de
dialoguri i 13 scrisori. Dialogul creat de el este, de fapt, o specie
literar în care problemele filozofice sunt abordate prin discu ia dintre
mai mul i interlocutori, dând posibilitatea ajungerii la adev r, unul
aducând ni te argumente i cel lalt având posibilitatea de a i le r s-
turna sau a le accepta. Dialogurile platonice sunt împ ite în: Dia-
loguri de tinere e, Dialoguri din perioada de tranzi ie, Dialoguri
de maturitate, Dialoguri din epoca b trâne ii.
Primele dialoguri platonice trateaz în special teme de moral ,
doctrina platonic nedeosebindu-se înc suficient de cea socratic ;
dialogurile de maturitate aduc îns doctrina proprie a lui Platon.
Una dintre lucr rile cele mai de seam este „Republica”, în care
se ocup de organizarea statului-model, adic de organizarea cet ii
ideale, criticând prezentul i aspirând la viitor. Platon arat în ce
sens trebuie în eleas aceast lume inteligibil . „Mitul pe terii”
este o imagine alegoric a lumii i a modului cum poate fi cunoscut :
Prizonierii lega i într-o pe ter nu v d niciodat lumina soarelui; ei
d doar umbrele obiectelor din afar , proiectate pe pere ii pe terii
de c tre un foc; între prizonieri unii disting trecerea umbrelor cu mai
mult perspicacitate; memoria îi ajut s recunoasc ordinea în care
se perind obiectele. Alegoria: Pe tera este lumea sensibil , lumea
noastr obi nuit , prizonierii suntem noi; ni se pare c aceast lume
este singura real . Lipsi i de lumina soarelui, nu cunoa tem decât
lucrurile ei f a ne putea da seama de sensul, de adev rul lor ultim.
Noi nu vedem în mod obi nuit decât un aspect superficial al lucrurilor,
cuno tin ele noastre obi nuite servesc vie ii. Dar aceast cunoa tere
nu ne va da niciodat în elegerea ultim , metafizic , a lucrurilor. Sensul
lucrurilor const în ideile, în esen a lor; degeaba vom privi corpurile
frumoase sau ac iunile virtuoase, drepte. Nu vom în elege sensul
adânc pân ce nu ne vom ridica la ideea de frumos în sine, sau la
ideea de dreptate. Ne desp im greu de lumea sensibil pentru a ne
ridica pân la contemplarea ideilor. Prizonierul care este smuls din
Anul X, nr. 7(107)/2019
pe ter i adus cu for a c tre lumea ideilor are nevoie de o obi nuin
progresiv , ochii îl dor, dar odat ce a v zut lumina i lucrurile ade-
rate, prizonierul nu mai vrea s se întoarc în pe ter ; el tie acum
realitatea adev rat nu este cea a umbrelor, a sensibilului, dar
este cea care se descoper inteligen ei.
Alegoria pe terii este aceea de a trezi con tiin a asupra realit ilor
sensibile, religioase, spirituale, morale, pe care lumea material nu ne
permite s le întrez rim atât timp cât suntem condamna i s tr im doar
în întuneric i necredin . Contempla ia realit ilor spirituale, via a
adev rat promis de Dumnezeu omului ne permit s sc m de
lan urile sclaviei noastre i s ne în m, trup i suflet, spre bunurile
cere ti. Omul eliberat din aceste lan uri este filozoful, iar filozoful este
persoana capabil s deslu easc forma Binelui i deci bun tatea
absolut i adev rul. Datoria lui este de a reintra în pe ter . Aceia care
au v zut lumea ideal , reprezentat de Soarele care lumineaz lumea
dinafara ei, au datoria s educe oamenii din lumea material , sau s
spândeasc lumin acelora din întuneric. De vreme ce filozoful este
singurul capabil s recunoasc ce este cu adev rat bun, el este singurul
potrivit s conduc o societate, dup spusele lui Platon.
Adaug umila mea p rere cum c aceast judecat trebuie s fie
urmat i în zilele noastre. Lumea are nevoie de conduc tori în elep i,
a c ror cultur , moralitate i viziune s fie exemplar . Nu putem face
rabat principiilor înalte la care s-a ajuns cu greu, dup nenum rate
experimente, de-a lungul secolelor. Doar felul în care trebuie condus
fiecare popor, stabilirea legilor care trebuie s corespund nivelului
de civiliza ie, exigen a respect rii acestor legi, sunt probleme asupra
rora trebuie s gândim, deoarece fiecare etap a istoriei aduce ce-
va nou cu ea i nu avem dreptul la dec dere. Legisla ia trebuie s
vin în ajutorul vie ii, s aduc oamenilor lini tea i fericirea i nici-
decum s duc la un minus de moralitate.
Dar s revin la „Republica”, care se încheie cu „Mitul lui Er”,
prilej pentru Platon de a prezenta ideile sale despre suflet i despre
via a de dup moartea trupului. Platon credea în nemurirea sufletului
i în r splata pe care zeii o preg tesc celor buni, i pedeapsa rezervat
celor r i, corup i, care au impus sisteme politice în defavoarea popo-
rului, gândindu-se doar la propriul interes i prestigiu. Pentru el, Fi-
losoful-Rege este guvernantul ideal format pentru a conduce su-
fletele subalternilor în împ ia zeilor, unde se tr ie te adev rata
via pentru care au fost crea i. Dezordinea într-un stat se produce
când legile sunt rele sau ele nu sunt respectate.
Ideile sunt ale sufletului, care este simplu, nemuritor. Cunoa terea
Ideilor este doar o reamintire a sufletului încarcerat în corpul fizic.
Menirea sufletului este s preg teasc omul pentru moarte (eliberarea
sufletului nemuritor i întoarcerea în lumea ideilor); condi ia eliber rii
definitive a sufletului este o via virtuoas ; filozofia este preg tirea
sufletului pentru recunoa terea imortalit ii sale.
Platon a fost un spirit întreprinz tor i activ, ve nic în c utare de
noi cuno tin e, însetat de realizarea unor noi opere sau de ascultarea
unor mae tri. A reu it s deschid la Atena o coal filosofic , printre
ucenici num rându-se i Aristotel, transformat mai târziu în Aca-
demie. Se spune c pe frontonul Academiei erau trecute cuvintele:
„Cine nu e geometru nu poate intra aici”. Matematica (geometria)
a jucat un rol deosebit atât în structurarea planurilor de studii în
Academie, cât i în fundamentarea teoriei metafizice a lui Platon.
Fiind preocupat nu doar de filozofie, ci i de studii politice, Academia
înfiin at de el a devenit în timp o adev rat pepinier de func ionari
i oameni politici. Ea a func ionat aproape 1.000 de ani. Dup în-
fiin area Academiei, Platon s-a întors în Siracuza, sperând s poat
înf ptui planul s u de a face o leg tur între filozofie i politic .
Dionysos cel Tân r, care domnea la acea vreme în Siracuza, l-a de-
zam git, acesta alegând rolul tiranului, excluzând treptat filozofia
din via a sa, pentru care fusese instruit asemeni tuturor conduc -
Anul X, nr. 7(107)/2019 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
torilor. Platon îl sf tuise s renun e la expedi iile de jaf împotriva
etruscilor, fiindc erau imorale, nu ele fiind cele care puteau îns to i
finan ele rii, solu ia fiind reducerea cheltuielilor la curte i încu-
rajarea agriculturii. Cred c Platon nu luase în seam c oamenii care
nu mai vor s „creasc ” nu mai primesc sfaturi. Ei se cramponeaz de
o limit a cunoa terii, a în elepciunii.
Platon a plecat din lumea aceasta la vârsta de aproape 80 de ani,
îngândurat în privin a viitorului politicii i filosofiei. S-a stins din
via , dup cum spunea Cicero, „cu condeiul în mân ”. Ne-a l sat
numeroase sfaturi privitoare la eficacitatea conducerii i modurile în
care aceasta trebuie exercitat . În esen , acestea se reduc la trei
principii fundamentale pe care orice lider trebuie s le respecte. Primul
dintre acestea se refer la cunoa terea binelui. Fiecare conduc tor
este dator ca, printr-o disciplin intelectual i moral , s ajung la
deosebirea binelui de r u i s urmeze calea cea bun . Cel de-al doi-
lea se refer la necesitatea unei continue educa ii, instruiri. În opinia
lui Platon, fiecare om care aspir s devin liderul celorlal i este
dator s aib o cultur i o preg tire cu mult superioar maselor. Cel
de-al treilea principiu cuprinde existen a timpului liber. Cine nu î i
poate permite luxul de a gândi i nu are suficiente resurse materiale
pentru a o face, nu va reu i s se des vâr easc suficient.
rerea lui Platon cu privire la Imperiul Atlantidei înghi it de
potop a fost c aceasta s-a întâmplat deoarece locuitorii lui s-au
scufundat în corup ie i materialism, corup ia i orgoliul conducând
la ruin . Astfel cataclismul a ters pentru totdeauna Atlantida de pe
harta lumii.
Foarte incitante sunt parabolele pe care le-a adus în discu ie în
scrierile sale. El spunea c este imposibil s devii o persoan dezvol-
tat intelectual dac evi i s gânde ti. Oricât de mult am ac iona sau
citi, f gândire i f o practic sus inut a principiilor adoptate
nu putem cre te spiritual.
Platon sus inea c divinitatea, ca i sufletul, nu este corporal ;
numai astfel este ea nepieritoare i nu este supus schimb rilor.
Ideile sunt cauzele i principiile prin care lumea obiectelor naturale
este ceea ce este. A admis dou principii ale tuturor lucrurilor: divi-
nitatea i materia; divinitatea o nume te ra iune i cauz ; materia nu
are nici o form , nici limit i din ea se formeaz lucrurile compuse; la
început ea se afl în mi care dezordonat , iar divinitatea socotind
ordinea preferabil dezordinii, a strâns-o într-un singur loc. Aceast
substan a fost transformat în patru elemente: focul, apa, aerul i
mântul, din care s-a n scut lumea i tot ce se afl într-însa. Dintre
aceste elemente numai p mântul nu este supus schimb rii, cauza
fiind particularitatea figurilor geometrice care îl constituie.
Pentru frumuse ea i profunzimea dialogurilor, voi transcrie doar
câteva dintre concluziile cuvânt rilor, în prim plan fiind cele ale lui
Socrate:
„Universul este compus din foc, ap , aer i p mânt; din foc, ca
fie vizibil, din p mânt ca s fie solid; din ap i aer, ca s fie
propor ionat.”
„Timpul a fost creat ca o imagine a eternit ii. O dat cu crearea
universului ia fiin i timpul.”
„Materia prime te ideile i astfel d na tere substan elor.”
„A fi în elept, în elepciune i cuno tin a de sine înseamn s
tii ce tii i ce nu tii.”
i apropo de umorul lui Socrate: „Ce bine ar fi, Agaton, dac
în elepciunea ar avea darul s se scurg , ori de câte ori ne atingem
unii de al ii, de la cel ce are mai mult la cel cu mai pu in ; s fie
a, ca apa care trece prin fitilul de lân , din vasul mai plin spre
cel mai gol!”
„Nu orice Eros este frumos i vrednic de laud ; ci numai acela
care ne îmbie s iubim în chip frumos.”
„Ar trebui prin lege s se opreasc iubirea celor prea tineri,
21
pentru a nu se risipi atâta zel în vederea unui lucru nesigur; c ci
la copii este nesigur dac împlinirea îi conduce spre viciu sau
virtute, în ce prive te spiritul sau trupul.”
„Cine iube te, chiar dac ar c lca jur mântul, este iertat de
zei...”
„R u este iubitorul de rând, cel ce se îndr goste te de trup mai
mult decât de suflet. (...) C ci odat ofilit floarea trupului ce a
iubit, dragostea „zboar i dispare”, dând de ru ine multele vorbe
i f duieli ce-a f cut. În schimb cel care iube te însu irile sufle-
te ti, tocmai fiindc are aceast înzestrare superioar , r mâne
îndr gostit întreaga via , ca unul care se contope te cu ceea ce
este permanent. ”
„Pentru orice om cu minte, cei pu ini dar inteligen i sunt mai
de temut decât pro tii mul i la num r.”
„Astfel crea ia este cauza ce stârne te orice lucru s treac de
la starea de nefiin la aceea de fiin . În chipul acesta, crea iile
ce se fac prin orice tehnic sunt poesis-uri, iar creatorii lor, oricare
ar fi, s-ar numi poe i”.
„Este o veche credin de care ne aducem aminte, potrivit c reia
sufletele plecate de aici exist dincolo; apoi, ele se întorc aici,
scându-se din lumea celor mor i. Dac lucrul este a a, dac cei
vii renasc din sânul celor mor i, atunci unde ar putea sta sufletele
noastre decât acolo?... Putem recunoa te i acest lucru, c cei vii
întru nimic mai pu in nu provin din cei mor i, pe cât cei mor i din
cei vii. Acesta fiind faptul, ne este îndeajuns dovedit c sufletele
celor mor i neap rat exist într-un loc de unde iar i s se poat
ivi... C ci iat : dac ar fi numai c dere în somn i n-ai încuviin a
exist i o trezire a ceea ce este adormit, toate ale naturii s-ar
curma într-o zi... dac -ar muri tot ce se bucur de via i dac , o
dat murind, ar r mâne în aceast stare i n-ar mai reînvia, oare
n-ar mai urma cu necesitate c , murind toate, le va st pâni moartea,
iar via a va disp rea cu des vâr ire? C ci dac din cele moarte
nu se nasc cele vii i dac cele vii mor mereu, ce mijloc este de a nu
se pomeni totul într-o zi cufundat în moarte?”
„La moartea fiec ruia dintre noi, se zice c un înger p zitor,
zit de soart drept c uz înc din timpul vie ii, îl duce într-
un loc unde trebuie s se adune to i mor ii, spre a fi judeca i.”
„Trebuie s spui deci cu toat hot rârea c înmormântezi trupul
meu. i s -l îngropi cum î i va pl cea, sau dup datina care i se va
rea mai bun .”
Încheind aceste scurte cuno tin e despre cei doi filozofi de seam
ai Greciei antice - Socrate i Platon - , în elegem c s-au preocupat de
sufletele oamenilor, de spiritualitate, atr gând în acest mod aten ia
asupra faptului c lumea fizic nu e tot ceea ce exist . Fiin ele umane
nu sunt numai materiale, ci, de asemenea, posed un suflet-duh. În
jurul nostru exist o lume spiritual , de care trebuie s fim con tien i
i c reia trebuie s -i acord m aten ia cuvenit . Adev rata valoare a
spiritualit ii este faptul c ne trimite înspre ceva i cineva care exist
dincolo de aceast lume fizic , cu care trebuie s intr m în leg tur .
Spiritualitatea este Roada Duhului Sfânt pe care acesta îl pro-
duce în via a unui om: „dragostea, bucuria, pacea, îndelunga r b-
dare, bun tatea, facerea de bine, credincio ia, blânde ea i înfrâ-
narea poftelor” (Galateni 5.22-23). Religia este îmbr mintea
pre ioas a spiritualit ii, constituit dintr-un set de credin e i de
ritualuri care duc o persoan într-o rela ie corect cu Dumnezeu.
În zilele noastre valorile morale au fost înlocuite cu cele materiale
precum l comia, interesul omului fiind doar cre terea avu iei materiale
i nicidecum a celei spirituale care-i pare de prisos. Or, lipsa credin ei,
a moralei, pervertirea spiritului curat într-unul mizerabil, sunt cauzele
tuturor relelor, ale neajunsurilor, ale dezechilibrului social. Este ceea
ce spune autorul francez Jean-Claude Larchet, în cartea sa „Tera-
peutica bolilor spirituale”, despre duhul nelini tit al acestui veac
care „spore te f încetare num rul celor mutila i suflete te”.
22 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Drago] NICULESCU
Ideea de unitate a
universului @î n dialectic[,
cu interpret[ri transcentive
La începutul studiului, câteva note, ca linii directoare: „nu doar
materialitate i idealitate; i nu dualitate, ci materialitatea ca dat i
creat, coordonat, poten at i valorificat al spiritualului”; „explicarea
existen ei i rostului materialit ii prin dorin a i scopul idealit ii, al
Spiritului Absolut”; „explicarea existentului prin transcendent”;
justificarea materialit ii spirituale (existentului obiectiv) prin Planul
i scopul precis al transcendentului”; „angrenarea celor dou planuri
sub semnifica ia transcentivit ii, care nu le izoleaz , autonomizeaz
polar, ci justific pe unul prin existen a celuilalt”; „materia - form de
obiectivare a Energiei spirituale Absolute, în calitatea ei de esen
secund ”.
1. Concep ia ra ionalist-materialist asupra ideii de unitate a
Universului.
Întreg existentul, inclusiv forma lui superioar , omul, este de fapt
o întrupare energetic spiritual , esen spiritual secund . Substratul
material al proceselor cognitive, chimic, biochimic, fiziologic, chiar
dac va fi b nuit sau chiar dac se prezint sub diferite forme, va r -
mâne o credin la fel de în el toare ca îns i fiin a în întregul ei, în
materialitatea ei iluzorie. Omul nu este materie superioar i materia
nu este esen a existen ei, dup cum crede Hegel, ci omul i materia
sunt spirit, energii spirituale. Materia, ca form energetic posedînd
Umberto Boccioni - Idol modern
Anul X, nr. 7(107)/2019
memorie, vibra ie, cîmp, nu este altceva decât energie spiritual trans-
format în vizibil, f cut accesibil sim urilor, supus constrângerii
spa io-temporale, întrupat vremelnic în form existen ial de Flux
(v. Teoria Înaltului Determinism Energetic, Drago Niculescu).
Acestei forme, care este energie spiritual joas , rezultat al scind rii
megaenergetice din cadrul Circuitului transcentiv, îi este permis
desprinderea, apari ia i mai cu seam evolu ia într-o form con tient
de sine i de al ii, pe care ea i-o poate organiza i prelucra specific,
individual i cu care va contribui la reîmprosp tarea, Regenerarea
for elor energetice ale Entit ii spirituale Perfecte din care a provenit
i în structura c reia se va întoarce. Astfel, materiei spirituale, dându-
i-se na tere, i s-a dat marele dar al con tiin ei, care nu i se va retrage
nici dup p sirea trec toarei, mediocrei materialit i, când ilumi-
narea (starea pur spiritual în care se va g si fiin a existen ial
înglobat Masei energetice Luminare, în urma particip rii la Ci-
clul transcentiv) îi va deschide ochi eterni, ce vor uita pentru tot-
deauna timpul i spa iul. Îl vor vedea doar, de sus, îl vor în elege i
îl vor protegui, dar nu îl vor mai tr i i sim i niciodat , în Cromatica i
Armonia cople itoare, mirabil , din care vor face parte.
Friedrich Engels i Karl Marx, de i cred c nu se în eal , simplific
enorm lucrurile, gre ind astfel calea c tre adev r i întârziind efortul
de aflare a acesteia. Pur i simplu ei nu v d mai departe de stratul
material, fenomenal al energiei spirituale, pe care, de altfel, îl exploa-
teaz cu consecven , g sindu-i valen e fecunde exclusiv în existen-
tul concret, vizibil. Metafizica lor nu accede c tre înalt, se las purtat
i fermecat de meandrele perisabile i vicisitudinile istorice, deve-
nind astfel, dec zând, mai bine spus, într-o filozofie a palierului su-
perficial; mi pietrele, le azvârle, pe una o mai numesc proprietate,
pe alta mijloc de produc ie, pe alta con tiin de clas , le mai terg
cu mâneca, le mai lustruiesc, dar nu iau niciodat sond de teren din
mântul de dedesubtul lor; s o ia, s o adulmece i apoi s o
arunce în v zduh, s vad dac se pierde undeva sau se tope te în
lumin . Materiali ti de voca ie, ei r mân filozofi ai istoriei brute, f
elan spre t rii. Dac ar ti c vorbesc despre ni te forma iuni energe-
tice numite aglomer ri energetice, aflate într-o dinamic existen ial
convulsiv , dac ar putea m car b nui efemeritatea materiei c reia i-
au construit statuie i viitorul ei statut spiritual etern, dac ar putea
sim i c materia este materie doar pentru a avea con tiin , pentru a
putea îmbog i prin drumul s u cresc tor Energia tutelar care i-a
dat na tere, nu ar putea s persiste în clamarea acestei viziuni de-
fectuoase. Pe lâng gre eala pe care o fac în derivarea unit ii i uni-
cit ii Universului din concep ia lor monist-dialectic-materialist ,
derivare nesus inut în nici un fel de dimensiunea cantitativ i de
împr tierea ei calitativ-ontic , ei lucreaz , se pare, cu un singur
Anul X, nr. 7(107)/2019 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
referen ial, cel existen ial-terestru, adic cel de Flux. Cum s în elegem
unicitatea în unitate? A cui? A lumii? În raport cu ce? Termenii devin
largi, vagi, i prin neputin a de racordare î i demonstreaz insuficien a
flagrant , arat cum î i con in propria eroare. Îndep rtarea de inte-
grativul spiritual îi duce pe cei doi gânditori, automat, la defect în
afirmarea categoriilor materiale de unicitate i unitate, categorii care,
prin esen a lor energetic-spiritual , trebuie obligatoriu conjuncturate
referen ial unui cerc amplu, Integrator. Desigur, impunerea în aceste
condi ii, în mod necesar, a unific rii materiei i con tiin ei în definirea
structurii onticului reprezint o evolu ie într-un astfel de sistem de
gândire, dar numai în m sura în care ia calea drumului corect, adic
a aceluia care justific , care d sens existen ei formei materiale a
energiei spirituale prin introducerea în onticul de joas frecven
(de Flux) a con tiin ei evolutive întrupat în individualitatea spi-
ritual , în fiin a uman (la nivel terestru) i în alte specii de fiin e (la
nivel de Flux transcentiv extraterestru), i nicidecum a drumului care
încearc tentativa vicioas de a acorda statut existen ial ideativit ii,
de a întemeia teza existen ei i func ion rii con tiin ei i cognitivit ii,
a proceselor psihice simple i complexe pe baza existen ei unui
substrat material chimic i biochimic, parte a materialit ii întregului
organism uman. Acestea sunt dou lucruri complet separate. Opera-
rea gre it , cu ultima variant , transform necesitatea unific rii ma-
teriei i con tiin ei dintr-o solu ie salvatoare, de spiritualizare, de
în are a pauperului materialism marx-engels-ian într-o adâncire în
el. Primul, în schimb, se refer la o con tiin a materiei i prin materie,
care nu este acela i lucru cu „materia con tient ”, cu men inerea
autonomiei ideale, transcendente a con tiin ei; pe când cel de-al
doilea sus ine materia con tiin ei, existen a unui substrat material al
con tiin ei spirituale eterice, ideale, cu înl turarea transcendentului
supraordonator i creator.
Dac ateismul celor doi gânditori impregneaz i s ce te fondul
lor reflexiv, generând simplific ri i unilateralita i regretabile, des-
chizînd guri de evacuare materialist-dogmatice pentru un foc steril
religios, produc tor doar de fum, noi nu trebuie s amplific m gre eala
lor prin vehicularea în sens defectuos a unor concepte ori principii.
S-ar p rea totu i c Marx i Engels reu esc s fundeze temelia con-
ceptului modern de unitate a lumii nu prin sond ri directe la nivelul
con tiin ei individuale, ci prin rezolvarea materialist-dialectic a
Umberto Boccioni - Strada spre cas
23
raportului dintre existen a social i con tiin a social , prin dezvol-
tarea conceptului de praxis comunitar, concept care confer statut
existen ial obiectiv atât con tiin ei plurale a colectivit ii umane, cât
i, prin ea, con tiin ei individuale, con tiin ei „de sine”, pe care o
leag , prin motorul st rilor afective, cognitive i voli ionale care o
alc tuiesc, de practica nemijlocit pe care o genereaz , de transfor-
mare a realului. De i pare verosimil acest sistem de judecat , de i
logica pe care o întreprind vine s ne spun c , iat , nu este vorba
de punerea în rela ie i de sprijinirea celor dou concepte, ale existen ei
i con tiin ei, în palierul individualului, ci al multiplului societar activ,
beneficiar prin sine, prin roadele con tiin ei sale practice, de schim-
rile radicale, progresiste ale mediului istorico-dialectic în care tr -
ie te i se obiectiveaz ca un întreg, e afodajul construc iei lor teo-
retice este din nou ubred:
1. În primul rând, pentru c for eaz puterile con tiin ei colective
la un gen de praxis brut, la produc ia material cu orice pre , v zând
în aceasta i unica justificare a existen ei reale a acestei con tiin e i
unicul motor al procesului de obiectivare util istoric, ac ional al exis-
ten ei sociale. Se simte cum materialismul dialectic nu mai împline te
o condi ie a libert ii de existen i ac iune ( i aici este vorba atât
de existen a social , în calitate de subiect obiectivat, cât i de exis-
ten uman , subiectiv , în calitatea ei de obiect subiectivat), ci o
condi ie a constrângerii existen ial-ac ionale, i aceasta pentru c
modul în care aleg cei doi gânditori s tran eze dialectic-ontologic
problema unit ii existen ei i con tiin ei utilizeaz un materialism
tratic, ca s -i spunem a a, constrâng tor în dou ipostaze supra-
puse: una este ipostaza formal , corporal a obiectului, sau a ma-
teriei în sine, cu determina ii rigide i perisabile, iar a doua este
ipostaza func ional , cea produc toare, multiplicatoare nu atât a
esen ei spirituale interne, ci în special a materiei, suficient sie i i
justificatoare de existen , de sensul i menirea existen ei;
2. În al doilea rând, pentru c gliseaz explicativ nepermis de
or în derivarea spriritualit ii con tiin ei „de sine”, individual
(subiectiv ), ancorat prin defini ie în reflexivitate i nu în produc ia
material , din „materialitatea” con tiin ei sociale (obiectiv ) a oame-
nilor, ancorat în praxis-ul dialectic i istoric concret, palpabil, m -
surabil. De i au sus inut c existen a social este cea care influ-
en eaz i determin con tiin a individului social i nu invers,
deducerea invers , echivalent , a con tiin ei intime (subiective) a
individului din con tiin a lui social colectiv , de i neprecizat
formal astfel, este mai mult decât evident . Pe aceast cale, ei rateaz
punerea în rela ie corect a celor dou structuri - singurul mod care
poate încerca reflectarea cu succes a unei viziuni sincrone unitare a
acestor categorii i, prin acestea, a lumii.
Construc ia lor teoretic încerc s schimbe raporturile de im-
plica ie, subordonând spiritualul subiectiv, individual, materialului
obiectiv, social i colectiv, când, în realitate, onticul i ontologicul
sunt specii ale filozoficului de aceea i natur , spiritual , întemeierea
onticului realizându-se prin ontologic, existen a obiectivat , unitatea
în diversitate (unitas multiplex) având la baz , ca semnificant fun-
damental de întemeiere, con tiin a particip rii la diversitatea din
Unitate. i în energetica transcentiv , unitatea energetic existen ial
(individualitatea spiritual , fiin a uman ), aflat în evolu ie spiritual
în câmpul de presiune transcentiv (alveola energetic ), particip
la parcursul de Flux atât în stare individual , cât i angrenat (prede-
terminant i autonom-controlat) în complexele reprezentate de aglo-
mer rile energetice. Coexisten a alveolelor energetice nu reprezint -
readus din nivelul energetic în nivelul existen ial obiectiv, fenomenal, -
altceva decât existen a social , în care existen a individual fiin eaz
ca element i temei s u.
Marx i Engels v d în om o for predispus la însumare, prede-
24 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
stinat particip rii la ac iunea colectiv . Astfel, puterea ei singular
este neglijat , for a ei se datoreaz mobiliz rii masei semenilor în
care se g se te. Energia colectiv creaz i poten eaz energia indi-
vidului; izolat acesta nu are nici un fel de putere, fiindc omul tr ie te
social: unus homo, nullus homo. Formula cu-pentru-contra a raportu-
rilor umane reprezint societatea. Neangajat, al turi de semeni, unei
lupte colective, el î i epuizeaz steril resursele, f nici un be-neficiu
pentru societate. Cî tigul material, obiectiv-societar, se produce în
grup, în uniune de for e. Crea ia spiritual individual , lupta cu sine,
dezvoltarea autonom , nedisiparea resurselor în scopuri neap rat ac i-
onale, economia i autogestionarea r spunz toare i lucid a resurselor
personale nu sunt acceptate. Unitatea lumii î i revendic statutul din
puterea de organizare a societ ii, putere pentru care îns individul nu
mai exist , el topindu-se în mul ime pierzându- i identitatea, specificul
spiritual propriu, prin înglobare, constrângere i uniformizare.
mânând în acest cadru al monismului de factur materialist ,
edificat pe baza praxiologiei - disciplin filozofic ce consolideaz
atât fundamentele ontice ale unit ii Universului (în sensul c practica
e definit ca statut existen ial al umanului) -, cât i construc iile epi-
stemologice ce decurg din viziunea integralist , unitar asupra aces-
tuia, nu putem l sa neamendat i necorectat o alt nuan esen ial ,
pe care Marx fie c n-o simte, fie o simte, dar se face c nu o observ ,
dar în mod cert a c rei eroare o practic . Oare filozofii s sufere i ei de
aceea i orbire, ori discern mântul lor, rigoarea lor analitic prefer ,
comod, s perpetueze schematic, pentru pl cerea rimei, ni te abloane
false, s sus in linii de gândire eronate? Este vorba de a sus ine pre-
misele materialit ii ideilor pe baza motiva iei obiective a oamenilor de
a transforma, prin intermediul ac iunii, condi iile vie ii lor materiale i
spirituale, proces al cunoa terii care stimuleaz geneza, formarea i
dezvoltarea func iilor cognitive. Se practic astfel un tip de argu-
menta ie complet nevalid, strident i pueril, a c rui caducitate se sprijin
pe articula iile sale interioare. Eroarea const 1. în extrapolarea tezei
apari iei i evolu iei numai a unor idei (cu siguran c gânditorul nu
viza, printre acestea, ideile abstracte, estetice, axiologice, conceptual-
tiin ifice), a ideilor provenite din necesit i practice i orientate c tre
scopuri practice sau a celor izvorâte din imboldul îndreptat înspre
atingerea unor n zuin e social-istorico-obiective, ambele de factur
materialist , asupra tuturor celorlalte forme ideatice (pe care le-am i
enun at) i 2. în implicarea grosier a dinamicii ontologice reale a acestui
gen strict delimitat de idei în fundarea materialist a structurii intime a
ideilor, în declararea substratului material ca fiin ând originar, genetic
i evolu ionist, de jure i de facto, în structura abstract a esutului
morfologic i fiziologic al func iei i procesului cognitiv. Acest dublu
abuz, pe care îl denun m vehement, constituie eroarea care st la
baza e afodajului teoretic al acestei viziuni monist-materialiste limitate,
limitative i superficiale, eroare care permite trecerea de la apari ia i
dezvoltarea unui tip de idei la apari ia i dezvoltarea tuturor ideilor i,
mai departe, la sus inerea existen ei unui substrat material al ideilor, al
func iilor psihocognitive. Se practic astfel trecerea gre it de la par-
ticular la gene-ral (generalizare for at ) i de la general, ca premis , la
deducere structural : particular -› general -› structural. Dou inferen e
înl u-ite, care construiesc eroarea ce fundamenteaz o teorie! Nemai-
vorbind c din punct de vedere al tranzitivit ii, lan ul particular -›
general -› structural , A ^ B ^ C, se poate restrânge la A ^ C, adic
particular -› structural, ceea ce, tradus, înseamn deducerea struc-
turii materiale general-valabile a ideilor doar din elemente ideatice
reprezentative formal i substan ial, nu morfo-fiziologic, sau, altfel
spus, deducerea structurii intime a procesului fiziologic cognitiv
din con inuturi logico-gnoseologice particulare ale sale, i, în acela i
timp, investirea cu aceast materialitate a structurilor abstracte
ideale, pur spirituale.
Anul X, nr. 7(107)/2019
Chiar dac izvorâte, unele dintre ele, din motiva ii de ordin mate-
rial, chiar dac prelucrate i dezvoltate în cadrul teleologic al unui
materialism uman func ional, cu descenden hilozoist i orientat
praxiologic, ideile nu î i deriv esen a, structura din nivelul sc zut
vibra ional (frecven ional) energetic, care este nivelul material, nu
se impurific , ci r mân în nivelul transcendent, superior, spiritual,
înalt vibra ional i frecven ional, drept componente directoare ale
unicului registru energetic - cel spiritual. Transcenden a, idealitatea,
spiritualitatea pur , pe de o parte, i a a numita „materie”, spiritual ,
pe de alt parte, nu sunt altceva decât dou niveluri frecven ionale
diferite ale aceleia i naturi energetice unice - Energia spiritual (Lu-
minar ), forme ale acestei energii, esen e de ordin secund, ambele
func ionând ca niveluri suprapuse, dar corelate, ale stratului exis-
ten ial obiectiv (ale Fluxului transcentiv). Vedem astfel limpede cum
începe s se lumineze ideea unit ii Universului, i aceasta numai prin
practicarea permanentei critici energetice (fire te, este vorba de „cri-
tic ” în sens kantian), prin interpretarea sever i aducerea la esen a
substratului energetic a oric rui demers filozofic ce opereaz în strat,
care î i închipuie c gradele de obiectivare în marea mas energetic
sunt cu atât mai dep rtate de esen a ei cu cât poart un contur mai
ferm, mai vizibil. Ei nu tiu c ochiul nu poate distinge, oricât ar vrea,
nici un fel de forme în aceast energie, ochiul este orb, doar mintea
poate str punge imaterialitatea ei i poate intui for a ei incomen-
surabil . Astfel în eleas unitatea Universului, prin for a unicit ii ei
energetice, prin perceperea individualit ii umane ca entitate spiritual
energetic elementar (alveol sau aglomerare alveolar ) cu func ie
sporitor energetic a Energiei Originare, vizi-unea metafizic corect
asupra ei detecteaz u or orice abatere i o corecteaz , pentru c
orice persisten în gre eal , din neputin sau comoditate, a auto-
rului, exegetului sau utilizatorului creativ, sau a tuturor trei la un loc,
nu face decât s m reasc h ul dintre adev r i neadev r, dintre
adev r i în elegerea corect a adev rului. R mâne atunci, ca pasio-
nanta problem a existen ei i a actorului ei dramatic s i transfere
reciproc subiectivitatea i obiectivitatea f nici o tain , f nici un
dublu în eles, i s i asume în comun rezolvarea statutului partici-
rii la unitatea cosmic prin topirea simpl , nedilematic în dimen-
siunea unic , integratoare a energiei spirituale. Iar în semnifica ia
acestei rezolv ri nu trebuie s distingem lumini ele unei dualit i
complementare, ce vine s se a eze mai bine în temeiurile ini iale, ci
izomorfismul energetic permanent i ubicuu, epifania gran-dioasei
Lumini ce ne te pe P mânt în izvoare care se vor strânge la matc .
Umberto Boccioni - Dizgra iosul
Anul X, nr. 7(107)/2019 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine 25
Daniel MARIAN

