Sunteți pe pagina 1din 5

CAPITOLUL I

CONFLICTELE ORGANIZAȚIONALE

Conflictul organizaţional apare atunci când două sau mai multe persoane din cadrul
organizaţiei trebuie să colaboreze pentru a lua o decizie, a soluţiona o problemă, a realiza
anumite obiective sau a îndeplini o sarcină, însă interesele persoanelor sunt diferite, acţiunile
unei persoane generează reacţii negative altei persoane, părţile împlicate nefiind capabile să
soluţioneze controversa, criticându-se reciproc ( Stanciu, 2011, p.205)1. Datorită acestei percepții
a indivizilor că o parte este influențată in mod negativ de o altă parte, conflictul organizational
este considerat un fenomen social.
Conflictele organizaţionale apar în orice organizaţie şi nu pot fi evitate, întrucât angajaţii
acestora sunt diferiţi, au personalităţi, sisteme de valori, educaţie, comportamente, mentalităţi
diferite.

Cauze ale apariției conflictelor în organizații

Potrivit lui Mitchell E. Duane ( 2016, p.2), cauzele cele mai importante ale conflictelor
organizaţionale sunt: interdependenţa sarcinilor, diferenţele dintre valori şi credinţe, reguli
ambigue sau absenţa acestora, resurse insuficiente, comunicare ineficientă şi obiective
incompatibile2.

1)Interdependența sarcinilor se referă la măsura în care membrii unei organizații trebuie


sa colaboreze unii cu ceilalți pentru a realiza cu succes sarcinile ce le-au fost atribuite. Cu cât
crește gradul de interdependență a sarcinilor cu atât cresc șansele apariției unui conflict. Există 3
tipuri de interdependenţă a sarcinilor (Thompson, 1967, apud Mitchell, 2016, p.2):
-Interdependenţă agregată: este interdependența cea mai redusă, indivizii sau grupurile fiind
relativ independente și contribuind la atingerea obiectivelor organizaţiei în mod separat.
Interacțiunea dintre indivizi și/sau grupuri este limitată, astfel încât șansele de apariție ale unul

1
Stanciu, Ştefan, 2011, Managementul Resurselor Umane, Editura Comunicare.ro, Bucureşti, p.205
2
Mitchell D.E. (2016) Causes of Organizational Conflict. In: Farazmand A. (eds) Global Encyclopedia of Public
Administration, Public Policy, and Governance. Springer, Cham
conflict sunt si ele limitate.
- Interdependenţă secvenţială: presupune un nivel mediu de interdependență, output-ul unui
individ sau grup devenind input-ul altui individ sau grup. Fluxul muncii are o singură direcție, iar
această situație determină creșterea șanselor ca un conflict să apară, având în vedere
interacțiunea crescută dintre indivizi.
- Interdependenţă reciprocă: reprezintă cea mai mare interdependență a sarcinilor, intrucât
output-ul unui individ sau grup devine input-ul altui individ sau grup și invers. Astfel, rezultatele
muncii unui individ sau grup sunt determinate de rezultatele muncii altui individ sau grup,
crescând astfel interacțiunea dintre indivizi sau grupuri. În această situație, șansele apariției
conflictelor organizaționale sunt maxime.
2) Diferențele dintre valori și credințe sunt datorate, partial, diferențelor dintre generații. În
prezent pe piața muncii activează indivizi din patru generații: Baby Boomers ( 1946-1964 ), Generația X
(1965-1979), Generația Y – Milenialii (1980-1995) și Generația Z (1996-2012). Atât valorile, credințele și
obiceiurile indivizilor, cât și nevoile personale și afinitatea pentru tehnologie sunt influențate de
apartenența la o anumită generație.
Potrivit lui Gulati et al ( 2014, apud Mitchell, 2016), valorile și credințele organizației sunt
incluse în cultura acesteia prin:
- declarații formale ale organizației cu privire la filosofia, valorile și credințele acesteia
- structura organizației
- sistemele de remunerare și recompensare
- criteriile de angajare și promovare în cadrul organizației

3) Regulile ambigue sau absența acestora pot crea condiții propice apariției conflictelor
organizaționale.

