“MINDFULNESS PENTRU PARINTI”- Myla si Jon Kabat – Zinn (recenzie)

In aceasta lume traita intr-un ritm galopant, ametitor, caruselic chiar, ritm in care de altfel
ne-am inscris voit, intr-o lume in care valorile sunt usor distorsionate, durata atentiei noastre este
din ce in ce mai scurta, mintea fiindu-ne distrasa cu usurinta. Iar, in acest context, a fi parinte
“constient” este poate cea mai mare provocare a noastra pe aceasta planeta, avand o dubla
misiune: de a creste copii frumosi si echilibrati emotional si de ne creste pe noi insine, depasind
modele adanc intiparite in memoria fiintei noastre inca din copilarie.

In zilele noastre “parentajul constient” presupune o munca solicitanta, dar pe care, daca
ne-o asumam pana la capat, ne desavarsim ca fiinte umane, devenind cea mai buna versiune a
noastra, sinele nostru cel mai inalt. Asadar “parentajul constient”(atent) este vazut de catre
autorii acestei carti , Myla si Jon Kabat – Zinn, ca o lucrare de perfectionare a fiintei umane, o
adevarata disciplina spirituala sau o retragere meditativa de cel putin optsprezece ani, o lucrare
interioara in care copilul devine “propriul nostru maestru Zen”.

De fapt aceasta carte lanseaza sintagma de “parentaj constient” , autorii venind cu o

abordare noua asupra parentajului, acesta fiind perceput ca o experienta interioara, de crestere si
evolutie personala pentru a trai o viata plina de satisfactie , in armonie cu propriile odrasle care
ne-au fost harazite. Nu intamplator subtitlul cartii ales este Cand fiecare zi este o binecuvantare.

Iar in aceasta calatorie interioara, extrem de personala, sfaturile celor doi soti, Myla si
Jon, care ne dezvaluie frumoase povesti din experientele traite cu proprii copii, sunt de un real
sprijin pentru a trece cu o mai mare usurinta prin aceasta calatorie.

Autorii ne indruma sa nu avem asteptari nerealiste de la copiii nostri, ci acestea sa fie

adecvate dezvoltarii fizice, emotionale si cognitive ale acestora. De asemenea sa fim constineti
ca ce azi functioneaza intr-o anumita situatie , maine se poate sa nu mai aiba efectul scontat.De
aici sugestia autorilor de a fi mereu ancorati in momentul prezent pentru a ajusta pe ici, pe colo,
o anumita metoda care ieri a dat roade.

Asumarea unei asemenea introspectii este o mare provocare pentru noi insine.Parentajul
este o oglinda in care ne putem vedea atat cele mai bune parti din noi, cat si pe cele mai rele, la
care de altfel trebuie sa lucram, fiecare moment fiind o adevarata oportunitate pentru evolutia
personala.

Succesul “parentajului constient” este asigurat de cultivarea si respectarea suveranitatii

unui copil, de empatie si acceptare. Copilul trebuie sa se simta ca o entitate dorita si prioritizata
in orice familie, inteleasa cand situatia o cere si acceptata cu toate calitatile si defectele cu care a
fost inzestrat. Practica starii de atentie si prezenta constienta (“mindfulness”) ne ajuta sa
intelegem starea de fapt si sa incetam sa luptam impotriva curentului.Lucrurile pur si simplu
trebuie acceptate asa cum sunt si sa venim cu solutia adaptata momentului prezent. Nu

1
intotdeauna trebuie sa ne placa ce aleg copiii nostri, dar daca le acceptam alegerea, ei intotdeuna
se vor intoarce “sa se adape din fantana dragostei noastre neconditionate”.

Ca si parinti practicam deseori supararea si nervozitatea, tipare adanc inradacinate in

mintea noastra. Si aici intervine rolul “parentajului constient” care trebuie inteles ca o practica ce
ne ajuta sa ne eliberam de tiparele profunde din mintea si viata noastra.Iar practica presupune sa
fim pe deplin prezenti la ceea ce se intampla in fiecare moment: cand alaptam copilul, doar
alaptam copilul, cand i-l imbratisam suntem deasemenea prezenti in actul imbratisarii, nu lasam
mintea sa se rataceasca datorita rimului pe pilot automat in care alegem sa ne traim vietile. Se
pare ca mintea noastra este asemenea unei intinderi de apa, a unui ocean: uneori suprafata apei
este linistita, exact ca mintea noastra, alteori pe timpul unei furtuni, suprafata oceanului este
agitata, exact ca si mintea noastra, dar daca coboram in adancuri, vom descoperi ca ea este
linistita si calma. Asa si mintea noastra uneori agitata, prin practica meditatiei si a “parentajului
constient “, ajunge sa-si descopere calmitatea si linistea. De accea ne este uneori greu sa fim
prezenti in parentaj, iar controlul respiratiei ne ajuta sa ne ancoram in prezent, autorii cartii
asigurandu-ne ca practica repetata garanteaza reusita. Constientizarea respiratiei ne aduce mintea
si corpul in clipa de fata.

Parentajul constient nu miezeaza pe judecata, ci pe discernamint, adica a vedea lururile si

situatiile atat in ansamblu lor , cat a percepe liniile fine, nuantele care dau esenta.

Fiecare familie are propria ei cultura, iar a fi parinte constient presupune constientizarea
particularitatatilor culturii familale. In opinia autorilor, o familie sanatoasa valorizeaza
suveranitatea copilului, empatia si acceptarea. Iar din acestea deriva celelalte valori: respectul,
bunatatea, sinceritatea, responsabilitatea, autonomia , autenticitatea si flexibilitatea.Iar, pana la
urma, cel mai bun exemplu pe care i-l putem da copiilor nostri este cel al modelului personal:
cultivand pacea si armonia in vietile noastre, nu facem decat sa insuflam pace si armonie
copiilor nostri care astfel vor creste frumos si echilibrat alaturi de noi, ghizii lor pe Pamant.

Autorii cartii ne dau voie sa fim parinti “imperfecti” care mai fac si greseli uneori, dar
care datorita atentiei constiente le recunosc si incearca pe viitor sa le evite. In calitate de parinti
suntem mereu la limita dintre libertate si limitare, iar in acest context “parentajul constient” este
cheia pentru a deveni mai buni unul cu celalalt, pentru noi si pentru intreaga omenire.