Proiect de revolt[ @în

erudi\ia @întâmpl[rii
universale a fiin\ei
George G. Asztalos, Liber poezionist, Editura Grinta, 2018
Fascinanta, str luminata, scârbavnica i
rturisitoarea via pune la loc de cinste
dragostea, invidia i ura, geniul cu neprice-
perea i indiferen a. Încropeala t rcat cu nu-
mele de via ca o c ea bolund care se mu -
de coad .
Analiza simpomatologiei vie ii ca boal
dependent de a fi, se face din interiorul unui
mecanism gen forez care lini te te materia
i duhul abia dup ce le sfârtec sistematic
i laborios. Nu scap nimic de aici nici în e-
lesurile i nici sensurile vie ii.
„Liber poezionistul” George G. Asztalos
e tr itorul con tient de a fi vinovat de toate
câte se întâmpl fenomene în jurul lui i con-
centrate pe el.
Deta at ca la marginea lumilor când de
fapt fierbe fix la intersec ia unde lumile se
rostogolesc unele într-altele ca într-un acce-
lerator dublat de o centrifug , poetul face
studii de caz f anestezie, pe organism viu
deschis. E cinic i e realist, e minu ios i cu
bdare pân în punctul imprevizibil în care
cu toate justificat de izbeli tea de ert -
ciunii.
Larg deschidere înspre eventualitate,
dar asta neîmpiedecând institu ia fatalit ii
din a- i vedea de treab . Cu „aici i acum.
complici de o noapte. i al i licurici” este dat
sura complicit ii elementelor firii i nefirii,
în împ irea vie ii pe dimensini i capitole
toate defragmentate ar tându-se interesante
cât c inutile. „dac e s spunem pe nume
aici i acum/ religia caut adev rul de ieri/
tiin a defini ia de mâine/ i doar poezia simte
realitatea de aici i acum// pentru c aici i
acum e tot ce avem/ tot i nimic sau Via
sim it cu toate sim urile/ în nebunia pr -
denia i bucuria ei/ de la primul cuvânt
care era fiul lui Dumnezeu/ i al Solitudinii
mama tuturor lumilor de sub stele// de la pri-
mul cuvânt i pân la locul i timpul/ în care
totul se face lumin / uite aici i acum/ toat
bucuria pr denia i nebunia zilei:// s vezi
copiii/ s vezi poe ii/ s vezi animalele/ i s
i spui doamne...// iat ni te oameni ade-
ra i!”
Cu propriile concepte-viziuni, omul de la
cap tul cuvântului/cuvintelor nu-ncearc s
descâlceasc minunile gândirii, ci le-ncâl-
ce te mai r u pân le z ce te definitiv. Pen-
tru c el este cine i cum, dar obligatoriu „nu
sunt nebun de nimic. sunt de tot”: „da vere e
ca la pia a de pe ti/ vinde i fe e nevinovate/
pentru luz ri îndr gosti i// suna i exasperarea
i nu/ vine nicio salvare/ o s fie doar/ un
serviciu post-mortem// mai încolo unde to i
vor iubi/ pentru c / nu mai sunte i printre
ei/ io ce s fac/ m-am gândit s profit/ de ce
mi-a r mas de tept/ din via / i s -mi în-
dr gostesc min ile din cap/ pe urm s ne
lu m la trânt cinstit/ pentru dreptul meu
fundamental/ de a nu fi iubit// desigur c o
femeie bun / e r u de aflat/ dar la mine e fur-
tun de z pad / la ecuator/ nu tiu s apreciez
o zi/ lini tit de var // fac bine i le g sesc
mereu pe alea rele// sunt ca orbul acela vo-
luntar/ care o ia/ ontâc pe întuneric/ curios
ce-o s -l opreasc / dar ea nic ieri/ tiu/ vor-
besc numai’ tâmpenii/ i-mi fac ni te nervi
aiurea mereu/ schizofrenia m -sii i întune-
ricul plânge/ ca un copil/ pe um rul meu”.
În seria apocalipticului interminabil ce
guverneaz , ajungem la înfrico torul necir-
cumstan ialul ci globalul numitul „marele Zid
de pe Lun ”: „pr li i gr mad de-un jind
i-o ambi ie/ am s rit s ne împr tiem prin
lume/ s -i bâzâim dement toate minun iile//
cerul l-am dat disp rut/ am zburat prin dede-
subturile p mântului/ am înotat prin nisip am
plutit prin cea // am Umblat pe Ape tr sni i
le ina i/ pân când totul s-a f cut drum la pi-
cioarele noastre// ajun i aproape la Cap tul
Lumii/ unde nu-i regret i suspin/ unde ve-
dem doar Apa i Marele Zid/ ne reg se te
a din senin/ o Pace i-o i-o Prietenie de
Cas de Nebuni// acolo ne ridic setea s ne
tragem sufletul/ cu sângele p tat de sabie în
mân // mare mila Ta Doamne: realitatea e s
te treze ti zâmbitor/ i s ar i ca dracu// pra-
ful i pulberea sunt ultima minune a lumii/ pe
urm tragem i ne duce apa”.
Condi ia uman dup ce e dezbr cat de
iluzii e luat la rost cu biciul. Nenorocirile
lumii se fac gem i dispar l sând locul uneia
singure, aceleia de a fi programa i genetic s
nu suport m lumile f cute prost cum nici ele
pe noi.
De aici evadarea continu c -i cu pa a-
port sau cu s rit gardul, în fericiri nebune cu
trup de idee fl mând de imposibil.
Poezia lui George G. Asztalo aduce toate
vremile vrute i nevrute mai aproape, pentru
a le desfiin a ca inoperabile, printr-un afi at
not found 404.
26 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Nicolae ROTARU
Desf[]urare cu @înf[]ur[ri
Mircea C rt rescu, Solenoid, Ed. Humanitas, Buc., 2017, 864 p.
Nu pot spune c sunt rezonant cu Nico-
lae Manolescu, pre edintele meu (ca membru
al USR), dar îi dau dreptate când îl calc -n
picioare pe autorul c ii (m feresc s -i zic
roman, cum i jurnal m tem s -i spun hibri-
dului narativ autobiografic eterogen, inegal,
banal numit „Solenoid” ), scriitor de... Nobel
mereu reportat, care e, la urma urmelor, chiar
i) produsul s u de lider de cenaclu. Acum
academicianul critic zice: „Solenoid este un
roman inegal i dezarticulat, cu pagini ab-
solut de prisos, înecat într-un talme -bal-
me de simboluri”. Sentin a, dac nu cumva
execu ia public a r sf atului editurii Hu-
manitas ( i nu numai), „cenaclist de luni” (în
carte e vorba de Cenaclul Lunii) al magistru-
lui (acuzat de plagiat în poezia „C derea” cu
ecouri în presa str in , poem invocat... aco-
peritor-justificativ în economia jurnalului-
roman-eseu-poematic) vine dup ce acela i,
plus mai marii culturii (inclusiv ICR, prin fi-
nan ri fabuloase) l-au l udat, sus inut, tra-
dus (vezi aventura „Orbitor” care se dorea
nobeliabil!), trimis în lume pe bani publici,
împreun cu so ia, porno-poeta Ioana Nico-
lae. Se repet vâlva plagiatului mai ceva ca-
n cazul lui Eugen Barbu (cartea „Faruri, vi-
trine, fotografii” a autorului BCA-ului actual
fiind plin de furti aguri dovedite), i din pri-
cina, se pare, a rivalit ii dintre Manolescu,
ca fost „t tic” al copilului teribil, i Liiceanu
(editorul care conduce Humanitas, editur
ce a luat cu japca patrimoniul Editurii Scânteia
a CC al PCR), actual „protector” al vestitului
(al doilea dup Dinescu „f -te-c -lucrezi” al
decembriadei!) Mircea. De i nu mi-e confor-
tabil (vorba altui Mircea, actor, dar i scriitor
arge ean, Diaconu, nemaisocotind c -i i po-
litician fost europarlamentar, dintr-un scheci:
N-am g sit alt rim !) neg sind altceva mai
adecvat citez înc din autorul „Istoriei critice
a literaturii române” cu care sunt întru totul
de acord: „Solenoid se sfâr te banal, chiar
din punct de vedere al scenariului autoru-
lui... Solenoid este un roman amorf, f o rioare) într-un spa iu foarte cunoscut mie
construc ie limpede, în orice caz, vizibil
cu ochiul liber, curgând la întâmplare, pe
sur ce e scris, încrustând în epica lui
pove ti diverse i minunate, biografii legen-
dare, parabole str lucitoare, dar l sându-
ne finalmente sur notre soif. P cat!”
Mda. i, totu i, de ce a i pierdut atâta timp,
pentru a citi o monstruozitate sub-mediocr ,
U. Boccioni - Cap de femeie
Anul X, nr. 7(107)/2019
pe alocuri pornografic , de-a dreptul infantil ,
edulcorant-banal despre cre terea i des-
cre terea unui profesora repartizat la o
coal de mahala (cincident cu habitatul
meu de acum: Colentina!), dup ce a copil rit
(paradoxal) în vecin tatea Circului i a Mili-
iei, ori s-a t duit la preventoriul praho-
vean Voila, stimate maestre, în timp ce la unele
i, de departe superioare celor date pie ei
de poten atul i sus inutul, nici nu v-arunca i
o privire, ca s nu spun de scris dou rânduri
despre ele, chiar i atunci când v-au parvenit
cu dedica ie scris pe cover page? Acum a i
avut r bdare s desf ura i numeroasele înf -
ur ri ale acestui uria ... solenoid cvasi-inutil,
osârdie pentru care, e drept, merita i laude,
comp timiri i un premiu pentru tenacitate!
Întrucât „ac iunea” (numit de unii exe-
ge i „fic iune speculativ ”) se petrece (cvasi-
real, cu aportul unor p i din jurnalele ante-
(dat fiind reziden a i activitatea didactic
a so iei!) am parcurs paginile i cu o anume
curiozitate dat de metoda pedagogic a în-
rii prin descoperire. Dar, pentru un cititor
de aiurea care nu cunoa te CC-ul (zona Cir-
cului-Colentina) acest element nu poate avea
nici un pic de magnetism, indiferent c se
folose te sau nu un solenoid cu miez meta-
lic! Încerc rile de a trata comparativ un text
minor (mâini de ajutor salvatoare ale unor
prieteni s ritori la nevoie!) prin raportare la
autori precum Kafka, Eco i Pynchon nu fac
decât s maculeze i mai mult o scriere tern
i edulcorat , o suit eterogen de fapte di-
verse banale i medita ii enciclopediste inu-
tile. i prin raportarea la alte scrieri c rt res-
ciene, acest nou op este asem tor, aproape
sosie. (O spun de pe pozi ia unui bolnav cro-
nic de lectur , cu sute de c i din biblioteca
personal num rând câteva mii de volume,
printre care se num i destule volume c r-
resciene, citite în întregime, dar i din bibli-
otecile institu iilor prin care m-am perindat,
parcurse într-o via de cititor care i scrie!)
Chiar autorul (p. 657) tu eaz , aparent auto-
Anul X, nr. 7(107)/2019 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
ironic, dar, de fapt, sincer: „Scriu (...) o anti-
carte, opera pentru totdeauna obscur a unui
anti-scriitor.”
Aceast dare de seam luxuriant (patru
i conven ionale cu 51 de capitole în peste
850 de pagini) despre „anomaliile vie ii”, du-
propria m rturisire a colegului meu bucu-
re tean de genera ie (n. 01.06.1956) prof. univ.
dr. la Litere, în Universitatea din Bucure ti
este, în viziunea majorit ii cititorilor ( i ju-
dec torilor) lucizi, c rora m al tur, un e ec
sun tor, un raport asupra unei vie i banale
pe care o scoate în eviden prin umbrele
proprii comunismului, accentuând culise i
decoruri stridente, sexuale, vulgare, atipice
sau enciclopediste, de la, s zicem, penisul
lui Terente de la muzeul Morgii „Mina Mino-
vici” numit „Gioconda a acestui Luvru mor-
bid” la caseta cu copia misteriosului Manu-
scris Voynich de la Vila Monderagon. Citind
mi s-a p rut c am în fa un ditamai minereul
pe care-l tot disloc cu privirea, pentru a ajun-
ge la pu inele i m runtele pepite (e.g. cap.
35 i 43, cu specifica ia c ultimul con ine i
12 pagini pe care se afl reprodus de 2853 de
ori doar cuvântul ajutor!) care, oricum, nu
merit travaliul înl tur rii ditamai cantit ii
de steril.
Cartea e ca o burt de ca alot epic în
care evolueaz un Iona din mediul didactic,
un recurs la un dichis tehnic (o bobin nu-
mit i solenoid, cu înf ur ri menite s pro-
duc fenomene fizice diferite într-un circuit
la trecerea unor curen i diferi i, stârni i prin
lectur , obiect îngropat chiar sub casa sa, ca
i sub cl direa Morgii din Bucure ti!), o par-
curgere de h purtând în cârc ditamai po-
vara de crengi ale unui arbore genealogic i
copac narativ, o încercare (reu it ) de ispitire
a curio ilor (mai ales cu ajutorul editorului i
pe baza exacerb rii antecedentelor literare ale
autorului), o prezentare eterogen de evolu ii
sexuale în parteneriat cu colega de catedr ,
de frânturi familiale cu mama feti ei lui, de
vise stranii i de frânturi de jurnal anterior, o
carte grea, dar foarte u oar , a c rei lectur
îmi d dreptul i mie s scriu pe cartea de
vizit , ca filosoful-editor, discipol al gândi-
torului de la P ltini , cu prenume de arhan-
ghel: „Eu am citit Solenoid”. Cu apostila:
Degeaba!
I-am repro at profesorului Manolescu
pierderea de timp pentru lectur i analiz ,
dar sunt la fel de blamabil, prin pierderea pla-
nificat de acela i tip. Nu acela i lucru, la ca-
pitolul avantaje, se poate spune despre autor
i editor, desigur) care (ambii) din orice cro-
nic (favorabil sau ostil ) au de câ tigat,
dincolo de vânzarea c ii. La urma urmei nici
cititorul (cronicar sau nu) nu are ce mai pier-
de. Dimpotriv .
Florentin SMARANDACHE
(SUA)
Trubadurul
spa\iului
rural
Cu antologia-bilan Trubadur la por ile
neamului, Ion I. P ianu revine în aten ia
publicului iubitor de poezie, încercând s
ofere o imagine de ansamblu a unui parcurs
literar care- i l rge te mereu drumurile prin
aderarea la un sistem de idei i norme estetice
îmbog ite continuu cu sensuri i motive noi,
în forme i atitudini nu arareori surprinz -
toare. Aceast imagine are ca tr tur domi-
nant adâncirea expresivit ii lirice, dar i cre-
ionarea, realist , a unui spa iu fr mântat de
lumini i umbre de n zuin e luminoase i an-
xiet i într-o accentuat not de originalitate.
Poetul se define te, astfel, drept un tradi io-
nalist într-o postmodernitate degringolat ,
oscilând între poezia intimist i cea social ,
între o abordare pastelat a naturii i invec-
tiv cu iz politic, configurând o atmosfer în
care fragilitatea i delicate ea fiin ei i a tr i-
rilor ei se conjug cu ironia, sarcasmul sau
revolta, pentru a e ua, în cele din urm , într-
o resemnare deplin mioritic
Tematica rural - satul ca centru al lumii
i spa iu al propriei vie i - se pliaz perfect
pe modul liric de cunoa tere al poetului, pe
27
contemplativitatea i medita ia sa, oferind
chei de decriptare, de descifrare a sensurilor
existen iale ale unei comunit i str vechi, cu
practici ritualizate.
Casa, biserica, coala, copil ria, p rin ii,
tenii, muncile câmpului, anotimpurile i
rb torile tradi ionale, prietenia i prietenii,
dar i gr dina, izvoarele, codrul, natura în
general, cultivate cu exuberan i nostalgie,
apar într-o solemnitate simpl , de i specta-
colul lor e plin de culoare i rafinament, pu-
nând în eviden un puternic sens etnic i
moral, ceva din voca ia gnomic i paremio-
logic a spiritului românesc. Starea sufle-
teasc iradiat creeaz impresia c ne afl m
acas , într-un spa iu consensual al binelui,
frumosului i adev rului, al familiarit ii cu
divinitatea i natura.
Este, apoi, de relevat i capacitatea lui I. I.
ianu de a condensa, în unele poezii, mo-
mente de autentic reverie, dar i de elogiu,
secven e de un dens dramatism al ideii, ori
tr iri spiritualizate, uneori euforice, ca în ver-
surile dedicate Limbii Române, lui Eminescu,
orului sau mamei, captând aten ia lec-
torului i în ându-l în sferele înalte ale tr irilor
fabuloase. Predilec ia pentru farmec i ferme-
tor î i g se te, uneori, contraponderea în
momente, când lucid realiste, în reflec ii amare,
dureroase sau izbucniri autoironice sau sar-
casme, poetul demistificându- i propria con-
di ie i sfâr ind într-o atitudine sceptic , într-
o stare difuz , de incertitudine.
Pe acest tipar al satului, privirile poetului
se opresc pe fundalul unui cer sumbru, plin
de în elesuri i prevestiri tulbur toare. Este
imaginea acelui spa iu labirinitic închis în
sine, din care î i iau zborul tainele lumii, ajun-
gând pân la urm la acea înseninare tragic ,
specific Miori ei. Este, în fond, destinul in-
terior al unui neam prins în schimbarea ne-
contenit a Universului.
Cu Antologia Trubadur la por ile neamu-
lui, Ion I. P ianu î i contureaz definitiv
profilul liric, versurile antologate fiind expre-
sia unei experien e existen iale proprie, ca-re
confer prin ea îns i valoare textelor.
 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
„
28
Mihai BATOG-BUJENI|{
Tâlcul dest[inuirilor
Sergiu Brandea, Dest inuiri, Editura 24 Ore, Ia i
În urm cu aproape cinci ani l-am întâlnit
pe domnul Sergiu Brandea la o memorabil
activitate cultural organizat de d-na Doina
Meiseles în splendida sa re edin din Tel
Aviv. Ne-am adunat atunci aproape o sut
de scriitori, poe i i publici ti de limb româ-
, majoritatea din Israel, iar onoranta parti-
cipare a ambasadorilor României i Republicii
Moldova la acest eveniment a fost de natur
sublinieze importan a sa.
Sunt i acum convins de faptul c dincolo
de prestigiul gazdei, dar i excep ionala sa
capacitate managerial , ceea ce a contribuit
la succesul evenimentului a fost i farmecul
uria ei personalit i a bunului nostru prieten
Harry Ross pe care l-am s rb torit cu acest
prilej.
Pe domnul Brandea nu-l cuno team per-
sonal îns citisem cartea Strâmba, lansat
în anul 2010 i care urma s fac o str lucit
carier aflat atunci abia la început. Am dis-
cutat despre carte, am mai povestit câte una-
alta, deoarece ne legau unele amintiri comune
din Bârladul tinere ilor sale i am r mas în
contact, astfel c peste un timp când a ap rut
volumul Confiden e am scris despre carte
cu un entuziasm absolut firesc având în ve-
dere faptul c eram deja familiarizat cu stilul
autorului.
i, iat , dup aproape un deceniu de la
prima apari ie editorial , Sergiu Brandea m
onoreaz d ruindu-mi un nou volum intitulat
de data aceasta: Dest inuiri. Volumul, ap rut
la editura 24 Ore din Ia i i prefa at de cunos-
cutul critic literar Ioan Holban dovede te i
prin aceasta faptul c numele autorului tinde
devin renume, un bun i apreciat renume,
cu cititori nu numai în Israel, ci i în România.
Voi începe discu ia despre aceast carte
cu m rturisirea de credin a autorului care
ne spune c el este „un patriot i un na io-
nalist” sintagm pe care nu o va pierde din
vedere pe tot parcursul scrierii, îns ne va
demonstra c exact din aceast postur pu-
blicistul Sergiu Brandea se va dovedi un uma-
nist de for care nu în elege prin cele dou
cuvinte: patriot i na ionalist, în nici un caz,
ruperea de amintirile copil riei tr ite în Ro-
mânia i nici ridicarea în sl vi a vreunei con-
cep ii strict na ionaliste în care to i cei care
nu sunt ca tine î i devin automat vr jma i,
într-un fel sau altul. Greu de crezut pentru
mul i al i „na ionali ti” c po i fi iubitor al
valorilor fundamentale specifice, dar s ar i,
cu mult în elepciune c , în sine, omenirea
este un întreg func ional, iar multicultura-
lismul exact for a care duce la dezvoltare i
ar trebui s duc , firesc, la bun în elegere.
Construit prin comasarea articolelor ap -
rute de-a lungul timpului în prestigioasa pu-
blica ie Jurnalul S pt mânii, cartea are, de-
loc surprinz tor, o fascinant coeren , un
fel captivant de a fi lecturat , f când astfel
deliciul cititorului care va afla multe lucruri
despre autor, despre problemele rii sale,
despre oamenii de acolo, dar i despre per-
spectivele ei, a a cum le-au visat cei din vea-
cul trecut, aceia care au muncit i au luptat
de-a lungul unor genera ii întregi i care nu
aveau atunci decât speran a. Una cât se poate
de realist precum vedem acum!
Nu voi intra desigur în miezul povestirilor
sau în analiza punctelor de vedere exprimate
Anul X, nr. 7(107)/2019
de autor în articolele sale. Fac îns precizarea
de i, aparent, subiectele abordate sunt
preponderent specifice statului Israel, s nu
facem gre eala de a le considera lipsite de
interes pentru noi to i. Trebuie s fim per-
fect con tien i de faptul c orice eveniment
de pe teritoriul israelian are repercusiuni în
întreaga lume i cu atât mai mult aici, în Ro-
mânia, având în vedere rela iile profunde i
complexe dintre cele dou state, atât cele mo-
derne cât i cele tradi ionale.
Totu i, voi relua unele teme care mi se
par foarte importante, dar fac precizarea c
eu nu voi putea reda i farmecul scrierii a a
cum numai autorul a tiut s o fac .
Redau doar un aspect al paranoiei care
ajunge uneori la cele mai stranii forme. Un
lider palestinian afirm c lupt torii s i, pen-
tru libertate evident, au reu it s ucid într-
un num r de ani 11.000 de israelieni (nu
numai solda i!). Pentru asta s-au sacrificat
150.000 de eroi r ma i pe câmpurile de lupt .
Sergiu Brandea, inten ionat, d aceste cifre
care chiar pentru un nespecialist reprezint
o catastrof din punct de vedere militar i ar
impune, dac am putea gândi logic, o renun-
are la lupt i abordarea unor c i pa nice de
ob inere a libert ii. Te po i întreba, i autorul
chiar spre aceast concluzie conduce ideea,
oare în ce lume tr im? Dar, ca întotdeauna în
scrierile sale, Sergiu Brandea nu se erijeaz
în comentator, nici în judec tor, nu d sen-
tin e i nici solu ii. Cu o subtil ironie spe-
cific evreiasc , dar i cu mult în elepciune,
ne las pe noi s g sim r spunsuri.
Apoi pune în discu ie opiniile unei tinere
cu dubl filia ie, polonez i român , care
face o scurt vizit în România i emite, cam
cu arogan , o mul ime de evalu ri total nere-
aliste referitoare la locurile pe care le-a vizitat,
dar i despre oamenii pe care i-a întâlnit. Au-
torul, s nu uit m, patriot i na ionalist, cu
acela i spirit fin i pu in caustic, d o replic
ferm acestei tinere cam prea plin de pro-
pria importan , spunând-i, cu calm i rea-
lism c nu po i cunoa te o ar în doar câteva
Anul X, nr. 7(107)/2019 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine 29
zile, pe fug , într-o vizit . Ce bine ar fi dac Titina Nica |ENE
to i comentatorii din lume ar citi aceste rân-
duri! M car pentru a reevalua no iunea de
bun sim .
Mi s-a p rut de un dramatism firesc pune-
rea în discu ie a unei probleme cu dureroase
implica ii care a inut, pe bun dreptate, prima
pagin a dezbaterilor politice i militare din
Israel mai mult timp. Este vorba de cazul
acelui soldat care, aflat în realitatea câmpului
de lupt , a împu cat un terorist care tocmai
cuse o victim , colegul soldatului. Într-un
mod greu de explicat chiar i prin abordarea
excesiv de democratic a situa iei, soldatul Amurg de întoarcere A doua tinere e…
ajunge s fie acuzat de crim . Da, ni te oa- M-am întors în satul meu natal
meni pentru care ai tot respectul, stau pe Demult, demult în tinere e,
cea a se rostogolea peste el ca un val
scaune, lini ti i, pentru c acest soldat îi ap - pe aicea umblau pa ii mei
cump na fântânii avea plânset de miel
, i îl judec f s in cont de condi iile i ce n-a da s îi g sesc,
lumina, din crucea zilei, raze de o el
specifice unei confrunt ri în care armele de ca s m folosesc de ei...
foc au primul cuvânt. Nici aici Sergiu Brandea Am coborât pe un drum pr fuit de amintiri
Pe cei care îi am acum,
nu d verdicte. Se întreab , ne întreab , i gleznele-mi c utau trecutele iubiri
îi simt din ce în ce mai grei,
ne pune s gândim... De mai multe ori, fiindc în satul meu str juit de dealuri
nu-i recunosc, sunt altcumva,
a spune i un vechi proverb evreiesc des- crucile se-nmul iser pe maluri...
de parc n-ar mai fi ai mei...
pre croitorul care m soar de dou ori înainte Nu am g sit nimic din ce a fost
de a t ia… i dac acum în plin var ,
timpul o luase din loc f rost
Nu voi uita nici întâlnirile autorului cu timpul este o frumuse e,
florile se ofiliser pe mas
diferi i compatrio i, nume care au pentru noi cum nu putem, Doamne,
parc nu eram acas ...
to i rezonan e de-a dreptul istorice fiindc i noi s-avem a doua tinere e?
de la ei am înv at nu numai meseria scrisului, În satul meu m-am reg sit
sufletu-mi era, pe drum de întoarcere, Case frumoase i triste…
ci i morala sa, iar nume precum: Lucian Rai-
cu, Virgil Duda, Alexandru Mirodan, Ionel stignit. Case frumoase i triste,
tiru i multe, multe altele ne aduc în ochi pe dealuri împr tiate,
lacrima amintirilor, a neuit rii i a pre uirii. Am plecat în lume... nimeni nu v locuie te,
Cu mult sinceritate îndemn orice cititor sunte i case-nsingurate...
Miroase a fum i l mpile-s aprinse
care aude vorbindu-se, vede sau are aceast
Fumul se îndoaie pe co uri, în afar , Pe dealuri împr tiate,
carte, s o citeasc asumându- i riscul ca la
Copacii par în floare cu crengile lor ninse case frumoase i triste,
sfâr it s încerce o oarecare p rere de r u c
i m cuprinde iar un dor de prim var . mai c -mi vine, când v v d,
lectura s-a terminat parc prea devreme.
-mi v rs lacrima-n batiste...
De aceea, dar i pentru c mi-a dori s cuprinde un dor de satul de departe
mai citesc i alte volume ale lui, îi urez din Gândurile, stol, alearg spre cei dragi In voi nu e s rb toare,
toat inima lui Sergiu Brandea: Ad me’ah am plecat în lume, ca s înv carte, nu v vin colind tori,
ve’esrim! sând copil ria lâng p duri de fagi. ci, cei ce v-au construit,
sunt pleca i în alte ri...
Puteau g si bucurii,
chiar aici, la ei acas ,
cum c ar sta cu to i cei dragi,
aduna i la aceea i mas ...
Cum c ar asculta cucul,
în p durea înverzit ,
admirând pe sub copaci,
vioreaua înflorit ...
ci averea pe p mânt,
nu are nicio valoare,
omul se duce s rac,
dincolo, atunci când moare...
Nu mai chinui i copiii,
care plâng r ma i în ar !
Niciodat nu uita i:
Umberto Boccioni - Natur moart Ei sunt singura Comoar ...
30 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Lucian GRUIA
Daniel Marian - c[l[re\ul
din zorii unei iubiri amânate
Daniel Marian, în volumul re ul din zorii unei iubiri amânate
se dovede te un postmodernist pur sânge datorit lu rii în r sp r a
temelor abordate. Prima exemplificare distruge mitul lui Noe: „acum
s-au dus ploile/ i noe n-are nici o treab / bea lini tit la cârcium /
înc un potop” (aici e locul cu tine).
Dar cea mai puternic amprent postmodernist poetul o las în
viziunea unui rai cârcium : „paradisul era o crâ de la ar / unde
mu tele se scobeau în nas/ b utura picura din tavan/ mahorca se
fuma din pere i/ visele în pielea goal / op iau în draci pe mese” (se
tr ia în vecin tatea vie ii).
Dumnezeu este un deus otiosus care s-a dus s doarm pu in:
„sau n-a i auzit cum Dumnezeu/ a fost prins dormind/ la facerea
lumii/ de aceea atâtea apocalipse/ i nici una teaf (...)/ i mai grav
Doamne/ hai s vezi ce ai f cut!/ la jum tate de norm ” (minciuna).
În aceast situa ie, poetul se revolt împotriva condi iei sale de
om muritor: „pe când s m nasc/ înnebunisem/ Doamne e prea mult/
asta e crim / s -mi iei mie ve nicia i/ s-o-mpar i/ pe coclauri/ i mai
ales/ s-o vad toat lumea” (ve nicia-n pielea goal ).
Apoi prive te cu cinism extinc ia: „într-o ordine fireasc a lucru-
rilor i fiin elor/ Dumnezeu tr ie te/ ca s ne-ngroape pe to i” (f
titlu).
Moartea este luat i ea în r sp r: „de frigid ce e moartea/ se
vinde ieftin/ pe o coaj de nuc / i nici m car/ aia de cocos/ pe o
sticl goal / de verde de paris/ pe o igar învârtit / dintr-o scrumbie”
(denigrarea mor ii).
Dar tema principal a c ii o constituie dragostea pentru Alina,
privit la fel de incitant. Subiectul este abordat prin demontarea sim-
bolului transcendent al aripilor care apropie sentimentul acesta de
divin: „mie nu mi-a convenit niciodat / c aripile nu- i cresc direct
din cap/ din gur din urechi sau din ochi dar/ cel mai bine din ochi de
acolo/ s i creasc odat cu v zduhul// dar s i creasc aripi pe la
spate/ de parc i-ar fi ru ine cu ele/ i nu trebuie s se vad / când le
Anul X, nr. 7(107)/2019
plimbi ce prostie/ s i plimbi aripile ca pe evantaie” (ordinea nefi-
reasc ).
Iubita las impresia de frigid , noroc cu poluarea planetei: „la
por ile tale alina/ s rutul înghea / de a teptare/ pân te dezghe i tu/
o s ai de-a face cu/ înc lzirea global ” (incendierea lui unu pentru
a începe doi).
Apoi poetul revine la gânduri mai bune în versuri de sorginte
chiar romantic : „voi ti i de ce inima/ nu bate niciodat la fel?/
pentru c ea fuge/ dup o alt inim / încearc s o imite” (cardio-
grafia înc unei inimi).
În lumea asta imperfect Dumnezeu a f cut femeia ca s o bul-
verseze apoi cu frumuse ea ei: „Ce gre eli mari a f cut Dumnezeu/
când i-a pus lumea în cap/ s-o fac s arate ca lumea/ pe care a
visat-o/ beat drogat sau numai nebun/ te-a f cut pe tine/ i a fost
destul/ s dea cu lumea pe jos” tiam c numele t u este iubire).
Tot în stilul acesta de profunzime luat în derâdere, poetul aduce
un alt elogiu femeii: „iau pâinea i o fac femeie/ pentru c femeie
trebuie s fie/ s ajung la to i fraierii de pe lume” (Alina - chiar
dac nu te cheam Ana care-i plecat în weekend).
Poetul este sensibil i la darurile naturale ale iubitei: „ i-am remarcat
ochii i urechile i nasul/ i gura i pulpele i celelalte/ ar ri dumne-
zeie ti precum sânii” (deci a a s tii).
ptura iubitei îi provoac insomnii matrimoniale: „în noaptea
deas / crud prin eas / i-e nu- i pas / c am insomnii/ de m tas /
tu nu tii/ câte stihii/ te îmbrac mireas / (...) // insomnii feline/ insomnii
alene/ insomnii cu tine” (ascuns -n pove ti).
Iubirea aceasta v zut oximoronic nu poate fi decât imposibil :
„vremea-i o scorpie se vede c -i/ vremea unei iubiri amânate/ i aia
tot scorpie sau vreo/ ceva asem tor” (numai scorpii i un timp
scorpios).
Toate acestea îl conduc pe poet la concluzia: „nu exist frumuse e
nebunie” (trebuie c sunt o pacoste ame it ).
Ca la poe ii blestema i, alcoolul aduce alinarea. „de câte ori sunt
îngeri i asta/ se întâmpl de câte ori beau / cele patruzeci de
pahare” (cum mai vine -asta?).
Daniel Marian nu merge pe c i b tute, se fere te de abloa-
ne de limbaj. Chiar i triste ea lui trebuie s fie original : „co-
lec ionez triste i/ limpezi i adânci/ (...) / caut un nou fel de tris-
te e/ care n-a mai fost/ trebuie s am o triste e a mea/ s poarte
numele meu/ cu triste ea alina/ nu mai pot s-o duc mult/ a început
se ofileasc / în suflet” (prea devreme pentru inventar).
Într-adev r vremea inventarului nu a sosit înc , Daniel
Marian dup ce a publicat vreo aizeci de c i (poezie i co-
mentarii literare), ajuns la maturitatea crea iei sale. În poezie i-
a creat un stil inconfundabil, ludic i expresiv cu accente abi-
sale, chiar tragice. Viziunile sale, uneori ocante, totdeauna
surprinz toare, incit la medita ie. Fantezia sa este inepuizabil .
Critica literar s-a aplecat prea pu in asupra c ilor sale de
versuri. Merit mai mult aten ie, fiind un poet original.
Anul X, nr. 7(107)/2019 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Virgil ENE
Mihai Eminescu, dincolo de geniul
poetic, este ]i om de ]tiin\[,
astrofizician, promotorul dacopatiei
]i primul cosmonaut al lumii
Înc din secolul trecut, patru mari academicieni, eminescologi de
marc , anticipau c în opera lui Eminescu exist lucruri de o deosebit
valoare pentru cultura noastr . Primul a fost Mihai Beniuc, care în
prefa a unui volum, Eminescu poezii, edi ie îngrijit de Perpessicius,
ap rut în anul 1963, scria: „Dar trebuie s spunem despre Eminescu
, înc nici pân ast zi nu s-a spus tot i c înc vor veni, dup noi
genera ii, care vor descoperi în opera i în via a lui, lucruri noi, de o
deosebit semnifica ie pentru cultura noastr , pentru literatura i
poezia noastr ”.
Zoe Dumitrescu-Bu ulenga, academician, singurul profesor cu
titlul de eminescolog, atunci, spunea studen ilor: „cercetarea emines-
cologic pe m sura mileniului III, abia acum începe, pe toate laturile
unei mirabile crea ii”.
Academicienii Gavril Istrati i Egdar Papu, mai pragmatici, sus-
ineau c „previziunile tiin ifice odat descoperite în opera sa, vor
fi atât de valoroase, încât noi vom fi mai contemporani cu Eminescu,
decât contemporanii lui de leat”.
Anticipa iile acestor patru exege i ai operei eminesciene au fost
puternic înt rite de autobiografia tiin ific a poetului descoperit
de noi în Scrisoarea I:
„Iar colo b trânul dasc l cu-a lui hain roas -n coate,
Într-un calcul f cap t tot socoate i socoate
i de frig la piept i-ncheie tremurând halatul vechi,
Boccioni - Dinamismul capului de b rbat
31
i înfund gâtu-n guler i bumbacul în urechi;
Usc iv a a cum este, gârbovit i de nimic,
Universul f margini e în degetul lui mic,
ci sub fruntea-i viitorul i trecutul se încheag ,
Noaptea adânc-a veciniciei el în iruri o dezleag ;
Precum Atlas în vechime sprijinea cerul pe um r
a el sprijin lumea i vecia într-un num r”
Din aceast autobiografie tiin ific în elegem c , însu i Eminescu
se considera un om de tiin cu multiple preg tiri, dac ar fi ajuns la
vârsta avansat a dasc lului. El ar fi devenit astfel un om de tiin
capabil s îndeplineasc urm toarele profesiuni: de matematician,
care socote te continuu, dup cum reiese din primele dou versuri;
de fizician, care ine universul în degetul mic; de astrofizician care,
chiar în Scrisoarea I, formuleaz teoriile genezei i apocalipsei lumii,
i ultima este de mare astrofizician, care va descoperi num rul, ce
sprijin lumea i vecia. Acest num r ar putea fi ecua ia lui Einstein, E
= mc2, pe care putea s -l descopere el, dac ar fi tr it cât Einstein.
Acest fapt reiese din evolu ia lui spre tiin , înc de la Viena, unde lua
lec ii de calcul diferen ial i spera s pun în ecua ie formula universal
a cosmosului, a a cum se g sea el într-un timp al primordialit ii.
În ceea ce prive te previziunile autorilor de mai sus, ele au fost
decriptate de subsemnatul, sub form de previziuni tiin ifice, ce au
fost studiate i expuse în cele trei volume publicate, Previziuni tiin-
ifice în opera lui Eminescu (2010), Eminescu versus Einstein (2012),
i Mihai Eminescu, neb nuitele enigme ale nuvelei S rmanul
Dionis (2014), toate tip rite la editura Brumar Timi oara.
Dar cum cercetarea noastr nu s-a terminat, dup cum însu i
spunea Eminescu, „în prezent cuget torul nu- i opre te a sa minte,
ci-ntr-o clip gândul duce mii de veacuri înainte”, am descoperit
dou noi preocup ri în opera lui Eminescu, una istoric i alta cos-
mologic , de care ne vom ocupa în cele ce urmeaz .
Mihai Eminescu e promotorul dacopatiei
Acest nou titlu istorico-literar- tiin ific, l-am descoperit punând
în valoare aser iunea c „limba român este limba cea mai veche
din lume, fiindc se trage din limba traco-dac ”.
Aceast idee halucinant pentru unii, de un adev r indubitabil
pentru al ii, re inut de dr. Obersteiner dintr-o convorbire cu Emi-
nescu, în timpul deselor plimb ri prin Viena, în momentele de autentic
revenire la normal a s ii lui, fiind spus îns în „noaptea nebu-
niei”, dup Noica, i deci, neprezentând o garan ie a veridicit ii ca
fond a acesteia, a r mas necercetat de eminescologi, i mai ales, de
critici emeri i ai operei eminesciene.
De i p rea un paradox, fa de teza mai veche, expus de Nicolaus
Olahus, înc din anul 1550, în lucrarea sa, Hungaria, „c noi de la
32 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Râm ne tragem”, idee împ rt it cu entuziasm de curentul latinist,
i care a fost utilizat ca un fel de slogan politico-istoric, cu dedica ie
obligatorie, poporul român se trage numai din romani, iar limba
latin este mama limbii române. În aceast confruntare, între teza
lui Olahus i sinteza lui Eminescu, ne lipse te antiteza, ca triada s
fie logic . De fapt, aceast aser iune eminescian m-a preocupat înc
din lucrarea Eminescu versus Einstein, dar neavând antiteza, adic
lucrarea de unde s-a inspirat Eminescu, a trebuit s-o înlocuiesc cu ce
am g sit în mai multe c i, care confirmau adev rul acestei aser iuni.
a de exemplu, în cartea De la T rt ria la ara Luanei, de Tonci-
lescu, prin cele trei t bli e ce con ineau cea mai veche scriere din
lume, datând de cinci mii de ani î.e.n., considerat a fi a protosu-
merienilor, a demonstrat f echivoc, c în Transilvania s-a n scut
cea mai veche civiliza ie din lume. De altfel, W. Schiller, un arheolog
american, citat de Daniel Roxin pe internet, se exprima: „civiliza ia
i istoria au început acolo unde locuie te azi neamul românesc”.
Dup plecarea protosumerienilor pe calea ar tat de cultura r mas
în urm , de la rt ria-Turdas-Vincea-Sitagroi (Bulgaria)-Antiohia
- ace tia stabilindu-se în anul 4000 între Tigru i Eufrat. Din cei r -
ma i, s-a n scut poporul trac, care în decurs de 3000 de ani, între
5000-2000 de ani î.e.n. a devenit cel mai numeros popor din lume,
dup indieni. Acesta ajunsese la peste o sut de triburi cunoscute,
al c ror epicentru a r mas în Transilvania. Interesant, c toponimia
protosumerian ce poart numele zeului Saue, este prezent i ast zi,
cu nume de localit i sau râuri, ca Seulia, Seusa, Sieu, Simeria etc., pe
ile apelor din toat Transilvania. Deci, triburile dacice care au
mo tenit aceste denumiri, vechi de 5000 de ani î.e.n., dovedesc c
noi suntem urma ii direc i, nu numai ai tracilor, ci chiar i ai proto-
sumerienilor, vechime ce dep te 7000 de ani.
În ceea ce prive te limba, e destul s -i pomenim pe Dio Cassius
pe Herodot, pe Ovidiu, i chiar pe Traian, în De bello dacico, to i
afirmând c tracii i dacii vorbeau o limb latin vulgar . Tot Daniel
Roxin pune cirea a pe tort, în privin a diferendului istoric, privind
prioritatea vechimii limbii române fa de cea latin , când îl citeaz pe
Miceal Ledwith, consilier al Papei Ioan Paul al II-lea, un savant de
renume, ce a fost decan al Sf. Petru Diocescan College din Wexford,
care într-un interviu video la Cluj, din anul 2012, scoate la iveal
unul din marile secrete ale Vaticanului, c „nu limba român este o
Boccioni - Dinamismul capului de femeie
Anul X, nr. 7(107)/2019
limb latin , ci limba latin este o limb româneasc ”.
Cu aceast ocazie se descoper i antiteza, necesar veridicit ii
sintezei emis de M. Eminescu, când îl citeaz pe Petru Maior, membru
al colii Ardelene, care, studiind la Roma, la De Propaganda Fide,
a cunoscut aceste secrete ale Vaticanului, i, ca urmare, a scris Istoria
pentru începutul românilor în Dacia, în anul 1812. În aceast carte,
la pag. 316, scrie „De aceea m car c ne-am deprins a zice c limba
român e fiica limbii latine ti, adic mai corect , totu i dac vom
avea a gr i oblu, limba româneasc e muma limbii latine ti”.
Dac ad ug m la aceste m rturii istorice elocvente, în ceea ce
prive te formarea limbii române, spusele lui Traian din „De bello
dacico”, sper c -l vor convinge despre acest adev r chiar i pe Dan
Alexe, care în cartea sa, Dacopatia i alte r ciri române ti, dove-
de te cât de r cit este el, în aceast privin .
ci, iat cât de bine gl suie te Traian în aceast carte: „limba lor
nu este greu de înv at de c tre noi, romanii, întrucât prezint mari
asem ri, i dup spusele unor cunosc tori, s-ar apropia de vechea
noastr latin , cunoscut sub denumirea de limba prisc sau auso-
nic , adic în inuturile dacilor, afla i mai demult sub st pânirea
noastr , c ci dacii, tot semin ie de traci sunt (...) De limba latin o
despart mai mult înglobarea unor vocale aspre, necunoscute în
latin , i pe care un roman numai cu greu poate s le reproduc ”.
În alt parte, tot Traian arat c dacii i-au p strat tradi iile. „Am
în eles c numai l sând popoarele s i continue traiul lor str vechi,
sându-i conduc torii loiali, putem aspira la însu irea aurului i a
celorlalte bog ii”.
Deci, e clar c Traian n-a dorit i n-a f cut romanizarea dacilor.
Interesul lui era jaful i cotropirea a 14% din teritoriu, atât cât s
ajung la Ro ia Montan . A adar, Traian recunoa te c dacii vorbeau