Tipuri de conflicte organizaționale


În cadrul unei organizații conflictele nu pot fi evitate, fie ca apar între doua sau mai multe
persoane, între două grupuri sau între o persoană și un grup. Există patru tipuri de conflicte
organizaționale: 3

1) Conflictul interpersonal: acest tip de conflict este generat de diferențele de personalitate.


Obiceiurile, atitudinile, comportamentul unui individ îi poate irita pe colegii săi. De exemplu, un
comportament arogant, lipsit de politețe poate determina apariția unui conflict interpersonal.
2) Conflictul intragroup: acest tip de conflict apare în cadrul unui grup ( echipă,
departament) și implică mai mult de o persoană din cadrul acestui grup. Faptul că două sau mai
multe persoane din grup sunt într-o stare de conflict poate afecta și restul membrilor grupului,
afectând astfel armonia și coeziunea grupului. Armonia și coeziunea grupului sunt foarte
importante, acestea influențând menținerea productivității muncii și moralul în cadrul locului de
muncă.
3) Conflictul intergrup: acest tip de conflict apare între diferite grupuri ( echipe sau
departamente ). În general, acest tip de conflict este generat de diferența de statut și de
obiectivele contradictorii ale grupurilor. Coeziunea prea mare a grupului poate și ea să genereze
conflicte intergrup, membrii unui grup exagerând diferențele dintre ei și alte grupuri și percepând
străinii ca o amenințare.
Conflictul intergrup generează probleme de comunicare sau chiar lipsa totală a acesteia și
afectează astfel capacitatea organizației de a funcționa în condiții optime.
4) Conflictul interorganizational: acest tip de conflict apare între diferite organizații și poate
fi de trei tipuri:
a) Conflict de fond/conținut: se referă la dezacorduri față de politicile organizației, rolul
organizației, competiția directă pentru atingerea aceluiași obiectiv.
b) Conflictul emotional: se referă la reacțiile emoționale diferite pe care le au indivizii din
diferitele organizații (invidie, frică, agresivitate, etc.)
c) Conflictul cultural: se referă la nevoile și dorințele culturale și, de cele mai multe ori, este
generat de neînțelegeri și stereotipuri.
Conflictul interorganizational poate fi soluționat, adesea, prin mediere și prin
cunoașterea și recunoașterea diferențelor culturale.

3
Safta, Dan, 2016, Managementul Conflictelor în organizație, Editura Trei, Bucureşti, p. 34-39
BIBLIOGRAFIE

Safta, Dan, 2016, Managementul Conflictelor în Organizație, Editura Trei, București


Stanciu, Ştefan, 2011, Managementul Resurselor Umane, Editura Comunicare.ro, Bucureşti
Stanciu, Stefan, Ionescu, Mihaela Alexandra, 2005, Cultura şi Comportament Organizaţional,
Editura Comunicare.ro, Bucureşti
Da França, Bastos, Carine & Lourenço, Renato Paulo, 2010, Diversity and intragroup conflict at
work: an empirical study in Portugal, Revista de Administração Mackenzie, Sao Paolo, 11.
10.1590/S1678-69712010000300008
Flores R., Hector, Jiang, Xueting & Manz C., Charles, 2018, Intra-team conflict: the moderating
effect of emotional self-leadership. International Journal of Conflict Management, vol. 29,
10.1108/IJCMA-07-2017-0065, www.emeraldinsight.com/1044-4068.htm , consultat la
5.04.2019
Khachaturova R. Milana, Poimanova M. Daria, 2015, The Role of Mediation Strategies in
Solving Interpersonal Conflicts, Wiley Online Library, https://doi.org/10.1002/crq.21131,
consultat la 5.04.2019
De Wit, Frank & Greer, Lindred & Jehn, Karen. (2011). The Paradox of Intragroup Conflict: A
Meta-Analysis. The Journal of applied psychology. 97. 360-90. 10.1037/a0024844.
Mitchell D.E. (2016) Causes of Organizational Conflict. In: Farazmand A. (eds) Global Encyclopedia of
Public Administration, Public Policy, and Governance. Springer, Cham