limba latin veche, pe care i ei au vorbit-o, i c n-a avut nici un
interes s for eze romanizarea noastr , fiindc numai l sându-le limba
i tradi iile lor, puteau aspira în lini te la jefuirea aurului, bog iilor i
recrutarea de tineret pentru legiunile lor.
i atunci, de ce s-a sup rat Eminescu pe Traian? Iat de ce. Tot
în „De bello Dacico”, Traian însu i m rturise te c a venit ca un co-
tropitor, i s-a purtat ca un barbar. „Atunci când am intrat în cetatea
dacilor, am dat foc la tot ce putea s ard , i-am distrus zidurile cu
berbecii, am dat prad focului satul aflat în fa a columnei, i altor
ez ri, destul de numeroase, care împânzeau coastele dealurilor,
unde am dat foc caselor i le-am împr tiat temeliile ”. Sau în alt
parte scrie: „N-am cru at femeile, am ucis pe copii i strangulat pe
trâni, am nimicit pe rani i am distrus poporul dac”. i dac a
distrus poporul dac, pe cine a mai n it Traian? Poate r spunde cineva!
zboiul daco-roman s-a terminat odat cu t ierea capului i a
mâinii drepte ale lui Decebal, de c tre Tiberius Claudius Maximus,
care au fost duse la Roma ca trofeu, împreun cu 165.000 kg de aur i
320.000 kg de argint, plus 50.000 de prizonieri, toate acestea au
încununat victoria lui Traian? R mânea în urm Dacia Romana, pe
timp de 165 de ani, timp în care s-a mai jefuit cam tot atâta aur i
argint de la Ro ia Montan . Depopularea Daciei de b rba i a conti-
nuat prin între inerea cu solda i a celor 9 legiuni auxiliare i a dou
legiuni de lupt . Distrugerea cet ilor i mai ales a irului de regi,
cum bine gl suia Co buc în poezia Regina ostrogo ilor, când scria:
„n-ai ucis în el un rege, ai ucis un ir de regi”, aser iune ce se
potrive te foarte bine, extrapolat la cazul Decebal. Fiindc o dat
cu moartea lui, s-a sfâr it un ir de 26 de regi daci, socoti i de la
Antyras, din 514 î.e.n., cel care s-a luptat cu Darius. Acest dezastru,
ce a cuprins întreaga Dacie, a avut repercusiuni nu numai imediate,
dar mai ales tardive, fiindc au favorizat n lirile barbare ce au
urmat, care, neîntâlnind nicio rezisten , au jefuit Transilvania, iar
cei din urm , ungurii, profitând de aceast situa ie, au ocupat-o pân
în anul 1918.
Anul X, nr. 7(107)/2019 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Iat de ce Eminescu, cunoscând aceast epoc trist prin care a
trecut poporul daco-român, ca urmare a r zboiului purtat împotriva
Daciei, urmat de cotropire, de jaf, de depopulare de b rba i, de dis-
trugere a cet ilor i satelor, i mai ales de întreruperea irului de
regi, prin t ierea capului lui Decebal, l-a g sit vinovat în fa a istoriei
pe împ ratul Traian. De aceea prin blestemul lui Decebal, a fost exo-
nerat de toate drepturile acordate servil de c tre istoricii no tri, i, în
mod special, de la titlul de str bun al poporului român. Iat blestemul
lui Decebal, din poezia Memento mori, scris în anul 1872:
„Vai vou romani puternici!... Umbr , pulbere i spuz
Din m rire-v s-alege! Limba va muri pe buz
Vremi veni-vor când nepo ii n-or pricepe pe p rin i
Cât de nalt -vi-i m rirea tot a a de-adânc c derea
Pic cu pic secând paharul cu a degrad rei fiere,
Îmb ta-se-vor nebunii, dispera-vor cei cumin i”
Acest blestem avea s fie r zbunat peste câteva sute de ani,
când, în anul 395, împ ratul Teodosius I, înainte s moar , avea s
împart Imperiul roman, în cel de R rit i cel de Apus, i ambele
aveau s dispar dup nici o sut de ani, odat cu limba latin . Deci,
marele Imperiu roman a disp rut din istorie i limba latin creat s -
l sus in a disp rut de pe buze, devenind o limb moart .
Eminescu, în anul 1872, avea s -l viziteze pe Alexandru Ioan Cuza,
la Dobling, în Austria, când a sus inut întemeierea Regatului Dacia.
În sfâr it, în 1881, în Scrisoarea III-a, îl reaminte te pe Traian în
versurile urm toare, din care reiese clar r zbunarea blestemului lui
Decebal:
„Mul i durar , dup vremuri, peste Dun re vreun pod,
De-au trecut în spaima lumii i mul ime de norod;
Împ ra i pe care lumea nu putea s -i mai încap ,
Au venit i-n ara noastr de-au cerut p mânt i ap
i nu voi ca s m laud, nici nu voi s te-nsp imânt,
Cum venir , se f cur to i o ap -un p mânt”
Deci, e clar, mânt i ap înseamn r zboi; ap i p mânt în-
seamn moarte sau aclimatizare.
inem s subliniem c în blestemul lui Decebal am descoperit o
nou previziune tiin ific , care reiese din versul: „Vremi veni-vor
când nepo ii, n-or pricepe pe p rin i”, în care nepo ii suntem noi,
dacopa ii, cei de ast zi, iar p rin ii sunt genera iile trecute de istorici
Umberto Boccioni - Volume orizontale
33
i eminescologi, ce au „furat istoria”, când au sus inut c „de la
Râm ne tragem”, adic împ ratul Traian cu romanii lui sunt singurii
str buni ai no tri i c limba lor latin e mama limbii române.
Cu aceast succint expunere, consider c este motivat noul titlu,
descoperit de noi, c Eminescu este promotorul dacopatiei, fiindc ,
blestemul lui Decebal, din poezia Memento mori sau Panorama
de ert ciunilor, ap rut în 1872, i reluat în Scrisoarea I, în anul
1881, dep te, cu 42 de ani, aceea i teorie expus de N. Densu-
eanu, post mortem, în Dacia Preistoric , ap rut în anul 1913, de i
era finisat de autor înc din 1886.
Mihai Eminescu - primul cosmonaut al lumii
Aceast categorie tiin ific extraordinar se întinde dincolo de
grani ele obi nuite ale lumii terestre, ea dep ind orice închipuire,
pentru vremea aceea, i face parte din cosmologia literar-filozofic i
tiin ific ini iat de Eminescu. Ea are r cini înc din copil rie,
când colinda singur câmpiile i p durile de pe dealurile Ipote tilor.
Gândurile existen iale încep s -l chinuiasc , de la vârsta de 16 ani,
când, la Blaj, în compania lui Filimon Ilie, f când dese plimb ri prin
împrejurimi, îi va dedica versurile:
ii minte oare când m întrebai
Ce este omul? Ce-i omenirea?
Ce-i adev rul? Dumnezeirea?
i tu la nouri îmi ar tai?”
Trei ani mai târziu, în poezia intitulat Amicului F.I, continuând
parc acela i gânduri celeste, le va aprofunda în versurile:
„Dar dac gândul zilelor mele
Se stinse-n mintea lui Dumnezeu,
i dac pentru sufletul meu
Nu-i loc aicea, ci numa-n stele;
Vai, când mi-or duce îngerii s i
lindu-mi umbr în albul munte,
-mi pui cununa pe a mea frunte,
i s -mi pui lira de c tâi”.
i dac complet m cele de mai sus cu caracterizarea sincer i la
obiect a lui G. C linescu c Mihai Eminescu este un „lunatic”, cred
terenul e preg tit pentru a în elege sintagma de lunatic-cosmo-
naut.
Tema de mai sus am g sit-o dezvoltat în trei lucr ri distincte,
nuvela rmanul Dionis i Povestea magului c tor în stele, ambe-
le scrise în acela i an, 1872, i Luceaf rul, scris în 1882.
Aceast tem îndepline te condi ia de cosmonaut, fiindc pentru
prima dat planeta P mânt este v zut de sus, în toat frumuse ea
ei, generat de culoarea albastr .
Întrucât pare o continuitate între primele dou , de i ac iunea se
petrece în mod diferit, vom începe cu rmanul Dionis, când „de o
mân nev zut ”, el era tras înapoi (...) i liniile semnului astrologic
se mi cau cumplit, ca erpii pe jeratec.
„- Unde s stau? Auzi el un glas din centrul de jeratec al c ii
- Alexandru cel Bun! Putu el opti cu glasul ap sat (...)
Se trezi lungit pe o câmpie cosit , fânul cosit mirosea, cerul de
înserare deasupra-i albastru i limpede (...), tremur torul glas al clo-
potului umplea sara, chemând la vecernie, i el? - el - ce îmbr minte
ciudat ! O ras de iac un comanac negru - în mân cartea astrologic
i ce cunoscute-i p reau toate. Dar el nu mai era el. Ciudat. C lug rul
Dan se visa mirean”!
Întrucât enigmele din rmanul Dionis au fost decriptate în vo-
lumul „Neb nuitele enigme ale nuvelei S rmanul Dionis”, dori
le amintesc pe scurt, acolo unde, apar ascunse ca ni te momente
mirabile. A a de exemplu, în citatul de mai sus, alegoria „de o mân
nev zut el era tras înapoi”, face parte din previziunea tiin ific
34 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
„timpul imaginar”, care a fost formulat ca un concept matematic de
Stephen Hawking, în anul 1985, i este utilizat când se încearc uni-
ficarea gravita iei cu mecanica cuantic . Schematic, acest timp se
reprezint printr-o abscis perpendicular pe o ordonat , care repre-
zint timpul real. În timpul imaginar, îns , dac cineva merge spre
nord, se poate întoarce spre ce direc ie dore te, fiindc nu e o dife-
ren important între direc iile înainte i înapoi.
Cartea astrologic este cartea sacr mazdeist al lui Ahura Mazda,
care se nume te Avesta. Reluând ac iunea, Dan merse i-l întâlni pe
Ruben, prof. de filozofie i matematic la Socola, un evreu chemat de
Alexandru cel Bun din Polonia.
„Dasc le, zise Dan, dac în aceast sear a încerca s m
duc într-un spa iu zidit cu totul dup voia mea?
- Vei putea-o ... ci îl ai în tine, în sufletul t u nemuritor. În
cartea ce i-am împrumutat-o, cea astrologic , pe fila a aptea
stau toate formulele ce- i trebuie. Tot la a aptea fil de oriunde
vei începe s numeri, vei avea o limpezime dumnezeiasc în fiecare
ir. Aceasta e o tain pe care nici eu n-o pricep, i se zice c nici-
unui om cu team de Dumnezeu, nu-i poate veni în minte s încerce.”
Cifra 7 este un cifru din codul biblic
„Dan î i lua r mas bun de la b trânul tat c ci se gr bea s
ajung acas , s studieze cartea. Mergând, el dorea s -i fac o
surpriz iubitei sale Maria, fata sp tarului Tudor Mesteac n. Acas
aprinse o lamp mare i umbra lui începu a prinde via i parc
optea ceea ce dorea el s -i r spund .
Tu tii, cuget umbra, i el îi auzi cugetarea (e vorba de telepa-
tie), c sufletul t u din începutul lumii i pân acum a f cut lung
torie prin mii de corpuri (metempsihoz ), din care azi n-a mai
mas decât praful. Deci sufletul t u a fost odat în pieptul lui Zo-
roastru, care f cea ca stelele s se mute din loc. Taina c ii tale
numai eu pot s-o dezleg, fiindc eu, umbra ta, vorbeam cu Zoroastru,
cum vorbesc cu tine acum.
Deci, apropiindu- i prin vraj fiin a mea, i d ruindu-mi mie
pe a ta, eu voi deveni om de rând, uitând trecutul meu, iar tu, vei
deveni ca mine, etern, atot tiutor, i cu ajutorul vr jii puternic c
po i lua i p mântul, pref cându-l în m rg ritar, pe care s -l ag i
la gâtul iubitei”.
Vraja a mers ca la carte. Umbra a adormit pe veci, iar el a mers la
Maria i-a dus-o în lun , unde vor tr i ferici i, fiindc o or acolo va
fi cât o sut de ani pe p mânt. (Relativitatea) „C toria lor nu fuse
decât o s rutare lung (fenomenul de teleportare). Dup ce o puse
U. Boccioni - Acuza ia de la Lancers
Anul X, nr. 7(107)/2019
pe marginea unui lac albastru, se întoarse, i de pe un nor întinzând
mâna asupra p mântului, îl contrase într-un m rg ritar albastru.
Introducând o lunet prin cerul p mântului, v zu oamenii mici cât
ni te infuzorii, care n-au sim it schimbarea”. (Neil Amstrong va
ajunge pe lun în anul 1969).
În excursiile lor solare, au întâlnit numeroase stele albastre (ast zi
observatorul Kepler a descoperit 13 astfel de stele), dar abia în anul
1986 s-a descoperit prima planet (ast zi sunt 200 de miliarde numai
în galaxia noastr ). Au descoperit i doma lui Dumnezeu - o poart
cu un ochi magic, deasupra cu un proverb din patru litere (camera de
luat vederi). Îngerii cântau imediat ceea ce gândea (telepatia). Atunci
i-a venit în gând c el este Dumne...
i deodat „roiuri de fulgere, de tunete b trâne, i se auzea
vuirea nem rginirii, ce tremura mi cat ”. „ inea strâns în mân ,
cartea lui Zoroastru, smulse m rgeaua p mântului de la gâtul
Mariei, iar pe aceasta o las s cad liber , strigând disperat :
„Dane! Ce m-ai f cut pe mine?”
Un glas r sun în urm :
„Nefericite, ce-ai îndr znit a cugeta? Norocul t u c n-ai pronun at
vorba întreag ”
(...)
„În c dere d du drumul m rgelei p mânt pe care o smulsese de
la gâtul Mariei, care c dea ca fulgerul i se desf ura încet, pân o
zu departe, asemenea unei lune. El cobora cu cartea în mân ,
apropiindu-se de p mânt. Deschise ochii în aerul r coros i mirositor
al unei gr dini cu flori”.
„Fusese vis, visul lui cel dat de aievea, sau fusese realitate de
soiul vizionar, a toat realitatea dumnezeiasc ”?
Da, fusese un vis halucinant, cât o previziune tiin ific real ,
care se va întâmpla peste o sut de ani cu Apollo 11, i cosmonautul
Neil Amstrong, când a pus piciorul pe lun , a rostit celebrele cuvinte:
„Un pas mic pe lun , un pas mare pentru omenire”.
***
În poezia Povestea magului c tor în stele, circumstan a în
care apare ipostaza de cosmonaut este cu totul paradoxal .
În fond, este vorba de un împ rat „b trân, cu ani o sut pe frun-
tea lui de nea” / Nainte de-a se rupe a vie ii mele tort / Rog cerul
-nmul easc a vie ii mele clipe / Pe-a fiului meu umeri voi pune
pân-tr iesc / Imperiul gigantic, purpuru-mp tesc”.
„Dar cum via a are multe alunecu uri rele”, s-a gândit c
„Nainte de-a pune pe brunele lui plete / Coroana mea de aur - eu
voi ca s -l încerc”, -l trimit la coala „unui b trân mag / care /
când înc eram tân r, el tot b trân era / În fruntea lui e strâns un
ev de-n elepciune / Via a lumii toate în minte-a-i a-nc put / Trecutul
- viitorul, el poate-a i le spune”.
Copilul ascult glasul p rintelui s u i-i promite c se supune
surei ce i-o destin . i zice: „Pe mâne, pe când noaptea v-aprinde
blându-i soare / Atunci eu m voi duce, pe calul pârg c lare, / M-
oi duce pân la poala muntelui Pion / -apoi, pe jos de-acolo eu
muntele-am s sui / Ca gândurilor mele aripe s pui”.
În leg tur cu muntele Pion, din cartea cinile neamului
românesc, de Gh. Voina, se pare c este vorba de muntele Kogaionon-
Kogaion, sau Cozia de ast zi, care era ocolit de râul cu acela i nume,
cu ap termal . Pe vremea dacilor era un centru energetic al p mân-
tului i, aici, armata lui Traian se trata de reumatism. Nu întâmpl tor,
tot aici au tr it marii preo i Zamolxis, Deceneu, Vezina etc., într-o
pe ter s pat în munte, ce con ine dou camere i un tunel.
Feciorul de împ rat urc muntele i-l g se te pe mag, „retras într-
o sal de marmur tradafirie”, „încins în str lucitul i negrul lui
talar, vorbind de unul singur „c orice om în lume când se na te -
un înger, o stea din cer s-aprinde / i pe p mânt coboar în corpul
Anul X, nr. 7(107)/2019 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
lui de lut / a gândurilor aripi în om el le întinde / i pune graiul
dulce în pieptul lui de lut”.
- „P rinte - el zice - i-adânc, se-nchin / B trânul meu tat
aici m-a trimis”
- Venit-ai? - b trânul r spunde - i c-o mân el cartea cea veche
a-nchis / V zut-am din carte ca via a b trân curând se sfâr te”
- Copile, îi zise - De-ai fi ca al i oameni, atuncea se poate / Ca
soarta ta-n bine din r u a schimba, / Dar semnul t u nu st în
cartea mea toat , / A sor ilor stele de mine-s purtate / Dar tu în tot
cerul nu ai nici o stea.”
Aici este momentul mirabilis, ce con ine paradoxul ac iunii. Faptul
acest copil nu are o stea, înseamn c nu s-a n scut înc , i acest
fenomen l-am explicat în tema din rmanul Dionis. Sufletul acestui
copil este, înc , conform metempsihozei - la pieptul lui Zoroastru.
Deci, n-a fost încarnat în niciun trup, n-a avut nicio stea. Înseamn
toat aceast poezie a fost scris din amintirea acelei tr iri, când
era numai suflet, la pieptul lui Zoroastru, fenomen care se cheam
déja vu.
i fiindc el nu se putea deplasa singur, magul - care-l întruchi-
peaz pe Zoroastru - îl va adormi i va pleca cu el, întruchipat ca o
umbr , s -i arate lumea din cer. i fiindc prima stea ce-i ie i în cale
este p mântul, înseamn c i p mântul este în cer, lucru ce-l va înt ri
în c toria lui printre stele, când o va defini ca pe o stea albastr .
i iat cum descrie el panorama p mântului, în timp ce se îndep r-
teaz de el, la o distan relativ egal cu cea a cosmonau ilor Iuri Ga-
garin (1961) i Prunaru, care au ocolit p mântul la aproximativ 300 km.
- „Vezi tu - zice umbra - pe-a h ului vale / P mântul cu mun ii-
i ce fumeg stins, / Cu m ri adormite ce murmur -n jale; / Dorm
populii, ri i cet ile sale. / Deasupra- i oceanul de stele întins /
mântul departe-ntr-un punct s-a contrage / ci lumi de departe
în puncte se schimb, / Dispar a p mântului viziune vag ”.
p mântul de departe într-un punct s-ar contrage, este dup
noi o previziune tiin ific , ce s-a împlinit în fotografia p mântului,
cut de sonda Cassini-Huygens, de la 1.300.000.000 km, când a
trecut printre inelele lui Saturn.
Iar imaginea p mântului dispare, când soarele e un punct v zut
de la distan a de 1.000 de ani lumin , de la Antares, care e de apte
milioane de ori mai mare ca soarele nostru.
O alt plimbare mai lung o face când „magul se suie-n vârf de
munte, o stea din cer coboar , / Pe ea mergând c lare în infinit el
zboar / Deasupra vedea stele i dedesubtu-i stele, / El zboar f
preget ca tunetul r nit, / În sus, în dreapta-n, stânga, lanurile de
stele / Dispar - El cade-un astru în caos azvârlit / C ci la un punct
albastru privirea-i a intit , / L-a haosului margini un astru blând,
or, / Cale de mii de zile el cade-ntr-o clipit , / Zboar ca gândul
care l-arunc -n viitor, / Cu ochii plini de lacrimi la acea stea prive te
/ Ce lumina albastr mergându- i drumul s u, / Ce lini tit -i dânsa,
în pace ea p te / O, cum iubesc eu steaua, unde m-am n scut eu!
În ceea ce prive te ipostaza de cosmonaut din poezia Luceaf rul,
ea întâmpin oarecare dificult i, din cauza cuplului Luceaf r-Hype-
rion, ce par a fi ca ni te fra i siamezi, dar în realitate sunt dou perso-
naje astrale total deosebite. Pentru a le identifica personalit ile, va
trebui s apel m atât la folclor, cât i la cartea lui Jaques Brosse,
Mae tri spirituali. Din folclor, îl vom identifica pe Luceaf r, care în
realitate e planeta Venus, cunoscut în popor ca Luceaf rul dimi-
ne ii, având o lumin puternic cotat imediat dup lun . Din Mae trii
spirituali vom cunoa te gnosticismul, un curent precre tin, care
sus ine c sufletul este înc tu at în trup. În 1945, la Nag Hammadi,
în sudul Egiptului, s-au descoperit noi colec ii de scrieri gnostice.
Unul din cei mai vechi mae tri gnostici ar fi Simon Magul din Samalia,
care apare în Faptele Apostolilor. Un discipol al s u, Basilide, sus ine
35
sunt trei lumi suprapuse, prima în care s luie te Dumnezeu
Tat l, a doua format din 365 de ceruri populate de eoni i cea de a
treia, de jos, este lumea noastr , creat de Demiurg, care nu este
altul decât Iahve. Un alt discipol, Valentin, sus ine c Dumnezeu
Tat l se une te cu Gândirea (Ennoia), dând na tere la 15 perechi de
supereoni, care pot fi considera i hiperioni, deci fii ai lui Dumnezeu.
Ace tia sunt arhonii, care conduc fiecare un num r din cele 365 de
ceruri. Se pare c Hiperion este arhonul care r spunde de cerurile de
jos, i, deci, el ar fi, într-un fel, daimonul care se întrupeaz în Luceaf r
i beneficiaz de popularitatea acestuia în a se îndr gosti de „fata
din rude împ te ti” pe care o vede în fiecare sear într-un palat
de pe p mânt. Aceasta este prima ipostaz de cosmonaut, care dato-
rit privirilor lui idilice, fata îi va r spunde c „de dorul lui i inima
- i sufletu-i se umple”.
A doua ipostaz este când Luceaf rul apare metamorfozat de
dou ori, fie în tân r voievod, fie, a doua oar , într-un prin , care îi
ofer , cum s-ar spune în popor, luna de pe cer, adic o cere în c torie
cu promisiunile urm toare: „O, vin în p rul t u b lai - s-anin cununi
de stele -/ pe-a mele ceruri s r sai / mai mândr decât ele”. Reiese
de aici c , acordându-i nemurirea, o coroan de stele i un loc în ce-
rurile lui, el este în adev r fiul lui Dumnezeu. Cum fata îi promite c
accept c toria, cu condi ia ca el s vin pe p mânt, „fii muritor ca
mine”, Luceaf rul îndr gostit consimte sacrificiul. Dar, cum nemurirea
e un apanaj dumnezeiesc, el trebuie s ia consim mântul tat lui
ceresc. Pentru aceasta, „Porni Luceaf rul, / Cre teau în cer a lui aripe,
/ i c i de mii de ani treceau / În tot atâtea clipe”.
Aceasta este a treia ipostaz , când zboar în cosmos, ca un cos-
monaut adev rat. Într-un singur vers sunt dou previziuni tiin ifice:
prima - faptul c aripile îi cre teau în cer corespunde ast zi cu panourile
solare ale sondelor spa iale, care se desf oar în zbor i sunt cu
atât mai mari cu cât vor avea de str tut distan e mai îndep rtate de
soare. Exemplu, ultimele sonde ca Rozeta, care a întâlnit o comet
dup 10 ani de zbor la 6 miliarde de km, sau New Orizont, care a
cercetat planeta Pluton, situat tot la miliarde de km de soare. A
doua previziune din versul respectiv este din domeniul relativit ii.
Ajuns la Dumnezeu, acesta îl recunoa te imediat i-i spune pe
nume, dar îi respinge cererea de a renun a la nemurire, cu urm toarele
cuvinte: „Hyperion, ce din genuni / R sai c-o-ntreag lume / Nu
cere semne i minuni / Care n-au chip i nume”.
Mai târziu, îi va repeta iar i numele înt rindu-i identitatea, când
spune: „Iar tu Hyperion r mâi / Ori unde ai apune. / Tu e ti de
forma cea dintîi / E ti ve nic minune”.
În sfâr it a patra ipostaz de cosmonaut din aceast poezie se
define te când: „În locul lui menit din cer / Hyperion se-ntoarce”.
Deci se întoarce acum ca Hiperion i, rev rsându- i lumina ca un
luceaf r, descoper c : „Pe c rile din crânguri / Sub irul lung
de mândri tei / edeau doi tineri singuri”.
Cum ace ti tineri, în via a cea aievea, erau Veronica i Caragiale,
la apelul ei de a reveni: „Cobori în jos, Luceaf r blînd!”, el, recunos-
când-o, r spunde mânios: „Ce- i pas ie, chip de lut / Dac -oi fi
eu sau altul. / Tr ind în cercul vostru strâmt / Norocul v petrece,
/ Ci eu în sfera mea m simt, /Nemuritor i rece”.
Faptul c el r mâne în cer i nu se mai întoarce pe p mânt, îl
putem asem na cu viitorii cosmonau i pe care NASA îi va trimite pe
Marte, în anul 2030, i care vor r mâne acolo definitiv. Iat , deci, o
nou previziune tiin ific ce reiese din aceste ultime versuri ale
Luceaf rului, ce se vor realiza în viitorul apropiat.
În încheierea lucr rii noastre, ca r spuns la decizia Luceaf rului
de a r mâne acolo sus, ca un „nemuritor” dup cum merit , cred c
cel mai bine se potrive te salutul gladiatorilor din Roma, adresat
împ ratului înainte de a începe lupta în aren , r spuns extrapolat la
situa ia noastr , Ave Hyperion, „morituri” te salutant!
36 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
George PETROVAI
Al. Ioan Cuza, artizanul
moderniz[rii României
Din ciclul „La trecutu- i mare, un prezent minor”
(De la politicienii trecutului la politrucii prezentrului)
Cu o domnie de numai apte ani (ianuarie 1859-februarie 1866),
colonelul Al. Ioan Cuza, primul domnitor al României ap rut pe
harta lumii dup unirea Moldovei cu ara Româneasc , va r mâne
de-a pururi în istoria i con tiin a neamului românesc nu doar ca
marele b rbat de stat ce- i impune reformele spre binele rii i în
dauna sa, ci i ca un veritabil personaj de legend . C ci iat ce ne
spune reputatul istoric Petre P. Panaitescu în Istoria românilor
(Editura Didactic i Pedagogic , Bucure ti 1990): „Cuza vod era
un om inteligent i vioi. Îi pl cea s stea de vorb cu oamenii de jos
i se spune c adesea obi nuia s umble cu haine schimbate ca s
poat surprinde mai u or abuzurile i nedrept ile”, precum - adaug
eu - cel cu ocaua statornicit prin lege (ocaua lui Cuza) i ocaua mai
mic la care recurgeau negustorii necinsti i.
Cât prive te obâr ia, studiile i caracterul viitorului domn, iat ce
afl m de la acela i istoric: „Alexandru Cuza f cea parte dintr-o veche
familie boiereasc din jude ul F lciu, înrudit cu familia cronicarului
Miron Costin. F cuse studii în Fran a i luase parte la mi carea de la
1848, al turi de tinerii na ionali ti. În vremea lui Vogoridi (Nicolae
Vogoridi, domnitorul Moldovei de origine bulgar i adversarul unirii
- nota mea, G.P.) fusese numit ispravnic (prefect) al jude ului Covurlui,
dar î i d duse demisia, nevoind s -l ajute pe caimacam la falsificarea
alegerilor”.
Îndeosebi dup reforma agrar , precizeaz Ioan Scurtu în opul
mai sus men ionat, reform „în urma c reia au fost împropriet rite
463.554 de familii cu 1.810.311 ha” (Constantin C. Giurescu i Dinu
C. Giurescu avanseaz în Istoria românilor din cele mai vechi timpuri
pân ast zi o suprafa de 2.038.640,2697 ha ce a revenit la 511.896
familii ne ti, cifre la care se opre te i Neagu Djuvara în O scurt
istorie a românilor - „S-au împ it atunci vreo 2 milioane de hectare
la peste 500.000 de familii de plugari”), dup reforma agrar din au-
gust 1864, vas zic , popularitatea lui Cuza a fost a a de mare în rân-
dul s tenilor/poporenilor, încât - dup detronarea i înlocuirea lui cu
principele Carol-Ludovic de Hohenzollern-Sigmaringen - „Radu
Rosetti nota c ranii din comuna C iu i (jud. Bac u) au declarat c
ei «nu au niciun temei de nemul umire împotriva lui Cuza care le-a
dat p mânturile i i-a sc pat de boieresc i nu vor s aleag pe Hop-
în ol, un neam pe care nu-l cunoa te nimenea»”.
Dup secularizarea averilor m stirilor închinate grecilor (Petre
P. Panaitescu ne face cunoscut în cartea sa: „Aceste mo ii erau a a
de întinse, încât alc tuiau cam a cincea parte din totalul României de
atunci”!), lege dus la îndeplinire în 1863 cu ajutorul lui Mihail Kog l-
niceanu, principalul s u sfetnic, Al. Ioan Cuza nu ezit ca, în urma
plebiscitului din 3 mai 1864, s dizolve Camera doldora de mari latifun-
diari i s instaureze un gen de dictatur personal prin Statutul ce-
i permitea împropriet rirea ranilor, fapt care - treptat, dar inevitabil
- „a provocat împotrivirea tot mai energic , atât a conservatorilor,
afecta i mai ales de reforma agrar , cât i a burgheziei radicale („ro ii”)
care-l acuza pe domnitor de tendin e autocratice” (Ioan Scurtu).
Anul X, nr. 7(107)/2019
Întrucât la începutul anului 1863 s-a reactivat ideea aducerii unui
domn str in, acela i I. Scurtu ne în tiin eaz c „În cursul anului
1865 îndemnurile la detronarea lui Cuza deveniser tot mai frecvente”!
i astfel, neluând Cuza nicio m sur de ap rare împotriva complo-
tului asupra c ruia fusese avertizat, în noaptea de 11/12 februarie
are loc ceea ce Nicolae Iorga nume te „o murdar conspira ie de po-
liticieni” i P. P. Panaitescu taxeaz drept „o fapt urât , care r mâne
ca o pat în istoria noastr ” (Neagu Djuvara este convins c „mon-
struoasa coali ie” anticuzist „a fost realizat de masoni”), asta dup
ce Mihail Kog lniceanu apreciase cu mâhnire c „nu gre elile l-au
sturnat, ci faptele lui cele bune”: comploti tii (ofi eri i civili) for eaz
a camerei în care dormea domnitorul, cu pistoalele în mâini îi cer s
abdice, acesta nu protesteaz , ci semneaz decretul de abdicare pe
spatele c pitanului Pilat, dup care este scos din palat „printre dou
rânduri de solda i întor i cu spatele” ca s nu-l vad pe fostul domn
(„A a de mare era teama de o eventual reac ie a osta ilor”, comen-
teaz generalul Al. Candiano-Popescu în Amintiri din via -mi),
este suit la iu eal într-o tr sur cu co ul ridicat, dus în casa unui de-
votat al lui C. A. Rosetti i, în noaptea de 14/15 februarie, expediat
peste grani .
S-a stabilit în Germania, refuzând s se mai amestece în disputele
politice din ar , ba chiar „respingând propunerile celor care voiau
-l aduc înapoi în domnie” (P. P. Panaitescu). De-abia dup moartea
survenit în anul 1873, corpul lui a fost adus în ar i îngropat pe
mo ia sa Ruginoasa, loc de pelerinaj pentru zecile de mii de rani, ce
veneau de pretutindeni ca „s se închine la mormântul aceluia care
le d duse o soart mai bun ”...
De re inut ultimele cuvinte ale lui Cuza la p sirea Bucure tiului:
„S dea Dumnezeu s -i mearg rii mai bine f mine, decât cu
mine. S tr iasc România!”, cuvinte care seam izbitor cu cele
rostite de mare alul Ion Antonescu înaintea execu iei sale. Ce vre i,
eroii i martirii neamului se înfr esc în eternitate i neuitare, pe când
mi eii i g uno ii se încumetresc în vremelnicie i opulen !
Care sunt „faptele bune” ale lui Cuza? P i sunt cele dou mari
reforme men ionate mai sus, plus legea instruc iunii publice (pentru
prima dat înv mântul primar românesc devine gratuit i obligato-
riu), legea comunal , legea Consiliilor jude ene, legea Cur ii de Con-
turi, legea contabilit ii publice, legea Consiliului de Stat, legea in-
troducerii sistemului de m suri i greut i metrice, autocefalia Bisericii
române, înfiin area Universit ii din Ia i în anul 1860 (cea mai veche
universitate româneasc ) i a aceleia din Bucure ti în 1864, gândul
nobil i statornic de-a uni to i românii în nou înfiin atul stat România
(acest nume referen ial dateaz din 1862), trecerea din anul 1863 de
la alfabetul de tranzi ie la cel cu caractere latine.
N.B.: În cei 48 de ani de domnie (cea mai lung cârmuire din isto-
ria noastr ), regele Carol I a dus mai departe procesul moderniz rii
României, a a cum fusese el conceput i pus în practic de Alexandru
Ioan Cuza i valoro ii s i sfetnici.
Anul X, nr. 7(107)/2019
Ion POPESCU-BR{DICENI
Dreptul la femeie
Pe un mal în dos,
pe un cal vânjos
trece F t-Frumos.
i mai trece-n jos
pe-un cap r pciugos
chiar Iisus Hristos.
Cum î i v d de cale
prin adânca vale
stânca se pr vale.
Inima de jale
mi se umple mie
care-i dinchilie,
d din când în când
munte coborând,
iar urcând pe creste
ca-n orice poveste
i-o mândr cr ias
a lumii mireas ,
cu maci prin i în p r,
lucind în r sp r
soarelui s -i deie
dreptul la femeie
de din mo i-str mo i
când cânta coco i
numai-n zori de zi
Umberto Boccioni - Râzând
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
de n-ai mai muri
iubind trupul curat
cu adev rat.
Poema unui anarhetipal truver
D-lui Gabriel Chifu
cu benefic umilin , seniorial
treng re te, ea- i pusese-o basc .
Eu desigur vechea-mi protectoare masc .
Trupul înzeit i-l tot iubeam:
se tr gea din neam de neam
de prin i ba din Levant ba din Atena.
I-au purtat la nunt -mi trena
tot prin ese din Vene ia, Bizan ,
de i ca om de-afaceri abia câte un sfan
le-am dat, simbolic. Dar o fost un vis
întemeietor al Noului Paradis.
Prea încrezutele de domni oare
se l saser curtate ca i când
ar fi fost cele mai frumoase de pre p mânt:
urmând s redevin c toare.
cu-adânc mister i taine-n dedesubt
cu care, eu, menestrelul,
n-am de gând s lupt.
treng re te, ea- i pusese mai întâi
37
o coroni
împletit din sânziene, ea, regeasc spi ,
ce se colise tocma-n Centrul Lumii,
unde, de-atâtea mii de veacuri,
boaba spumii
devine alef, monad ori secret
ini iatic, spre-a inventa Noul Alfabet
i Transpoeziei, de care mi-s întrucâtva
vinovat, între Mallarmé i Derrida.
O contemplasem vr jit de bucuria ei
de-a se l sa ispitit de Marile Idei.
Aveam în mine titlul de rob
al libert ii ei de a-mi fi dat un scop
în via a asta tic loas , corupt i mizer :
-mi strâng întreaga oper -ntr-o sfer
s-o dau de-a dura pe o mare de m rgean,
cu însu i Dumnezeu de-o vreme
cosângean.
Metafora l sat s existe
l m metafora s delireze.
A delira e totuna cu înflorirea coralilor în
Marea Pontic .
l m metafora s ne reveleze în mari
rb tori coborârea îngerilor în mierea
limbii noastre.
Revela iile sunt totuna cu idea ia tradus
în contempla ie.
l m metafora, copii ai imaginarului, s
transgreseze prin declicul harului o lume
necunoscut .
Orice transgresiune se aseam azi cu o
levita ie levantin , cu o ar tare în lumin a
Logosului izb vitor.
l m metafora, robi ai bibliotecilor arse
de-atâtea imperii, s curg precum o lav
pe interior.
-i red m libertatea de-a reconstrui
universul vers cu vers i verb cu verb, a a
cum Acteon transformat în cerb o iube te
pe Diana într-un lac str pur de poeticitate
tot mai frust i mai eontic .
-i ced m metaforei dreptul nostru la
limbajul des vâr it ca s genereze în fine
textul infinit al aspira iei noastre la nemurire.
În timp ce metaforei i se d ruie un cor de
lire i de preotese ale lui Orfeu.
38
Constela\ii diamantine
Irina Lucia MIHALCA
Lumina clipei
În mâini ii o carte îng lbenit de timp,
prizonier devii în clepsidr ,
pe marginea pr pastiei
ascul i t cerea,
cuvintele incantate
cu sonorit ile
unei limbi vechi, antice,
te poart într-o alt lume,
i ating, în acela i timp, fiin a,
purificând-o.
Totul e interconectat.
O alt for , fluid , subtil .
Cât lumin doarme în clip !
La tine revii. Inocen . Joc.
Un copil e ti! Copiii v d esen a.
mântul nu tace,
în culori î i vorbe te.
Mi care pendular de umbre.
Un punct albastru. Corabia din ceruri.
Un continent s-a scufundat sub apa m rii.
Lumina dintre maluri. De neatins,
trecutul e la distan , nu-l mai po i ajunge.
Mai important decât cunoa terea,
imagina ia te duce, simultan,
peste tot, în splendoarea ei,
prin visul purtat în prezent.
Prin ochii t i
e timpul s citim povestea.
Un har ai!
Schimbi direc ia.
O nou destina ie alegi,
explorezi fascinat întinderile,
în inima ta, un val de bucurie,
pu in nebunie, evadezi din timp, cau i sursa,
îmblânze ti uraganele, tergi gre elile,
ridici greut ile, nu încetezi s lup i,
atent e ti la toate diferen ele.
Pentru a atinge imposibilul,
de tine depinde.
Ai puterea,
creatorul e ti tu!
O poart grea se deschide...
Chemarea
Un gând alb, ca un porumbel,
se rote te
Constela\ii diamantine
Anul X, nr. 7(107)/2019
pe cerul inimii lor. - un fulger a sfâ iat cear aful cerului...
Un gând alb.
cerea curge din bol i în mâinile noastre,
Un gând alb se rote te.
pe unda sufletelor pereche,
La rm de mare se opresc un labirint f sfâr it în respira ia
inuturile prin care unui timp comun
au traversat ce pare be ie a umbrelor nop ii,
încântate cuvinte, emo ie furat din astre
ursite cuvinte, prin frunzele risipite de toamn ,
înflorite cuvinte, împr tiind fiori din adierea visului...
pl dite,
Explozia de emo ii te-nv luie, te domin ,
în lumina lunii,
un contrast tulbur tor, o tensiune
la rev rsatul zorilor,
dintre lumin i întuneric,
din lut i dintr-un nou p mânt,
un clar-obscur vibrant, senzual,
sc ldate în apa de izvor
cople itor i obsedant
i-n roua lacrimilor.
i trezesc sim urile, ca un drog.
La rm de mare.
Totul se contope te
La rm de mare se opresc.
într-un v l misterios, electrizant.
Arome suave în note incitante
În c utarea lor, în noapte,
dezv luie acorduri solare, delicate,
oapte imperceptibile plutesc peste ape,
o armonie între note disparate.
peste ape întinse
Este lumina de pe un alt t râm,
plutesc în splendoare,
dar este i c ldur , i visare, i nostalgie.
printre pleoape, cuvinte albite
O lumin patinat
de dor i lumin
pare a încifra magia fericirii.
zboar prin timpuri,
Cu delicate e ne cuprinde,
spre noi inuturi,
încremenind în timp
spre inuturi de vis,
sentimente i gesturi irepetabile
peste p duri, câmpii,
care ne-au apar inut într-un timp
pezi, focuri,
i care ne vor apar ine pentru eternitate.
nori i ape,
departe, Mereu se vor c uta
departe, la vederea unui zâmbet r sfrânt, un dans
tot mai departe, mut în care au intrat de dincolo de timp.
în inima pietrei, Lega i prin soart sunt mai puternic
în inima apei, decât orice gând.
la marginea lumii, Între veghe i somn, praful purtat de vânt
sub cerul cu stele - misterul, cheia timpului...
se reg sesc în iubire.
Dincolo de marginea vie ii, undele se propag
În c utarea lor. În noapte.
pe pietre, pe frunze, pe drumul unde zefirul
le risipe te zi i noapte,
Black Opium trecutul uime te aburul prezentului
pe drumul început
Între timp i netimp un strig t, o durere,
din nostalgie,
o speran .
devenit pas, devenit glas,
Ca o prelungire a visului, întind mâna,
unind durerea i iubirea, clipa i speran a.
încerc s i mângâi chipul de stele irizat,
luminându-ne drumul cu visul adânc din noi, În pove ti magice
în imensitatea cerului prin care se desf oar pe ei în i.
îi cau i cheia Împletirea pietrelor i-a oamenilor este un dar.
în unica c torie a vie ii. Las culorile s vorbeasc
Plou ca în vechile mele poeme prin pictura esen ei cuvintelor!
Anul X, nr. 7(107)/2019
Constela\ii diamantine
Marin MIHALACHE
(SUA)
Cai albi
La rm sub nisip se usuc
Oasele albe i-un craniu de cal
O stranie i nelumeasc n luc
Împietrit în chip mineral.
Acela chiar a fost calul meu
Ce m-a purtat de copil pe coline
Ce s-a luptat în cer cu un zmeu
i-a înviat în cugetul din mine.
Nu am nimic s î i mai spun, i-am zis
Pa te, deci, calule din mine, iat
Trupul acesta de p mânt i vis
Care în umbra mea i se arat .
Pa te deci, calule, i nu m ocroti
Cu’-acest l ca i sac de oseminte
Doar cu speran a c -ntr-o bun zi
Ne-om întâlni pe rmurile sfinte.
Unde cai albi nu pasc decât
Jar d tor de for e-naripate
Umberto Boccioni - Trei femei
Constela\ii diamantine
i se ridic -n zbor spre absolut
Spre zari ti de lumini imaculate.
Ajuns pe undeva printr-o cetate
Calul meu bun, mai car -m odat
Eu care te-am hr nit pe s turate
Cu visul meu o vreme-ndelungat .
Sunt sigur c va fi frumos atunci
i rupi z bala hamului buiastr
pa ti netulburat prin lunci
Dup perdeaua zorilor albastr .
Satul pustiu
Morminte-s pline de o tiri de oase
i carnea gintei-i pulbere i scrum
Trag pluguri brazde dureroase
Prin cimitire la r scruci de drum.
i umbra umbl oarb prin ograd
E fum i cea în z voi i lunci
i câinii slobozi se pornesc la prad
Prin garduri putrezi i uluci.
39
Prin lume risipi i de-o vreme
Printre str ini noi r cim pribegi
În sat nu mai e nimeni s ne cheme
i-i iarba înalt pe pustii poteci.
Se face sear câ i i-au g sit rostul?
În cer de mult vreme s-a f cut târziu.
Doamne, adu- i aminte de norodul nostru
Ce-a r cit de-un secol prin pustiu.
Destin
Ce vânturi bat s lbatic peste pl pânde oase
Prin trupul nostru tainic trec râuri de fiori
Durerea ca o roab în suflete ne coase
Ve minte luminoase de sfinte s rb tori.
Speran a împlinirii nu î i mai are rostul
La cei care s-au stins acuma-i prea târziu
Ei i-au g sit în ceruri pesemne ad postul
L-e sufletul departe dar este înc viu.
Cei ce-au ajuns la tine i îi încearc dorul
-i Doamne oimi i îngeri, trimite-i înapoi
stea cu noi o vreme s ne înve e zborul
Atunci când bate vântul potrivnic înspre noi.
i azi treze te iar i pe cei ce dorm sub glie
Care vegheaz înc i-a teapt doar un semn
S-aduc din adâncuri izvod de bucurie
La cei ce duc povara unui proscris blestem.
Eterna întoarcere
Ca rostogolul apei în cascade
Prin v ile p mântului uvoi
Am înv at prietene s ’ardem
Dup m sura patimii din noi.
Cât viscolul durerii mai r mâne
În schimbul devenirii s înhame
Copii zvârli i în vidul dep rt rii
Cu nostalgia-ntoarcerii în mame.
Din umbr ne împinge iner ia
Rotind destinul lumilor pe-o sfoar
Vai, am trecut prin noi de-o ve nicie
i mai ne-ntoarcem pentru a câta oar ?
40 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul I, nr. 7(107)/2019

Marian VIZESCU

Povarna ve niciei coaste Inimilor noastre

pe t râmul de cle tar din Înghe ate i f ...
Uneori sufletul rotund i ascu it va râde, piept. Sentimente.
vor râde din adâncul cavernelor
bra ele deschise benevol. Poemul iubirii Speran
Pleoapele î i vor plimba s rut ri
ca o cump a vie ii Iubirea ta Nu ne desparte decât distan a.
sau se vor ascunde în orbitele adâncite este poemul meu cel nou, Distan a i timpul.
de sub marginea frun ii. în care toate cuvintele Tu visând la jum tatea ta,
În lipsa ta, te vei întinde pe un divan dulci eu înc a teptându-te.
negru, ca pe valurile m rii, mân. Eu murind mai des decât tine,
iar ridurile tale î i vor oferi fiorii Fiecare mângâiere tu tr ind mai mult f mine.
unui cheia sol, demult uitat în gr dinile este o fraz cursiv . Noi a teptând urm toarea via
de rou ale anilor nostalgici. Fiecare s rut, sperând în mai bine.
i-atunci, un ceas va bate o propozi ie Lumea departe
ora din abisul nop ii, ce scoate în relief dezl uit
vei închide ochii i vei adormi în somn adânc, o nou defini ie... i indiferent .
un somn cules cu vâsla lui Charon,
aruncat în barca mut , leg nat - Pe-o margine de vis Mâini r cite
somn ascuns dincolo de tenebre,
într-un adânc de crini ai mor ii, negri. M-ai cuprins în bra e! O singur b taie de inim ,
Prin sufletul t u plimbat, ip tul somnului Trecuse o eternitate pân s m g se ti, în rest, toat dragostea
va face cale, va deschide u a nelini tii mi-ai adunat lacrimile oarbe din rân . pus într-o clepsidr de jad.
i va pune paz Nu ai tiut de unde vin Te-am prins i i-am pictat mâna
povarnei ve niciei! i nici pe unde am r cit. strâns în strânsoarea
Dar mi-ai r mas! sufletului meu
Un col de stea M-am ridicat i m-am a ezat pe-o margine iar mâinile mele au r cit
a visului r nit pe care a teptai. peste ale tale,
Te-ai apropiat, Nu ai tiut niciodat c -mi ascunsesem unde au întâlnit
ezându-te o clip lâng mine sub ea toate speran ele. îmbr ri
doar cât s -mi tergi o lacrim Tu nu tiai, dar le înc lzeai la edulcorate.
i s -mi întinzi ca sprijin mâna. ldura fiin ei tale.
Te-ai oprit i ai r mas! Sub greutatea inimilor noastre, i ascult t cerile
Purtai cu tine un col al unei stele, marginea visului s-a frânt.
rupt din focul Zeilor atunci când i-ai iubit M-ai cuprins în bra e! i optesc prin fream tul frunzelor
prea mult pe oameni. Prin tine mi-am g sit aripile i prin mirosul parfumat
În schimb, i-ai oferit ficatul vulturilor. iar r nile ce m-au durut al florilor de iarn ,
Eu m temeam! s-au închis de-atâta strâns te strig prin toate râurile ce izvor sc
Eram un vultur ce nu vedea la piept. din mun ii ce- i scald crestele în nori,
i f aripi necrescute. prin vânt î i cânt iubirea pentru tine.
Poate c atunci, cândva, Te înc lzesc cu c ldura sufletului
fra ii mei gustaser din tine. Miza destinului i te înmiresmez cu aroma inimii.
Poate c am f cut-o i eu, i ascult t cerile din l untrul t u
lacom fiind de sângele- i fierbinte, Ne-am g sit întâmpl tor încercând s s desc în tine
dar într-o alt via . pe un col al unei lumi de poveste. toate dorin ele mele cele nebune.
Ai fi putut s m alungi, Atunci când nop ile i zilele tii tu, nu sunt atât de departe,
te-a fi-n eles. se îngânau într-o tandre e trec toare. sunt în sufletul t u iar de pe buza timpului
Dar ai ales s -mi fii un sprijin Am alergat gr bi i dup un destin ce zboar ,
de col ul stelei rupte, luminat care a vrut s ne a tepte. îmi fac vreme
sub piatr . Destinul ne f cuse c ile! i s rut
i-acum î i odihnesc în Miza lor era con tiin a stra ina inimii.
Anul X, nr. 7(107)/2019 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine 41
Liliana POPA Varga Istvan ATTILA

adagio în balet clasic În care semne te încrezi

Din piscurile stinse
timpul s-a înscris într-un cerc
sau într-o tiar Pe creste, sus, nu po i vâna.
Caprele negre, solitare Mult prea...
pe care i-o scoate uneori
Aleg u or calea cea grea multe durei!
mângâie safirele amintirilor Adio în netr iri
când aude stropii r ci i Piscul seme , în soare. A ne-ncheia,
Adio...
de vântul nereg sit vie ile din noi,
Ai devenit s lb ticiune, Un cuvânt...
în sufletul de poet f anotimpuri, viile tr iri!
Ce carnivor diminea , O încheiere,
sub cetina norilor A termina...
Vei respira mai greu, mai chinuit zeci de ori...
dezam gi i i descul i. oarecum...
Sub masca- i vesel pe fa . Repetat!
Oricum...
doarme pu in, dup model bizantin
Repede,
sau florentin
formele m rii de ieri mult prea... Gr ind din neant
abia trezit,
reped...
i zorn ie diamantele diademei Gr ind,
formele m rii de ieri Rostit!
de ce nu crezi fiin de alabastru cu voci...
sub lumin de luceaf r
în rostirea mea neblând Totu i, tremurând...
ca-ntr-o biseric
timpul e soare senin Niciodat ... Acel sfâr it!
mi-au întins covor de catifea
i aprig furtun Spus, sincer.
între lini ti Din arogante,
ce-ncunun al nostru zenit Voit, a fi!
unduind armonii Dulci, dar...
noi to i suntem anonimi Nespus,
de vise ude Dureroase!
nu vezi frunza pl pând în t ceri! Cu sufletul,
zând pe caldarâm, Nerostit,
în spuma alb Plin de...
nu vezi cum ne frângem privirile în finit în netr iri!
ternut la picioare Triste i!
când clipa de via e un infinit?
pove ti aduse departe
Astfel, terminând,
doamn a nostalgiilor împletite în Bizan A nu rosti viile tr iri
într-o clipa,
privesc în ochii t i o lacrim sau mai departe A nu rosti, Ratat !
rezemat în ziua alb miros st ruitor de ambr acel cuvânt, Într-o via ...
de ce nu pui un zâmbet i de alge... un adio! Netratat !
în palma pentru s rut A ne rosti, Într-o existen ...
de ce nu închizi amarul un pesc ru coboar multe... Nefiin at
într-o cup de iubiri? desenând sfere perfecte.
credea c am uitat
damnat s urc treptele de vis
ve nicia m rii i a oaptelor
argintate, sticloase
ramurilor de m slin
încrustate cu arpegii
ce nu se mai sfâr esc
la rm de mare
o s m ascund în c ul palmei
în fiecare diminea
alb, translucid.
alt catedral
i scutur
la por ile timpului
pe marama mea de borangic
paznicul încremenit
flori albe de liliac...
i zorn ie c tu ele.
peste um rul meu se uit
oim vân tor clopotni a din zare
clopotul profetizând
Lumina stelelor vânezi
Sf mi c ri ascunse
lacrimi, m rg ritare... Umberto Boccioni - Ora ul
42 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul X, nr. 7(107)/2019

Mariana GRIGORE

Locul meu secret! în hamacul încurcat cu prea multe i e

de artizani ce împletesc în prispa nop ii
M-am retras din imuabila nep sare a inefabilului gând
trezirea la prea pu in diminea
care m întreab obsedant dac simetria este o m sur ,
Tu stai retras la un col de expectativ
sau un sentiment pe care îl a eaz vântul
care m prive te cu ochiul întreb rii
în antiteza mea dintre culoare i lumin
ti indecis în precizii precare
Închid ochii min ii în uitarea de sine,
i în timiditatea sensului unic al t cerii
calc cu urme de pa i ag i de glezna timpului
întrebi dac sunt lun sau lunatic himer în trecere prin tine
din care beau ciutele dumnezeirea ro ului la chindii neumblate
Habar nu am dac m croiesc hain de trup
i ating întunericul r mas în umbra amintirilor
sau în detrupare alerg bezmetic în forma geometric a aburului
cu linia orizontului dintre infinit i esen a dep rt rii
mi-e imprecis sensul exact al filosofiei decriptat în homo sapiens
Sunt înfometat de aceast splendoare difuz
dar,
pe care o palpez cu lini tea dintre
în eleg nonsensul pauzei dintre dou emisfere
imaterialitate i reg sirea de curcubeie
care î i caut pân la în are, punctul
Ating cu degetele imaginii ren scute,
vernal
închiderea unei u i ce m cheam în afara mea
Am atins cu epuizarea substantivului
rup de teluricul sentiment c am fost lut
via ,
i p strez secretul na terii în focul ce m arde pe rug...
bucuria de a p lmui cu zile
Privind flac ra,
obrazul nop ilor care m pierd pe drumuri
doar tu vei în elege de ce te chem
ce pleac diminea a i se întorc în aceea i
când mistuirea sufletului mai cere o ultim culoare.
sear ,
tot noapte
Memoria vie ii! Din fire invizibile de soart ... ce s mai împletesc?
Niciodat nu am tiut ceva despre moarte
doar c undeva se pr bu te o câmpie Elegie cu inimi!
peste mun ii întor i cu vârful în jos
Pe str zile sunetului gol al caden ei
Când atinge teluricul pas,
îmi aud pa ii cuvintelor
în urma t lpii cresc ciulini ce în ep în suflet, soarele
alergând printre pietrele gândurilor
Nu tim dac trecerea la alb
în sensul privitului peste um rul umbrei
este cur area negrului în care ne-am strivit melcii,
Încerc s opresc ploaia dintre dou silabe
nici cre terea firului de iarb nu tim dac învie în verde
ce tremur sub strea ina unui semn uimit de întrebare
când raiul num zilele cu puste l sate în grija focului
De ce cade în cuibul cu vr bii,
Nu tim nici cine ne suntem în unde, sau de ce
prada sfâ iat de p ri r pitoare?
i dac lutul ce ne-a curs în trup
Nimic,
a fost ap vie din râu f mal.
este totul când r spunsul
Nu ne amintim altceva decât uitarea
îmi aminte te de un fluture cu aripi
i m rul discordiei mu cat de p cat
ce bâjbâie prin zboruri asimetrice
În memoria semin ei nelocuit
între lumin i resturi de crisalid ,
va r mâne doar albastrul înnodat de firul na terii
sau de un copil ce- i împrumut candoarea,
i acea p dure cu lumini ul întors în palma frunzei
chipurilor de lut care cioplesc bucuria în piatr i fum
de care trunchiul ar fi doar un lemn... i atât
...
Cu înc o via se face prim var !
Iar plutesc printre nori de hârtie
care modeleaz albastrul în baloane f ghidrop !
Din fire invizibile de soart Cred c m voi întinde pe drum dep rtare,
Din fire invizibile de soart prind din întâmplare lungimea infinitului
es pe îndelete pânze cu borangic rupt între ar torul luminii îndreptat c tre „unde”
d ochiurile g urilor i nordul înfipt ca o suli în indecisul „de ce”
sunt tivite pe la marginile pr stiilor Totu i, mai las -m pu in înainte de r ritul
i colorate în raiuri cu u ile închise supraaglomer rii nuan elor de gri matur
ianjenii înva tabla adun rii de fluturi Vreau s desenez pe asfalt inimi cu form de suflet!
Anul X, nr. 7(107)/2019 Constela\ii diamantine
Gheorghe Andrei NEAGU
Cultura de provincie
@între agonie ]i extaz
Recent, am s rb torit, în fel i chip, un secol de la marea unire.
Nu-mi amintesc ca guvernan ii sau Uniunea Scriitorilor s fi organizat
un concurs de literatur cu specific unionist.
Sporadicele ini iative private proveneau fie din lumea festivalurilor
consacrate, plasând teme referitoare la centenar, fie din lumea unor
patrio i cu dare de mân . i gata. N-am mai v zut programat pentru
anul acesta vreo ini iativ care s poarte cu ea ceva referitor la cen-
tenar. Dar nu a a se întâmpla pe vremea când Carol al II-lea era „ca-
pul rii” i se ocupa printre altele de promovarea culturii. Pentru
Carol nu exista cultur de provincie, chiar dac existase un glas re-
gal în lumea poeziei. Lumea bun de acum o sut de ani importase
stilul ez torilor literare franceze i al promov rii talentelor locale la
nivel na ional. Este adev rat c provinciala „ coal Ardelean ” s-a
promovat singur , c Eminescu a fost în at pe tronul poeziei române.
masoneria acelor vremuri a promovat cu mult ardoare poe i i
scriitori care, altfel, nu ar fi fost cunoscu i decât în locurile de provincie.
Dup cum tot atât de adev rat este c mari valori din lumea lite-
rar de provincie s-au neantizat, fie din lipsa unui talent zguduitor,
fie din lipsa promov rii.
Eminescu însu i, de i tr ia în capital , a fost tip rit în volum
post-mortem. Pân i în familia genialului Eminescu, sora poetului,
Aglaia Drogli, care i-a aprins inima lui Titu Maiorescu i i-a influen at
pe compozitorii Ciprian Porumbescu i Teodor Flondor, s-a stins
a se putea realiza nici m car în Bucovina.
Actri de teatru, pianist , cu o voce instruit , Aglaia s-a impus
o vreme scurt la Cern i, sprijinind folosirea versurilor din „Som-
U. Boccioni - Cap+Lumin +Ambient
43
noroase p rele” ale genialului poet, în „serenada pentru bariton i
cor”, scris de Flondor.
Nu putem pune e ecul pe seama provincialismului. Dup cum
am spus, pân i într-o familie, e ecul poate fi pus pe seama altor
factori. Dintotdeauna în literatura român s-a sim it nevoia agentului
literar, care în unele ri din Europa a sprijinit cu succes editarea
scriitorilor valoro i. Eminescu a fost acuzat de cosmopolitism, în
revista Federa iunea nr. 38 i 39 din luna mai a anului 1870, explicând
ce în elege el însu i prin cosmopolitism, face câteva afirma ii referi-
toare la sus inerea autonomiei Transilvaniei, de „f râmare a dualismu-
lui, a unei forme ce contrazice natura obiectiv a monarhiei, drepturi
ce are fiece popor de a- i determina voin a prin legi i de-a avea un
propriu organ”. Ecoul unei asemenea atitudini a trecut fruntariile
române ti i a ajuns pân la judec toria din Pesta, pentru c procuro-
rul ungur l-a citat i a cerut pedepsirea lui. Mai mult, într-o „epistol
deschis c tre domnul Dumitru Br tianu (vezi Românul din august
1870) împreun cu fratele Dan în numele Comitetului Central a spus
cum c în munca genera iunilor trecute... ne-au dat ideea întregului
i noi avem a o realiza”. Dup cum se vede, Eminescu f cea apel la
fr ie pentru reîntregirea visat , fiind acuzat, de c tre ispravnic, de
filosemitism i cosmopolitism. Azi este acuzat de na ionalism, xeno-
fobie i antisemitism. Iat ce înseamn s ai valoare, chiar dac Ro-
mânia este doar o provincie literar în context european.
Este adev rat c un scriitor i-a dorit atunci ca i acum s fie
stimat i r spl tit pentru a- i p stra onorabilitatea cât timp este în
via . Este gre it ideea potrivit c reia suferin ele unui scriitor stimu-
leaz actul de crea ie. Dac un scriitor este sus inut de un posesor
de mijloace materiale, nu trebuie condamnat.
În realitate, el nu- i vinde sufletul, ci î i conserv existen a pentru
a se putea exprima. Numai atunci când mecenatul condi ioneaz
modul de exprimare, scriitorul dispare sufocat de neputin .
Ca locuitor al ora ului Unirii Principatelor, nu pot s nu remarc
extazul ce l-a cuprins pe Duiliu Zamfirescu când a fost desemnat drept
prim guvernator al Basarabiei revenite la ara mam . La 20 februarie
1918, p rintele romanului modern î i împlinea visul unionist, pro-
movând la Chi in u bunele inten ii ale guvernului.
Generalul Averescu l-a ap rat de ura liberalilor lui Br tianu, c rora
în tinere e le stricase aranjamentele în „dota ia coroanei” p strându-
i intrarea în Academia Român . Ura liberal s-a manifestat i împo-
triva lui Eminescu. De aceea trebuie s fim solidari cu valorile spiri-
tuale ale neamului, a a cum Alecsandri i Kog lniceanu l-au ap rat
pe Zamfirescu.
Ast zi, scriitorii, pe lâng faptul c unii sunt prigoni i, sunt trata i
i cu dispre întru neantizare, de parc ar fi disp rut. De la solidaritatea
scriitoriceasc de dinainte de al doilea r zboi mondial, s-a ajuns la
ur confratern p guboas pentru însu i spiritul na iei române.
Prostia a ajuns s fie exact cum a descris-o celebrul Ion Pribeagu.
44 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
ODA PRO TILOR
Motto:
Cu prostul care n-are coal
Te lup i pu in i-ai câ tigat.
Dar duci o lupt colosal
Cu prostul care are coal !
De-ar fi s -i lu m pe to i la rând,
i actualii, dar i fo tii,
Cei mai de tep i de pe P mânt
Au fost întotdeauna... PRO TII.
Nu te ruga la ursitoare
i fac -n via a ta vreun rost,
Mai bine url -n gura mare :
„Iubite Doamne, f -m ... PROST!”
De ce s tragi ca la galer ,
-nve i atâtea f rost,
De vrei s faci o carier ,
Ajunge numai s fii... PROST.
În lumea asta cu de toate,
Unde se-nva contra cost,
cat c nici o facultate
Nu d i diplom de... PROST.
Avem impozite cu carul,
Dar înot m în s cie
i ce buget ar avea statul
Dintr-un impozit pe... PROSTIE...
Ei sunt ca iarba, cu duiumul,
nu-i jigne ti, s nu-i împro ti!
O, Doamne, de ne-ar cre te grâul
Cum cresc recoltele de... PRO TI.
Si-n lumea asta r sturnat ,
Unde cei strâmbi sunt cei mai drep i,
Savan ii no tri mor de foame
Si numai PRO TII sunt de tep i.
De aceea nu po i pune accent pe ceea ce unii numesc ast zi
„provincialism literar”. Academicianul Alexandru Dabija afirm , cu
mult umor, c în Carolina de Nord „sunt importan i doar scriitorii
de succes, în Fran a sunt importan i to i scriitorii, în Anglia nu e
important niciunul, iar în Australia trebuie s explici ce e aia un
scriitor. Literatura român are mai multe complexe: a unei literat-
uri de provincie a Europei, apoi i de provincie a provinciei, în
sura în care un scriitor trece dincolo de barierele Bucure ti-
ului sau dincolo de grani ele României”.
Devoalând câte ceva din experien a lecturii în S.U.A. când la
Chicago toat lumea citea aceea i carte, academicianul N. Dabija a
propus o ini iativ asem toare în Moldova. N-a avut succes. Scri-
itorii l-au b nuit c ar avea avantaje personale, ascunse. În realitate,
provincia este adeseori animat de câte un scriitor care se dovede te
are mai mult talent i în elegere: Cassian Maria Spiridon - la Ia i;
Victor Munteanu - de la Bac u; Gelu Dorian - la Boto ani; George
Vulturescu - la Satu Mare.
Din p cate nu po i spune c Manolescu, C rt rescu, Vosganian,
L.I.S. i al ii ca ei, au reu it s promoveze în afara grani elor rii cele
mai reu ite produc ii literare din provincie. Ace ti domnii habar n-au
de scriitorii valoro i din diverse zone ale rii, care, în publica iile
zonale scot la lumin crea ii net superioare bucure tenilor.
aminti i cum au fost neantiza i Buzura, P unescu, Breban, E.
Simion i al ii ca ei. Sco i, prin diverse uneltiri, din structurile literare
de mare succes cum ar fi i revista Cultura, literatura de provincie se
Anul X, nr. 7(107)/2019
dovedea a fi chiar un pericol prin calitate pentru amploaia ii dâm-
bovi eni. A a se face, c au r mas în picioare tot revistele girate de
regimul comunist. În plus, ele au devenit un fel de feud destinat
prietenilor literari. Cum nimic nu este nou sub soare, este de ajuns s
ne amintim de fondatorul Daciei Literare, Kog lniceanu, care în
articolul „Filozofia provin ialului în Ia i”, face o analiz pertinent a
inuta ului (provin ialului). Este plin de umor descrierea inuta ului,
apropiindu-se de capitala Moldovei: „s fie de departe sau de aproa-
pe, de la miaz -noapte sau de la miaz -zi, dintr-un târgu or sau
dintr-un ora , de la Adjud sau de la Foc eni, de la Gala i sau de la
Cotnari/… / Îndat ce harabagiul sau surugiul i-a spus c se z resc
turnurile, întocmai ca patru fesuri, ale Mitropoliei, provin ialul î i
freac ochii, î i întinde vederea/…/ î i scoate capul afar /…/ i se
înal , dându-se cu totul priveli tii /…/ Cu inima zvâcnind de emo ie,
bietul om î i zice: Iat -m în cel mai frumos ora al Principatului
Moldaviei/…Bucuria îi este de scurt durat . Când se apropie de
bariera intr rii în cetate, vame ul, un fel de amfibie îmbr cat jum -
tate turce te, jum tate c ce te) opre te tr sura i-l întreab : … O
alt amfibie îl întreab de ce nu are marf … i-i ia bagajul la o
verificare am nun it … iar când d peste ni te cârna i usca i cu
usturoi îi confisc … inuta ul care nu în elege nimic din otcupuri
i monopoluri i care tie c (sic!) carnea-i l sat de Dumnezeu s
fie mâncat , î i iese din min i i ajunge la un schimb de ghionturi cu
amfibiile. În fine, jefuit i îmbrâncit, eroul merge la un han, unde
slav Domnului va fi tratat rege te, dându-i senza ia c a ajuns în
capital … Îns când sose te nota de plat , provincialului i se smulge
ziua în amiaza mare, punga cu bani, la fel cum i s-ar fi putut întâmpla
noaptea în codrii”.
da i seama c scriitorul provincial, într-o am rât de capital ,
provincial i ea, nu mai are niciun fel de sc pare în fa a universalit ii
literare pariziene.
În general, în provincie se pun bazele crea iei literare de valoare,
dup care autorii sunt ademeni i în capital , mai greu la Paris sau în
America. Uneori, nici nu trebuie s ajungi în capitala luminilor - vezi
cazul Tristan Tzara, fondatorul Dadaismului. Sunt i situa ii când
provincialii valoro i pot e ua atunci când purced la o transhuman
literar de o asemenea anvergur . Deci, literatura a a zis de provincie,
plute te în permanen între agonie i extaz. Depinde numai de clasa
politic - s i asume r spunderea i promovarea unor valori autentice
chiar dac valorile promovate se aliaz împotriva noilor veni i - cum
a fost în comunism, când un „ inuta ” între ale literaturii nu prea
reu ea s i tip reasc parte din crea ie în presa sau editurile centrale.
Se zice c era cenzur comunist . Adev rat. Dar tot atât de nemiloas
era i cenzura confratern , unde nume grele din literatur acaparase
în interes personal editurile finan ate de comuni ti.
Agonia i extazul crea iilor literare au fost dintotdeauna apanajul
jocului de culise ca atare, indiferent de perioad .
Umberto Boccioni - States of Mind I
Anul X, nr. 7(107)/2019 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Emilia STROE
Lumina ]i iubirea @î n psalmii
preotului-poet Dumitru Ichim
]i @în cei arghezieni
Personalitate de prim rang în cultura româneasc actual , pe
care o promoveaz în spa iul canadian, unde locuie te din 1974 cu
familia, preotul Dumitru Ichim, având un doctorat în Teologie dogma-
tic , a publicat atât în ar , cât i peste hotare, versuri i proz , deve-
nind un nume de referin . Preot paroh la biserica „Sfântul Ioan Bo-
tezatorul” din Kitehener, Ontario, din 1978, Dumitru Ichim a debutat
editorial cu volumul de poezii De unde începe omul, editura „Litera”
Bucure ti, 1970, i a continuat cu poezie de tip haiku i tanka, gen de
poezie scurt japonez , care i-a adus un succes imens. În ar a pu-
blicat la revistele: „Luceaf rul”, „Tribuna”, „Gazeta literar ”, „Curierul
românesc”, iar in str in tate la revistele: „Cuvântul românesc”, „Lu-
ceaf rul românesc”, „Lumin lin ”.
A publicat volumele de proz : Planeta Ichtys - 1974, Vinerea
Mare - 1975, Sub umbra Sfinxului, în colaborare cu Petru R zu -
1978, Urmele (poeme haiku) - 1977, Constantin Brâncoveanu (poem
istoric) - 1981, Melcul - 1981, Agape - 1982, împreun cu Nicolae
Novac i so ia sa, Florica Batu Ichim. Critici consacra i i-au apreciat
talentul creator, maturitatea scrisului, cultura i sensibilitatea sa.
rintele mitropolit Bartolomeu Anania, care a fost i scriitor, spune
„arta lui se maturiza de timpuriu i mai r sese perspectiva con-
sacr rii prin litera tip rit ”. Fiica p rintelui Dumitru St niloae, doamna
Lidia St niloae-Ionescu î i aminte te de anii de studen ie ai preotului-
poet Dumitru Ichim: „studentul Ichim frecventa cenaclurile literare
ale Bucure tiului, împreun cu viitoarea sa so ie, Florica Batu i
toata lumea era de acord în a spune c ambii se distingeau printr-un
dar deosebit al cuvântului scris”.
Exist în poezia sa mai recent unele poeme intitulate Psalmi,
care au ap rut la editura „eCreator”, Baia Mare, 2018. Ca form , ele
Umberto Boccioni - Cal i c re
45
sunt sonete de tip shakespearian, amintindu-ne cumva de Vasile Voi-
culescu, cu Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în tra-
ducere imaginar . Fondul, con inutul lor, plecând de la Psalmii
davidieni, binecunoscu i p rintelui poet din textele biblice, ne poart
cu gândul la cel lalt mare poet al nostru, Tudor Arghezi i Psalmii i.
La o prim abordare, psalmii p rintelui Dumitru Ichim par o poezie
închis , ermetic , cifrat . R mâne în minte o muzicalitate specific ,
nemaiîntâlnit pân la dânsul, iar aceasta te face s mai cite ti o dat
i înc o dat poemul, pân când din urzeala-i deas încep s trans-
par motive poetice i teme biblice, cuvinte i în elesuri noi.
Suntem în fa a plurivalen ei i ambivalen ei textului poetic. Poezia
este prin excelen textul literar în care cuvintele genereaz imagini
noi, multiple, pornind de la un centru, de la un motiv sau tem dat
ce r sfrânge în jur lumina lor, asemenea unor raze de soare. Tema
iubirii i a luminii este o constant a psalmilor p rintelui Dumitru
Ichim. Iubirea îmbrac atât forma poeziei clasice, în care cei doi
îndr gosti i str bat timpurile i lumea, înfrângând opreli tile, cât i
forma unei poezii mai subtile, în care personaje biblice ne invit la
medita ie i transfigurare. Sonetul, ca poezie cu form fix , are o
elegan aparte i solicit un plus de concentrare, de unde frumuse ea
sa, locul s u de regin a poeziei. Unele dintre sonetele p rintelui
Ichim au titluri hazlii, sunt u or umoristice, dar numai aparent: Psalm
în doi i-o soacr -n plus; Psalm cu cârlion i de aur; Psalm cules
din spini de cactus. Al i psalmi se refer la teme biblice: Psalm cu
pilda carcasei; Psalm la u a foi orului, Psalmul Apokastazei; Psalm
dintr-un ciob de psalm.
O alt tem este aceea a condi iei poetului, a destinului s u:
Psalmul cresc torului de stele; Psalmul la modul gramatical al
iubindului. Peste toate domin îns iubirea, cuvânt magic ce guver-
neaz universul, transcris de poet cu majuscul . Iubirea este de
esen divin , iubirea dintre b rbat i femeie este cheia vie ii i surs
de lumin . Aproape toate sonetele fac referire mai mult sau mai pu in
voalat la acest sentiment nobil, rafinat, uneori p tima , care este
dragostea. Câteva sonete se deta eaz chiar prin titlu: Psalmul iubirii
nebune; Psalm din p gâna hum ; Psalm cu Rumi în gradin ; Psalm
de închipuire a trandafirului. Pornind de la versetele biblice din
Facerea (I,3): „ i a zis Dumnezeu s fie lumin ! i a fost lumin ” i
Ioan (XIII, 34) „V dau porunc nou , ca unul pe altul s v iubi i.
Dup cum eu v-am iubit pe voi, a a i voi unul pe altul s v iubi i”,
poetul Dumitru Ichim, reluând tema iubirii i a luminii în Psalm în doi
i-o soacr -n plus, adreseaz Iubirii întreb ri, f a a tepta r spun-
suri. Ea este asemenea unei n luci care se înal pân la cer, trecând
peste barierele silogismelor i ale matematicii, peste ecua iile ce se
pretind de in toarele secretelor universului. Sonetul este construit
antitetic, pe opozi ia gândire logic /iubire, sentiment. Antiteza nu
46 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
este o simpl figur de stil, ci un mod de concep ie i construc ie, de
unde rafinamentul poemului i frumuse ea sa.
Poetul pune în opozi ie „vocala”, adic poezia, „duhul” ei „de
aur”, calitatea sa, puritatea sa, „zvonul din lumin ” cu „ecua ii”,
„kilul i calupul”, mintea:
„Dar sceptrul îl vrea mintea, c -algebrei e despin ,
totul se m soar cu kilul i calupul,
C-ar prinde-n ecua ii chiar zvonul din lumin ,
Ma in rii de glande ispr vnicindu-mi trupul.”
Poetul Dumitru Ichim este un inovator în materie de limb i
vocabular, el creeaz cuvinte noi: „despin ”, „ispravnicind”, „lumi-
nând ”. Acest „zvon din lumin ” se une te cu „alchimii de cântec”,
întrucât lumina de esen divin devine cântec, caleidoscop de melo-
dii, mozaic pentru icoana cea nef cut de mâna omeneasc .
Dragostea este „un num r”, iar nu „stupar de constela ii”. Poetul
achieseaz la ideea num rului de aur din Rena tere, esen a perfec-
iunii. Poetul se adreseaz iubirii:
„Eu una tiu, iubire, când p ru-l la i pe um r,
Chiar Dumnezeu fereastra deschide i prive te.”
Un proverb popular românesc spune: „Ce-i frumos i lui Dum-
nezeu îi place.”
Într-un psalm arghezian intitulat Sunt vinovat c am râvnit,
Arghezi contureaz un portret feminin, amintindu-ne parc de pic-
turile lui Paul Gauguin, cu femeile din Tahiti:
„Iar când plecam, c lare cu trofee,
Furasem i câte-o femeie
Cu p rul de tutun,
(...) cu ochii de l stun.”
Într-un alt poem, Mâhniri, Arghezi pare a-i r spunde:
i Dumnezeu ce vede toate,
În zori la cinci i jum tate,
Pândind s ias prin perdea,
O a v zut din cer pe ea.”
Iubirea este pictura unei nun i tradi ionale, cu lacra de zestre
adus de mireas ca ofrand . Poetul închin iubirii un adev rat imn,
în cele dou versuri finale, care sunt i concluzia sonetului. Iubirea
învinge totul, inclusiv ra iunea, mintea, care se opune i este ca o
„soacr , poam acr ”, cum se spune in folclor:
Umberto Boccioni - Revolta
Anul X, nr. 7(107)/2019
„L-atâta bucurie, ce n-o po i strânge-n lacr ,
De-i nunt , ce conteaz c mintea- i va fi soacr ?”
În Psalm cu Rumi în gr din , serenada cu cuvinte ambigue este
cântat de însu i poetul iubirii nemuritoare, Omar Khayyam, lâng
un ulcior cu vin, spre eterna amintire a faptului c i noi oamenii, tot
din p mânt suntem f cu i, ca i ulciorul. Poetul continu pledoaria
sa pentru iubire i pentru îndr gosti i, pentru tr irea clipei ca sum a
trecutului, prezentului i viitorului, pentru iubirea care tope te in-
clusiv iadul, mustrând înc o dat ra iunea, „cugetul r u i acru” :
„Iube ti? Ce mai conteaz trecutul, viitorul!
Nu-n toate e prezentul ce-ai fost, vei fi Iubirii?
Precum e ve nicia chip al dumnezeirii,
Sub ire duh ce-ntrup , unul din altul, dorul.
Când pân -n cer sunt cântec, taci, cuget r u i acru:
Iubesc, chiar însu i iadul îl v d frumos i sacru!”
Poetul ne ofer o prim i ingenu icoan a dumnezeirii în versul:
„Precum e ve nicia chip al dumnezeirii”.
Sintagma „sub ire duh” ne trimite cu gândul la cealalt persoan
a Sfântei Treimi.
Arghezi, în Psalm - Ruga mea e f cuvinte, vorbe te i el de
ve nicia dumnezeirii, la care se raporteaz :
„Ruga mea e f cuvinte,
i cântul, Doamne, mi-e f glas,
Nu- i cer nimic. Nimic i-aduc aminte,
Din ve nicia ta nu sunt m car un ceas.”
Cât despre p catul care are drept plat iadul, Arghezi este ironic
la adresa jalnicei sale f pturi, incapabile de a-i mul umi Creatorului
pentru ce i-a dat:
„Vreau s pier iîn bezn i în putregai,
Nencercat de slav , crâncen i scârbit.
i s nu se tie c m dezmierdai
i c -n mine însumi tu vei fi tr it.”
Continuând cu Psalm de închipuire a trandafirului, poetul
Dumitru Ichim trece de la un aparent elogiu adresat Iubirii, prin
binecunoscutul simbol al trandafirului, la o poezie cu tem religioas ,
în care trandafirul este subiectul unei profe ii despre o iubire jert-
felnic , „zdrobit ca un strugur”.
Este iubirea Celui ce s-a întrupat, a murit purtând pe cap o coroan
cu epi, dar a înviat pentru noi to i, pentru a ne ierta i a ne ar ta un
model.
Iubirea lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Tat l, care a luat trup
de om, n scut de prea Sfânta Fecioara Maria, anun at de arhanghelul
Gavriil c , ceea ce s-a z mislit in pântecele ei este de la Duhul Sfânt
(Buna Vestire):
„Cum mama dibuie te mireasma care doare,
ea-i dumnezeirii cu lutul n sc toare,
Fiin ei dând din lacrimi s mân a de v paie”.
Poetul creeaz un adverb de mod, „petalic”, de la un substantiv,
ceea ce confer un în eles cu totul aparte sintagmei „zboar petalic
în arip ”. Aripa este ca o petal de floare, zborul este „rotund vârtej
Luminii”. Aceast emana ie a luminii face referire atât la Schimbarea
la fa a Mântuitorului, cât i la îns i taina Învierii, când El nu a
putut fi recunoscut i a fost confundat cu gr dinarul:
„L rgindu-mi intirimul cu spinii i hotarul,
N-a fost normal, Iubirii, s cred c -i Gr dinarul?”
În Psalmul polenului de cenu , poetul face o compara ie între
curcubeul r rit dup ploaie, in metafora „se bea sfios din moarte”
i „polenul de cenu ” care „d focului fiin a”, pentru a sublinia
ideea regener rii vie ii din moarte.
Patima Mântuitorului, jertfa Sa pe cruce i apoi Învierea au ar tat
Anul X, nr. 7(107)/2019 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
omenirii c iubirea Sa pentru oameni a învins timpul, vremelnicia.
Asemenea este i dragostea Tat lui Creator, despre care ni se spune
„ atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât a dat pe Fiul S u Unul
scut, pentru ca oricine crede în El s nu piar , ci s aib via
ve nic .” (Ioan, III,16).
Iubirea este etern , ea învinge temporalitatea, spa ialitatea:
„Iubirea nu-i speran ei i nici credin ei roaba.
Ce-i ve nic totdeauna a râs de tot ce timp e.
Cum i-ar purta coroana, din scris de spin i ghimpe?
Crezi roua, plânsul nop ii, c -i ochiului degeaba?”
În Psalmul pariului pe nemurire, tema iubirii universale implic
cel pu in dou tipuri de lectur : aceea a iubirii dintre un b rbat i o
femeie, incluzând subtema fericirii, dar i a nefericirii, a „pelinului”, i
iubirea mult mai discret , aceea christic , ce aminte te de Sfânta
Euharistie:
„Bea vinului pariul ce-ai pus pe nemurire,
C-ai câ tgat to i spinii coroanei de Iubire!”
Ca o replic personal la Cântarea Cânt rilor din Vechiul Tes-
tament, dar i ca un joc de cuvinte ce îndemn la o alt cheie de
lectur , poetul spune:
„N-au fost lumin torii, ci a luminat s rutul
Cânt rilor cântarea îngem nând-o-n zodii.”
Cântarea Cânt rilor, considerat de unii exege i drept un poem
de dragoste ce nu are a cauta între c ile Bibliei, a primit interpretarea
cea mai frumoas i adev rat , anume dragostea dintre Hristos -
Mirele i Biserica - Mireasa, tema fundamental .
Psalm dintr-un ciob de psalm revine la tema Creatorului-Olar i
a crea iei sau a creaturii, printr-un paralelism între ceea ce creeaz
olarul „ce ti, idoli, por elanuri” i ceea ce Dumnezeu-Olarul-Creatorul
a f cut din lut, adic pe om, c ruia i-a dat apoi „suflare de via ”:
„Atunci luând Domnul Dumnezeu rân din p mânt a f cut pe om
i a suflat în fa a lui suflare de via si s-a f cut omul fiin a vie”. (Fa-
cerea, II, 7).
Iat versurile poetului Dumitru Ichim:
„Ce ti, idoli, por elanuri, nu voi ca s te mustru,
car un spin de via , un fream t pus pe chicl ,
Din zeci de oglinzi, f arnic, când te r sfa lustru,
La cin , chiar i pâinea e me terit -n sticl .”
Maestru al cuvintelor i al îmbin rilor acestora, precum: „spin de
via ”, „chicl ”, „lustru”, poetul Dumitru Ichim, el însu i un „culeg tor
de stele din stih de atlantid ”, ne dezvaluie în finalul poemului c
este vorba de Cina cea de Tain , unde Mântuitorul instituie taina
Sfântei Euharistii pentru totdeauna. Întrebarea retoric asupra r stig-
nirii Mântuitorului insist pe ideea de neputin a umanit ii de a
Umberto Boccioni - Nud
47
gândi i de a face binele:
„M -mbat nebunia i-n patim viesparul:
De ce n-au spart ulciorul i-au r stignit Olarul?”
Arghezi vorbe te i el despre cin în psalmul Ruga mea e f
cuvinte:
„G tit masa pentru cin
mâne pus de la prânz.
Sunt, Doamne, prejmuit ca o gr din ,
În care pa te-un mânz.”
Ambii poe i sunt obseda i de lumin ; la Arghezi aceasta se r s-
frânge pe obiecte, recompunându-le, dându-le o nou via , un sens
nou:
„Tare sunt singur, Doamne i piezi !
Copac pribeag uitat în câmpie,
Cu fruct amar i cu frunzi
epos i aspru-n îndârjire vie.
(...)
Nalt candelabru, straj de hotare,
Stelele vin i se aprind pe rând
În ramurile-ntinse pe altare.”
La p rintele Ichim, lumina este iubire i cântec, transfigurare
mistic , icoan bizantin :
„Se lumineaz lemnul sub dalt i geal uri.
a-mi mustra Teslarul întregul trup nemernic.
De slab te la i Iubirii, atunci îi e ti puternic.
Au fluierul d cântec din cioturi, sau din g uri?
(...)
rutul din lumin se-nfrupt , nu din gânduri.
Iubirii, tâlc de flutur, din oglindiri cunoa te-i!
Altfel, ce toarce gândul, e doar m tasea broa tei!”
(Psalm de luminare a lemnului)
La Arghezi, lutul se împlete te cu visul i cântecul; ideea de
dumnezeire este pus pe seama neputin ei sfin ilor de a- i imagina
transcendentalul, în timp ce el, poetul, cade la picioarele Mântuitorului
din icoan , s rutându-i-le cu lacrimi ca o „boab de m rgea”:
„Doamne, izvorul meu i cântecele mele!
dejdea mea i truda mea!
Din ale c rui miezuri vii de stele
Cerc s -mi înghe o boab de m rgea.
(...)
ti ca un gând, i e ti i nici nu e ti,
Între putin i-ntre amintire.”
(Pentru c n-a putut s te-n eleag )
Câteva sonete i anume: Psalm cules din spini de cactus, Psal-
mul Apokastazei, Psalmul la modul grammatical al iubindului i
Psalm din p gâna hum au ca tem eternitatea iubirii. Poetul creeaz
imagini plastice i auditive, într-un simbolism rimbaldian uneori, iar
alteori utilizeaz expresii proprii, umblând la gramatic i vocabular,
reînnoindu-le ca i cum ar zidi un templu, un templu al cuvintelor i
necuvintelor. Iat de exemplu, dativul etic, una din construc iile sale
preferate: „cui oare mi-a-nflorit cire ul?” (Psalmul Apokastazei).
Gerunziul devine substantiv: iubindul:
„Schimbând infinitivul, cu-alt infinit - iubindul”
(Psalmul la modul gramatical al iubindului)
Unele verbe sunt folosite f prefixele obi nuite sau desinen ele
specifice de persoan : „se-oglind ” în loc de „se oglinde te”; „flo-
resc” în loc de „înfloresc”, în sintagma „floresc colindul”. Efectul
poetic este inimaginabil, rimele curg, traducând o atmosfer esut
exclusiv din lumin si cântec; este vibra ie pur , flac divin :
„Fl mând cântec din cântec”
(Psalmul Apokastazei)
48 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
„Junghierea din lumin , când perla se r zbun ?”
(Psalmul la modul gramatical al iubindului).
Tr irea paroxistic a acestui în tor sentiment de
iubire l sat umanit ii de Cel care a creat-o îl conduce pe
poet la recunoa terea faptului ca „totul e iubire”:
„Iar Fiul t u Olarul, i-a fost luat ca fire,
Cu os de axiom c totul e Iubire!”
(Psalmul Apokastazei)
Psalm din p gâna hum aminte te deopotriv de
celebra pictur a lui Tizian Dragoste sacr i dragoste
profan i de poemul eminescian Venere i Madon .
Poetul creeaz o rim care surprinde, între „Vorone ” i
„triste i” pentru portretul iubitei, asociind elemente con-
trare, asemenea unui mit. Frumuse ea, ca i iubirea, gene-
reaz armonie, dar i dizarmonie, poate închide în ea
raiul i iadul. Poetul se adreseaz iubirii ca unei fiin e,
folosind un vocativ la fel de expresiv ca i celelalte
sintagme proprii:
„La tine vin, Iubireo , cu flac ra p gân :
Cred c din toate iadul i-a cam sc pat din mân !”
În Psalmul iubirii nebune, poetul creeaz mai întâi
o imagine feeric , idilic în care îns i „pr bu irea” este
sinonim cu „cântecul”:
„Nu-i pr bu irea cântec?”
Iubirea trebuie pre uit la maximum, nicidecum
desconsiderat :
„S nu aduci Iubirii nedreapta înjosire
C-ai ti pe unde iarna i-a înflorit salcâmul”
Un verb nou, „a flauta” pentru „a cânta la flaut”,
al turi de dativul etic din „ i-a înflorit” rezoneaz puternic
imagistic:
„Ce- i pas violetul c i flaut prin ramuri...”
Din nou apare o alt structur lingvistic i poetic ,
generatoare de ame itoare adâncimi: „inimile noaste îi
galopeaz caii”
Finalul sonetului, iubirea tragic , iubirea profund
intrat în propria-i nefiin are, prin ardere, aduce un dia-
log straniu al poetului cu îns i moartea:
„Râzând îmi sari în bra e: Ne caut , -i la u !
Zi-i: Moarteo, mai a teapt , pân vom fi cenu !”
Vocativul „Moarteo!” ca i vocativul „Iubireo!” adu-
ce o semnifica ie aparte în registrul expresivit ii stilistice
a poeziei p rintelui Ichim, acesta plecând de la o form
popular pentru a ajunge la o structur superioar , în
care cele dou guvernatoare ale Vie ii, Iubirea i Moartea
se întrep trund i lucreaz în mod tainic.
La Arghezi, în Priveghere, poetul îi spune ceasului
din urm s plece:
i-am auzit aripa de scrum,
Cat i de drum”
La p rintele Ichim, nu Moartea este cea care are
ultimul cuvânt, ci Iubirea:
„Chiar iadul f r‘ Iubire ar fi lipsit de straie,
De n-ai fi fost, de unde ar fi furat v paie?”
(Psalm cu cârlion i de aur)
Estetica, a a cum este ea cunoscut ca ramur a filo-
sofiei, ce trateaz problemele artei i ale frumosului, a
reu it oare s dea un r spuns categoriei sau no iunii de
„sublim”?
Sonetele p rintelui Dumitru Ichim il ofer „cu asupra
de m sur ”.
Anul X, nr. 7(107)/2019
George PETROVAI
Suntem la mâna
@î ntâmpl[rii?
Alexandre Dumas afirm într-unul din romanele sale c „întâmplarea este
solu ia de rezerv a lui Dumnezeu”. M rog, a spus-o el (câte nu se spun în lite-
ratur , filosofie, tiin i via a de zi cu zi!), dar asta nu-i o garan ie c lucrurile
stau în acest chip mai degrab metaforic decât logic necesar. Într-adev r, c ci
apelând la dreapta judecat , constat m urm toarele:
1) Întâmplarea, la fel ca probabilitatea, posibilitatea, indecizia sau imposi-
bilitatea (limita posibilit ii în descre tere), sunt concepte logico-matematice
adecvate omului, nicidecum de rang divin. Da, pentru c Dumnezeu este perfect
prin atotputernicie (conceptul „neputin ” devine gol i lipsit de sens la nivelul
metalogicii divine), prin atot tiin (doar El, în calitate de Creator, cunoa te tai-
nele crea iei, strune te timpul i cite te gândurile) i prin atotiubire (din dragoste
pentru crea ie, îndeosebi pentru om, El nu vrea tot atât cât poate).
2) Chiar dac Nietzsche a decretat c „Dumnezeu a murit”, iar ast zi - din
teribilism, prostie sau abjec ie moral - tot mai mul i r ci i sunt de acord cu
neam ul z rghit i procedeaz în consecin (vezi amploarea ateismului i a sodo-
miei la popoarele îmbuibate), adev ra ii cre tini tiu c Dumnezeu este etern viu
i mereu lâng omul care nu-L t duie te, drept urmare, ei lupt din r sputeri
cu abera iile prezentului satanizat.
Fiind întâmplarea eminamente uman , prin aceea c ea constituie rezultatul
neîncetatului conflict dintre ambi iile i puterea real a omului ce vrea cu mult
mai mult decât poate, doar el, pentru a- i justifica e ecurile i a- i putea deplânge
fragilitatea condi iei sale în raport cu Absolutul, avea nevoie de concepte precum
„timp r u i bolnav”, „viitor imprevizibil”, „destin inexorabil”, „ ans ”, „întâmpl ri
nefaste”, respectiv „întâmpl ri norocoase”. Iar pentru a- i lini ti întrucâtva con-
tien a pozi iei sale tragice în lumea accesibil i în infinitatea celei inaccesibile,
ceea ce, a a cum opina Blaga, nu face decât s schimbe neîn elesul în neîn elesuri
i mai mari, tot el î i pite te incertitudinile dup spuse de felul urm tor: „Timpul
tace i trece”, „Nu aduce anul ce aduce ceasul”, „De-ar ti omul ce-ar p i, dina-
inte s-ar p zi”, „Prost s fii, noroc s ai”, „Norocul i-l face omul cu mâna lui”,
completare la „Dumnezeu te ajut , dar nu- i bag -n traist ”, „Destinul cu suspin
e degetul divin” etc.
Privind la escaladarea f precedent a cruzimii, egoismului i fariseimului de
la nivel familial i pân la cel planetar, oare nu-i un noroc c , a ezat pe butoiul
cu pulbere al planurilor globaliste (poluare i inginerii climaterice, alimente chi-
mizate i medicamente contraf cute, democra ii sodomizate i dispre fa de va-
lorile tradi ionale, decre tinare i nebunia consumului, terorism i pandemia
înarm rilor), omenirea cumplit de dezorientat mai face umbr p mântului? P i
dac omenirea înc nu i-a t iat cu totul craca de sub picioare, cu certitudine c
acest fapt se datoreaz r gazului pe care ni-l acord Dumnezeu pentru îndreptare
(El nu vrea moartea, ci izb virea p tosului!), întrucât - ne spune F. M. Dosto-
ievski - mai sunt câ iva drep i, care se roag pentru noi i ale c ror rug ciuni
sunt ascultate de Cel ce toate le-a f cut.
Tot a a, nu-i un noroc, ori mai degrab un veritabil miracol, c noi, românii, mai
exist m, dup jaful i încerc rile la care am fost supu i de-a lungul istoriei, în pri-
mul rând de turci, muscali i austrieci (pân la urm am mâncat coliva celor trei
imperii!), dup enormele pierderi umane i materiale din cele dou conflagra ii
mondiale, dup atrocele experiment bol evic i alte substan iale pierderi umane
prin lichidare, marginalizare i expatriere, iar ast zi dup crucificarea României,
respectiv dup punerea economiei na ionale pe butuci i plecarea din ar a peste
patru milioane de suflete, cel mai cumplit exod din întreaga noastr existen multi-
milenar ? Dar, cu toate marile pierderi suferite în cei aproape 30 de ani de jaf ge-
neralizat (bani, resurse, speciali ti), România î i va reveni din nou, va judeca nele-
giui ii cu taif i astfel va face dubla dovad : (a) c refacerea ei nu este rodul întâm-
pl rii sau al ajutorului venit din partea unor „binevoitori”, ci al vrerii divine întru
împlinirea misiunii sale istorice; (b) c nu mor caii când vor câinii interni i externi.
Anul X, nr. 7(107)/2019 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Paula ROMANESCU
Carte ]i Arte române]ti
@în Fran\a
Invitat la Salon du Livre, edi ia a XX-a, 15-16 iunie 2019,
Montmorillon (Muntele micului maur), un ora de lâng Poitiers,
asem tor cu Sinaia noastr , dar mult mai lini tit, s-a întâmplat ca
ziua deschiderii s corespund cu cea de a 130 zi de la mutarea
Luceaf rului românesc în locul lui menit din cerul Poeziei. Teii î i
scuturau floarea i pe acolo, dar numai cei cu suflet românesc tiau
de sensul tainic al acestei minuni.
Iat cum prezentarea volumului de poeme Eminescu, Passe le
temps, vienne le temps!, ap rut la Editura TipoMoldova, 2014, de a
rui traducere în limba francez sunt r spunz toare, a fost o punte
de leg tur între poezia romantic francez - Hugo, Musset & comp.
(Baudelaire y compris!) - i poezia român concentrat în acele
toate care trebuind s poarte un nume li s-a spus Eminescu. Cel de al
doilea volum prezentat - Antologia de poezie francez Trecea un
cântec peste veacuri, ed. TipoMoldova, 2016, i al treilea - La
Roumanie vue par les Français d’autre fois, editura ICR, Bucure ti,
2013, edi ia a doua, o selec ie de texte - m rturii despre România,
sate de francezii care vor fi trecut (sau r mas) pe p mântul românesc
de-a lungul timpului, începând cu perioada domniilor fanariote în
rile Române, când trimi ii Por ii veni i s ne fericeasc neamul
aveau nevoie de t lmaci spre a li se face în elese poruncile de c tre
Steagul liturgic al lui tefan cel Mare
49
oamenii p mântului. Iar t lmacii erau cel mai adesea francezi, scribi,
preceptori, gr tici.
Dar s începem cu începutul.
Înainte de a ajunge în Cité du Livre et de L’écrit / Cetate a C ii
i a Scrisului, cum mai este numit ora ul Montmorillon, datorit p s-
tr rii vechii sale tradi ii întru cultivarea me te ugului scrisului ca art
i a tip ririi de texte (Muzeul Scrisului i al ma inilor de scris de aici st
rturie i este vizitat cu interes de publicul iubitor de carte!), o escal
la Paris mi-a prilejuit vizitarea Muzeului Luvru unde, chiar în aceast
perioad - La Saison Franco-Roumaine, 2019, în aripa Richelieu a
fostului Palat Regal este expus comoara de Broderie i Tapiserie
Bizantin din vremea lui tefan cel Mare i Sfânt ( i nu numai!).
Aduse din România de prin l ca e sfinte sau de prin muzee, ba
chiar i din alte ri pe unde odoarele române ti sfin ite de mâini de
muritor vor fi ajuns, d ruite sau însu ite samavolnic, acestea î i eta-
leaz acum splendoarea în celebrul Luvru parizian, rivalizând princiar
cu alte comori de art de aici.
Fiecare institu ie româneasc de in toare de obiecte de patri-
moniu a oferit exponate întru realizarea amplei expozi ii de la Luvru,
dar un rol cu totul aparte l-au avut Patriarhia Român , Mitropolia
Moldovei i Bucovinei, Arhiepiscopia Sucevei i R ilor i, nu
în ultimul rând, Ministerele - al Culturii i Identit ii Na ionale, al
Ap rii Na ionale, al Afacerilor Externe.
Exponatele par puii clo tii, de aur, aduna i în jurul imaginii simbol
a steagului liturgic al lui tefan cel Mare, pe care este brodat chipul
Sfântului Gheorghe, lucrare executat de c lug rii de la mân stirea
Putna în urm cu peste 500 de ani, la comanda Domnitorului în cel de
al 43-lea an de domnie a acestuia, ajuns nu se mai tie cum i când
la Mân stirea Zografu de pe Muntele Athos, recuperat de armata
francez în Primul R zboi Mondial i restituit României în 1917 în
cadrul unei ceremonii solemne care a avut loc la universitatea Sor-
bona, întru pecetluirea sub semn simbolic al bunelor rela ii culturale
dintre Fran a i România. S ne amintim c la ceremonia de defilare a
regimentului românesc al turi de francezi de la Paris, dup încheierea
luptelor din Primul R zboi Mondial, generalul Berthelot, care se afla
în tribun al turi de Mare alul Foch, i-a optit acestuia: Saluez-les,
Monsieur le Marechal, ils sont de la famille! / Saluta i-i, domnule
mare al, sunt de-ai no tri, fac parte din familie!
Între exponate - Evangheliarul de la Humor, cu ferec turi de
argint, o hart a Principatelor Române (de ce mi se pare c locul ne-
marcat în care tim c e Transilvania parc ar fi ecoul surd al ip tului
acela sfâ ietor din tabloul lui Munch?), portretul lui Eremia Movil
i irul numeroaselor lui progenituri (Sucevi a), tefan cel Mare
(P tr i; Vorone ), Epitaful de la Cozia din anul 1400 (Muzeul
Na ional de Art Bucure ti), un iconostas adus de pe la Moscova,
un epitraf d ruit de Domnul tefan fiului s u Alexandru (Mân stirea
Putna), alte i alte ofrande f cute mân stirilor din Govora, Bistri a,
Cotroceni, Salonic etc. Iat i acoper mântul tombal al lui Simion
50 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Movil , cel al lui Eremia Movil , inscrip ionate în slavon cu fir de
aur i argint: Sunt în mâinile Domnului; iat portretele brodate în fir
de aur ale lui Ion, fiul lui Vasile Lupu i al Tudosc i, so ia mult boga-
tului Domn, alte i alte alese broderii la care mâini iscusite de doamne
i domni e, c lug ri i c lug ri e, vor fi înnobilat fiecare centimetru
trat de es tur cu aurul artei lor blagoslovite. Sunt expuse deo-
potriv fotografii realizate de artistul fotograf Gabriel Millet (1867-
1953) în special cele f cut dup crea iile de art bizantin în Balkani.
Ar mai fi de ad ugat c în anul 1925 s-a organizat tot la Paris sub
patronajul Reginei Maria prima mare expozi ie de art româneasc la
Musée du Luxembourg / Jeu de Paume, iar în 1947, la Presse Univer-
sitaire de Paris, ap rea albumul Broderie religieuse de style byzantin.
Cu ocazia expozi iei de art bizantin din România de la Luvru
(17 aprilie - 29 iulie 2019) a fost editat albumul Broderies et tradition
byzantine en Roumanie du XV-e en XVII-e siècle. O bijuterie editorial .
i prin aceasta s-a vrut s se marcheze împlinirea unui secol de
când Regina României Întregite a mers la Paris s sus in în fa a ma-
rilor puteri recunoa terea de c tre acestea a drepturilor istorice ale
românilor.
Trebuia s ajung la Paris ca s am privilegiul de a vedea laolalt
atâtea splendori de art medieval româneasc pentru care în ar ar
fi fost nevoie de mult c utare prin diversele locuri în care acestea
sunt împr tiate!
De ce mi s-or fi p rut acum somptuoasele sarcofage egiptene de
la Luvru atât de severe i terifiante cu toat pictura lor menit s -i
îmbuneze chiar i pe zei? tiu: nu aveau c ldura mâinilor celor care
vor fi brodat ca într-o rug ciune de tain fie un acoper mânt tombal,
fie o icoan , fie un stindard de domn ap tor de glie str bun i de
neam.
De ce surâsul Giocondei un pic mai enigmatic? Pentru c avea
concuren loial în portretele bizantine de art medieval româ-
neasc , aflate acum la Galeria Richelieu de la Luvru, s spun în felul
lor despre o ar frumoas cu numele de România. Când ni s-au întâl-
nit privirile, aceasta (de Gioconda vorbesc!) mi-a gr it în felul ei in-
confundabil: Ce oameni minuna i, românii ace tia!
Eram obligat s v aduc aceast m rturie. Acum ti i.
Dac ajunge i prin Paris pân pe 29 iulie a.c., nu rata i aceast
expozi ie!
***
Montmorillon - Muntele Micului Maur este un or el devenit
pentru dou zile (15-16 iunie 2019) un pic mai mult Cité de l’Écrit et
des Métiers du Livre - Cetate a Scrisului i a celor ce in de Me te-
ugirea C ii, este un ora cu veche tradi ie în fabricarea berii i a
vinului, totdeauna aceste dou licori f când cas bun cu scriitorii
de oriunde ar fi ei pe p mântul oamenilor. În Grand-Place - Pia a
Mare - corturi albe sub care editori, scriitori, traduc tori, graficieni,
tipografi, din Fran a i din alte z ri ce- i spun francofone, treb luiesc
de zor s i etaleze pe ni te mese lunge/scurte, niciodat înc toare,
„marfa” lor de dulce z bav ajuns în ultima vreme frunz rit în
grab de publicul (ne)cetitoriu.
Identific pe planul detaliat f cut de organizatorii Salonului spa iul
ce-mi fusese rezervat, apoi îmi ofer r sf ul de a m „balada” pu in
prin ora ul acesta ca din poveste, str tut de râul Gartempe care
uneori, când capriciile meteorologice înva apele s ias din corsetul
malurilor, se umfl -n valuri i ajunge pân la zidurile catedralei Notre-
Dame la Grande de secol al XIII-lea unde, într-o firid , avea s fie
ezat un secol mai târziu o statuie a Fecioarei spre aducere aminte
de marea inunda ie când, potrivit legendei, Fecioara îns i, purtat
pe bra e de locuitorii ora ului pe str zi, ar fi st vilit furia apelor care
amenin au ora ul cu un nou potop, aducând acestuia un aer de Ve-
ne ie f gondole i înscriind pe zidurile care str juiesc în t cere i
Anul X, nr. 7(107)/2019
neclintire malurile urmele vijelioaselor sale treceri..
O fresc i un altorelief în piatr evoc evenimentul de atunci:
Fecioara cumin ind potopul.
Tot de prin veacul al XIV-lea, an de an, de Ziua Sfintei Maria
avea loc pân mai ieri o procesiune în semn de mul umire pentru
salvarea ora ului, cu statuia Fecioarei purtat pe umeri.
Numai c , de ni te ani buni, procesiunea a fost dat uit rii pe
motiv c greul pa ilor mul imii ar d una podului de peste Gartempe...
Adev rul este c omenirea se închin ast zi altor idoli, altor sfin i,
de când cu Revolu ia Francez care i-a înscris pe regi între cet enii
de rând, opera iune de „nivelare” social la care a „semnat” cu sârg
i sânge i ghilotina…
Str zile sunt înguste cam cât s îng duie unei tr surici (de alt -
dat ) s se strecoare pe-nserat, cu ocupantul ei cu tot, pân la casa
cu flori în fere ti a vreunei frumoase.
De-ar fi s se ghideze doar dup florile ca element distinct, supi-
rantul de ast zi ar fi în mare încurc tur fiindc toate casele au fe-
restrele înc rcate de flori, flori la col ul zidurilor în ni e special gândite
in înmiresmatele poveri, flori în balcoane, flori în ghivece, flori
vii dup perdele...
Pe str zi circul mai nou motociclete furioase, sf râmând cu uruitul
lor insolent lini tea patriarhal a cet ii.
Impozantul fost Palat al Justi iei cu donjonul prev zut cu o fe-
restruic în partea superioar i cu, în josul zidurilor, apa râului Gar-
tempe, se r sfrânge în oglinda apei când curgerea e abia perceput .
Câ i neferici i prin i în p ienjeni ul legilor î i vor fi a teptat în
temutul donjon sentin a i, cum se va fi înclinat balan a Judec ii
pentru ei de-a lungul timpului?
Ast zi la Montmorillon Justi ia nu mai are Palat. Are Muzeu!
A pierit i breasla dogarilor, iar butoaiele pântecoase de mai ieri
i dorm somnul doagelor prin golul fostelor pivni e ale urma ilor
podgorenilor de alt dat .
Nici berea n-a rezistat concuren ei impuse de marile trusturi. Se
bucur de mare c utare dou caricaturi cu parfum de hamei, f cute
postere i care aduc bani buni celor care au mirosit afacerea, promo-
vând-o cu asiduitate.
Ca pretutindeni în lumea liber , îndr gosti ii se s rut cu patim ,
ignorând trec torii (care nu se s rut !), abandona i chem rii rugului
mistuitor.
Umberto Boccioni - For ele str zii
Anul X, nr. 7(107)/2019 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Nicolae GRIGORIE-L{CRI|A
Teocra\ia
Rezumat. Cuvântul teocra ie înseamn „domnia lui Dumnezeu”, „a domni prin Dumnezeu”, „a domni prin zei”
sau „a domni prin încarn ri umane ale zeilor”.
Cuvinte i expresii cheie: teocra ie; stat; biseric ; rege; împ rat; evrei.
Sistemul de guvern mânt prin „domnia lui Dumnezeu”, „prin
bun -voin a lui Dumnezeu”, „prin ghidare divin ” sau „a domni
prin Dumnezeu”, a pornit de la forma de guvern mânt specific
evreilor, întâlnit pentru prima dat la ace tia, în care doar Dumnezeu
i legea Lui sunt suverani, în care guvernul pretinde s conduc din
partea lui Dumnezeu, dup cum e specificat de religia lor, institu iile
guvernului i legile având aprobarea divin .
Deci, teocra ia este o form de guvern mânt în care
1. Statul este guvernat prin ghidare divin imediat sau prin
oficiali, care sunt privi i ca fiind ghida i divin
2. Puterea politic i religioas este concentrat în aceea i per-
soan , care poate fi:
2.1) ef de stat (precum împ ra ii bizantini);
2.2) conduc tor de biseric (precum papii Bisericii de Apus);
2.3) i ef al statului, i ef al Bisericii, i Rege, i Zeu, având
în-treaga putere, considerat de origine divin , edificator în acest
sens fiind teocra ia faraonic , care a fost o form de guvern mânt
caracteristic lumii egiptene.
3. Monarh, rege, împ rat, faraon, care domnesc „prin bun -voin a
lui Dumnezeu”, „prin ghidare divin ”.
Credin a oamenilor era c în spatele conduc torului teocratic
(rege, împ rat, faraon) se g sea Dumnezeu Însu i.
eful Statului teocratic era i eful Bisericii, sau invers, eful
Bisericii era i eful Statului, acesta având întreaga putere religioas ,
statal , administrativ etc., considerat de origine divin .
Preo imea, fiecare la nivelul s u ierarhic, de inea atât puterea
religioas , cât i puterea statal .
Deci, caracteristica esen ial a teocra iei o constituie faptul c
autoritatea conduc torului statului era considerat ca emanând
de la divinitate, în cele mai multe state ale antichit ii aceasta fiind
exercitat , pe scar ierarhic , de preo i.
Teocra ia a avut ( i înc mai are i în zilele noastre) caracteristici
foarte diferite la popoare, state, monarhii, imperii etc.
Spre exemplu, o caracteristic aparte a existat în teocra ia evreilor
ca urmare a faptului c ace tia, mii de ani:
a) nu au tr it ca un popor distinct, într-un teritoriu distinct; spre
exemplu, peste 70 de ani, între cca 597-538, au fost în robia babilonian ;
în zeci de alte cazuri au fost ocupa i, împr tia i, uci i în mare parte;
b) nu au avut un conduc tor statal al lor (Saul, care a fost primul
rege/împ rat al lor între 1047-1007, a fost ales de Dumnezeu pentru a
instaura monarhia, „pentru a reprezenta prin propria-i persoan dom-
nia lui Iahve/Dumnezeu asupra poporului S u”;
c) nu au avut un stat i o ar a lor (statul i ara Israel a fost de-
clarate la 14 mai 1948);
d) s-au considerat întotdeauna „poporul ales al lui Dumnezeu”,
„poporul condus, ghidat de Dumnezeu”, manifestând adeseori o
maxim rezerv fa de stat.
O teocra ie poate s fie (1) fie monist , unde ierarhia administrativ
a guvernului este identic cu ierarhia administrativ a religiei, (2) fie
poate avea „dou bra e”, dar cu ierarhia administrativ a statului
subordonat ierarhiei religioase.
Tendin e teocratice au ap rut în unele tradi ii religioase inclusiv
51
în Iudaism, Islamism, Confucianism, Hinduism, Cre tinism, Cato-
licism, Ortodoxism, Protestantism, i Mormonism.
Exemple istorice de conduceri teocratice sunt la evrei, egipteni
(prin faraoni), Imperiul Bizantin (330-1453 d.Hr.), Imperiul Carolingian
(800-888 d.Hr.) etc., despre ai c ror conduc tori poporul credea c
ceau parte din ordinea crea iei.
În prezent, state care (înc mai) au conduceri teocratice sunt:
Andorra, Republica Islamic a Iranului, Regatul Arabiei Saudite i
Statul Vatican. Teocra iile actuale, care sunt de numai 4, sunt foarte
diferite, motiv pentru care am considerat c este necesar o scurt
prezentare a acestora
Andorra. Andorra, oficial numit „Principatul Andorrei”, înfi-
in at în 1278, este o ar f ie ire la mare, aflat în sud-vestul Europei,
în estul Pirineilor, la frontiera între Spania i Fran a. Are capitala la
Vella, o suprafa de 468 km i o popula ie (90% romano-catolic ) în
jur de 84.100 de locuitori. Limba oficial este catalana, cu toate c se
mai vorbesc spaniola, portugheza i franceza. Rolul de monarh este
exercitat împreun de doi co-principi, episcopul de Urgell (Catalonia,
Spania, ara f când parte din dioceza de Urgell) i pre edintele Fran ei,
în calitatea sa de principe al Andorrei. Andorra este o ar prosper ,
în special datorit turismului, care deserve te circa 10,2 milioane de
vizitatori anual, dar i datorit statutului s u de paradis fiscal. Nu
este membru al Uniunii Europene, dar euro este de facto moneda
utilizat . Cu un num r, anual, de circa 250 de turi ti pe o persoan
activ , i cu statutul s u de paradis fiscal, locuitorii din Andorra au
una dintre cele mai mari speran e de via din lume, de 82 de ani. S
tot tr ie ti i s munce ti într-un asemenea stat teocratic.
Republica Islamic a Iranului. Iranul este considerat ca o „republi-
teocratic ”. Clericul Islamic, numit pe via de c tre un consiliu ales,
este „Conduc torul Suprem”, care este i „Conduc torul de stat” (al
Guvernului) i „Conduc torul religios”. „Consiliul Protector” este con-
siderat ca parte a ramurii executive a guvernului, acesta fiind respon-
sabil cu verificarea, determinarea i punerea de acord (asigurarea com-
patibilit ii) legisla iei statale cu legea i obiceiurile Islamice. În caz de
„incompatibilit i” poate interzice candida ilor s participe la alegeri.
Regatul Arabiei Saudite. Arabia Saudit este o monarhie abso-
lut , cu un sistem legal bazat pe legea Islamic , Sharia. Legile seculare
au fost stabilite pentru a guverna zone, cum ar fi disputele comerciale,
care nu sunt tratate de legea Islamic tradi ional . Succesiunea la
tron este i ereditar (care se transmite ca „drept de mo tenire”),
dar i electiv prin faptul c noul rege este ales de c tre un consiliu
al familiei regale. De obicei, este ales rege cel mai vârstnic dintre fiii
regelui decedat.
Statul Vatican. Vatican, numit oficial „Statul Cet ii Vaticanului”,
este un mic stat suveran al c rui teritoriu const dintr-o enclav (de
aproximativ jum tate de kilometru p trat) în ora ul Roma, capitala
Italiei. Conducerea statului (care are o structur unic ) se exercit de
pap , ales pe via , care de ine autoritatea suprem executiv , legisla-
tiv i judec toreasc , atât peste statul Vatican, cât i peste Sf. Scaun.
Bibliografie: https://ro.wikipedia.org/wiki/Teocra%C8%9Bie;
https://ro.wikipedia.org/wiki/Cezaropapism;
https://ro.wikipedia.org/wiki/Vatican; https://ro.wikipedia.org/wiki/Andorra
52 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul X, nr. 7(107)/2019

}tefania OPROESCU

Lecturile elefantului
de la Loto
Se confeseaz scriitorii prin presa literar despre cum sunt curta i ne-au îndulcit m car pu in amarul supravie uirii. i pentru c a recitat
de prieteni/ cuno tin e pentru recomand ri privind lecturile din ava- în 1984 pe un stadion poezia Doina, a lui Mihai Eminescu, dup
lan a de apari ii. Posibil s fie vorba de cititori de mod veche, necon- mul i ani de interdic ie. Elefantul exporta toate produsele i importa
tamina i de spa iul virtual i deprin i s citeasc altceva decât tabloide literatur . E drept, f Cioran, Ionescu, Soljeni în. Trecuse vremea
zute în mocirla îndobitocirii sau s vizioneze emisiuni TV grote ti. Anei Ro cule i al lui Mitrea Cocor, l sat în urm era Tân ra Gard .
Se scrie, cel pu in la noi, infinit mai mult decât se cite te. Scrie ori- Editura Univers oferea traduceri din autori de renume în colec ia
cine vrea i orice îi pofte te neuronul. Critica de întâmpinare sufocat , Romanul secolului XX, sau în colec ia Globus, Cartea Româneasc
alergat i uneori chiar interesat face i ea ce i cum poate s p s- publica nuvelele lui Mircea Eliade. BPT de la Minterva aducea autori
treze continuitatea patrimoniului cultural. În plus, accesul la piesa de la Kafka pân la Vasile Voiculescu i versuri de Michelangelo. Î i
literar este îngr dit de câteva bariere: volumul mare al publica iilor, publica i Dumitru Popescu-Dumnezeu - scrierile fluviu, eclipsat
slaba difuzare i, trist dar adev rat, pre ul care nu acoper costul de îns de D. R. Popescu i Nicolae Breban. Intrai într-o libr rie, r sfoiai
apari ie, dar este prea piperat pentru majoritatea doritorilor. în voie, alegeai dup intui ie, instinct sau autori deja cunoscu i. i
Prin anii ’80, frecventam prin rota ie la mica în elegere cu al i statul la coad g seai un Camus, un E. M. Remarque, un Faulkner.
colegi secundari (reziden ii de ast zi) cursuri de economie politic în E greu de listat toat panoplia care ne-a salvat de alienare. i poate
cl direa ASE Bucure ti. Prin rota ie, ca s nu fie sala goal i s nu incorect s aminte ti doar câteva nume: Scott Fitzgerald, Thomas
enerv m profesorul care, altfel, era deschis dialogului pân la limite Mann, Virginia Wolf , Ernesto Sabato, C. Aitmatov (cineva din Paris
periculos de abrupte. Rar se închegau dezbateri pe teme adev rat uta la un anticariat O zi mai lung decât veacul, spre surprinderea
serioase pentru c nu în elegeam atitudinea profesorului. Nu tiam anticarului, c se mai cite te Aitmatov). Acum ne alien m cu E-uri
dac libertatea sa venea din propria-i nesupunere, din vreo protec ie alimentare din bel ug i cu E-uri culturale asemenea.
înalt sau era o nad un mod de testare în cadrul unui program bine Presupunerea lui Daniel Dr gan despre viitorul prozei „îmbrac
regizat. Era obligatorie promovarea examenului de economie politic , forma speran ei” (Spa ii culturale nr. 29, iulie-august 2013) i m car
de care nu aveam dreptul s sus inem la finalul stagiului examenul teoretic salveaz Povestea: „nu tim cum se va scrie peste o jum tate
de specialitate. Cum ne aflam în plin heirupism de plata datoriilor de secol sau peste un veac. Poate c nici nu se va mai scrie. Dar de
externe, cu toate dezastrele care au decurs de aici, unul din colegi la Homer pân la Jojo (personajul s u) i literatura, i via a au
mai îndr zne i l-a întrebat pe profesor ce se poate întâmpla cu o ar mustit de poveste. Pove tile dau chip vie ii i via a d suflu po-
care nu- i pl te te datoriile externe. Va fi acaparat , înglobat de ve tilor. Nu-mi pot imagina una f alta i, oricât ar fi de impre-
ara la care este datoare? „Dragule, - a venit r spunsul - asta ar fi ca vizibile formele prin care ne va purta viitorul cred în eternitatea
i cum ai câ tiga un elefant la loto. Azi îl câ tigi, dar mâine ce faci cu gândului divin i omenesc deopotriv ”.
el? Asta a fost tot dup care s-a f cut lini te. N-am în eles nici atunci,
nici pân azi sensul real al r spunsului, de i p rea cumva optimist
dar f finalizare. Ce în elegeam bine îns era faptul c elefantul cu
pricina, subnutrit, înfrigurat, avea foarte multe cozi. Cozi lungi, cozi
de zi, cozi de noapte, la orice, de la vat i hârtie igienic , pân la
trofeele alimentare, sau mult visatele portocale i banane verzi de
anul nou. Cele mai spectaculoase cozi erau îns la libr ria Eminescu
din Bucure ti când se aducea carte bun . La libr riile din provincie
nu, în ora ele mici se aduceau pu ine (economia, de!) i erau vândute
înainte de a intra în magazie. Când s-a adus „Cel mai iubit dintre p -
mânteni”, oamenii au stat ore i ore a teptând, în contul unor zvonuri
o s mai soseasc un transport. Adrian P unescu a avut i el mo-
mentele lui de glorie. Dup revolu ie, imaginea lui a fost cel mai ade-
sea asociat cu slug rnicia i lauda dictatorului. Sigur c i se pot re-
pro a multe poetului. Personal i-a pune în cump relele i bunele,
car pentru c în unul din volumele retras rapid de la vânzare au
ap rut câteva poezii de genul: „E prea lung drumul pân în comunism/
De nu-l scurt m cu g ri i cu etape,/ E prea lung drumul pân în co-
munism/ De nu-l aducem totu i mai aproape”. Sau „Ast zi sunt trist
fiindc sunt comunist/ Nici nu mai tiu pentru ce s mai lupt”. Cartea
a reap rut dup câteva zile în acela i format, dar f poeziile care U. Boccioni - Compozi ie cu femeie
Anul X, nr. 7(107)/2019 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Mircea }TEF{NESCU
Silvan Negru\iu,
un pianist de mare art[
În seara zilei de 14 iunie 2019, la Aula Palatului Cantacuzino din
Bucure ti a avut loc recitalul pianistului Silvan Negru iu, un muzician
de o extraordinar constituent moral i estetic i, în sens foarte
larg, cultural .
Temperamentul s u artistic este cuceritor, iar condi ia sa instru-
mental este realmente admirabil .
Întregul program s-a desf urat în emo ia publicului de a se fi
întâlnit cu unicitatea de valoare o dat cu sentimentul intensei satis-
fac ii de a-l întâlni, de a-l asculta i de a-l admira pe acest pianist de
adev rat revela ie.
Silvan Negru iu este un pianist uluitor i credibil, cu o impetuoas
bog ie imaginativ i cu vigoarea str lucirii pe care o acord , inteli-
gent i sensibil, paginilor componistice pe care le interpreteaz .
Virtuozitatea, velocitatea, precizia i splendoarea sunetului s u
pe claviatur se înscriu f îndoial într-o realitate supra existent .
Silvan Negru iu a început s cânte la pian de la vârsta de 7 ani,
sub îndrumarea profesoarei Emilia Baziotis la Liceul de Art din Târgu
Mure , apoi cu profesoara Magda St nescu a Liceul de muzic Dinu
Lipatti din Bucure ti. A absolvit Universitatea Na ional de Muzic
din Bucure ti, unde a studiat cu profesorul Viniciu Moroianu. A
ob inut Diploma de Master în interpretarea muzical de la Academia
regal Irladez de muzic i a fost distins de Universitatea din Dublin
cu o foarte important distinc ie de excelen în muzic .
Dup anii petrecu i în Irlanda, el s-a stabilit în Statele Unite ale
Americii, unde i-a finalizat studiile doctorale la Conservatorul Uni-
versit ii din Shenandoah, statul Virginia. De asemenea, el i-a apro-
fundat studiile pianistice cu personalit i pedagogice de mare pre-
stigiu academic în acea parte a lumii.
Silvan Negru iu este invitat frecvent de filarmonici i de institu ii
muzicale celebre din Statele Unite, din America de Nord i de Sud,
din Europa, din Asia, inclusiv din China i Japonia pentru a sus ine
recitaluri i concerte, în compania unora dintre cei mai mediatiza i
efi de orchestr .
53
Silvan Negru iu s-a confirmat paralel i ca profesor de pian, având
elevi care sunt cunoscu i i aprecia i în via a muzical interna ional .
Pe acest pianist de art mare, publicul de la Aula Palatului Canta-
cuzino l-a admirat în programul care a debutat cu Sonata în Re
major op. 10 nr. 3 de Ludwig van Beethoven, realizat cu for într-
o atmosfer de gra ie, ca simbol al triumfurilor spiritului asupra
demotiva iilor i aplatiz rilor de toat felurimea.
Suita a treia pentru pian op. 6 nr. 1 de Constatin Silvestri, cu p r-
ile Preludio, Dueto, Capriccio, Notturno, Danze sacre i Baccanale
a fost redat într-o viziune de teatru muzical cu figura ii i episoade vii,
cu imagini distincte, într-o lume cu speciala sa ra iune de a fi.
Silvan Negru iu a excelat în punerea în oper a acestei partituri i
asta cu atât mai mult cu cât i Constantin Silvestri a fost un pianist
redutabil.
Un moment de vârf în acest recital de vârfuri pulsatorii a fost
Sarabanda din Suita pentru pian în Re major op. 10 de George
Enescu celebrat de Silvan Negru iu cu timbrele unei orgi de clopote
cu ecou r sun tor la por ile cerului i dincolo de ele.
Am ascultat în continuare Dansurile argentiniene de Alberto
Ginastera, o lucrare despre care îndr znesc s spun c a fost în pri-
audi ie absolut .
Dansul b trânului negustor, Dansul fetei frumoase, Dansul
re ului nebun s-au derulat fiecare cu o risip în maree de energii
în contextul c rora Silvan Negu iu s-a profilat ca un magistru.
A existat i un bis... O hor din Ardeal de Ciprian Porumbescu
ascultat de cei prezen i într-o în lumina a ceea ce se nume te a fi o
restitu io.
Acest recital s-a conturat ca eveniment muzical important, deter-
minat i dup ultimele note auzite i dup ultimele aplauze am r mas
cu dorin a de a-l revedea pe Silvan Negru iu poate i în una dintre
edi iile Festivalului Interna ional George Enescu. Ar fi frumos.
Umberto Boccioni - States of Mind II
54 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul X, nr. 7(107)/2019

Adrian GRAUENFELS
(Israel)

Pictorul Arie Lamdan -

la 75 de ani
Voi renun a la introducere de a alege unul dintre multele stiluri diferite pe care le exercit, prin
i alte curtoazii, am în fa pe care îmi exprim gândurile sau sentimentele actuale. Este experien a
fenomenalul pictor i om de îns i care dicteaz modul de exprimare adecvat. Timp de mul i ani
art Arie Lamdan, pe care îl am pictat b trânii din ora , jucând ah în parc sau a eza i pe b nci,
întâlnesc în carne i oase, în ochii lor obosi i fixându-se pe oamenii care se plimbau. Am încercat
locuin a-studio din Rishon surprind grimasa de triste e a fe ei unui b trân sau schi a unui
le Zion. Mi-a promis un inter- zâmbet pe fa a întunecat a unei femei Yemenite. Pentru a surprinde
viu i iat -m la datorie, cu acest lucru în ulei, m întorc la impresionism, folosind linii rapide de
camera de luat vederi i un culoare pe pânz , pentru a crea o simfonie pictat folosind toate
caiet de noti e. culorile curcubeului. Uneori sunt cople it de gânduri întunecate
despre aceast „ ar de lapte i miere” care a devenit pentru mine „o
AG: Hai s începem di- ar care î i devoreaz poporul”, cea cu atâtea atacuri teroriste, cu
rect, cu o scurt biografie. exploziile care au f cut r u în pie ele ora ului, în mul imea de trec tori.
AL: M-am n scut în Israel, în 1944, la kibutzul Saad. Eram o Apoi, din triste e i din mânie suprimat , m g sesc lucrând la „dispe-
familie religioas , la vârsta de 10 ani ne-am mutat la Herzila. De acolo rare” (de i sunt optimist, prin natur ). A trebuit s m îndrept spre
am plecat cu p rin ii în Statele Unite pentru 12 ani. C torit i tat l
a trei copii. Am absolvit, în 1966, Colegiul de Arte din Massachusetts,
Boston, cu licen în arte frumoase, i Colegiul profesorilor ebraici
din Boston, cu licen de educa ie evreiasc . Sunt membru al Aso-
cia iei Arti tilor Israelieni din 1970. Am studiat gravur cu Tuvia Beri
în anul 1974.
AG: Stai, de ce s te obosesc, z resc în aceast bro ur tip rit
tot ce am nevoie, deci transcriu:
Din 1974, dup ce i-a terminat serviciul militar, Arie a fost angajat
ca profesor de art în diverse institu ii: Colegiul Profesorilor „Talpiot”,
Tel -Aviv; cursuri de anatomie în coala de Art din Tel-Aviv; coal
de Arte „Bustan”, Netanya; Centrul Cultural, Rehovot; din 1988-
1994 a predat pictur i desen la Universitatea Bar-Ilan; din 1989-
1995 a predat proiectare de ferestre la Liceul Rishon-Le-Zion. A predat
pictur i desen la Universitatea „Everyman’s”, Rishon-Le-Zion, i
ofer prelegeri despre istoria artei. În 1994 a încheiat un curs pentru
liderii de turnee în str in tate, iar în 1995 i 1996 a ghidat grupuri de
studen i de art prin Italia i Fran a. A fost membru al grupului „He-
xagon”, în 1981, i a participat la toate expozi iile. A ilustrat c i
pentru copii pentru Dvora Omer i a fost angajat de c tre ora ul
Rishon-Le-Zion pentru a desena 15 site-uri istorice. A reprezentat
ora ul s u într-un schimb de arti ti cu ora ul geam n Munster - Ger-
mania. În 1989, a pictat o serie de picturi murale pe cl direa Vinului,
Rishon-Le-Zion. A fost membru al Comitetului de art „Bet Yad
Lebanim” timp de 12 ani i unul dintre fondatorii Asocia iei arti tilor
din Rishon-Le-Zion. Azi lucreaz i pred pictur în studioul s u din
Rishon.
AG: Te-am cunoscut în prim vara anului acesta la o expozi ie la
noul muzeu-galerie al ora ului nostru. Prima mea impresie a fost
aceea a unui artist multi-disciplinar. Am dreptate?
AL: Când studiez lucr rile din studioul meu, v d picturile mele
privindu-m de pe pere i, de pe rafturi, în picioare, pe podea sau
ezate pe evalet, i nu pot s nu pun întrebarea: „Sunt acestea
operele unui artist?” Cu fiecare lucrare nou m confrunt cu nevoia
Anul X, nr. 7(107)/2019 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine 55
AG: Privesc acest complex tablou („Toat lumea în mâna lui” -
simbolismul surrealist pentru a-mi exprima sentimentele de fric , de ulei pe pânz ) despre care îmi spui c a fost pictat în anii 80 i repre-
mister i de a traduce acest co mar în linie i culori puse pe pânz . zenta spiritul mi rii „Hexagon”. Pe vremea aceea purtai barb i
AG: Am z rit cu coada ochiului, construc ii de lemn i metal, fumai pip . Ai scris c ai 89 de pipe, obiect care este f cut s fie inut
desene, obiecte pictate, sculpturi i instala ii de tot felul, ce te atrage în mân i c rotunjirile i forma pipei aminte te de trupul femeii, a a
cel mai mult? cum o piatr este lefuit de apele izvorului de munte. Când e frig,
AL: Pentru mine, pictura este un mijloc de a exprima, într-o form pipa te înc lze te, iar fumul ei se ridic ca norii pe cer luând mereu
vizual i interpretativ , tot ceea ce simt i se întâmpl , fie în realitate, alte forme. Mult poezie ai pus în aceast descriere. Dar s revenim
fie în somn, în vise. O atingere a pensulei pe pânz poate fi lovitur la Hexagon. Ce caracteriza mi carea cel mai bine?
blând a mâinii unui amant, sau daraban nervoas a unei persoane AL: Numitorul comun al mi rii era interesul profund în psihicul
agitate, sau înjunghierea unui uciga mânat de o furie nelimitat . uman ca subiect, ca stimulant al mediului înconjur tor prin culoare,
Pensula mea se înmoaie în vopsea, apoi danseaz în fa a ochilor mei natura visului în timp de somn i de trezie, planuri de prezent i aspi-
i din când în când r mân plin de uimire s descop r unde m poate ra ii pentru viitor, persoana iubit , persoana suferind , fricile, vis -
duce pensula mea. Stilurile se schimb , tehnica r mâne. Prefer pictur torul i speran ele lui. Abordarea era aparent fantastic , dar profund
în ulei, acuarele i mai ales gravur în metal. Dar folosesc i acrilice, umanist a subiectelor, ea venea s încalce conven iile t cerii i ale
crete-pastel sau pasteluri grase, baza poate fi carton, hârtie, pânz . ru inii, pe care societatea le-a impus opresând visele i aspira iile
AG: Merg adesea prin muzee i galerii, remarc la noi, în ultimii cele mai intime ale omului.
ani, o efervescen a artelor vizuale f precedent. Mul i tineri adre- AG: Mi-ai oferit cadou o superb carte: „Gravuri i reflexii”, pro-
seaz desenul, pictura, grafica i mai nou video i anima ie. Care dus în 2008. La interior g sesc o lume mult diferit de a uleiurilor.
este dup p rerea ta viitorul artei în Israel? Gravuri, portrete, peisaje i caricaturi, toate realizate în sepia i în
AL: Hai s privim evolu ia artei plastice în ar . La început primii spiritul european clasic, realist, aproape fotografic. Dar pân la un
pictori au c utat s importe un stil clasic, european cu care s descrie anume punct marcat de cele dou mari iubiri: Vespa i Anne. Iat
peisajul arid de aici. În artele plastice, a existat i dorin a de a crea o litografia „El, Ea i motociclet ”- 1981 - 15x20 cm. Voi doi cu ghivece
art „israelian ”. De la sfâr itul secolului al XIX-lea i începutul în cap c rind o Vespa.
secolului al XX-lea, când un num r semnificativ de evrei au început
se stabileasc în Israel cu visuri zioniste, artele plastice au ocupat
un loc proeminent în via a israelian . Artistul Boris Schatz a venit la
Ierusalim pentru a stabili „ coala Bezale”, numit dup figura biblic
aleas de Dumnezeu pentru a ridica primul Templu. Nu spun c
arti tii noului Israel au avut o via u oara în raport cu restul lumii
artei. Pictorii israelieni timpurii, ca Nahum Gutman, au încercat s
creeze un stil unic de art „ebraic ” - capturarea entuziasmului de a
înfiin a un stat sionist - men inând în acela i timp influen ele sale
aduse din arta modern european . Al i mari arti ti israelieni, cum ar
fi Reuven Rubin, au trebuit s p seasc Israelul pentru a primi
recunoa terea dorit ; prima expozi ie major a lui Rubin a avut loc în
Statele Unite, datorit prietenului s u, celebrul fotograf Alfred
Stieglitz. Am fost membru în mi carea avangardist „Hexagon”. De i
eram o grup de arti ti talenta i, nu am c tat simpatia publicului,
care respingea arta figurativ în favoarea celei abstracte sau mini-
maliste, care mima greut ile materiale din ar la acea vreme. Dar azi
avem o mare reîntoarcere la realism i la figurativ, care reflect socie-
tatea i ce se întâmpl cu noi. Tehnologia modern , comunicarea i
informa ia î i spun cuvântul i influen eaz artele care au evoluat
teribil i s-au adaptat la noile medii. Arta nu se opre te.

Iat explica ia acestei fantastice lucr ri: În 1968 m-am însurat cu

Anne. Aveam o Vespa pe care o pictasem în albastru i alb, culorile
steagului israelian. Dup nunt am urcat pe motociclet ca s
vizit m Golanul i s petrecem luna de miere. Pe valiz am scris
„Just Married” i goneam înspre nord dep ind ma ini din care ni
se striga „Mazal tov!” Anii au trecut i ne-am continuat via a folosind
motociclete asem toare. Visez ca peste 100 de ani s împlinim
visul de a face ocolul p mântului tot pe o motociclet ca asta.
56 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
AG: Nu pot s nu remarc afar , un col fermecat de gr din cu
plante, statui, construc ii, un muzeu în aer liber... Îl putem vizita?
AL: Desigur ...hai cu mine ... te duc în Kodesh hakodashim,
studioul meu, locul unde îmi petrec cele mai multe ore din via .
„A mai trecut un an i iar e ziua mea. Nu tiu de ce sunt mul umit
pentru c am mai tr it un an întreg sau pentru c e normal s fii
vesel de ziua ta. Oricum Anne îmi va f cea o tort frumoas , special
pentru mine iar toat lumea îmi va ura „La mul i ani” i eu voi
zâmbi la auzul ur rilor de s tate ... i m voi gândi ce minunat
e s începi un an nou, acum de Succot, când mânc m cu poft din
rodiile str lucitoare i ur m unui altuia: „... IE cel care ne ii în
via , i ne-ai l sat s ajungem la aceast vreme...”
Ca i olandezul Rembrandt, Lamdan este fascinat de b trâni, ca-
re apar frecvent în gravurile sale. Figuri torturate, împov rate, adesea
provocând compasiune, ar tând gentile e, i dragoste de om. Fe ele
i mâinile sunt r nite, zbârcite de vreme i de munca grea. Unele au
o triste e patetic , altele sunt iluminate de bucurie sau pl cere, numai
un artist sensibil i atent la modelul s u poate reda apropierea su-
fleteasc i intim cu subiectele pe care le deseneaz .
Drumul spre atelierul de pictur trece printr-o curte plin cu
obiecte i construc ii n stru nice, toate f cute de Arie. Este un fel
de gr din / muzeu/ loc de joac / odihn , curios la vedere, hazliu, un
hocus-pocus vizual i fo nitor în b taia soarelui sau a ploii. Am luat
multe vederi, dar nu sunt sigur c suficiente. Arie îmi explic o statuie
cinetic , pe care o ac ioneaz cu o manivel , reu ind s o pun în
mi care, o inim pulseaz i apare cuvântul LOVE, litera A din fir de
metal i umbra lui pe perete... toate produc magie... cu un scâr âit
metalic, dar cât de uman este mesajul.
Mai z rim o cas de joac pentru copii coco at între pomi, statui,
instala ii, o plimbare în timp i în sufletul unui artist care declar
senin: „pictez tot ce mi ” . În casa so ilor Lamdan vom g si u i
pictate, pere i desena i ba chiar i frigiderul este decorat copios.
Nimic nu scap neprelucrat, regândit, spa iul cap o unic func ie:
Anul X, nr. 7(107)/2019
de a pune în lumin arta lui Arie. U a atelierului este ea îns i un
mixaj eclectic de obiecte i culori. Este intrarea în pe tera lui Aladin,
cea plin de minuni i idei, în cazul nostru e vorba de art produs i
acumulat în zeci de ani de munc .
AG: Înainte de a-l studia în am nunt - ce exact se petrece în
sanctuarul acesta, Arie?
AL: Aici petrec ore i ore. Am, de ani, dou grupe de elevi, de 7
persoane fiecare, ne întâlnim de dou ori pe s pt mân . Sunt câteva
femei care vin aici, de ani, de i nu mai au ce înv a, le place atmosfera
i discu iile noastre. Uite, acum câteva zile, am proiectat diapozitive
ca s ilustrez o conferin despre istoria artei.
AG: Constat cu bucurie c mai exist proiectoare în func iune.
Azi totul se face digital, pe ecrane plate. Dar, timp de ani buni, noi cei
mai în vârst , am fotografiat pe pelicul sau cu diapozitive color.
Avantajul era u urin a cu care se putea c ta o imagine mare, i
proiectat ca la cinematograf, de bun calitate. Observ un alt obiect
„preistoric” - un patefon cu discuri vinil 33, în func iune. Aici timpul
a stat pe loc, nu e nevoie de modernism, de tehnologii, arta se face
cu capul, cu mâna i cu talent. Sanctuarul artistului este de fapt o
colec ie filozofic a întregii sale vie i. O sintez a mesajului s u care
pare a spune „tot ce se poate desena sau picta, va fi”. Femeia, copiii,
nepo ii, c toriile, bolile i c ut rile unui drum care s combine firea
sa pozitiv , curiozitatea i creativitatea nest vilit se întâlnesc aici,
în acest spa iu magic, ticsit de amintiri, desene, litografii i tablouri
din toate timpurile i sezoanele. Discut m de evolu ia Israelului, la
70 de ani de existen , i Arie m uime te cu luciditatea cu care
puncteaz marile e ecuri ale societ ii noastre post moderne. Nu
numai în art dar în politic , rela ii inter-umane i mai ales dezbinarea
colosal i ireparabil produs de guvernul nostru actual. Lamdan
simte i descrie starea lucrurilor dup noile alegeri astfel:
AL: Ce necaz.. sunt trist i nu tiu de ce. Vreau s zâmbesc, s -mi
sesc optimismul meu natural, pozitiv, dar nu-s în stare. Simt c am
ceva greu pus pe cre tet... poate un rinocer. Rinocerii nu zâmbesc
nu-i a a? Ei î i in capul în jos, aproape de p mânt, într-o permanent
depresie. Uite a a m simt i eu.
AG: Observ ghete cu patine, p pu i diverse, linguri, tigve de
animale, tig i pictate, robinete, telefoane de tip vechi... de unde toate
aceste obiecte fermecate?
AL: Din c torii prin lume, dar i obiecte de uz abandonate.
Anne (so ia) vroia s le arunce, m-am opus vehement i am creat
acest animal (o broasc estoas ) cu carcasa f cut din tacâmurile
nefolosite. Trompeta aceasta pr fuit pe care o admiri este autentic ,
apar inea unor solda i americani în r zboiul de independen .
AG: Nu te temi c vei fi jefuit? Ai multe lucruri de valoare aici.
AL: Ba am fost c lca i de ho i în dou rânduri. Nu au luat nimic,
ce s fac cu art ? Ei caut bani de droguri. Dar dac întrebi sunt
totu i prudent cu sculele mele de tâmpl rie. Hai s vezi un ascunzi
pe care nu ai s tii cum s -l deschizi. i într-adev r îmi arat un
perete vertical, din lemn, care pare solid ancorat de zid rie. Dup
mi carea iscusit a 3-4 scânduri protuberante i extragerea unei
vergele laterale, peretele coboar ca s ne dezv luie o ni secret .
Îmi ar t entuziasmul în fa a acestui artist-b rbat-copil la suflet i im-
provizator de geniu. Serios în art , zburdalnic cu mediul înconjur tor.
Realist la extrem când e vorba de accidente personale pe care le
descrie i imortalizeaz în sculpturi multi-media. Din ghips, os, pânz ,
ulei i fier forjat. Sincer, m simt inundat de o cople itoare Niagar
de impresii, de pove ti i emo ii... simt nevoia unei pauze.
AG: Drag Arie, ne apropiem de sfâr itul acestei discu ii intere-
sante, instructive, pentru care î i mul umesc ...ultima întrebare pentru
azi, ce planuri de viitor ai?
AL: Cât mai multe excursii în lume, cât ne in balamalele. Curând
plec m în Alaska... Iar în art vreau s aplic non-rutina în rutina
muncii mele de zi de zi.
Anul X, nr. 7(107)/2019 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine 57
Daniel LUCA Calendar - Iulie
1.07.1925 - s-a n scut Ion Maxim (m. 1980)

Triste\e,
1.07.1926 - s-a n scut Gheorghe Ursu (m. 1985)
1.07.1929 - s-a n scut Costache Ol areanu (m. 2000)
1.07.1954 - s-a n scut Alexandru Mu ina (m. 2013)
1.07.1972 - a murit Basil Munteanu (n. 1897)

numele t[u
1.07.2006 - a murit Georgeta Horodinc (n. 1930)
2.07.1893 - s-a n scut Demostene Botez (m. 1973)
2.07.1914 - a murit Emil Gârleanu (n. 1878)

e Alina!
2.07.1919 - s-a n scut tefan Fay (m. 2009)
2.07.1926 - s-a n scut Octavian Paler (m. 2007)
2.07.1938 - s-a n scut Szilágyi Domokos (m. 1976)
2.07.1947 - s-a n scut Dan Verona
Înc un volum de versuri semnat Daniel Marian, torul din zorii unei 2.07.1951 - s-a n scut Isabela Vasiliu Scraba
iubiri amânate, vede lumina tiparului, avându-l pe copert pe autor c rat 2.07.1954 - s-a n scut Ioan Holban
pe dric în a teptarea înh rii cailor spre a purta la groap sentimente de- 3.07.1923 - s-a n scut Paul Nicolae Mihail (m. 2013)
cedate i pove ti de dragoste neîmplinite, în vremuri de o vitregie f seam n 3.07.1929 - s-a n scut Zeno Ghi ulescu (m. 2017)
(„vremea-i o scorpie se vede / c -i vremea din zorii / unei iubiri amânate / i 3.07.1942 - s-a n scut Victor Rusu
aia tot scorpie sau vreo / ceva asem tor / de aia am preg tit eu / dricul cu 3.07.1950 - s-a n scut Ioana Dinulescu
pove ti”). 3.07.1950 - s-a n scut Nicolae Oprea
Ar putea p rea c suntem în prezen a unor poeme anti-iubire adresate 4.07.1923 - s-a n scut Haralamb Zinc (m. 2008)
Alinei, îns , în fapt, e vorba de iubire la cote maxime, de i r mas la stadiul de 4.07.1951 - s-a n scut Vladimir Tism neanu
neîmplinire. 5.07.1920 - s-a n scut Iulia Soare (m. 1971)
Ceea ce nu scade, ci spore te intensitatea mesajului poetic, m cinat de 5.07.1931 - s-a n scut Al. Oprea (m. 1983)
amintiri i triste i („cu triste ea alina / nu mai pot s-o duc mult / a început s 5.07.1958 - s-a n scut Bogdan Ghiu
se ofileasc / în suflet” - triste ea are un nume). 5.07.1999 - a murit Liviu Petrescu (n. 1941)
Este firesc, a adar, ca versurile s ard la propriu („c arta poeziei vine / 6.07.1940 - s-a n scut Horia Vasilescu
6.07.1944 - s-a n scut George Alboiu
din latinescul ars poetica / deci poezia trebuie s ard / ce foc frumos de
6.07.1945 - s-a n scut Doru Davidovici (m. 1989)
tab ”).
6.07.1947 - s-a n scut Gabriela Negreanu (m. 1995)
Cu atât mai mult cu cât cuvintele odat scrise nu mai apar in autorului, ci
6.07.1958 - s-a n scut Adrian Alui Gheorghe
tuturor („am visat sau poate a a era / cum o gr mad de lume / st tea la 6.07.1964 - a murit Ion Vinea (n. 1895)
tâiul meu a teptând / s mor ca s -mi poat fura cuvintele / degeaba le 6.07.1979 - a murit George Lesnea (n. 1902)
explicam c sunt ale lor”). 6.07.2004 - a murit Horia Gane (n. 1936)
Iar iubirea nu face altceva decât s înte easc i mai mult flac ra, fericirea 7.07.1939 - s-a n scut Voicu Bugariu
fiind de-a dreptul iluzorie i periculoas („azi am refuzat tratamentul cu fericire 7.07.1988 - a murit Mihail Cruceanu (n. 1887)
/ prea complicat i cu riscuri majore / cel cu lacrimi vine la un pachet optim / 8.07.1941 - s-a n scut Angela Marinescu
i nu con ine substan e compromise / vândute la pre uri de bâlci”). 8.07.1942 - s-a n scut erban Foar
Dezastrul destr rii sentimentelor e iminent i acceptat, dar nicidecum 8.07.1968 - a murit Petre Pandrea (n. 1904)
cu senin tate, ci cu mânie („a minunilor care în termeni tiin ifici / se numesc 8.07.1989 - a murit Horia Stamatu (n. 1912)
dezastre iar în termeni ocul i / se cheam aline - de când s-a întâmplat / ultima 9.07.1900 - s-a n scut Al. Graur (m. 1988)
oar s dispar fotografiile tulburi / în care erai ca pe aret c lare pe-un dric 10.07.1978 - s-a n scut Ana Karolina Dovaly
/ i tr gea de vânt bunul Dumnezeu”). 11.07.1797 - a murit Ienachi V rescu (n. 1740)
A iubi înseamn a tr i, a a în- 11.07.1943 - s-a n scut Radu F. Alexandru
cât i Alina e vie, tr ie te, tulbur 11.07.1949 - s-a n scut Liliana Ursu
destine, în pofida tuturor aparen- 12.07.1925 - s-a n scut Radu Enescu (m. 1994)
elor („s fiu al naibii dac / m-a 12.07.1933 - s-a n scut Alexandru Ivasiuc (m. 1977)
fi gândit la asta: / tu chiar e ti 12.07.1939 - s-a n scut Doru Mo oc
vie”). 12.07.1999 - a murit Mircea Nedelciu (n. 1950)
Exist , îns , lumin în întu- 13.07.1921 - s-a n scut L. M. Arcade (m. 2001)
neric, dup cum exist o raz de 13.07.1928 - s-a n scut tefan Berciu (m. 2000)
14.07.1927 - s-a n scut Szász János (m. 2006)
speran în orice dezastru, fie el
14.07.1965 - a murit Matila C. Ghyka (n. 1881)
i sufletesc („nu te preocupa cu
14.07.1967 - a murit Tudor Arghezi (n. 1880)
lumina / ea vine de la sine i
14.07.1999 - a murit Maria Banu (n. 1914)
pleac / doar cât s fac drumul 14.07.1999 - a murit Cornel Regman (n. 1919)
înapoi / aici e cald uscat i bine”). 15.07.1948 - s-a n scut Nicolae Dabija
Sensibilitatea poeziilor lui Da- 16.07.1872 - s-a n scut Dimitrie Anghel (m. 1914)
niel Marian nu e calm , ci dimpo- 16.07.1936 - s-a n scut Sergiu Adam
triv , violent , clocotitoare, n s- 16.07.1943 - a murit E. Lovinescu (n. 1881)
când reac ii contradictorii, nea - 16.07.1945 - s-a n scut Virgil T nase
teptate, dar nicidecum de respin- 16.07.1955 - s-a n scut Petre T soaica
gere, ci de luare aminte. continuare în pag. 58
58 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Ben TODIC{
(Australia)
Versul
poetei
Irina Lucia Mihalca
Dac suntem f cu i din atomi, din atom venim, în atom ne întoarcem i din
nou rena tem. Versurile Irinei Lucia Mihalca ne fac s ne sim im aproape, un
tot unitar, o atrac ie, o dorin de unire i întregire întru Dumnezeu, care e întru
totul. A fi sau a nu fi, o pulsa ie a creatorului. Creatorul pulseaz , inspir prin
via i moarte, început i sfâr it. La început am avut senza ia c eu sunt subi-
ectul/ destinatarul i aici e secretul Irinei - ne face pe fiecare s ne sim im la fel,
discriminare. E atât de clar . Privind comentariile b rba ilor, chiar i ale
damelor, deduci reac ia de atrac ie. E atât de clar i sincer încât o în elegi ca
i cum i-ar vorbi un p rinte sau frate/ sora, so ia/ so ul sau fiica/ fiul. Nici nu
se discut sim mântul de str in sau dominator. Versurile te ung la suflet, dar
te i trezesc. Metaforele ei sunt construite din real, sunt tratate serios i în asta
const secretul multitudinilor de mesaje care mustesc în poezia sa. Un copil o
interpreteaz ca pe un basm, un matur ca pe un punct cotidian, un agricultor ca
pe un moment din natur , un îndr gostit ca pe o declara ie reu it i, iat
poezia care poate fi dezvelit precum ceapa, pân în inima ei.
Am senza ia c sunt trei muze în Irina, care compun poezia. To i avem mai
multe muze de-a lungul vie ii, îns pe m sur ce ne maturiz m, ne desp im de
cele tinere, nu i Irina. Ea are o experien de via intens , are respect pentru
tot ce se mi în jur.
Se pare c poeta s-a apropiat de toate din credin i comuniunea cu divinul.
În versurile ei, totul e posibil i explicat cu claritate. Ea te poart într-o lume
bine definit . Î i deschide u a i te invit într-un loc total, armonic, vibrant, f
luciri sau imagini derutante. Nu te plictise te, nu te adoarme cu vr jeli sau
talente filozofice, îns te sim i bine i iubit.
Irina tie ce vrea, unde e inta i i-o arat clar spunându- i: Nu te speria!
Aceasta e lumea i raiul e ti tu!
Poeta Irina Lucia Mihalca scrie pentru toat lumea. Folose te un limbaj
activ, simplu i direct chiar i atunci când introduce în vers cuvinte dintr-o alt
limb , cuvinte u oare care ne par familiare. Ele nu irit pentru c sunt des
folosite în via a cotidian . Limbajul pasiv în poezie puncteaz , limiteaz ,
define te, dicteaz i atunci poezia devine mai greu accesibil omului nepreg tit,
îl irit . Azi, marii majorit i, nu ne place s fim încadra i.
“Eu sunt cel ce sunt”, ne dovede te prin versul ei c suntem crea i dup
chipul i asem narea Lui, i c ea a r mas credincioas locului de unde vine, a
mas credincioas iubirii care a adus-o pe lume i c cele lume ti nu o deranjeaz
sau convinge s renun e la origine, la puritatea cu care a venit pe lume. Noi
suntem aici pentru în are, nu pentru seduc ia celor din jur, suntem aici s
cre tem în frumos! Suntem egalii florilor i-ai gâzelor, ai p rilor, ai vântului, ai
stelelor i ai întregului univers, ne spune Irina.
s vrei înve i s nu mai fii rasist, egoist i singur în trai, vei vedea
dintr-o dat c se ridic soarele i lumineaz întreaga lume, vei sim i c o adiere
de vânt, î i mângâie fruntea - este raiul din suflet, cititorule!
Anul X, nr. 7(107)/2019
Calendar - Iulie
continuare din pag. 57
16.07.1993 - a murit Traian Co ovei (n. 1921)
17.07.1882 - a murit Pantazi Ghica (n. 1831)
17.07.1936 - s-a n scut George Almosnino (m. 1994)
17.07.1945 - s-a n scut Daniel Dimitriu
18.07.1931 - s-a n scut Micaela Ghi escu (m. 2019)
19.07.1923 - s-a n scut Constantin oiu
19.07.1936 - s-a n scut Norman Manea
19.07.1943 - s-a n scut Maria Luiza Cristescu (m. 2002)
20.07.1905 - s-a n scut N. Carandino (m. 1996)
20.07.1912 - s-a n scut tefan Popescu (m. 1995)
20.07.1927 - s-a n scut Matilda Caragiu Mario eanu (m.
2009)
20.07.1943 - s-a n scut Adrian P unescu (m. 2010)
20.07.1986 - a murit Liviu Damian (n. 1935)
21.07.1808 - s-a n scut Simion B rnu iu (m. 1864)
21.07.1904 - s-a n scut Ion Biberi (m. 1990)
21.07.1906 - s-a n scut Traian Chelariu (m. 1966)
21.07.1921 - s-a n scut Violeta Zamfirescu (m. 2006)
21.07.1932 - s-a n scut Corneliu Leu (m. 2015)
21.07.1938 - s-a n scut Mircea Cojocaru (m. 1995)
21.07.1947 - s-a n scut F nu B ile teanu (m. 2008)
21.07.1979 - a murit Ion Pascadi (n. 1932)
21.07.1986 - a murit Ion Caraion (n. 1923)
21.07.2011 - a murit Mircea Iv nescu (n. 1931)
22.07.1911 - s-a n scut George Iva cu (m. 1988)
22.07.1939 - a murit I. I. Mironescu (n. 1883)
22.07.1945 - s-a n scut Daniel Turcea (m. 1979)
23.07.1869 - s-a n scut Gheorghe Adamescu (m. 1942)
23.07.1913 - s-a n scut Gherasim Luca (m. 1994)
23.07.1922 - a murit Ion Scurtu (n. 1877)
23.07.1939 - s-a n scut Gheorghe Azap (m. 2014)
23.07.1990 - a murit Ada Orleanu (n. 1916)
23.07.1994 - a murit Radu Enescu (n. 1925)
24.07.1909 - s-a n scut Constantin Noica (m. 1987)
24.07.1977 - a murit Emil Botta (n. 1911)
25.07.1876 - s-a n scut Mihai Codreanu (m. 1957)
25.07.1958 - s-a n scut Varujan Vosganian
26.07.1939 - s-a n scut Cezar Baltag (m. 1997)
26.07.1976 - a murit Dominic Stanca (n. 1926)
26.07.2005 - a murit Nicolae Diaconu (n. 1947)
27.07.1881 - a murit Alexandru Pelimon (n. 1822)
27.07.1921 - s-a n scut Eugen Co eriu (m. 2002)
27.07.1925 - s-a n scut Marcel Gafton (m. 1987)
27.07.1937 - s-a n scut Pan Izverna (m. 2016)
27.07.1966 - a murit Ion Mu lea (n. 1899)
27.07.1978 - s-a n scut Sorin Stoica (m. 2006)
27.07.1983 - a murit Teodor Bal (n. 1924)
28.07.1951 - s-a n scut Constantin Stan (m. 2011)
28.07.1991 - a murit Oltea Alexandru (n. 1930)
28.07.2005 - a murit Nicolae Diaconu (n. 1947)
28.07. 2010 - a murit Cornelia tef nescu (n. 1928)
29.07.1895 - s-a n scut Victor Ion Popa (m. 1946)
29.07.1912 - s-a n scut N. Steinhardt (m. 1989)
29.07.1992 - a murit Lucia Demetrius (n. 1910)
30.07.1887 - s-a n scut Franió Zoltan (m. 1978)
30.07.1893 - s-a n scut Mihail Celarianu (m. 1985)
30.07.1894 - s-a n scut Al. O. Teodoreanu (m. 1964)
30.07.1934 - s-a n scut Tita Chiper-Ivasiuc (m. 2002)
30.07. 2007 - a murit Victor Frunz (n. 1935)
31.07.1910 - s-a n scut Grigore Popa (m. 1994)
Anul X, nr. 7(107)/2019 Constela\ii
""""" diamantine
l """"""""""~•""—" 59

Nicolae TOPOR
N.18 sept. 1950, în com. T tule ti, jud. Olt. A urmat cursurile Facult ii de Filologie, la Inst. Pedagogic Pite ti i
ale Facult ii de Istorie-Filozofie, la Univ. din Bucure ti. A lucrat ca profesor de istorie la CN „Nicolae Titulescu”
din Slatina, iar dup pensionare a revenit în localitatea natal .
Este vicepre edinte al Clubului de Umor „Pa aport de Oltean” din Slatina, membru al Uniunii Epigrami tilor din
România, membru al Ligii Scriitorilor din România. Are zece apari ii editoriale, între care: Cu toporul printre
epigrami ti (2004, în colaborare cu Nicolae Z rnescu), La abordaj! (2006, culegere de epigrame dedicat lui Traian
sescu), Cu toporu’ peste tot (2019, epigrame).
Unui poet care este i epigramist Capcana c sniciei Se apropie iarna
Când v zur , zeii, marele s u har, În capcana lui Amor Eu ce-o s fac, de data asta,
Îl purtar , iute, în al artei zbor, Eu te-am prins, atunci, u or, Când iarna-aduce-atâta ger;
Când spre poezie, unde-i sedentar, i-am aflat, cam târzior, S-o înc lzesc va vrea nevasta,
Când spre epigram , unde-i migrator. -s vânat, nu vân tor. Dar nu mai am... calorifer.

Lupta anticorup ie So iei supraponderale La 70 de ani

Pagin[ realizat[ de Nelu Vasile-NEVA

Multe mâ e, chiar motani, Dup -atâ ia ani de zile, La vârsta mea, c-a a sunt eu,
Sunt în saci la barosani Tot cu drag privesc la ea... Tot m mai uit în decolteu,
Dar poli ia, la noi, Chiar când are-atâtea kile, Dar nu mai sus, c mi-e ru ine
Prinde câte-un biet pisoi. Ea e sl biciunea mea. i nici mai jos, c nu v d bine.

Uneia cu minijup So iei mele, fum toare Gramatic la vârsta a treia

Pe-al t u ciorap cu firul dus, O admir, peste m sur , Avea o fust cât un tiv,
Urcam cu ochii tot mai sus, Când ea scoate fum, pe gur , Ce-abia masca un substantiv...
Curând ciorapul se cam duse, ci iubirea-s ferm convins La vârsta mea ar fi un chin,
Dar fusta înc nu-ncepuse! E un foc ce nu s-a stins! De-ar zice ea s îl declin.

Ioan POPESCU-CHEBACEA
N. la 15 nov. 1944, în loc. Stoene ti, jud. Vâlcea; D. la 1 mai 2006 la Târgu-Jiu, unde este înmormântat.
A absolvit Fac. de Electronic i Telecomunica ii, la Bucure ti, devenind inginer i a ajuns, îmbr ând
cariera militar , pân la gradul de comandor de avia ie i func ia de comandant de unitate militar . Dup
pensionare a activat în cadrul Ligii Aeriene Române, Filiala Gorj, remarcându-se ca publicist, îndeosebi ca
reporter sportiv. A fost membru al Societ ii Umori tilor Gorjeni „Adrian Becherete”, primul pre edinte al
Cenaclului „Hohote”, din Târgu-Jiu, redactor la revista cu acela i nume i a ini iat, împreun cu Valentin Groza,
revista „U(f)mor (F)estival” (a ap rut doar un num r). Este inclus în câteva culegeri colective de epigram .

Unui rival Estival Colegilor epigrami ti

Spunându-i purul adev r Ce bine-i ca venit iar vara Îi admir tiind cum fac pe
S-a repezit la mine-n p r. i zboar tinere ea-n noi, Morali tii ce nu iart ;
Am vrut s procedez la fel... La Eforie sau Amara Nu rezist un gând s -mi scape:
Dar, din p cate, era… chel! m reumatismul pe... noroi. Râde ciob de oal spart !

Unui „prieten” „Orientare” la examen Petrolistului Neva

inând, firesc, la igien , O student frumu ic Neva e la în ime,
Crezând c e cereasc man , Venind la examinare El vizeaz clar perfectul.
L-am pus i eu, cu drag, la ran Într-o fust strâmt , mic , Tot forând în adâncime
i… m-am ales cu o cangren ! Iese cu o not mare! i-a descoperit talentul!

Orientare Unei faine judec toare Comandorului Chebacea

Cu efu- i prinzi nevasta-n pat, O astfel de judec toare Ca petrolist, forând atent
Salu i umil i-n oapt zici: De m condamn , nu m sup r, sesc în strat, destul talent.
„Scuze efu’, c n-am stat Stau un mileniu la r coare Iar tu zbori, cred, fi’ndc i dai seama,
i noaptea asta la servici.” De dorul ei s m astâmp r. i e în aer epigrama! (Nelu Vasile)
60 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Philip TUDORA
(Anglia)
UMBERTO
UMBERTO BOCCIONI
BOCCIONI
Umberto Boccioni s-a n scut la 19 oct. 1882 la Reggio Calabria,
Italia. Copil ria i-a petrecut-o în condi ii grele, determinate de mu-
rile dese dintr-o localitate în alta impuse de serviciul tat lui s u,
Raffaele Boccioni, func ionar inferior în administra ia de stat. Curând
dup na terea lui Umberto, familia s-a mutat la Forlì, apoi, în 1885, la
Genova, la Padova, iar în cele din urm , în 1897, la Catania, în Sicilia.
Aici, Umberto a frecventat Institutul Tehnic, a colaborat la unele zia-
re locale i a scris romanul Pene dell’anima (Suferin ele sufletului).
În 1901, Umberto pleac la Roma, unde ia primele lec ii de pictur .
Aici, îl cunoa te pe Gino Severini; împreun î i fac ucenicia în atelierul
de la Porta Pinciana al pictorului divizionist Giacomo Balla. Datorit
lui Balla, Umberto Boccioni descoper impresionismul i tehnica
divizionist neoimpresionist . Începând cu anul 1903, frecventeaz
Scuola libera del Nudo, unde întâlne te pe Mario Sironi, i el elev
al lui Giacomo Balla, de care îl va lega o trainic amici ie.
Din aprilie 1906, c tore te prin Europa. La Paris (1906), cunoa te
operele lui Van Gogh, Cézanne i Toulouse-Lautrec. În Rusia, vine
în contact cu pictura rus . În aprilie 1907 se înscrie la Scuola libera
del Nudo a Institutului de Belle Arti din Vene ia. R mâne doar câteva
luni, apoi - spre sfâr itul anului - pleac la Milano.
La Milano, un ora în plin ascensiune economic i cultural ,
Umberto intr în iure ul noii fervori artistice. Se împrietene te cu al i
pictori, Romolo Romani, Carlo Carà, mai târziu cu Luigi Russolo i
Gaetano Previati, prin care se apropie de maniera simbolist , i devine
membru în Società per le Belle Arti ed Esposizioni Permanente,
cunoscut sub numele „La Permanente”. În timpul unei seri organizate
Umberto Boccioni - Autoportret
Anul X, nr. 7(107)/2019
la opera din Milano, are ocazia s -l cunoasc pe poetul Marinetti,
care tocmai publicase, în februarie 1909, „Manifestul futurismului”.
În numai câteva s pt mâni, public împreun cu Carlo Carrà, Luigi
Russolo, Giacomo Balla i Gino Severini „Manifesto dei pittori
futuristi” (Manifestul pictorilor futuri ti, 8 martie 1910), c ruia îi
urmeaz „Manifesto tecnico del movimento futurista” (Manifestul
tehnic al mi rii futuriste), în care sunt expuse tezele mi rii: obi-
ectivul artistului modern ar trebui s fie eliberarea de modele i de
tradi iile figurative ale trecutului, pentru a se consacra lumii contem-
porane, dinamice i în continu evolu ie. Ei î i propun s redea viva-
citatea citadin , realitatea haotic a realit ii cotidiene.
Un an mai târziu, Boccioni ia parte la prima expozi ie major a
grupului futuristic din Milano, iar în februarie 1912 ace tia vor expune
la galeria Bernheim-Jeune din Paris.
În operele sale, Boccioni reu te s exprime mi carea formelor
i structura concret a materiei. De i influen at de cubism, c ruia îi
atenueaz staticitatea excesiv , Boccioni evit în picturile sale liniile
drepte i folose te culori complementare. În tablouri ca Dinamismul
unui juc tor de fotbal (1911) sau Dinamismul unui ciclist (1913),
reprezentarea subiectului în stadii temporale succesive sugereaz
ideea deplas rii în spa iu.
Aceea i preocupare se constat i în sculpturile sale, de altfel
pu ine la num r. „Liniile-for e” i „planurile care se întrep trund”
confer obiectului continuitate în spa iu (Forme unice de continu-
itate în spa iu, 1913).
În 1915, Italia intr în r zboi. Boccioni se înroleaz voluntar îm-
preun cu alt grup de arti ti, consecvent teoriei futuristice
enun at de Marinetti, dup care r zboiul este „singura
igien a lumii”.
Pe 17 august 1916, în timpul unor manevre, desf urate
la Chievo, în apropierea ora ului Verona, Umberto Boccioni
se accidenteaz , c zând de pe cal, i moare.
Avea doar treizeci i patru de ani.
Primul tablou care poate fi considerat ca o afirma ie a
simultaneit ii a fost Viziuni simultane. Tabloul (1911) re-
prezint , în esen , sinteza mai multor principii futuristice.
Dinamismul este sugerat prin descompunerea i deforma-
rea structurii spa iului, tensiunea artistic destabilizeaz
construc ia formelor care recreeaz ora ul, absorbindu-le
în haosul spectacolului str zii. Pictorul urm re te redarea
vacarmului, luminilor, culorilor i formelor ora ului în mi -
care. În aceast compozi ie este inserat un motiv icono-
grafic tipic pentru futurism: deschiz turile ferestrelor, care
contribuie la sporirea intensit ii tr irilor senzoriale, un-
ghiurile ascu ite, formele concentrice, suprafe ele t iate
ale pere ilor ce contribuie la redarea, în viziunea artistului,
a ora ului modern. (Sursa: Wikipedia)